Despre haos, ură și prostie!

14 mai

  Țipetele scăpate de tot felul de personaje din subsolul vieții publice, inclusiv din presă, pot speria și animalele sălbatice, […]

 

Țipetele scăpate de tot felul de personaje din subsolul vieții publice, inclusiv din presă, pot speria și animalele sălbatice, necum oamenii preocupați de necazurile lor. Ai sentimentul că țara este în pericol să ia foc, că oricănd te poți trezi că se întrerup curentul și apa și că funcționarii o iau la goană de prin instituții. Părerea mea este că dezordinea și improvizația ne caracterizează, dar, că, încă, nu suntem în situția de a caracteriza toată viața publică din România de haos. „Haosul” este extrem de des folosit de jurnaliști ca un cuvînt tare, care atrage atenția, așa cum atrag atenția cuvinte de genul „scandal”,„bombă”,„nucleară”,„lovitură”,„trădare” etc. Dar, haos nu-i decît în mintea unor apucați sau în reacțiile unor români scăpați pe lîngă lege. Jurnaliștii plusează ca să atragă atenția, politicienii exagerează ca să cîștige imagine și voturi. Dar pînă la haos mai este.

Este adevărat că ordinea pe bază de reguli ne încurcă cel mai rău. Trăim într-o țară în care regulile nu impresionează pe nimeni. Nici măcar cele prevăzute prin legi. Nici cele de bun simț și nici cele profesionale nu se bucură de cine știe ce respect. La noi, regulile de comportament se învață în familie și în școală și se încalcă imediat ce omul trece de granițele acestora. Nu ne ajunge această improvizație continuă (că „așa vreau eu”) că din mandatul lui Klaus Iohannis am mai adăugat ceva extrem de periculos și de primitiv. Este vorba de „ura” ca atitudine publică, ura ca instrument de luptă politică, ura ca proiect și ca filosofie de viață, inclusiv ca un criteriu de evaluat oameni și comunități.

România a ajuns în situația stranie dezbinării pornită pe bază de ură născută din dezechilibre de caracter. O bună perioadă de vreme, viața publică din România a fost dominată de campania #Rezist din Piața Victoriei, de oameni care nu vedeau decît cătușe, condamnări, demisii, pușcării, arestări, cercetări, dosare, corupție etc. A fost o campanie cu know how importat de servicii de peste Ocean (unde și acum este în floare!!!) și cu consecințe extrem de păguboase pentru echilibrul dintre partide, grupuri profesionale, curente și asocieri profesionale. Din păcate, curentele publice din țara noastră n-au împins decidenții sau Legislativul spre nici un proiect pozitiv sau util pentru comunități locale sau pentru țară.

Pandemia ne-a prins în cea mai dezbinată formulă de viață publică și politică. De o parte, președintele Klaus Iohannis (ignorat de o majoritate din parlament), și „guvernul meu””, instalat mai mult de frica pandemiei (dar lipsit de proiect și de susținere) au supraviețuit în perioada de urgență numai prin acuzații politice, prin amenzi și improvizații. România n-a valorificat mare lucru din oportunitățile apărute la nivel de Comisia Europeană și nu și-a pregătit ieșirea din Starea de urgență. Să nu mai vorbim de economie! Cu planul de salvare făcut de „Guvernul meu”, Ludovic Orban și Florin Vasile Cîțu (țeparul care acuză țepe!) nu pot merge nici la primăria din Cocîrlați. Ar fi alungati cu bolovani de cetățeni. Din păcate, nici PSD-ul nu este titularul unui proiect mai ambițios și mai ofertant pentru economie. Nu poate depăși stilul său marcat de „reduceri, majorări, amînări”.

În cel mai ridicol mod cu putință, lumea politică românească se încurcă la reglementările obligatorii necesare tranziției după starea de urgență. Se face de un rîs care poate răzbate globul pînă la cei doi poli. Aleșii neamului se ceartă, improvizează, dezamăgesc, arată cît de inculți juridic sunt, cît de țopîrlani cu ifose se poartă față de populație. Vine un lătrău de la Alba Iulia, ziarist de mîna a zecea, și demonstrează în Parlament ce nulitate cumplită și gălăgioasă conduce grupul parlamentar al PNL în Camera Deputaților. Agresiv ca un doberman de pe graniță, Florin Roman (o mediocritate jurnalistică de la ziarul județean din Alba Iulia) vine și propune, cu tupeu, un alineat la noua lege cu care Parlamentul se screme să treacă țara „by night” în starea de alertă. El propune introducerea în Lege a unui alineat cu cuprinsul:(3) „Legea intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al României, partea I”, fără să își dea seama, sau disprețuind, articolul 78 din Constituția României care prevede că „Legea se publică în Monitorul Oficial al României şi intră în vigoare la 3 zile de la data publicării sau la o dată ulterioară prevăzută în textul ei”.

Ce mai contează! Constituția României este luată pe cont propriu, legea este tot pe cont propriu, țara trece și ea pe cont propriu, Guvernul, oricum, este pe cont propriu sau pe promisiuni de gașcă, toate în așa fel încît lucurile să ajungă la un fel de nicăieri. Separarea României în două tabere politice, despărțite de un canal de fiere și venin alimentat de Klaus Iohannis, ne duce în această situație despre care nu știi ce să mai crezi. Să rîzi, să protestezi, să pleci sau să trimiți bilețele și proteste legate de cîte un bolovan?

Din păcate, președintele României nu poate genera conciliere, amabiliate, colaborare, comunicare, dialog și parteneriate politice necesare marilor proiecte pentru țară.

Mai departe, eu nu știu ce este de făcut!

                                                                                        Cornel NISTORESCU, Cotidianul

INTELEPCIUNE SI ADEVAR

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: