ANTI – STOLOJAN SI CLICA DE DELAPIDATORII COMUNISTI !

14 mai

Reabilitatii Romaniei
Adio, Cotroceni! Istoria Romaniei in cei 10 ani in care Traian ...
O banală radiografie a actualei puteri politice şi economice din România scoate la iveală realitatea hâdă. Ţara noastră este în continuare condusă de politruci comunişti, sau de copiii acestora, stâlpi de bază ai CC al PCR. Partidul Comunist a revenit la putere într-o ţară deja membră UE şi NATO, într-un mod mai mult decât diabolic. Practic, azi nu mai avem un singur „duşman“ politic – în faţa căruia mai există sau nu vreo disidenţă – ci „n“ partide, cu „n“ lideri politici, cu „n“ ideologii, menite doar s-o ascundă pe cea adevărată. Cei care au preluat puterea, alternează conducerea între ei, împărţind-o ca-ntr-o mare „famiglie“. În România „europeană“ n-a intrat nimeni, n-a penetrat nimeni, în afara castei vechilor comunişti şi a urmaşilor acestora. Dosarele informatorilor şi ofiţerilor acoperiţi sunt sub cheie, în mâinile lor. Secretele, afacerile şi resursele naţionale sunt în buzunarele lor. Învăţământul şi bursele sunt controlate tot de „Marea Famiglie“. Iar cine nu face parte din această castă, nu poate accede nici măcar într-o funcţie de directoraş. „Caracatiţa“ comunistă s-a perpetuat şi s-a extins la toate nivelurile puterii politice şi economice. „Famiglia comunistă“ este practic stăpâna României.
Eroii comuniştilor
[1] – Traian Băsescu a recunoscut singur că a fost membru PCR. Preşedintele de astăzi al României spunea, alături de Năstase, în 2004: „E păcat ca după 15 ani de la evenimentele din decembrie ‘89, electoratul român să nu aibă şi alţi candidaţi decât doi foşti membri de partid“ (n.n. – membri PCR). A fost un favorit al puterii comuniste din România.
[1] – Emil Boc a fost UTC-ist de frunte. A publicat ode în perioada când era student la Filosofie, anul IV, în care preamărea regimul comunist.
[1]- Adrian Severin a deţinut mai multe funcţii în UASCR, ultima fiind cea de şef al Comisiei culturale a Consiliului UASC din Centrul Universitar Bucureşti.
[1] – Teodor Meleşcanu a fost şi el membru al Partidului Comunist. Ba mai mult, conform afirmaţ iilor lui Mircea Răceanu, înainte de 1989, Meleşcanu a fost ofiţer de Securitate, sub acoperire de diplomat.
[1] – Octav Cozmâncă s-a remarcat ca responsabil cu cadrele, adjunct de şef de secţie şi membru în CC al UTC şi, ulterior, şef de sector la Secretariatul General al Guvernului (1983-1989).
[1] – Antonie Iorgovan a fost membru în Consiliul UASCR şi preşedinte al Consiliului UASC din Universitatea Bucureşti.
[1] – Vasile Puşcaş a fost, înainte de 1989, membru în Consiliul UASCR. Şi atunci şi acum îi este subordonat lui Ioan Rus, liderul PSD al „grupării de la Cluj“, care era preşedinte al Consiliului UASC din Centrul universitar Cluj-Napoca şi membru în Comitetul Executiv al Consiliului UASCR.
[1] – Nicolae Văcăroiu a ocupat diverse funcţii de conducere: 1982-1986 – şef serviciu; 1986-1987- Director adjunct; 1987-1989 – Director al Direcţiei Sinteză Probleme Financiare, Bancare şi de Preţ.
[1] – Theodor Stolojan. În anii ‘70 , a figurat pe schema Institutului de Economie Mondială, instituţie sub acoperire a fostei brigăzi „U“ din cadrul UM 0920. În perioada cât a fost şef al Direcţiei Operaţiuni Valutare din Ministerul de Finanţe a colaborat cu departamentul AVS din cadrul Compartimentului de Informaţii Externe, de unde a fost demis. În 1989 a fost numit consilier personal al fostului ministru al Finanţelor, Ion Păţan. [1] – Mugur Isărescu. Vreme de 19 ani este angajat ca şi cercetător principal I, apoi şef de colectiv de cercetare la Institutul de Economie Mondială din Bucureşti – instituţie considerată o adevărată „pepinieră de cadre“ pentru posturile de conducere din România comunistă.
[1] – Silvian Ionescu. În septembrie 1974 a fost încadrat în cadrul Direcţiei Generale de Informaţii Externe, care pe atunci funcţiona separat de structurile Securităţii Statului. [1] – Ludovic Orban. Conform propriilor declaraţii, tatăl său a fost ofiţer de Securitate în perioada neagră şi plină de blestemăţii a acestei structuri de represiune.
[1] – Eugen Dijmărescu. După absolvirea facultăţii, în septembrie 1971, Dijmărescu este încadrat în funcţia de cercetător ştiinţific principal la IME, unde activează până în anul 1989. În această perioadă a avut posibilitatea de a face studii postuniversitare în afara ţării (1973 – seminarul de Studii Americane din Salzburg; 1981 – Brookings Institution; 1985 – Universitatea de Stat din Arizona, Tempe).
[1] – Irinel Columbeanu. Omul de afaceri, situat în topul celor mai bogati români, top publicat de revista „Capital“, este fiul lui Ion Columbeanu – un influent funcţionar guvernamental, care a activat în toate executivele României din vremea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, până în anul 2002.
[1] – Ovidiu Tender. Considerat unul dintre cei mai bogaţi oameni de afaceri ai României, acesta este fiul unui fost ofiţer de grăniceri care la un moment dat a fost superiorul fostului şef al SRI, Radu Timofte. Mai mult, se pare că înainte de 1989 tatăl lui Ovidiu Tender a avut relaţii bune cu Ion Iliescu în perioada în care acesta a fost detaşat la Timişoara, fapt care ar explica relaţiile postdecembriste dintre omul de afaceri şi fostul şef al statului.
[1] – Dan Voiculescu. Pentru că familia sa nu făcea parte din nomenclatura comunistă, intră în Securitate şi ocupă funcţii de conducere în firma de comerţ exterior Crescent, ce aparţinea serviciului secret. Era cunoscut sub numele de cod „Felix“ şi „Mirce“. În 1991, semnează în calitate de reprezentant al Crescent Commercial Maritime LTD- Cyprus, un contract de asociere cu Universalcoop, în care contribuţia sa la capitalul social era de 261.250 de dolari.
[1] – Radu Vasile – fost prim-ministru în guvernul CDR (1998-1999), fost senator, s-a aflat în grupul de influenţă al Zoei Petre. A fost deconspirat ca informator chiar de către fostul preşedinte Emil Constantinescu. Acesta a spus, evident, după ce şi-a terminat mandatul de la Cotroceni, că a văzut angajamentul de informator al lui Radu Vasile şi că acesta fusese racolat din cauza unor „bube“ de la dosar.
[1] – Sorin Oprescu, senator aflat acum la al doilea mandat parlamentar, este fiul lui Nicolae Oprescu, fost colonel în Direcţia a V-a, ulterior avansat general, iar mama sa, fost ofiţer DIE. Fratele lui Sorin Oprescu, Marius, a fost medic şef al DIE, ulterior SIE.
[1] – Laszlo Tokes este cel care a „salvat“ România de Ceauşescu. Înainte de 1989 a fost racolat de serviciile de informaţii ungare care au creat şi promovat brandul Tokes. [1] – Attila Verestoy. Înainte de 1989, Attila Verestoy a lucrat în Institutul de cercetări chimice condus de Elena Ceauşescu.
[1] – Bela Marko. Înainte de 1989, Bela Marko a fost unul dintre redactorii de bază ai revistei „Igaz Szo“, revistă a filialei scriitorilor comunişti maghiari din România, care apărea la Tg. Mureş. A luat un premiu al Uniunii Scriitorilor în 1980.
[1] – Adrian Păunescu, un apropiat al regimului Ceauşescu.
[1] – Adrian Cioroianu. În timpul studenţiei s-a aflat printre apropiaţii grupului de studenţi agreat de către decanul Facultăţii, prof. dr. Zoe Petre, în procesul de luare a deciziilor legate de managementul predării istoriei. După terminarea facultăţii a rămas în cadrul acesteia ca asistent al profesorului Lucian Boia, cunoscut pentru opera de demistificare a istoriei românilor, şi a fost susţinut pentru a merge la un masterat în istorie, şi apoi un doctorat, în Canada (1997). – Corneliu Vadim Tudor: Liderul PRM a lucrat înainte de revoluţie ca ziarist în presa comunistă, la publicaţiile „România Liberă-Magazin“ şi apoi, din 1975, ca redactor la Agerpress, dar şi la revista „Săptămâna“. Imediat după terminarea facultăţii, Vadim Tudor a urmat – în 1975 – cursurile Şcolii de Ofiţeri de Rezervă din Bucureşti. Apropiat al lui Valentin Ceauşescu, Vadim Tudor nu a ratat nicio deplasare a echipei Steaua peste hotare, beneficiind de avantajele protipendadei comuniste.
[1] – George Copos. Prosper om de afaceri, fost vicepremier în actualul Guvern, din partea Partidului Conservator, fost utecist de vază, prieten la cataramă cu Nicu Ceauşescu, mare usecerist (Uniunea Studenţilor Comunişti din România), implicat în organizarea Universiadei la Bucureşti.
[1] – Rodica Stănoiu. Fost ministru al Justiţiei, demisionează din partid după ce presa a relatat pe larg despre relaţia sa cu fosta Securitate, unde a semnat note informative sub pseudonimele „Sanda“ şi „Paula“. [1] – Tudor Marcu, fratele lui Corneliu Vadim Tudor, a fost, înainte de Revoluţie, ofiţer în cadrul Armatei, lucrând la contrainformaţii militare. Ulterior, a ajuns deputat în Parlamentul României, iar Ion Iliescu l-a făcut general. A fost implicat în scandalul „Ţigareta 1“, primul mare caz de contrabandă cu ţigări, caz care a ajuns în justiţiei dar dosarul a fost soluţionat cu neînceperea urmăririi penale.
[1] – Ioan Talpeş a fost ofiţer activ în MApN, până în 1989, având calitatea de cercetător ştiinţific la Centrul de Studii şi Cercetări de Istorie şi Teorie Militară-Bucureşti. [1] – Mihai Răzvan Ungureanu a devenit membru supleant al CC al UTC în 1987, după terminarea liceului. [1] – Zoe Petre este fiica academicianului dr. Emil Condurachi, cunoscut ca apropiat al conducerii de partid şi de stat a RSR şi al organelor de Securitate. Doamna Petre-Condurachi a fost secretară de partid în cadrul Facultăţii de Istorie a Universităţii Bucureşti, înainte de 1989. [1] – Triţă Făniţă este cunoscut ca unul dintre cei mai importanţi „oameni de afaceri“ din perioada României socialiste. Relaţiile sale foarte apropiate cu familia Ceauşescu i-au permis să participe din plin la operaţiunile de aport valutar, în calitate de director la Agroexport, ceea ce i-a atras şi o arestare din partea Securităţii.
[1] – George Cristian Maior, director al SRI, este fiul fostului ministru al învăţământului, Liviu Maior, şi ginerele lui Augustin Buzura, fost director al Fundaţiei Culturale Române. George Maior este naşul de cununie al băiatului lui Ioan Talpeş. [1] – Monica Macovei procuror de supraveghere a urmăririi penale, la tribunalele din Bucureşti. A fost acuzată că ancheta abuziv. [1] – Bogdan Olteanu, este nepotul cunoscutei activiste comuniste Ghizela Wass. Având şapte clase elementare, dar şi „Ştefan Gheorghiu“, aceasta a intrat în partid în 1933, ocupându-se de relaţiile externe ale PCR şi urcând toate treptele ierarhice.
[1] – Emil Constantinescu. A fost membru PCR şi nu există o explicaţie plauzibilă a schimbării bruşte a orientării sale profesionale, din judecător la Tribunalul judeţean Piteşti, la geolog. [1] – Virgil Măgureanu, fost rezident al Securităţii, a condus Serviciul Român de Informaţii timp de şapte ani. La 29 decembrie 1995, Virgil Măgureanu şi-a publicat propriul dosar de informator al Securităţii, deschizând voit sau nu „cutia Pandorei“.
[1] – Varujan Vosganian a fost şi el comunist şi, dacă e să-l credem pe Liviu Turcu, colaborator al fostei Securităţi. Din acest motiv, Varujan Vosganian a fost obligat să-şi retragă candidatura pentru postul de comisar european.
[1] – Şerban Mihăilescu a fost un înalt funcţionar al Guvernului comunist condus de Constantin Dăscălescu. [1] – Mircea Dan Geoană este fiul fostului şef al Comandamentului Apărării Civile din România, generalul Ioan Geoană.
[1] – Călin Popescu Tăriceanu este fiul vitreg al lui Dan Amedeo Lăzărescu, informator al Securităţii, care i-a turnat contra cost, pe fruntaşii liberali. (din ziarul atac)

NU VOTATI LICHEAUA ASTA CARE A FOST PARTE LA CELE SUFERITE IN ANII 70 -89 – RUGAMINTEA UNUI CETATEAN CARE A TRAIT TIMPURILE!!

Theodor Stolojan a activat in structurile comuniste detinand chiar functii importante si banoase.

Theodor Stolojan incearca din rasputeri sa ascunda activitatea sa dinainte de 1989. ziarul z… este in masura sa prezinte in numarul de azi adevarata fata a presedintelui Partidului Liberal Democrat.Theodor Stolojan a indeplinit functia de director adjunct al directiei de operatiuni valutare in Ministerul Finatelor, pana in anul 1986. De atunci si pana la revolutia din 1989 a ocupat postul de directorul general al acestei institutii. O directie aflata sub atentia directa a lui Nicolae Ceausescu, fiind sursa de dirijare a valutei dictatorului.
Conform atributiilor de serviciu, Stolojan avea sarcina sa avizeze toate operatiunile efectuate prin doua conturi: OV si GP. OV inseamna operatiuni speciale valutare, cont ce apartinea securitatii, iar GP – operatiuni valutare ale fostei gospodarii de partid. Pentru acestea din urma, semnatura sa aparea alaturi de cea a sefului gospodariei de partid. Trebuie spus ca la finele anului 1989 in contul Gospodariei de Partid era inregistrata suma de 139 milioane de USD.
Dupa 1989, Theodor Stolojan a fost implicat in directionarea sumelor care au ramas in acest cont: aproximativ 19 milioane de dolari, dupa achitarea la extern in contul datoriei Romaniei, a 120 milioane de dolari. Cu toate acestea, implicarea presedintelui PLD in acest caz a fost si este tinuta la secret.

Coordonat de colonei

Anterior anului 1986, atat ca director adjunct, cat si ca sef al Directiei Operatiuni Valutare din Ministerul de Finante, Theodor Stolojan a colaborat cu departamentul AVS din cadrul Compartimentului de Informatii Externe. Aici era angajat ca „referent de specialitate” – salariat civil – sub coordonarea coloneilor in rezerva, Andronic si Anghelache. De asemenea, in anii ’70 a figurat si pe schema Institutului de Economie Mondiala, o institutie sub acoperire a fostei brigazi „U” din cadrul UM 0920. Duplicitatea s-a semnalat si peste ani. Astfel, dupa plecarea lui Stolojan la Banca Mondiala (dupa ce a fost premier al Romaniei) au existat unele comentarii privind implicarea sa, in schimbul unor sume de bani si in transmiterea de informatii cu caracter confidential societatii britanice „Solomon Brother”.

„Procuratorul de medicamente”

Din functia detinuta la Directia de operatiuni valutare, Stolojan a fost demis (odata cu ministrul adjunct Vasile Iuga) si repartizat pe o functie de executie: inspector general, la Directia de Venituri ale Statului. Institutie condusa de Nicolae Sandulescu. La momentul demiterii, Theodor Stolojan a suferit o cadere nervoasa, fiind internat o buna perioada de timp la Sanatoriul Predeal. Sunt de notoritate problemele de sanatate ale lui „draga Stolo”, care impreuna cu faptul ca era santajabil datorita trecutului sau comunist l-au facut sa „renunte” la candidatura la functia de presedinte al Romaniei. In favoarea lui Traian Basescu.

Pe de alta parte, persoane care si-au desfasurat activitatea in minister, alaturi de Stolojan au declarat ca acesta pretindea pentru facilitarea schimburilor valutare diverse sume de bani (in lei), operatiunile fiind justificate de comun acord cu persoanele solicitante, prin „procurarea de medicamente”.

Promovat de Roman

In anul 1989, ministrul de Finante Ion Patan l-a numit pe Theodor Stolojan consilier personal, functie detinuta si la momentul Revolutiei. In perioada 23-25 decembrie 1989, Stolojan a fost chemat de catre Petre Roman, fiind numit prim adjunct al ministrului Finantelor, post pe care l-a ocupat in continuare Ion Patan. Dupa retragerea lui Patan, in vara anului 1990, „draga Stolo” a ajuns ministrul Finantelor.

Ca prim adjunct la Finante, Stolojan avea competente asupra tuturor operatiunilor pendinte de societati mixte si plati externe. Aprobarea acestora depindea de semnatura expresa a acestuia. Platile se efectuau prin Banca Romana ce Comert Exterior (transformata in fosta „Bancorex”).

Trafic de influenta marca Stolo

Traficul de influenta practicat de Theodor Stolojan este deja o practica de ani de zile. In afara de celebrele cazuri ALRO Slatina si RAFO, „draga Stolo” a intervenit, cu cativa ani in urma, pe langa Viorel Catarama, Crin Antonescu si Calin Popescu Tariceanu pentru a-l sprijini pe Anghel Sandu, etnic rrom, membru al lumii interlope, in vederea achizitionarii in conditii avantajoase a unei statii de benzina din comuna Daneasa, Judetul Olt. Anghel Sandu a finantat, apoi, cu sume substantiale campania electorala a PNL din anul 2000, avand interesul ca, in eventualitatea in care Theodor Stolojan ar fi fost ales presedinte al Romaniei sa beneficieze de o „acoperire” a afacerilor ilicite in care era implicat.

Un alt personaj apropiat de Stolojan este controversatul afacerist Petre Paul Tardea. In contextul unor demersuri pe langa presedintele PD Gorj, Pantelimon Manta, in scopul pozitionarii pe un loc eligibil pe listele electorale ale Aliantei PNL – PD, acesta a „cotizat” la conducere. El isi exprimase disponibilitatea de a oferi o cotizatie cuprinsa intre 1 si 3 miliarde lei vechi. In particular, apropiati ai afaceristului au declarat ca Tardea a sustinut ca a dat sume suficiente de bani atat lui Valeriu Stoica, cat si presedintelui de atunci al PNL, Theodor Stolojan, pentru a fi nominalizat ca parlamentar de Gorj.

Pe Stolojan il leaga insa mai multe de Tardea. In special datorita afacerilor. Cum ar fi cele cu combustibil. Se vorbeste de o implicare a lui Theodor Stolojan in operatiunile aferente platii la extern efectuate „in avans”, la inceputul anilor 1990, de catre Petre Paul Tardea. Concret, prin facilitarea obtinerii avizelor legale, pentru un import de pacura care nu s-a mai realizat.

2 răspunsuri sa “ANTI – STOLOJAN SI CLICA DE DELAPIDATORII COMUNISTI !”

  1. octavpelin 14 mai 2020 la 12:56 pm #

    Gracias!

    Apreciază

Trackbacks/Pingbacks

  1. ANTI – STOLOJAN SI CLICA DE DELAPIDATORII COMUNISTI ! — Octavpelin’s Weblog | THE DARK SIDE OF THE MOON... - 14 mai 2020

    […] via ANTI – STOLOJAN SI CLICA DE DELAPIDATORII COMUNISTI ! — Octavpelin’s Weblog […]

    Apreciază

INTELEPCIUNE SI ADEVAR

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: