Arhiva | 6:46 pm

ASTA AŢI VRUT, ASTA AVEŢI!

28 dec.

  Ați vrut o țară a procurorilor lui Lazăr și Kovesi, penali, corupți și aserviți unui președinte penal, cu salarii […]

 

Ați vrut o țară a procurorilor lui Lazăr și Kovesi, penali, corupți și aserviți unui președinte penal, cu salarii și pensii nesimțite de care nu se pot atinge nimeni! O aveți!

Pe de altă parte, ați vrut o Poliție și Jandarmerie slabe, timorate și fricoase în urma incidentelor din 10 august 2018, de care să vă bateți joc și să le manevrați cum vreți pentru a vă realiza interesele meschine! Le aveți!

Ați vrut o țară condusă de un președinte slugarnic, care n-a făcut nimic bun pentru români, dezbinându-i și instigându-i la ură și răutate, dar care a făcut tot ce se putea face pentru interesul și bunăstarea lui personală! Și o aveți!

 

Ați vrut să nu se modifice legile justiției în folosul cetățeanului pentru că trebuiau apărați magistrații puterii, așa cum v-a ordonat Macovei, Junker și Timmermans! Și ați reușit!

Un militar nu poate rămâne insensibil la călcarea în picioare a tradițiilor – parte a conceptului de națiune, pe care un militar o apără! Voi ați boicotat sau ați votat împotriva familiei tradiționale și a bisericii ortodoxe, militând pentru promovarea homosexualilor și lesbienelor într-o țară majoritar creștin-ortodoxă! Și ați câștigat!

Ați vrut să-l vedeți pe Dragnea la pușcărie, nu pentru motivul banal că ar fi angajat două funcționare la C.J., ci pentru că voia o justiție corectă și independența României față de multinaționalele nesătule din țară. Și ați obținut!

DACĂ AŢI VRUT TOATE ACESTEA ŞI LE-AȚI ŞI OBŢINUT, ATUNCI DE CE VĂ PLÂNGEŢI?

De ce deplângeți soarta Sorinei, săltată de procuroarea pe care ați apărat-o și adoptată în mod straniu de niște „americani” cu interese meschine? De ce plângeți după Alexandra, fata de 15 ani ucisă cu sânge rece de criminalul din Caracal, ca urmare a incompetenței și indolenței sistemului mafiot din justiție, poliție și servicii pe care l-ați apărat, împreună cu președintele vostru?

CONCLUZIA ESTE CLARĂ: ASTA AŢI VRUT, ASTA AVEŢI.

                                                              General de brigadă (r) dr.  Vasile HERMENEANU

DE CE NU VOI MAI SCRIE(II)!

28 dec.

Imagini pentru IOHANNIS,ORBAN,POZE
 

Cred că mai toți ați urmărit pe internet acum cîțiva ani clipul transformat (printr-o traducere șugubeață) într-un soi de pamflet video. Donald Trump explică pe larg cum atunci cînd Liviu Dragnea a intrat în Casa Albă, în primul moment a crezut că este șeful de sală. Apoi a aflat cine este, s-a umplut de admirație și respect, a recunoscut cît de multe are de învățat de la acest om excepțional, care a făcut Teleormanul „great again”.

Zilele trecute, pe „Justițiarul” a fost postat un articol ilustrat cu fotografia de mai jos, care deja îmi motivase o idee. Conștient că pînă apuc eu să scriu ce vroiam, fotografia va dispare, am copiat-o și, mai mult decît atît, am reușit să o plasez în mijlocul filei. Ei bine, eu, care nu mă pricep cîtuși de puțin la finețuri de astea, fără să cer ajutorul nimănui, am reușit să mă descurc singur! Asta cred că este o minune de Crăciun!

 

Probabil că în general ați fost captivați de papionul lui Iohannis. Eu însă m-am uitat la altceva, la mîndria lui Ludovic. Mi-a părut mîndria cu care un picolo examinează perfectul mise-en-place al tuturor meselor, realizat după gustul și ordinele patronilor.

În sfîrșit, azi (joi) a fost postat un articol în care care ținuta lui Iohannis (v-am spus eu că Iohannis a atras toate privirile!) este comparată cu cea a unui șef de sală (nu de stat).

Îmi este greu să mă pronunț, nu am prins restaurantele de lux dinainte de război, nu știu echivalența funcțiilor cîrciumărești pe plan european, așa că nu pot spune că Iohannis seamănă cu un șef de sală, cu un țal (știe Iohannis ce înseamnă asta, fiindcă provine din „zahl-ul” lui din străbuni, adică ospătarul care venea să încaseze nota de plată),„maitre d’hotel” sau „oberchelner”.

De fapt, importantă nu este definirea exactă a funcției din cadrul alimentației publice, important este faptul că marile personalități ale României din ultimii ani (Dragnea, Iohannis, Orban) sînt asimiliți celor care se ocupă de organizarea petrecerilor, și încasarea banilor pentru acestea. Om fi un popor de chelneri, cum își dorea Băsescu?

Aceasta a fost o introducere.

                                                            

Sînt un bătrîn nu numai tot mai lipsit de informații, dar care înțeleg tot mai greu ce se întîmplă (sau nu mai înțeleg nimic).

Și mă întreb dacă acest colos cu picioarele de lut care a fost PSD-ul, condus jumătate de an după arestarea lui Dragnea de Vasilica, fosta șefă a Europei, iar în prezent, ca interimar, de cel mai important luptător cu rol determinant în victoria revoluției din cîți am auzit (evident, mă refer la Marcel Ciolacu, despre care am citit stupefiat că a început revoluția încă din 14 dec. 1989 în Buzău, oraș în care nu a fost nici o revoluție!) a avut vreodată o strategie de PR, de marketing, dacă nu a avut acces la TVR sau la RRA, sau dacă nu s-a gîndit niciodată la așa ceva, ca să atace toate nemerniciile lui Iohannis. Au stat în banca lor, punînd botul la distrugerea în continuare a României sub tandemul Iohannis – PNL (și plus alții, la loc de frunte fiind serviciile secrete trădătoare ale țării).

În acest an, cu multiple încălcări ale legii și evidențelor, Ciolacu a fost declarat luptător cu rol determinant în victoria revoluției (nu este de mirare, în acest domeniu, oamenii lui Iliescu sînt cei cei care taie și spînzură). Acum, așteaptă să fie validat și de Iohannis.

În Galați, în după amiaza zilei de 22 dec. 1989, din balconul fostului sediu județean al PCR, a luat cuvîntul răposata Mariana „Cur de fier” Babos, matroana curvelor din cel mai important port dunărean. Nu a avut tupeul să ceară certificat de revoluționar. Ciolacu este mai curvă decît fetele Marianei. Iată un moment de istorie revoluționară:

 

Zilele trecute (nu mai rețin cind), tandemul a dat o lovitură de maestru. Radio România Actualități și-a strîns pe la prînz sculele și le-a cărat la Palatul Victoria, unde cred că timp de vreo oră Ludovic a vituperat împotriva PSD.

Vae victis!” – vă veți întreba ce rost are să tragi șuturi în adversarul doborît la pămînt. Păi uite că are rost, pregătești terenul pentru a justifica prin greaua moștenire eșecurile previzibile ale guvernării tale!

Fiecare are oful lui, oful meu este că majorarea accizei la țigări amînate de Vasilica pentru 2020 fost devansată de Ludovic – cartușul de țigări s-a scumpit deja cu încă 5 lei.

Ludovic a avut la dispoziție o oră să debiteze nerozii, dar deja am pierdut mult spațiu cu introducerea și trebuie să mă concentrez asupra lui Iohannis.

În concluzie, biet popor român, cu cîtă voluptate te îndrepți spre sinucidere! Și nu este nimic de făcut!

                                                                        *

În aceeași zi, seara, RRA m-a delectat cu inepțiile lui Iohannis. Cu zeci de ani în urmă era o vorbă vulgară, pe care o adaptez tăind vulgaritatea – lui Iohannis poți să-i fluturi și un tramvai, că el tot PSD vede. Nu mă pricep, dar tind să cred că asta ține de o boală psihică.

Iohannis luptă pentru adevăr, apără justițea, combate corupțea. Pentru el sînt termeni atît de noi, încît nici măcar nu știe cum se scriu și cum se pronunță.

Tema este vastă, iar eu sînt prea obosit. Așa că o să vin cu niște exemple, alandala.

Iohannis luptă pentru adevăr – nu zău? Tocmai și-a însușit teza lui Iliescu și a decretat că nimeni nu poate contesta revoluția română (ca și holocaustul!). Măi flăcău (sînt mai bătrîn decît tine așa că îmi permit să îți spun așa – funcția ta e trecătoare, și uneori te duce în fața plutonului de execuție), hotărăște-te, vrei adevărul, sau vrei ca intervenția BND-ului tău în revoluția română să nu fie cunoscută? Prietenii tăi, șefii serviciilor secrete ale partenerilor strategici au contribuit la uciderea a peste 1.000 de români nevinovați – ești sigur că vrei adevărul, fiindcă eu simt că de fapt nu vrei?

Iohannis apără justiția – dar nu cînd și face dreptate. Cînd „justițea” l-a deposedat de două case obținute fraudulos, a atacat pînă în pînzele albe. A pierdut și acolo, în pînzele albe, dar nu are de gînd să restituie statului chiriile primite ilegal.

Iohannis luptă împotriva corupției – lupta lui a însemnat să o apere pînă la capăt pe L. C. Kovesi, simbolul apărării corupților externi iar după ce nu s-a mai putut, a vorbit cu prietenul lui Macron (sau Macrou? – sînt bătrîn, mai greșesc și eu) să o susțină împotriva propriului candidat francez, pentru a conduce lupta împotriva mafiei în întreaga și corupta UE. Apărătoarea mafiei, este numită să o combată!

                                                            *

M-a scîrbit modul în care Parlamentul European a omagiat revoluția română. Au vorbit despre ce nu știau (sau, unii, despre ce se făceau că nu știu).

Pentru cine știe adevărul, este penibilă rezoluția: „Parlamentul European solicita cu aceasta ocazie statului roman sa isi intensifice eforturile pentru elucidarea adevarului cu privire la evenimentele de acum 30 de ani, proces tergiversat inutil pana in prezent”.

Vinovații de crimele revoluției se încadrează în mai multe categorii, dar procurorii militari s-au limitat doar la unii, cei mai evidenți, dar și cei mai puțin vinovați.

Cei mai mulți condamnați au fost soldați, ceea ce naște în mod legitim o problemă, depuseseră jurămîntul fața de comandantul suprem și primiseră ordin să tragă. Ar fi o discuție amplă, pe care o evit acum fiindcă ar fi prea mult de comentat pro și contra.

Au fost comandanții care au dat ordin să se tragă asupra revoluționarilor, deși nu era cazul – cei mai mulți dintre aceștia, au fost ulterior avansați în grad de Ion Iliescu.

Au fost victime care au murit din cauza „psihozei teroriste”. În TVR a fost ucis un singur militar, deși nu au existat teroriști. A fost ucis de un alt militar, care a crezut că acesta este un terorist îmbrăcat în uniformă militară română. Se ceruse sprijin armatei pentru apărarea TVR, atacată de teroriști, au venit unități diferite, care nu se cunoșteau între ele, dar nu existau teroriști (decît Iliescu și ai lui)..

Nemernicul, criminalul, trădătorul Ion Iliescu, povestea cum în timp ce era la TV, elicoptere ale teroriștilor trăgeau asupra lui – singurele elicoptere erau cele ale armatei, ai cărei conducători erau complicii trădării.

Au fost civili excitați, care au tras atunci cînd li se părea că cineva pare terorist (așa a fost ucis unul dintre marii noștri artiști comici, Horia Căciulescu, ucis la volanul Trabantului său).

Asta înseamnă adevărul despre revoluție, aștia sînt vinovații?

Dar, hopa! Au fost cîteva cazuri cînd la revoluția din București, unii militari au executat cu sînge rece revoluționari pe care i-au împușcat în cap.

Nu cu mult timp în urmă am postat un articol în cadrul căruia am făcut trimitere la un link excepțional, erau nominalizați cîțiva dintre acești criminali cu sînge rece, identificați, documentați – judecătorii români au găsit motive să îi achite! Judecătorii români, obișnuiți să achite vinovați și să condamne nevinovați. Judecătorii români care astăzi, în loc să fie condamnați la moarte și executați pentru infamiile lor, ei fac grevă ca să nu li se impoziteze pensiile de multe mii de euro pe care le primesc fiindcă au călcat legea în picioare, fiindcă au dat nedreptății o acoperire juridică. Aștept să văd reacția lui Ludovic.

Haideți să vă spun lucrurile pe care Dan Voinea a refuzat să le cerceteze. In ziua de 30 dec. 1996, cînd fusese numit în fruntea parchetului militar, l-am sunat, l-am felicitat și i-am spus că sper să mă audieze în dosarele revoluției și mineriadei mari. A fost atît de interesat încît atunci, noaptea, a venit la o berărie de lîngă mine să afle ce vreau să să îi spun. Știa foarte bine că în materie de informații sînt, așa cum se spune azi  „master”. Dar mi-am dat seama că informațiile mele nu îl interesează.

Mă duceam apoi la el la birou, era plin de ziariste, mă servea cu o cafea. După ce plecau curvele (pardon, ziaristele!) scotea sticla de palincă. Niciodată nu am fost audiat.

Pe mine nu mă interesau soldații care au tras la ordin,  nici cei care au tras sub emoția unor momente provocate.

Pe mine mă  interesa contribuția serviciilor străine la distrugerea României, din care fiecare să fure o halcă. Pe Dan Voinea asta nu l-a interesat.

Pe mine m-a mai interesat ceva care pe Dan Voinea nu l-a interesat, așa zișii teroriști, de fapt chiar teroriști.

Am amintit în unele articole despre „Rețeaua R”. Este unul dintre misterele pe care nu am reușit să le sparg, nimeni nu vorbește, aproape nimeni nu scrie despre asta. Ce am putut eu să aflu? Am aflat că ar fi fost cca. 6-7.000 de membrii la nivelul întregii țări (cam 150 pe județ,  pădurari, ciobani isteți. profesori, medici, etc.) pregătiți ca în caz de invazie, să lupte în spatele inamicului. Nu aveau nici o legătură cu DIA, din cite știu, lista lor o avea doar ministrul apărării naționale.  Tot din cite știu, un depozir subteran de armament îl aveau în Parcul Tineretului, pe drumul spre restaurantul „Casa Oprescu”, iar în 1989 li s-au schimbat autoturismele din dotare. În sfîrșit, tot din cite știu, ei au primit simulatoarele importate în vara lui 1989 din URSS de Victor Athanasie Stănculescu, care au creat psihoza teroristă.Dacă în cazul „Ciocănitoarei” am auzit un nume (actualul general în rezervă Alexandru Grumaz), în cazul  simulatoarelor nu am reușit să aflu nimic. Lor le era adresat bizarul articol din „Scînteia Tineretului” prin care, în plină iarnă, li se dădeau sfaturi cum să se comporte la mare și să se apere de soarele puternic.

După atîția ani, poate că vreunul dintre ei își face milă de noi și ne ne dă niște explicații.

Dar nu credeți că am obosit?

                                                                                              Dan Cristian IONESCU

Citiți și prima parte: De ce nu voi mai scrie (I)

Magureanu, fost sef al SRI, confirma. Imensa avere a lui Dan Voiculescu provine din furtul „banilor poporului roman”, aflati in conturile Securitatii!

28 dec.

Virgil Magureanu, fost sef al SRI in perioada 1990-1997, confirma ca la originea imensei averi a lui Dan Voiculescu se afla „banii poporului roman”, bani insusiti din conturile secrete ale Securitatii din strainatate.

„Ati pomenit si despre domnul Dan Voiculescu. Legea spune, nu fara temei, ca si-ar fi mostenit o buna parte din capitalul folosit ulterior in afaceri din depunerile care existau in afara, nu din banii Securitatii, ci din banii poporului roman, care erau manevrati de respectiva institutie”, a declarat Magureanu intr-un interviu pentru Europa Libera .

Informatii despre modul in care Dan Voiculescu si-a dobandit averea au publicat ani in sir si Razvan Savaliuc si Mugur Ciuvica. Apoi, cei doi au ajuns cei mai inversunati aparatori ai lui Dan Voiculescu, fiind invitati permanent la Antena 3.

Iata ce scria Savaliuc in Ziua in 2004 despre Voiculescu. In articolul „Doua miliarde de dolari disparute de la ICE Dunarea”, Savaliuc mentioneaza ca „generalul Nicolae Plesita, fost sef al DIE, a declarat ca ICE Dunarea a fost privatizata in secret de Dan Voiculescu”.

„Serialul de dezvaluiri declansat de ZIUA, pe tema conturilor secrete ale Securitatii si ale lui Ceausescu, disparute ca in neant dupa decembrie 1989, a ghidat catre redactia noastra numerosi ofiteri de Securitate, care au cunoscut foarte bine cum functiona sistemul. Cu totii ne-au declarat ca nu cred sub nici o forma pretentiile lui Dan Voiculescu cum ca n-ar fi fost ofiter al Securitatii, in pozitia pe care a detinut-o. Pe de alta parte, si alti ofiteri de prim rang ne-au confirmat ca ICE Dunarea nu s-a desfiintat asa cum s-ar crede si ca si-ar fi continuat activitatea, sub o alta forma, ceea ce face ca declaratia fostului sef al DIE, generalul Nicolae Plesita (publicata in numerele trecute), cum ca ICE Dunarea ar fi fost privatizata de Dan Voiculescu – CRESCENT, cu acceptul Guvernului din 1990, sa capete o greutate din ce in ce mai mare.

Surse demne de toata increderea, ne-au informat ca in decembrie 1989, ICE Dunarea avea in conturile sale de la BRCE aproape sase miliarde de dolari. Banii erau impartiti in doua categorii de conturi-depozit: una economica unde se varsau banii din contractele de export de materii prime (cunoscut ca fond valutar special), din care Ceausescu platea datoriile externe, si alta operativa, aflata la indemana catorva persoane din conducerea DIE si a Departamentului Securitatii Statului. Controalele efectuate in ianuarie 1990 de Puterea nou instalata, cu scopul declarativ de desfiintare a ICE Dunarea, au aflat numai despre existenta conturilor financiare, nu insa si despre existenta conturilor operative.

In acest segment operativ s-ar fi aflat circa doua miliarde de dolari, bani disparuti fara urma si care au fost ascunsi factorului politic. Situatia conturilor operative nu era specifica numai la ICE Dunarea, ci pentru toate firmele de comert exterior ale Securitatii. Din acesti bani, furati in 1990, au rasarit marii oameni de afaceri post-decembristi si tot cu ei s-ar fi cumparat tacerea unor politicieni, care au avut legatura cu cele trei controale guvernamentale, interdepartementale si parlamentare, si care au incercat in perioada 1990 – 1992 sa depisteze banii furati din conturile lui Ceausescu si ale Securitatii. Existenta acestor conturi operative (necunoscute de factorii politici, ci doar de fostii capi ai Securitatii) poate fi o explicatie pentru staruinta SIE de a reclasifica in 2003 arhiva ICE Dunarea si de a nu duce la indeplinire, de peste un an si jumatate hotararea Consiliului Suprem de Aparare a Tarii din 10.02.2003, care a solicitat un raport amanuntit al activitatii ICE Dunarea, fara sa cunoasca faptul ca gen. Constantin Rotaru, actual secretar de stat al SIE, este in fapt fostul director adjunct al ICE Dunarea”, scria Savaliuc, foarte combativ.

Screen Shot 2017-10-17 at 10.12.31 Screen Shot 2017-10-17 at 10.12.41

In articolul „Averea lui Dan Voiculescu”, Savaliuc se intreba retoric cum a reusit actualul sau patron sa aiba zeci de milioane de dolari in 1990. „Presedintele PUR nu a binevoit sa explice niciodata de unde au provenit imensele sume de bani, care nu putea fi obtinute din afaceri derulate intr-un an doi, oricat de bun afacerist ai fi, ci numai printr-un aport de capital, venit de undeva anume”, sugera Savaliuc.

Screen Shot 2017-10-17 at 10.15.21

Intr-un alt articol, Savaliuc si Adina Anghelescu, o alta prezenta foarte activa acum in studiourile lui Voiculescu, prezentau „Dovada furtului banilor lui Ceausescu”.

Screen Shot 2017-10-17 at 10.18.58

Mugur Cuvica, un alt actual invitat de marca in studiourile Antena 3, era si el foarte deranjat atunci fata de modul in care Dan Voiculescu si-a insusit banii Securitatii.

„Mugur Ciuvica, liderul Actiunii Populare, a dat ieri un interviu intr-un cotidian central, in care a facut o serie de dezvaluiri incendiare la adresa presedintelui PUR, Dan Voiculescu, sustinand ca averea lui provine de la un arab. Potrivit declaratiilor lui Ciuvica: ‘In ceea ce-l priveste pe Voiculescu si cele doua obsesii ale sale – colaborarea cu Securitatea si legatura sa cu conturile lui Ceausescu sau banii fostei Securitati, cred ca ar fi interesant ca domnul Voiculescu sa explice si procedura prin care, la inceputul anilor ’90, practic a fost inchisa si a aparut grupul GRIVCO. Pentru ca este o chestiune extrem de interesanta: firma CRESCENT apartinea oficial unui arab, o persoana mai in varsta. Acest arab, in 1990, imediat dupa Revolutie, si-a facut un testament care ar putea intra in Cartea Recordurilor, pentru ca acest arab, Fouad Sanbar, si-a facut un testament prin care a decis asa: lasa mostenire tot patrimoniul firmei CRESCENT copiilor sai, dar nu la moartea lui, ci la moartea lui Dan Voiculescu. Adica un batran arab, care avea si doi copii bolnavi (am aflat asta din cartea domnului Voiculescu) nu-si lasa averea copiilor sai, ci precizeaza in testament ca averea va fi impartita dupa moartea lui Dan Voiculescu, care era un simplu angajat al arabului respectiv. Acestea sunt lucruri pe care domnul Dan Voiculescu ar trebui sa le explice – cum este posibil ca cineva sa lase o avere de zeci, daca nu sute de milioane de dolari – o mostenire care sa fie impartita nu dupa moartea persoanei respective, ci a unui angajat. Si astfel, prin acest testament extrem de ciudat, Voiculescu devenea stapanul patrimoniului CRESCENT, iar la un an de la acest transfer de proprietate se produce un al doilea transfer de proprietate, prin care firma GRIVCO cu capital social foarte mare – milioane de dolari, apare din nimic, ca fiind proprietatea domnului Dan Voiculescu, care pana in acel moment a fost angajat la stat cu un salariu de 6000 – 7000 de lei. Brusc, in ’91, dupa ce primeste mostenirea respectiva, apare grupul de firme GRIVCO, cu capital, repet, de milioane de dolari, care incepe sa deruleze aceleasi afaceri pe care le derula CRESCENT pana in 1989′”, declara Ciuvica, intr-un articol scris de Savaliuc, intitulat „Fantoma Crescent”.

https://www.aktual24.ro

Impostura lui Johannis a devenit virală pe Internet! Acum apare o suspiciune mai gravă!

28 dec.

 Klaus Iohannis

Impostura lui Iohannis a devenit virală pe Internet! Acum apare o suspiciune mai gravă!

Dacă în privința ”revoluției” e un caz tipic de impostură, în acest al doilea caz, al legăturii cu sistemul comunicat ar putea fi ceva mult mai grav.

BUCUREȘTI, 27 dec – Sputnik, Dragoș Dumitriu. Întrebarea cheie a acestui final de an este ”Ce a făcut Iohannis la Revoluție de insistă atât să fie vedetă la toate manifestările omagiale?”. Iohannis nu a răspuns la această întrebare.

Dar, până va prezenta Iohannis varianta 2019-2020 a poveștii sale din sângerosul decembrie 1989 de la Sibiu, Sorina Matei și ”Presa curată” au prezentat extrase din cartea sa „Pas cu pas” și din câteva declarații din 2014, anul alegerii pentru primul mandat. Iar interesant este că Iohannis se și contrazice.

De exemplu, scrie ”Presa curată” că, în 2014, Iohannis a declarat într-un interviu la Realitatea TV că ”a fost în fața Casei de Cultură a Sindicatelor din Sibiu să protesteze, iar când a început să se tragă nu s-a mai ieşit în oraş, deci a stat în casă”.

”A fost o nebunie totală. Atunci înainte să înceapă lupta armată cum ar veni, înainte să înceapă să se tragă, lumea se adunase în faţa Casei de Cultură. Probabil ştiţi Casa de Cultură a Sindicatelor, toată piaţa a fost plină. Am fost acolo cu toţi prietenii noştri. S-au ţinut speechuri, am strigat toţi “Noi suntem români, noi suntem România”, a fost foarte frumos. Până au început să şuiere gloanţele, atunci lumea s-a împrăştiat”.

Și, povestea Iohannis, ”au început luptele prima dată la Miliţie, pe urmă la Securitate, pe urmă la Armată ş.a.m.d”.

”Şi câteva zile a fost aproape imposibil de ieşit în oraş pentru că se trăgea în toate direcţiile, fără să se ştie exact cine împotriva cui se lupta acolo”.

În schimb, în cartea publicată în același an, “Pas cu pas”, a relatat ”în termeni generali acelaşi eveniment major al României, spunând în plus că atunci când au şuierat gloanţele a fost mai straniu şi i-a fost teamă”.

“În 1989, am ieşit şi eu în stradă, împreună cu toţi ceilalţi oameni care au urmat imediat semnalul dat de la Timişoara. Sibiul a fost unul dintre oraşele care au adus sacrificii foarte mari la Revoluţie. Este oraş-martir, cu aproape 100 de morţi, un oraş care s-a angajat instantaneu şi foarte puternic în Revoluţia din 1989. A fost foarte multă violenţă pe străzi, foarte multă spaimă şi foarte multă speranţă”.

Deci, acum Iohannis apare ca participant – ba chiar și dă detalii: ”La început, a fost o atmosferă de entuziasm general. Am sperat că răsturnăm regimul – ceea ce s-a şi întâmplat-, până când au început să şuiere gloanţele, şi atunci a fost mai straniu. Au existat momente când ne-a fost teamă tuturor”.

Deci, a stat în casă sau a ieșit în stradă un de se trăgea și ”i-a fost frică”? Întrebare firească – frica era firească nimeni nu l-ar putea acuza, dar de ce nu recunoaște cinstit, ci lasă impresia că a fost vreun revoluționar?! Tot frică îi e și acum?… Nu, e vorba de impostura cuiva care NU a fost la Revoluție, dar vrea să fie privit ca un simbol al Revoluției acum, după 30 de ani și după ce au ieșit în frunte, ca păduchii, impostori care se declară revoluționari!

”Disidență în privat”… sau ceva mult mai dubios?

Urmează o altă parte comică: ”disidența” lui Iohannis! ”Am predat ani buni, înainte de ’89, în şcoli de provincie, perioadă care s-a suprapus cu ultimii ani ai regimului comunist”, spune Iohannis, mărturisind că ”Şi eu, şi prietenii, şi colegii mei de şcoală, îi detestam pur şi simplu pe comunişti şi întregul lor sistem”.

Iohannis spune că ”toată lumea asculta Radio Europa Liberă”, că la petreceri ”se spuneau bancuri despre comunişti”, că în Sibiu ”nu a existat, după ştiinţa mea, niciun fel de opoziţie organizată împotriva sistemului”. Desigur, Iohannis omite să spună că Sibiul avea un regim preferențial, asta și pentru că prim-secretar era Nicu Ceaușescu.

Dar, atenție, Iohannis face o afirmație care ridică semne mari de întrebare: ”Singura formă în care am înţeles eu să-mi manifest dispreţul faţă de comunişti a constat în acţiuni de nesupunere civică, absolut banale”. Erau ”lucruri banale”, spune Iohannis, exemplificând:

”Când am ajuns tânăr dascăl, se ţineau ore de informare politică şi, pe rând, trebuia să pregătim fiecare câte un referat de informare politică – în loc de referat, eu am luat ziarul Scânteia, l-am dus la şedinţă şi le-am zis să citească fiecare pe cont propriu, dacă îi interesează”, povestește Iohannis.

Deci, asta a fost singura sa formă de manfestare a ”disprețului”, ”urii” față de comuniști. În acest caz, ipoteza că NU ar fi acceptat să fie membru PCR se exclude – ar fi relatat episodul ca pe o formă de opoziție, de ”nesupunere”. Ori, Iohannis nu spune nimic despre asta!

Și atunci cum de Iohannis NU a fost făcut membru de partid, odată ce a fost un student bun?! Pentru că, toată lumea știe, studenții care aveau media generală peste 8.50, erau propuși în anul 2 sau 3 să intre în Partidul Comunist Român.  Cei care refuzau erau extrem de puțini, accidente aș putea spune (personal, știu o singură persoană, care în final oricum a acceptat).

Ori, calitatea de membru de partid era o oportunitate de avansare în carieră – iar Iohannis a dovedit că a știut al naibii de bine să profite de oportunități, ba chiar să dea și cu coatele, când a fost cazul. Chiar și când în calea lui a fost vreo floare, vreun crin!… Putea refuza unul ca Iohannis oportunitatea de a avansa în regimul Ceaușescu? Hai să fim serioși!

Sau, poate a fost Iohannis o loază în facultate și de asta nu l-au luat în PCR? Dimpotrivă! Chiar dacă președintele nu și-a publicat carnetul de note, doi colegi de grupă, Caius Bulea şi Vasile Pop au povestit că era ”un student de nota 10, respectuos, cu simţul umorului şi încă de atunci era luat drept exemplu de ceilalţi”.

”Klaus Iohannis a parcurs-o fără efort, cu note foarte mari, fără niciun fel de probleme“, povesteşte Caius Bulea, un fost coleg de grupă, iar un altul supralicitează ”Ca performanţă studenţească, Iohannis s-a situat întotdeauna mult deasupra mediei, fiind aproape de performanţa câtorva colege care aveau numai note de 10!“.

Deci, un student excelent – țintă clară pentru organizația PCR! Și atunci, cum de nu a devenit membru PCR – când, cu siguranță, trebuia să i se ceară asta! Ce se află în spatele acestei ciudățenii din biografie?

A avut probleme cu rude plecate în străinătate, chiar dacă nu se cunoaște așa ceva? Iohannis spune singur că… NU! ”Nu m-au tracasat în schimb niciodată”.

Dar, atenție la o altă afirmație ciudată: ”La şcoală au existat bănuieli şi şuşoteli în legătură cu persoane care ar fi fost informatori, dar nu m-a interesat niciodată acest subiect”.

Păi… cum așa? Pentru unul care asculta ”Europa liberă” și spunea bancuri cu comuniști la petreceri… chiar nu-l interesa față de cine le spunea? Așa netemător era? Sau poate?…

Sau poate exista ceva ce biografia lui Iohannis ascunde – și ar putea justifica și chestiunea legată de PCR – și ”curajul” de a nu-i păsa că spune bancuri care îi puteau cauza necazuri? Doar era era un regim al ”crimelor în masă”, în care ”nu puteam să ne spunem părerea cu voce tare”, spune Iohannis.

Oare pentru Iohannis era altfel… avea o „protecție” – sau era dintre cei care, sub aspectul unui tip jovial, neamț, nemembru – deci un tip ”cool”, de încredere în gașcă – spunea bancuri în urma cărora alții pândeau reacții?

În concluzie – dacă în privința ”revoluției” e un caz tipic de impostură, în acest al doilea caz ar putea fi ceva mult mai grav.

Read more: https://ro.sputnik.md/analytics/20191227/28698990/Impostura-lui-Iohannis-a-devenit-viral-pe-Internet-Acum-apare-o-suspiciune-mai-grav-.html

DECEMBRIE’89,MAI DEGRABA OPERATIUNEA SERVICIILOR SECRETE OCCIDENTALE DECAT SOVIETICE!

28 dec.

Romania 1989

Decembrie ’89, mai degrabă operațiune a serviciilor occidentale decât sovietice

Academicianul Mihăescu a publicat un interviu incendiar despre Revoluția din Decembrie ’89. Ceea ce aflăm din acest interviu: lovitura de stat, revolta populară și răsturnarea politică din decembrie 1989 s-a pregătit, în primul rând, în Occident, nu la Moscova.

Pregătirea Revoluției din Decembrie 1989: mai degrabă o operațiune a serviciilor secrete occidentale decât sovietice

De la dezertarea din 1978 a generalului Ioan Mihai Pacepa în SUA, o parte a nomenclaturii și „intelighenției” comuniste a emigrat în Occident, nu în URSS. Teoria implicării masive a agenților sovietici în revoluție a pus-o pe tapet prima dată Ioan Mihai Pacepa din SUA. Era firesc astfel ca pregătirile răsturnării lui Nicolae Ceaușescu să se facă la New York. Revoluția din 1989 a fost de fapt o „lovitură de stat” (și revoltă populară nota red.), afirmă academicianul Eugen Mihăescu dezvăluind presei că „la sfârșitul verii 88, Silviu Brucan a locuit în apartamentul meu de la New York. De acolo a vorbit cu Moscova, Londra și Washington”.

Despre Ion Iliescu spune că era „extraordinar” în epoca dinaintea căderii lui Ceauşescu, după care setea de putere l-a transformat într-un fel de „mafiot care conduce clanul”. Academicianul Eugen Mihăescu mai adaugă că „Scrisoarea celor șase” s-a scris în apartamentul său.

„Ce s-a văzut la Televiziunea Română „Liberă” a fost o mișcare de figuranți, la propriu, regizată de Sergiu Nicolaescu avându-l ca asistent pe Ion Caramitru, cel care a ordonat „Foc!” asupra Bibliotecii Centrale Universitare…”.

Silviu Brucan, cel care cerea în „Scânteia” din 1948 condamnarea la moarte a lui Iuliu Maniu și Corneliu Coposu și punea etichete de „fasciști” a fost eminența cenușie a schimbării din Decembrie 1989. Înaintea evenimentelor dramatice din 1989, Silviu Brucan, un apropiat al lui Soroș, a primit pașaport de la Securitate și a călătorit nestingherit în SUA, unde a pus la cale conspirația înlăturării lui Nicolae Ceaușescu, nu că era bolșevic dictatorul, ci pentru că transformase regimul într-unul național-comunist. Silviu Brucan avea relații cu serviciile secrete occidentale și sovietice. El a plecat din SUA și a avut întâlniri la Londra și Moscova fără să i se pună pe pașaport ștampila cu viza de intrare pentru a nu a afla Nicolae Ceușescu la întoarcerea în țară, că a avut întâlniri în capitalele marilor puteri, care hotărâseră soarta României. Intrat în țară, securiștii au avut surpriza să constate în pașaportul lui Siviu Brucan doar viza de intrare în SUA, nu și cele din UK sau Moscova.

Este evident că înlăturarea lui Nicolae Ceaușescu s-a luat definitiv la întâlnirea de la Malta dintre Bush și Gorbaciov din 2 — 3 decembrie 1989. La prepararea evenimentelor au luat parte în prima linie serviciile secrete occidentale și cele ale țărilor „frățești”: Ungaria și Iugoslavia. Pe fondul nemulțumirilor populare reale, Nicolae Ceaușescu a căzut. Poporul a fost folosit ca „instrumentum” de către o echipă de conspiratori susținută de capitalele marilor puteri occidentale, în complicitate cu Moscova roșie.

După 1990, sub influența Securității s-a marșat pe teoria, de altfel îmbrățișată și de Grigore Cartianu sau A.M. Stoenescu, că prepararea Revoluției din Decembrie 1989 a fost în primul rând opera agenților KGB și a infiltrării agenților sovietici. Cu toții știm legenda cu sâmbure de adevăr a celor 30.000 de agenți sovietici îmbrăcați sportiv și veniți cu autoturisme Lada în zilele Revoluției. Dar în istorie trebuie să gândim rațional, pentru că mersul istoriei are o logică interioară.

Beneficiarul Revoluției din Decembrie 1989 nu a fost URSS, ci Occidentul, în special SUA și Germania, care au și beneficiat primordial de uriașa piață de desfacere din țările din est, inclusiv România. Se știe că Ungaria s-a implicat pentru a recupera o parte din Transilvania, iar Serbia pescuia în ape tulburi prin Banat. Organizaţia România Liberă şi UMRL au fost paravanul sub care AVO (acronimul Securităţii R. P. Ungară) au organizat formaţiuni paramilitare pe care le-au instruit în tabăra (cazarma militară) de la Bicske, pentru „acţiuni viitoare de gherilă urbană în România”. Instructorii erau unguri originari din România, dar aceştia acţionau doar ca intermediari ai unor servicii speciale.

Noul conducător al României Libere şi al grupului — de cca. 400 de membri — instruit era tehnicianul petrochimist Manea Gheorghe, iar din partea UMRL asista Sandu Pobereznic. Subzistenţa grupului era asigurată de organizaţii revizioniste maghiare, de UMRL şi de Înaltul Comisariat al ONU pentru Refugiaţi, care avea deja un birou în Ungaria. În subsolul cazărmii de la Bicske se tipărea o parte din materialele de propagandă pentru a fi trimise în România, cu scopul de a se determina apariţia unor nuclee interne ale organizaţiei România Liberă. O altă parte a materialelor de diversiune propagandistică era pregătită în tipografiile Partidului Muncitoresc Socialist Ungar şi ale AVO (Securitatea de Stat a Ungariei) şi difuzată de aceasta din urmă, în urma dezvăluirilor generalului Aurel I. Rogojan.

După revoluția din Decembrie 1989 România devine stat UE și membră NATO, nu republică sovietică

În pregătirea revoltei din Decembrie 1989, URSS și KGB au avut doar rolul de „instrumentum”, dar comanda era efectiv la Washington și Berlin, adiacentă la Paris și Londra, cu înțelegerea condescendentă a Moscovei comuniste.

„Urmare a Revoluţiei din 1989 România a ieşit din Tratatul de la Varşovia şi a aderat la NATO. Pentru ce ar fi intervenit ruşii, cu o asemenea enormă desfăşurare de forţe (25000 de KGB-işti ocupaţi timp de un an în România e un efort serios pentru un stat aflat în pragul colapsului, cum era URSS în 1989-1990) ca să obţină ieşirea României din sfera lor de influenţă?” se întreba retoric în presă acum câțiva ani, jurnalistul Marius Mihoc.

Dacă s-ar deschide arhivele DIE am fi uimiți că pe teritoriul României au acționat pentru schimbarea regimului ceauașist, în primul rând, CIA, cu acceptul KGB, având în subordine Serviciul Secret German BND, care a acționat tot cu acordul Moscovei în organizarea manifestărilor de la Leipzig din octombrie 1989, ce a dus la căderea DDR, stat efectiv cumpărat cu 100 de miliarde de mărci de către RFG, bani încasați de regimul Gorbaciov.

Alte servicii interesate de situația din România a fost cel francez și britanic, dar pe acțiuni secundare față de interesele CIA sau BND. Căderea lui Ceaușescu trebuie să o înțelegem într-un acord cadru larg și transnațional, în care Washington și Berlinul și-au impus interesele față de un URSS aflat în criză economică și de sistem și într-un colaps inter-etnic, care a dus la desființarea acestui stat comunist, inventat de occidentali, care nu avea o osatură social-politică rusească, ci una internaționalistă, globalistă. O parte din Iugoslavia a căzut pe mâna Germaniei.

După Decembrie 1989, România nu a devenit republică sovietică sau satelit al Moscovei comuniste, ci un stat în tranziție spre integrarea în structurile politice, militare și economice euro-atlantice, deci occidentale. Teoria istoriografică a „mâinii prea lungi” a Moscovei și a agenților KGB care luptau până la sacrificiu suprem (de ce?) pentru înlăturarea lui Nicolae Ceaușescu nu are o bază fundamentată științific și nici documentară solidă, precum și nici o logică istorică, România devenind stat UE și membră NATO, nu republică sovietică. În acei ani, Moscova era controlată de filiera internaționalistă, cu conexiuni și comandă în centre care nu aveau legătură cu interesele reale ale Rusiei în acel moment.

Concluzia firească este că serviciile secrete sovietice și conducerea politică a Moscovei de atunci a executat cu elan un plan pus la punct, comandat și la înțelegere cu Washington-ul lui Bush și Berlinul lui Kohl, în care au pescuit în ape tulburi conform intereselor cauzale de moment: serviciile iugoslave, franceze, maghiare și britanice. Dacă s-ar deschide arhivele DIE am afla adevărul, care eliberează!

Ionuț Țene este istoric, poet, publicist și scriitor român.

Opinia autorului nu coincide neapărat cu cea a redacției Sputnik.

Sursa: NapocaNews.ro

Read more: https://ro.sputnik.md/columnists/20170412/12117526/revolta-decembrie-89-servicii-secrete-occidentale-sovietice.html

Președintele CCR, Valer Dorneanu, desemnat ”Personalitatea anului 2019 în România”!

28 dec.

Valer Dorneanu

Președintele CCR, Valer Dorneanu, desemnat ”Personalitatea anului 2019 în România”

Practic, prin numărul uriaș de solicitări și intervenții la CCR, politicienii au transformat Curtea Constituțională în arbitrul – sau chiar decidentul principal în 2019.

BUCUREȘTI, 27 dec  Sputnik, Dragoș Dumitriu. La fel ca anul trecut, Sputnik prezintă un clasament al personalităților politice române la final de an.

2019 a fost un an cu două competiții majore, alegerile pentru Parlamentul European și cele pentru desemnarea președintelui României.

Dar, poate cel mai important eveniment, un mare examen pentru țara noastră, a fost preluarea Președinției rotative a Consiliului Uniunii Europene.

Tot în 2019 a mai fost Referendumul ”pe Justiție” declanșat de președintele Klaus Iohannis.

Nu în ultimul rând, 2019 a fost marcat de controversata condamnare definitivă și încarcerare a președintelui celui mai mare partid – și al Camerei Deputaților, Liviu Dragnea.

În urma acestui eveniment, pe plan politic 2019 a însemnat o schimbare, PSD cedând primul loc la alegeri, trecând peste un adevărat șoc.

În fine, 2019 a fost marcat de anularea de facto a uneia dintre cele mai importante prevederi constituționale – neutralitatea politică a președintelui statului.

Tot o premieră negativă a fost declararea, de la nivelul președintelui, a ”războiului” cu un partid politic, împotriva căruia a și declanșat, de fapt, Referendumul, așa zis ”pe justiție”.

La capitolul nereușite sunt de menționat TOATE obiectivele externe majore: aderarea la spațiul Schengen, vizele pentru SUA, preluarea mandatului de membru nepermanent al Consiliului de Securitate. Tot la capitolul nereușite externe este și menținerea vacanței posturilor de la unele ambasade – cea mai importantă fiind cea din Israel.

Reușite externe – dar individuale, fără legătură directă cu vreun efort național – sunt numirea Laurei Codruța Kovesi în fruntea instituției Procurorului European și a lui Mircea Geoană în funcție de adjunct al secretarului general al NATO. Ori, chiar dacă ambele personaje și ambele funcții sunt controversate, deocamdată sunt ”puncte” trecute în dreptul României; dar dacă ulterior cei doi vor cauza probleme pe plan internațional – și România va suferi.

Concluzionând, chiar dacă 2019 ar putea fi declarat ”anului lui Iohannis”, președintele se face vinovat de anularea unei prevederi constituționale, declanșarea unui ”referendum” contra unui partid politic și o atitudine constantă de subminarea a (autorității) Parlamentului, Guvernului și chiar a CCR și CSM – și asta chiar în timpul președinției române a CUE!

Klaus Iohannis a câștigat alegerile prezidențiale, referendumul și a avut un rol esențial la succesul PNL de la europarlamentare. Deci, ca ”scoruri” este inegalabil anul acesta; dar din cauza repetatelor încălcări ale ”regulamentului jocului”, nu merită și nu i se poate acorda titlul de politician al anului.

Viorica Dăncilă, premianta de anul trecut a Sputnik, a condus cu loialitate treburile guvernului, dar a pierdut pe plan politic.

Victor Ponta a avut prestație remarcabilă în Opoziție, reușind un joc inteligent, de ținută – și care i-a adus un scor nesperat la europarlamentare. Un scor bun a reușit și cu propunerea lui Mircea Diaconu la prezidențiale. Singurele punte negative ar fi vehemența atacurilor la Viorica Dăncilă, de multe ori sub nivelul de civilizație admisibil, și pierderea unei parți a partidului. Dar, per ansamblu, Victor Ponta revine spectaculos în top, confirmând calitățile și experiența sa politică.

Ludovic Orban, chiar dacă a fost, evident, o păpușă în mâna lui Iohannis, are meritele sale politice – din păcate tarate de un discurs vulgar, de multe ori penibil, și de o lipsă a unei viziuni guvernamentale (naționale!) – demersul său politic părând mai mult un fel de șarlatanie politică, decât alternativă. Aceeași șarlatanie politică pare a defini și țipătoarele apariții ale lui Rareș Bogdan – și chiar ale mult mai rafinatei Raluca Turcan.

Cam acestea ar fi personalitățile politicii românești care au ieșit în evidență anul acesta.

Ori, dacă anul trecut alegerea Vioricăi Dăncilă a fost clară – prima femeie premier făcând o figură frumoasă la toate capitolele – anul acesta este greu de spus că un om politic a ieșit în evidență clar.

Totuși, prin faptul că revine și manifestă o maturitate de bun augur, consider că Victor Ponta este cel care s-a evidențiat prin inteligență – și prin succese obținute cu o ”armată” mică. Ponta a influențat și căderea guvernului PSD, deci a avut un rol – chiar fiind o minoritate din Opoziție.

Și, totuși, fiind un an marcat de un joc ”nesportiv”, cu lovituri dincolo de ”regulament”, cu abuzuri și forțări nemaivăzute până acum, este de remarcat o instituție care a suportat greul acestui an, fiind adevăratul factor de echilibru în 2019: Curtea Constituțională a României.

Practic, prin numărul uriaș de solicitări și intervenții la CCR, politicienii au transformat Curtea Constituțională în arbitrul – sau chiar decidentul principal în 2019. În plus, atât Constituția, cât și CCR s-au aflat sub adevărate asedii, în mai multe situații.

Ca atare, apreciem că omul de drept, fost om politic de prim rang, Valer Dorneanu, președintele CCR, este Personalitatea anului 2019 în România.

Desigur, chiar dacă distincția o trecem în dreptul unei singure persoane, aceasta este Primus inter pares în cadrul CCR, deci meritele menținerii echilibrului în țară aparține tuturor celor nouă judecători constituționali.

Read more: https://ro.sputnik.md/politics/20191227/28700699/Presedintele-CCR-Valer-Dorneanu-desemnat-Personalitatea-anului-2019-in-Romania.html

Johannis, gest de ultimă oră – situație RIDICOLĂ! 

28 dec.

Alegeri europarlamentare și referendum național, România

Iohannis, gest de ultimă oră – situație RIDICOLĂ!

Iohannis l-a decorat pe răposatul membru al grupului de disidenți… dar nu a făcut același gest pentru ceilalți decedați din grup – și nici pentru cei care sunt în viață – printre ei fiind un  celebru ziarist

BUCUREȘTI, 27 dec – Sputnik, Dragoș Dumitriu. Astăzi, Președinția României a anunțat că Iohannis a semnat decretul de decorare post-mortem a ziaristului Mihai Creangă.

”Astfel, în semn de recunoștință şi apreciere pentru contribuția esențială adusă la apărarea libertăţii presei şi la promovarea principiilor democrației, precum şi pentru abnegația cu care s-a opus abuzurilor regimului comunist, Președintele Klaus Iohannis a conferit post-mortem Ordinul Național „Pentru Merit” în grad de Cavaler ziaristului Mihai Creangă”, se arată în Comunicat.

Sigur, gestul este aparent frumos – dar situația este ridicolă: Iohannis l-a decorat pe răposatul membru al grupului de disidenți… dar nu a făcut același gest pentru ceilalți decedați din grup, printre care marele ziarist, Anton Uncu… și nici pentru cei care sunt în viață – recte celebrul ziarist și șef al ”României libere”, Petre Mihai Băcanu, și jurnalistul  Ștefan Niculescu Maier!

Asta ca să nu mai vorbim că Iohannis nu l-a băgat în seamă pe Mihai Creangă în timpul vieții – ci abia după ce presa i-a elogiat personalitatea și activitatea.

Read more: https://ro.sputnik.md/politics/20191227/28693062/Iohannis-gest-de-ultim-or–situaie-RIDICOL.html

%d blogeri au apreciat: