Arhiva | 12:18 pm

TOTUL PENTRU ANTICIPATE,DESI JOHANNIS NU DORESTE SA SE AJUNGA PANA LA….”RAZBOI”!

25 feb.

„În Constituția noastră scrie că doar în caz de război alegerile pot fi amânate. Nu ne dorim să ajungem în această situație.” – Klaus Iohannis, președintele României – 24.02.2020

Nimic nu este de spus despre capacitatea de cuprindere a realității când este vorba de președintele ales de români să reprezinte România. Iohannis are o singură și confortabilă agendă PERSONALĂ! Dincolo de capriciile și obsesiile personale nu mai există nimic: nici români, nici România, nici problemele care par să îl sufoce până la auto-asfixiere.

Cum adică, domnule președinte ales de românii tăi, cu tabletele tale, pentru confortul domniei tale? Cum adică „Nu ne dorim să ajungem în această situație„? Cu ce anume te-a luat gura pe dinainte, încât creierul nu a mai fost în măsură să proceseze din cauza enormității?

Obsesia și arivismul lui Iohannis devin pe zi ce trece un pericol pentru stabilitatea și siguranța României! Asta nu mai trebuie demonstrat cu prea mult efort. În opinia președintelui, până și pentru eventualele problemele din România legate de noul coronavirus tot PSD este vinovat.

„România are un guvern foarte responsabil. Iresponsabilitatea se găsește în altă parte și Guvernul are absolut toate puterile necesare pentru a gestiona orice fel de criză”, spune Iohannis făcând o evidentă trimitere la PSD.

Cât de responsabil este și Guvernul meu II se cunoaște. Rezultatele economice se văd în cele trei luni de mandat iresponsabil pentru țara și popor, extrem de atent pentru multinaționale și partenerii externi. Iohannis insistă să trateze PNL după metodele aplicate la FDGR, uitând că primul este un partid național, al doilea un banal dar extrem de feroce și rapace „onegheu” protejat de servicii și justiție!

Însă, ce trebuie avut în vedere și sancționat cu duritate este jocul complice și nedemn făcut de rămășițele PSD-ului condus de interimarul Ciolacu, incapabil, dacă nu cumva nelăsat să demonstreze realism. Un realism care solicită suspendarea din funcție a lui Iohannis și instalarea unui guvern bazat pe o majoritate parlamentară.

Dar, câtâ vreme Ciolacu nu este decât o altă manetă de care se agață statul paralel, să nu ne mire dacă circul complicităților politice va continua, în ciuda tuturor evidențelor!

http://dantomozei.ro/

INCEPUTUL SFARSITULUI NAZISTULUI KLAUS JOHANNIS”CORONAVIRUSUL”ROMANIEI: STIE CA IL ASTEAPTA SUSPENDAREA SI ACUZATIA DE TRADARE A INTERESEULUI NATIONAL IN FOLOSUL FAMILIEI SI IN FAVOAREA GERMANIEI!

25 feb.

Imagini pentru IOHANNIS,SUSPENDARE,POZE

Klaus Iohannis aruncă vina pentru blocajul politic asupra PSD, constatând că șansele ajungerii la anticipate au scăzut cu 50%. El nu va numi un premier PSD, nici guvern de uniune națională. Miercuri se convoacă CSAT pe tema coronavirusului.

Președintele Klaus Iohannis a susținut luni seară la Palatul Cotroceni o conferință de presă în cadrul căreia s-a referit la blocajul politic, la posibilitatea organizării alegerilor anticipate, la recenta decizie a CCR privitoare la a doua desemnare a lui Ludovic Orban ca premier și la convocarea CSAT de miercuri pe tema epidemiei cauzate de coronavirus.
Klaus Iohannis aruncă vina pentru actualul blocaj politic asupra Partidului Social-Democrat, considerând că sesizarea Curții Constituționale a României de către PSD în privința desemnării repetate a lui Ludovic Orban ca premier ar fi un nou pas spre aprofundarea crizei politice. Cu toate acestea, președintele se abține să comenteze decizia CCR și așteaptă publicarea motivării acesteia.
„PSD continuă să demonstreze că este un partid iresponsabil, care se joacă cu destinul României. După ce a produs una dintre cele mai dezastruoase și antieuropene guvernări de după Revoluție, care a lăsat țara cu deficite majore, după ce a demis Guvernul Orban pentru a conserva puterea baronilor locali, PSD a creat o nouă criză, pe care a aprofundat-o prin sesizarea Curții Constituționale. Nu voi comenta decizia Curții Constituționale, așa cum știți că nu am comentat nici cu alte ocazii și voi aștepta motivarea. Însă, ceea ce face PSD este o sfidare fără precedent la adresa oamenilor, cu atât mai mult în aceste zile, în care România are nevoie de acțiune politică responsabilă, nu de politicieni care să o ducă mai adânc în criză și în instabilitate”, a declarat Klaus Iohannis, luni, la Palatul Cotroceni, citat de Agerpres.
Președintele a anunțat că nu va desemna un premier din partea PSD sau a unei alianțe coagulate în jurul acestui partid. În opinia lui, cea mai bună variantă ar fi reîntoarcerea la votul cetățenilor, pentru constituirea unei noi majorități parlamentare, care să învestească un nou guvern.
„Nu voi desemna un premier PSD. (…) Nu există niciun partid și nicio coaliție care are o majoritate în Parlament, așadar nu voi desemna un premier decât atunci când voi considera că aceasta este soluția justă pentru această criză în care ne aflăm acum”, a afirmat Iohannis, precizând totodată că nu dorește un guvern de uniune națională. Acesta ar prefera mai degrabă noi alegeri legislative pentru formarea altei majorități parlamentare.
„În opinia mea, cea mai legitimă soluție este revenirea cât mai repede la votul cetățenilor și crearea unei noi majorități parlamentare, care să poată susține un guvern stabil, capabil să construiască autostrăzi, spitale, școli și să guverneze pentru cetățean. Avem nevoie de un nou legislativ, care să ofere o nouă majoritate, dispusă să își asume și să susțină reformele indispensabile pentru progresul și dezvoltarea țării. Nu putem continua așa, cu situații de blocaj perpetue, cu guverne demise trimestrial. Vedem însă că PSD-ului îi este frică să se întoarcă la popor și, deși timp de trei ani de zile a eșuat în a guverna, acum vrea să îi împiedice să își facă treaba pe cei care au dovedit că vor și știu ce trebuie făcut în România”, a adăugat Klaus Iohannis.
Cu toate acestea, președintele recunoaște că șansele ajungerii la alegeri anticipate au scăzut considerabil. În urma deciziei de luni a CCR, care a stabilit că există conflict juridic între președinte și Parlament privind (re)desemnarea liderului PNL, Ludovic Orban, în funcția de premier, Klaus Iohannis a declarat că șansele pentru organizarea alegerilor anticipate au scăzut sub 50%.
„Tocmai au scăzut (…) sub 50%”, a afirmat Iohannis într-o conferință de presă susținută luni la Palatul Cotroceni.
Deși conștientizează că alegerile anticipate au devenit mai greu de realizat în contextul noilor evoluții, președintele consideră că PNL nu ar fi greșit în atingerea obiectivului privind ajungerea la anticipate. Totodată, el nu vede o soluție în prelungirea interimatul Guvernului până în decembrie, în așteptarea alegerilor la termen.
„PNL guvernează responsabil, rezonabil și cu cele mai bune intenții, dar (…) dacă se ajunge sau nu la anticipate nu ține doar de voința președintelui și nici de voința unui partid, ține de o întreagă conjunctură politică, iar alegerea primarilor în două tururi a fost și este o dorință de-a mea. Este și a fost dorința PNL-ului. Nu s-a putut realiza, din simplul motiv că PSD-ul a adunat din nou o majoritate toxică, care s-a opus prin moțiune de cenzură instituirii acestei modificări în legislația electorală. Deci nu, nu PNL a greșit, ci PSD, care se opune oricăror reforme și progrese. Din acest motiv, cred că avem nevoie de un nou legislativ”, a opinat Klaus Iohannis, citat de Agerpres.
Președintele a anunțat convocarea Consiliului Suprem de Apărare a Țării (CSAT) pe tema epidemiei de coronavirus. Ședința CSAT e programată să aibă loc miercuri.
„Am decis să convoc CSAT miercuri pentru a discuta măsurile concrete și strategia de combatere a unei potențiale epidemii de coronavirus în România. Fac un apel la calm către cetățeni și îi îndemn să se informeze corect, să respecte normele de igienă și sfaturile pe care le oferă medicii pentru a se proteja. Fac în aceeași măsură și un apel la mass-media să evite știrile cu impact emoțional ridicat, care pot amplifica sentimentul de panică în rândul populației. Le cer politicienilor să nu speculeze această situație în mod oportunist. Am observat deja mai multe luări de poziție prin care unele persoane dau dovadă de iresponsabilitate, făcând declarații alarmiste de natură să sperie cetățenii. Această atitudine trebuie să înceteze imediat!”, a scris Klaus Iohannis pe pagina oficială de social media.

CCR îi dă peste degete lui Iohannis: Există conflict între președinte și Parlament. Orban NU mai poate fi desemnat prim-ministru. Premierul desemnat neînvestit acuză: CCR a dat dovadă de partizanat și a afectat atribuțiile președintelui!

25 feb.

ACTUALIZARE 16:35 Ludovic Orban a declarat că CCR a dat satisfacție PSD-ului prin decizia pe care a luat-o cu privire la conflictul juridic de natură constituțională între președintele Klaus Iohannis și Parlament. „CCR a dat satisfacție PSD-ului”. De asemenea, Orban a acuzat CCR că, prin deciziile pe care le-a luat în ultima vreme, Curtea  Constituțională a datdovadă de partizanat „a afectat atribuțiile Președintelui”. „Nu putem să nu constatăm un partizanat în favoarea PSD, care se manifestă de ani buni în deciziile CCR”, a acuzat Orban, amintind că președintele Iohannis are „cea mai mare legitimitate” pentru că a fost „ales anul trecut de cel mai mare număr de români”.

ACTUALIZARE 16:24 Ședința Parlamentului pentru învestirea Guvernului Orban II a fost închisă, luni, de președintele Camerei Deputaților, Marcel Ciolacu, liderul PSD, care a anunțat că nu există cvorumul necesar pentru desfășurarea lucrărilor. Președintele Camerei Deputaților a anunțat că din 465 de parlamentari și-au înregistrat prezența 188.
„Întrucât nu este cvorum, declar ședința închisă”, a precizat Marcel Ciolacu.
ACTUALIZARE 15:15 Curtea Constituțională a României a stabilit, luni, că există conflict juridic între președinte și Parlament privind desemnarea liderului PNL Ludovic Orban în funcția de premier, au precizat, pentru AGERPRES, oficiali ai CCR.  În urma acestei decizii a Curții, președintele Klaus Iohannis trebuie să convoace partidele la consultări și să facă o nouă nominalizare de premier.
Totodată, desemnarea lui Orban fiind neconstituțională, șeful statului nu îl mai poate propune din nou premier pe șeful PNL.
Șefii celor două Camere ale Parlamentului îl acuză pe șeful statului, Klaus Iohannis, că și-a exercitat discreționar atribuțiile atunci când l-a desemnat, pentru a doua oară, pe Ludovic Orban pentru funcția de prim-ministru, după demiterea sa prin moțiunea de cenzură.

 

Luni are loc ședința comună a Camerei Deputaților și a Senatului în care este programat votul de încredere Guvernului Orban II. Șansele să fie cvorum, însă, sunt puține, dat fiind că mai mulți aleși au anunțat că nu vor participa la ședință. Într-o atmosferă extrem de tensionată, noul cabinet vine în fața plenului pentru votul de învestire, doar că liberalii și președintele Klaus Iohannis nu vor să obțină votul de validare.
Tot luni, Curtea Constituțională ar trebui să se pronunțe cu privire la sesizarea vizând existența unui conflict juridic de natură constituțională între Președinte și Parlament, după ce Klaus Iohannis l-a nominalizat pe Ludovic Orban a doua oară pentru funcția de premier, deși a fost demis prin moțiune de cenzură. Dacă CCR va admite sesizarea PSD, ședința comună, programată pentru ora 16:00, va rămâne fără obiect.
PSD și ALDE au anunțat deja că nu participă deloc la ședința plenului reunit.  „Așteptăm răspunsul CCR, dacă este constituțional, dacă același premier demis, rămas interimar să fie iarăși desemnat”, a anunțat Marcel Ciolacu, liderul interimar al PSD.
„ALDE a hotărât să nu intre în jocul de-a anticipatele pe care l-a inițiat PNL și, în consecință, nu vom participa la votul guvernului Orban II. Ori, luni, domnul Orban nu ne cheamă la un vot de încredere, ci la unul de neîncredere”, a declarat Călin Popescu Tăriceanu, președintele ALDE.
De asemenea, Pro România și PMP au transmis că vor veni la ședință, dar nu vor vota, iar USR va vota împotriva învestirii Guvernului.
Premiera de după 1989 va fi că PNL va vota împotriva propriului guvern, pentru a mai face un pas spre alegerile anticipate, principalul său obiectiv.
Ludovic Orban, președintele PNL și premierul desemnat, a declarat deja că dacă nu se va întruni cvorumul, va fi vina PSD: „PSD deține 42% din Parlament, înseamnă că boicotează o procedură constituțională, ca atare responsabilitatea în cazul în care nu va exista cvorum este exclusiv responsabilitatea PSD”.
Pentru Cabientul cu numărul II, Orban a propus aceiași miniștri care au format și primul guvern. Majoritatea celor desemnați au primit aviz negativ la audierile din comisiile parlamentare de specialitate.

JOHACORONNAVIRUS 2020 CONVOACA CSAT MIERCURI!

25 feb.

Read more: https://ro.sputnik.md/politics/20200225/29310922/Coronavirus-2020-Iohannis-convoac-CSAT.html

Șerban Nicolae, propunerea PSD pentru președinția Senatului!

25 feb.

Read more: https://ro.sputnik.md/politics/20200225/29314515/serban-Nicolae-propunerea-PSD-pentru-presedinia-Senatului.html

Marcel Ciolacu, anunțul momentului – profită maxim de victoria la CCR!

25 feb.

Read more: https://ro.sputnik.md/politics/20200225/29310955/Marcel-Ciolacu-profiat-maxim-de-victoria-la-CCR.html

Dan Chitic îl face zob pe ”Ciolannis” – ”Trage de timp, e groggy, incapabil să-și revină”!

25 feb.

Read more: https://ro.sputnik.md/analytics/20200225/29311078/Dan-Chitic-l-face-zob-pe-Ciolannis–Trage-de-timp-e-groggy-incapabil-s-i-revin.html

Pleșoianu a răbufnit și a zis: Într-o „Românie normală”, aveam azi două demisii!

25 feb.

Reacție acidă a deputatului PSD Liviu Pleșoianu, în legătură cu decizia CCR care-l obligă pe președintele Klaus Iohannis să facă o nouă desemnare de premier. În opinia deputatului, și președintele și premierul Orban trebuiau să demisioneze.

„Pentru oamenii cu bun-simț și mintea întreagă, cum au fost și cei care au elaborat Constituția, Președintele desemnează acel premier care are cele mai multe șanse să treacă de votul Parlamentului. Pentru ceilalți, cum ar fi Bizarul din Deal sau Ludovic cel Penibil, „România normală” este cea în care Președintele desemnează acel premier pe care nu îl va vota nimeni.

Marele Bizar e un munte de tupeu. Ca atare, nu își va asuma absolut nimic, deși Decizia CCR de azi este demolatoare. Într-o „Românie normală”, aveam azi două demisii: a premierului și a președintelui. În România lui Werner, vom avea doar declarații scrâșnite dinăuntrul aceluiași maxilar rigid”, a scris Pleșoianu pe pagina sa de Facebook.

Cotidianul RO

ORBAN ,PRIMA VICTIMA DE EPIDEMIEI POLITICA!

25 feb.

Trompetul sau strigaciul președintelui Klaus Iohannis a dat chix. A rămas fără funcția de premier și s-a umplut de penibil, fiind singurul care și-a tăiat două picioare de la fotoliu zicînd că devine balerin. În trei luni de guvernare, cu o echipă încropită, devenită rapid un soi de caricatură a caricaturilor, Ludovic Orban a pierdut puterea. Ba, după felul în care a fost umflată panica privind epidemia de coronavirus, Orban pare a fi prima victimă de pe teritoriul României.

În primul rînd, a căutat-o cu lumînarea! S-a angajat numai în operațiuni care erau peste puterea și peste gîndirea sa. Şi a sa și a lui Klaus Iohannis. Li s-a părut că pot să-i strîngă cu ușa pe toți ceilalți parlamentari pentru a stoarce din frica lor un acord pentru alegeri anticipate. Şi gata, pun mîna și pe România!

Într-o cumplită criză de judecată, și Iohannis și Orban îi acuză pe ceilalți că nu sunt de acord să le cînte în strună și să joace cum și-ar dori ei. Curtea Constituțională l-a salvat pe Iohannis, obligîndu-l să iasă din fundătura în care s-a aventurat singur și să nu se expună unei suspendări. Pe o așa vreme de boleșniță una ca asta ne-ar mai trebui! Klaus Iohannis s-a concentrat pe anticipate de parcă roțile dințate ale gîndirii sale n-ar mai putea învîrti nimic altceva. Or, anticipatele au fost placa și lozinca USR-ului, nicidecum a președintelui, Iohannis fredonînd și el același slogan abia după ce și-a dat seama că nu ajunge nicăieri cu guvernul de paparude votat mai mult în bătaie de joc și în calcule meschine, decît cu speranța unei evoluții pozitive a lucrurilor.

Seara asta, Klaus Iohannis s-a mințit în public ca un erou. A făcut balet pe cuie. A bolmojit tot felul de explicații neterminate, fără coerență și ne-a arătat cum arată ceața în viitorul României. N-aveți decît să v-o imaginați și singuri!

”Ceea ce face PSD e o sfidare fara precedent la adresa oamenilor. România nu are nevoie de politicieni care sa o ducă mai adânc în criza şi în instabilitate”.

Se poate! Dar dacă este invers? Adică ce face PNL și Klaus Iohannis destabilizînd țara să fie tot o sfidare la adresa oamenilor. Spunînd asta, Iohannis singur își scrie pe frunte un adevăr care îl vizează în egală măsură:

– ”Romania nu are nevoie de politicieni care sa o duca mai adanc în criza și în instabilitate”. Adică nici de Băsescu și nici de Iohannis. Poate că nici de Ponta și nici de Ciolacu!

Ce zice el li se potrivește și alor săi ca în jocul din copilărie cu ”Cine zice ăla e!”

Şi tot marele gînditor de la Sibiu a citit de pe fițuica lui pentru panseuri că:

-” Vedem un Guvern demis pentru ca a incercat sa eficientizeze administratia locala şi chiar şi asa demis lucrează pentru oameni”.(K. Iohannis)

Adică așa demis, guvernul Orban împrumută la greu și se pregătește să dea cel puțin bugetul public de Sănătate pe mîna marilor fonduri de investiții și a clinicilor private, pregătind ”marele tun de la Sibiu”. Cum să nu lucreze pentru oameni doctorul de la Sibiu, decorat de președinte pentru basme și merite necunoscute, chifle și cîrpeli medicale?

-” Pe de alta parte, vedem un PSD obsedat de putere”.

Adică PNL, cu foamea în gît, și președintele, plezirist politic și turistic vor puterea în România numai pentru CV, pentru recepții prin capitale europene și pentru slujbele de duminică. Klaus Iohannis ar pleca și mîine de la Cotroceni! Şi Ludovic Orban, la fel, din Piața Victoriei. Dar nu-i lasă poporul. Este mort după ei. Căci fără dînșii, praful s-ar putea alege de nație, de gașcă și de clănțăii lor de serviciu!

” Desemnarea unui premier din partea unei alianţe coagulate ad-hoc în jurul PSD ar intra in coliziune directă cu voinţa românilor exprimată la europarlamentare, la referendum şi la prezidenţialele de anul trecut”.

Klaus Iohannis și Ludovic Orban, și toți ceilalți după ei ca niște papagali, o țin langa cu rezultatul de la europarlamentare (în care eu nu cred!) care le-ar da dreptul și la guvernare, și la mers în excursii la Miami, și de intrat în Rai la Judecata de Apoi, desi pe pămînt, mai mult decît o brînză proastă încă nu au făcut.

S-au întîlnit ”toxicii ” cu ”proștii” și nu izbutesc să împartă puterea după reguli democratice!

 

EDITORIAL/CORNEL NISTORESCU/http://cotidianul.ro/

ZIUA SI SCATOALCA PENTRU PREDOIU!,PROCURORII II MAI SERVESC UNA!

25 feb.

Asociația Inițiativa pentru Justiție, condusă de procurori,  îl acuză pe ministrul Justiției Cătălin Predoiu că, prin criticile sale la adresa avizelor negative date de Secția de procurori a CSM în cazul celor două propuneri pentru șefia Parchetului General și DIICOT, a lezat independența justiției. Asociația a formulat o cerere către conducerea CSM de apărare a independenței autorității judecătorești în ansamblul său.

Reamintim că ministrul Justiţiei i-a trimis preşedintelui Klaus Iohannis o scrisoare legat de procurorii propuşi pentru şefia Parchetului General, a DNA şi a DIICOT, în care a criticat avizul negativ al CSM.

Iată cererea Asociației:

Către Consiliul Superior al Magistraturii

Doamnă președinte,

Subscrisa, Asociația „INIȚIATIVA PENTRU JUSTIȚIE”, formulăm prin prezenta:

CERERE DE APĂRARE A INDEPENDENȚEI AUTORITĂȚII JUDECĂTOREȘTI ÎN ANSAMBLUL SĂU

față de unele afirmații ale ministrului justiției cuprinse într-o

scrisoare oficială adresată Președintelui României

În data de 20.02.2020 mai multe site-uri de știri1 au publicat o scrisoare oficială transmisă de ministrul justiției, domnul Cătălin Predoiu, către Președintelui României, prin care ministrul precizează că își menține propunerile formulate pentru funcțiile de procuror general al PÎCCJ, procuror-șef al DNA și procuror-șef al DIICOT și în care:

– la punctul 1 este criticată Hotărârea nr. 145 din 01 februarie 2020 a CSM – Secția pentru procurori, privind propunerea ministrului justiției de numire a doamnei procuror Gabriela Scutea în funcția de procuror general al PÎCCJ;

– la punctul 2 este criticată Hotărârea nr. 147 din 11 februarie 2020 a CSM – Secția pentru procurori, privind propunerea ministrului justiției de numire a doamnei Elena Giorgiana Hosu în funcția de procuror-șef al DIICOT;

– la punctul 3 se fac aprecieri cu privire la persoanele propuse în funcții.

Având în vedere că:

– ministrului justiției nu i s-a acordat, prin Constituție sau prin lege, prerogativa de a emite aprecieri la adresa justeții hotărârilor Consiliului Superior al Magistraturii, date în plen sau de către secțiile acestuia;

– atâta timp cât aceste hotărâri nu au fost anulate sau cel puțin suspendate de instanța de contencios administrativ ele se bucură de prezumția de legalitate și de temeinicie;

considerăm că orice comunicări oficiale între ministrul justiției și Președintele României, ca și între orice alți membri executivului, prin care sunt criticate hotărâri ale Consiliului Superior al Magistraturii, autoritate independentă având rolul constituțional de garant al independenței justiției, constituie un atac la adresa independenței justiției.

După cum vom arăta în cele ce urmează, scrisoarea la care facem referire este formulată în termeni inacceptabili, disprețuitori, și induce ideea că membrii CSM nu ar avea cunoștințele necesare pentru a exprima opinii independente cu privire la chestiuni asupra cărora legea le-a dat atribuția de a emite o opinie. De asemenea, scrisoarea oficială conține afirmații deosebit de grave, cum că aprecierile formulate prin cele două hotărâri nu au corespondent în realitate, că reprezintă procese de intenție, și chiar că prin exprimarea unei opinii care diferă de cea a ministrului justiției, Secția pentru procurori ar manifesta o tendință de arogare de facto a unei prerogative care aparține acestuia.

În ceea ce privește criticile comunicate Președintelui României de către ministrul justiție cu privire la Hotărârea nr. 145 din 01.02.2020 a CSM – Secția pentru procurori, arătăm că acesta susține că hotărârea este neîntemeiată – cu argumentul că alte persoane au făcut anterior aprecieri diferite luând în calcul elemente comune (cum ar fi cele care reies din proiectul de management), dar și elemente diferite (cum ar fi cele luate în calcul la evaluările profesionale periodice ori răspunsurile la alt interviu) – și că, pe alocuri, reprezintă chiar un proces de intenție făcut candidatei.

Exemplificăm după cum urmează:

Domnul ministru al justiției transmite Președintelui României că „o simplă lectură a Proiectului de management și a documentației atașată acestuia demonstrează” că doamna Gabriela Scutea „a dat dovadă de o cunoaștere la nivel de excelență a problematicii ridicată de managementul juridic și judiciar și de experiență în domeniul vizat” și că, din moment ce aceasta „s-a bucurat de o apreciere unanimă nu doar din partea ministrului justiției, ci și a tuturor membrilor comisiei, cu precizarea că din comisie a făcut parte un profesor universitar, specialist în management și comunicare, neutru din punct de vedere politic și al altor posibile interese în cauză”, „sunt cel puțin surprinzătoare concluziile Secției pentru procurori, care exprimă puncte de vedere în domenii în care nu dețin expertiză similară unui specialist în management și comunicare”.

Domnul ministru al justiției mai susține că „a acuza candidata de «necunoaștere» a domeniului în care se plasează funcția pentru care și-a depus candidatura, respectiv a particularităților muncii de procuror, cât și cea de procuror ierarhic superior, vine în contradicție flagrantă cu performanțele acesteia în activitate, inclusiv în cea de conducere, fiind materializate în calificative de «foarte bine», adăugându-li-se o reputație profesională și morală, care nu au fost niciodată puse în discuție în sistemul judiciar.”

De asemenea, domnul ministru al justiției susține: „consider că aprecierile Secției pentru procurori, referitoare la capacitatea de comunicare a candidatei nu au niciun corespondent în realitate, fiind suficientă reaudierea înregistrărilor audio-video pentru a marca extrem de pozitiv abilitățile de comunicare ale candidatei.„

În final domnul ministru al justiției arată:

În concluzie, considerăm că «argumentația» Secției pentru procurori în vederea emiterii unui aviz negativ pentru doamna procuror Gabriela Scutea este neîntemeiată și se transformă pe alocuri într-un adevărat proces de intenție nemeritat de către candidată, în raport cu cariera acesteia și prestația excelentă avută în cadrul procedurii de selecție.

Dincolo de particularizarea acestui aviz la propunerea în discuție, întreaga substanță a acestuia conturează și sugerează o tendință de arogare de facto de către Secția pentru procurori a unei prerogative care aparține de plin drept ministrului justiției, respectiv prerogativa propunerii pentru funcția în cauză […]”

În ceea ce privește criticile comunicate Președintelui României de către ministrul justiție cu privire la Hotărârea nr. 147 din 11.02.2020 a CSM – Secția pentru procurori, arătăm că și în acest caz se susține că hotărârea este neîntemeiată, cu multiple afirmații cum că aceasta reprezintă un proces de intenție făcut candidatei.

Exemplificăm după cum urmează:

Din Hotărârea Secției pentru procurori rezultă că la fundamentarea avizului negativ emis pentru această candidatură au fost avute în vedere aproape în exclusivitate răspunsurile candidatei la interviul desfășurat în fața Secției pentru procurori, fără a fi evaluat în concret Proiectul de management al candidatei și documentația vastă atașată acestuia”.

În egală măsură considerăm că, referirile la cazul Caracal intră în același registru, candidata fiind pusă în prezența unui proces de intenție și care nu este de natură a permite concluzii generale de tipul – inabilități de comunicare publică. «Necunoașterea realității infracționale» din România, nu poate fi imputată candidatei, procuror de carieră, cu vechime și experiență considerabile în sistem, fapt ce rezultă din CV-ul acesteia și calificativele de «foarte bine», obținute pe parcursul carierei sale.”

Totodată, a face un proces de intenție candidatei, în legătură cu propunerile legislative relative la competența materială a DIICOT este excesiv

În același context, alegațiile Secției pentru procurori vin în contradicție cu evaluările periodice făcute candidatei, în urma cărora a obținut calificative de «foarte bine»”

În egală măsură, vă rog să observați că unele exprimări malițioase din cuprinsul Hotărârii CSM, precum cele de la pagina 11 alin.2, sunt de natură a pune sub semnul întrebării obiectivitatea concluziilor Secției, cu ocazia emiterii avizului.”

Ca asociație profesională de magistrați, considerăm că orice afirmații de genul că membrii CSM sunt obligați să formuleze aprecieri în concordanță cu aprecieri anterioare formulate de diverse persoane/comisii asupra aceleiași chestiuni, cu ocazia altui interviu, reprezintă un atac asupra independenței membrilor CSM.

În ceea ce privește susținerea că un candidat care a obținut calificativul „foarte bine” la evaluările profesionale periodice ar trebui să fie apreciat asemănător de către membrii CSM atunci când aceștia evaluează calitățile necesare pentru exercitarea unei funcții anume, aceasta neagă însăși rolul evaluării, care ar deveni inutilă dacă simpla îndeplinire a unei condiții de participare la concurs ar însemna îndeplinirea de către candidat a unui criteriu de evaluare. Prin urmare, o astfel de susținere reprezintă un atac asupra independenței membrilor CSM.

Ca orice act administrativ, hotărârile CSM sunt supuse controlului judecătoresc atât în privința legalității, cât și în privința temeiniciei lor. Totuși nici măcar instanța de judecată nu s-ar putea substitui plenului sau secțiilor CSM atunci când este vorba de chestiuni de pură apreciere și nu ar putea obliga plenul sau secțiile să emită o anumită opinie. Opinia emisă de un organ colectiv, cum sunt plenul și secțiile CSM, reprezintă rezultatul opiniilor de ansamblu ale fiecărui membru CSM participant la vot, formate în urma evaluării tuturor aspectelor punctuale și exprimate prin vot secret. Atâta vreme cât libertatea conștiinței și libertatea de exprimare sunt valori constituționale fundamentale, membrii CSM trebuie să și le poată exercita în atribuțiile lor, fără presiuni din partea factorilor politici. Prin urmare, dacă nici măcar instanța de judecată nu ar putea susține în chestiuni de pură apreciere că opinia CSM nu este cea corectă și că ar fi trebuit emisă o opinie (un aviz) în sens contrar, nu este permis nici ministrului justiției să comunice Președintelui României că opinia CSM nu este cea corectă, opinia corectă fiind a lui.

Având în vedere independența de opinie a membrilor CSM, orice referiri disprețuitoare în acte oficiale la o hotărâre a CSM, cum ar fi punerea cuvântului „argumentația” între ghilimele, pentru a sublinia sensul ironic în care este folosit acest termen juridic, reprezintă tot o formă de atac la adresa organului colectiv care a emis hotărârea – în cazul de față, Secția pentru procurori a CSM – ceea ce nu ar trebui tolerat de către Plenul CSM.

De asemenea, nu își au locul în acte oficiale exprimări tendențioase cu referire la hotărâri ale CSM, de genul că formularea unei anumite concluzii punctuale nefavorabile persoanei la care se referă hotărârea înseamnă „a acuza”, că „sunt cel puțin surprinzătoare concluziile […] care exprimă puncte de vedere în domenii în care nu dețin expertiză similară unui specialist”, că prin hotărâre se face „un proces de intenție”, că unele exprimări ar fi „malițioase” și „sunt de natură a pune sub semnul întrebării obiectivitatea concluziilor Secției, cu ocazia emiterii avizului”. Prin urmare, astfel de exprimări în contradicție cu uzanțele în materie de comunicare oficială, specifice mai degrabă stilului jurnalistic sau declarațiilor politice, reprezintă, de asemenea, atacuri politice la adresa independenței autorității care a emis hotărârea.

Susținerea că nu a fost evaluat în concret proiectul de management al unui candidat, în condițiile în care obiectul evaluării îl constituie calitățile candidatului, iar nu cât de bine este scris proiectul de management, este una care tinde să să creeze o impresie falsă asupra pertinenței concluziilor Secției pentru procurori a CSM. Verificând conținutul hotărârii, se poate constata că evaluarea candidatului s-a făcut și pe baza proiectului de management, iar o bună parte din întrebările la care candidatul a trebuit să răspundă au fost formulate tocmai pornind de la proiectul de management. Prin urmare, transmiterea către Președintele României, de către ministrul justiției, în mod oficial, de informații care deformează realitatea cu privire la o hotărâre a Secției pentru procurori a CSM, subminând astfel încrederea în calitatea hotărârii, reprezintă tot o formă de atac asupra independenței acestui organ.

De o gravitate extremă este însă afirmația că „întreaga substanță” a avizului selecției pentru procurori referitor la propunerea ministrului justiției pentru funcția de procuror general al PÎCCJ „conturează și sugerează o tendință de arogare de facto de către Secția pentru procurori a unei prerogative care aparține de plin drept ministrului justiției, respectiv prerogativa propunerii pentru funcția în cauză”.

Niciun cuvânt, nicio formulare din conținutul Hotărârii nr. 145 din 01.02.2020 a Secției pentru procurori a CSM nu conține ideea că, prin avizul negativ dat, Secția ar tinde să își aroge de facto prerogativa propunerii candidatului pentru funcția în cauză. Secția pentru procurori nu a indicat sau sugerat un alt candidat pentru a fi propus pentru funcția de procuror general al PÎCCJ și nici nu a formulat ea însăși o astfel de propunere. Secția pentru procurori nu a formulat nici măcar observații critice cu privire la aspectele reținute de ministrul justiției pentru argumentarea propunerii sale, mărginindu-se să prezinte aceste aspecte, fără comentarii, în partea introductivă a hotărârii.

Simpla referire în hotărâre la răspunsul candidatei la o întrebare pe tema propunerilor legislative formulate de către Secția pentru procurori în vederea închiderii recomandării MCV nr. 1 din 2017 (una dintre ele fiind trecerea de jure a acestei prerogative la Secția pentru procurori a CSM, cealaltă fiind ca propunerea să se facă de către ministrul justiției cu avizul conform al Secției) nu poate reprezenta o arogare de facto a respectivei prerogative. De altfel, toate temeiurile de drept indicate în hotărâre se referă la procedura actuală, cu privire la care Secția pentru procurori nu a formulat critici, ci doar întrebări pentru candidată, consemnând în hotărâre esența răspunsurilor acesteia (că nu cunoaște propunerile Secției pentru procurori a CSM și că, în opinia sa, recomandările MCV sunt obligatorii).

Așadar, afirmația ministrului justiției, cuprinsă în scrisoarea oficială trimisă Președintelui României, că, prin avizul negativ dat candidatului propus pentru funcția de procuror general al PÎCCJ, Secția pentru procurori a CSM tinde să își aroge de facto prerogativa formulării propunerii pentru această funcție, care revine ministrului justiției, este falsă. Dacă susținerea ar fi fost adevărată, ne-am fi aflat în fața unui conflict de natură constituțională. În condițiile în care susținerea este neadevărată, ea reprezintă un atac deosebit de grav la adresa independenței Secției pentru procurori a CSM.

Subliniem că nu este prima dată când Secția pentru procurori a CSM avizează negativ o propunere a ministrului justiției pentru funcția de procuror general al PÎCCJ și nu este prima dată când Președintele României numește în această funcție o persoană față de care Secția a emis aviz negativ.

Este pentru prima dată însă când ministrul justiției lansează un astfel de atac la adresa Secției pentru procurori a CSM. Este pentru prima dată când se afirmă într-un act oficial că un aviz negativ conturează o tendință de arogare de facto de către Secția pentru procurori a CSM a prerogativei ministrului justiției de a propune candidatul.

Practic, prin aceste afirmații denigratoare, un factor politic se induce altui factor politic, dar și justițiabililor și membrilor CSM înșiși – pentru că scrisoarea a fost publicată în presă – ideea că Secția pentru procurori a CSM nu trebuie să formuleze o opinie contrară celei emise de ministrul justiției. De aici și până la a se susține că nici Plenul CSM nu ar trebui să avizeze negativ proiecte de lege pentru că ar însemna să își aroge de facto prerogative care revin altor autorități nu este decât un pas.

Acest mesaj este incompatibil cu principiile separației puterilor în stat și independenței autorității judecătorești.

Orice atac împotriva independenței membrilor CSM ori a secțiilor sale reprezintă un atac asupra interdependenței CSM ca autoritate de rang constituțional cu rol în garantarea independenței justiției. Atunci când independența CSM este atacată, independența autorității judecătorești în ansamblul ei este în pericol.

Prin urmare, plenul CSM nu trebuie să tolereze un atac împotriva independenței niciunuia dintre membrii săi și niciuneia dintre secțiile CSM, chiar dacă atacul provine de la un membru de drept, pentru că existența unui precedent nesancționat printr-o hotărâre de principiu a Plenului, creează premisele pentru noi atacuri, până când puterea judecătorească va ajunge să fie dominată pe față de celelalte puteri, iar independența justiției nu va mai exista.

Pentru aceste motive, solicităm Plenului Consiliului Superior al Magistraturii să emită o hotărâre prin care să apere independența autorității judecătorești în ansamblul său față de afirmațiile ministrului justiției referitoare la Secția pentru procurori a CSM și Hotărârile nr. 145/2020 și 147/2020 ale acestei Secții, cuprinse în scrisoarea oficială transmisă Președintelui României la data de 20.02.2020.

Având în vedere importanța chestiunii semnalate, care rezultă din natura aspectelor semnalate și din gravitatea acestora, și cunoscând sincopele în desfășurarea activităților Plenului CSM care au marcat perioada recentă, precum și neglijarea punerii pe ordinea de zi a ședințelor Plenului CSM, pe parcursul precedentului mandat de președinte, a cererilor asociațiilor profesionale, reamintim că, potrivit art. 7 alin. (4) și (5) din Regulamentul privind circuitul documentelor la nivelul Consiliului Superior al Magistraturii, adoptat prin Hotărârea nr. 420 din 14.06.2007 a Plenului CSM, ,lucrările pentru care nu se stabilește, prin lege, regulament sau rezoluție un termen mai scurt, se rezolvă în cel mult 30 de zile de la data înregistrării la Consiliul Superior al Magistraturii” și că „lucrările se consideră finalizate […] în cazul lucrărilor pentru care se pronunță hotărâri ale Plenului sau Secțiilor Consiliului Superior al Magistraturii, la momentul efectuării și expedierii comunicărilor corespunzătoare sau, după caz, la momentul publicării hotărârii pe pagina de internet a Consiliului sau în Monitorul Oficial al României”.

Asociația „INIȚIATIVA PENTRU JUSTIȚIE”

Sorin Marian LIA, co-președinte

Bogdan-Ciprian PÎRLOG, co-președinte

DOMNULE JOHANNIS, VREAU SĂ VĂ POT ÎNJURA, AȘA CUM MERITAȚI…!

25 feb.

Imagini pentru IOHANNIS

Domnule Iohannis,
În legătură cu promulgarea legii care prevede scutirea mea de impozit pe salariu, ca jurnalist, cer doar atât: nu mă jigniți ! Nu mă scutiți de impozit așa cum vă scutesc pe dumneavoastră procurorii de dosare. Nu vreau să fiu scutelnic.
Nu îi jigniți pe jurnaliștii onești care nu vor să fie privilegiați.
Nu mă pune, domnule preşedinte, în situaţia de a-mi fi ruşine de cititorii mei, apoi, mai este ceva, anume că în ţara asta comică poate să ajungă şi ajung adesea jurnalişti tot felul de analfabeţi şi prostituate, „roade seci ale școalei”, cum le numea Caragiale”.
Vreți să scutiți de impozit prostituția sub acoperire ?
Principalul motiv pentru care vă cer să nu promulgați această lege parșivă este însă acela că ne compromiteți în ochii opiniei publice. Nu e de ajuns că sunt considerat mercenar, lingău, când de o parte, când de cealaltă parte a opiniei publice manipulate, acum vreți să mi se mai spună și profitor ?
Vreți să ajutați presa, în speță pe mine ? Atunci porunciți ca site-ul criterii.ro să fie scos de pe lista neagră întocmită de slugile dumneavoastră din IT, la Sibiu, în urmă cu 4 ani.
Acestea fiind spuse, vă cer să nu ne dezonorați pe toți o dată în plus. Ne jigniți suficient inteligența, nu mai insistați.
Vreau să vă pot înjura, așa cum meritați, fără să vă victimizați scutindu-mă de impozit.
Gheorghe Smeoreanu,
Editor Criterii Naționale

https://ioncoja.ro/

Cît de iresponsabil poate fi Klaus Iohannis ca să se joace de-a anticipatele pe corpul viu al țării?!

25 feb.

  Decizia CCR în privința conflictului juridic a fost interpretată de mulți ca o victorie a PSD asupra lui Klaus […]

 

Decizia CCR în privința conflictului juridic a fost interpretată de mulți ca o victorie a PSD asupra lui Klaus Iohannis. Însuși Klaus Iohannis, ranchiunos cum îl știm, a ținut să atace PSD, pentru că a depus sesizare la Curtea Constituțională. În replică jurnaliști independenți, care mai au curaj să se uite la Astrul de la Cotroceni ca să-i descopere petele, precum Bogdan Iacob, au dovedit, cu documente, că unul dintre cei mai mari smiorcăitori la CCR e El Însuși, Klaus Iohannis.

Noi credem că aserțiunea președintelui are toate datele de a ocupa unul dintre primele locuri în istoria postdecembristă a vorbelor care înainte de a ieși cuiva pe gură trec prin orice organ numai prin creier nu. PSD are dreptul constituțional, democratic la depunerea unei petiții. A acuza petiționarul de o decizie a CCR care ți-a picat ție, Măritul, rău la stomac, e o dovadă că n-ai înțeles nimic din democrație.

În realitate, decizia CCR e o victorie a Constituției pe care Klaus Iohannis o violează în grup de șase ani încoace. A venit în fine, prin intermediul CCR, momentul în care biata Constituție s-a ridicat de jos, din praful în care a ținut-o pînă acum violatorul ,și i-a dat una cu poșeta în cap.

Constituția României prin articolul 103 spune clar că desemnarea unui premier de către președinte are drept principal scop realizarea unei majorități parlamentare pentru formarea unui nou Guvern. Despre această prevedere limpede, care în alte vremi ar fi fost scrisă la mașină cu caractere mari, m-am pronunțat într-un text anterior de pe cristoiublog.ro. Ziceam acolo:

Consultările de la Cotroceni au drept scop pipăirea majorităților de către Președintele României. Dintre ofertele făcute de partidele parlamentare – toate definite prin angajamentul că vor realiza majoritatea – președintele optează pentru una. Și nu pentru una pe care i-a zis-o Pahonțu de la SPP, acest Gavrilă Marinescu al regimului Iohannis (ar trebui scrisă o dată și odată o istorie a dependenței președinților de șeful SPP, cel solicitat să-i rezolve președintelui problemele personale, de la cumpărăturile făcute nevestei de ditamai coloneii pînă la ducerea cu mașina la locul ibovnicei), ci pentru cea care i s-a părut președintelui, cel puțin în chip oficial, că ar putea realiza majoritatea. Din cîte ne amintim, în discursul despre desemnarea lui Ludovic Orban, președintele n-a zis că-l desemnează ca să nu facă majoritatea.

Probabil că înțelegerea cu Ludovic Orban a fost aceasta: După desemnare, premierul se face că se zbate să alcătuiască o majoritate, merge cu Guvernul în Parlament, susținînd și el și PNL, că vrea să treacă Guvernul, PNL anunța că votează pentru Guvernul Orban II, vota pentru, și cîțiva acoperiți dintre parlamentari votau împotriva Guvernului. Ludovic Orban bocea trădarea, președintele susținea că nu i-a trecut prin cap că Guvernul va pica și desemna un nou premier de sacrificiu.  Ce a făcut Ludovic Orban? S-a apucat să aibă întîlniri cu liderii partidelor parlamentare, întîlniri care se constituie în acte oficiale pentru a negocia cu ei să nu-l voteze.

Pe 17 februarie 2020, PNL, partidul care mersese la Cotroceni propunîndu-l pe Ludovic Orban să facă o majoritate necesară trecerii Guvernului, anunță oficial că nu va vota propriul Guvern. În acel moment CCR i-a fost limpede că desemnarea lui Ludovic Orban a fost făcută de președinte nu pentru a realiza majoritatea, ci pentru a nu o realiza. Și pe drept cuvînt, CCR a declarat desemnarea lui Ludovic Orban ca neconstituțională cerînd ca președintele să desemneze un premier care să aibă drept misiune asigurarea unei majorități.

Imediat Ludovic Orban, și la urecherea de către Klaus Iohannis, a anunțat că vrea să fie din nou desemnat și că de data asta chiar vrea să treacă de Parlament. Asistăm, firește, la revenirea lui Ludovic Orban la înțelegerea cu președintele, potrivit căreia el trebuie să joace teatrul că vrea să treacă de Parlament. De ce n-a făcut-o pînă acum? Pentru că jucînd comedia că vrea să treacă, picînd în Parlament el ar fi primit o lovitură. Lovitura primită de orice premier cînd cade în Parlament. Din vanitate, Ludovic Orban a ținut să arate românilor că va pica în Parlament, pentru că așa vrea el. Ca să dau un exemplu din viață, e ca un bărbat care merge să ceară mîna unei femei. Există riscul ca ea să-l refuze. Și atunci, înainte de a merge la întîlnire, el se laudă peste tot c-a aranjat cu ea să fie refuzat.

Nu știu pe cine va desemna Klaus Iohannis după publicarea Motivării. Probabil tot pe Ludovic Orban. Unde mai găsește el un lacheu atît de devotat încît să accepte umilirea de a pica în Parlament numai și numai pentru a-i face pe plac președintelui?

Problema e alta. Potrivit deciziei tot ce s-a făcut pînă acum – consultări, alcătuirea listei, a programului, audierile din comisii – va trebui reluat. Afacerea a durat din 6 februarie 2020 pînă în 24 februarie 2020. Nu mai puțin de 18 zile au fost pierdute. 18 zile de criză!

Reluarea procedurilor însemnă pe puțin 20 de zile de acum încolo. Admițînd că Guvernul Orban II va pica în Parlament, un alt guvern de sacrificiu, care potrivit Deciziei CCR, nu va mai putea fi condus de Ludovic Orban, va fi desemnat de președinte cu misiunea de a pica. Vor urma alte 20 de zile, pe puțin de balamuc politic. Într-o Românie pîndită de zeci de pericole, Comedia declanșării anticipatelor va dura încă 40 – 50 de zile, o lună și ceva.

După care vom avea Guvern interimar și Parlament dizolvat. Cît de iresponsabil poate fi Klaus Iohannis ca să se joace de-a anticipatele pe corpul viu al țării?!

                                                                                                                    Ion CRISTOIU

Sursa: cristoiublog.ro

http://www.justitiarul.ro/

MURZUC,NUMELE TRADARII INTERESELOR NATIONALE…NU-I ASA PETRE ROMAN?

25 feb.

Imagini pentru trădatori nationali

În istoria post-comunistă a României, plină de privatizări frauduloase și falimente răsunătoare, o decizie din 1993 luată de guvernul Văcăroiu a adus, de departe, cea mai mare pagubă pentru economia țării, privind retroactiv. Este vorba de vânzarea cu doar 45 de milioane de dolari a zăcământului petrolier NC 115 din prolificul bazin Murzuk din Libia, pe care regimul Ceaușescu ni-l lăsase moștenire.

Felul în care guvernanții de la acea vreme au decis să renunțe în favoarea spaniolilor de la Repsol la acest zăcământ cu perspective foarte bune, pentru câteva zeci de milioane de dolari plătibile în rate de-a lungul a 15 ani, ridică și -astăzi mari semne de întrebare. Mai ales că statul nu a văzut până la urmă nici acei bani, iar dacă scădem cheltuielile efectuate în Libia înainte și imediat după căderea lui Cea-ușescu, reiese că România a ieșit chiar în pierdere.

Istoria vânzării acestui zăcământ este atât de controversată, încât cei care au trăit acele vremuri, contactați de „România liberă“, au evitat să vorbească oficial despre ce s-a întâmplat atunci. Circuitul banilor pierduți de statul român a fost investigat de procurori, dar în esență totul pleacă de la decizia dezastruoasă din 1993, când Guvernul Văcăroiu a aprobat vânzarea perimetrului libian pentru suma de 45 milioane dolari, plus alte 85 milioane dolari plătibile în rate până în 2008 și condiționate de atingerea unei anumite rate a producției.

O sumă ridicolă pentru acest perimetru din Libia, cu rezerve de petrol estimate la 1,5-2 miliarde de barili, potrivit unor cifre apărute în spațiul public, valorând zeci de miliarde de dolari la prețurile actuale. Comparativ, capacitatea zăcământului NC 115 era de peste trei ori mai mare decât rezervele actuale dovedite ale companiei OMV Petrom, principalul producător de țiței din România, care asigură aproape jumătate din producția națională de gaze naturale.

Un context economic dificil

În 1993, situația economică a țării era dezastruoasă, iar guvernanții negociau cu FMI termenii unui împrumut de ajutor. În condițiile în care statul avea o nevoie acută de bani, se pune întrebarea cum am ajuns să vindem în rate, pe o sumă mică, un câmp petrolifer cu o probabilitate foarte mare de succes. „Admițând că statul nu avea banii să continue investițiile, problema nu e de ce l-am dat, pentru că orice activ poate fi vândut, ci cu cât. În plus, statul nu s-a ales nici cu banii ăia puțini. Nu putem decât să facem speculații“, ne-a spus unul dintre actorii importanți pe scena publică la acea vreme, sub rezerva anonimatului.

Istoria înstrăinării acestui zăcământ a fost îngropată, iar multe din informațiile care să facă lumină în acest caz au fost extrase din referatul procurorilor DIICOT privind creanța Libia. Fostul premier la acea vreme, Nicolae Văcăroiu, nu a putut fi contactat, iar fostul ministru de Finanțe care și-a pus semnătura pe actul de vânzare, Florin Georgescu, actualmente viceguvernator BNR, nu a dorit să comenteze.

De la Ceaușescu la spanioli. Istoric

În 1980, relația de prietenie dintre dictatorul român Nicolae Ceaușescu și colonelul libian Muammar al-Gaddafi a permis României să concesioneze un perimetru în cel mai prolific câmp petrolifer al Libiei, Murzuk. Acordul de Explorare și Împărțire a Producției (EPSA) cu organizaţia libiană de stat National Oil Corporation (N.O.C) a fost încheiat în 1980 pentru o perioadă de 25 de ani (până în 2005), cu posibilitate de prelungire, iar cele două părți urmau să împartă atât cheltuielile, cât și producția.

În expunerea de motive s-a precizat că acordul a fost semnat în vederea asigurării economiei naţionale cu surse stabile de petrol pe o perioadă îndelungată. În scopul derulării acordului, s-a aprobat totodată înfiinţarea „Rompetrol of Libya“ – filială a întreprinderii I.C.E.S. Rompetrol, ca persoană juridică de drept libian care să angajeze pe bază de contract executarea lucrărilor pentru Rompetrol Bucureşti. De asemenea, prin Decretul nr. 356 al Consiliului de Stat, s-a aprobat executarea pe contul şi riscul părţii române a lucrărilor geologice în valoare de 380,5 milioane lei şi 53,3 milioane de dolari. Pentru executarea lucrărilor s-a aprobat dotarea Întreprinderii Rompetrol Bucureşti cu echipamente, utilaje şi instalaţii de producţie internă şi instalaţii specifice în sumă de 300 milioane de lei. Contractul urma să se desfăşoare pe trei etape, respectiv: explorare, dezvoltare, exploatare.

Prima fază a fost prevăzută să se desfăşoare în perioada 1981–1986, urmând a se trece la etapa de dezvoltare, dar s-a încheiat oficial în ianuarie 1989, când s-a trecut la faza de dezvoltare. Sumele au fost puse la dispoziţie de Banca Română de Comerţ Exterior din planul de credite pe termen mijlociu şi lung pe anii 1981-1986. Rambursarea creditelor urma să se facă eşalonat din cota de petrol cuvenită păr-ţii române, după 8 ani, când se estima că se vor pune în exploatare zăcămintele de petrol descoperite. S-a prevăzut că, dacă în perioada de explorare de 6 ani, nu se vor descoperi zăcăminte de petrol exploatabile economic care să justifice continuarea acţiunii, cheltuielile efectuate pentru executarea lucrărilor în această fază reprezintă fonduri ce nu pot fi recuperate, se arată în raportul DIICOT.

Conform Expunerii de Motive care a stat la baza emiterii Decretului 356/1980, în această etapă partea română urma să contribuie cu 50% din totalul investiţiilor necesare, ceea ce reprezenta echivalentul a 85,9 milioane de dolari SUA.

După căderea regimului Ceaușescu, guvernul condus de Petre Roman decide, prin HG 400/1991, continuarea acţiunii de cooperare din Libia și punerea în producţie a zăcămintelor de petrol obţinute în perimetrul NC 115. Finanţarea lucrărilor necesare care revin părţii române trebuia asigurată cu prioritate prin credit din fondul valutar al statului. „Pentru evitarea întreruperii programului de lucrări pentru anul 1991 se va asigura suma de 15 milioane dolari din fondul valutar al statului“, se arată la art. 3. Din acestă sumă au fost transferaţi efectiv 7 milioane de dolari, notează DIICOT.

„Rambursarea creditelor acordate de statul român pentru executarea lucrărilor din etapele de explorare şi punerea în exploatare a zăcămintelor de ţiţei descoperite în Libia şi a dobânzilor aferente se va face eşalonat din contravaloarea cotei de ţiţei, calculată la nivelul preţului pieţei internaţionale, care va reveni părţii române din această acţiune începând cu anul 1994“, se mai arată în textul actului normativ.

Totodată, aceeași HG punea în discuție, pentru prima dată, vânzarea totală sau parțială a investiţiilor efectuate de partea română în Libia. Ceea ce se și întâmplă în 1993, cu doar un an înainte ca statul român să înceapă să fructifice investițiile făcute până atunci în perimetrul Libian. Guvernul Văcăroiu decide să iasă complet din afacere, deși exista varianta reducerii participației. Astfel, SC Rompetrol SA, pe atunci încă de stat, și Rompetrol of Libia, încheie cu spaniolii de la Repsol Exploracion un contract de cesiune, prin care firma spaniolă dobândea toate drepturile, obligaţiile, echipamentele, materialele şi lucrurile proprietate a Rompetrol of Libia. Preţul convenit pentru cesiune a fost de 45 milioane dolari, din care Repsol urma să reţină suma de 17,6 milioane dolari, reprezentând obligaţii ale Rompetrol şi Rompetrol of Libia faţă de NOC, împreună cu dobânzile aferente. Deci statul s-a ales cu „praful de pe tobă“.

DIICOT: Creanța Libia, însușită de Patriciu

Modul în care au decurs lucrurile mai târziu, după vânzarea zăcământului, a ajuns subiectul unui dosar penal de amploare, care l-a avut în centru pe Dinu Patriciu. Tot în 1993, când s-a bătut palma cu Repsol, compania de stat Rompetrol este privatizată prin metoda MEBO, către salariați. Statul încasează prima tranșă de bani abia în 1995. A fost prima și ultima. În scenă a intrat omul de afaceri Dinu Patriciu, care cumpără Rompetrolul, asumându-și că banii de încasat de la Repsol se cuvin companiei. Potrivit DIICOT, cu o parte din banii încasați din Libia, Patriciu a ajuns să dobândească pachetul majoritar de acțiuni la Petromidia, perla sectorului românesc de rafinare.

O producție la care Petrom nici nu visează

Producția prevăzută pentru 2008 a fost atinsă cu trei ani mai devreme. În Raportul Anual pe 2005 al spaniolilor de la Repsol, am găsit informația că „producția agregată (de petrol și gaze – n.red.) în concesiunea NC 115 a ajuns la 500 milioane de barili“. Spaniolii dețin două perimetre în exploatare, iar producția în cele două perimetre concesionate – blocurile NC 115, luat de la statul român, și NC 186 – a fost de 250.000 de barili pe zi. În raportul anual pentru 2010, Repsol precizează că producția netă de petrol anuală a fost de 14,7 miloane barili de petrol (40.250 barili/zi), în ambele blocuri din bazinul Murzuk. În 2010, cotația medie a țițeiului a fost de 71,21 dolari/baril, ceea ce înseamnă că doar producția din acel an a valorat 1,046 miliarde de dolari.

Zăcământul e atât de valoros încât Repsol, care îl exploata împreună cu compania petrolieră libiană de stat NOC și cu austriecii de la OMV, care în 2004 au cumpărat producătorul național Petrom, anunță cu bucurie, în 2008, prelungirea acordului de explorare și producție până în 2032, pentru perimetrul NC 115, luat de la statul român, și NC 186. „Extinderea garantează Repsol dreptul de a exploata resurse semnificative de petrol de înaltă calitate. Înțelegerea asigură exploatarea unor resurse vaste descoperite în ambele blocuri, în care rezervele dovedite la finele lui 2007 totalizau 765 milioane barili de petrol”, se arată într-un comunicat al companiei Repsol din 17 iulie 2008. La un preț mediu al petrolului de 91,48 dolari/baril, țițeiul estimat în cele două zăcăminte este de circa 70 de miliarde de dolari.

Comparativ, OMV Petrom a reușit anul trecut să obțină din cele peste 200 de zăcăminte comerciale de ţiţei și gaze naturale operate în România un volum combinat de aproximativ 166.000 barili echivalent petrol pe zi (bep). La 31 decembrie 2016, rezervele totale dovedite de ţiţei și gaze naturale din portofoliul Grupului OMV Petrom erau 582 milioane bep în România.

Costul cerut Repsol: 85 milioane $ în 15 ani

În cuprinsul actului de cesiune încheiat în 1993, se știa deja că zăcământul e o adevărată mină de aur negru, dacă ne luăm după producțiile estimate, chiar dacă petrolul era cotat atunci la sub 17 dolari/baril, departe de nivelul de peste 140 de dolari atins înainte de criza din 2008. Așa cum reiese din referatul DIICOT, se prevedea că, în afară de cele 45 milioane de dolari, Repsol va plăti către Rompetrol of Libia următoarele sume cu titlu de compensaţie suplimentară :

  • 10 milioane USD când producţia brută de ţiţei va ajunge la 100 milioane de barili, estimaţi a fi realizaţi în anul 1998;
  • 15 milioane USD când producţia brută de ţiţei va ajunge la 200 milioane de barili, estimaţi a fi realizaţi în anul 2001;
  • 20 milioane USD când producţia brută de ţiţei va ajunge la 300 milioane de barili, estimaţi a fi realizaţi în anul 2003;
  • 20 milioane USD când producţia brută de ţiţei va ajunge la 400 miloane barili, estimaţi a fi realizaţi în anul 2005;
  • 20 milioane USD când producţia brută de ţiţei va ajunge la 500 milioane barili, estimaţi a fi realizaţi în anul 2008.

În 1980, relația de prietenie dintre dictatorul român Nicolae Ceaușescu și colonelul libian Muammar al-Gaddafi a permis României să concesioneze un perimetru în cel mai prolific câmp petrolifer al Libiei, Murzuk. Acordul de Explorare și Împărțire a Producției (EPSA) cu organizaţia libiană de stat National Oil Corporation (N.O.C.) a fost încheiat în 1980 pentru o perioadă de 25 de ani (până în 2005), cu posibilitate de prelungire, iar cele două părți urmau să împartă atât cheltuielile, cât și producția.

Istoria vânzării acestui zăcământ este atât de controversată încât cei care au trăit acele vremuri, contactați de „România liberă“, au evitat să vorbească oficial despre ce s-a întâmplat atunci.

Complicitate. Personajele politice care au parafat vânzarea

Nicolae Văcăroiu – Principalul responsabil politic de vânzarea perimetrului Murzuk este fostul premier Nicolae Văcăroiu, care a semnat hotărârea de guvern. În prezent, Văcăroiu este președintele Curții de Conturi, unde verifică modul în care sunt gestionate resursele statului. Între 1969 și 1989, a lucrat la Comitetul de Stat al Planificării, instituția care se ocupa de planificarea centralizată a economiei socialiste. După 1989, a fost secretar de stat în Ministerul de Finanțe, de unde a fost selectat de Ion Iliescu pentru a fi premier, între 1992 și 1996.

Florin Georgescu- Până în 1989 un funcționar obscur din uriașul aparat al Ministerului de Finanțe, Florin Georgescu a fost promovat, în 1992, la conducerea acestui minister. În 2000, a fost membru în Consiliul de Administrație al Băncii de Investiții și Dezvoltare (BID). Din 2000 este prim-viceguvernator al BNR. În perioada mai 2012 – 21 decembrie 2012, a fost și ministru al Finanțelor Publice în primul Cabinet Ponta.

Dumitru Popescu – Ministru al Industriilor în Guvernul Văcăroiu, Dumitru Popescu a fost șeful direct al lui Nicolae Văcăroiu, în calitate de vicepreședinte al Comitetului de Stat al Planificării, între 1984 și 1989. Popescu a fost și ministru adjunct al Energiei, între 1976 și 1984.

Constantin Teculescu – Ministrul Comerțului în Cabinetul Văcăroiu provenea din structurile ceaușiste de comerț exterior, cunoscute pentru faptul că, de facto, erau o parte a Securității. Teculescu a lucrat, între 1975 și 1992 la BANCOREX (MISR-ROM. BANK Cairo), unde a fost director și vicepreşedinte. Între 2001 și 2004, în guvernarea Năstase, a fost președintele CEC. (Mircea Marian)

*

Nota redacției: zvonul era că Petre Roman ar fi fost autorul acestor tranzacții criminale. Cine a fost netrebnicul ?! Nu ar trebui să răspundă măcar azi, când se vor fi prescris acele fapte rușinoase?!

https://ioncoja.ro/

O INTRODUCERE IN TREZIRE!

25 feb.

Imagini pentru trezirea umanitatii
Procesul de Trezire este o experiență foarte personală. Odată ce am conștientizat existența unei lumi fabricate, ne-am gândit a fi reali și că adevărata noastră natură este orice altceva decât ceea ce ni s-a spus, nu ne putem întoarce înapoi. Poate părea o cale singuratică, dar nu suntem în niciun caz singuri în această Trezire. Se întâmplă în toate domeniile vieții. Indiferent dacă un bancher sau un angajat corporativ se trezește cu înșelăciunea săvârșită asupra umanității și iese din Matrice, sau dacă un lucrător care contribuie normal, își dă seama că contribuie la o mașină industrială militară, aplecată asupra controlului și dominației mondiale, suntem cu toții la fel. Și acestea sunt doar probleme de suprafață în comparație cu suprimarea deliberată a naturii spirituale înnăscute a omului, fie că o numim libertate socială sau libertatea de a crea și de a ne manifesta așa cum suntem cu adevărat.

Declanșatoare pentru Trezire

Există numeroase astfel de declanșatoare care trezesc oamenii. Odată ce cineva își dă seama cum a fost înșelată lumea pe 11 septembrie și că aceste forțe sunt dispuse să perpetueze astfel de atrocități pentru a-și promova Agenda, încep săpăturile. Când ne dăm seama că suntem la mila deplină a bancherilor centrali paraziți, mai mult decât dispuși să implodeze/prăbușească nu numai economia lumii, dar să finanțeze ambele părți ale unui conflict pentru câștig și control personal și că guvernele noastre sunt complice în această schemă, începem să înțelegem enormitatea a ceea ce ni se întâmplă. Că am evoluat rapid într-un stat avansat polițienesc de supraveghere militarizată îi determină pe mulți să pună câteva întrebări grele – iar răspunsurile pot fi uimitoare și dificil de înghițit, mai ales când vă dați seama că au întrerupt toate căile de recurs.

O altă problemă majoră este aceea că, în zilele noastre, sănătatea noastră este atacată, din nou, de către guvernele complice și de corporațiile multinaționale care împing OMG-uri, alimente îmbuibate cu E-uri, vaccinuri, produse farmaceutice, chemtrails și altele asemenea, care s-au dovedit a fi toate extrem de periculoase pentru umanitate. Cu toate acestea, ei împing tot mai mult în fiecare zi, mandatând program după program tot mai distructiv. Între timp, agricultura și alimentele naturale și organice, precum și suplimentele naturale, sunt atacate intens de aceștia.

Adevărul despre aceste probleme și multe, multe altele, inclusiv programe masive care dăunează planetelor, cum ar fi frackingul (extragerea petrolului prin fracturare hidraulică, n.b.), electrosmogul (vezi 5G) și atacul de geoinginerie asupra umanității, conduc la o schimbare de paradigmă perceptivă majoră în toate categoriile de viață, pe măsură ce aprofundăm mai mult cine face toate acestea și de ce.

Nu există „Ei” – Oh, într-adevăr?

Acesta este adesea punctul de spargere final al minții pentru mulți oameni. Pe măsură ce adevărata imagine începe să se cristalizeze, realizarea oribilă a faptului că „aceste forțe există” sunt în fond o cabală clandestină cu bărbații din față ce intră în evidență. Este vorba de minioni/executanți puternici, mai interesați de slăbirea și subjugarea umanității prin degradarea sănătății, de educația precară, de mediile controlate de guvern stupide gen „pâine și circ”, de violență depravată și de divertisment orientat către sex și de o criză a poliției militarizată și draconică. Adevărul urât ne vine apoi în prim-plan, ca un miros pestilențial. Poate fi uluitor. Dacă luați doar 11 septembrie și alte evenimente steag-fals și vă dați seama că au fost puse în scenă pentru a genera acest stat polițienesc orwellian, în care cetățenii sunt acum suspecți de terorism, poate fi foarte greu de înghițit.

Urmează apoi o examinare atentă a istoriei, în care oamenii își dau seama de aceleași steaguri-false / falși inamici, care au fost folosite pentru a justifica aproape fiecare război, ducând la astfel de state totalitare precum Germania nazistă, fiecare coborând în pogromuri groaznice, decimarea propriilor populații de oricine ar putea îndrăzni să pună la îndoială noul regim. Nu este totul alb-negru. Desigur, există oameni buni care lucrează pentru oameni răi, puteri și programe, în mod nepermis și fără să vrea. Mulți încearcă să schimbe și să îmbunătățească structura noastră existentă. Mulți oameni buni prestează servicii minunate în cadrul acestui program social general, considerând că poate fi schimbat în mod constructiv. Ceea ce abordăm noi sunt puterile și mecanismele înșelătoare și distructive din acest joc, care încearcă să aducă umanitatea într-un rol de servitor umil, la un fel de stat fascist la nivel mondial, eliminând suveranitatea personală și națională pentru a sprijini și asculta de o foarte puternică elită autodesemnată. Și merge repede.

Acest lucru devine evident pe măsură ce cineva urmărește aproape orice cale pe care o discutăm aici. Realizarea acestui program masiv ce este orchestrată de o anumită formă de „Ei” devine curând evidentă. Realitatea conspirației pe care J.F.Kennedy a subliniat-o atât de elocvent înainte de a fi îndepărtat chirurgical din funcție prin asasinat.

      Trebuie să aflăm pentru noi înșine

Un element esențial pentru o trezire adevărată este investigarea și învățarea pentru noi înșine. Unul dintre principalele mecanisme de control a fost învățarea umanității să aibă încredere doar în ceea ce i s-a spus de către aceleași așa-numite autorități consacrate. De câte ori ați auzit: „Dacă 11 septembrie ar fi fost o lovitură din interior, cu siguranță ar fi fost pe CNN. Dacă ceva ar fi fost greșit cu siguranță, cineva ar fi spus ceva.

Ei bine, mulți oameni vorbesc și continuă să vorbească. Și care este răspunsul? Orice se vorbește contrar narațiunii oficiale este „teoria conspirației” și au drept consecință demonizarea și marginalizarea ulterioară a oricărei forme de întrebare sau critici sănătoase și logice. Trezirea din mass-media și respectiv educație este un alt șoc. Puteau face așa ceva? Ne-am putea confrunta într-adevăr cu o astfel de represiune totalitară? Și de ce?

Cu trei decenii în urmă peste 60 de companii media au câștigat public. Rapoartele de investigații reale, deși au fost întotdeauna manipulate sau suprimate, au fost încă disponibile. Astăzi, 6 mega corporații dețin toată mass-media. Aceleași corporații care dețin o mare parte din infrastructura militară industrial-corporativă. Conspiratia nu este exagerată – bineînțeles că acești brokeri de putere ar răsuci informatii pentru a se potrivi cu intentiile lor. Cuvântul conspirație a fost stigmatizat dintr-un motiv – nu puneți întrebări sau vor exista consecințe. Toate acestea necesită a se face cercetări serioase, cel mai probabil în locurile în care oamenii nu au îndrăznit niciodată să privească. Și acest lucru este bun. Nu lăsați pe nimeni să vă spună care este adevărul, aflați pentru voi până puteți fi convinși în propria minte și inimă. Acesta este un fenomen nou pentru majoritatea, oricât de ciudat ar părea, dar ieșirea din propaganda mass-mediei este un lucru obligatoriu. Și este atât de revigorant.

Șocul se stinge – Nu vă faceți griji, suntem în acest lucru împreună

Există atât de multe „găuri de iepure” interconectate de zone de informații reprimate, răsucite sau ascunse în mod similar, încât pot fi uluitoare. După ce ne dăm seama că ne-am mințit despre oricare dintre aceste probleme serioase, începem să punem la îndoială totul. Și asta este extrem de sănătos. Este posibil să nu găsiți sprijin pentru noua dvs. perspectivă găsită din partea celor din jurul dvs., dar există milioane care vă împărtășesc experiența. Datorită internetului, puteți găsi alte persoane care suferă aceeași transformare destul de ușor și obțineți multă încurajare și sprijin. Luptând cu NU-ul prietenilor apropiați și al celor dragi pare să acționeze ca o crisalidă, la fel ca coconul unui fluture metamorfozant trebuie să te lupți pentru a scăpa. Și așa cum știm, asta este exact ceea ce conduce sângele în aripile creației care naște, care va purta în curând frumosul nou suflet trezit spre noi înălțimi glorioase și vaste.

Un lucru care nu va fi folosit este disprețul vostru absolut pentru ceea ce se perpetuează asupra semenilor noștri. În timp ce expresia spune: „Dacă nu ești supărat, nu ești atent.” Dacă ai ști că casa ta este sub atac și că forțele malefice vin peste tine și copiii tăi, ai face orice îți stă în putere pentru a-ți proteja familia. Acest lucru devine curând o conștientizare înnăscută cu privire la actuala lume socială și fizică toxică pe care o experimentăm și la necesitatea unui răspuns conștient.

Trezirea spiritualității voastre

Acest lucru merge mână în mână cu oricine experimentează această schimbare a conștiinței. Dacă lucrurile de aici sunt manipulate atât de masiv, ce se află dincolo de toate acestea? De ce suntem ținuți în asta? De ce simt că sunt cu mult mai mult? „Cu siguranță, toată umanitatea nu este la fel de rea ca și acești stăpâni psihopați obsedați de control.” Da, este adevărat. Din păcate, agresorul stăpânește în ziua de azi în această ierarhie de control pe care lumea noastră a adoptat-o de milenii. Asta reiese din istorie.

Frumusețea obținerii unei noi perspective spirituale este că pune aceste influențe la locul lor. Descoperim noi modalități de a percepe adevărata noastră natură neînblânzită care dă pace și încredere imensă, în ciuda celor cu care ne confruntăm în prezent. Acest sentiment de profundă conștientizare și spiritualitate crește doar pe măsură ce căutarea noastră pentru adevăr, în iubire, dobândește impuls.

Trezește-te, dar niciodată singur

Un sentiment de izolare în urma trezirii inițiale este firesc. Este străin de tot ceea ce am fost învățați, cu implicații care pot fi tulburătoare minții, precum și de inimă frântă. Cu toate acestea, suntem foarte conectați și împărtășim o experiență profundă comună. Să știți că nu suntem singuri este foarte important să țineți cont de asta. Construirea unei noi comunități devine de asemenea o prioritate, unde putem contribui la vindecarea planetei la toate nivelurile posibile. Fie că este vorba de activiști sau asociații spirituale, acest lucru este foarte important. Este posibil să fie online doar la început, este în regulă. Găsiți spirite înrudite și site-uri web și bloguri informative și chiar participați la întâlniri în zona dvs. cu privire la unele dintre aceste subiecte îngrijorătoare.

Această trezire a conștiinței se întâmplă într-un ritm accelerat și este ceva care trebuie foarte încurajat. După ce treci de șocul din ceea ce ai „aflat”, devine mai ușor, dar îți va modifica drastic viața. Bucurați-vă de aceasta, fiți împuterniciți și luați măsuri în consecință. Ascultă-ți inima.

Iată ce spunea Joseph Goebbels, ministrul nazist al Propagandei, 1933-1945 :

Dacă spuneți o minciună suficient de mare și continuați să o repetați, oamenii vor ajunge în cele din urmă să o creadă. Minciuna poate fi menținută doar pentru perioada în care statul poate proteja poporul de consecințele politice, economice și / sau militare ale minciunii. Astfel devine de o importanță vitală pentru stat să-și folosească toate puterile pentru a reprima disidența, pentru că adevărul este dușmanul de moarte al minciunii și, prin extindere, adevărul este cel mai mare dușman al statului.”

Sursa: Zen Gardner / https://www.wakingtimes.com/

https://burebista2012.blogspot.com/

Ambasador la oi am fost/ Oile mă cam cunosc… (I)!

25 feb.

  „Ambasador la oi am fost/ Oile mă cam cunosc…” (Parafrază după un cântec popular de succes – episodul I) […]

 

„Ambasador la oi am fost/ Oile mă cam cunosc…” (Parafrază după un cântec popular de succes – episodul I)

Hotărât lucru, n-avem noroc la ambasadori și pace… păi, nici bine nu află poporul că lucrările lui Brâncuși „nu reprezintă neapărat cum se numesc” de la Irina Rîmeș, ambasadoarea „domnului sculptor” Brâncuși, că hop! s-a trezit ambasadorul MARELUI LICURICI să ne explice fenomenul complex al contabilității duble în finanțele românești.

Poate însă că au fost vremuri când am avut mai multă șansă cu ambasadorii și cu Departamentul de Stat… Bunăoară, domnul Adrian Severin ne face cunoscut un episod relatat de fostul ambasador al SUA la București, Alfred Moses, aflat în misiune la București între 1994 și 1996, în „Jurnal de București”, carte de memorii care a fost lansată, în limba română, pe 20 februarie 2020 la Palatul Șuțu. Episodul este acesta: „O istorisire se referă la o întâlnire a ambasadorului Moses cu Președintele Iliescu, în care i-a împărtășit punctul său de vedere referitor la ritmul lent al privatizării. Reacționând la observațiile «Marelui licurici», Președintele român îi zice: «Nici Brejnev nu ne-a vorbit în felul ăsta! » Replică de natură a-l împinge pe ambasador în defensivă: «Brejnev nu iubea România atât de mult ca mine. »…

Și Adrian Severin comentează, cu umor amar: „Pe vremea aceea «licuricii» nu aveau coarne, iar românii încă mai erau vertebrați.”(Adrian Severin, pe pagina sa de FACEBOOK, 21 februarie 2020)

Un ambasador pe care România l-ar considera, astăzi, pur și simplu incredibil a fost James C. Rosapepe, care a venit după Alfred Moses și a rămas în România până în primăvara lui 2001. Într-un interviu acordat JURNALULUI NAȚIONAL pe 30 aprilie 2010, adică la 9 ani de la „experiența românească”, acesta spunea următoarele:

Cel mai bun lucru pe care îl pot face românii în momentul de față este să își vorbească țara de bine. Românii suferă de pesimism din păcate și văd numai lucrurile rele. Ceea ce este foarte curios, după părerea mea, în discursul românului de rând, din țară sau din diaspora este veșnica referire la corupție. Corupția există PESTE TOT dar oamenii nu vorbesc atât de mult despre acest subiect așa cum se întâmplă în România… Eu nu cred în această retorică a moștenirii comuniste ca sursă a corupției din România. Corupția, la orice nivel, a existat dinainte de comunism.

Ooooo!!!! Incredibilă poziție venind din partea unui fost ambasador american, nu-i așa, Caramitru Junior?

Apoi, la întrebarea redactorului de la JURNALUL NAȚIONAL: „Cum vedeți misiunea unui ambasador american în Europa de Est? Ce calități trebuie să aibă un diplomat?”, James Rosapepe a răspuns: „Este foarte important ca reprezentantul unui stat mare să nu vină la post cu mentalitatea de «țara mea are arme nucleare și a voastră, nu»…

Cu alte cuvinte, nu de pe o poziție de forță… ci mai cu binișorul… Și cam acolo cred că s-a și terminat povestea cu diplomația, căci restul ambasadorilor au avut grijă să dea milităria jos din pod.

Michael Guest care a stat „la post” până în 2004 a luat corupția-n măsele de când a venit și până a plecat. A considerat – nu se știe de ce – că el este adevăratul „șef al opoziției” în România și așa s-a și comportat. Antipatia reciprocă dintre Michael Guest și Adrian Năstase, premierul de atunci al Românei, nu este o taină. Căci Guest încălca vioi uzanțele diplomatice. De aceea, iritat de felul inoportun în care ambasadorul SUA se comporta în România, Adrian Năstase i-a dat un răspuns cu mantă: „Știți cum e: când vrei să frăgezești vânatul, îl pui să stea în oțet 3 zile. Fezandarea face parte din bucătărie. Da, sunt nemulțumiri de toate felurile. Altfel tratezi cu cineva dacă stă în genunchi. Spui: tu ai probleme, tu ai freza făcută invers decât în Europa… și sunt multe lucruri de genul acesta pe care le înțelegem. După 12 ani știm destul de multe. Chestiunea este ca noi să stabilim exact dacă trebuie să ne spună cineva unde să punem palmierii.” (referire la palmierii plantați la Mamaia, din inițiativa lui Agathon, menționată în articolul „Lumea, Americanii și noi”, episodul VI – „Ambasadorii americani în România”, 18 octombrie 2012)

Și următorul ambasador, Jack Dyer Crouch II, a preluat tema corupției, dar, cum șederea sa în România a fost de scurtă durată, nu a avut timp să aprofundeze și să bată din picior, ci a rostit doar un șovăielnic: „Corupția e o problemă importantă, trebuie combătută direct, iar eu nu voi da înapoi. Mă aștept să putem face progrese, dar, de asemenea, aceasta este o temă pe care TREBUIE SĂ O ABORDEZE ROMÂNII.” Și cam atât.

Nicholas Taubman a fost ambasador până în 2008. El a fost de părere că „lupta împotriva corupției a încetinit”… Băsescu cred că l-a ascultat cu atenție și i-a dat dreptate, deoarece în cel de-al doilea mandat al său, lupta împotriva corupției aș zice că a înflorit! Am uitat să vă spun că din 2004 America a fost ridicată de către președintele României la rangul de MARE LICURICI. Cu această ocazie am aflat, tot de la președinte, care trebuie să fie atitudinea noastră vis-a-vis de MARELE LICURICI și ce anume trebuie să-i „gâdilăm”, ca să nu zic „sugem”, așa cum a zis Băsescu.

Așadar, dacă Băsescu a angajat România în această prestație erotică specială, următorul ambasador, Mark Gitenstein, sosit în 2009, a dorit să se convingă că suntem oameni serioși și chiar ne îndeplinim angajamentul cu simț de răspundere. Așa că și-a luat-o ca „mentor” pe madam Macovei, care a așezat România în poziția corespunzătoare prestației, adică în genunchi. Apoi domnul Gitenstein l-a cunoscut și pe Daniel Morar, pe atunci mare șef la DNA, despre care a spus în 2011: „Daniel Morar este un om extraordinar de curajos şi foarte competent.(…) Orice îndoială pe care ai putea-o avea cu privire la capacităţile lui Morar se risipeşte când începe să vorbească. Privirea lui pătrunzătoare, serioasă te ţintuieşte în timp ce el îţi adresează întrebări dificile, transmiţând fermitate şi hotărâre.

…pentru ca tot Gitenstein să afirme, într-un interviu acordat pentru TVR INFO pe 17 mai 2012, când se punea problema numirii Procurorului Șef al României, după mandatul „de succes” al Codruței: „Daniel Morar a făcut o treabă excelentă ( la DNA, n.n.). Încă nu am discutat cu ministrul Justiției, dar ÎI VOI RECOMANDA să-l numească pe Morar. E greu de găsit cineva mai bun ca el. Integritatea sa profesională nu poate fi pusă la îndoială. Oricine altcineva ar fi pus ca procuror general va fi comparat imediat cu Kovesi și Morar.

Eu n-am știut în ce calitate făcea recomandări ambasadorul MARELUI LICURICI pentru funcții de procurori ai României… în schimb, a știut Monica Macovei și m-a lămurit: „Da, are tot dreptul ambasadorul american sau alți ambasadori să facă astfel de comentarii, pentru că SUA, Departamentul de Stat, a finanțat atât DIICOT, cât și DNA, adică parchetele specializate pe crimă organizată și corupție. Sigur că-i interesează ce se întâmplă cu investiția lor, în sens de eficiență.” ( GÂNDUL.ro, 20 mai 2012)

I-auzi, dragă… e INVESTIȚIE, iar nu PREOCUPARE SINCERĂ pentru puritatea morală a societății românești!

Apoi a venit Duane C. Butcher, însărcinat cu afaceri (din decembrie 2012) și evident, luptător cu corupția: „România a fost un exemplu în ceea ce privește combaterea corupției. În plus, instituțiile înființate în România în ultimii ani au înregistrat rezultate extrem de bune. Nimeni n-a eradicat corupția complet până acum, problema este cum reușim să gestionăm aceasta corupție și să ne asigurăm că o minimizăm. Cred că România este deja pe drumul cel bun. E important ca lupta să continue. Știți, nu am terminat încă. E important ca acest avânt să fie continuat.” ( MEDIAFAX.ro, 5 iunie 2014)

Și, fără îndoială, „avântul” a fost continuat…

                                                                    (va urma)

                                                                                                            Luminița ARHIRE

http://www.justitiarul.ro/

%d blogeri au apreciat: