Pandemia fără vinovați!

4 apr.

  Luni s-au împlinit 14 zile de la decretarea stării de urgenţă. Am aşteptat din partea autorităţilor, inclusiv a Preşedintelui […] 

Luni s-au împlinit 14 zile de la decretarea stării de urgenţă. Am aşteptat din partea autorităţilor, inclusiv a Preşedintelui ţării, un prim bilanţ după scurgerea primei perioade de carantină şi de izolare la domiciliu. Am aşteptat ca prostul, căci nu a venit nici un bilanţ!

Atunci, să facem noi unul. La capitolul „VINOVAŢI”, conform datelor oficiale, avem două categorii:

– o parte a populaţiei, cea care a încălcat Ordonanţele militare, şi

– o parte a personalului medical, cea care a ameninţat cu plecarea din sistem, definitiv sau temporar, dacă nu li se asigură echipamentele de protecţie necesare.

Oare, e drept să fie aşa?

Toţi specialiştii şi analiştii au spus mereu în aceste zile că vina principală pentru situaţia de acum este a autorităţilor care nu au luat măsurile potrivite încă din ianuarie, cînd Coronavirusul intrase deja în Europa sau cel mai tîrziu în februarie, cînd a apărut primul caz la noi.

Ce vină au medicii şi populaţia că autorităţile, adică Guvernul şi structurile din subordine, n-au făcut nimic atunci?

Ce vină au medicii şi populaţia că Preşedintele, Primul ministru şi partidul de guvernămînt avea atunci în cap doar alegerile anticipate, căderea a trei guverne, unul prin moţiune de cenzură şi alte două printr-o mascaradă, în loc să ia măsurile de protecţie?

Ce vină au medicii şi populaţia că, sfătuit de consilieri neisprăviţi, Preşedintele scria pe Facebook în 27 februarie, cînd a fost confirmat primul caz Coronavirus din România: „Dragi români, este normal să tratăm cu toată seriozitatea situația generată de apariția cazurilor de coronavirus în Europa și de confirmarea unui caz pe teritoriul României, dar nu există niciun motiv real de panică. Infecția cu acest virus provoacă în marea majoritate a cazurilor doar simptome ușoare, dureri în gât, tuse și febră, ca în orice răceală”?

Ce vină avea doamna Mihaela, asistenta din Galaţi, care a fost umilită de vecini pentru că lucra la spitalul care trata bolnavii de Coronavirus, chiar a doua zi după ce cozile de topor ale Puterii i-au la zid pe medicii care spuneau că nu mai pot lucra fără echipamente de protecţie, în loc să le susţină cererile? Culmea este că între nemernicii din presă care-i făceau pe medici „dezertori”, era şi Cătălin Striblea, cel care, după ce a făcut un atac cerebral grav, a fost salvat de medicii şi asistentele pe care acum îi vrea pedepsiţi că-şi cer şi ei dreptul la viaţă! Respect pentru militarii tanchişti care, ca mică reparaţie, au întîmpinat-o acasă cu coş cu flori.

Se pare, însă, că am uitat cum s-au derulat evenimentele din ultimele săptămîni sau acceptăm varianta în care n-are nici un rost să căutăm vinovaţii şi să mergem mai deprate tot cu ei în frunte. Totuşi, să ne amintim.

„Starea de urgenţă” a fost decretată de Klaus Iohannis în ziua de 16 martie, deşi imensa majoritate a populaţiei simte că parcă aşa a fost dintotdeauna. Frica de groaznicul virus Covid-19, cunoscut sub numele Coronavirus, teama că familia ar putea fi infectată şi izolată într-un salon de terapie intensivă, interdicţia de a ieşi din casă doar în anumite condiţii, lipsa cercului de prieteni, trecerea în şomaj – toate astea au lăsat urme adînci în fiecare dintre noi. Se adaugă teama de a nu încălca legile militare care permit amenzi de zeci de milioane de lei şi sentimentul acela de ocupaţie la vederea maşinilor armatei, cu militarii NATO circulînd pe străzi înarmaţi cu pistoale mitralieră.

După 14 zile, ne aşteptam să auzim cîţi din cei aflaţi în izolare sau carantină, veniţi acasă din toate colţurile lumii, au Coronavirus, căci aflăm că numărul celor infectaţi este în creştere, la fel ca şi numărul de decese, fără să ştim cauza.

În afara acestor statistici, din partea autorităţilor am aflat aproape zilnic doar cîţi români au fost amendaţi şi cîţi bani s-au strîns pe hîrtie de la ei. Chiar Preşedintele a intrat în acest joc, declarînd senin: „Pot să vă spun că autoritățile au lucrat foarte serios și în acest domeniu. De la începutul epidemiei, s-au dat peste 78.000 de amenzi. Deci peste 78.000 de contravenții au fost constatate de autorități. Și în acest sens, vă spun: legea este clară, este pentru protecția oamenilor, pentru protecția medicilor. Cine nu o respectă va fi amendat”.

Ce frumos zice domnul preşedinte! Dar, în această „pereoadă”, cine sînt cei care aveau obligaţia de serviciu să asigure „materealele” pentru medicii „sugeveni”, nu autorităţile care au dat cele 78.000 de amenzi? Nu cumva autorităţile sînt cele care ar trebui, în primul rînd, trase la răspundere înaintea medicilor care sînt trimişi în faţa virusului fără echipamente de protecţie?

Şi, dacă tot vorbim despre bilanţ, să spunem ceea ce Klaus Iohannis şi Ludovic Orban evită să spună din teama de a nu-şi supăra votanţii. Virusul ăsta nenorocit n-a venit singur pe la noi, ci a fost adus de concetăţenii noştri întorşi acasă din toate colţurile lumii. DIASPORA, cum se spune. Vedeţi cum e viaţa asta, cum ne loveşte ea în moalele capului cînd ne este lumea mai dragă?

Deşi au plătit impozitele şi asigurările de sănătate în Italia, Spania sau Germania, în vreme de criză nimeni nu i-a mai luat în seamă pe „diasporenii” noştri, astfel încît ei s-au întors „acasă”, mulţi dintre ei purtînd Coronavirusul în gît, pe care l-au împrăştiat mai întîi celor dragi. Şi, ca o ironie a sorţii, vin acum să se trateze în spitalele din România, pentru care n-au plătit nici un sfanţ. Nu era normal ca ei să ceară serviciile medicale de la cei pentru care au plătit sume frumoase în Italia, Spania sau Germania, astfel încît să-şi protejeze familiile şi concetăţenii de aici? Dacă nu mă înşel, chiar idolul din sufletele lor, cel pe care l-au votat cu atîta veselie, îi îndemnase ferm: „Nu veniţi acasă”?

Vedeţi, de-asta scriam în timpul alegerilor că nu e normal ca milioanele de români care trăiesc în străinătate să decidă cum să trăim noi, aici. Sigur că sînt rudele noastre dragi, sînt ai noştri, dar spitalele astea, mai ponosite sau mai acătării, sînt ţinute în viaţă doar de amărăştenii care sînt obligaţi să-i suporte pe conducătorii aleşi de „diasporenii” ai căror bani s-au dus la spitalele din străinătate! Iar acum, cînd fiecare şi-i apără în primul rînd pe ai lor, „diasporenii” au redescoperit ai cui sînt ei cu adevărat. Măcar acum dacă ar înţelege de ce au fost folosiţi în campaniile electorale, de ce li s-au asigurat trei zile de vot, de ce li s-a permis să voteze prin corespondenţă sau prin vot electronic: adică, doar pentru a li lua votul…

Iată de ce, după prima „pereoadă” de la declanşarea stării de urgenţă, autorităţle nu fac public un bilanţ: pentru că el ar trebui să cuprindă nu numai numărul de amenzi pentru populaţie, nu numai măsurile împotriva medicilor „dezertori”, ci şi analiza propriilor greşeli comise de autorităţi, fie prin ignorarea pericolului, fie prin preocupările exagerate pentru anticipate, fie prin deschiderea largă a graniţelor pentru cei veniţi acasă din zonele roşii din Europa fără testarea lor sau izolarea timp de 14 zile!

Şi, à propos de Europa. Unde o fi solidaritatea mult trîmbiţată în vreme de linişte, cînd erai pus la zid dacă îndrăzneai să vorbeşti despre tradiţiile tale, despre istoria ta, fiind făcut pe loc naţionalist sau anti-european? Vedeţi cum se procedează acum? Batantele românce care-i îngrijeau pe italienii sau nemţii bătrîni şi bolnavi sînt scoase în stradă şi trimise acasă, adică în România, fiind acum considerate o povară pentru acele state.

Nu sînt un anti-european, v-am mai spus, dar concluzia în aceste vremuri grele este una pe care trebuia s-o tragem şi atunci cînd am dat petrolul austriecilor, şi cînd am dat telefoanele grecilor, care apoi au ajuns la nemţi, şi cînd am dat distribuţia electricităţii sau apei nu ştiu cui, şi cînd ne-am distrus industria pentru a face loc multinaţionalelor: zonele strategice nu se înstrăinează niciodată pentru că în vremurile de criză mondială sau, Doamne, fereşte!, de război, fiecare are grijă de „ai lui”!

Orice bilanţ făcut acum, după cele 14 zile în care Coronavirusul îşi încheie perioada de incubaţie, ar trebui să fie o critică severă a conducătorilor noştri. A spune că o parte dintre medicii expuşi la infectare, în lipsa materialelor de protecţie, sau că o parte a populaţiei, cea care a încălcat legea stării de urgenţă, sînt adevăraţii vinovaţi de răspîndirea Coronavirusului denotă o superficilitate care nu are decît rolul oricărei dezinformări şi manipulări.

Un bilanţ înseamnă să-i arăţi cu degetul pe adevăraţii vinovaţi şi să nu-i mai laşi la butoanele de comandă pentru a comite şi alte greşeli catastrofale. Avem curajul unui astfel de bilanţ?

                                                                                                   Ion SPÂNU, Cotidianul

INTELEPCIUNE SI ADEVAR

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: