Arhiva | 12:29 pm

REMEMBER. COSMARUL DIN VISUL UNUI TICALOS!

30 mai

Se face că până și ticăloșii au somn. Klaus Iohannis este unul dintre ei, chiar dacă nu este primul ticălos ajuns președinte în România. În fine … somnul lui Iohannis este tulburat de ceva vreme de un coșmar. Se face că în vis îi apare Viorica Dăncilă care îl poartă peste România lui, peste Guvernele lui, peste casele lui, peste Colectivul lui, și cam peste tot ce a dărâmat fără să pună nimic în loc.

Dar, nu este doar atât. În coșmar apare și turul doi al alegerilor prezidențiale din 24 noiembrie, pentru care românii îl somează să se prezinte în dezbateri publice, unde Viorica Dăncilă întreabă fără nicio reținere:

  1. Domnule Iohannis, pentru ce ați jignit Biserica Ortodoxă Română și românii care au susținut referendumul pentru familia tradițională, formată din bărbat și femeie?
  2. Domnule Iohannis, este adevărat că sunteți membru al comunității LGBT?
  3. Domnule Iohannis, pentru ce a trebuit să moară oameni ca să dărâmați guvernul Ponta?
  4. Domnule Iohannis, când veți returna statului român banii încasați ilegal din chiriile primite pe casele cumpărate ilegal?
  5. Domnule Iohannis, care sunt rezultatele mandatului de cinci ani de președinte al României?
  6. Domnule Iohannis, care au fost gesturile de bunăvoință făcute pentru a sprijini românii aflați în suferință?
  7. Domnule Iohannis, pentru ce neputința dumneavoastră umană o transformați în ură și segregare socială?
  8. Domnule Iohannis, pentru ce ați tolerat și încurajat imixtiunea serviciilor în Justiție?
  9. Domnule Iohannis, pentru ce ați refuzat și refuzați să respectați Constituția României?
  10. Domnule Iohannis …

Și coșmarul continuă, în timp ce Iohannis se ascunde tot mai adânc în spatele silicoanelor și botoxului PDL, pardon PNL.

Poate că, sub presiune, Iohannis va accepta să iasă din letargia sfidătoare. Asta nu va schimba cu nimic, nici rezultatul, nici modul în care România va fi condusă în următorii cinci ani.

http://dantomozei.ro/

Document despre niște guvernanți mizerabili!

30 mai

https://i1.wp.com/dantomozei.ro/wp-content/uploads/2020/05/Iohannis-iti-pute-guvernul-din-fereastra.jpg

Un instantaneu foto făcut cu un telefon dă în vileag mizeria lumii politice. La televizor și în fața publicului, niște bățoși importanți, preocupați, constructivi. În spatele cortinei, gășcari, primitivi, inculți, incompetenți, puși pe chefuri și bancuri proaste, pe mînărit și învîrtit țara pe lîngă legi. Fotografia seamănă cu o secvență de film cu bandiți. Parcă ar fi o întîlnirile de pe vremea prohibiției.

Așa arătau și reuniunile mafioților din Nașul, din Goodfellas. Mie mi se pare mai foarte apropiată de imaginea din Bar-Hotel din filmele cu Billy the Kid, cînd Billy cobora în salon de la dame.”Pe unde o luăm băieți?” Dacă fumează în Guvern, dacă dau pe gît whisky, bere și șampanie (un caraghios chiar bea bere în pahar de șampanie!) în sediul Guvernului, dacă stau răsturnați ca Nașul, ca Dillinger, ca șefii bandelor din periferia metropolelor, de ce să nu ne imaginăm că procedează la fel ca ei sau chiar mai rău. Dacă într-o fotografie încalcă vreo patru legi (să nu mai vorbim de penibila distanță socială de doi metri, obligatorie la plajă, dar nu la chefurile din Guvern) de ce nu ne-am imagina că în afara fotografiei mai încalcă cincizeci sau o sută. Dau contracte, întreabă cine este la rînd la achiziția de măști și medicamente? Cine strînge banii de la interlopi și de la distribuitorii de papaproae? De la cine să cumpărăm carne? Cine strînge banii pentru alegeri? Cît le cerem ălora care fabrică alcool? Încă mai circulă vestea că pe vremea unui prim-ministru, la Cabinet (placa turnantă a marilor afaceri) se făcea un milion de euro pe zi. Fostul primar al Clujului nu cobora din pat pentru 50.000 de euro! Care este media la guvernul Orban? Cît se face la cabinetul lui Bode pe zi sau pe săptămînă sau pe kilometru de asfalt?

Fotografia aceasta ne arată fața grosieră a celor care ne conduc. Trădează spiritul lor de aventurieri. De impostori, de cheflii, de oameni cu două fețe, una la microfon și cu obraz de pingea, în culise. Ludovic Orban, de ziua lui care e toată ziua, de cînd o lua ”pe bulan” pe Elena Udrea pînă azi, se face că guvernează și ne vinde brașoave.
Și ce dacă este o fotografie? Revoltător este felul în care Ludovic Orban face pe prostul. A greșit și el, ce mai!? O biată fotografie!
„Nu ştiu despre ce e vorba, când o să umblu o să mă uit. Acuma m-am dat jos din avion, am fost plecat la Mureş şi la Maramureş, habar n-am. Ştiu eu în ce poză apar? Şi ce să fac. Asta e. Dacă e o poză, e o poză. Asta e”.

Pentru acest tupeu de a ignora legea și a se face că plouă în fața unei populații perplexate, numele lui Orban trebuie șters de pe lista guvernanților. Trădează mîrlănie, dispreț, nepăsare, lipsă de obraz, lipsă de respect pentru cetățeni, pentru alegători, chiar și inegalitate față de cîini. Un cîine vagabond în Piața Victoriei este înhățat și dus la padocuri. Un premier cu comportament de vagabond trebuie debarcat. Nu mai sunt necesare alte probe de loialitate, de onestitate, de respect față de lege. Ca să nu mai vorbim de eficiență.
România trăiește în două lumi. Una din fotografie în care se învîrt politicienii (inclusiv președintele Iohannis, absent de la petrecere) și alta, în care aleargă pentru ziua de mîine. Adică cealaltă parte a populației. Elena Ceaușescu îi numea ”viermii”. Pe vremea lui Ion Iliescu, li se zicea căpșunarii. Băsescu le zicea diasporenii. Acum se numesc sparangheliști, muncitori agricoli, votanți anti-comuniști și păcăliți de promisiuni politice.
Guvernanții din fotografia aniversară a lui Ludovic Orban ne arată că nu mai avem ce aștepta de la dînșii!

CORNEL NISTORESCU/http://cotidianul.ro/

Document despre niște guvernanți mizerabili!

30 mai

Un instantaneu foto făcut cu un telefon dă în vileag mizeria lumii politice. La televizor și în fața publicului, niște bățoși importanți, preocupați, constructivi. În spatele cortinei, gășcari, primitivi, inculți, incompetenți, puși pe chefuri și bancuri proaste, pe mînărit și învîrtit țara pe lîngă legi. Fotografia seamănă cu o secvență de film cu bandiți. Parcă ar fi o întîlnirile de pe vremea prohibiției.

Așa arătau și reuniunile mafioților din Nașul, din Goodfellas. Mie mi se pare mai foarte apropiată de imaginea din Bar-Hotel din filmele cu Billy the Kid, cînd Billy cobora în salon de la dame.”Pe unde o luăm băieți?” Dacă fumează în Guvern, dacă dau pe gît whisky, bere și șampanie (un caraghios chiar bea bere în pahar de șampanie!) în sediul Guvernului, dacă stau răsturnați ca Nașul, ca Dillinger, ca șefii bandelor din periferia metropolelor, de ce să nu ne imaginăm că procedează la fel ca ei sau chiar mai rău. Dacă într-o fotografie încalcă vreo patru legi (să nu mai vorbim de penibila distanță socială de doi metri, obligatorie la plajă, dar nu la chefurile din Guvern) de ce nu ne-am imagina că în afara fotografiei mai încalcă cincizeci sau o sută. Dau contracte, întreabă cine este la rînd la achiziția de măști și medicamente? Cine strînge banii de la interlopi și de la distribuitorii de papaproae? De la cine să cumpărăm carne? Cine strînge banii pentru alegeri? Cît le cerem ălora care fabrică alcool? Încă mai circulă vestea că pe vremea unui prim-ministru, la Cabinet (placa turnantă a marilor afaceri) se făcea un milion de euro pe zi. Fostul primar al Clujului nu cobora din pat pentru 50.000 de euro! Care este media la guvernul Orban? Cît se face la cabinetul lui Bode pe zi sau pe săptămînă sau pe kilometru de asfalt?

Fotografia aceasta ne arată fața grosieră a celor care ne conduc. Trădează spiritul lor de aventurieri. De impostori, de cheflii, de oameni cu două fețe, una la microfon și cu obraz de pingea, în culise. Ludovic Orban, de ziua lui care e toată ziua, de cînd o lua ”pe bulan” pe Elena Udrea pînă azi, se face că guvernează și ne vinde brașoave.
Și ce dacă este o fotografie? Revoltător este felul în care Ludovic Orban face pe prostul. A greșit și el, ce mai!? O biată fotografie!
„Nu ştiu despre ce e vorba, când o să umblu o să mă uit. Acuma m-am dat jos din avion, am fost plecat la Mureş şi la Maramureş, habar n-am. Ştiu eu în ce poză apar? Şi ce să fac. Asta e. Dacă e o poză, e o poză. Asta e”.

Pentru acest tupeu de a ignora legea și a se face că plouă în fața unei populații perplexate, numele lui Orban trebuie șters de pe lista guvernanților. Trădează mîrlănie, dispreț, nepăsare, lipsă de obraz, lipsă de respect pentru cetățeni, pentru alegători, chiar și inegalitate față de cîini. Un cîine vagabond în Piața Victoriei este înhățat și dus la padocuri. Un premier cu comportament de vagabond trebuie debarcat. Nu mai sunt necesare alte probe de loialitate, de onestitate, de respect față de lege. Ca să nu mai vorbim de eficiență.
România trăiește în două lumi. Una din fotografie în care se învîrt politicienii (inclusiv președintele Iohannis, absent de la petrecere) și alta, în care aleargă pentru ziua de mîine. Adică cealaltă parte a populației. Elena Ceaușescu îi numea ”viermii”. Pe vremea lui Ion Iliescu, li se zicea căpșunarii. Băsescu le zicea diasporenii. Acum se numesc sparangheliști, muncitori agricoli, votanți anti-comuniști și păcăliți de promisiuni politice.
Guvernanții din fotografia aniversară a lui Ludovic Orban ne arată că nu mai avem ce aștepta de la dînșii!

CORNEL NISTORESCU/https://www.cotidianul.ro/

Fericit Iohannis, fericit!

30 mai

Ce fericit și luminos era Klaus Iohannis cînd ne-a anunțat că, de luni, facem ultimul salt în materie de relaxare. Să ne spălăm pe mîini, să păstrăm distanța, să purtăm mască la birou! Și, liber, popor român! Liber la muncă în străinătate, liber la mers la țară, liber la stat cu burta la soare, liber la fotbal și la cîrciumi. Perioada aceasta, care l-a antrenat la recitat sfaturile sale de primar cocoșat și rigid, l-a făcut să mai înflorească. Ce fericire pe capul său că a avut prilejul să anunțe sfîrșitul interdicțiilor! A început să-i placă, să devină expert în păstratul distanței și în spălatul pe mîini. La două luni de repetat aceleași lucruri, le știa pe de rost și le recita teatral, cu gesturi făcute frumos și convingător. Altfel, despre ce ar fi vorbit? Formule din fizică și povești de la Angnita și de la Sibiu!

Klaus Iohannis n-are organ pentru problemele importante ale României. Și nici partid și nici consilieri. Spălatul pe mîini, distanța între mese, scaune, șezlonguri și cearșafuri le stăpînește. Pare doctor într-o poveste cu copii tîmpiți. Distanța între nivelul de dezvoltare al României și standardele din țările din vestul Europei îl încurcă. Îl enervează. Cum să organizeze așa ceva și cu cine?
S-au întors sute de mii, dacă nu un milion, de români acasă. Pînă mai anul trecut, repatrierea lor era un ideal politic al tuturor partidelor. Să ne concentrăm pe repatrierea diasporei! Cu bani, cu facilități, cu orice. Au venit! Ei și? Dacă pleacă, să fie bine plecați!

Ați reținut vreun discurs patriotic, mobilizator al președintelui? Da’ de unde! A urlat doar ca lupul rătăcit pe la Păltiniș.

Ați auzit de o întîlnire a președintelui României cu reprezentanții diasporenilor? De o dezbatere, de un memorandum privitor la nevoile lor. Mă rog, măcar la așteptările lor? Aiurea-n tramvai!

În toată această vreme pandemică, președintele a ținut tira la exportul de forță de muncă. Vreți iobagi? Vă dăm! Vreți servitori la babe și la moșnegi? Vă trimitem cu trenul! Să nu-i oprească Poliția, să nu se întrerupă fluxul, să fie bine pentru germanici. L-ați auzit pe Bîrnă Strîmbă cerînd Guvernului să reglementeze exportul forței de muncă, modalitatea și condițiile de deplasare și de întoarcere, funcționarea mecanismelor implicate, situația asigurărilor sociale etc? Orice, privitor la navetiștii agricoli europeni, dar să fie un semn că este preocupat, că îi pasă, că își dă seama că în ipoteza în care fenomenul se întețește, țara rămîne goală și de izbeliște! Și să propună ceva, pentru stimularea interesului cetățenilor cu chef de muncă și de rămînere în România? Făcutul de brînză, prinsul de iepuri, săditul de brazi, de stejari și de fagi pe locurile unde au golit cei de la Schweighofer! Vă dați seama ce obositoare ar fi o asemenea preocupare?
-Să vă spălați pe mîini! Că și el se spală pe mîini, cu nemții și cu austriecii!
Stiți ce ne-a arătat pandemia? Că țara noastră tinde să devină doar o crescătorie de forță de muncă vaccinată, instruită, școlită, antrenată și trimisă la export. Iar președintele României să devină doar șeful crescătoriei! Voi duceți atîția, voi atîția, voi atîția și pe restul îi băgăm la SRI și la miliție!
Cam așa arată lucrurile, din moment ce președintele și prim-ministrul (cu miniștri cu tot!) sunt preocupați doar de plecarea în ordine și de păstrarea distanței sociale și a distanței reglementare între mese, bănci și prosoapele de pe plajă.

Halal prezident, halal Guvern și, vai de ea, Republică!

CORNEL NISTORESCU/https://www.cotidianul.ro/

Acuzația serii: în guvernarea PNL sunt ”condamnați, urmăriți penal și șantajiști”!

30 mai

Read more: https://ro.sputnik.md/politics/20200529/30416154/Acuzatia-serii-in-guvernarea-PNL-sunt-condamnati-urmariti-penal-si-santajisti.html

Scandalul serii, motiv de demisie: Orban, Turcan, Aurescu – fotografie compromițătoare! .CHEF DE CHEF LA GUVERN – Prinsi in fapt. Premierul si ministrii sai nu dau drumul la terase pentru ca se ospateaza in sediul Guvernului. Arsenalul guvernantilor: whisky cat o pensie, bere, vin, tigari si trabucuri. Mastile pe masa! Distantarea sociala din parti!

30 mai

https://i1.wp.com/dantomozei.ro/wp-content/uploads/2020/05/Iohannis-iti-pute-guvernul-din-fereastra.jpg
Mai mulți miniștri de prim rang, printre care Orban, Turcan, Aurescu și Virgil Popescu au fost fotografiați în Guvern într-o postură compromițătoare și ILEGALĂ!

Ce dezastru ne este dat sa vedem vineri seara, 29 mai 2020. Premierul Ludovic Orban sta tolanit pe un scaun, in timp ce fumeaza, vicepremierul Raluca Turcan este cumintica, parca pusa la colt cu farfuria goala, ministrul Afacerilor Externe Bogdan Aurescu, in timp ce se bucura de trabucul sau, ministrul Economiei Virgil Popescu, la un pahar cu whisky, iar ministrul Transporturilor Lucian Bodea cu vinul in fata. Pe masa, resturi de mancare. Tot pe masa, mastile de protectie pe care Guvernul Orban le-a impus ca obligatorii pentru toata populatia in spatiile inchise. Nu si pentru ei, se pare. Distanta sociala nu exista!

Imaginea descrisa mai sus nu se petrece la un restaurant sau la o terasa (ar fi si culmea, din moment ce Guvernul Orban le tine inchise) ci este scena surprinsa nu demult in sediul Guvernului.

Nu stim in ce moment a fost aceasta fotografie realizata, asa cum nu stim cine mai lua parte la discutie. Dat fiind insa ca o buna parte a reprezentantilor Executivului sunt adunati in jurul mesei, speram doar ca aceasta reuniune sa nu fie de la o sedinta de Guvern purtata in alta sala decat in cea in care toti membrii Executivului (pusi in fata camerelor de filmat) stau cu mastile de protectie pana sub ochi si la o distanta regulamentara unul fata de celalalt.

Desi fotografia de mai sus nu reprezinta tocmai un eveniment economic, se cade sa o promovam tocmai pentru a arata cum intelege Guvernul sa respecte masurile pe care ei le impun (masca, fumat in interiorul institutiilor, distantare sociala, consum de alcool in timpul programului) si pentru a ne convinge inca o data de ce de fiecare data cand ies public guvernantii nu realizeaza ca suntem in fata unei crize economice si sanitare.

Ce, aveti senzatia ca pandemia de coronavirus se simte in ograda lui Orban? Ca noi nu!

Nu de alta, dar trebuie sa stiti ca o sticla de whiskey – Scotch Lagavulin – precum cel pe care il beau cei doi ministri, Aurescu si Popescu, costa cat o pensie, respectiv 500 lei.

Acum puțin timp, pe internet și în publicația ”Lumea banilor” a fost publicată o fotografie uluitoare, din interiorul Guvernului.

În fotografia realizată probabil în biroul ministrului Transporturilor Lucian Bode, apar premierul Orban, stând ca la crâșmă și fumând (deși e interzis în Guvern și în ministere!), Raluca Turcan, Bogdan Aurescu și Virgil Popescu.

Pe biroul ministrului se află o sticlă cu băutură (alcoolică, evident), iar toți stau fără mască, deși pozează în public că respectă prevederile.

În schimb, o mască se vede pe măsuța din stânga se vede o mască, deci fotografia e din perioada actuală, a pandemiei.

Într-o postare – reacție, Eugen Teodorovici cere demisia miniștrilor surprinși: ”Asta fac “liberalii” la guvernare‼️

”Din confortul mașinii condusă de ofițerul SPP și din siguranța vilei Lac 2, plătită tot din banii contribuabililor, pentru care nu sunt capabili să găsească soluții de redresare economică, în timp ce romanii mor de COVID-19, își pierd locurile de muncă, capitalul românesc așteaptă masuri pentru salvare și relansare economică, Orban și gașca lui de hoți și trădători de țară fumează, consumă băuturi alcoolice și își ghiftuiesc burdihanele, culmea … în birourile instituțiilor publice pe care le conduc‼️”, scrie Teodorovici, care cere ”DEMISIA‼️ RUȘINE ORBAN, RUȘINE PNL‼️ DEMISIA‼️”.

Și Elena Dumitrache de la ”Lumea Banilor” scrie, observând mai multe detalii: ”Premierul Ludovic Orban stă tolănit pe un scaun, în timp ce fumează, vicepremierul Raluca Turcan este cumințică, parcă pusă la colț cu farfuria goală.

”Ministrul de Externe, Bogdan Aurescu, în timp ce se bucura de trabucul său, ministrul Economiei, Virgil Popescu, la un pahar cu whisky, iar ministrul Transporturilor Lucian Bode cu vinul în față. Pe masă, resturi de mâncare. Tot pe masă, măștile de protecție pe care Guvernul Orban le-a impus ca obligatorii pentru toată populația în spatiile închise”, scrie jurnalista, remarcând că ”Distanța socială nu există!”

Tot pe masă se vede un pahar (probabil) cu whisky și unul probabil cu bere. Whisky de pe masă ar fi ”Lagavulin”, o marcă destul de scumpă – ”whisky cât o pensie” cum scrie LuJu.

Așteptăm acum reacția Guvernului și a PNL, după această poză compromițătoare.

Read more: https://ro.sputnik.md/politics/20200529/30416830/Scandalul-serii-motiv-de-demisie-Orban-Turcan-Aurescu–fotografie-compromitatoare.html

Acasa

Sursa foto: pagina de Facebook a jurnalistului Cristian Vasilcoiu

Un gest cu cântec!

30 mai

U.S. President Donald Trump (C) walks past French President Emmanuel Macron (L) and German Chancellor Angela Merkel on his way to his spot for a family photo during the NATO summit at their new headquarters in Brussels, Belgium May 25, 2017. REUTERS/Jonathan Ernst

Cancelarul german Angela Merkel a refuzat invitaţia preşedintelui american Donald Trump de a participa în persoană la summitul G7 de la sfârşitul lunii iunie din Statele Unite.

„Cancelarul federal îi mulţumeşte preşedintelui Trump pentru invitaţia sa la summitul G7 de la sfârşitul lunii iunie de la Washington. În ziua de azi, luând în considerare situaţia globală legată de pandemie, ea nu poate accepta inviitaţia de a călători la Washington”, a anunţat purtătorul de cuvânt al Guvernului german, Steffen Seibert.

„Ea va continua să monitorizeze evoluţia pandemiei”, a adăugat acesta.

În schimb, premierul britanic Boris Johnson este de acord cu propunerea preşedintelui american Donald Trump ca summitul G7 al liderilor mondiali de luna viitoare să fie organizat „în persoană, dacă este posibil”.

Cei doi lideri au avut vineri o conversaţie telefonică pentru a discuta despre pandemia noului coronavirus şi despre reuniunea anuală a Grupului celor şapte mari democraţii industrializate (G7), pe care SUA o găzduiesc anul acesta.

„Prim-ministrul şi preşedintele au discutat despre importanţa ca liderii să se întâlnesc în SUA ‘în persoană’ dacă este posibil”, a informat Downing Street într-un comunicat.

În cursul săptămânii, Trump a declarat că doreşte ca summitul G7 să fie organizat la sfârşitul lunii iunie, în pofida riscurilor reprezentate de noul coronavirus.

După ce epidemia COVID-19 a cuprins SUA, Casa Albă anunţase iniţial că G7 se va desfăşura în format online. Însă preşedintele Trump şi-a schimbat ulterior abordarea, încurajând puternic redeschiderea economiei americane şi pare acum hotărât să organizeze reuniunea la nivel înalt a G7 „în persoană”.

Cotidianul RO

Pandemie, criză, Minneapolis: încotro se îndreaptă lumea?

30 mai

Moartea unui american de culoare în timp ce era reținut de polițiști a dus la revolte de proporții în Minneapolis. Guvernatorul statului Minnesota a mobilizat Garda Națională. Joi seara, protestatarii violenți au ocupat Secția 3 de poliție a orașului, i-au izgonit pe polițiști și au incendiat clădirea. Au fost jefuite zeci de magazine. Proprietarii acestor mici afaceri își păzesc avutul cu arme automate. Totul poate degenera.

”Am relatat de la multe proteste în perioada în care am activat în presă și pot spune că niciunul dintre ele (Charlottesville, Washington, Portland) nu se compară cu ce am văzut în Minneapolis”, spune jurnalistul Julio Rosas, de la Washington Examiner.

Regizorul Michael Moore toarnă gaz pe foc, salută alungarea polițiștilor și preluarea controlului în oraș de către protestatari. ”Cetățenii buni i-au alungat pe polițiștii răi. Toți polițiștii să plece acasa. Sediul poliției trebuie demolat mâine de către primărie, ca semn de căință față de America Neagră. Refaceți poliția cu oameni buni, adica oameni de culoare”, a scris Michael Moore pe Twitter.

Mai în sud, un șerif din statul Tennessee le-a trasnsmis subalternilor care ”nu au o problemă” cu arestarea lui George Floyd că pot să predea insignele și să plece din Poliție. ”Nu trebuie să mai vedem imaginile. Nu e necesar să stai cu genunchiul pe grumazul unui om vreme de nouă minute. Este necesar doar să facem ceva. Dacă porți insigna poliției și nu ai o problemă când vezi imaginile astea, atunci predă insigna”.

Președintele Trump a reacționat înaintea primarului din Minneapolis sau a guvernatorului din Minnesota. ”Mardeiașii ăștia pătează memoria lui George Floyd și nu voi lăsa să se întâmple asta. Am vorbit cu guvernatorul și i-am spus că armata va fi cu el tot timpul. La cea mai mică problema vom prelua controlul, dacă încep jafurile și împușcăturile”. ”O lipsă totală de leadership din partea primarului Stângii Radicale, Jacob Frey. Preluați controlul asupra orașului, altfel voi trimite Garda Națională să facă treaba”, a mai scris Trump pe Twitter. Ce a urmat? Twitter i-a cenzurat mesajele, argumentând că incită la violență. Asta la câteva ore după ce președintele a emis un decret pentru tragerea la răspundere a platformelor sociale care limitează libertatea de experesie.

Este an electoral, iar tema campaniei este un nou Razboi Rece, cu China. Este și criză economică și o tensiune mare provocată de izolarea la domiciliu – și în Minneapolis, și în economia ologită, și în politica ce așteaptă alegerile prezidențiale, și în presă și pe platformele sociale.

”Doream ca președintele să ia o poziție dură în fața violențelor, însă asta ar spori riscurile și ar duce la o confruntare sângeroasă. Gândiți-vă unde suntem acum ca țară: 40 de milioane de șomeri; o economie fragilizată de pandemie, care e departe de a se fi încheiat; am îndurat 10 săptămâni de izolare; mulți oameni – nu doar cei de culoare – sunt înfuriați și frustrați și speriați și abia așteaptă ceva pentru a răbufni. Iar vara e abia la început”, scrie American Conservative.

Răzmerițe precum cea din Minneapolis nu sunt ceva nou, iar statul și municipalitățile au arătat că pot să le stingă. Însă ele arată mereu că există mai multe Americi și nu toate sunt solidare precum cea de la 11 septembrie 2011. Cum s-a ajuns aici poate explica, în rândurile de mai jos, Paul Craig Roberts, 81 de ani, fost adjunct al secretarului Trezoreriei SUA în timpul președintelui Ronald Reagan.

 

Simt că țara mi-a fost furată

Îmi amintesc de vremurile când nu erau ambalaje antifalsificare sau pentru siguranța copiilor. Asta era înainte de multiculturalism și de politicile identitare, când încă puteam avea încredere unii în alții, iar părinții își asumau responsabilitatea copiilor, fără să sa o paseze unor companii.

Îmi aduc aminte de vremurile când nu existau venituri minime și nici taxe pentru vânzări. Statele își putea îndeplini responsabilitățile fara toate astea.

Un timbru poștal costa un cent. O casă pentru clasa de mijloc era 11.000 de dolari, iar una mai bună era 20.000 de dolari. Un milion de dolari erau o avere. Nu existau miliardari.

M-am gândit la toate astea acum, când am primit bonul de la un supermarket: o pâine de 3,89 ddolari, 12 ouă bio de 4.95 dolari, 6 hot dog de 5.49 dolari, opt roșii mici de 5.19 dolari, un pachet de spanac de 4.19 dolari, doi litri de lapte de 4.59 dolari. Când avean 5-6 ani, mama mă trimitea la brutărie cu zece cenți ca să iau pâine sau cu 11 cenți pentru un litru de lapte. Cheltuiala pentru o seară la film în doi era de 10 cenți. 24 de sticle de Coca-Cola erau un dolar. Copii căutau sticle de de Pepsi Cola pe șantiere. Atunci o sticlă returnată era 2 cenți. Cu cinci sitcle returnate puteai merge împreună cu  prietena la film.

 

Monedele de 10 cenți, de 25 și de 50 de cenți erau din argint. Cea de 5 cenți era de nichel, iar cea de un cent era de cupru. Roosevelt a eliminat aurul în 1933. Monedele de argint au dispărut în 1965. Ultima, cea de cupru, a dispărut in 1983. Acum vor sa scape de moneda de un cent de tot.

Mulți dintre noi am crescut ducând ziarele, ca să facem rost de bani de buzunar. În liceu, într-o vacanță de vară am lucrat într-o filatură în schimbul unu, pentru un dolar pe oră. Și a fost muncă. După taxe, banii pe o săptămână de munca erau 33 de dolari.

Când aveam cinci ani puteam veni în siguranță pe jos de la școală, 2 kilometri, fără ca părinții să fie penalizați de Serviciul pentru Siguranta Copilului pentru că m-au neglijat și m-au pus în pericol lăsându-mă singur.

La școală puteam desena avioane de luptă, nave de război, arme, toate astea fără să fim priviți ca un pericol pentru colegii de clasă și trimiși la evaluare psihiatrică. Încăierările între băieți făceau parte din procesul de creștere. Nu era chemată poliția, nu erai încătușat și dus la închisoare. Acum, copiii care se joaca de-a hoții și vardiștii sau de-a cowboy-ii și indienii și se prefac că trag cu arma ajung în arestul poliției. O bătaie între copii înseamnă acuzații și poate chiar dosar penal.

Libertatea pe care am avut-o în copilărie nu mai există decât în cele mai izolate regiuni. Când mă gândesc la asta, mă întreb dacă copiii de azi își dau seama. Trăiesc într-o lume virtuală a monitorului și nu știu cum e lumea reală. Să prinzi pește într-un râu, să te joci împreună cu ceilalți în spații de sute de metri, să organizezi meciuri între vecini. Toate astea sunt acum niște plăceri necunoscute.

Când ploua, citeam. Copiii de 12 mai ani mai citesc acum? Oare literatura SF poate să mai concureze cu jocurile video?

 

Îmi amintesc de vremurile în care un acord era pecetluit cu o strângere de mână. Azi, avocații îmi spun că nici contractele beton nu se mai respectă.

Am fost învățați să ne purtăm cum trebuie, ca ”să te poți privi în oglinda”. Astăzi, nu te poți privi în oglindă decât dacă ai înșelat sau ai profitat de cineva. Caracterul e de domeniul trecutului, la fel și comportamentul care azi e socotit inadecvat. Ca să se facă mai bine înțeles, un om mai în vârstă punea până pe brațul celui mai tânăr. Fă asta azi, și te vei alege cu acuzație de agresiune sexuală. Ambele mele bunici ar fi astăzi acuzate de agresiune sexuală.

Înainte era descurajat comportamentul de informator, de ciripitor. Acum acest comportament este încurajat. Auzi asta de zeci de ori la aeroport. Vecinii vor chema Protecția Copilului ca să-i pârască pe alții pentru că și-au lăsat odraslă nesupravegheată la joacă.

Îmi amintesc de vremea când afroamericanii spuneau că nu vor decât să fie tratați ca restul lumii. Asta era înainte de procentele rasiale din contractele guvernamentale de care beneficiaza doar companiile deținute de oameni de culoare. Odată ce obții niște privilegii, nu mai vrei să fii ca ceilalți.

Dacă părinții și bunicii mei ar învia acum, ar avea nevoie de un an de pregătire până sa iasă în siguranță în lume fără să fie arestați. Ar trebui să fie învățați să uite de comportamentul lor obișnuit, să uite de de expresii ce azi sunt nepermise. Le-ar fi greu să înțeleaga că acum sunt zone din oraș în care nu poți intra. Îmi amintesc cum puteam merge pe cheiurile de lângă Washington fără să pățesc nimic, când aveam 12 ani.

 

Proprietarii locuinței în care stau mi-au trimis ieri noile lor condiții. Sunt 89 de pagini de avertismente, definiții, explicații. Nimeni nu mai poate spune dacă ești sau nu asigurat.

Am un Jaguar de 47 de ani, fabricat în urma cu 54 de ani. Manualul de utilizare îți spune cum să folosești și să repari mașina. Un prieten mi-a arătat manualul unui Porsche vechi de doar 21 de ani. Are mai multe pagini de avertismente care să-l apere pe producător de orice decât are Jaguarul pagini legate de utilizarea mașinii. Astăzi, orice unealtă sau dispozitiv îți cumperi are mai multe pagini de avertismente decât de instrucțiuni.

Mi-a sosit o scrisoare de la asigurările medicale plină cu explicații despre asigurarea mea modestă și scumpă. Scria acolo că serviciile sunt explicate în spaniola, vietnameză, tagalog, rusă, arabă, haitiană, franceză, poloneză, portugheză, italiană, germană, japoneză, hmong, llocano, somaleză, greacă și că nu se face discriminare de sex, rasă, culoarea pielii, dizabilități, naționalitate. Era precizat și cui să te adresezi dacă te simți discriminat. Există și un număr de telefon unde să suni și să depui plângere pentru discriminare.

 

Eu mă simt discriminat. Însa nu e o discriminare acoperită de aceste asigurări. Simt că țara mi-a fost furată sau că eu am fost răpit și dus într-un loc necunoscut unde nu mă simt acasă.

Simt același lucru când primesc câte un apel pentru strângere de fonduri de la Georgia Tech și de Oxford University. Georgia Tech era o școală de băieți unde învățau în primul rând cei din Georgia. Facultățile de la Oxford erau împărțite în cele de fete și cele de băieți, iar marea majoritate a studenților erau britanici. Acum, în materialele care-mi sunt trimise de la Oxford și Georgia Tech apar foarte rar bărbați albi. Văd multe femei și multă diversitate rasială și mă întreb ce facultate este asta. Indiferent ca este o îmbunătățire sau nu, ele nu mai sunt școlile din amintirile mele. Școlile pe care le știam au dispărut. Acum, acolo este altceva.

Poate că așa a fost dintotdeauna, însă astăzi, daca ești mai longeviv, ajungi să asiști la moartea lumii tale. Prietenii mor și nu mai are cine să-și amintească, în timp ce tu privești cum lumea ta dispare în niște răstălmaciri care să slujească noilor agende politice”.

CALIN MARCHIEVICI/https://www.cotidianul.ro/

Necunoscătoarea Birchall se supără din nou! Acum o ”atacă rușii, Tăriceanu și Voiculescu”!

30 mai

Read more: https://ro.sputnik.md/politics/20200529/30414960/Necunosctoarea-Birchall-se-supara-din-nou-Acum-o-ataca-rusii-Tariceanu-si-Voiculescu.html

Soros: Covid, pericol la „supraviețuirea civilizației noastre” – soluţia pe care o propune!

30 mai

Read more: https://ro.sputnik.md/International/20200530/30417739/Soros-Covid-pericol-la-supravietuirea-civilizatiei-noastre-solutia-pe-care-o-propune.html

Partenerii Antena 3, reținuți de poliție! Radu Tudor cere ”reacţie fermă de la Washington”!

30 mai

Read more: https://ro.sputnik.md/International/20200529/30411716/Partenerii-Antena-3-retinuti-de-politie-Radu-Tudor-cere-reactie-ferma-de-la-Washington.html

Iohannis, nu simți că-ți pute guvernul din fereastră?

30 mai

Explozie solară să fie și Iohannis nu vede, nu aude, nici măcar nu simte că guvernul lui pute din toate acțiunile și erorile pe care poporul român le suportă cu strășnicia unui neam prea multe secole aflat sub trădătorilor și criminalilor.

Ce fel de om ești, Iohannis, dacă nu simți că-ți pute guvernul din fereastră? Guvernul tău care de fapt ești tu? Guvernul tău de care îți lustruiești zilnic bombeurile pe care faci pipi din minusculul sparanghel de politruc?

Ce te vei face, când, sinucis de atâta prostie, Guvernul tău te va lăsa singur și nimeni nu te va mai lăuda că ești lumina acestui popor obișnuit să fie slugă călcată în picioare?

Iohannis, îți pute guvernul din fereastră! Trezește-te, imbecilule!

Eroarea făcută de Ionel Dancă, tocmai cel care trebuia să apere imaginea guvernului, că doar de asta este șeful Cancelariei Prim-ministrului României, ne arată cât de mizerabilă este adunătura Iohannis-PNL. Această balegă pleoștită pe capul României, această dezagregare umană urât mirositoare, însă pe placul UE și SUA.

Personificarea impotenței morale, președintele Iohannis demonstrează că este incapabil să procreeze ceva viabil pentru țară. Tot ce iese din gândirea lui superioară este mort din fașă, de la „România lucrului bine făcut”, la „România normală”, trecând prin … „România Educată”. Impotența morală, îmbrăcată în culorile liberalismului, capătă imaginea unui om cât un munte de rahat, din care Occidentul se chinuie să facă bici. Și bici iese!

Iohannis este biciul de de rahat care împrăștie peste români și țară toată gândirea pestilențială europeană, permisă celor care știu să fie slugi, celor care se vor intra în istorie ca vânzători și trădători de țară.

 

https://dantomozei.ro/

INTERVIU – Siena Vușcan: „Eu vreau ca toată China să mă știe”!

30 mai

Siena Vuscan 1Visul de copil al Sienei Vușcan, o româncă de şapte ani care trăieşte alături de părinţi în China, este să cânte, să bucure oamenii, să devină o artistă apreciată de chinezi. Mai mult, Siena are ambiţia de a demonstra micilor săi colegi că străinii pot fi la fel de buni cum sunt chinezii, chiar dacă nu au părul negru şi ochii migdalați. Cunoscută publicului chinez sub numele Xiè Nà (谢娜) românca a intrat în atenția publicului după ce a participat la o serie de concursuri de interpretare muzicală, uimind juriul prin dezinvoltura și nivelul la care vorbește mandarina. Alături de mama ei, Sonia Vușcan, Siena a vorbit la Radio China Internațional despre pasiunea ei, despre dorințele și ambițiile de copil aflat în aceste zile în emoțiile unui nou concurs, finala unui spectacol de televiziune organizat la Shanghai. Un dialog telefonic Beijing – Jinan. Player audio

Bună dimineața, bine ați venit pe frecvența Radio China Internațional secția de limba română. Stăm de vorbă cu cea mai tânără vedetă a României în China, cu Siena Vușcan, și cu mama ei, Sonia Vușcan. Bună dimineața!

Siena: Bună dimineața!
Sonia: Bună dimineața!

Mă bucur să vă aud. În primul rând aș vrea să ne spuneți cum este în China, cum se întâmplă să ajungeți mici vedete în China.

Sonia: Este o poveste extraordinară și aproape imposibil de înțeles și de perceput. La început a fost așa o poveste de moment. Eram în India când, prima oară, soțul meu și tatăl Sienei mi-a menționat China și m-am agățat de posibilitatea asta ca de un colac de salvare, aflându-mă în cea mai frumoasă și totuși dificilă situație, aceea de a fi mamă pentru a doua oară. Și asta în China, unde toate lucrurile se întâmplă altfel decât la mama acasă, cum oricărei proaspete mămici sau viitoare mămici i-ar plăcea să fie. Așa că pentru mine, China a fost ca o poveste frumoasă care se va întâmpla în viitor și pentru care merită să depășesc dificilele momente și să pot să experimentez în viitor.

Ați ajuns în China pe când Siene avea mai puțin de trei ani. Practic ea a început să vorbească chineza de la primii pași.

Siena Vuscan 6Sonia: Nu, nu … Siena a început să vorbească chineza în primul ei an de școală. Ea a plecat în clasa I ca un copilaș proaspăt sosit în China, deoarece la început a fost foarte speriată cumva de toată schimbarea din viața ei. Însă, odată ajunsă la școală, cu ajutorul profesorilor și al colegilor, foarte-foarte repede a reușit să asimileze limba, fiind nevoită să se integreze în grupul prietenilor ei și să facă parte din jocurile lor.

Siena, românca de șapte ani care devine vedetă în China

Practic este singurul elev străin, este singura fetiță blondă în școala ei, iar în final este unul dintre elevii care aproape se confundă la nivelul vorbirii în limba chineză cu nativii.

Sonia: Așa este. Siena se consideră cumva, se consideră parte din China. De fiecare dată când, în drum spre școală, colegii ei îi spui … știi cum se spune despre noi cei care nu suntem chinezi, se spune „waiguoren” (外国人). Ei bine, ori de câte ori ei i se adresează cineva ca fiind „waiguoren” se necăjește foarte tare. În sinea ei se consideră parte din locul ăsta. Și cumva se consideră, așa cum au spus prietenii noștri, „local waiguoren”. Ea cumva își dorește să facă parte dintre ei și să fie acceptată ca atare, ca fiind parte integrantă. Nu-i așa Siena?

Siena: E adevărat!

Siena, spune-mi cum este la școală în condițiile în care ești singura româncă, între foarte-foarte mulți copii chinezi?

Siena: La școala mea sunt foarte mulți copii care mă cunosc, dar sunt și din aceea care nu mă cunosc și de fiecare dată atunci când mă vede cineva și nu mă cunoaște tot timpul îi spune prietenului lui că este un străin acolo. Și mie nu-mi place deloc. Deci, eu tot timpul le spun că voi sunteți străini, ca să nu mai spună că eu sunt o străină ca să le arăt că eu știu să vorbesc chineză, pentru că ei cred că eu sunt nouă acolo la școală și eu nu știu să vorbesc chineză. Eu vreau să le arăt că eu știu să vorbesc chineză ca ei, să nu mai spună de mine.

Și cum le spui în limba chineză că tu nu ești străină?

Siena: „Wo bu shi waiguoren, nimen hai shi waiguoren” (我不是外国人, 你们还是外国人)

Și asta înseamnă, ce ai spus tu acum …

Siena: Înseamnă “eu nu sunt străin, voi sunteți străini”!

Și de ce sunt ei străini, pentru că nu te cunosc pe tine?

Siena: Pentru mine sunt străini, pentru că ei nu sunt din țara mea.

Am înțeles. Facem un pas înainte și ajungem la noua ta poveste, la noua ta pasiune, aceea de a cânta în limba chineză. Cum s-a ajuns aici? Mama, vreau un răspuns și de la dumneavoastră, și de la micuța vedetă.

Siena Vuscan 3Sonia: La început a fost așa, cumva o întâmplare foarte veselă și haioasă. Ea, împreună cu tatăl ei, a trebuit să participe la un concurs de familie în care țin minte că Constantin, tatăl ei, și cu ea au repetat săptămâni în șir un dans popular românesc și au și cântat o melodie populară românească. Aici s-au întâlnit cu niște oameni și prin ei am aflat de concursul de la Shanghai. Siena își dorește foarte tare să apară pe scenă, iubește viața de scenă, emoțiile acelea, și m-am gândit că i-ar face plăcere, că pentru ea ar fi un lucru special. Așa că am încercat la concursul acesta de la Shanghai și unde, la început, apărând printre copiii aceștia extraordinari care au cântat, care cântă de foarte multă vreme, ea era cumva poate nu suficient pregătită. Fiind amânată pentru o dată ulterioară, am început să-i oferim lecții de canto și, încet-încet, a ajuns la un nivel mai bun și a fost acceptată la concursul acesta. Suntem foarte fericiți pentru ea, pentru că a muncit extraordinar de mult.

Înțeleg că la concursul de la Shanghai a ajuns în finală.

Sonia: A ajuns în finală, da! Și asta m-a bucurat pe mine ca părinte. Ea își dorește foarte tare, își dorește viața de scenă, își dorește să devină actriță, își dorește să fie cunoscută, să cunoască lumea, să i se zâmbească, să fie iubită, acceptată.

Siena, ce înseamnă pentru tine, la vârsta ta, să cânți, să fii în fața unui public foarte pretențios, și mai ales un public care așteaptă de la tine să cânți în limba chineză și să o faci foarte bine? Cum este pentru tine această experiență?

Siena Vuscan 2Siena: Pentru mine să cânt este cel mai frumos lucru din viața mea. Eu cred că dacă cânt toată lumea din China mă va recunoaște și va spune: Salut, Siena! Pentru că mie îmi place foarte tare ca cineva să mă vadă, să mă vadă pe televizor și să mă vadă pe scenă.

Dar, știi, China este o țară foarte mare, cu foarte, foarte multă lume.

Siena: Sunt foarte mulți acolo. Sunt mai mulți oameni într-un oraș cum este Shanghai, decât toți oamenii din România.

Pe care trebuie să te strădui, să muncești foarte mult ca să îi cucerști.

Siena Vuscan CSiena: Eu vreau ca toată China să mă știe. Și vreau ca ei să știe că un străin poate să fie foarte bun. Pentru că toți cei din clasa mea cred că străinii sunt așa … ceva mai slabi decât ei. Și eu vreau să le arăt că străinii sunt puternici.

Spune-mi cum a fost la concurs, ai avut emoții? Cum a fost cu ceilalți concurenți?

Siena Vuscan 4Siena: Eu am avut foarte mari emoții, înainte. Pentru că eu știam că ei, cei care au venit la concurs, au cântat de foarte ori și tot timpul tata îmi spunea că ei cântă mai bine. Mie nu îmi plăcea cum spunea. Și eu am vrut să învăț mai mult. Și am învățat mai mult. Și atunci când am mers pe scenă m-am simțit foarte bine. Pentru că atunci când mă ascultau să cânt ei zâmbeau.

Înseamnă că le plăcea ce făceai.

Siena: Le plăcea extrem de tare și de fiecare dată când terminam să cânt la un concurs, tot timpul spuneau ce bine am cântat. (Coloana fără sfârșit-Linyin, Shandong)

Înseamnă că efortul tău nu a fost în zadar, iar ei au apreciat. Am văzut în presa chineză și mai ales pe Internet foarte multe comentarii laudative. Te apreciau mari vedete din China în primul rând pentru nivelul tău de limbă chineză. Vorbești în limba chineză la fel ca cei născuți aici, la fel ca nativii.

Siena: Da!

Acesta este un aspect foarte-foarte important. Mama, ce urmează în continuare. Înțeleg că Siena se află în finala a două concursuri, că este deja o mică vedetă la două televiziuni de provincie, dar care se bucură de o audiență foarte mare de câteva zeci de milioane de telespectatori. Ce urmează?

Siena Vuscan 5Sonia: Chiar acum suntem cu bagajele la ușă și urmează să plecăm spre Shanghai. Siena este foarte-foarte fericită pentru că în sfârșit poate să o ducă la Shanghai și pe surioara ei mai mică, pe Anais. O să plecăm astăzi (n.m. – 5 iunie), o să fie repetiții, Siena va trebui să pregătească un nou cântec, va trebui să întâlnească noi oameni. Este foarte emoționată, dar și foarte fericită pentru că își revede prieteni. Și-a făcut prieteni acolo. Pentru ea, pentru Siena, eu cred că este același lucru dacă cântă pe micuța scenă a școlii ei sau cântă la Jinan, sau cântă la Shanghai. Cred că emoțiile ei sunt același și bucuria este egală. Pentru ea ideea de a apărea în fața prietenilor, a oamenilor este ceva extraordinar.

Când va fi finala concursului de la Shanghai?

Sonia: Asta nu știm. știm doar că trebuie să plecăm astăzi, că încep repetițiile. Poate în 11 (iunie) dar încă nu știm sigur.

Am înțeles. O ultimă întrebare pentru mami și pentru Siena. Ce înseamnă China, odată în plus având această experiență, dar ce înseamnă China pentru români care au o expriență bogată inclusiv pe continentul american, inclusiv în Asia, cu atât mai mult în Europa?

Sonia: Pentru noi, China în primul rând înseamnă prietenii foarte-foarte buni pe care ni i-am făcut aici. Înseamnă momentul în care coborâm din avion la Beijing, în care simțim iarăși același miros, aceeași mare de oameni, aceeași nebunie de culori și de sunete. Apoi, venirea spre casă cumva. La nivelul acesta, pentru noi China este un fel de acasă.

Siena: Păi … pentru mine China sunt toți prietenii mei. Și eu dacă m-aș întoarce în România mi-ar fi mai greu pentru că, pentru mine îmi este greu să nu îmi mai văd prietenii mei. Pentru că eu am foarte mulți prieteni în China și prietenii mei mă îndrăgesc.

Este firesc pentru că ești un îngeraș foarte frumos și foarte cuminte. Dar, Siena! Toată lumea din China care te cunoaște, știe povestea ta: o româncă, născută în Statele Unite ale Americii, dar care acuma este chinezoaică. Cum se face treaba asta? Cum le explici chinezilor că tu ești româncă, deși te-ai născut în Statele Unite?

Siena: Pentru că sunt un locuitor al Pământului!

Frumos … Vă mulțumesc foarte mult pentru prezența la Radio China Internațional, vă doresc succes și sper să reușim să facem cumva, să găsim mijloc, pentru a veni și la Beijing să cânți pentru publicul chinez și român de aici.

Sonia: Vă mulțumim!
Siena: Vă mulțumim!

Și succes în toate emisiunile și concursurile la care o să participați!

Sonia: Vă mulțumim!
Siena: Vă mulțumim!

Beijing, 5 iunie 2017Siena Vuscan 7

https://dantomozei.ro/

China rămâne ultima barieră în calea globalizării cultural‑identitare pe fond economic – ULTIMUL ZID (II)!

30 mai

https://i0.wp.com/dantomozei.ro/wp-content/uploads/2020/05/Dan-Tomozei-Dupa-70-de-ani-ULTIMUL-ZID-Editura-Corint-2020-1.jpg

 

Se cutremură lumea… aerul are gust de cremene încinsă, semn că zăgazurile marelui război sunt tot mai fragile. Liniştea se topeşte în nelinişte, iubirea se topește în ură, părinții se topesc în lipsa de memorie a copiilor. Timpul sentimentului că ești cineva în interiorul unei naţiuni se apropie de final, iar odată clepsidra răsturnată, va începe avalanșa pe care se vor ridica cohortele anonimilor fără de patrie, fără națiune, fără meorie dincolo de noii zori … care pot să vină!

Liniștea relativă a începutului de secol XXI capătă nuanțe dramatice prin viteza și capacitatea uluitoare de ștergere a memoriei națiunilor, a fiecărei națiuni în parte. Memorie versus consumism. Mai știi cine ești, cine sunt ai tăi, de ce au murit cei dinaintea ta? Îți mai pasă de cei căzuți nevinovați, de cei trădați, de cei lăsați în urmă fără vreo vină? Mai înțelegi rostul dincolo de confort și ură?
În timpul asediului musulman în Europa, Dumnezeu a redevenit o banalitate, creștinismul, un retard social, credința, un anacronism.

La început de mileniu III, istoria se repetă, doar capacitatea de exterminare și viteza de deplasare sunt altele, mult mai performante. Romanizarea, cruciadele, democratizarea şi globalizarea sunt secvenţe cuprinse între falii de reacţie adversă violentă, pentru că toate s‑au produs și se produc prin forță și abuz generatoare de tragedii. Putem discuta de experimente social‑economice. Unde mai pui că deja la nivel mondial se discută de aproape 20 de ani despre MetaCapitalism, în care bogaţii lumii devin tot mai deconectați de la realităţile şi nevoile UMANE ale Terrei.

Suntem la 30 de ani de la schimbarea sistemului politic în România și avem absolut toate argumentele pentru a afirma că forma democrației de azi este o construcție de voință externă, nicidecum internă. La fel cum s‑au produs schimbările în fostul bloc comunist din Europa Centrală și de Est, la fel cum au fost produse „Primăvara arabă”, „Revoluția portocalie” sau protestele „Rezist”. (…)

Pe nimeni nu mai interesează azi că, în decembrie 1989, în România nu au existat 60.000 de morți, că până la căderea lui Nicolae Ceaușescu au fost numai câteva zeci, iar abia după aceea s‑a ajuns la peste 1.000. Similar, nimeni nu mai vorbește despre intervenția criminală a NATO în fosta Iugoslavie. Putem exemplifica mai departe cu intervențiile țărilor occidentale în schimbările de regim din Libia, Liban, Irak, Egipt, mai recent Ucraina, pentru a clarifica imaginea lumii în care trăim: DEMOCRAȚIA CORPORATISTĂ sau GLOBALIZAREA, care mereu a marșat pe teoria dictaturii, a genocidului și epurărilor etnice, în realitate existente mai ales în mecanismele de propagandă și manipulare accelerate pentru a distorsiona realități locale generate de tradiții și cutume!

Eroarea care conduce spre dezastrul umanității în democrația corporatistă este generată de confuzia elementelor economice care ajung să abuzeze, până la anulare, de elementele sociale și culturale. În condițiile în care GLOBALIZAREA ECONOMICĂ devine tot mai mult o GLOBALIZARE CULTURALĂ, victime sigure sunt cu precădere țările mici, cu lideri slabi, țări incapabile să reacționeze și să se protejeze în fața noului asediu aparent non‑violent și plin de benevolență.

Globalizarea culturală generează uitare și retard social. Odată instalată, educația, vârsta, competența își pierd sensul sub impulsurile subconștiente ale manipulării de consum. Dacă producția și vânzarea se mută pe internet, educația pentru ce ar face excepție? Dacă telefoanele și mașinile au ajuns consumabile în zonele economice dezvoltate, pentru ce educația nu s‑ar transforma într‑un beneficiu de moment decupat de pe internet, încorporat carpe diem, nicidecum concursului de împrejurări și evenimente care generează clipa? (…)

Confuzia produsă de mobilitatea „drepturilor omului” contribuie, la rândul său, în mod decisiv la prăbușirea societății globaliste încastrate în forme absurde de legalitate. Prin intermediul limitelor tot mai îngustate ale „drepturilor omului” au ajuns să fie atacate, modelate și anulate culturi, tradiții, moduri de viață, fără să se țină cont de cutume, de modelele locale, totul fiind produs pe baza legilor care au ajuns un instrument cu efecte criminale, dar care acoperă tot mai multe evenimente și acțiuni aflate în mod evident în afara unui cadru dictat de bunul‑simț.

În globalism, cel mai tare nu are nevoie de bun‑simț, nici de lege, pentru că la nevoie legea va fi făcută așa cum nevoia și situația o cer. În aceste condiții, care sunt drepturile și modelele pe care se bazează societatea secolului XXI, educată să nu facă nicio concesie, să nu aibă nicio reținere câtă vreme nu se intervine la fel de brutal pentru a impune o limită aflată oricum mult dincolo de cadrul revendicat de decență? (…)

Același model occidental impune guvernelor est‑europene limitarea și anularea implicării sociale a bisericii, promotoarea secularismului și conceptelor morale care vin să limiteze tocmai ceea ce se dorește a fi fără de limită. Ceea ce Biserica spune că este rău, legalitatea occidentală cu ale ei drepturi ale omului vine să spună că este bine, ceea ce este anormal a devenit normal, totul sub forța legii, nicidecum pentru că a existat o nevoie. Odată deschise porțile răului, invitațiile fiind gratuite și trimise cu adresă precisă noilor generații, nimeni nu pare să mai îndrăznească să oprească prăbușirea morală și socială, pentru că va fi acuzat că este anti‑european, anti‑american, homofob etc.

Modelul democratic‑occidental devine un model al mediocrității agresive pe toate palierele. Cu cât mai acută și periculoasă este mediocritatea, cu atât este mai apărată de o legislație restrictivă, de o legislație considerată democratică, în ciuda faptului că se poate observa cu ușurință cum minoritățile prevalează în fața majorităților puse între paranteze de propria și permanenta uimire, tăcere și lipsă de reacție în fața absurdului. În absența unor limite ferme în fața libertății distructive și a iresponsabilității, evoluția umană a pornit periculos pe panta involuției, primii expuși, incapabili de apărare, fiind copiii, adică viitorul.

Libertatea abuzatoare este o condiție existențială în presa democratică, avangarda oricăror destabilizări economice, sociale și politice aplicate în țările slabe sau subminate. A devenit o banalitate să aflăm și să privim îngroziți cum înaintea oricărei tensiuni sociale, a oricărei răsturnări de guvern, a oricărui conflict militar, a fost declanșat un război mediatic în care au fost instrumentate cele mai grotești formule de manipulare. (…)

Asistăm la o îmbolnăvire cu rată de creștere exponențială la nivelul societății globale, tot mai mulți devenind debili comportamental, venali fără o cauză, dar gata să urască și să omoare pentru că așa le dictează simțurile tot mai îndepărtate de tot ceea ce înseamnă umanism. Asta duce inevitabil la dispariția societății așa cum o înțelegem astăzi, evoluând spre o lume în care indivizii vor funcționa între aplicațiile cibernetice și necesitățile fiziologice, până când și acestea vor fi eliminate din cotidian cu ajutorul geneticii și chirurgiei plastice. Religia va dispărea și va fi considerată o relicvă anacronică, educația va fi o opțiune, munca o inutilitate rezervată roboților, emoția, iubirea, atașamentul, o dovadă clară a involuției.

În fața globalizării, proces similar și posibil premergător unui nou tip de război, pe altă dimensiune şi de altă anvergură, singura țară care pare să rămână ferm pe poziție este China. Aceasta prezintă o listă de subiecte pe care nu le negociază, neacceptând să fie puse sub semnul întrebării de către străini. Între acestea se regăsesc aspecte culturale, religioase, libertățile și drepturile și, nu în ultimul rând, ordinea politică şi economică internă.

În ciuda tuturor asalturilor externe, China rămâne ULTIMUL ZID în calea globalizării cultural‑identitare pe fond economic. Modelul chinez continuă să se regenereze și să se reinventeze, acceptând influenţe externe numai după o prealabilă şi profundă adaptare la criteriile locale. China îşi păstrează şi îşi promovează cu putere rădăcinile şi resursele legendare, poveştile şi istoria, fiecare copil născut fiind conectat la o uriaşă conştiinţă culturală, care începe cu Pangu şi se termină cu liderul din prezent.

În ţara în care îndeobşte nu se vorbeşte despre religie, sunt dominante tradiția, superstiţia și respectul pios pentru înaintași. În China, de la copilul de grădiniță, până la cel mai vârstnic membru al comunității, de la cel mai tânăr funcționar, până la președintele țării, regăsești o rezistență pe care o poți facil cataloga încăpățânare, îndărătnicie. Însă analiza atentă și profundă conduce permanent spre rădăcini, spre legenda primului împărat, a primei busole, a primului praf de pușcă, a primei coli de hârtie, a primului tipar… De aici, conștiința de sine este egală cu istoria şi filosofia, poporul chinez fiind născut şi hrănit din fiertura rezultată din memorie, armonie, respect și îndrăzneala de a renaște mereu și mereu, la fel ca în legendele cu dragoni și pasărea Phoenix care renaşte permanent, venind cu memoria trecutului în prezent, pentru a proteja ULTIMUL ZID!

Trebuie observată și studiată cu atenție capacitatea Chinei de a ține sub control, la început de secol XXI, excesul manifestat sub orice formă. Occidentul pare că permite absolut orice, cu excepția criticilor și reacțiilor în fața noilor forme de abuz social‑cultural, de altfel o formulă simplă pentru a se menţine modelul de organizare politic.

Spre deosebire, în Asia în general şi în China în mod special există limite pe care încă nimeni nu îndrăzneşte să le atace. Sunt limitele fireşti şi cu totul specifice, locale, care privesc morala, decența, măsura, respectul etc., însumate în ceea ce cunoaștem sub titlul de etichetă.

Putem discuta de ipocrizie, de falsă atitudine sau impostură, de masca socială care poate induce în eroare. Totul ține de modelul cultural proiectat la nivel genetic, de la concepție, naștere și educație, un model care asigură echilibrul și decența obligatorie în cadrul unei societăți.

  • Din „Cuvântul autorului”, apărut în volumul „După 70 de ani – ULTIMUL ZID”, Dan Tomozei, Editura Corint, București 2020

 

https://dantomozei.ro/

CHINA – 70% din fondurile guvernamentale vor fi utilizate pentru susținerea veniturilor!

30 mai

China va fi în măsură să asigure protejarea locurilor de muncă, mijloacelor de trai și buna funcționare a companiilor, pe fondul dificultăților economice cauzate de pandemia COVID-19, pandemie care afectează creșterea în 2020, a declarat premierul Li Keqiang, la finalul lucrărilor Adunării Naționalea Reprezentanților Poporului din China (ANRPC), eveniment încheiat joi, la Beijing.

Pe de altă parte, în acest an China va continua să mențină o poziție fermă în cadrul problemelor interne, cu privire directă la Honk Kong și Taiwan, în timp ce pe plan extern va urmări să evite conflictele în cadrul relației „complexe” cu SUA, să contribuie la relansarea economiei globale și la punerea sub control a pandemiei generate de noul coronavirus Covid-19. China nu respinge ideea unei anchete independente legate de apariția COVID-19.

În cadrul conferinței tradiționale de presă, Li Keqiang (foto) a subliniat că viața internă a Chinei din anul 2020 va fi dominată de o serie de teme majore, între care se regăsesc cele economice, disputele privind „originile noului coronavirus”, tensiunile SUA – China, dar și de legislația privind securitatea națională în regiunea administrativă specială Hong Kong.

În fața efectelor economice globale generate de pandemia Covid-19, China este imposibil să fie imună, motiv pentru care decizia de a nu stabili o țintă de creștere a Produsului Intern Brut (PIB) pentru acest an se bazează pe realitățile concrete. Chiar și așa, premierul chinez a subliniat că măsurile prevăzute de guvernul central vor contribui la creșterea și menținerea stabilă a economiei chineize.

China va emite obligațiuni guvernamentale 140,57 miliarde USD

„Ocuparea forței de muncă contează cel mai mult pentru viața oamenilor”, a declarat Li Keqiang, arătând că statul se va implica în finanțarea și sprijinirea companiilor și în formarea profesională.

Pentru aceasta, 70% din fondurile guvernamentale vor fi utilizate direct pentru susținerea veniturilor angajaților, fapt care va stimula consumul și va energiza piața, proces de care vor beneficia întreprinderile mici și mijlocii.

Premierul chinez a mai evidențiat faptul că guvernul va corecta și adapta calendarul și intensitatea măsurilor economice, cu atenție sporită pe lichiditățile excesive pe piață și încercările de intervenție.

China amână plata impozitelor IMM pe profit pentru 2021

„Nu vom inunda economia cu lichidități, chiar dacă aceste vremuri neobișnuite necesită măsuri extraordinare. Lichiditatea suficientă este importantă pentru dezvoltarea economică, însă lichiditatea excesivă va produce efecte negative”, a declarat Li Keqiang.

În acest sens, degiciile vor fi luate la nivel central, China fiind gata în orice moment să adopte măsuri suplimentare, dacă situația o va impune.

Anchetă privind originea COVID-19

Solicitat să vorbească despre posibilitatea unei anchete independente legate de apariția COVID-19, premierul Li a subliniat că este foarte este important să se cunoască sursa noului coronavirus, atât pentru a controla situația, dar și pentru a contribui sănătatea întrgii lumi. În condițiile în care virusul a luat toate țările prin surprindere și sunt încă multe necunoscute, cu atât mai mult este necesară cooperarea internațională.

Apreciind că cele mai puternice arme împotriva COVID-19 sunt vaccinurile, medicamentele eficiente și reactivii de detectare, premierul a arătat că China a investit în cercetare, dezvoltare și cooperarea cu alte țări. China a acționat cu deschidere, transparență și sentiment de responsabilitate, de la începutul focarului, împărtășind informațiile în timp util.

Ca urmare a pandemiei, toate țările se confruntă cu o „dublă provocare”, a subliniat Li Keqiang. Prima provocare privește punerea sub control a virusului, iar a doua privește revigorarea economiei și revenirea la viața normală: „Mă tem că există un anumit conflict între aceste două obiective (…) de aceea va trebui să găsim un echilibru delicat”.

Hong Kong și Taiwan – Probleme interne!

Legislația privind securitatea națională adoptată cu privire la Regiunea Administrativ Specială Hong Kong (RSAHK), aprobată zilele trecute de ANRPC „este concepută pentru asigurarea constantă a prosperității și stabilității pe termen lung în cadrul politicii ‘o țară, a două sisteme’, legislație valabilă și pentru Hong Kong”, a declarat premierul Li.

Cele șapte articole adăugate la lege urmăresc stabilirea și îmbunătățirea sistemului juridic, îmbunătățirea mecanismelor de aplicare a legii în regiune, cu principalul scop de a proteja securitatea națională. Un grad ridicat de autonomie va continua să fie aplicat Hong Kong, guvernul central aplicând pe deplin politica „o țară, două sisteme”.

Necesitatea îmbunătățirii și dezvoltării legislației cu privire la Hong Kong a fost explicată din prisma protestelor care au marcat regiunea, evenimente culminind cu manifestații violente și cu paralizarea unor zone din regiune.

În ceea ce privește Taiwanul, Li Keqiang a subliniat că „aceasta este o problemă internă a Chinei”, fiind respinsă orice acțiune legată de independență și orice imixtiune externă pe acest subiect. Guvernul central este pregătită pentru dialogul cu orice parte, grup sau oameni care susțin și promovează reunificarea pașnică a Chinei, pentru a promova dezvoltarea pașnică a relațiilor transfrontaliere și reunificarea pașnică în strâmtoare

Politicile chinez în ceea ce privește gestionarea relațiilor în Strâmtoarea Taiwanului sunt consecvente, fiind subliniată necesitatea respectării principiului existenței unei singure Chine, a Consensului din 1992, dar și a opoziției în fața „independenței Taiwanului”.

China-SUA, o relație „complexă”

În relația Chinei cu SUA există „noi probleme și provocări”, însă există multe domenii în care cele două țări ar putea și ar trebui să coopereze. Există „un interes comun extins între China și SUA, ambele părți având de câștigat din cooperare și de pierdut din confruntare”. Opțiunea Beijingului în această situație rămâne neschimbată, fiind preferată extinderea intereselor comune și consolidarea cooperărilor, simultan cu gestionarea diferențelor pentru a se evita confruntarea.

China reclamă forțele americane care duc „în pragul unui nou Război Rece”

Li Keqiang a admis că există provocări în cadrul relațiilor bilaterale, dar a subliniat că cele două țări au, de asemenea, interese comune și schimburi în multe domenii. Mai mult, ținând cont de interesele comune profund întrepătrunse, o decuplare economică China – SUA nu ar aduce nimic bun pentru niciuna din părți și nici pentru lumea largă.

„Cred că ambele țări ar trebui să se respecte reciproc și să dezvolte o relație pe baza egalității, să respecte interesele principale și preocupările majore ale celuilalt, dar și să îmbrățișeze cooperarea”, a arătat Li, subliniind că, în mod constant, China a respins „mentalitatea Războiului Rece”.

https://dantomozei.ro/

%d blogeri au apreciat: