Nu vreau să mă refer la conspiraţiile mondiale despre care se vorbeşte din ce în ce mai mult. Nici la disputele pe tema originii virusul, dacă a fost creat în laborator , sau a evoluat el natural, ca să ne strice nouă viaţa. Nici măcar la războiul dintre China şi SUA nu am să mă refer. Poate că serviciile secrete au răspunsuri la aceste întrebări. Noi însă, românii de rând, am constatat cu ochiul liber că la aceste chestiuni globale, am fost amestecaţi cu două acţiuni semnificative: am trimis afară braţe de muncă, şi am asistat la graniţă cum se întorc acasă infractorii autohtoni care acţionau în Anglia, Italia sau Spania.

Şi dacă noi, românii, nu participăm la conspiraţia mondială,  avem totuşi câştigători, ce-i drept mai mici, pe plan local, la ”tragerea coronavirus”. Câştigători care nici măcar nu au imaginaţie, ci folosesc metode brevetate de-a lungul anilor. Dar care aduc câştiguri deloc de neglijat.

Am ajuns să numărăm zilele ca în armată sau ca la puşcărie. Câte au mai rămas până la izbăvitorul 15 mai, când, probabil, unii cred că fix la acea dată moare pandemia şi vom zburda din nou liberi. Nici vorbă. Se va mai relaxa pe ici pe acolo câte ceva.  Dar ceea ce este foarte important, că această relaxare se va face obligatoriu cu masca pe faţă. Este aproape sigur că, imediat după 15 mai, purtatul măştilor în mijloacele de transport în comun, dar şi în spaţiile închise care vor începe să funcţioneze, va fi obligatorie.

Şi ca să porţi obligatoriu mască, la fel de obligatoriu este să o şi ai. Aici, Guvernul ne linişteşte. Vremurile în care medicii în spitale primeau la intrarea în serviciu o mască pe semnătură, pe care trebuiau să o folosească toată ziua, vremurile când un set de măşti se vindea pe internet cu preţuri mai mari decât hainele de firmă, au apus definitiv. Avem măşti!

Industria autohtonă a reuşit, după mai bine de o lună de la declanşarea pandemiei, uriaşa performanţă tehnică să producă măşti „Made in Romania”.  Când zic măşti, mă refer la acea capodoperă de inginerie, care constă într-o bucăţică de hârtie sau bumbac ce se pune la gură şi nas şi se prinde pe după urechi cu două elastice. Numai o singură fabrică poate produce câteva sute pe zi. De asemenea, depozitele sunt pline ochi. La această oră, România dispune de peste 1,7 milioane de măşti în depozitele de stat, la care se mai adaugă alte milioane la magazinele private, care importă direct din China. Aşadar, măşti pentru toată lumea. Aşadar, purtarea lor poate deveni obligatorie după 15 mai.

Profesorul Străinu Cercel, victima măştilor?

Pe 23 aprilie, profesorul Adrian Străinu Cercel, directorul Institututlui de Boli Infecţioase „Matei Balş” din Bucureşti, este demis de către ministrul Sănătăţii din fruntea Comisiei științifice speciale anti-COVID constituită la Ministerul Sănătății. Oficial, profesorul a fost demis pentru că intenţiona să închidă în carantină toate persoanele de peste 65 de ani. Chiar să-i extragă pe oameni din familii şi să-i cazeze în spaţii special amenajate. A fost acuzat inclusiv de nazism.

Străinu Cercel s-a apărat într-o scrisoare deschisă în care a explicat măsurile propuse și a concluzionat: „Reiese clar că intenţia era de protecţie a persoanelor vârstnice care au nevoie de această protecţie socială, nicidecum ideile tendenţioase apărute recent în presă”.

În afară de izolarea persoanelor de peste 65 de ani, Adrian Străinu Cercel a mai vorbit însă despre ceva, peste care s-a aşternut tăcerea. Despre testarea în masă. Pe 7 martie acesta propunea testarea uni număr mare de locuitori ai Capitalei. „Testarea eşantionului de 10.514 bucureşteni este un exist-poll al coronavirusului” – a spus profesorul.  Desigur că după cei 10.000, sigur ar mai fi vrut şi alţii. Testare în masă, aşa cum fac multe ţări deja.

Conform „Mediafax” , în România s-au făcut 28.609 teste în luna aprilie. Adică de şapte ori mai puţin decât testează Italia spre exemplu. Facem 2.857 de teste la un milion de locuitori, spre deosebire de Germania care face 15.850 teste la un milion de locuitori.

Deocamdată, la noi nu se pot face teste la cerere. Nici măcar în clinicile private, contra cost.

Masca, panseluţa şi testul de coronavirus

De ce nu se testează şi la noi la nivelul celorlalte ţări europene care se luptă cu pandemia? De ce se mai cumpără măşti în draci, deşi industria autohtonă poate produce în fiecare zi necesarul care să acopere cererea şi nu se cumpără de banii ăia mai multe teste?

O explicaţie ar putea fi foarte simplă. Vă mai amintiţi de scanadalul panseluţelor plantate în parcurile din Capitală? Se plantau panseluţe, flori neperene, de zeci de milioane de euro. De ce panseluţe? Pentru că nimeni nu le putea număra. Nimeni nu putea face inventarul. Dacă s-au cumpărat atâtea panseluţe, câţi bani s-au dat pe ele…

Acum, vechea panseluţă s-a adaptat la condiţiile de pandemie şi a devenit mască de pus la gură şi nas împotriva coronavirusului. Cine poate număra milioanele de măşti, cele mai multe, ca şi panseluţele, neperene, adică de unică folosinţă, pe care omul le poartă câteva ore şi apoi le aruncă? Cine poate socoti dacă s-au luat măşti de toţi banii declaraţi că s-au dat pe ele?

Pe când cu testele, este cu totul altceva. Testul se face unui om, care are identitate, nume şi prenume. Testul are şi un rezultat. Iar omul care a fost testat trebuie trecut într-un catastif, cu rezultatut testului cu tot. Adică, testele pot fi contabilizate. Ba chiar este obligatoriu să fie contabilizate, pentru că rezultatele lor se comunică la OMS.

Pe când, câte măşti s-au folosit într-o zi, nu interesează pe nimeni.

Să ne reamintim numai de cazul care a făcut vâlvă la sfârşitul lunii martie, când Guvernul României, prin Oficiul Național pentru Achiziții Centralizate, a încheiat un acord cadru în valoare de 56 de milioane de lei (12 milioane de euro) pentru achiziționarea de măști de protecție. Contractul a fost dat prin încredinţare directă firmei Romwine&Cofee, care nu avea nicio legătură cu comerţul cu materialele sanitare. Firma avea ca obiect principal de activitate „comerț cu produse alimentare, băuturi și produse din tutun, efectuat prin standuri, chioșcuri și piețe”.  Romwine&Cofee este deținută de o distinsă doamnă bucătăreasă şi are sediul în Uzunu, judeţul Giurgiu. 12 milioane de euro. A numărat cineva măştile pe care s-a dat atâta amar de bani?

https://evz.ro/