Arhiva | 7:05 pm

ROMÂNUL MIC SUB KLAUS ȘI LUDOVIC!

29 dec.

  ROMÂNUL MIC SUB KLAUS ȘI LUDOVIC Vai, române, cum devii tu tot mai mic, Sub Iohannis Klaus și Orban […] 

ROMÂNUL MIC SUB KLAUS ȘI LUDOVIC

Vai, române, cum devii tu tot mai mic,
Sub Iohannis Klaus și Orban Ludovic,
Președinte, premier, de șanț și gard,
Neaoș SRI cu Hellvig Eduard!

Kovesi făcu din lege – fărdelege,
Doar pe-ai noștri să îi sperie, să-i lege,
Iar străinul liber la furat să fie
Ca un șef de sclavi venit prin colonie.

Tragic, trivial, e că românul verde,
Când conduce, rău, meschin, umil, se pierde
În complicități, trădări, prostie, teamă
Și își vinde neam, onoare, țară, mamă.

Biet române, cum rămâi sărac, pitic,
Sub Iohannis Klaus și Orban Ludovic,
Prin orbirea ta, se năruie cetatea,
Dând la trădători, iar, legitimitatea.

                              Andrei PĂUNESCU

Cadourile „guwernerului” Orban de Crăciun și Anul Nou pentru clientela politică!

29 dec.

  Șmenuielile se fac pe final de an. Când omul normal e ocupat cu cârnații și șoriciul, hienele „dă dreapta” […] 

Șmenuielile se fac pe final de an. Când omul normal e ocupat cu cârnații și șoriciul, hienele „dă dreapta” trag cu tunul în fondurile publice deoarece, deh, cursa pe jăpcuirea bugetului e în toi.

O să încep cu ceva soft, anume o șpagă „în dulcele stil clasic” alocată prietenilor de pahar și de politică, adică primăriilor conduse de apropiați. Bazându-se pe realitatea că sunt primării amărâte care au ajuns la fundul sacului, guwernerul a adoptat o OUG pentru alocarea de bani pentru acoperirea „cheltuielilor urgente. Te-ai aștepta ca lista să cuprindă comune de prin fundul țării despre care n-a auzit nimeni. Aiurea, ălea erau doar pretextul. Hai să vedem cine a încasat grosul!

Pe locul întâi peneliștii: Deva (12 milioane!), Oradea (5 milioane), Cluj (6 milioane), Timișoara (5 milioane), Brașov (2 milioane), Mangalia (17.5 milioane!!!), Ploiești (10 milioane!), Călărași (5 milioane), Dobroiești (comuna de domiciliu a lui Orban, 1,4 milioane). Apare chiar și Voluntariul lui Pandele cu 2 milioane lei!

Există însă în ordonanța cu pricina sume îndestulătoare pentru curvele politice de la UDMR de al căror hachiț atârnă destinul guwernerului. Sumele sunt aici halucinante: Sfântu Gheorghe (20 milioane!), Miercurea Ciuc (20 milioane!) și pentru ca banii să meargă „cu cântec” fără alocări prin intermediul OUG s-au mai plătit bani frumoși Consiliilor Județene conduse de UDMR. E interesant că la „masa bogaților” au fost introduși și țuțerii lui Tăriceanu: primăria Târgu Mureș condusă de ALDE a primit 2 milioane de lei.

Aici se termină partea soft. Să trecem la chestiunile hard. Mai țineți minte contractul reziliat de Cuc, cel pentru tronsonul III Lugoj-Deva? O fi fost el reziliat, dar voci de prin proximitatea autorităților vorbesc despre pregătirea plăților către constructorii voioși care au pus la dispoziție o autostradă plină de defecte. De-aceea s-a și dat liber circulației pe acel tronson, pentru a exista precedentul cum că „nu-i chiar atât de grav”. Dar de ce să ne facem probleme, are guwernerul bani!

Dacă nu credeți, luați la puricat situația „problemei Micula”. Cei doi frați apăruți ca „investitori suedeji” au reușit să obțină în SUA, la Curtea Internațională de Arbitraj, o victorie împotriva României. E vorba de plata a aproape 400 mln EUR ca despăgubiri. Problema e cu cântec: România nu le-a mai acordat fraților Micula ajutoarele deoarece Comisia Europeană a interzis acest lucru. De altfel, aceeași Comisie Europeană i-a recomandat României să nu respecte hotărârea Curții Internaționale de Arbitraj. Frații Micula nu s-au lăsat și au început, în baza victoriei deciziei Cuții de Arbitraj, să pună popriri pe active ale statului (ROMATSA, Nuclearelectrica s.a.m.d.). Orban, cu de la sine putere, s-a apucat să plătească o primă tranșă de 912,5 mln RON pentru a debloca conturile ROMATSA.

Toate acestea se întâmplă în condițiile în care dosarul de evaziune fiscală și spălare de bani pe numele celor doi frați bate pasul pe loc(e vorba de vreo 44 mln EUR!), la fel ca și dosarul în care odrasla Victoraș Micula e parte. Oare n-ar fi fost mai normal ca, în fața unei asemenea agresiuni, statul român să arate ceva mai multă fermitate? Și, cum tot Comisia Europeană stă la baza problemelor respective, de ce oare nu se solicită ca o parte din acele despăgubiri să fie plătite de cei care-au stat la originea lor? E și asta o întrebare. Sau avem de-a face cu un nou „mic cadou” pe care-l face Orban.

În final vine bomba. Este vorba despre informația pe care-a dat-o Cotidianul în ceea ce privește Ministerul Sănătății. Conform acestora jocurile sunt făcute să se adopte o ordonanță de urgență conform căreia clinicile private Polisano și Sanador vor fi abonate nelimitat la fondurile Casei de Sănătate prin decontarea unor operațiuni medicale pe care le efectuează doar aceste clinici. Este prima „spargere” a casei și va deschide larg porțile aprovizionării nelimitate a instituțiilor private la banii Casei de Asigurări de Sănătate. Cu alte cuvinte medicină privată cu bani de la stat. „Pohta ce-a pohtit” băsescu e pe cale de a se realiza prin intermediul echipei Werner.

De ce nu e OK ca banii Casei să fie folosiți „la liber” de către privați e la mintea cocoșului. În condițiile în care o cezariană la stat e decontată cu 2000 RON, e anormal să decontezi 14 000 RON la privat. E doar un exemplu. Ca să nu mai vorbim că, într-o asemenea situație, dispare orice urmă de concurență.

Mișcarea de la Ministerul Sănătății e premeditată. Doar de-aia a crescut Orban bugetul Casei de Asigurări. Se pregătea să dea tunul și, cel puțin pe moment, nu e bine să se vorbească despre probleme la decontare.

Mintea noastră cea de pe urmă se pare că ne sedează în fața acestor mostre de ticăloșie strigătoare la cer. Tâlharii au intrat în casă și au liber la jaf. Din păcate cred că e deja prea târziu pentru orice. Organismul nostru național e deja paralizat, mult prea plin de paraziți pentru a se mai putea curăța. Astfel încât ceea ce urmează devine intuitiv chiar și pentru un oligofren.

                                                                                                                         Dan DIACONU

NOAPTEA CA HOTII,GUVERNUL ORBAN A TRECUT LA SECRET ABSOLVENTII ACADEMIEI SRI!

29 dec.

  Decizia de creare a unui registru matricol unic special pentru Academia SRI este mizerabilă și lipsită de sens. Timp […] 

Decizia de creare a unui registru matricol unic special pentru Academia SRI este mizerabilă și lipsită de sens. Timp de 30 de ani nu a fost nicio problemă ca absolvenții de licență, de masterat și de doctorat de la Academia SRI să fie trecuți în același registru cu toți ceilalți absolvenți. Acum este. Și nu mă miră deloc.

Acum, după aproape cinci ani de scandaluri despre diplomele postdoctorale date unor politicieni care nici măcar nu au trecut o dată pe la Colegiul Național de Informații al SRI – vezi cazul Eugen Orlando Teodorovici -, sau scandalurile legate de cele 45 de teze de doctorat plagiate din totalul de 85 de teze susținute la Academia SRI, s-a găsit soluția ca presa să nu își mai bage coada printre matrapazlâcurile de acolo: își crează registru matricol paralel.

Și, desigur, asta nu se putea face decât cu largul concurs al clasei politice. Nu cred că trebuie să mire pe nimeni că ministrul Educației Monica Cristina Anisie a propus o asemenea ordonanță de urgență – chiar așa, care e urgența? – iar premierul Ludovic Orban a acceptat-o, în final pe 27 decembrie, noaptea ca hoții, când lumea e preocupată de sarmale și cârnați. Până la urmă directorul SRI este un fost membru al Partidului Național Liberal, iar această prevedere care opacizează învățământul universitar este luată de guvernul PNL.

Klaus Iohannis, alături de directorul SRI, Eduard Hellvig, la Academia Naţională de Informaţii a SRI pentru festivitatea de absolvire a studiilor universitare de licenţă a promoţiei „SRI – 25 de ani” (30 iulie 2015): „Aveţi datoria de a furniza cunoaştere liderilor şi factorilor strategici care vor ghida România…” (Foto și text „Justițiarul”)

Ce-i drept, a fost nevoie ca SRI-ul să aștepte ceva pentru a promova această prevedere, iar pentru mine nu e de mirare faptul că această decizie este luată de ministrul Educației înainte de adoptarea unui Cod Național de Etică, înainte să fie numită componența unui nou Consiliu Naţional de Etică a Cercetării Ştiinţifice, Dezvoltării Tehnologice şi Inovării, care, apropo, a demisionat acum vreo două luni în bloc, dar despre care nu vedeți știri în presă, sau înaintea unui audit real al sistemului doctoral din România. Dar, na, secretizarea cerută de Academia SRI e mai importantă și e chiar urgentă?!

Și dacă SRI-ul tot nu vrea ca cineva să afle cine sunt absolvenții Academiei SRI răscolind prin registrul matricol unic, a făcut SRI-ul ceva împotriva profesorilor care în urmă cu câțiva ani obligau masteranzii de la masterul profesional al Academiei SRI să scrie referate pe care mai apoi le publicau în cărți pe care se treceau coordonatori pentru a-și crea operă și punctaje pentru raportările academice? A depus cumva vreo plângere penală împotriva lor pentru divulgarea identității unor ofițeri acoperiți?

Și ca să nu fac două drumuri, că tot sunt la capitolul întrebări publice, i-a dat SRI-ul în judecată pe cei cărora li s-au retras titlurile de doctor pentru a li se anula și diplomele, așa cum prevede legea adoptată în vară sau Departamentul Juridic încă analizează sau poate doar trage, strategic, de timp?

                                                                                                                              Emilia Șercan

„PUPATI-L PE JOHANNIS!”

29 dec.

20 de motive pentru care Iohannis „merită pupat”

Români – cei care ați votat cu Iohannis – ați luat cea mai mare țeapă! Pentru România urmează o perioadă cumplită. În toata tara, la oamenii cu care vorbești în ultimele zile, le vezi pe chip îngrijorarea. Oamenii se tem pentru viitorul lor şi o spun deschis. „Păi nu l-ați votat români pe Iohannis? Nu săreați în sus de bucurie în seara de 24 noiembrie, mai ales cei plecaţi din ţară, că a fost alungată hidra pesedistă? Nu aveți acum « Guvernul meu »? Și un viitor luminos înainte? […] Nenorocirea e că pentru românii care au votat în « Duminica urii » (24 noiembrie 2019 – n.r.) la îndemnul instigatorului național la ură și dezbinare, suferă acum toți românii care simt pe pielea lor binefacerile « Guvernului meu » […].

V-a prostit leneșul de la Cotroceni cu mesajele lui pline de ură, v-a orbit rațiunea și i-ați mai dat un mandat de cinci ani, deși știați că nu a făcut absolut nimic în primul. V-ați tăiat singuri craca de sub picioare, cum se zice pe românește! Acum primiți ce ați votat, căci știați foarte bine ce ați votat, dar ura vă era mai aproape de cămașă! Unde sunt rîurile de lapte și miere și cozile la intrările în țară cu românii gata să se întoarcă acasă?

– Sare cursul valutar? Pupați-l pe Iohannis!

– Cresc facturile la rate, leasing-uri și utilități? Pupați-l pe Iohannis!

– Sare Roborul? Pupați-l pe Iohannis!

– Cresc prețurile? Pupați-l pe Iohannis!

– Nu se mai fac niciun fel de autostrazi? S-a îngropat autostrada Comarnic-Brașov? Pupați-l pe Iohannis!

– Crește deficitul de țară de la 2,8 la 4,3% și vor interveni organismele internaționale să ne bage credite uriașe pe gât? Cioclii de la F.M.I. abia așteaptă! Pupați-l pe Iohannis!

– Ne-am îndatorat într-o lună de două ori mai mult decât guvernarea anterioară (care nu era bună, era câh) și la dobânzi mult mai mari? Pupați-l pe Iohannis!

– Se dau zeci de mii de bugetari afară ca să-și aducă guvernul penelist amantele și protejații în loc? Pupați-l pe Iohannis!

– Magistrați care ați protestat împotriva legii, contra fostei guvernări, veți pierde vreo 2.000 euro lunar la pensie, prin supra-impozitarea pe care v-o pregăteste noua guvernare? Pupați-l pe Iohannis!

– Se închid toate programele fostei guvernări pentru fermieri și tineret? Pupați-l pe Iohannis!

– S-a sistat programul „Prima casa”? Pupați-l pe Iohannis!

– Se vor reduce drastic pensiile speciale? Pupați-l pe Iohannis!

– Cumva serviciile au pus control pe mai toată presa și nu mai aveți acces la informații critice la adresa lui Iohannis? Pupați-l pe Iohannis!

– Am aruncat deja câteva miliarde de euro în ultimele săptămâni pe avioane F16 vechi de 35 ani şi pe rachete depăsite tehnologic? Pupați-l pe Iohannis!

– Continuă defrișțrile masive de păduri operate de prietenii lui Iohannis? Pupați-l pe Iohannis!

– Cumva s-au dat gazele de la Marea Neagră pe o șapcă? Pupați-l pe Iohannis!

– Bugetul va deveni tot mai sărac și trebuie luate 10 piei de pe micii întreprinzători, căci de la multinaționale nu mai e voie? Pupați-l pe Iohannis!

Pupați-l pe Iohannis români (dacă o să-l mai găsiți prin țară) până nu o să mai puteți, că el are grijă să vă fie bine! El veghează la bunăstarea voastră. E marele meșter cârmaci. El veghează necontenit ca celelalte partide să dispară! Și ura pe care v-o transmite vă dă viață, vă ține de foame și va asigura viitorul. Și nu ați văzut încă nimic din ce va să vină. Bravo români! Nu ați învățat nimic de la Băsescu. Și ăla instiga la fel la ură! „Să trăiți bine!”.

Să vă duceți acum la Iohannis (pe care îl doare la șapca de țara asta) să vă micşoreze facturile la credite și utilități, care au început să salte binișor. Stați să vedeți din ianuarie 2020 încolo, când Banca Națională (care a tocat în ultima luna 1,2 miliarde euro din rezervă națională că să țină cursul valutar în frâu) nu va mai interveni să stopeze asaltul asupra leului și euro va sări lejer de pragul 5 lei.

Autor: Răzvan Savaliuc

P.S. – Nenorocirea e că pentru românii care au votat în „Duminica urii” la îndemnul instigatorului național la ură și dezbinare, suferă acum toți românii care simt pe pielea lor binefacerile „Guvernului meu” nr.2. Și în loc să continuăm spre prosperitate, ne întoarcem la austeritate.

Sursa: Revista Art-Emis

INSTRUMENTUL LUI JOHANNIS CEL NOU!

29 dec.

Președintele Klaus Iohannis nu descoperă apa caldă. El a înțeles că își poate upgrada puterea în cel de-al doilea mandat, utilizând biciul. Iar biciul este DNA. Experiența din ultimii 15 ani i-a dovedit eficacitatea. Acesta este motivul care stă la baza desființării Secției de investigare a infracțiunilor din justiție. Restul e poveste. Cătălin Predoiu a dat-o în bâlbâială. Asupra lui au exercitat presiuni, în sensul dinamitării SIIJ, atât Klaus Iohannis cât și Ludovic Orban.

Bunul simț și cunoștințele pe care le are ca jurist îl determină să refuze. Dar lucrează sub presiune. Sub presiunea factorului politic. Este încolțit. Nu are încotro. Și, pe deasupra, este un om laș. Și oportunist. Tocmai de aceea în trecut a sărit dintr-o barcă politică în alta. Și tot sub presiune, sub presiunea lui Traian Băsescu, a măcelărit cele mai importante legi ale României și a scos prin procedură de urgență cele patru Coduri: civil, penal, de procedură civilă și de procedură penală. Nu este deloc întâmplător că tocmai Cătălin Predoiu a fost adus la portofoliul Justiției. Iar maurul își va face datoria. Dar cum?

Strivit de propria lașitate și de presiunile lui Klaus Iohannis, care dorește din răsputeri un DNA pe post de poliție politică, care să îi aducă pe toți la ascultare, și pe ai lui și pe ai celorlalți, Cătălin Predoiu a găsit pentru moment un subterfugiu. Acest subterfugiu se numește memorandum.

Cui îi este adresat memorandumul prin care ministrul Justiției solicită desființarea Secției speciale? Aparent, Guvernului. Pentru că acolo a prezentat acest document. Ludovic Orban, dar și Klaus Iohannis se așteptau la cu totul altceva. La un text prin care Guvernul să-și asume răspunderea. Practic, la un text al noii legi de asumare. Și, în absența oricărei opoziții reale a PSD, ar fi greu de presupus că ar urma să fie introdusă o moțiune de cenzură, care să conducă la căderea Guvernului Orban. Dacă nu s-a făcut moțiune de cenzură pe legea bugetului, cu atât mai puțin se va face pe desființarea Secției speciale. Iohannis și Orban mizează pe prezumția că noua asumare de răspundere va trece ca prin brânză. Pentru că deja Guvernul s-a rodat și a devenit chiar experimentat în excluderea Parlamentului de la actul de legiferare. Numai că, iată, Predoiu s-a ferit să o facă din prima. Și astfel îi dă o gură de oxigen opoziției.

În mod logic, dacă există totuși vreo logică în maniera în care acționează partidele politice în România, desființarea Secției speciale printr-o asumare de răspundere ar trebui să primească o contrareacție pe măsură. În primul și în primul rând, mă gândesc la faptul că partidelor plitice nu le-a dispărut cu totul instinctul de conservare. Se știe foarte bine și de către toată lumea, și din această țară și din străinătate, că Secția specială reprezintă o sperietoare. Simpla ei existență poate inhiba nu actul de Justiție, așa cum susțin partizanii poliției politice, ci utilizarea Justiției ca instrument politic. De poliție politică. Ceea ce va presupune în pasul doi refacerea binomului SRI-DNA. Și apoi a binomului SRI-Înalta Curte. În felul acesta, Iohannis cel Nou, cel care se anunță a fi deosebit de energic în cel de-al doilea mandat, își va putea arăta cu adevărat mușchii.

Întârzierea produsă de Cătălin Predoiu prin recurgerea la subterfugiul cu memorandumul a creat spațiul de manevră necesar pentru contrareacția asociațiilor de magistrați. După cum se poate lesne observa, cei mai mulți magistrați – și mă refer aici în primul rând la judecători – doresc să existe o Secție specială. Ei sunt conștienți că onoarea lor, credibilitatea lor, prestigiul lor nu au decât de câștigat dacă există un instrument prin care derapajele grave ale unor procurori și judecători să fie sancționate așa cum se cuvine.

Această reacție a magistraților ar trebui să fie transformată de către partidele politice în combustibilul necesar pentru a reacționa și a se mobiliza la rândul lor. PSD s-a luptat pentru existența unei Secții speciale. A fost în prima linie. Și asta s-a întâmplat tot dintr-un instinct de autoapărare. Pentru că PSD a fost partidul cel mai lovit de binomul cu care a cochetat atât de mult timp. A fost pentru PSD un concubinaj nefericit. Care a creat în rândurile sale un număr mult prea mare de victime. O vreme PSD s-a jucat cu focul. Și s-a ars. După ce s-a despărțit de binom, a reușit să facă această Secție specială. Iar amploarea poliției politice s-a diminuat. De aceea, în special în a doua parte a mandatului, Klaus Iohannis a fost un președinte lipsit de putere. Pentru că el nu știe cum altfel și-ar putea exercita puterea, decât cu ajutorul instituțiilor de forță. Deci, în mod normal, PSD ar trebui să mobilizeze celelalte partide politice, pentru a contracara această operațiune, care doar temporar s-a împiedicat în Cătălin Predoiu.

Un al doilea partid, care s-a luptat pentru existența Secției speciale este astăzi cuibărit la putere alături de PNL. Cu membri activi în al doilea eșalon al administrației publice centrale. ALDE, prin vocea lui Călin Popescu Tăriceanu, s-a pronunțat de multe ori împotriva oricărei tentative de desființare a Secției speciale. Acest punct de vedere a fost prezentat drept o condiție sine qua non a sprijinului pe care îl acordă PNL-ului. Ce va face acum Călin Popescu Tăriceanu? Ce vor face membrii ALDE? Cum va reacționa electoratul ALDE când se va simți trădat? Deja a fost o problemă gravă legată de bugetul realizat de PNL prin asumarea răspunderii. Să ne amintim cum același Călin Popescu Tăriceanu a avertizat că asumarea răspunderii pe buget este un sacrilegiu. Care nu va fi tolerat de ALDE. Dar sacrilegiul a fost tolerat.

PMP s-a pronunțat și el în repetate rânduri împotriva desființării acestei secții. Ce va face în continuare? Va face ce a făcut și la buget? Adică nimic?

O moțiune de cenzură poate fi inițată de oricine. Și poate fi introdusă cu condiția de a fi strânse suficient de multe semnături. Îndrăznește cineva? Sau deja puterea lui Iohannis cel Nou își spune cuvântul?

Autor: Sorin Roșca Stănescu

Sursa: Sorin Roșca Stănescu Blog

JOHANNIS ARE INTERES PERSONAL IN DESFIINTAREA SIIJ!

29 dec.

Unul dintre obiectivele României normaaaale anunțat de Iohannis în campania electorală este desființarea Secției pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție (SIIJ), a cărei existență sperie pe toți procurorii și judecătorii din câmpul tactic.
Enumerând, la un moment dat, serviciile pe care le-a făcut păpușarilor din Statul paralel cărora le datorează funcția, Iohannis anunța într-un rânjet general că „a rămas treaba cu secţia specială de rezolvat, o rezolvăm şi pe asta”.

Prin iulie, Iohannis intra din nou cu cizma în Constituție și ridica vocea la Guvern pe același subiect al desființării SIIJ: „Toată lumea (!?) a înţeles bine că SIIJ este o anomalie (!?), nu trebuie să existe! Deci guvernul trebuie să vină urgent cu o iniţiativă legislativă care să reglementeze această anomalie. Solicit Guvernului să elaboreze cu celeritate un proiect de lege în acord cu voința populară (!?) și cu recomandările GRECO, iar acestui demers să i se ralieze și CSM”, decreta vehement Iohannis.

Acest personaj întrece cu mult demagogia turnătorului plătit de securitate Băsescu –Petrov. În timp ce pozează în apărătorul independenței justiției, repetând mecanic sloganuri goale de conținut despre statul de drept, Iohannis se amestecă grosolan în Justiție atunci când este vorba despre mazilirea adversarilor politici (cum a fost declarația-avertisment dată judecătorilor în dimineața zilei în care urma să se pronunțe sentința împotriva lui Dragnea) sau invers, când trebuie să blocheze orice decizie care ar zdruncina existența cîmpului tactic și a Statului paralel. Așa face și acum, când cere pe față desființarea unei instituții autonome și independente, creată de CSM, compusă din magistrați numiți de CSM și aflată sub autoritatea Parchetului General.

Ce-l mână în luptă, oare, pe marele meditator împotriva acestei Secții? Ce este așa de rău în faptul că există și o instituție care poate sancționa abuzurile din justiție? Magistrații sunt ei mai presus de lege? Constituția spune că nu. Și, dacă nimeni nu este mai presus de lege, oare cine îi poate sancționa pe magistrați atunci când ei încalcă legea? Până acum, nimeni.

Explicația tunurilor puse de Iohannis și de propaganda sa împotriva SIIJ este simplă: la această secție există un dosar penal deschis judecătoarelor care au legalizat dreptul FDGR-ului condus de Iohannis de a moșteni imensul patrimoniu al organizației hitleriste GEG (Grupul Etnic German din România – Deutsche Volksgruppe in Rumänien). Această organizație subordonată Reich-ului a fost desființată în 1944, printr-o lege promulgată de Regele Mihai, iar toată averea ei a fost trecută în proprietatea statului, sub incidența legislației de război, nu a celei comuniste. Patrimoniul respectiv n-a fost confiscat sau naționalizat de comuniști, astfel încât, în speța de față, nu este aplicabilă nicio lege postdecembristă relativă la retrocedări sau la reconstituirea dreptului de proprietate.

În pofida acestor realități istorice, judecătoarele Morar Maria și Drașoveanu (Limpede) Corina, aflate acum în cercetarea SIIJ, au emis Sentința civila nr. 2790/28.05.20007 în Dosarul nr. 1672/306/2007 prin care Forumul Democrat al Germanilor din Sibiu (FDGS) a devenit succesorul statutar, de ideologie și patrimoniu, al organizației hitleriste Grupului Etnic German (GEG), organizație care a fost declarată criminală împotriva umanității, în urma Procesului de la Nurnberg.

În urma unui denunț al Asociației Civice „Solidaritatea” Hunedoara, împotriva celor două judecătoare s-a deschis un dosar penal – inițial la Parchetul General, care apoi a fost declinat la DIICOT, de unde ulterior a fost declinat la SIIJ. Existența dosarului la SIIJ este confirmată într-un răspuns al instituției semnat de procurorul Sorin Eugen Iasinovschi, adresat denunțătorului la data de 18.02.2019 și postat pe site-ul justițiarul.ro.

Motivul pentru care Iohannis este atât de îndârjit împotriva SIIJ este limpede: desființarea acestei secții ar conduce și la îngroparea dosarului prin care organizația pe care el a condus-o (FDGR) a primit de la primăria condusă tot de el toată averea organizației hitleriste GEG.
Grupul Etnic German a fost înființat cu statut de persoană juridică de regimul Antonescu prin Decretul nr. 830 din 20 noiembrie 1940, ca organizație subordonată direct capitalei celui de-al treilea Reich. Grupul Etnic German a fost singura organizație care a reprezentat, în perioada 1940-1944, comunitatea sașilor din zona Transilvaniei. Organizații similare fuseseră înființate de naziști și în alte țări ocupate.

Natura speței relative la patromoniul GEG este sintetizată în Decizia nr. 1411/2011 a ÎCCJ, care arată:
„În septembrie 1940, prin Legea nr. 830/1940 s-a constituit Grupul Etnic German. La data de 11 august 1942 s-a semnat Convenţia generală pentru reglementarea raporturilor Bisericii Regnicolare Evanghelice de confesiune augsburgică faţă de Grupul Etnic German din România.

Conform dispoziţiilor Capitolului II din această convenţie, Biserica Regnicolară a predat Grupului Etnic German toată averea mobilă şi imobilă, care era proprietatea sa, precizând la art. 2 că averea imobilă se compune din imobilele şi fundaţiile de tot felul, care au servit scopurilor şcolare şi de educaţie.
Prin Decretul–lege nr. 485/1944 (semnat de Regele Mihai – n.n.) s-a abrogat Legea nr. 830/1940 şi s-a prevăzut că Statul român devine titularul tuturor drepturilor aparţinând Grupului Etnic German din România, subrogându-se acestuia, urmând ca instanţele de carte funciară să procedeze din oficiu la efectuarea înscrierilor drepturilor Statului Român ca proprietar al acelor bunuri.

În temeiul subrogaţiei legale astfel reglementate, Statul român a devenit proprietarul bunurilor care au aparţinut Grupului Etnic German de la data intrării în vigoare a Decretului-lege nr. 485/1944, care este anterioară perioadei de referinţă prevăzută în art. 1 din O.U.G. nr. 94/2000”. Această ordonanță, aplicată de judecătoare în mod ilegal în favoarea FDGR, se referă la „imobilele care au aparținut cultelor religioase din România și au fost preluate în mod abuziv, cu sau fără titlu, de statul român, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989”.

Or, în cazul de față, imobilele GEG au fost trecute în proprietatea statului în anul 1944, sub efectul pierderii războiului de către Germania, înaintea de instalarea guvernului comunist din martie 1945.
În 2007, însă, Forumul Democratic al Germanilor din Sibiu, invocându-se succesor de drept al Grupului Etnic German, a intentat un proces împotriva Primăriei Sibiu prin care-i solicita să-i retrocedeze unele imobile aflate în acest municipiu și care aparținuseră GEG. La data respectivă, președinte al Forumului German din România era Klaus Werner Iohannis, iar primar al Sibiului era Iohannis Werner Klaus.

În întampinarea făcută la acțiunea depusă în instanță de FDG Sibiu sub semnătura lui Klaus Iohannis, ca reclamant, primarul de atunci al Sibiului, Klaus Iohannis, ca pârât, a spus că „lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța în cauză“.
Cu vădită încălcare a legii și în disprețul oricărui raționament logico-juridic, Judecătoria Sibiu – prin cele două judecătoare – a admis cererea Forumului Democratic al Germanilor din Sibiu, constatând „calitatea de succesor în drepturi a reclamantului [FDGS] față de Grupul Etnic German”, deși, cum am arătat, averea GEG intrase în patrimoniul statului în 1944 sub efectul daunelor de război și nu ca urmare a naționalizărilor operate de comuniști. Judecătoarele Morar Maria și Drașoveanu (Limpede) Corina au considerat, însă, că FDGR este moștenitoarea statutară, deci ideologică și patrimonială, a Grupului Etnic German, entitate nazistă ce fusese creată la ordinul lui Hitler cu scopul de a susține activitățile naziste în România și care a fost desființată în 1944 de Regele Mihai.

Hotărârea Judecătoriei Sibiu putea fi apelată în 15 zile, însă primarul municipiului Sibiu Klaus Iohannis nu a mai formulat apel în contradictoriu cu FDGR-ul condus de Iohannis Klaus, hotărârea devenind, astfel, definitivă.
Cele de mai sus explică spaima cu care Iohannis vrea acum desființarea SIIJ, el având în acest lucru un interes strict personal, întrucât, prin cercetarea celor 2 judecătoare, s-ar cerceta de fapt, întregul dosar GEG și astfel ar ieși la iveală matrapazlâcul prin care FDGR s-a împroprietărit cu averea foștilor hitleriști din Sibiu.

Consecința rejudecării acestui dosar ar fi una singură: regele e gol! La propriu – pentru că toată averea FDGR ar reveni la stat – dar și politic. Iohannis – cel cu „statul de drept”, cu „proeuropeană”, cu „partenerul strategic”, cu „România normaaaală”, s-ar arăta în toată plenitudinea ceea ce el este de fapt – nu numai un trombonist care pretinde că face case după case precum matrioșca, din meditații după meditații pentru care n-a plătit niciun impozit la stat, ci și un șmenar politic, care a pus botul la averea unei organizații hitleriste, cu toată smbolistica „proeuropeană” a acestui gest.
Spaima scoaterii la lumină a marelui tun dat de Iohannis-sasul, Primăriei conduse de sasul Iohannis, explică și motivația, cam trecută cu vederea, pe care bibilica de la Justiție a dat-o zilele trecute cu privire campania ei de desființare a SIIJ. Ministra reproșa acestei Secții că de ce, pentru cercetarea unor magistrați, sunt solicitate și dosarele care au fost judecate de respectivii magistrați! Or, e la mintea cocoșului – mă rog, chiar a unei bibilici – că un judecător poate fi cercetat de SIIJ nu pentru ce a mâncat ieri sau pentru că a fluierat în biserică, ci exact pentru suspiciunea de abuz sau de ilegalitate a modului în care a soluționat un dosar sau altul.

Altfel spus, cercetarea celor 2 judecătoare ar duce inevitabil spre cercetarea întregului dosar, pentru a se constata dacă judecătoarele respective au dat o sentință legală sau nu, respectiv, dacă modul în care FDGR s-a îmbogățit cu averea fostei organizații hitleriste GEG a fost abuziv sau nu. Știindu-se cu musca pe bască, Iohannis vrea să împiedice deschiderea dosarului GEG prin desființarea SIIJ. Deoarece, prin desființarea acelei Secții, ar fi îngropat nu doar dosarul celor două judecătoare de la Sibiu (ca și al Laurei Codruța Kovesi, al procurorilor Portocoală și Onea ș.a. – de care lui Iohannis nici că-i pasă), ci, implicit și mai ales, nu s-ar mai dezgropa dosarul FDGR, singurul de care-l doare la ficați pe sasul apărător al României normaaaale. Iată cum, „apărătorul” statului de drept, cu tupeul fără margini care-l caracterizează, n-are nicio greață să își folosească funcția de președinte de țară pentru a influența justiția în interes propriu.

De ani de zile, jurnalistul Marius Albin Marinescu din Sibiu scrie despre aceasta problemă pe site-ul justitiarul.ro, subiectul fiind ignorat de către presa centrală din Romania, cu excepția „Cotidianul”-ui. Se vede de la o poștă că divizia de presă a Statului paralel are ordin pe unitate nu să scoată la lumină un subiect atât de important, ci dimpotrivă, să atace din toate pozițiile această SIIJ, singura instituție autonomă creată în ultimii 30 de ani de magistrații înșiși cu scopul de a sancționa abuzurile comise de membri ai breslei lor. (Articolul folosește informații din surse deschise).

Cât de ZDRAVĂN la CAP este președintele României?

29 dec.

 

”Iniţiativa de a strînge 7-8-9 jurnalişti mai săraci cu duhul, şi mîndri să-i vadă bunica la televizor cu preşedintele, şi aceştia să întrebe ce-i taie capul este o mistificare grosolană a dezbaterii electorale între doi candidaţi ajunşi în ultimul tur al alegerilor”, potrivit jurnalistului Cornel Nistorescu. Evident că se referă la evenimentul de marți la care au fost chemați de Klaus Iohannis, oamenii de casă. Oare de ce nu lasă toata presa libera sa vina si sa-l chestioneze? Nu e in stare preșdintele? Nu e zdravan incat sa nu spuna o idiotenie? Ce fel de om se vrea in fruntea României?

”Faţă de multe altele care s-au abătut asupa sa, simulacrul de dezbatere încropit cu pompă de trupeţii preşedintelui nu-i decît o înşelătorie nevinovată. Crezînd şi visînd că vor cîştiga alegerile cu 70%, ei îşi permit şi această farsă, făcută mai mult ca să astupe gura lumii. Vrea populaţia dezbatere? Se împiedică preşedintele de întrebări sau îi sare muştarul cînd este întrebat de case, de proprietăţile Grupului Etnic German, moştenite de FDGR, de marile „realizări“ ale mandatului său, în ordine, le facem o dezbatere!

În limba română, dezbatere este una, conferinţa de presă, cu totul altceva. Numai că, din teama de a nu fi ridicol, de groaza pauzelor de gîndire ale preşedintelui, de frica unor momente penibile, populaţia României şi presa străină sunt servite cu o dezbatere de tip nechezol. Cum de aceeaşi factură este şi democraţia practicată de Iohannis şi de ai săi, cam de aceeaşi factură fiind şi „România normală“ şi statul de drept pe care l-a preluat ca pe o maşină de tocat. Evident, numai în folosul său!

Iniţiativa de a strînge 7-8-9 jurnalişti mai săraci cu duhul, şi mîndri să-i vadă bunica la televizor cu preşedintele, şi aceştia să întrebe ce-i taie capul este o mistificare grosolană a dezbaterii electorale între doi candidaţi ajunşi în ultimul tur al alegerilor. Înghite presa română o asemenea contrafacere? Mai mare ruşinea. Se face părtaşă la un surogat de dezbatere. N-am aflat şi nu vom afla ce proiecte au cei doi şi nu vom vedea ce crede unul despre promisiunile celorlalţi.

Cît priveşte „mîrlăniile pesediștilor“, este păcat că Adrian Năstase nu iese la rampă să ne spună în ce context a semnat protocolul cu Klaus Iohannis între PSD şi FDGR şi cum se explică faptul că, aproape simultan, a fost stipulat şi mai apoi modificată legislaţia în domeniul restituirilor? Cînd au tras sforile ca succesiunea după Grupul Etnic German să fie posibilă (încă nu ştiu dacă operaţiunea s-a produs şi sub presiunile Angelei Merkel), PSD-ul nu făcea mîrlănii. În schimb, cînd s-a opintit să-i ia din mîini cîteva dintre instrumentele de putere cu care calcă în picioare societatatea, atunci comite mîrlănii.

Între protocolul semnat cu Adrian Năstase, pentru a obţine ce urmărea cu disperare, și atacurile grosolane (tot nişte mîrlănii) se întind toate feţele unui caracter găunos. Cînd are interese, Klaus Iohannis este slugarnic, amabil, politicos. Cînd îşi atacă adversarii, scapă accente vizibile de extremist. Cînd are nevoie să scape din dificultăţi, mistifică şi limba română şi cutumele politice. Conferinţa de presă de marţi, vîndută compatrioţilor noştri drept dezbatere, este un mare fals. Și al preşedintelui şi al jurnaliştilor!”, a scris Nistorescu in Cotidianul.ro.

Curtea Constituţională a demolat punct cu punct de 7 ori minciunile lui Cătălin Predoiu împotriva SIIJ!

29 dec.

Memorandumul fără valoare juridică, adoptat vineri, în şedinţa de Guvern a cabinetului Ludovic Orban, la propunerea ministrului Justiţiei, Cătălin Predoiu, prin care se propune desfiinţarea Secției pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție (SIIJ), conţine prevederi neadevărate care au fost demontate legal de mai multe ori de către judecătorii Curţii Constituţionale.

Astfel, modificările aduse legii prin care a fost înfiinţată SIIJ, modificări ale legii organice 304/2004 privind orgnizarea

judiciară, au fost contestate în rafală, de 8 ori la Curtea Constituţională, de la finalul anului 2017 până la jumătatea anului 2018, atunci când legea a fost promulgată de preşedintele României.

Partidele de Opoziţie de atunci, PNL, USR, dar şi preşedintele României au contestat succesiv înfiinţarea SIIJ, prin depunerea a 8 sesizări de neconstituţionalitate la legea 304/2004 la Curtea Constituţională.

În 7 decizii diferite, pronunţate din 23 ianuarie 2018 şi până pe 12 iulie 2018, judecătorii au demontat legal criticile vehemente aduse înfiinţării SIIJ, însă în ciuda acestor decizii cu argumente juridice şi factuale ale unicei autorităţi de jurisdicţie constituţională din România, ministrul Justiţiei, Cătălin Predoiu, a mai luat încă o dată o mare parte din criticile respinse deja de mai multe ori cu argumente legale şi factuale şi le-a introdus în memorandumul fără valoare legală adoptat vineri seara, 27 decembrie 2019, de către Guvernul Orban.

Cea mai importantă hotărâre a CCR pe înfiinţarea SIIJ este decizia definitivă şi obligatorie numărul 33 din 23 ianuarie 2018, în vigoare din 15 februarie 2018, adoptată cu vot de 8 la 1 de către judecătorii CCR. Aşa se face că unica autoritate de jurisdicţie constituţională din România a stabilit deja că nu există niciun act european obligatoriu care să susţină criticile la adresa înfiinţării SIIJ, că înfiinţarea SIIJ este de competenţa de legiferare a Parlamentului, că România are deja parchete specializate pe competenţe materiale şi personale în funcţie de necesitatea combaterii anumitor fenomene infracţionale, nu este asta o noutate, chiar Constituţia României şi Codul de Procedură Penală stabilesc aceste derogări în materie de competenţă, iar acelaşi lucru se întâmplă şi cu militarii, drept pentru care ei sunt judecaţi de instanţe specializate şi anchetaţi de structuri de parchete specializate de foarte mulţi ani.

În plus, în ciuda susţinerilor neadevărate ale lui Cătălin Predoiu, CCR a stabilit deja că Procurorul şef SIIJ este subordonat ierarhic Procurorului General al României, asigurând o practică unitară la nivelul Parchetului General, că SIIJ este o garanţie legală a principiului independenţei Justiţiei şi al judecătorului, protejându-l de presiuni, abuzuri şi sesizări/denunţuri arbitrare, pentru că independenţa Justiţiei nu este ceva declarativ ci reprezintă un mecanism de asigurare reală a acestei independenţe.

Decizia 33 a CCR este izvorul celorlalte decizii pe modificările legii 304/2004 privind organizarea judiciară şi criticilor vehemente pe înfiinţarea SIIJ, şi statuează următoarele:

Să nu se înfiinţeze SIIJ pe motiv de MCV- neîntemeiat

“În ceea ce privește critica referitoare la efectele pe care înființarea acestei Secții le are asupra competenței Direcției Naționale Anticorupție, în sensul diminuării acesteia în ceea ce privește cercetarea infracțiunilor de corupție, a infracțiunilor asimilate și în legătură directă cu acestea, comise de către judecători, procurori, respectiv de către membrii C.S.M., precum și a celor comise de alte persoane alături de magistrați, diminuare a competenței care, în opinia autorilor sesizării, încălcă “recomandările Comisiei Europene cuprinse în rapoartele M.C.V.” și, implicit, prevederile art. 148 alin. (2) și (4) din Constituție, Curtea apreciază că aceasta este neîntemeiată.”

Înfiinţarea SIIJ corespunde competenţei de legiferare a Parlamentului

“Astfel, așa cum s-a subliniat în prealabil în ceea ce privește competența de reglementare a legiuitorului ordinar a normelor privind structura instanțelor de judecată, secțiile și completele specializate din cadrul acestora sau compunerea completelor de judecată, respectiv a faptului că stabilirea lor intră în marja legiuitorului de apreciere, în virtutea dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 126 alin. (1) și (4), toate argumentele menționate sunt pe deplin aplicabile și în cazul structurilor de parchete care funcționează pe lângă instanțele de judecată, în condițiile legii, potrivit art. 131 alin. (3) din Constituție. Așadar, opțiunea legiuitorului în sensul înființării unei noi structuri de parchet – secție, în cadrul Parchetului de pe lângă Î.C.C.J. -, corespunde competenței sale constituționale de legiferare în domeniul organizării sistemului judiciar.”

Faptul că DNA pierde din competenţă- nu este o problemă. DNA nu funcţionează în baza Constituţiei, ci tot prin opţiunea Parlamentului

“Împrejurarea că, în urma înființării acestei noi structuri cu competențe proprii de investigare, o structură de parchet preexistentă pierde o parte dintre competențele sale legale nu constituie o problemă de constituționalitate. Atâta vreme cât respectiva structură de parchet nu are o consacrare constituțională, fiind înființată și funcționând tot ca rezultat al opțiunii legiuitorului ordinar, aspectele legate de competențele sale rămân în sfera de decizie a legiuitorului, în temeiul prevederilor constituționale cuprinse înart. 131 alin. (2), potrivit cărora “Ministerul Public își exercită atribuțiile prin procurori constituiți în parchete, în condițiile legii.”

Nu există niciun act european obligatoriu la adresa României care să susţină criticile la adresa înfiinţării SIIJ

“În ceea ce privește invocarea în susținerea criticilor de neconstituționalitate a prevederilor art. 148 alin. (2) și (4) din Constituție, care prevăd prioritatea de aplicare a prevederilor tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și a celorlalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu față de dispozițiile contrare din dreptul intern, întrucât nu este relevat niciun act european cu caracter obligatoriu care să susțină criticile formulate, Curtea constată că aceste norme constituționale nu au incidență în materia supusă controlului.”

România are parchete specializate pe competenţe materiale şi personale, în funcţie de necesitatea prevenirii și combaterii anumitor fenomene infracționale

“În prezent, Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, în titlul III – Ministerul Public, capitolul II – Organizarea Ministerului Public, prevede trei secțiuni referitoare la structurile de parchet înființate pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție: secțiunea 1 – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secțiunea 11– Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism și secțiunea a 2-a – Direcția Națională Anticorupție. Cele două direcții sunt structuri cu personalitate juridică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu competențe în combaterea criminalității organizate și terorismului, respectiv în combaterea infracțiunilor de corupție. Statutul procurorilor care își desfășoară activitatea în aceste structuri este cel prevăzut de dispozițiile Legii nr. 303/2004, act normativ cu caracter de drept comun în materia statutului judecătorilor și procurorilor. Însă, având în vedere specializarea acestor parchete, legiuitorul a prevăzut unele dispoziții derogatorii sub aspectul condițiilor de acces (interviu organizat de comisii speciale), de evaluare anuală a rezultatelor sau de încetare a activității (revocarea prin ordin a procurorului șef) în ceea ce privește procurorii celor două direcții, chiar în cuprinsul acestei legi.”

“În ceea ce privește critica, potrivit căreia înființarea acestei structuri de investigare a infracțiunilor exclusiv pentru categoria profesională a magistraților nu are la bază un criteriu obiectiv și rațional și reprezintă o evidentă măsură discriminatorie, de natură a înfrânge principiul constituțional al egalității în drepturi, Curtea constată că aceasta este, de asemenea, neîntemeiată.

Înființarea unor structuri de parchet specializate pe domenii de competență materială (D.N.A. sau D.I.I.C.O.T.) sau personală (Secția pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție) constituie expresia opțiunii legiuitorului, care, în funcție de necesitatea prevenirii și combaterii anumitor fenomene infracționale, decide cu privire la oportunitatea reglementării acestora.”

Chiar Constituţia stabileşte derogări de la competenţa materială a parchetelor pe calitatea persoanei

“Cât privește competența după calitatea persoanei sau personală (ratione personae), Curtea a reținut că “aceasta este determinată de o anumită calitate a subiectului activ al infracțiunii și reprezintă o derogare de la competența materială obișnuită. Competența personală este determinată de calitatea pe care o are făptuitorul în momentul săvârșirii infracțiunii sau în momentul începerii judecății” (Decizia nr. 19 din 19 ianuarie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 233 din data de 30 martie 2016, paragraful 19).

Analizând dispozițiile Constituției, Curtea constată că însăși Legea fundamentală stabilește derogări de la competența materială obișnuită a parchetelor, având în vedere criteriul calității persoanei. Astfel sunt dispozițiile art. 72 alin. (2) teza a doua, în cazul deputaților și senatorilor, “Urmărirea și trimiterea în judecată penală se pot face numai de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție”, precum șiart. 96 alin. (4) teza întâi, în cazul punerii sub acuzare a Președintelui României, respectiv art. 109 alin. (2) teza finală, în cazul miniștrilor, potrivit cărora “Competența de judecată aparține Înaltei Curți de Casație și Justiție”.”

Şi Codul de Procedură Penală stabileşte competenţa după calitatea persoanei în cazul mai multor categorii

“De asemenea, Codul de procedură penală stabilește competența după calitatea persoanei în cazul curților de apel, potrivit art. 38 alin. (1) lit. c)d)e)f) și g), în ceea ce îi privește pe judecătorii de la judecătorii, tribunale, curți de apel și Curtea Militară de Apel și procurorii de la parchetele care funcționează pe lângă aceste instanțe, avocați, notari publici, executori judecătorești, controlori financiari ai Curții de Conturi, precum și auditori publici externi, șefii cultelor religioase organizate în condițiile legii și ceilalți membri ai înaltului cler, care au cel puțin rangul de arhiereu sau echivalent al acestuia, magistrații- asistenți de la Înalta Curte de Casație și Justiție, membrii Curții de Conturi, președintele Consiliului Legislativ, Avocatul Poporului, adjuncții Avocatului Poporului și pe chestori, precum și în cazul Înaltei Curți de Casație și Justiție, potrivit art. 40 alin. (1), în ceea ce îi privește pe senatori, deputați și membrii din România în Parlamentul European, membrii Guvernului, judecătorii Curții Constituționale, membrii Consiliului Superior al Magistraturii, judecătorii Înaltei Curți de Casație și Justiție și procurorii de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.”

Competenţa Parchetului General este şi pe judecătorii şi procurorii militari

“În contextul normativ constituțional și legal prezentat mai sus, noile dispoziții stabilesc competența Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție de a efectua urmărirea penală pentru infracțiunile săvârșite de “judecători și procurori, inclusiv judecătorii și procurorii militari și cei care au calitatea de membri ai Consiliului Superior al Magistraturii”. Din analiza comparativă a conținutului normativ al dispozițiilor art. 38 și art. 40 din Codul de procedură penală prin raportare la norma modificatoare, Curtea constată că aceasta din urmă completează competența Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție de a efectua urmărirea penală pentru infracțiunile săvârșite de judecătorii de la judecătorii, tribunale, tribunale militare, curți de apel și Curtea Militară de Apel și procurorii de la parchetele care funcționează pe lângă aceste instanțe.

În ceea ce îi privește pe membrii Consiliului Superior al Magistraturii, judecătorii Înaltei Curți de Casație și Justiție și procurorii de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, infracțiunile săvârșite de aceștia sunt deja stabilite, potrivit dispozițiilor legale în vigoare, în competența de cercetare penală a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.”

Din 2012, Curtea a stabilit că stabilirea competenţei, inclusiv după calitatea persoanei, este de competenţa exclusivă a Parlamentului

“Cu privire la reglementarea competenței după calitatea persoanei, în ceea ce îi privește pe judecători și procurori, Curtea Constituțională s-a mai pronunțat statuând cu privire la constituționalitatea dispozițiilor criticate. Astfel, prin Decizia nr. 599 din 21 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 886 din 5 decembrie 2014, paragrafele 1618, Curtea a reținut că “dispozițiile art. 38 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală au preluat soluția legislativă care se regăsea în art. 281 pct. 1 lit. b2) din Codul de procedură penală din 1968. Cu privire la conținutul acestora, instanța de contencios constituțional a statuat prin Decizia nr. 909 din 1 noiembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 23 din 11 ianuarie 2013, că stabilirea competenței, inclusiv a celei după calitatea persoanei și instituirea regulilor de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești sunt de competența exclusivă a legiuitorului, care poate prevedea, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură, precum și modalități de exercitare a drepturilor procesuale, fără ca prin aceasta să se aducă atingere prevederilor constituționale. Astfel, reglementarea competenței curților de apel de a soluționa în primă instanță infracțiunile săvârșite de judecătorii de la curțile de apel și de procurorii de la parchetele care funcționează pe lângă aceste instanțe nu este de natură să aducă atingere prevederilor art. 16 din Legea fundamentală, deoarece situația deosebită a acestor categorii profesionale justifică un tratament juridic diferit”. De asemenea, Curtea a constatat că “textul de lege criticat nu contravine liberului acces la justiție și nici dreptului la un proces echitabil. Instituirea unor reguli de competență după calitatea persoanei nu îngrădește dreptul persoanelor de a se adresa instanțelor judecătorești și de a beneficia de drepturile și garanțiile procesuale instituite prin lege, în cadrul unui proces public, judecat de către o instanță independentă, imparțială și stabilită prin lege, într-un termen rezonabil, condiții care sunt asigurate și în situația judecării cauzelor în primă instanță de către curțile de apel”.”

SIIJ este o garanţie legală a principiului independenţei Justiţiei şi independenţei judecătorului. Este o protecţie împotriva presiunilor, împotriva abuzurilor prin sesizări şi denunţuri arbitrare şi asigură practică unitară la nivelul Parchetului General

“Sub aspectul înființării Secției pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție, la nivelul celui mai înalt parchet național, Curtea reține că aceasta are ca scop crearea unei structuri specializate, cu un obiect determinat de investigație, și constituie o garanție legală a principiului independenței justiției, sub aspectul componentei sale individuale, independența judecătorului. Se asigură, pe această cale, o protecție adecvată a magistraților împotriva presiunilor exercitate asupra lor, împotriva abuzurilor săvârșite prin sesizări/denunțuri arbitrare și se asigură o practică unitară, la nivelul acestei structuri de parchet, cu privire la efectuarea actelor de urmărire penală pentru infracțiunile săvârșite de magistrați. Pe de altă parte, Curtea observă că normele cu privire la competența instanțelor judecătorești abilitate să judece cauzele penale privind judecătorii și procurorii rămân neschimbate, astfel că, potrivit dispozițiilor art. 38 alin. (1) lit. c) și f) din Codul de procedură penală, curtea de apel judecă în primă instanță infracțiunile săvârșite de judecătorii de la judecătorii, de la tribunale, de la curțile de apel și Curtea Militară de Apel, respectiv de procurorii de la parchetele care funcționează pe lângă aceste instanțe, iar, potrivit dispozițiilor art. 40 alin. (1) din Codul de procedură penală, Înalta Curte de Casație și Justiție judecă în primă instanță infracțiunile săvârșite de judecătorii acestei instanțe, respectiv de procurorii de la parchetul care funcționează pe lângă această instanță, precum și cele săvârșite de membrii Consiliului Superior al Magistraturii.”

Competenţa SIIJ pe o categorie de persoane nu este o noutate: Instanţele militare judecă toate infracţiunile comise de militari, infracţiuni investigate de parchetele militare!

“De altfel, stabilirea unor reguli speciale de competență cu privire la o anumită categorie de persoane nu reprezintă un element de noutate în actualul cadru normativ procesual penal. Astfel, Codul de procedură penală stabilește competența tribunalului militar, care, potrivit art. 37 alin. (1), judecă în primă instanță toate infracțiunile comise de militari până la gradul de colonel inclusiv, și a curții militare de apel, care, în temeiul art. 39 alin. (1), judecă în primă instanță anumite infracțiuni comise de militari, cele comise de judecătorii tribunalelor militare și de procurorii militari de la parchetele militare care funcționează pe lângă aceste instanțe, precum și cele săvârșite de generali, mareșali și amirali.”

Din 2003, Curtea a decis că instituirea instanţelor militare, determinate de calitatea persoanelor de militari sau angajaţi ai anumitor organe nu exclude egalitatea cetăţenilor în faţa legii

“Cu privire la normele speciale de competență a parchetelor militare, Curtea s-a pronunțat, de exemplu, prin Decizia nr. 273 din 26 iunie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 4 august 2003. Cu acel prilej, Curtea a arătat că “instituirea instanțelor militare, a căror competență este determinată de calitatea persoanelor de militari sau de angajați ai anumitor organe […] nu încalcă nici principiul egalității în drepturi, nici drepturile procesuale garantate în Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Existența unei competențe personale nu exclude egalitatea cetățenilor în fața legii, întrucât instituirea ei, care este atributul legiuitorului, așa cum se prevede în art. 125 alin. (3) din Constituție [în prezent, art. 126 alin. (2) din Constituția, republicată], nu se face în mod discriminatoriu, ci în raport cu specializarea cerută de calitatea de militar sau de angajat civil în forțele armate. De asemenea, nu se încalcă dreptul de acces liber la justiție, deoarece dispozițiile legale criticate nu înlătură posibilitatea inculpatului de a beneficia de toate drepturile și garanțiile procesuale instituite prin lege, în cadrul unui proces echitabil”.”

Şi la DNA, pe infracţiunile de corupţie săvârşite de militari, urmărirea penală se face de procurori militari ai DNA

“Prin Decizia nr. 1.363 din 27 octombrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 836 din 4 decembrie 2009, Curtea a constatat că “nu poate fi reținută pretinsa încălcare a principiului egalității în drepturi, întrucât textele de lege criticate se aplică tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei criticate, fără privilegii sau discriminări arbitrare. În plus, stabilirea unor reguli speciale de competență cu privire la o anumită categorie de persoane – militari în activitate, în sensul că în cauzele privind infracțiunile de corupție săvârșite de aceștia, urmărirea penală se efectuează de procurori militari din cadrul Direcției Naționale Anticorupție, indiferent de gradul militar pe care îl au persoanele cercetate, nu este contrară principiului egalității, care, astfel cum a statuat în mod constant Curtea Constituțională în jurisprudența sa, nu înseamnă uniformitate, astfel încât, dacă la situații egale trebuie să corespundă un regim juridic egal, pentru situații diferite tratamentul nu poate fi decât diferit”.”

Independenţa Justiţiei nu este ceva declarativ, ci un mecanism corespunzător de asigurare reală a independenţei judecătorilor

“Având în vedere aceste argumente, Curtea apreciază ca neîntemeiată critica, potrivit căreia înființarea acestei structuri de investigare a infracțiunilor exclusiv pentru categoria profesională a magistraților nu are la bază un criteriu obiectiv și rațional și reprezintă o măsură discriminatorie. Curtea constată că, în considerarea unor valori și principii constituționale, aparține competenței legiuitorului ordinar dreptul de a adopta norme care să dea conținut Legii fundamentale. Sub acest aspect, prin Decizia nr. 20/2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 18 februarie 2000, Curtea a reținut că dispozițiile art. 124 alin. (3) din Constituție, conform cărora judecătorii sunt independenți și se supun numai legii, “nu au un caracter declarativ, ci constituie norme constituționale obligatorii pentru Parlament, care are îndatorirea de a legifera instituirea unor mecanisme corespunzătoare de asigurare reală a independenței judecătorilor, fără de care nu se poate concepe existența statului de drept, prevăzut prin art. 1 alin. (3) din Constituție”.”

Procurorul şef al SIIJ este subordonat ierarhic Procurorului General al României. Faptul că se susţine că şeful SIIJ este independent total este greşit

“Din analiza coroborată a tuturor acestor norme rezultă că procurorul șef de secție din structura Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție este subordonat conducătorului acestui parchet. Așa cum s-a precizat mai sus, Secția pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție este o structură specializată din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, astfel că procurorul șef al acestei secții este subordonat ierarhic procurorului general al Parchetului de pe lângă Î.C.C.J.

Prin urmare, Curtea constată că autorii sesizării își formulează critica pornind de la premisa greșită că modalitatea de numire a procurorului șef determină “independența totală față de Parchetul din care face parte”. Or, împrejurarea că procurorul șef al Secției pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție este numit de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, în temeiul art. 881 alin. (4) din legea supusă controlului de constituționalitate, în vreme ce procurorii șefi – al Direcției Naționale Anticorupție și, respectiv, al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – sunt numiți de Președintele României, la propunerea ministrului justiției, cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii, în temeiul art. 54 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, nu prezintă relevanță din perspectiva aplicării dispozițiilor art. 132 alin. (1) din Constituție. Cu alte cuvinte, indiferent de modul de numire în funcțiile de conducere în cadrul parchetelor, potrivit principiului constituțional al controlului ierarhic pe care se fundamentează activitatea procurorilor, toți aceștia sunt subordonați procurorului general al Parchetului de pe lângă Î.C.C.J.”

Orice conflict de competenţă ivit se soluţionează, potrivit legii, de Procurorul General

“Prin urmare, dispozițiile art. 881 alin. (5) din legea supusă controlului de constituționalitate au ca scop rezolvarea unor astfel de situații, stabilind competența procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, care este procurorul ierarhic imediat superior în subordinea căruia își desfășoară activitatea structurile de parchet aflate în conflict, de a decide cărei structuri îi revine competența de a efectua urmărirea penală în respectiva cauză. Norma criticată nu face altceva decât să transpună norma cu caracter general, cuprinsă în art. 63 alin. (4) teza întâi din Codul de procedură penală, la situația concretă a unor conflicte apărute între Secția pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție și celelalte structuri sau unități din cadrul Ministerului Public, procedura de soluționare a conflictului fiind cea după care se soluționează orice conflict de competență ivit între procurori.

De altfel, Curtea observă că, în mod similar, dispozițiile art. 1 alin. (31) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002 privind Departamentul Național Anticorupție, “Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție soluționează conflictele de competență apărute între Direcția Națională Anticorupție și celelalte structuri sau unități din cadrul Ministerului Public”.”

Toate cele 7 decizii CCR, adoptate de judecătorii constituţionali, sunt definitive, obligatorii şi au putere numai pentru viitor.

http://presacurata.to/

%d blogeri au apreciat: