SE INCURCA SINGURI SI DAU VINA PE TARA!

6 ian.

Ce diferit se vede lumea din locurile neînsemnate! Mai ales din cele simple. Și mai pregnant, din cele două-trei propoziţii ale săteanului mucalit, ale pensionarului furios, ale millenial-ului captiv în provincie şi cu privirea de uliu. Ochii lui se învîrtesc ca un radar în depistarea unei găuri de scăpare sau a unei alte prăzi.
Aşa torpilată, strînsă cu uşa, buimăcită de toate cojile de gîndire care i se servesc de pe micile ecrane, lumea românească de dincolo de politică, de ecranul televiziunilor şi, mai ales, dincolo de biata noastră metropolă nu poate fi păcălită prea uşor. Un nene cu pălărie de paie, care zicea că o poartă şi în decembrie ca să-şi bată joc de iarnă şi de noul ministru al agriculturii, mi-a zis ca şi cînd mi-ar fi dat bună ziua:
– Mă tem că ăştia nu mai apucă nici colţul ierbii!

Mă gîndeam la urşii înfometaţi care coboară spre marginea oraşelor şi a satelor, la mistreţii ciuruiţi de braconieri, la iepurii trădaţi de tufişurile golaşe ca nişte geamuri de gheaţă, la cormoranii încremeniţi într-un picior pe marginea Mureşului, în locuri în care nimeni nu i-a văzut poposind de la facerea lumii.
Numai la politicieni, nu!

Interlocutorul meu surîzător, albinos la faţă, vesel şi cu mîini potcovite de muncă, era un simplu cultivator de ceapă. Însămînțează hectare şi vinde tiruri şi vagoane cu această legumă banală şi usturoasă, adeseori puturoasă de cum dă să se strice prima frunză. Tare m-ar bucura să-i pot scrie numele şi să încerc să-i fac un portret. Este unul dintre aceia care nu se fereşte şi nu se plînge să ţină pe spinarea lui o mică bucăţică din România, atîta cîtă să-i ajungă să trăiască şi să fie liber. Și totuşi, în democraţie şi libertate nu pot să-i scriu numele pentru că imediat ar sări pe el şi l-ar călări toate sălbăticiunile politice de prin împrejurimi. Fie îl plimbă primarul pînă îi semnează certificatul de producător, fie îl strîng cu uşa să cotizeze la cine ştie ce mînărie, fie îi găsesc cine ştie ce nod în papură sau îi prind caprele prin pepinieră. Ceparul din faţa mea, pasionat de albine, mai ales între semănatul de primăvară al cepei şi culesul ei de toamnă, păcătuieşte, ca mulţi români, prin luciditate şi limbă ascuţită.

– Domnu Nistorescu, dumneata ce zici, ăla de la Buzău şi-a cumpărat postu de ministru?
– Care de la Buzău?
– Ăla cu grinda! Petre sau Gheorghe sau cum Dumnezeu îl cheamă!
– Măi nea Cutare, ca să fiu cinstit cu matale, nu ştiu! Dar de unde şi pînă unde îţi miroase matale a minister cumpărat, tocmai aici în fundul pârâului ăsta din munţi? Păi de la Bucureşti pînă la matale în poartă mănînci un porc şi un camion de ceapă!

– Proştii, domnul meu, da! Da un om cu mintea slobodă nu poate să-şi sperie gîndul că a dat bani pentru postul ăla! Ăsta nu ştiu, o fi avut concorent au ba? Dar pe gratis, la cel mai baban minister nu cred să-l fi pus nimeni!
– Păcatele mele! Dar bănuitor mai eşti şi matale!
– Nu sunt, domnul Nistorescu. Nu sunt, da cum să cred eu că l-au scos pe el ca pe Dracu din pălărie? Tocmai pe unul care era şmecheru judeţului ăla amărît? Ce pricepere stă în unul care şi-a greşit casa şi minte gros în faţa românilor? Și care era un nimandru pe la liberali! E ca si cum aş crede că l-au pus pe gratis pe Lupu ăla beţivu de la Timişoara! Cum să ajungă ăla secretar de stat? Egzact ca Anton ăla care era servitoru lu Elena Udrea pe la Maia după ce-a fost ţuţărul lui Stolojan pe la petrol pe nu ştiu unde prin Moldova!
– Dumneata faci politică?
– Fac pe Dracu! Aş muri de foame şi mi-ar închide nevasta uşa! Uită-te aici!
Și îmi întinde mîinile cu palmele în sus, cu bătăturile ca nişte copite în dreptul fiecărui deget.
– Dumneata ce zici? L-au adus pe ăla primar din Caransebeş să-l pună ministru la poliţie? Eu te credeam mai deştept!

Nu-i pasă nici de mine, nici de poliţie, nici de guvern, nici de primar!
– Nea Cutare, dar n-am nici o dovadă de aşa ceva! Nu pot sa-l acuz!
– Da, dar ai minte şi judecă şi dumneata! Fără motiv si fără bani nu-l iei pe unu de la Dracu și-l aduci să-l faci ministru!? Asta-i hiba principală în politica românească! Își cumpără posturile si pe urmă se chinuie să-şi scoată banii. Pînă cînd nu s-o termina cu asta, nu se schimbă nimic!

Pot să zic că nu-i aşa? Pot să-l amăgesc că a plecat ciuma roşie şi că acum adie o speranţă? Mă gîndeam să-i zic că poate ăştia n-or repeta greşelile celorlalţi.
Și dintr-o dată, ca un cititor de gînduri, mi-o întoarce:
– Uită-te si dumneata, ce tărăboi au făcut liberalii cu proştii ăia de pesedişti! Că-s hoţi, că nu ştiu româneşte, că fură, că ne duc la ruşi, că dracu şi că lacu! Și ce-au făcut de cînd au venit? Au pus alţii mai proşti şi mai împiedicaţi ca ăilalţi! Nişte coate-goale cu nasul pe sus! Află de la mine că-s mai flămînzi decît pesedeu! Îți dau un camion cu ceapă de export dacă ăştia nu se bagă singuri în şanţ! Ce zici? Facem pariu că se încurcă singuri şi dau vina pe ţară?

-Nu fac!

– Mă gândeam eu, tu-i ceapa mă-si!

EDITORIAL/CORNEL NISTORESCU/http://cotidianul.ro/

INTELEPCIUNE SI ADEVAR

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: