Arhiva | 12:42 pm

Prima declarație a lui Iohannis după scandalul cu Orban! Mesajul președintelui !

31 mai

Prima declarație a lui Iohannis după scandalul cu Orban! Mesajul președintelui

 

În declarația către români transmisă duminică, Președintele Klaus Iohannis a arătat că ultimele luni au pus o lume întreagă la grea încercare, dar oriunde s-au aflat, cei mai mulți dintre concetățenii noștri s-au comportat în mod exemplar.

Președintele Klaus Iohannis a transmis duminică un mesaj cu prilejul Zilei Românilor de Pretutindeni.

Iohannis a mulțumit românilor din afara țării că au înțeles apelurile autorităților române, în contextul măsurilor adoptate pentru a evita răspândirea noului coronavirus.

Programul de reconstrucție economică a României

Președintele i-a asigurat pe românii întorși acasă că vor reprezenta un capital prețios pentru politicile publice cuprinse în programul de reconstrucție economică.

Trebuie precizat că Ziua Românilor de Pretutindeni se ține în fiecare an, în ultima duminică a lunii mai.

”Dragi români,

Ultima duminică a lunii mai ne oferă prilejul de a sărbători Ziua Românilor de Pretutindeni, o zi dedicată celor aflați dincolo de hotare, dar rămași aproape de țara natală, în gând și în suflet. Fiecare român, acolo unde se află, este un ambasador al tradițiilor, culturii și obiceiurilor noastre, al creativității și al spiritului românesc.

Ultimele luni au pus o lume întreagă la grea încercare, dar oriunde s-au aflat, cei mai mulți dintre români s-au comportat în mod exemplar. Responsabilitatea fiecăruia şi solidaritatea tuturor ne-au ajutat pe toți să trecem mai ușor prin această pandemie.

Am traversat momente dificile

și vă mulțumesc pentru că ați înțeles apelurile autorităților române. Mulți dintre dumneavoastră v-ați întors acasă cu un bagaj important de cunoștințe și experiențe dobândite în străinătate, pe care sunteți gata să le puneți în slujba României.

Prin măsurile și politicile publice cuprinse în programul de reconstrucție economică, acest capital prețios pe care îl reprezentați fiecare dintre dumneavoastră va putea să fie valorificat pentru dezvoltarea țării noastre.

Este nevoie de toți românii, de „aici” și de „acolo”, din țară și din străinătate, pentru a construi împreună România prosperă și sigură pe care ne-o dorim.

La mulți ani, dragi români de pretutindeni!”, se arată în mesajul transmis de Președintele Klaus Iohannis.

Breaking! Noi amenzi după fotografia cu Orban din Guvern! Ce au pățit cei cinci miniștri !

31 mai

Breaking! Noi amenzi după fotografia cu Orban din Guvern! Ce au pățit cei cinci miniștri

Ultima oră! Noi amenzi după ce fotografia de la ziua lui Orban a devenit virală. După ce sâmbătă primul ministru a primit două amenzi în cuantum de 3.000 de lei a venit rândul celor cinci miniștri prezenți în imagine să fie amendați. Ce sume au avut de plătit.

Amenzi pentru Orban şi Aurescu pentru că nu aveau mască şi fumau în spaţii publice, pentru Bode şi Popescu că nu aveau mască şi pentru Turcan că nu purta masca ”în mod corespunzător”, după apariţia fotografiei făcute într-un birou de la Palatul Victoria.

Cinci membri ai Guvernului, amendați

Cinci membri ai Executivului au fost amendaţi ca urmare a fotografiei apărute în spaţiul public în care premierul Ludovic Orban, vicepremierul Raluca Turcan şi miniştrii Lucian Bode, Virgil Popescu şi Bogdan Aurescu nu aveau mască de protecţie, iar unii şi fumau, ântr-un birou din clădirea Guvernului, cu ocazia zilei de naştere a premierului Ludovic Orban. Toate amenzile au fost achitate.

Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti a anunţat că a aplicat sancţiuni contravenţionale pentru cinci membri ai Executivului.

Conform Poliţiei Capitalei, doi  membri ai Executivului au fost sancţionaţi cu câte două amenzi contravenţionale fiecare, în cuantum de 3000 de lei pentru fiecare persoană, pentru nepurtarea măştii de protecţie sanitară şi pentru fumat în spaţii în care acest lucru este interzis. În imagine, cei care fumează sunt premierul Ludovic Orban şi ministrul de Externe Bogdan Aurescu.
”Alte două persoane au fost sancţionate cu amendă în valoare de 2500 de lei pentru fiecare, pentru nepurtarea măştii de protecţie sanitară”, anunţă poliţiştii. Conform fotografiei difuzate pe reţelele sociale, acestea sunt ministrul Transporturilor Lucian Bode şi ministrul Economiei Virgil Popescu.

A cincea persoană a fost sancţionată cu amendă contravenţională în valoare de 1000 de lei pentru purtarea măştii de protecţie în mod necorespunzător.  Persoana la care se referă comunicatul Poliţiei Capitalei este vicepremierul Raluca Turcan, care are mască, doar o poartă sub bărbie.

Toate amenzile au fost achitate prin Ghiseul.ro, anunţă reprezentanţii Executivului.

O fotografie în care apar premierul Ludvic Orban cu ţigara aprinsă în mână şi mai mulţi miniştri care au în mână pahare sau ţigări a fost distribuită intens vineri seară pe Facebook. Fotografia a fost făcută într-unul dintre birourile de la Guvern, iar cele mai multe comentarii ale utilizatorilor au fost negative.

Sîmbătă, Guvernul a anunţat că premierul Ludovic Orban a achitat două amenzi în valoare totală de 3.000 de lei, pentru fumat şi nepurtarea măştii în spaţii închise. „Premierul consideră că regulile trebuie respectate în aceeaşi măsură de către orice cetăţean, indiferent de poziţia pe care o ocupă”, a transmis Guvernul.

Reacția Violetei Alexandru

Violete Alexandru, ministrul Muncii, a venit cu o reacție după ce Orban și cei cinci miniștri și-au recunoscut vina și au achitat amenzile.

„Fotografia de la guvern a fost asumată, explicată, sancționată. Reacție firească, într-o altă perioadă, pe vremea PSD, s-ar fi făcut tot posibilul ca lucrurile să fie mușamalizate. Inclusiv criticile din spațiul public au fost în linia normalității, oamenii spunându-și părerea. Dacă nu ar fi fost critici, personal aș fi fost îngrijorată.

Este mai bine cu o greșeală asumată prin plata imediată a amenzii decât cu intimidare și cu acoperitul lucrurilor prin diverse metode. Foarte bine că s-a luat atitudine. De final, admit că recunosc până la detaliu, din proprie experiență la Minister pe diverse teme, tactica PSD/surse din interior”, a scris Violeta Alexandru pe Facebook.

https://www.capital.ro/

80 de tone de aur pentru ca România să fie acceptată în NATO!!

31 mai

Vă prezentăm în continuare un document de interes național în care se dovedește, din nou, monstruozitatea manipulării la care a fost și este supus poporul român, sub dominația perfidă a binomului mediatico-politic post decembrist. Acest document incendiar ne arată fără echivoc și cu lux de amănunte faptul că toate partidele politice (fără excepții!) sunt angrenate într-un război total împotriva Neamului Românesc!

Acestă conspirație își are geneza în spatele evenimentelor din decembrie ’89 atunci când, pentru justificarea noului regim iudeo-fesenist (Silviu Brukner, Ion Iliescu, Petre Roman, Gelu V. Voiculescu și guvernatorul „coloniei româneˮ, Mugur Isărescu), au fost asasinați mișelește peste 1200 de revoluționari – răpind destinele României și distrugând de atunci milioane de vieți!

Manipularea la care am fost supuși nu ar fi fost posibilă fără sprijinul și complicitatea așa-zisei „prese libere”, fără controlul și confiscarea radicală a informației de către mass-media internațională din România.

Faptul că informațiile de interes național nu mai ajung la populație, fiind blocate tocmai de cei care ne jefuiesc, ar fi necesar să-i mobilizeze pe cei care își pun întrebări și emit anumite dubii în privința variantelor „oficiale” să-și continue liniștiți drumul în căutarea adevărului, lăsându-i pe teoreticienii „teoriei conspiraționiste” să producă mai departe concepte, false informații, gândire și memorie conformă, pentru abonații de drept comun ai penitenciarului capitalist în care, din păcate, am fost ademeniți întru jecmănirea patrimoniului național și distrugerea României!

Sesizări pe care SRI le făcea cu privire la săvârșirea unor fapte penale care vizau siguranța națională…

Procurorul militar col. (r) Gheorghe Oancea a făcut dezvăluiri incendiare cu referire la dosarul Roșia Montană pe care l-a instrumentat ca procuror militar în secția parchetelor militare.

În 30 de ani de activitate, procurorul militar Gheorghe Oancea nu şi-a trecut în „palmares” vreo achitare. Profesionist pur-sânge, discret, ferit de ochii presei, a instrumentat dosare grele ale României postdecembriste. A ales să iasă, dezamăgit de evoluția situaţiei, din magistratură, însă, aşa cum spune el: „când am dorit, pe ușa din față, pe unde am şi intrat”. A instrumentat și dosarul Roșia Montană (da, există acest dosar, care ar putea lămuri rapid multe aspecte de pe scena bătăliei pentru aurul românesc, dar şi de pe scena politică şi a serviciilor) şi, bărbat de onoare, nu se fereşte să vorbească despre el.

Informațiile din dosarul Roşia Montană, conform declarațiilor procurorului militar col. (r) Gheorghe Oancea, vi le prezentăm mai jos:

„Asasinii economici” ai Roşiei Montane

„Eu, ca procuror militar în secţia parchetelor militare, în anul 2002 în toamnă, am fost sesizat de Serviciul Român de Informaţii cu privire la săvârşirea unor fapte penale care vizau siguranţa naţională.

Un ofiţer MAPN a cartografiat zăcămintele, a vândut şi a ajuns director la RMGC.

În vizorul SRI era un maior din Direcţia Topografică a MApN care în perioada ’95-’96 (sau mai târziu, nu mai reţin chiar exact perioada), desemnat să desfăşoare misiuni topografice, făcuse în zona Roşia Montană o mulţime de cercetări de specialitate, în ideea că în acea zonă erau amplasate şi nişte unităţi militare. Din elicopter, sau de la sol, s-au făcut fotograme, măsurători de tot felul legate de amplasarea şi structura întregii zone, înregistrate pe nişte dischete. Apoi acest ofiţer şi-a dat demisia din cadrul Ministerului Apărării Naţionale şi a devinit unul dintre directorii companiei canadiene Gabriel Resources [principalul acționar al Roșia Montană Gold Corporation (RMGC)].

Sesizarea a venit la mine împreună cu alte documente care indicau faptul că acest ofiţer a săvârşit nişte fapte penale. Fireşte că am început cercetările în acea cauză şi nu m-am limitat doar la transmiterea de date secrete cu caracter militar către persoane neautorizate ce aducea atingere siguranţei naţionale.

Am pătruns mai în profunzimea acestei afaceri care se numeşte astăzi «Roşia Montană».

Ce am constatat?

Ambasadorul Gâf Deac l-a adus pe Frank Timiş

Prin 1996, la ambasada României din Sydney a fost numit ambasador un anume domn Gâf Deac, care anterior îndeplinise funcţia de ministru secretar de stat la Ministerul Industriilor şi avea în responsabilitate activitatea minieră. Acest domn ambasador a intrat în legătură cu un cetăţean australian de origine română, un anume Frank Timiş (n.n. – fost Vasile Timiş) care, deşi nu avea nicio specializare în domeniul minier, şi-a arătat aplecarea pentru a investi în mineritul din România.


Frank Timiş

Roşia Montană, afacere de aventurier, nu proiect

Acest Frank Timiş, după datele existente la dosar la acea vreme, era suspectat de tot felul de infracţiuni legate de traficul de droguri. Fireşte că a atras atenţia autorităţilor noastre la vremea aceea, după ce şi-a început activitatea în România, dar, vedeţi dumneavoastră, instituţiile se pare că nu erau încă aşezate, în serviciile secrete se schimbau generaţii, au fost aduşi tineri care poate aveau veleităţi, dar nu aveau experienţa şi organizarea care presupuneau o activitate foarte serioasă.

Cert este că Frank Timiş a venit în România, i s-au deschis toate uşile la Ministerul Industriilor, la Regia Cuprului şi Aurului Deva, la Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale şi implicit la mina Roşia Montană.

Vânzarea aurului a început cu Protocolul de colaborare pentru exploatarea haldelor de steril

Prin ’97, după aceste tatonări, s-a realizat, domnule, un protocol de cooperare. Chiar aşa se şi numea, Protocol de Cooperare între firma Gabriel Resources (patronată de acest Frank Timiş), un off-shore care-şi avea sediul în Insula Jersey din Channel Islands, şi Regia Cuprului şi Aurului Deva.

La momentul acela, activitatea minieră la Roşia Montană trecea prin mari dificultăţi. Toată activitatea era subvenţionată de stat. Aici Frank Timiş l-a cunoscut pe Ovidiu Tender (n.a. – se spune că Tender şi Timiş sunt de fapt rude prin alianţă). Tender preluase în 1995 Institutul de Cercetări Mineralogice, institut care, vă daţi seama, după atâţia ani de activitate, deţinea extraordinar de multe date privind mineritul din România; analize, prospecţiuni, cercetări…

Cert este că după ce s-a realizat acest protocol, s-a observat, foarte interesant, că în consiliile de administraţie ale Gabriel Resources şi Tender Group S.A. existau funcţionari ai statului, foşti sau chiar activi, din Regia Cuprului şi Aurului Deva sau ANRM. Foarte ciudat. Ori aşa, ori aşa!

Pe listele Gabriel Resources apare şi acest director, maiorul din MApN care-şi dăduse demisia şi transmisese, conform serviciilor, date secrete ce afectau siguranţa statului.

Călin Popescu Tăriceanu şi Radu Berceanu au avizat proiectul de societate mixtă cu Gabriel Resources

Mi-aduc aminte că în dosar se vorbea foarte clar de plângeri făcute de reprezentanţii unor firme serioase din Europa. Toate au fost tratate cu dispreţ total, în mod ciudat şi suspect. Domnule, la un moment dat prin 1997 – că aici este problema extraordinară – s-a redactat un Proiect de Contract de asociere între Gabriel Resources şi Regia Cuprului şi Aurului Deva (ulterior Minvest) vizând asocierea în vederea realizării unui obiectiv – şi atenţie la o chestiune care este esenţială!, propunerea partenerului străin, a lui Gabriel Resources, avea ca element de esenţă reexploatarea haldelor de steril, domnule!

Reexploatarea sterilului, nicidecum exploatarea perimetrului virgin, neexploatat… prin tehnologie avansată… Acest aşa-zis contract – ţin minte că avea scris sus, în stânga, pe prima pagină, titulatura „Proiect” – a fost semnat de 6-7 persoane cu responsabilităţi majore din cadrul Întreprinderii Roşia Montană, Regiei Deva, ANRM… Mai mult, la dosar se află două adrese semnate de doi miniştri în funcţie în acea perioadă, Călin Popescu Tăriceanu şi Radu Berceanu, care deşi au văzut că e vorba de o firmă fără experienţă în domeniul minier, cu sediul într-un paradis fiscal, fără să obiecteze în vreun fel, şi-au dat acordul pentru constituirea acestei societăţi mixte.

La momentul respectiv, prin protocolul de colaborare şi ulterior prin proiectul de contract, societatea ce urma a fi nou înfiinţată a dobândit dreptul de explorare, deşi – mare, mare atenţie acum la o chestiune foarte subtilă! – iniţial se stipula reexploatarea haldelor de steril. Dom’le, punct! Pentru ca mai apoi să treacă pe şest şi la exploatare… Ceea ce e cu totul altceva.

Ei au previzionat de la început că vor primi şi dreptul de exploatare. Au plecat 80 de tone de minereu pentru expertiză. Mai mult, odată cu dreptul de explorare, această companie care nu era încă înfiinţată a făcut nişte sondaje, mai exact a recoltat opt containere de minereu, circa 80 de tone, care au fost expediate în Australia. Minereul în discuţie a devenit obiect de cercetare a uneia dintre cele mai prestigioase firme din lume, specializată în determinarea conţinutului de metale preţioase dintr-un minereu prezentat spre analiză.

Mi-aduc foarte bine aminte că în perioada aceea am solicitat directorului adjunct al SRI ca, prin mijloacele specifice pe care dumnealor le au la dispoziţie, să-mi identifice locaţiile din zona Roşia Montană de unde s-au prelevat acele 80 de tone de minereu puse în containere. Sunt documente vamale care atestă acest transport.

Şi au venit doi ofiţeri SRI la mine şi le-am spus că există suspiciuni, că era clar pentru mine ca anchetator că, atâta timp cât ei preconizaseră reexploatarea haldelor de steril, n-aveau de ce să trimită sterilul în Australia să constate nu-ştiu-ce conţinut care deja era ştiut. Le-am spus de asemenea să verifice de unde s-au prelevat cele 80 de tone de minereu.

După vreo 8-10 zile au revenit cei doi ofiţeri şi mi-au spus:
«Domnu’ procuror, domnu’ colonel, nu am reuşit să identificăm locaţiile şi de unde au fost expediate cele 80 de tone către Australia!» – ceea ce mi s-a părut extraordinar de suspect.

Deja, din acel moment am intrat în nişte îndoieli majore vizând obiectivitatea cercetărilor şi a datelor care în ultima vreme nici nu mai veneau. Mai mult, pe parcursul acestor cercetări prealabile, mi-a apărut la dosar un document din partea MApN care, vezi tu Doamne, stabilea că datele care făceau obiectul infracţiunii pentru care era cercetat maiorul au fost desecretizate, deci nu mai sunt secrete de stat. Un alt aspect deosebit de ciudat.

De unde s-au recoltat probele de minereu încărcat în cele opt containere care-au plecat în Australia şi cu ce drept?

Partea română a examinat această operaţiune? Contractul nu era în vigoare. Clar, s-au făcut foraje extra-perimetru. Aurul de la Roşia, dat pe preţul unei case!

Şi-acum ţineţi-vă bine! E un aspect despre care nu vorbeşte nimeni. În acel proiect de contract este trecut preţul plătit de Gabriel Resources pentru cele 80% din acţiunile minei Roşia Montană. Şi mi-aduc aminte că este vorba de suma de un miliard şi vreo două sute şi ceva de milioane de lei vechi, sumă echivalentă la acea vreme cu circa 250.000 de dolari.
Cam aşa ceva…

Unul dintre directorii din 2003 de la Agenţia Naţională de Resurse Minerale îmi spunea: «Păi, domnule procuror, cu aceşti bani nu s-au plătit nici eprubetele din laboratoarele minelor
Deci asta reprezenta preţul minei, 80% din asociere, două sute şi ceva de mii de dolari.
80% dintr-un activ subevaluat. Care ar fi realitatea în privinţa zăcămintelor din subsolul Roşiei?
80% din mina Roşia Montană, din Întreprinderea Minieră Roşia Montană, ăsta este obiectul contractului.”

„Au mărit perimetrul minei de câteva ori
De pe vremea împărătesei Maria Tereza şi până când Gabriel Resources a demarat acţiunea de a intra în posesia minei Roşia Montană, aceasta a avut un perimetru strict determinat de 12 km; până la finalizarea contractului, perimetrul acestei mine s-a extins în 2-3 rânduri. La final, perimetrul este de 42,3 km².
De unde s-au recoltat probele de minereu încărcat în cele opt containere care-au plecat în Australia şi cu ce drept?
Suspiciune de fraudă bursieră
Pentru a forma dosarul de listare a societăţii Roşia Montană la bursa de metale preţioase la Vancouver au avut nevoie de rezultatele analizei firmei australiene care a făcut examinarea probelor de minereu şi care – vă spun sigur – au generat un conţinut aurifer şi argintifer surprinzător de mare, ceea ce atestă clar că probele au fost recoltate din perimetru virgin, nicidecum din haldele de steril sau din mina în mare parte exploatată.
La momentul acela se achiziţionau terenuri, case, şcoli în acel perimetru. Se cumpărau când noi nu aveam bătut în cuie contractul de asociere.
Dosarul de listare al societăţii la bursă era necesar să cuprindă: contractul de asociere între Gabriel Resources şi autorităţile statului român, analizele din Australia, datele topometrice, topografice de la ofiţerul nostru de cercetare, datele de cercetări, prospecţiuni geologice anterioare dobândite de la Institutul de Cercetări Mineralogice şi Geologice al lui Tender şi alte câteva documente.
În 2002, Întreprinderea Minieră Roşia Montană era subvenţionată de stat, se alocau sume de la bugetul Ministerului Industriilor care subvenţionau activitatea.
Certitudinea mea, pe datele efectuate în acel dosar, este următoarea: Frank Timiş, prin Gabriel Resources, a săvârşit o infracţiune de fraudă bursieră, care este o infracţiune foarte gravă, infracţiune federală în spaţiul nord-american.
Proiectul de contract a fost prezentat unui cabinet notarial din Alba Iulia. A fost tradus fără precizarea «proiect» şi legalizat. Apoi a fost inclus împreună cu celelalte documente menţionate mai sus în dosarul pentru listarea acţiunilor societăţii şi au început să curgă banii.
Afacerea Roşia Montană şi intrarea în NATO
Nu dai aurul, nu intri în NATO!
Era evident faptul că se urmărea o muşamalizare… Găsisem o fraudă uriaşă.
Apăruseră Legea 78 privind actele de corupţie, Ordonanţa 43/2002 privind înfiinţarea PNA (actualul DNA). Având date şi indicii privind acte de corupţie, de abuz în serviciu cu consecinţe deosebit de grave, fals şi înşelăciune, era necesar ca dosarul să fie declinat la organismul competent.
M-am dus la Joiţa Tănase, procurorul general din acea perioadă, să îi spun care este situaţia, că trebuie să predau dosarul în urma desecretizării actelor în cazul ofiţerului de la Topografie, iar pentru restul aspectelor să se continue cercetarea penală.
Domnul Joiţa Tănase mi-a spus:
«Domnule colonel, faceţi-mi o notă să-l informez pe primul ministru pentru că mi se par foarte delicate problemele pe care le-aţi identificat dumneavoastră».
I-am răspuns: «Domnule procuror general, vă fac o notă şi vă predau dosarul».
«Nu, nu, fă-mi o notă şi ţine dosarul până când îţi spun eu», – mi-a replicat domnul Tănase.
Am redactat o notă de 4-5 pagini şi i-am remis-o.
N-am mai ştiut nimic despre problemă vreo lună-două, cert este că m-am dus într-o zi la ANRM să discut tot ceva legat de dosar cu doamna preşedintă Stratulat, prilej cu care mi-am dat seama că hârtia mea ajunsese pe biroul domnului prim-ministru.
Doamna preşedintă mi-a spus următorul aspect…
«Domnule procuror, am primit de la domnul prim-ministru o notă vis-a-vis de modul de iniţiere şi derulare a contractului cu Gabriel Resources, care prim-ministru (n.r. – Adrian Năstase) printr-o rezoluţie pe nota respectivă spune că oprirea contractului cu Gabriel Resources va constitui un impediment major pentru intrarea României în NATO
Mi-a mai spus că s-a întâlnit la Londra cu prim-ministrul canadian Chretien (din acea perioadă n.n.), care i-ar fi dat aceste informaţii domnului Adrian Năstase. Când am auzit aşa ceva am rămas perplex!
Prin octombrie 2003 s-a schimbat din funcţie procurorul general. A doua zi, vă rog să mă credeţi, am făcut o adresă de declinare către PNA a dosarului existând probe pentru fapte grave de corupţie. S-a aşezat praful de trei degete pe el. Nu se bagă nimeni!”
Colonelul a fost întrebat cum crede că s-ar putea închide acest caz. Iată răspunsul său:
„Concluzia mea este următoarea: atât timp cât în această afacere sunt implicaţi jucători la bursă americani şi canadieni, şi soluţionarea clară a acestei cauze presupune date concrete ale dosarului de listare a societăţii Roşia Montană Gold Corporation la Bursa din Vancouver, fapt care va pune în pericol interesele acestor jucători, nu se va ajunge niciodată la clarificarea acestor aspecte. Singura soluţionare a cauzei presupune o cooperare între autorităţile române, canadiene, dar şi americane.
«Acoperire» la nivel înalt…
Din atitudinea celor de la ANRM şi a ofiţerilor de la SRI care n-au dat date despre locul din care s-au recoltat probele de minereu, se poate vedea că s-a făcut o presiune deosebită. S-a urmărit nesoluţionarea dosarului.
Experţii în situri istorice au tras doar un chiolhan la Câmpeni
În 2003, Academia Română a desemnat un colectiv de specialişti pentru a se deplasa în perimetrul Roşia Montană şi a întocmi un raport vizând efectul acestei activităţi faţă de siturile istorice. Mi-au spus cei de la SRI că echipa s-a oprit la un han de la Câmpeni, au tras un chiolhan pe cinste şi n-au mai ajuns la mină. E trist! ˮ
În acest caz putem vorbi lejer de înaltă trădare, subminarea economiei naţionale, dacă mai avem economie… Iar comisia parlamentară pentru Roşia Montană este necesar să se dizolve de urgenţă, parlamentul să respingă proiectul de lege ce i-a fost înaintat şi să înceapă „curăţeniaˮ prin mai toate instituţiile…
Întrebat dacă crede că ne aflăm în război, colonelul a răspuns:
„În primul rând vreau să vă spun următoarele:
Problematica Roşia Montană este extrem de complexă şi vizează un aspect esenţial: interese străine de România.
Dacă nu se-nţelege acest aspect, înseamnă că nu s-a înţeles nimic. România, din punctul meu de vedere – şi în atâţia ani de profesie în care am soluţionat multe cauze economice mi-am dat seama –, este, de douăzeci de ani, într-un război economic în care pierde bătălie după bătălie, iar Roşia Montană nu face excepţie de la această regulă.ˮ
Realitatea cruntă…La câțiva ani după lovitura de stat din ’89, noua conducere a coloniei române a inițiat proiectul „oficial” de destructurare națională prin aderare forțată la organizația criminală internațională a elitei globaliste (NATO). Prețul supunerii avea să ne coste, mult… 80 de tone de aur!
Nu doar că noi, prin conducătorii trădători, am fost de acord cu cedarea istoriei când am intrat în NATO, adoptând varianta scrisă de ei (Legile holocaustului, condiție sine qua non pentru aderare), nu doar că am fost siliți să ne reorganizăm armata conform directivelor lor, ba mai mult, am fost de acord să plătim în aur pentru „privilegiul” de a fi sclavi!
Acest „privilegiu” nu a fost ieftin, iar aurul a fost dat pe bani de nimic…
Într-o țară în care presa este liberă și conștiința națională vie, informațiile acestea ar face ocolul României ca un fulger, generând o revoltă populară JUSTĂ, urmând proteste masive care nu s-ar potoli până nu s-ar da sentințe pentru Înaltă Trădare!
Presa nu mai este liberă demult, dar în România este necesar să existe conștiință națională! Ea va face diferența. Doar aceasta ne mai poate salva!
Internetul este o unealtă care permite oricui să difuzeze informație. Spre deosebire de vremea cenzurii soviete când literatura dizidentă circula sub formă de samizdat, azi internetul ne face treaba mult mai ușoară.
Documentul procurorului militar col. (r) Gheorghe Oancea este de o gravitate strigătoare la cer şi este necesar să fie fie cunoscut. Faptul că ni s-au sustras 80 de tone de aur ca să intrăm în NATO e de natură să stârnească indignarea oricui.

Un consilier al lui Ludovic Orban, explicații șocante privind fotografia anului: Este ori o lucrătura securistă de 2 lei, ori trădare din interior !

31 mai

Un consilier al lui Ludovic Orban, explicații șocante privind fotografia anului: Este ori o lucrătura securistă de 2 lei, ori trădare din interior

Un consilier al lui Ludovic Orban, explicații șocante privind fotografia anului: Este ori o lucrătura securistă de 2 lei, ori trădare din interior

Răsturnare de situație cu privire la fotografia anului cu Ludovic Orban. Acesta a adus o serie de explicații incredibile după ce imaginea a apărut în spațiul public și a devenit virală, fiind arma perfectă pentru Opoziție în a denigra Guvernul. Chiar dacă Orban s-a conformat și a plătit imediat amenda, răul a fost deja făcut.

Un consilier al lui Ludovic Orban, explicații șocante privind fotografia anului: Este ori o lucrătura securistă de 2 lei, ori trădare din interior

Florin Silviu Ivan, consilierul premierului Ludovic Orban, spune că a văzut la multe persoane „o satisfacţie vecină cu catharsisul” după publicarea fotografiei cu premierul şi mai mulţi miniştri care mănâncă, beau şi fumează într-un birou de la Guvern.

Explicația lui Florin Silviu Ivan

„Nu se fumează în instituţiile publice. De acord! Bucuria tuturor cârcotaşilor si a minţilor insalubre: i-am prins! Gata! Au belit-o! N-au măşti la gură, le-au aruncat pe masă”, spune el, menţionând că nu îl apără pe premier, dar „prea o fac unii de sfârşitul lumii”. El mai susține că scurgerea fotografiei este fie „o lucrătura securistă de 2 lei, ori trădare din interior”.

„Pe 25 mai a fost ziua lui Ludovic. Sîmbătă am fost la el, am vorbit 30 de minute de-ale noastre, am băut o cafea, i-am urat cele ce se cuveneau a fi urate si i-am dăruit o cravată. Dacă voia să facă un exces de putere ne chema undeva și o făceam lată. Luni, la ceas tîrziu, după o lungă ședință cîțiva colegi stau și beau un pahar. Aurescu trage dintr-o țigară de foi. Ludovic le fumează pe ale lui, Rothmans, pachet lat. Nu se fumează în instituțiile publice. De acord! Bucuria tuturor circotașilor si a minților insalubre: i-am prins! Gata! Au belit-o!

N-au măști la gură, le-au aruncat pe masă. Noi stăm.ca proștii în izolare iar ăștia stau ca belferii.

E okay? V-ați săturat sau vreți si un desert din care să curgă sînge și din care să mustească ipocrizia?

Văd la mulți o satisfacție vecină cu catharsisul. Eu zic să plece Orban și să revină Dăncilă. Să dispară profesorul Aurescu și să vină bătrînul securist Meleșcanu. Să plece Bode și să se întoarcă Cuc. Iar în locul lui Virgil să se întoarcă Andrușcă. Așa, ca să vă simțiți bine, să vi se alimenteze lingurica cu zeama ipocriziei care vă ține loc de duș. Știu vreo 3-4 inși pe aici care o fac acum pe șerifii moraliști dar care se urcau la volan după o sticlă de Smirnoff sau patru de Chardonnay. Și mai știu vreo cîțiva ale căror mari realizări de viață sînt faptul că respiră sau flatulează.
Nu-l apăr pe Ludovic. A ajuns la virsta la care se poate apăra singur. Dar mi se pare că prea o fac unii de sfîrșitul lumii. Și ce este mai amuzant, că le fierbe pipota de satisfacție. Aia a prostului care asteaptă căderea drobului de sare doar pentru satisfacția măruntului „v-am spus eu!”

Un consilier al lui Ludovic Orban, explicații șocante privind fotografia anului: Este ori o lucrătura securistă de 2 lei, ori trădare din interior

Cu cît mai mare este ura lor, cu atît mai profundă trebuie să fie liniștea ta. Nu-i vei vindeca pe ei fiindcă rămîn aceiași gnomi nevindecabili. Te vei vindeca în schimb pe tine”, susține Florin Silviu Ivan pe Facebook, care adăuga într-un comentariu că scurgerea fotografiei nu este o greșeală de PR. Este „o lucrătura securistă de 2 lei, ori trădare din interior”, afirmă acesta.

De la ce a pornit scandalul

O fotografie în care apare premierul Ludvic Orban cu ţigara aprinsă în mână şi mai mulţi miniştri care au în mână pahare sau ţigări este distribuită intens pe Facebook. Fotografia a fost făcută într-unul dintre birourile de la Guvern, iar cele mai multe comentarii ale utilizatorilor sunt negative.

Un consilier al lui Ludovic Orban, explicații șocante privind fotografia anului: Este ori o lucrătura securistă de 2 lei, ori trădare din interior

https://www.capital.ro/

Tătaru și întoarcerea la comunism:Dai datele personale pentru a sta la terasă!

31 mai

Tătaru și întoarcerea la comunism:Dai datele personale pentru a sta la terasă

Ministrul Sănătății a scris un ordin de măsuri pentru deschiderea teraselor inaplicabile. Aceste prevederi au fost publicate sâmbătă în Monitorul Oficial având aplicabilitate de luni, 1 iunie. Ministrul Sănătății nu s-a deranjat să publice măsurie pe site-ul Ministerului Sănătății, așa că patronii teraselor s-au străduit să facă rost de exemplarul din Monitorul Oficial în care ordinul a fost publicat. Mai jos găsiți toate prevederile care intră de luni în vigoare. Printre aberațiile lui Nelu Tătaru sunt:

Dacă mergi la o terasă cu prietena cu care nu ai același domiciliu în buletin, scaunele trebuie așezate la un metru și jumătate distanță.

Nu intri la terasă dacă nu arăți buletinul și nu ești consemnat într-un registru.

Pentru că ți se colectează date personale, trebuie să-ți dai consimțământul în scris pentru GDPR.

Dacă dai oliviera, sau solnița, la masa de alături și te văd milițienii, iei amendă.

Donate to support independent journalism

Donați pentru a susține jurnalismul independent

PRINCIPALELE MĂSURI SPECIFICE DE PROTECȚIE A CLIENȚILOR ÎN SPAȚIUL SPECIAL AMENAJAT DIN EXTERIORUL UNITĂȚII DE ALIMENTAȚIE PUBLICĂ (TERASE):

https://www.curentul.info/actualitate/tataru-a-obligat-patronii-de-terase-sa-tina-un-registru-cu-toti-clientii-domiciliul-acestora-si-momentul-servirii/

La intrare se va face un triaj observațional, iar accesul clienţilor cu simptome vizibile de infecție respiratorie va fi interzis;

Operatorii economici din sectorul alimentației publice se vor asigura că la intrare și la grupurile sanitare există dispozitive cu produse biocide avizate, necesare dezinfectării mâinilor clienților, precum și informarea acestora cu privire la modul de utilizare;

Se recomandă stabilirea de circuite cu sens unic ce trebuie parcurse de clienți în interiorul terasei, astfel încât să se minimizeze contactele între clienți (exemplu: înspre și dinspre toaletă);

Se va interzice transferul meniurilor, solnițelor, olivierelor și a altor obiecte, de pe o masă pe alta. Acestea vor fi dezinfectate după plecarea clienților de la o masă și, unde este posibil, se vor folosi meniuri de unică folosință;

Se asigură că la servirea mesei personalul va purta mască și mănuși, iar mănușile utilizate la servire nu vor fi utilizate la pregătirea mesei;

Se interzice consumul de produse în picioare, pentru a minimiza circulația clienților în interiorul terasei;

Se stabilește un număr de maxim 4 clienți care pot ocupa o masă, cu condiția respectării unei distanțe de 1,5 metri între persoane, excepție de la această regulă fac membrii aceleiași familii, care au același domiciliu;

Se asigură respectarea unei distanțe de minimum 2 metri între ocupanții meselor alăturate;

Ocuparea locurilor se va face cu rezervare anterioară, astfel încât să se evite aglomerările la intrarea în unitate și să se faciliteze ancheta epidemiologică în cazul apariției unui caz de îmbolnăvire între clienții localului;

Va exista, totodată, un registru de evidență a rezervărilor clienților, astfel încât în cazul apariției un caz de îmbolvnăvire cu virusul SARS-CoV-2 în rândul clienților unității de alimentație, să existe date concrete pe baza cărora să se poată efectua ancheta epidemiologică;

Se asigură că se efectuează dezinfecția meselor, după fiecare client/grup, cu produse biocide care necesită un timp minim de contact, avizate de Comisia Națională pentru Produse Biocide

Măsurile sunt obligatorii pentru toți operatorii economici din sectorul alimentației publice și, respectiv, pentru toți operatorii economici sau, după caz, administratorii care desfășoară activități de operare a plajelor turistice. În egală măsură, toți clienții teraselor sau plajelor turistice de pe litoralul românesc au obligația de a le respecta.

https://iosefinapascal.com/

Este șocant dar adevărat: Naziștii și masonii, «părinții» Uniunii Europene!

31 mai

Hitler portrait crop (colorized).jpg
„Statele Unite ale Europei”, reinvenţia anilor ’40
– varianta naţional-socialismului german –

Cunoscutul analist dr. Radu Golban a făcut o prezentare cu importante semnificaţii, privind constanţa politicii externe a Germaniei, pe termen extrem de lung: faptul că primul proiect al Statelor Unite ale Europei a fost conceput sub regimul lui Hitler, Fuhrer-ul jucând un rol cheie. Similitudinile cu noul concept lansat de Germania, la capătul primei recesiuni, sunt izbitoare.

Istoriografia şi, în general, aşa-zisele „institute de studii europene” au trecut sub tăcere totală planurile pentru o Europă Unită ale Germaniei naţional-socialiste, stabilind dogmatic ca moment fondator al Uniunii anul postbelic 1951. Unitatea Europeană a constituit, însă, unul din elementele centrale ale propagandei şi scopul naţional-socialiştilor (naziştilor). Werner Daitz, economistul partidului naţional socialist recomanda, în anul 1940, ca Germania să fie precaută şi să nu vorbească de conducere: „a se vorbi numai de Europa, deoarece conducerea Germaniei vine de la sine, datorită greutăţii politice, economice, culturale, tehnice şi amplasării geografice a acesteia”.

Concretizarea acestor planuri şi a diferitelor tehnici de integrare economică a Europei au urmat la nivel ministerial în diverse grupuri de lucru guvernamentale ale Germaniei naziste, printre cele mai complexe fiind formularea actului constitutiv al Confederaţiei Europene din 1943, elaborat de Joachim von Ribbentrop, ultimul ministru de externe al Reichului. Economistul nazist Werner Daitz propusese încă din 31 mai 1940, printr-un memorandum, aspectele „privind instituirea unui comisariat economic pentru marele spaţiu european”, explicând că pentru acest spaţiu este esenţială o conducere germană, iar von Ribbentrop chiar a format o „Comisie Europeană” în minister. (Printre lucrările lui Werner Daitz se numără şi Carta Europei, din 1943, ca şi planul de „Colaborare germano-franceză şi colaborare europeană” din acelaşi an.)

Dar începutul a fost discursul din 25 iulie 1940 al ministrului Economiei al Reichului (Germania), Walther Funk, intitulat „Reorganizarea Economică a Europei” (un fel de distilare a lungilor deliberări din presă – mai ales din cea germană – privind reorganizarea economică a Europei) a făcut senzaţie în epocă, care a fost privit ca un fel de plan semi-oficial al Germaniei pentru toate ţările „ocupate” sau aliate. Funk a atacat direct tema „Marelui Spaţiu Economic European”, despre care unele „direcţii” ar fi fost trasate de însuşi marele filosof Hegel, zicea el, conchizând:

Deoarece nu există niciun plan deja bine stabilit şi rapid, ci numai pregătirea unui plan coerent şi cuprinzător, conform ordinelor mareşalului Hermann Göring, care va decide privind forma finală de concepere şi de punere în aplicare a planurilor, trebuie, de aceea, să mă limitez la o declaraţie ce prezintă principiile şi metodele de bază. Trebuie aşadar să indic doar drumul prin care scopul nostru poate fi atins. Mai mult decât atât, noua economie europeană trebuie să crească organic.

Trebuie să fie provocată o întărire a sentimentului comunitar economic printre popoarele europene prin conlucrare în toate domeniile politicii economice (monedă, credit, producţie, comerţ etc.). Solidaritatea economică a statelor europene trebuie să înlesnească o reprezentare mai bună a intereselor economice europene faţă de alte grupuri economice în economia mondială. Această Europă Unită nu va lăsa să i se impună de către nicio entitate din afara Europei condiţii de tip politic şi economic. …Economia de pace ce va veni trebuie să garanteze spaţiului Germaniei Mari un maximum de siguranţă economică şi poporului german un maxim de consum de bunuri pentru sporirea bunăstării. Către acest scop trebuie să se orienteze economia europeană. Dezvoltarea se va produce în etape şi va fi şi diferită pentru ţările individuale; aceasta este astăzi grevată încă de numeroşi factori de nesiguranţă pentru că – să nu uităm aceasta – ne găsim încă în război!

Karl Megerle, director în ministerul de Externe german, concepea la 27 septembrie 1941 raportul „Positive Presse und Propagandathesen”, adresat diplomatului Renthe-Fink, principalul colaborator al mareşalului nazist von Ribbentrop în conceperea „Statelor Unite ale Europei”. Iată câteva pasaje din acest memorandum: „Toate popoarele şi statele întemeiate în mod istoric în Europa sunt binevenite ca membri ai Noii Europe… Doar acolo unde, datorită situaţiei de război sau datorită dovezilor că nu se poate conta pe loialitate, este necesară intervenţia în treburile interne. Cerinţa individuală faţă de statele europene: să fie membre loiale, pozitive ale Europei… Protejarea Europei Eterne este posibilă doar în cazul particularismului european. Pretenţia americană de dominaţie mondială este legată de decăderea culturii europene şi abandonarea a 2000 de ani de cultură… Experienţa Germaniei la nivel social stă la dispoziţia celorlalte ţări europene… Transferul acestor idei către popoarele europene garantează crearea unei dreptăţi sociale mai bune şi în relaţiile dintre popoare.”

Raportul şefului Externelor Reich-ului nazist, Joachim von Ribbentrop, din martie 1943, este, însă, cel mai important document, căci anunţa, dacă soarta războiului nu se schimba, iminenţa creării Uniunii Statelor Europene: „Aşa cum i-am propus deja Führerului în notele mele anterioare – scria Ribbentrop –, trebuie să proclamăm, cât mai curând cu putinţă, în formă cât se poate de concretă, Uniunea Statelor Europene, şi anume imediat ce vom înregistra un succes militar semnificativ. Ca act de întemeiere îmi propun invitarea tuturor şefilor de stat, cu guvernele statelor respective, de exemplu la Salzburg sau Viena, care să semneze în mod festiv actul de înfiinţare al acestei uniuni.

Avem în vedere, mai întâi, statele Germania, Italia, Franţa, Danemarca, Norvegia, Finlanda, Slovacia, Ungaria, România, Bulgaria, Croaţia, Serbia, Grecia şi Spania (?). La acestea s-ar adăuga, în caz că Führerul intenţionează, şi statele independente ce s-ar putea forma în teritoriile Europei ocupate de noi…

Astfel, în America, propagandei împotriva Germaniei i s-ar distruge argumentele. Grupurilor [germanofile] de opoziţie li s-ar furniza sloganuri precum: «Ceea ce în America de Nord se poate, anume întemeierea Statelor Unite ale Americii, nu s-ar putea refuza Europei.» Totodată, prin aceasta am împiedica câteva state neutre, cum ar fi Suedia, Turcia, Portugalia etc., de la a avea relaţii prea strânse cu Anglia şi America. De asemenea, străduinţele Turciei în vederea formării unei Uniuni Balcanice, în spatele căreia stă în mod firesc Anglia, ar fi în zadar prin formarea unei Uniuni a Statelor Europene… nu prejudiciem nimic printr-o asemenea uniune de state, însă formarea Marelui Imperiu German la sfârşitul războiului este atunci o certitudine. Este convingerea mea cea mai fermă, că, dacă procedăm tactic, se poate cruţa mult sânge german…”. (Aici sunt postate în germană toate aceste texte recent dezvăluite ale liderilor nazişti din anii ’40, privind „Statele Unite ale Europei”, grupate sub titlul The roots of the „Brussels EU”.)

Ribbentrop preciza că un asemenea plan unificator nu are voie să furnizeze detalii concrete privind funcţionarea politică şi administrativă, cei însărcinaţi de Germania pentru negocieri trebuind să se limiteze numai la formulări generale, impunându-se mai degrabă prelucrarea propagandistă a Europei, ce asigură o cedare a suveranităţii fără garanţii politice. Astfel, Ribbentrop era convins de necesitatea afirmării credibile a suveranităţii României pe plan extern, considerând-o indispensabilă pentru o construcţie a Uniunii Statelor Europene.

Şi Martin Bormann, şeful cancelariei partidului naţional socialist, arăta în studiul de lucru „Fixarea obiectivelor naţionaliste în Europa de Est”, din iulie 1941, că politica Germaniei faţă de România trebuie să evite orice fel de animozităţi, ca să se sugereze ţărilor est-europene că Germania ar avea doar de îndeplinit un mandat, o menire. Avertiza, însă, totodată că politica germană să nu fie dependentă de bunul plac al României. „Trebuie să se procedeze astfel – explica Bormann –, pentru a se împărţi uşor uriaşa prăjitură, în aşa fel încât mai întâi să stăpânim, apoi să administrăm şi în al treilea rând să putem exploata. Şi chiar dacă este nevoie să se amputeze nişte teritorii, Germania trebuie să apară în ochii populaţiei ca cea care apără legalitatea şi populaţia…”

Continuitatea Reich-ului, azi, în UE

Dacă în toamna lui 1943, ideologul nazist Cecil von Renthe-Fink explica în „Proiect pentru întemeierea unei Uniuni Europene de State”, la capitolul „Interesul Germaniei pentru unitatea Europei”, că, „având în vedere situaţia sa geografică şi puterea sa demografică, Germania este chemată să medieze interesele speciale ale statelor europene individuale în interesul întregii Europe de a avea unitate”, peste ani, în 1995, Joschka Fischer (fost ministru PSD de Externe şi vice-cancelar în guvernele Germaniei conduse de Schroeder) spunea că Germania „va obţine ceea ce lumea i-a refuzat în timpul celor două războaie mondiale, adică o hegemonie dulce asupra Europei, rezultat al ponderii sale, al poziţiei sale geografice şi al puterii sale industriale”.

Ziarul francez Le Monde scria şi el, în octombrie 2010 că Gerhard Schroeder (cancelar al Germaniei, atunci), împreună cu ministrul său de externe, Joschka Fischer, au reuşit, printr-un joc subtil, să reconcilieze opinia publică germană şi partidele politice cu noţiunea de putere, ei mergând până la a afirma că „Germania are tot interesul să se considere ea însăşi o mare putere în Europa şi, în consecinţă, să-şi orienteze politica externă în acest sens”.

Şi mecanismele economice ale actualei Uniuni Europene sunt cele inventate de Germania nazistă. Astfel, în iulie 1934 rezervele germane de aur şi valută au scăzut la 78 milioane mărci imperiale. Guvernul german a întocmit atunci aşa numitul „Plan Nou” economic, care implica un control direct al statului şi un sistem de manevrare a comerţului extern. Oricum, Germania înlocuise „etalonul aur” (nemaiavând rezerve după anteriorul război mondial, pierdut), cu „etalonul muncă”, pentru emiterea propriei monede, prin care se făceau plăţile interne, iar în plan extern a propus şi a obţinut succesul în sud-estul Europei cu sistemul de cliring (clearing), ceva între barter şi decontări reciproce în schimbul de mărfuri, fără a folosi valute străine precum dolarul american.

„Noul plan”, al controlului central, de stat, pentru export-import şi al cliringului, a fost conceput nu numai ca o reacţie pe termen scurt la reducerea valutei, ci şi ca un instrument de „schimbare sistematică” în ceea ce priveşte activitatea de import a Germaniei. Guvernul era singurul care decidea asupra cererii şi ofertei, reglementând importul printr-o listă de priorităţi pentru materii prime, acoperit prin contracte de schimb de produse, fără bani.

În Europa confederată („Statele Unite ale Europei”), concepută de Germania nazistă, şi pe care trebuia să o conducă, acest sistem economic urma să fie extins la nivel continental, iar convertirile de cliring urmau să fie practicate de către Banca Central-Europeană, conform planului propus de Funk. Întrebat fiind dacă, în concluzie, şi actuala Bancă Central-Europeană a Uniunii Europene (cu sediul la Frankfurt, în Germania, ce administrează moneda unică europeană, euro, şi defineşte şi pune în aplicare politica economică şi monetară a UE) îşi are rădăcinile tot în Germania interbelică, dr. Golban răspundea că: „Asta este situaţia. Proiectata Bancă Central-Europeană [nazistă] nu se deosebeşte absolut deloc de actuala BCE, care nu e o bancă centrală în sensul propriu-zis, nu e mama, ci fiica celor 17 bănci naţionale. Deci nu e o bancă de rezerve, nu are active proprii, ci e doar o bancă ce gestionează creanţele reciproce ale altor bănci centrale. Acest model de funcţionare a fost un produs al cliringului; o fază nouă a cliringului adoptat în 1942, care a transformat cliringul bilateral în cliring multilateral. O altă dezvoltare a cliringului a fost atribuirea unui nume comun monedei euro. Deci vorbim de una şi aceeaşi tehnică, una care permite în timp, printr-un sistem modular, ca şi la jocul lego, o gamă largă de posibilităţi de acţiune.”

Revelaţiile privind continuitatea proiectelor naziste pentru Europa şi Uniunea Europeană de azi, pleacă de la dr. german Mathias Rath, care, la 23 aprilie 2003, arăta către New York Times că „Bruxelles-UE” – Uniunea Europeană este o construcţie politică nedemocratică, funcţionând ca un Politburo al cartelului petrolului şi medicamentelor şi este de sorginte nazistă. Apoi, în cartea Rădăcinile naziste ale „Bruxelles-UE” publicată de Fundaţia dr. Rath, se arată că, în conformitate cu arhivele devenite publice – 50.000 de pagini ale procesului Tribunalului de la München, puse în ultimii ani la dispoziţia publicului – Europa de la Bruxelles „a fost concepută în structura şi finalităţile sale reale înainte de al Doilea Război Mondial”. Astfel, directorul concernului german IG Farben a vorbit în 1940, într-o scrisoare, despre o monedă unică europeană, o legislaţie unică şi un sistem juridic european. IG Farben a finanţat campania electorală şi accesul la putere al lui Hitler. În 1941 era întocmit „planul de creare a Noii Europe” al nazistului Arno Solter, care conducea Institutul Central de Cercetare pentru Ordine Economică Naţională şi Economia Sferei Extinse, condus de Cartelul Marelui Spaţiu (chimie-farmacie-petrol), a cărui „operă perfectă este Comunitatea Economică Europeană”.

Conform arhivelor evocate, la puţin timp după război, „după ce câţiva şefi nazişti au fost judecaţi şi executaţi, actorii economiei nu s-au neliniştit şi foarte puţini dintre ei au fost condamnaţi. Ei s-au regăsit în conducerea componentelor refăcute ale lui IG Farben (Bayer, Hoechst, BASF) şi în fruntea construcţiei Europei de la Bruxelles”. Planurile concepute de ei – scrie dr. Rath – au dus „la această magistrală structură antidemocratică care este Comisia Europeană, nealeasă, dotată cu o putere exorbitantă şi aflată în întregime la ordinele cartelului. Ei au investit şi în guvernul Germaniei şi i-au plasat pe cei supuşi în posturi cheie în guverne din Europa Occidentală”.

După 1948, în ciuda a şase ani de război, a bombardamentelor masive ale Aliaţilor şi a plăţii despăgubirilor de război, situaţia economică şi financiară a Germaniei era mai bună decât cea din 1936. O mare parte din contribuţia la această reuşită i s-a datorat lui Ludwig Erhard, care a fost pregătit special în acest scop încă din timpul războiului şi a devenit lider influent în Germania de după război, fiind cel dintâi ministru al economiei al RFG, iar între 1963 şi 1966, cancelar. În timpul Germaniei naziste, Erhard fusese o vreme director adjunct al unui Institut de cercetare de marketing, dar, între semi-oficial şi secret, a lucrat la scenarii economice de după război. Oficial astfel de studii erau relativ prohibite, dar Erhard a continuat să lucreze pe această temă, din 1942, prin ordin al „Reichsgruppe industrie” (Grupul Industrial al Reichului, unul din cele mai mari grupuri industriale create conform politicii „sincronizării” asociaţiilor de salariaţi a naţional-socialiştilor, fiind compus din 31 de alte grupuri economice şi departamente).

În 1944 Erhard a scris studiul Finanţele de război şi consolidarea datoriei, în care presupunea că Germania a pierdut deja războiul şi a discutat acest scenariu cu Otto Ohlendorf – SS-Gruppenführer şi şef al Inland-SD, o secţiune a SD, agenţia de informaţii a SS şi a Partidulului nazist, responsabilă de informaţii şi securitate în Germania, totodată secretar adjunct de stat în Ministerul Economiei Reichului. Ohlendorf s-a pronunţat pozitiv pentru acest „antreprenoriat activ şi curajos”, destinat să înlocuiască după război planificarea de stat birocratică a economiei.

Ohlendorf a coordonat planurile de reconstrucţie a economiei germane după război, un război pe care şi el şi alţii îl considerau a fi pierdut. O astfel de planificare pentru momentul de după război nu putea fi publică sau oficială. Totodată, Heinrich Himmler, care detesta regimul intervenţionist de stat promovat de Albert Speer, ministru de Armament şi Producţie de război, ca fiind „total bolşevic” şi spera el însuşi într-o carieră militară într-o viitoare Germanie învinsă, a protejat grupul de lucru din jurul lui Ohlendorf, Erhard şi alţi experţi, ce planifica, printre alte, cum să introducă noua monedă germană Deutsche Mark.

Postbelic, Erhard a conceput această relansare a Germaniei prin exporturi masive în Europa, iar aceasta presupunea subordonarea premeditată a suveranităţii naţionale unui organism internaţional. Acest organism a fost mai întâi Comunitatea Economică a Cărbunelui şi Oţelului, precursorul economic al Uniunii Europene, creat în aprilie 1951 de către şase state vest-europene. Dar înainte de crearea acestei pieţe comune, industria şi naziştii trebuiau deculpabilizaţi iar bancherii şi oficialii nazişti reintegraţi.

În 1957, înaltul comisar american pentru Germania, John J. Mc Clay, i-a amnistiat pe industriaşii vinovaţi de crime de război. Doi mari industriaşi nazişti, Alfried Krupp şi Friedrich Flick, au fost eliberaţi din închisoare, după care şi-au refăcut imperiile industriale, care au devenit printre cele mai puternice din Europa.

Continuitatea economiei Germaniei după război este şocantă – scria istoricul dr. Michael Pinto-Dushinsky – Figuri marcante ale economiei naziste au devenit fondatori de frunte ai Uniunii Europene”. Ca şi Krupp şi Flick, Herman Abs, cel mai puternic bancher al Germaniei postbelice, prosperase în timpul celui de-al treilea Reich. El făcea parte din boardul lui I.G.Farben, una dintre cele mai puternice companii ale Germaniei naziste (care i-a finanţat şi cercetările lui Erhard) şi ai cărei lideri au fost învinuiţi pentru crime de război. Dar Abs a devenit una dintre cele mai importante figuri ale reconstrucţiei Germaniei de după război, ocupându-se, prin administrarea fondurilor venite prin Planul Marshall, de refacerea economică a Germaniei şi de punerea bazelor Uniunii Europene de astăzi. Abs era şi membru al Ligii europene pentru cooperare economică, un grup de presiune intelectuală creat în 1946, care milita pentru o piaţă comună, precursor al UE. După instalarea lui Konrad Adenauer în fruntea cancelariei federale, Abs a devenit principalul său consilier financiar şi s-a ocupat de refacerea lui Deutsche Bank.

Klaus Iohannis este noul Konrad Adenauer”, declara la finele anului 2014 Elmar Brok, membru al Uniunii Creştin Democrate (CDU) din Germania şi preşedintele Comisiei pentru Afaceri Externe din Parlamentul European (PE). Konrad Adenauer a fost primul cancelar federal de după război al Germaniei. Fost primar al Kolnului încă din 1909, Adenauer a avut de suferit odată cu venirea nazismului la putere, deşi a reuşit să obţină o pensie şi era admirat chiar şi de către Adolf Hitler, pentru spiritul său gospodăresc. De numele lui Konrad Adenauer este legat mitul „miracolul economic” postbelic, ce a permis Germaniei occidentale (RFG) „să renască din ruinele celui de-al Doilea Război Mondial şi să devină una din cele mai mari puteri ale lumii” (cum recunosc chiar şi ruşii). Este evident că el a fost preferatul americanilor (care ocupau vestul Germaniei), atunci când în 1949 a fost numit/ales în funcţia de primul cancelar postbelic, dar în spatele lui erau aliniaţi mulţi foşti nazişti.

La sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial, autorităţile militare americane l-au repus în funcţia de primar al oraşului Koln, dar britanicii, care au preluat controlul oraşului în iunie 1945 l-au înlăturat din funcţie în octombrie acelaşi an. Această cădere de la putere în loc să-l determine să se retragă din viaţa publică l-a revigorat şi mai mult, implicându-se în crearea partidului Uniunea Creştin Democrată (ce reconcilia catolicii cu protestanţii şi celelalte confesiuni creştine).

Primele alegeri pentru Bundestag-ul Germaniei de Vest au avut loc pe 15 august 1949, creştin-democraţii fiind cel mai puternic partid nou creat. În timpul alegerilor din 1949, Adenauer – care apărea ca un fel de anglofob – acuză guvernul britanic că îi susţine din umbră pe social-democraţi, dar că un guvern socialist ar ruina Germania din punct de vedere economic, eliminând, astfel, un potenţial rival economic al Marii Britanii. Existau două viziuni contradictorii ale unei viitoare Germanii: cea susţinută de Adenauer şi cea a principalului său rival, social-democratul Kurt Schumacher. Adenauer se uita spre Occident, favorizând „integrarea” Republicii Federale a Germaniei cu alte state occidentale, în special cu Franţa şi cu Statele Unite ale Americii, în scopul de a lupta în Războiul Rece, chiar dacă preţul acesta era continuarea divizării Germaniei (cea de Est fiind ocupată de sovietici şi orientată spre comunism).

Prin contrast, Schumacher, deşi anti-comunist, era în favoarea neutralităţii în timpul Războiului Rece, voind să vadă o Germanie unită, socialistă şi neutră. Prin urmare, Adenauer era în favoarea aderării Germaniei la NATO, fapt la care Schumacher se împotrivea cu fermitate.

Cât de corecte au fost alegerile sub o ocupaţie americană, este greu de spus, dar Adenauer a câştigat, spre satisfacţia SUA (cam ca cele de sub ocupaţie sovietică, am crede). În spatele lui Adenauer au stat, însă, o mulţime de planificatori economici ce-şi dezvoltaseră planurile în timpul Germaniei naziste, mai ales în ce priveşte integrarea europeană („Statele Unite ale Europei”, cu Germania putere dominantă), dar şi noul serviciu secret (BND-ul), aşa că atribuirea „miracolului economic” lui K. Adenauer este exagerată, el se datorează mai multor forţe.

La scurt timp după înfiinţarea sa, Serviciul German de Informaţii Externe, BND, a efectuat activităţi de spionaj şi pe plan intern şi a strâns date despre politicieni şi partide. Totul la ordinele celui care ar fi trebuit de fapt să controleze activitatea serviciului, dar care a abuzat de serviciul de informaţii: guvernul cancelarului Konrad Adenauer, care a guvernat astfel din 1949 până în 1963.

Adevărul acesta a fost descoperit în rândurile scrise la începutul anilor ’60 de fostul şef al BND Reinhard Gehlen (care şi mai înainte fusese tot general, nazist). Aflăm astfel că foşti nazişti au fost angajaţi după război, fără rezerve, în cadrul serviciilor de informaţii. Cancelaria lui Adenauer ar fi trebuit de fapt să supravegheze activitatea BND, dar „suspiciunea că serviciul este folosit în mod abuziv de către guvern a planat în întreaga eră Adenauer asupra BND. Dar nu a putut fi niciodată dovedită” – spune dr. Henke. Astăzi ştim că prezenţa pe plan intern a BND a fost mult mai amplă decât şi-au închipuit oamenii la vremea aceea.

Cancelarul Adenauer a folosit serviciul de informaţii externe pe plan intern, în interes politic personal. A însărcinat BND să strângă informaţii despre prietenii şi duşmanii săi, despre opoziţie şi aliaţi. În arhivele BND se găsesc cel puţin 210 dosare despre politicieni, oameni de ştiinţă şi jurnalişti; de exemplu despre politicianul social-democrat Willy Brandt (care, ca primar al Berlinului de vest „ar fost impus berlinezilor de către aliaţi”, fiind „mânat de o mare ambiţie”, conform raportului secret), dar şi despre ministrul conservator Franz Josef Strauß, biroul cancelarului dând ordin ca aceste date să fie colectate prin acţiuni de spionaj. Câteva sute de informatori, plasaţi strategic în toate domeniile importante din politică şi viaţa socială, transmiteau date către BND, iar şeful BND Gehlen retransmitea mai departe informaţiile către Cancelaria federală.

Walter Hallstein, „arhitectul cheie al Uniunii Europene” a fost un jurist puternic în Germania nazistă, însărcinat cu formularea legii pentru „protecţia sângelui german şi a onoarei germane”, în 1939. El, Hallstein, fusese instruit de profesori de drept al căror prim scop era sabotarea Tratatului de la Versailles, care a decis cheltuielile de reparaţii impuse Germaniei după pierderea Primului Război Mondial, cât timp a studiat la Kaizer Wilhelm Institute din Berlin, instituţie privată finanţată de cartelul IG Farben. În iunie 1938, Hallstein participase la negocierile oficiale de stat între Germania nazistă şi Italia fascistă în scopul de a crea, pe baza politicilor lor, o platformă pentru Europa viitoare. În 1941, Hallstein a devenit decan al Facultăţii de Drept şi Economie de la Universitatea din Frankfurt, Germania, unde îşi avea sediul, de asemenea, IG Farben. Câţiva ani mai târziu, Tribunalul pentru crime de război de la Nürnberg susţinea că în acest sediu al IG Farben s-a planificat şi implementat cucerirea economică a Europei.

După invazia aliaţilor (anglo-americani) din 1944, Hallstein a ajuns într-o tabără de prizonieri de război în Statele Unite, unde – culmea – a înfiinţat un fel de „universitate” specială pentru a-i educa pe ceilalţi prizonieri cu privire la legislaţie şi drepturile lor. Reuşeşte să îi convingă şi pe americani că n-ar fi fost vreun nazist important, este eliberat alături de ceilalţi prizonieri germani şi, după război a fost numit vicecancelar al Universităţii din Frankfurt, iar în 1948 este invitat în SUA, la Universitatea Georgetown în calitate de lector. Numărându-se printre primii „savanţi” germani invitaţi la o universitate americană, înţelege beneficiile unei alieri cu Statele Unite precum şi aderarea Germaniei la alianţe internaţionale precum ONU şi NATO, ca fiind necesare pentru revenirea Germaniei pe scena internaţională, pentru început.

În 1950, după ce şi-a curăţat (ascuns) trecutul nazist faţă de „Aliaţi”, Hallstein a devenit principalul consilier şi coordonator al politicii externe a cancelarului vest-german Konrad Adenauer, acesta desemnându-l în fruntea delegaţiei germane pentru negocierile cu francezii asupra uniunii europene embrionare (Planul Schuman).

Istoria spune că, în mai 1950, cancelarul Adenauer primise o scrisoare de la ministrul de externe al Franţei, Robert Schuman (luxemburghez, dar german prin naştere şi formare), în care îi sugera instituirea unei „Înalte Autorităţi”, supranaţională, abilitată în controlul industriilor cărbunelui şi oţelului din Franţa şi Germania de Vest, ca fiind cel mai bun mod de a promova creşterea economică comună şi de a pune capăt adversităţii seculare franco-germane.

Schumann ar fi compus scrisoarea la „instigarea” diplomatului Jean Monnet, personaj dubios, care a conceput, practic, „Planul Schuman”. S-a aflat mai târziu că totul era parte dintr-o mare conspiraţie, Monnet având acordul SUA de a acţiona. În anii războiului, Monnet „a ajuns ca la un moment dat, în SUA, să fie anchetat pentru evaziune fiscală, iar FBI-ul să îl suspecteze de spălare de bani pentru nazişti. Avea însă un mare talent de a-şi face prieteni printre oamenii cei mai influenţi şi a ieşi mereu curăţat de toate păcatele.” Aşa că, de la începutul anilor ’40, Jean Monnet a devenit prieten cu Harry Hopkins, mâna dreaptă a preşedintelui american Roosevelt, căruia şi Monnet i-a devenit consilier personal în problemele Europei. Astfel s-a înfiripat, şi în SUA, „Grand Design for a unified Europe” a la Monnet.

Acum se recunoaşte că proiectul „a fost rodul unui complot”. Jean Monnet şi „colaboratorii săi” au redactat în aprilie 1950 nota de câteva pagini ce conţinea expunerea de motive şi dispozitivul propunerii, bulversând toate schemele diplomaţiei clasice, cu tradiţionalele consultări cu serviciile ministeriale competente, preferându-se cel mai mare secret pentru a se evita posibilele obiecţii sau contrapropuneri. În timp ce Robert Schuman prezenta planul în dimineaţa zilei de 9 mai colegilor săi de guvern, un emisar secret îl înmâna personal cancelarului german Konrad Adenauer. Astfel, la ora 4.00, în după-amiaza aceleiaşi zile, proiectul era făcut public sub numele de Declaraţia sau Planul Schuman.

După ce, la 23 mai 1950, Adenauer s-a întâlnit cu Monnet pentru lămuriri, iar discuţiile franco-germane au început la Paris, la 20 iunie 1950, dată care a marcat primul moment când Republica Federală Germană a apărut ca un egal pe scena internaţională, cancelarul Adenauer l-a numit pe juristul ex-nazist Walter Hallstein în fruntea delegaţiei germane pentru negocierile asupra Planului de „integrare” a industriilor de oţel şi cărbune franceză şi germană, ceea ce acesta reuşeşte cu brio, fiind pregătit de ani buni să joace cartea germană. Astfel, în 1951, el reuşea să reunească, prin Tratatul de la Paris, mai multe ţări, Franţa, Germania, Italia, Belgia, Luxemburg şi Olanda în fondarea Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului (European Coal and Steel Community), ECSC sau ceco.

Tot Walter Hallstein, în 1955, la Messina, în Italia, a negociat cu miniştrii de externe ai celorlalte ţări CECO pentru mărirea „integrării” economice şi scăderea tarifelor vamale între cei 6, ceea ce le „va stimula relaţiile comerciale şi dezvoltarea economică”. Astfel a obţinut ca, la 25 martie 1957, Franţa, Germania de Vest, Olanda, Italia, Belgia şi Luxemburgul să semneze, la Roma, Tratatul Comunităţii Economice Europene (CEE sau Piaţa comună) şi Comunitatea Europeană a Energiei Atomice (CEEA). Germania a semnat, evident, prin Adenauer şi Hallstein. Intrarea în vigoare a Tratatului a avut loc în ianuarie 1958, cu structurile ei: Consiliul de Miniştri, Comisia şi Adunarea Parlamentară Europeană, iar Walter Hallstein a fost primul preşedinte al Comisiei Comunităţii Economice Europene (azi Comisia Europeană) în perioada 1958-1967.

Sovieticii, însă, credeau de la început despre Planul Schuman că:
Acest plan este dictat de către imperialiştii americani, care acceptă să-l finanţeze… Dl. Harriman [secretar al Comerţului SUA, sub preşedintele Harry Truman] a declarat, în iunie 1950, că 600 milioane din ajutorul Marshall pot fi folosiţi pentru realizarea Planului francez. Explicaţia acestei duble paternităţi este că legătura strânsă care există între monopolurile americane şi cartelurile germane … este bine cunoscută… Planul Schuman nu este un plan de pace, ci este un plan de război… este o prelungire a Planului Marshall, ce tinde să facă din Germania de Vest, sub controlul SUA, o bază politică, economică şi militară cheie în Europa, pentru al treilea război mondial.”

Timp de zece ani de zile, începând din 1958, Hallstein a comandat o armată de mii de birocraţi europeni, în afara oricărui control democratic. Abia „la 1 decembrie 2009, Tratatul de la Lisabona a impus elementele cheie ale structurii UE construită de Hallstein. Prin semnarea Tratatului de la Lisabona, 27 şefi de state, au semnat un «act de activare»; similar cu anul 1993, ei au deschis porţile pentru guvernarea asupra Europei a intereselor corporatiste de cartel care nu şi-au atins scopul în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.”

Deşi germanii au ieşit bine în noua construcţie europeană, condiţiile pe care a trebuit să le accepte Germania Occidentală ca membră a CEE au fost criticate de Ludwig Erhard, membru al partidului lui Adenauer, Uniunea Creştin Democrată, care, în calitate de ministru pentru afacerile economice din anul 1949, era considerat artizanul principal al „miracolului economic” al Germaniei în refacerea economiei distruse de război. În 1957, Erhard a devenit vicecancelar, dar antagonismul dintre el şi Adenauer s-a accentuat şi, în 1959, Adenauer a încercat să-l excludă de la eventuala succesiune la funcţia de cancelar.

Vom reaminti că Ludwig Erhard a produs din timpul războiului, în 1944, studiul Finanţele de război şi consolidarea datoriei, în care pleca de la supoziţia că Germania a pierdut deja războiul, dar va reuşi să se refacă ca putere economică, detaliind acest scenariu cu Otto Ohlendorf, SS-Gruppenführer, ei aflându-se sub protecţia şi încurajarea directă a lui Heinrich Himmler însuşi, unul dintre liderii nazişti de prim rang, comandantul SS (Schutzstaffel) şi al poliţiei secrete de stat, Gestapo-ul.

Erhard a fost căsătorit cu sora lui dr. Guth, conducătorul organizaţiei „Reichsguppe Industrie”, asociaţia oficială nazistă a industriaşilor din Reich-ul german. În funcţiile sale postbelice, el a reintegrat managerii IG Farben condamnaţi la Nurnberg pentru crime împotriva umanităţii, în poziţii de conducere corporatistă în Germania occidentală. El s-a apărat public pentru această decizie declarând că „a fost necesară datorită experienţei acestora în domeniul tehnologiei economice şi chimice”.

Apoi, când în 1963, Adenauer a fost forţat să demisioneze din funcţia de cancelar de către aliaţii săi (nemulţumiţi de abuzurile lui interne), a fost succedat tocmai de Ludwig Erhard, care a devenit, astfel, noul şef al Germaniei occidentale, pe care o reprezenta şi la „Bruxelles UE”, condusă de co-naţionalul său Walter Hallstein.

Astfel, într-o fotografie din 24 aprilie 1964 prezentată de publicaţia Fapte UE, în articolul Cunoaşteţi finanţatorii „Bruxelles UE”, erau prezentaţi aşa-zişii „arhitecţi cheie ai Bruxelles-UE, toţi membri activi ai coaliţiei dintre nazişti şi IG Farben din timpul celui de-al Doilea Război Mondial, întâlnindu-se la sediul «Bruxelles UE» pentru a-şi susţine declaraţiile cu privire la viitorul continentului european”. Aceştia erau: preşedintele Comisiei Europene Walter Hallstein; cancelarul german Ludwig Erhard; Ludger Westrick, şeful cancelariei Germaniei; Karl Carstens, secretar de stat al ministerului german al Afacerilor Externe; Karl-Günther von Hase, şeful Serviciului de Presă şi Informaţii al guvernului german. Publicaţia dă şi trecutul „nazist” al acestor importante personaje.

Rezultatul de azi: „Nimic nu ne împiedică să apreciem faptul că, din punct de vedere financiar, între excedentele comerciale germane din zilele noastre şi excedentele rezultate în urma derulării operaţiunilor de cliring [dintre Germania nazistă şi celelalte ţări] nu există nicio diferenţă. Totodată, creşterilor de preţuri din ţările asociate [în UE] nu le-a corespuns o creştere comparabilă a preţurilor la nivelul Germaniei. Concret, ce observăm în Eurosistem? În ultimii ani, creşterea preţurilor, în ţări precum Grecia, Spania, Portugalia, România a redus competitivitatea economică şi a deteriorat balanţele comerciale ale acestor ţări.

Acest efect este indus, indirect, şi de o depreciere reală a preţurilor germane, constituind un element central în contextul crizei actuale. Extinderea comerţului german intra-comunitar a generat un excedent comercial german. Actuala arhitectură a Eurosistemului, bazată pe un sistem de bănci centrale naţionale ce funcţionează pe principiul descentralizării operaţiunilor, permite şi o politică exactă de sterilizare a excedentului comercial german în defavoarea contribuabilului român, grec, spaniol, portughez sau italian…” (Radu Golban, Mihaela-Brînduşa Tudose, De la cliring la euro)

Contribuţia masonică şi evreiască

Revendicarea paternităţii Uniunii Europene de către masoni se bazează pe faptul că autorul ideii „Uniunii Paneuropene”, contele austriac Richard von Coudenhove-Kalergi, era membru al lojii masonice austriece Humanitas. El a publicat mai întâi lucrarea-manifest Pan-Europe, în 1923, urmată de o lucrare în trei volume, Lupta pentru PanEuropa (1925-1928), devenind astfel unul dintre „patriarhii integrării europene”. În viziunea sa, împărtăşită, am putea spune, numai sub acest aspect şi altfel nuanţat şi de nazişti, mai târziu, supremaţia globală a Europei lua sfârşit, declinul acesteia putând fi evitat numai dacă sistemul politic al statelor europene ar coopera.

Coundenhove-Kalergi, al cărui tată era un prieten apropiat cu fondatorul sionismului, Theodor Herzl, recunoştea, în cea de a doua carte a sa, că a fost puternic sprijinit de lorzii finanţelor evreieşti (Rothschilds, Warburg sau Bernard Baruch):
La începutul anului 1924 baronul Louis Rothschild mi-a telefonat să-mi spună că un prieten de-al său, Max Warburg, a citit cartea mea şi vrea să mă întâlnească. Spre marea mea uimire, Warburg mi-a oferit imediat o donaţie de 60.000 de mărci de aur pentru a vedea demarând mişcarea pan-europeană în următorii trei ani. Max Warburg a fost un susţinător fervent al Pan-Europei toată viaţa şi am rămas prieteni apropiaţi până la moartea sa, în 1946. Disponibilitatea lui de a sprijini (mişcarea) de la bun început a contribuit decisiv la succesul ulterior… El şi-a făcut un principiu din finanţarea acestor mişcări. El a rămas sincer interesat de Pan-Europa pentru întreaga sa viaţă. Max Warburg a aranjat ca, în călătoria sa din 1925 în Statele Unite, să mi-i prezinte pe Paul Warburg şi pe finanţatorul Bernard Baruch.”

Este aproape total necunoscut public faptul că aşa-zisul părinte spiritual al Uniunii Europene, contele Coudenhove-Kalergi, voia, de fapt, o viitoare Europă şi o viitoare lume în care evreii să fie noua „nobilime” globală, naţiunea conducătoare peste un amestec rasial de tip babilonian. El şi-a dezvăluit aceste aspiraţii în cartea sa Praktischer Idealismus (Idealismul Practic), din 1925, scriind:
Omul viitorului va fi de rasă mixtă. Rasele şi clasele de astăzi vor dispărea treptat din cauza dispariţiei spaţiului, a timpului şi a lipsurilor [!?]. Rasa euro-asiatico-negroidă a viitorului, similară în aspectul său cu cel al vechilor egipteni [!?], va înlocui diversitatea popoarelor cu o diversitate de indivizi. În loc să îi distrugă pe evreii europeni, Europa, împotriva propriei voinţe, va rafina şi educa acest popor într-o viitoare naţiune-lider, prin acest proces de selecţie artificială. Nu e de mirare că acest popor, care a scăpat din închisoarea ghetoului, s-a dezvoltat într-o nobilitate spirituală a Europei. Prin urmare, o Providenţă generoasă a prevăzut Europa cu o nouă rasă de nobilime prin Graţia Spiritului. Acest lucru s-a întâmplat în momentul în care aristocraţia feudală din Europa a decăzut, dar şi datorită emancipării evreilor.”

Acest fel de Pan-europenism i-a trezit un viu dezgust liderului nazist Adolf Hitler, care în a doua sa carte (secretă mult timp şi publicată abia în 1961) îl numea pe Coudenhove-Kalergi drept „bastardul tuturor” sau „bastardul cosmopolit” („Allerwelts Bastard Coudenhove”). Este vorba de lucrarea lui Hitler Politica este istoria în desfăşurare, scrisă după Mein Kampf şi rămasă în manuscris până la publicarea sub numele de Zweites Buch (A Doua Carte). În viziunea lui Hitler, Coudenhove-Kalergi era un tip fără rădăcini, cosmopolit, elitist corcit jumătate de rasă, care s-a angajat să repete greşelile istorice ale strămoşilor Coudenhove, „servitorii Habsburgilor, pe plan continental”.

De fapt, naziştii considerau Uniunea Pan-Europeană – din care mai făceau parte, ca personalităţi de frunte, şi evreii Albert Einstein şi Sigmund Freud – ca aflându-se sub controlul masoneriei. Într-adevăr, Coudenhove-Kalergi, care era conte german, a co-fondat Uniunea Pan-Europeană împreună cu arhiducele Otto von Habsburg în 1922, după ce mai înainte intrase în masonerie, în mai sus amintita lojă masonică vieneză (Humanitas), acestea fiind motive de dublu dispreţ din partea lui Adolf Hitler.

O bizară atitudine a bătrânului conte-tată Coudenhove-Kalergi, din timpul adolescenţei lui Richard, este semnificativă pentru cum a fost influenţată din start gândirea viitorului părinte al pan-europenismului. Astfel, bătrânul conte-tată a părăsit Biserica creştină în semn de protest, chipurile, deoarece liturghia creştină din Vinerea Mare (dinainte de Paşti), ajungea la îndemnul „Oremus et pro perfidis Judaeis” („Să ne rugăm, de asemenea, pentru evreii necredincioşi”), despre care bătrânul Coudenhove-Kalergi pretindea că este o expresie a „antisemitismului”. Să nu uităm, însă, că bătrânul conte era un prieten susţinător al părintelui sionismului, Theordor Herzl, ceea ce descoperă alte semnificaţii ale gestului său, ducându-ne cu gândul la posibilitatea ca în mixtura rasială Coudenhove-Kalergi (afirmat flamandă, greacă, poloneză, norvegiană, baltică, franceză şi germană) să predomine, clandestin, cea evreiască.

Max Warburg – principalul finanţator al mişcării pan-europene a lui Coudenhove-Kalergi era exponentul uneia din cele mai puternice familii evreieşti, o dinastie financiară germană care se trage dintr-una din cele mai bogate familii evreieşti veneţiene de la anii 1500, familia del Banco, care şi-a schimbat numele în Warburg după ce s-a mutat în respectivul oraş german în secolul 16.

În mod bizar, deşi evreu, în 1933 Max Warburg lucra în conducerea băncii centrale a Germaniei naziste, Reichsbank, raportându-i direct lui Hjalmar Schacht, preşedintele băncii. Lucra totodată şi în comitetul de directori al gigantului economic I.G. Farben. Când Schacht a fost înlocuit, în 1938, Warburg a emigrat în SUA. Toată familia Warburg este una de mari bancheri, mai întâi germani (deţinând banca Warburg din Hamburg), apoi americani şi londonezi.

Cel de-al doilea Warburg susţinător al Pan-Europei, Paul, cel stabilit mai demult în SUA, fiind căsătorit din 1895 în New York, cu fiica altui bancher evreu, Solomon Loeb, este fondatorul trustului financiar-bancar Kuhn, Loeb & Co, unde Paul Warburg devine partener alături de influentul Jacob Schiff, alt nume cu rezonanţă din marea finanţă evreiască mondială. Numit şi ca avocat şef la Federal Reserve Board, Paul Warburg era văzut de mulţi dintre contemporanii săi ca fiind şeful forţei motrice din spatele establishment-ului băncii centrale a Americii.

Dar Bernard Baruch, al treilea potentat evreu implicat în sprijinirea Pan-Europei, este un personaj cheie al manipulării mondiale a primului şi a celui de al Doilea Război Mondial. În tinereţe Baruch fusese broker şi apoi partener în firma evreiască A. Housman & Co., a speculat piaţa zahărului, s-a îmbogăţit şi în 1903 şi-a făcut propria firmă de brokeraj, căpătând porecla de „Lupul Singuratic de pe Wall Street”, din cauza refuzului său de a se alătura vreunei case financiare şi deoarece din 1910 devenise unul dintre finanţatori cei mai cunoscuţi de pe Wall Street.

Tot din 1910, Bernard Baruch începuse să lucreze pentru viitorul preşedinte Woodrow Wilson (al 28-lea preşedinte al SUA, din 1913 până în 1921) la campania lui electorală şi pentru alcătuirea administraţiei sale. „De atunci, Bernard Baruch a dominat politica Americii timp de 50 de ani, ca şi «consilier special» al preşedinţilor, inclusiv al lui Eisenhower şi al lui Winston Churchill. În 1912 era cunoscut doar ca om de finanţe care a dat 50.000 $ pentru campania lui Wilson”.

A fost apoi consilierul la fel de intim şi de special al preşedintelui Roosevelt, alături de rabinul Stephen Wise. Rosenbloom, biograful lui Baruch, scria că „Roosevelt era aşa de intim cu Baruch că, adeseori, nu se putea şti care din cei doi a dat ideea pe care o enunţau amândoi”. În timpul celui de al Doilea Război Mondial, în 1944, preşedintele Roosevelt a petrecut o lună în calitate de invitat pe domeniul imobiliar Hobcaw Barony al lui Baruch din Carolina de Sud, o peninsulă de 6.475 ha între Golful Winyah şi Atlantic.

Barusch este implicat şi în numirea lui Churchill în fruntea Angliei, pentru ca aceasta să fie sigur implicată în război împotriva Germaniei, ca şi SUA, conform unui plan sionist, ceea ce Germania nu îşi dorise. În preajma războiului, Winston Churchill era o epavă politică. Alcoolic şi marginalizat. „Era deprimat şi se considera un om sfârşit, când, în 1939, i-a scris lui Bernard Baruch: «Vine războiul. Şi noi şi voi vom participa în război. Tu şi ai tăi veţi conduce lucrurile de acolo, dar eu voi sta pe margine aici». Imediat după ce a scris această scrisoare, cariera politică a lui Churchill s-a redresat mult şi (ca şi în cazul lui Lloyd George, în 1916) atitudinea lui faţă de sionism a fost una din cauzele principale, dacă studiem documentele… [în perioada interbelică] Churchill n-a fost «prietenul» sioniştilor şi a cunoscut eşecul în cariera sa, până a fost «redescoperit» în 1939 ca un susţinător fervent al sionismului.” În octombrie 1938 el încă mai vorbea de „a da… arabilor asigurări solemne… că imigraţia evreiască anuală [în Palestina] nu va depăşi anumite limite timp de cel puţin 10 ani”. Curând după aceea, însă, el şi liderul sionimului, Chaim Weizmann [viitorul preşedinte al Israelului], au căzut de acord, în particular, ca imigraţia să fie de milioane. Şi, dintr-o dată, Weizmann scria cum „l-am întâlnit pe dl. Winston Churchill, care mi-a spus că bineînţeles că va fi împotriva propunerii” de a permite arabilor să aibă acces la guvernul propriei lor ţări, aşa cum chiar Churchill propusese cu 17 ani în urmă. În ziua când urma să aibă loc dezbaterile în parlament, Weizmann a prânzit cu Churchill, care i-a citit discursul ce urma să-l ţină în parlament şi i l-a supus spre aprobare, întrebându-l (scrie dr. Weizmann) ce altceva să mai adauge sau să schimbe. Exact aşa făceau şi marile ziare Times şi Manchester Guardian cu editorialele lor. În America şi în toată lumea Churchill era admirat pentru discursurile lui, pe care chipurile „le redacta singur”.

Winston Churchill împreună cu Bernard Baruch (poza din dreapta), discutând pe bancheta din spate a unei luxoase maşini, în faţa casei lui Baruch, în 14 aprilie 1961 – Fotografie postată de Biblioteca Congresului SUA (în 2006, fiind accesibilă pe Internet), ce demonstrează cât de lungă şi de strânsă a fost legătura celor doi.

Relaţia lui Churchill cu potentaţii evrei a fost foarte strânsă, în general. Astfel, în timpul războiului, cât timp el era prim-ministru, Victor Rothschild, membru al celebrului clan financiar evreiesc, a condus o secţie specială a MI5, spionajul britanic, numită B1C, secţiunea „explozivi şi sabotaj”, cu roluri inclusiv de dezinformare şi spionaj în Europa, mai ales în Germania.

Victor Rothschild a fost în studenţie membru al Cambridge Apostles, o societate secretă a Universităţii, apoi a devenit acţionar al companiei Royal Dutch Shell Oil Co, împreună prinţul Bernard al Olandei. După invadarea Olandei de către Germania, perechea regală s-a mutat la Londra, unde, după război, Rothschild şi Joseph Retinger (care după al II-lea război mondial a devenit unul din fondatorii Mişcării de Unificare a Europei) l-au îndrumat şi îndemnat pe prinţ să creeze grupul Bilderberg, al cărui preşedinte Bernhard a şi fost până în 1976.

După eliberarea Franţei, Victor Rothschild a lucrat la sediul agenţiei britanice MI6, stabilită chiar la conacul familiei Rothschild din Paris, iar, mai apoi, prim-ministrul britanic din perioada 1970-1974, Edward Heath, l-a numit pe V. Rothschild chairman al Central Policy Review, unitate politică guvernamentală. În timp ce el era în această funcţie, Marea Britanie intră în Comunitatea Europeană, un deziderat al lui Heath, ratat anterior. Victor Rothschild a fost şi consilierul de securitate neoficial al prim-ministrului Margaret Thatcher, care a fost adusă la putere cu ajutorul Le Cercle în 1979.

Winston Churchill însuşi şi-a întâlnit viitoarea soţie, în 1904, la un bal la Crewe House, dat de Margaret Primrose (fiica evreicei Hannah Rothschild, din celebrul clan de bancheri). Apoi, ginerele lui Churchill, Christopher Soames a lucrat pentru firmele lui Victor Rothschild şi a fost parlamentar englez între 1950-1966, membru în cabinetul britanic din 1958 până în 1964 şi vicepreşedinte al Comisiei Europene din 1973 până în 1976 (adică Rothschild şi-a pus angajatul la conducerea executivului Uniunii Europene). Din 1979 până în 1981, Soames a fost liderul conservatorilor în camera lorzilor şi, prin aceasta, ministru în guvernul Margaret Thatcher.

Ideea unificării Europei fusese preluată de la Mişcarea Pan-Europeană de alţi importanţi masoni, precum ministrul de Externe francez Aristide Briand (1862-1932), care, susţinut de omologul său german, Gustav Stresemann (1878-1929), a propus în numele Franţei, la 8 august 1929, crearea unei structuri federale europene (sau „confederaţie europeană”), care să acţioneze în interiorul Ligii Naţiunilor (sau Societatea Naţiunilor), fără succes însă. Cei doi miniştri, francez şi german, erau deja, din 1926, deţinători ai premiului Nobel pentru pace, fapt cu care se mândreşte astăzi „Ordinul Cavalerilor Masoneriei Universale” (Knights of Freemasonry Universal), în manifestul său „Apel pentru un Institut Masonic al Păcii” (Call for a Masonic Institute for Peace).

Aproape nicăieri, astăzi, iar în trecut foarte puţin a fost arătat că şi ministrul francez de Externe, Briand, şi cel de german, Stresemann, erau strâns legaţi de evreii europeni, iar o disoluţie a statelor naţionale într-o mare confederaţie le-ar fi adus evreilor o mai comodă şedere printre popoarele care îi acuzau adesea de practici neloiale, de parazitism calculat, de largă acaparare financiară sau economică etc. Sprijinul pentru cauza evreiască al celor doi partizani ai federalizării Europei mergea şi până la filo-sionism.

Astfel, în ceea ce îl priveşte pe Aristide Briand, însăşi Jewish Telegraphic Agency anunţa la 26 octombrie 1926, că ministrul francez s-a întâlnit oficial cu şefii Organizaţiei Sioniste, în frunte cu dr. Weizmann, care a fost însoţit de vicepremierul francez Leon Blum, lider al Partidului Socialist francez, evreu şi adept şi el al unei confederaţii statale, atunci când l-a chemat pe Briard la el. „Înainte de plecare sa în SUA, Weizmann – anunţa J.T.A.-ul evreiesc – i-a prezentat d-lui Briand problemele actuale şi politica mişcării sioniste”, iar acesta a promis „cooperarea guvernului francez în crearea de facilităţi pentru coloniştii evrei pe teritoriul limitrof Palestinei şi pentru realizarea obiectivelor mişcării sioniste.

În ceea ce îl priveşte pe Gustav Stresemann, celălalt artizan al propunerii federalizării Europei, filo-iudaismul îi venea din familie. El era căsătorit din 1903 cu Käte Kleefeld, fiica foarte bogatului om de afaceri şi industriaş evreu din Berlin, Adolf Kleefeld.

Gustav Stresemann a fost şi cancelar şi ministru de Externe al Republicii de la Weimar, Germania de după Primul Război Mondial, considerată mai apoi ca o guvernare evreiască, până la venirea la putere, în 1933, a lui Adolf Hitler. Deşi a fost oficial o republică parlamentară, numele aşa zisei Weimarer Republik a rămas cel de Deutsches Reich (Imperiul German), fapt care a făcut ca venirea regimului nazist la putere să se cheme şi „al 3-lea Reich”.

Că Germania după Primul Război Mondial şi până la venirea naţional-socialiştilor la putere, era o „republică germană a evreilor” (cum susţin istoricii neînregimentaţi direcţiilor puterii globale), dincolo de statisticile ce arată că evreii deţineau ponderea majoritară a afacerilor şi a funcţiilor birocratice importante ale acestei „republici”, poate fi demonstrat şi de zisele următorului personaj: Walther Rathenau, un magnat industriaş evreu din Germania, ulterior politician şi ministru de Externe în timpul Republicii de la Weimar, care declara la 24 decembrie 1921 în ziarul Wiener Freie Presse că: „Trei sute de oameni foarte apropiaţi între ei ghidează în permanenţă destinele economice ale continentelor şi tot ei decid cine le vor fi succesorii”. El îşi şi arogă legături cu această ocultă mondială. Insistenţa lui ca Germania să îşi îndeplinească obligaţiile care îi fuseseră impuse prin Tratatul de la Versailles, în timp ce se lucra pentru o revizuire a termenilor acestuia, i-a înfuriat pe naţionalişti germani extremişti, care l-au lichidat fizic, fapt ce are drept morală aceea că şi marii sforari ai cabalei globale pot fi vulnerabili.

Dominaţia evreiască a Germaniei din momentul în care, prin vocea lui Gustav Stresemann, care susţinea crearea Confederaţiei Europene, este amplu prezentată în lucrarea Jewish Domination of Weimar Germany 1919-1932 (accesibilă pe Internet), apărută în 1933 sub egida General League of Anti-Communist Associations, la Berlin. Chiar şi Adolf Hitler declara publicaţiei americane evreieşti The Jewish Criterion, încă din 23 ianuarie 1931, deci înainte de a lua puterea, când încă funcţiona guvernarea de la Weimar: „Aş numi întregul Cabinet Bruening un cabinet evreiesc. Aş califica politica externă Stressmann drept una evreiască. Desemnez departamentul de poliţie din Berlin ca fiind evreiesc. Capitularea umilitoare a intereselor germane în faţa foştilor noştri duşmani se datorează în întregime influenţei evreieşti”.

Şi în Italia apăruse în aceeaşi epocă o „Federaţie Masonică Europeană” (ca şi o „Mare Lojă a Francmasoneriei Universale”). Aici, proiectul Europei Unite data încă de la mijlocul secolului XIX, când celebrul revoluţionar italian Giuseppe Mazzini (o importantă personalitate masonică europeană, totodată) promova ideea „Statelor Unite ale Europei”. După ce a luptat pentru unificarea Italiei, Mazzini a înfiinţat societatea Giovine Europa (Tânăra Europa), cu scopul declarat de a dărâma guvernele „reacţionare” şi dinastiile regale şi de a „elibera şi unifica toată Europa”.

Masoneria revoluţionară (neregulară), a influenţat destinele continentului european la începutul secolului al XX-lea, începând cu declanşarea primului război mondial: „Executarea sentinţei masonice de condamnare la moarte a arhiducelui austriac Franz Ferdinand, moştenitorul tronului austro-ungar, a fost dusă la îndeplinire la Sarajevo, la 28 iunie 1914, de către societatea secretă sârbă Narodna Odbrana… Toţi membrii semnificativi ai acestei organizaţii, precum şi organizatorii atentatului au fost francmasoni.” Conform lui Coudenhove-Kalergi, Pan-Europa trebuia să cuprindă şi să extindă o alternativă „mai flexibilă şi mai competitivă la Austro-Ungaria, cu engleza servind ca limbă mondială, vorbită de toată lumea, pe lângă limba maternă”. El postula ca individualismul şi socialismul să coopereze în loc de concureze, iar capitalismul şi comunismul să interfereze şi să se stimuleze reciproc, aşa cum, credea el, reforma protestantă ar fi stimulat Biserica Catolică în a se „regenera”. El a favorizat „social-democraţia” şi s-a străduit să înlocuiască idealul naţionalist german al comunităţii cu dezideratul unei „naţiuni europene etnic eterogenă”.

Abia după sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial, acelaşi mason neamţ, von Coudenhove-Kalergi, autorul lucrării Pan-Europa, a fondat societatea numită pompos Uniunea Parlamentară Europeană (un fel de ONG), „pe fondul revigorării tentativelor masonice de a transfera puterea decizională de la nivelul statelor suverane şi independente la cel al unei entităţi supranaţionale”.

În august 1946, este creată şi Uniunea Europeană a Federaliştilor (alt ONG), ce a sprijinit eforturile de federalizare a Europei. Promotorii din umbră ai acestui proiect erau masonul Jean Monnet şi asociaţii lui din Franţa, Etienne Hirsch, Paul Reuter şi Pierre Uri (ultimii, deşi evrei, se ocupau de soarta Europei într-o epocă în care majoritatea evreilor erau cuprinşi de febră sionistă şi de crearea statului Israel).

Despre faptul că Monnet a fost mason – într-un ordin foarte puternic – este foarte puţin cunoscut (sau evitat, ca subiect). Astfel, el a fost primit în Marele Orient al Franţei în anul 1920, împreună cu alţi proeminenţi socialişti, conform lucrării The Freemasons: A History of the World’s Most Powerful Secret Society, de Jasper Ridley. Monnet a fost dezamăgit de socialişti (care erau scindaţi în lupte interne), deşi a colaborat cu aceştia, dar s-a folosit tot timpul de conexiunile pe care i le-a deschis masoneria, mai ales în SUA.

Unul dintre liderii Marelui Orient al Franţei era la acel moment evreul socialist Leon Blum. „El era amorsat spre a deveni un instrument politic gata să îşi propulseze liderii. Membrii de rang înalt ai Lojelor Militare din Spania, care au dezertat (după ce au aflat că au fost folosiţi ca instrumente de liderii World Revolutionary Movement), au dezvăluit faptul că fiecare mason membru al Marelui Orient a fost obligat să depună un jurământ de Obedienţă Nelimitată către şeful Supremului Consiliu de 33 de grade [de rit scoţian] şi să nu recunoască niciun om ca fiind deasupra lui.”

Blum a fost prim-ministru al Franţei între iunie 1936 şi iunie 1937, vicepremier din iunie 1937 până în ianuarie 1938, iarăşi premier în martie şi aprilie 1938. Din 1946 a fost iarăşi Preşedinte al guvernului provizoriu al Republicii Franceze (sau „a patra republică”). Kibbutz-ul Kfar Blum din nordul Israelului este numit după el, ca şi Cercle Léon Blum, un club francez socialist şi filo-evreiesc, din care face parte şi Pierre Moscovici, celebrul europarlamentar evreu.

În capitolul „Léon Blum, un internaţionaliste devenu européen”, al cărţii lui Gérard Bossuat, Les socialistes francais et l’Unite Europeenne: Le choix du realisme (de Leon Blum a Francois Mitterrand), se artă că „prin 1941, Blum a cerut crearea unui «organism internaţional puternic şi eficient» care să domine suveranităţile naţionale. Comitetul Socialist de Acţiune clandestin s-a pronunţat în 1943 pentru pierderea suveranităţii de către naţiunile europene, socialiştii pronunţându-se pentru crearea «Statelor Unite ale Lumii». «Manifestul Poporului din Franţa» a propus, la eliberare, în 1944, o organizaţie la nivel mondial pentru securitate colectivă şi comerţ, fondată de sindicatele continentale, constituite în uniuni regionale. Leon Blum s-a gândit la o nouă Internaţională (Franţa, Marea Britanie şi URSS etc.) şi la unitatea de acţiune a partidelor socialiste şi a partidelor comuniste… «Scopul – spunea Blum – este de a reduce suveranitatea [statelor] la limita independenţei lor şi, prin urmare, să se transfere comunităţii internaţionale şi europene toate drepturile de suveranitate ce exced independenţa».

Amazon.com: Vintage photo of Ludwig Erhard and Konrad Adenauer ...

 

Sau «Nu numai că Europa nu este un întreg, ea nu este niciun ultim scop, un scop în sine… Organizarea pe deplin eficientă a comunităţii internaţionale rămâne scop în sine»…”

Fragment din cartea IMPERIUM Anglo Saxono Judeo Masonicum, de Cornel-Dan Niculae

yogaesoteric.net

FOTOSHIMA!

31 mai

O fotografie misterioasă aruncată în această seară în spațiul public prin intermediul Facebook aruncă în aer executivul Orban, dezvăluind un dezmăț guvernamental din care nu lipsesc decît dansatoarele la bară ca să primească notă maximă.
În plină pandemie, cu românii arestați la domiciliu pînă zilele trecute și amendați cu zeci de milioane pentru lipsa măștii ori a adeverinței de deplasare, cu țara guvernată prin stări de urgență, alertă, ordonanțe militare etc, ai noștri miniștri chefuiesc în biroul premierului cu whisky, vin, șampanie, bere, trabucuri și țigarete.

Dincolo de legile încălcate (alcool la locul de muncă, fumat în spații închise, absența măștilor) rămîne aspectul moral, pentru că ne regăsim, practic, în vechea butadă comunistă cu poporul care bea șampanie prin aleșii săi.
Chiar și așa, îndrăznim să spunem, dacă în anii 50 ar fi fost difuzată vreo poză cu Ana, Luca, Teo, Dej bînd whisky, șampanie și fumînd trabuc la o ședință de partid, ieșea deranj mare cu bătaie pînă la Moscova.
Dacă poza e fotoshopată – greu de crezut – atunci trebuie urgent identificat autorul, pentru că imaginea face mai multe daune guvernamentale decît 1000 de siteuri de tipul celor închise de ANCOM pe motiv de fakenews.
Dacă e reală, cineva va da socoteală amarnic. Fie și numai electoral.
Marea întrebare e cine putea face o asemenea fotografie, într-un cadru altminteri extrem de bine controlat, iar marele suspect nu poate fi decît SPP, singurul serviciu secret care gravitează în asemenea anturaj, prin definiție. E doar o supoziție, deocamdată.
A doua mare întrebare e: de ce? Pentru că asemenea imagine echivealează politic cu explozia de la Hiroshima. (Bogdan Tiberiu Iacob)

https://inpolitics.ro/

Cornel Nistorescu: Condamnarea lui Liviu Dragnea, indiferent pe câți a răcorit!

31 mai

Este o operațiune europeană și de servicii secrete românești, făcută cu mâna Binomului și a justiției de la vârf, din țara noastră

Cornel Nistorescu: Condamnarea lui Liviu Dragnea, indiferent pe câți a răcorit, este o operațiune europeană și de servicii secrete românești, făcută cu mâna Binomului și a justiției de la vârf, din țara noastră

Ministrul Mediului, un ridicol personaj anti-politică și speriat de clorofilă, a încercat să facă un moment politic din preluarea, de către stat, a Insulei Belina, care era oricum a statului român.

-Oh, Belina! a exclamat el pe malul apei, încercînd să-l mai belească o dată pe Liviu Dragnea. Costel Alexe Cutare, de la Ministerul Mediului (minister inexistent, în ultima vreme!), nu vede bine pe unde merge, ca să mai vadă și pe unde se taie pădurile sau pe unde ar putea evolua lucrurile. Oricum, trimis să transforme o imaginară preluare a insulei într-un cap în gură dat PSD-ului și lui Liviu Dragnea, a spus:

„(…) Vreau să-i asigur pe toți românii, că toate aceste clădiri vor fi inspectate tehnic și bunurile vor fi inventariate, iar, în urma unei analize pe care o vom face cu colegii de la Apele Române, vom lua o decizie cu privire la destinația viitoare a acestei zone (…)”.

Vax albina! Propoziții căzute dintr-o nucă! Atît! Ministrul acesta cu frunte îngustă trebuia să facă un eveniment din ce nu era o știre. Nefiind capabil să producă un lucru serios, sau, măcar, o informație folositoare, el s-a aruncat, încă o dată, la gîtul deținutului de la Rahova. În primul moment, n-am înțeles ce l-a apucat pe acest Costel Cutare. Liviu Dragnea nu mai este subiect de dispută politică de peste un an. PSD-ul s-a speriat de moarte de condamnarea fostului său președinte. Marcel Ciolacu îl consideră cauza dezastrului în care se află, drept pentru care, călcat în picioare și de presă, de funcționarii europeni și de mafia multinaționalelor, Liviu Dragnea este doar un loc comun. Adică banditul din politica românească, sancționat de statul democratic (și el aflat sub controlul unor bandiți ceva mai spilcuiți și fără dosare penale în curs!).

Tot atunci, la Realitatea Plus, o domnișoară mai mult lată decît înaltă, și cu niște pantaloni mulați de tot grotescul, ne-a descris șirul de ilegalități și abuzuri produs departe de ochii lumii, pe Insula Belina, loc de pescuit, chefuri și etc. Nici prin cap nu mi-a trecut că, a doua zi, urma o decizie a ICCJ. Și ca Dragnea să fie șters din agendă, mai urmează și o decizie a Curții Europene a Drepturilor Omului, unde păzește doamna judecător Iulia Motoc, plus serviciile românești de carotat adversari.
Ca betonul pe numele lui Liviu Dragnea să fie definitiv, trompetele serviciilor secrete au recapitulat situația (Ziare.com, G4Media), urmînd ca la o intervenție viitoare, Klaus Iohannis, în atacurile sale de tip fascist (eliminare a social-democrației din viața politică a României), să mai zică și el două vorbe despre coruptul PSD și banditul de Liviu Dragnea.
Mai este Liviu Dragnea un pericol? Sau Klaus Iohannis, binomul și presa, aflată la remorcă, nu mai au despre ce vorbi? S-au poticnit și gîfîie la „succesuri” și, cînd simt că alunecă în penibil, se aruncă, iar, cu picioarele, pe capul lui Liviu Dragnea?

Tărăboiul acesta cu Belina este, în întregime, fals și exagerat. Trecerea din proprietatea publică a statului la Consiliul Județean Teleorman s-a făcut cu respectarea legii, iar contractul de concesiune a fost legal, ca alte sute de contracte de concesiune încheiate în România pentru diverse proprietăți publice. Geaba a descoperit Rise Project un geamantan cu acte (livrate de bieți!). Documentele privitoare la ilegalitățile comise în preluarea Insulei Belina n-au apărut pînă azi. Pentru că nu există. Concesionarea Insulei Belina a fost legală și, dacă titularul contractului (beneficiar și el de contracte cu statul, ca toți clienții de rahat ai PNL-ului) nu s-ar fi săturat de tărăboiul creat, ar fi rămas în concesiune pentru următoarele decenii. De scandalul Insulei Belina era nevoie doar pentru demolarea lui Dragnea. Ca și de scandalul casei din Brazilia, întreținut tot de Rise Project. Și pe care n-a văzut-o nimeni. În schimb, nimeni n-a făcut valuri pe seama pămînturilor de la Nana! Cele 298 de hectare de la Nana au fost trecute, ilegal, din proprietatea statului român la Consiliul Județean, care, la rîndul său, l-a repartizat țăranilor spre a ajunge la Traian Băsescu și la Elena Udrea. De aceea, a și fost pus sub sechestru de DNA! Era vorba de un pămînt mănos, preluat, fără respectarea legii, de la Stațiunea de Cercetare Agricolă de la Fundulea. Golănia cu pămînturile de la Nana nu trebuia să devină un subiect european. Și n-a devenit! Insula Belina, da! Chiar dacă mai umblă cu lupa, să găsească o ilegalitate și instigă proletarii să strige ce mare abuz și ce corupție s-a petrecut acolo!

Liviu Dragnea este un caz european din cauza planurilor sale de a taxa multinaționalele pe teritoriul României și din cauza faptului că nu era la remorca Popularilor Europeni. Felul rudimentar, autoritar și de vechil, în care și-a condus partidul n-a deranjat pe nimeni. PSD-ul s-a supus orbește, pînă cînd l-a văzut la pămînt. Tupeul său, de a pune la rînd trei jalnici mediocri în fruntea Guvernului României, a fost înghițit fără crîcneală. Abia după „pîrlirea” cu paie și procese a mistrețului, s-au mai auzit voci. Nimeni nu l-a taxat pentru promovările aberante, pentru impostori puși în fruntea unor instituții, pentru improvizații economice și sociale cumplite. Nici măcar pentru tupeul de a-și căra ibovnica la Congresul PSD. Cei mai mulți s-au înghesuit să o scălde în momele și bezele! Toate acestea erau treaba PSD-ului, nu a DNA-ului sau a politicienilor europeni.

Eliminarea lui Liviu Dragnea din politică era un lucru necesar. Dar de către PSD și pe cale democratică și nu cu argumentele pentru care a fost descalificat și încarcerat teleormăneanul. Poveștile vorbesc despre tot atîtea afaceri ale lui Dragnea cîte au comis și predecesorii și urmașii săi din PNL sau din partidul său. Din păcate, nedovedite! Condamnarea lui Liviu Dragnea, indiferent pe cîți a răcorit, este o operațiune europeană și de servicii secrete românești, făcută cu mîna Binomului și a justiției de la vîrf, din țara noastră.
Și, din cînd în cînd, cîte un subiect reîncălzit de PNL și Iohannis cînd nu știu ce să mai zică!

Cotidianul RO

Începe o nouă era, o nouă dominație!

31 mai

 

  Prima etapă a Noii Conflagrații Mondiale, menită să ducă la realizarea unei noi ordini mondiale, a unui nou tip […]

Prima etapă a Noii Conflagrații Mondiale, menită să ducă la realizarea unei noi ordini mondiale, a unui nou tip de dominație, a unei noi forme de sclavie – unul din elementele de bază ale acesteia fiind sclavia cibernetică -, este pe cale să se finalizeze. Doar câteva luni mai sunt necesare pentru realizarea acestui periculos demers, iar o analiză secvențială, intermediară, ne dezvăluie efecte cu mult peste așteptările inițiatorilor și declanșatorilor ei. Această prima etapă a fost destinată testării, verificării reacției populației și a structurilor statale decizionale, la o stare de pericol indusă și exacerbată prin diferite canale, rolul principal avându-l social media.

Pe fondul folosirii tehnicilor complexe de dezinformare și manipulare, deosebit de agresive, a componentelor de bază ale războiului informațional, cu sprijinul vădit al trădătorilor din structurile guvernamentale, dar nu numai al lor, arhitecții Noii Ordini Mondiale (NOM), cei care vor să preia puterea și conducerea mondială și să-și impună sistemul de valori și de dominație, au reușit ca, într-o perioadă foarte scurtă de timp, să dezorganizeze puternic viața socială, economică și politică, să afecteze dramatic drepturile și libertățile fundamentale ale cetățenilor în zonele țintă, zone extinse, ce cuprind teritoriile unui număr considerabil de țări. Vă întrebați, firesc, ce obiective au vizat adepții NOM în cadrul acestei prime etape, denumită și „ETAPA COVID-19”. În urmă unei analize profunde a modului în care au fost pregătite, declanșate și conduse acțiunile a reieșit faptul că GMU (Guvernul Mondial din Umbră) și-a planificat și urmărit realizarea a cinci obiective principale și anume:

-Inducerea controlată și cu efecte maxime a stării de teamă, de nesiguranța, a fricii în rândul populației țintă, izolarea socială cu consecințe devastatoare asupra relațiilor interpersonale și a sănătății acesteia, provocând o adevărată EPIDEMIE A SINGURĂTĂȚII. Studiile făcute în ultimele decenii au scos în evidența, cu certitudine, faptul că oamenii care se percep ca nefăcând parte din rețelele sociale constituite din membrii comunității, din prieteni, și cel mai important, din membrii familiei, sunt supuși unui risc major al unei morți premature, cu mult mai mare decât în cazul a numeroși indicatori de sănătate, existând o corelație nemijlocită între gradul de conectare a unei persoane cu celelalte, și starea ei de sănătate fizică și psihică. Cele mai expuse acestui fenomen sunt persoanele în vârstă, și, dacă analizăm atent ce s-a întâmplat în această perioadă, vom observa foarte ușor că ele au fost supuse celui mai dur regim de izolare. De fapt, în loc să li se protejeze sănătatea și viață, având ca justificare apărarea de pericolul COVID-19, s-au luat măsuri care să le expună unui pericol mult mai mare.

Principalul scop al acestor acțiuni este acela al diminuării voinței și acțiunii, al reacției sociale organizate și semnificative prin unirea eforturilor în cadrul unor manifestații de masă, care ar putea pune în pericol realizarea obiectivelor propuse. Dacă luăm un singur exemplu, poate nu cel mai important, dar concludent, și anume achiziția unor bunuri și servicii cu sume colosale de bani, fără licitații și la prețuri supraevaluate, de către guvernanți și funcționari trădători și corupți, și vedem orice lipsă de reacție din partea populației și a unor vectori sociali și politici care aveau obligația să o facă, vom realiza că așa stau lucrurile. Exemplele pot continua cu restrângerea nepermisă a unor drepturi și libertăți democratice, cu falimentarea voită a firmelor românești, a economiei naționale și în consecință diminuarea veniturilor populației, și cu multe altele.

-Un alt obiectiv urmărit a fost acela de a testa capacitatea guvernelor de a gestiona corespunzător o astfel de criză, în condițiile creșterii tensiunilor la nivel național, zonal și internațional, dar și a nemulțumirilor populației pentru lipsă acțiunilor, sau eficienței acestora. Evaluarea parțială ne demonstrează încapacitatea structurilor statale de a face față unor asemenea situații, lipsa de pregătire prealabilă pentru astfel de cazuri, inexistentă sau ineficiența programelor de măsuri, a protocoalelor ce trebuie urmate, a resurselor umane și materiale de care dispun, concomitent cu impotența lor de a contracara acțiunile agresive declanșate în cadrul războiului hibrid și de a-și proteja populația și interesele. Furnizarea unor informații false pe canale oficiale sau neoficiale și luarea lor în calcul în momentul asumării deciziilor de către factorii guvernamentali, decizii sortite eșecului, au dus la sporirea neîncrederii populației, dar și a ostilității acesteia față de cei care îi conduc. Consecința nu este alta, decât diminuarea capacității structurilor guvernamentale de ripostă la acțiunile derulate din exterior împotriva țării lor;

-O prioritate majoră a celor care desenează Nouă Ordine Mondială o reprezintă și verificarea dimensiunilor și eficienței acțiunilor derulate în vederea distrugerii economiilor naționale, subordonării acestora intereselor GMU, preluarea ușoară a obiectivelor economice strategice, a afacerilor substanțiale, controlul asupra finanțelor naționale, a fluxurilor financiare naționale și zonale, cu repercusiuni directe asupra condițiilor, a nivelului de trăi al populației și creșterii gradului de nemulțumire și de răzvrătire împotrivă propriilor guverne;

-Sunt greu de realizat obiective de o asemenea anvergură fără să ai controlul asupra ceea ce noi numim „social media”, iar testarea eficienței acesteia în condițiile declanșării celei de a doua etape a Conflagrației, care este și cea mai dură, a reprezentat o altă prioritate. Efectele au fost cele scontate, prima etapă, cea pregătitoare, și-a atins toate țintele;

-Nu în ultimul rând, au avut ca obiectiv să verifice trăinicia, fiabilitatea alianțelor, uniunilor la nivel zonal și internațional, dacă statele componente acționează unitar și bine organizat, dacă își acordă ajutor reciproc și își conjugă eforturile pentru o apărare și rezolvare comună a situațiilor grave cu care se confruntă. Spre bucuria lor, acestea au acționat necoordonat, haotic, s-au izolat, au uitat de tratate și înțelegeri, de parteneriate strategice, de multe ori interzicând acordarea de ajutor partenerilor aflați în situații mai dificile, demonstrând fragilitatea alianțelor, ineficiența lor, sporind neîncrederea factorilor politici și a populației în ele.

Planificatorii NOM au observat nenumărate oportunități la nivel internațional sau zonal și le-au speculat în favoarea lor. Una dintre acestea o reprezintă confruntarea deschisă dintre cei trei coloși la nivel planetar, în speță SUA, China și Rusia. Este o certitudine faptul că asistăm la o mutare a centrului de putere din Atlantic în Pacific. În timp ce China își revendică cu hotărâre locul și rolul de lider mondial, având de a face cu o expansiune consistență în majoritatea zonelor planetei, cele mai recente demersuri fiind cele din Orientul Mijlociu unde încearcă – și cred că și reușește – să devină actorul principal, SUA se află în regres, regres amplificat și de curentul de antipatie a populației față de ele, antipatie generată de atitudinea arogantă, sfidătoare, de măsurile ce au depășit cu mult limitele admise luate față de sau împotriva statelor respective.

SUA s-au trezit că sunt singure în această confruntare, fără niciun suport real din partea partenerilor și a populației din aceste țări. Spre deosebire de ele, China mizează pe sprijinul altui colos, și anume Rusia, cu care încearcă să-și armonizeze interesele, dar și a altor state, până de curând prietene sau partenere ale SUA, creând un dezechilibru de forțe în defavoarea americanilor. GMU speră în declanșarea unei confruntări și de altă natură între cele două superputeri, care ar face imposibilă colaborarea la nivel internațional pentru contracararea deciziilor și acțiunilor sale. De aceea, nu este nici o surpriză că încurajează China în confictul menționat anterior, după principiul „Divide et impera”, dar și al principiului, „dezbină și folosește”.

GMU se folosește de acest conflict, susținând unul dintre actori, fără acordul acestuia, pentru a-și realiza scopurile, mai ales că modelul chinezesc de conducere și acțiune i se potrivește ca o mănușă .

Au fost și  alte obiective importante urmărite, dar mă opresc doar la acestea, spațiul nepermițându-mi  să le abordez în această analiză. O voi face în alta viitoare, în care voi trata problematica declanșării   celei de a doua etape – cea mai importantă și mai dezastruoasă! – a Noii Conflagrații Mondiale…

Dumnezeu să vă apere de hienele acestui secol!

                                                                                                   General Dumitru ILIESCU

https://www.justitiarul.ro/

SFARSITUL MASCARADEI!

31 mai

  Zisa pandemie e pe o panta descendentă peste tot în Emisfera Nordică. Se va deplasa coronavirusul în Emisfera Sudică […]

 

Zisa pandemie e pe o panta descendentă peste tot în Emisfera Nordică. Se va deplasa coronavirusul în Emisfera Sudică ? Nimeni nu ştie. Şi nimeni nu mai crede într-un al doilea val, lucru prevăzut de adevăraţii şi puţinii oameni de ştiinţă care contează. Puterea de răspândire, de infectare a SARS-CoV-2 slăbeşte vizibil în Europa şi în America de Nord. Unele ţări s-au deschis şi la turism (Grecia), altele, printre care şi România, anunţă ridicarea treptată a restricţiilor, a carantinei, a „lazaretului” generalizat, a brutalului arest la domiciliu, precum şi renunţarea la măşti, la mascaradă. Preşedintele american Trump a redistribuit un mesaj care spune că masca reprezintă „cultul tăcerii, sclavie şi moarte socială”.

În schimb, activitatea pare mult mai greu de repornit, mai ales comerţul. Brutalizarea psihologică a populaţiei prin mass-media, prin televiziuni, prin conferinţe de presă agresive ale autorităţilor medicale şi politice pare să lase urme greu de înlăturat, cicatrici adânci. Distanţarea fizică s-a transformat într-adevăr într-o periculoasă distanţare socială. Psihologii, psihiatrii, medicii de familie, medicii specialişti vor avea mult de lucru, iar familiile, mari bătăi de cap cu unii dintre membrii lor. Laboratoarele farmaceutice nu vor găsi molecule noi, un nou tratament pentru virusul „apocaliptic” din 2019-2020, dar îşi vor mări producţia de calmante, antidepresive, sedative, anxiolitice, somnifere.

S-au „golit” (prin decese) iresponsabil, criminal, unele în intregime, azilurile, casele de sănătate destinate seniorilor, mai ales cei de vârsta a patra, cu precădere în Italia şi Franţa, ţări bogate, dezvoltate şi cu cheltuieli pentru sănătate pe măsură, dar se vor umple, la ei şi la noi, cam peste tot,instituţiile care se îngrijesc de sănătatea mintală, casele de recuperare medicalizate. Pensionările anticipate din motive de boli nervoase riscă să crească exponenţial.

Deocamdată, magazinele redeschise de doar câteva zile sunt puţin frecventate, chiar şi supermarketurile alimentare sunt mai goale de clienţi decât la începuturile crizei sanitare, deşi mărfurile sunt la locul lor. Lucru constatat şi în China, unde epidemia a fost controlată mai devreme şi unde activitatea a repornit de mai mult timp. Guvernanţii români, aflaţi cam de când au venit la putere, de prin noiembrie trecut, într-o cursă a morţii, a împrumuturilor cu cele mai mari dobânzi de pe piaţă, nu au făcut nimic pentru cei mai săraci şi nici pentru întreprinderile mici şi mijlocii, dintre care cele mai multe sunt româneşti. Guvernul Iohannis-Orban pare mai degrabă preocupat de soarta băncilor şi a multinaţionalelor prin ajutoare, prin credite şi garanţii, bănci şi multinaţionale de care se ocupă oricum şi autorităţile din ţările lor de origine. Dar, de fapt, în afara terorismului medical din comunicate, conferinţe, prezenţe pe televiziuni, autorităţile române nu mai par capabile de vreo altă acţiune.

În SUA, confruntarea preşedintelui Donald Trump cu autorităţile medicale şi cu sponsorii lor, printre care Anthony Fauci şi Bill Gates, cu laboratoarele farmaceutice, cu Big Pharma, cu guvernatorii democraţi ai statelor americane a luat nişte proporţii epice. Preşedintele Trump a deschis prin ordin toate lăcaşurile de cult ale tuturor confesiunilor, a sancţionat Facebook şi Twitter pentru cenzura ideologică, partizană pe care o practică abuziv, s-a tratat preventiv cu hidroxiclorochina recomandată de doctorul francez Didier Raoult. Şi a făcut încă destule altele, fiind zilnic în activitate contra crizei sanitare şi a celei economice, mereu în sensul protejării populaţiei, inclusiv cu bani cash. Oraşul Minneapolis (din Minnesota) a fost devastat într-o noapte, în urma unui incident rasial cu poliţia acum trei zile, cu magazinele, supermarketurile şi clădiri publice, inclusiv o secţie de poliţie, devalizate, cu mari pagube materiale, distrugeri şi incendii.

Tratamentul cu hidroxiclorochină a fost interzis zilele trecute în Franţa prin ordin de ministru după ce prof.dr. Didier Raoult şi echipa sa de 600 de medici şi specialişti de la IHU Méditerranée Infection din Marsilia au testat cca 50 000 de oameni, au tratat aproape 4 000 de bolnavi Covid-19 şi au avut cea mai mică mortalitate din Europa, incomparabil mai mică decât în Bazinul Parizian (Île-de-France) şi în Nord-Estul Franţei. Hidroxiclorochina (nume comercial frecvent Plaquénil) continuă să fie folosită, în schimb, de armata franceză, în China şi în toată Asia, în SUA, Marea Britanie, în Africa şi mai peste tot. Înainte de declanşarea crizei Covid-19, Plaquénil era în vânzare liberă în farmacii atât în Franţa, cât şi în România, şi fusese folosit fără probleme de peste 1 miliard de oameni din lumea întreagă. Expertul în antropologie medicală stabilit la Geneva Jean-Dominique Michel prezintă contextul bizarei interdicţii, tardive de altfel, căci epidemia s-a cam încheiat, a tratamentului aplicat de dr. Raoult:

„Pentru guverne (şi pentru guvernul francez în special), eficacitatea tratamentului de la Marsilia poate să deschidă poarta unor plângeri masive pentru non-asistenţă la persoană în pericol şi chiar pentru omicid involuntar sau din neglijenţă. Din nou, nimic din ordinea juridică şi a jurisprudenţei în Sănătate nu poate justifica privarea de dreptul de a prescrie a medicilor generalişti. Şi, dacă au rezultat mii de morţi, acesta este un caz de proces penal împotriva unor miniştri şi directori din Sănătate implicaţi. Numărul de procese care se întrevede e impresionant şi înţelegem că a devenit o luptă pe viaţă şi pe moarte (a struggle for life), nu mai contează mijloacele pentru aceşti (i)responsabili. Adevărul nu mai este o prioritate. Pentru industria farmaceutică, eficacitatea hidroxiclorochinei ar pune capăt tuturor perspectivelor de câştig gras fie printr-un mijloc novator (Remdesivir a fost un fiasco), fie printr-un vaccin impus populaţiei mondiale: 8 miliarde de doze înmulţite cu atâţia dolari ar da o mare poală de bani” („Hydroxychloroquine: The Lancet dans de sales draps...”, jdmichel.blog.tdg.ch, 24 mai 2020).

”Studiul publicat de The Lancet: Cine l-a finanţat ? Câte companii şi organisme de Sănătate private care au interesul să discrediteze această moleculă (hidroxiclorochina – n.n.) căzută în domeniul public ! Găsim, evident, Fundaţia Bill şi Melinda Gates şi Mark Zuckerberg, care cenzurează toate articolele care atacă OMS-ul şi articolele care critică anumite vaccinuri” (Olivier Demeulenaere, olivierdemeulenaere.wordpress.com, 27 mai 2020).

În Franţa, zeci de mii de plângeri au fost deja depuse pentru dreptul de a prescrie tratamente, pentru scandaloasele morţi din aziluri, vreo 60 de plângeri ar fi fost înaintate contra miniştrilor la Curtea de Justiţie a Republicii, abilitată să judece şi să condamne înalţi funcţionari ai statului aflaţi în exerciţiul funcţiunii, 25 019 plângeri pentru persoane îmbolnăvite, 25 416 plângeri ale personalului medical şi ale sindicatelor lor profesionale, mai multe plângeri grupate ale medicilor împotriva lui Agnès Buzyn şi Olivier Véran (fostul şi actualul ministru al Sănătăţii).

„Din secolul al XIX-lea ştim ce sunt bolile infecţioase. Se pune un diagnostic şi tratăm cum putem. Toţi doctorii tratează bolnavii. Este prima dată când aud spunându-se pentru o boală : „Staţi acasă, nu vă tratăm.” E înfricoşător. Orice medic are datoria de a îngriji. Chiar dacă nu ai la îndemână un tratament adecvat, trebuie să tratezi – şi mai ales această boală pe care n-a lucrat nimeni. De exemplu, cu Covid-19, respiraţia îngreunată apare mult mai târziu decât în alte boli, tocmai în momentul când sunteţi aproape de insuficienţa respiratorie, ceea ce numim hipoxie „fericită” (sau hipoxie tăcută – n.n.). Nu mai aveţi oxigen, dar nu vă daţi seama, pentru că nu v-aţi pierdut suflul. Noi facem scanere. La 70 % dintre pacienţii care nu aveau semne respiratorii există leziuni pulmonare grave. Dacă nu examinaţi bolnavii, nu aveţi de unde să ştiţi” (Didier Raoult, în interviul acordat lui L’Express, 27 mai 2020).

În România, problemele proastei administrări a crizei sanitare (lipsă de măşti, lipsă de tratament adecvat în afară de Paracetamol, lipsa echipamentelor necesare în spitale), netratarea în multe localităţi (vezi cazul Câmpina) timp de mai bine de două luni a celorlalte boli, multe cazuri grave şi/sau urgente, par să fi fost rezolvate. La fel ca închiderea violentă a activităţii (restaurantele, hotelurile şi magazinele de tot felul, printre altele) fără nici o contrapartidă sau ajutoare corespunzătoare de la stat. Anul şcolar a fost ori ratat, ori pus în cârca familiilor, guvernul fostului profesor de la Sibiu s-a spălat pe mâini în mare viteză. Chestiunea anului şcolar nu a fost „rezolvată” atât de simplist şi de primitiv nicăieri altundeva.

Cum s-a găsit rezolvarea tuturor nenorocirilor ? Simplu. Presa prostituată, televiziunile slugarnice au fost cumpărate cu o promisiune de 40 de milioane de euro, bani daţi şi pentru campaniile electorale ale PNL de guvernământ pentru alegerile locale şi pentru alegerile generale de la sfârşitul anului. „Miluirea” presei (Ion Cristoiu dixit), a mediei foarte predispuse la prostituţie pare să fi fost cea mai mare urgenţă a guvernului de tristă faimă Iohannis-Orban. Oare chiar merităm asemenea politicieni mărunţi şi asemenea guverne ?

                                                                                                        Petru ROMOŞAN

https://www.justitiarul.ro/

Secretele Sarmizegetusei Regia – Despre investigația făcută cu tehnologia Lidar, Comorile Dacilor și o mare Surpriză…!

31 mai

 

Cover-banner-Sarmi2

Sarmizegetusa Regia este un loc încărcat de taine. Capitala spirituală a geto-dacilor încă nu și-a spus toată povestea, multe secrete fiind în continuare îngropate în pământ…

În anul 2012, BBC-ul și-a trimis o echipă de filmare la Sarmizegetusa Regia și nu oricum, ci cu asistența unui avion dotat cu tehnologia militară LIDAR, o tehnologie de investigare a solului care poate identifica structurile ascunse în pământ, imposibil de detectat cu metode convenționale

Cercetarea britanicilor a pus în evidență faptul că întreaga zonă a suferit lucrări artificiale în perioada antică și că ceea ce este vizibil astăzi pentru public nu reprezintă decât o mică parte din complexul masiv de acum peste 2.000 de ani.

Dar, oare, ce se ascunde în pământ? Și, mai ales, se va face ceva pentru ca secretele de la Sarmizegetusa Regia să fie cunoscute? Ei bine, se întâmplă ceva… Care este surpriza? Rămâne să o descoperiți în acest episod al emisiunii Istorie Inedită! Vezi video mai jos…

Daniel Roxin

https://daniel-roxin.ro/

CE ESTE FRANCMASONERIA?

31 mai

  Apuntes sobre la existencia de masonería en la isla de La Gomera ...

Theodor Roosevelt: „În spatele guvernului la vedere tronează un guvern invizibil care nu este credincios poporului şi nici răspunzător faţă de popor. A distruge acest guvern invizibil, alianţă fără Dumnezeu între afaceri corupte şi politică mârşavă, este datoria şefului statului.”

Francmasoneria este cea mai secreta si mai temuta organizatie care a existat vreodata pe aceasta planeta. Atat de temuta incat multi care amintesc de ea, nici macar nu au curaj sa-i pronunte numele, facand referiri cu termeni ca: Oculta Internationala, Iluminatii, Marea Conspiratie, Dusmanii lui Hristos,Grupuri Oculte de Interes, Guvernul din Umbra, Marea Finanta Internationala, Olimpienii, Arhitectii Lumii Moderne (artificiale), Nobilimea Neagra, Bubulii, sau pur si simplu Ei.
Originile francmasoneriei se pierd in negura vremurilor. Cele mai vechi descrieri provin de acum circa 2000 de ani din Mesopotamia si vorbesc despre Fratia Sarpelui (sau Fratia Babiloniana) ca fiind o organizatie secreta anti-spirituala, cu aceleasi structuri, mijloace si scopuri oculte care s-au pastrat pana la francmasoneria moderna.
Bratele caracatitei francmasoneriei sunt: FMI, BM, ONU, NATO, UE, Grupul Bildenberg, Comisia Trilaterala, Comitetul celor 300, Council of Foreign Affairs (CFR), Clubul de la Roma, Rotary Club, Lion Club, Jockey Club, The Round Table (Masa Rotunda), Ordinul Templierilor, Ordinul Cavalerilor de Malta, Majestic 12 (MJ 12) si multe alte organizatii internationale care lucreaza pentru implementarea Agendei francmasonice si instaurarea Noii Ordini Mondiale.
Francmasonii spun ca ei se inchina Marelui Arhitect al Universului, dar tot ei sustin ca acesta NU este Dumnezeu. Atunci cine altcineva ar fi acest Mare Arhitect decat Satana? Acesta este si principalul motiv pentru care Biserica Crestina a combatut si interzis de multe ori francmasoneria. In realitate, francmasoneria este o organizatie oculta, mondiala si satanista, care venereaza demoni si se inchina la Lucifer, Belzebuth, Jahbulon sau Satana. Scopul lor este de a pregati Noua Ordine Mondiala pana la venirea Antichristului. Desigur, oficial ei neaga aceste aspecte, dar in secret, intre ei, stiu bine ce au de facut. Cei care au fost „inauntru” au vazut toate acestea.
Masons_baphomet       Masonii sunt organizati in loji conduse de cate un maestru francmason. Desi se adreseaza toti intre ei cu termenul „frate” si elogiaza egalitatea si fraternitatea, ei se supun unei ierarhii stricte, pe grade; astfel, fiecare „frate” mason trebuie sa se supuna neconditionat masonilor de grad mai mare.
Cel mai important lucru pentru ei este pastrarea secretului asupra intalnirilor si organizarii lor, secret care este pastrat datorita unor juraminte oribile, barbare, criminale, pe care fiecare mason trebuie sa le depuna. In baza acestor juraminte (care de multe ori contravin juramintelor depuse de ei ca demnitari ai statului, de respectare si aparare a Constitutiei si a poporului), ei se simt la adapost de orice fel de divulgari, permitandu-si sa deruleze cele mai criminale planuri de afaceri financiare sau politice. Aceste secrete bine pazite au si permis crearea in cadrul acestor loji masonice a unor grupuri de tip mafiot care opereaza actiuni economico-financiare contra intereselor statului. Principalele activitati le au in domeniul traficului ilegal de droguri, arme, carne vie, petrol, metale si pietre pretioase. Desigur ca informatii despre acesti baroni nu veti gasi in mass-media care este in marea majoritate controlata tot de francmasonerie si care are ca scop doar sa ofere „circ” populatiei. Locatiile in care masonii se intalnesc sunt in general secrete. Doua astfel de sedii ale lor din Bucuresti se afla in cladirile AGIR din Piata Romana (vizavi de ASE) si de pe Calea Victoriei (vizavi de Hotelul Bucuresti); oricine trece pe langa aceste cladiri, poate simti emanatia malefica a lor.
Atunci cand se afla in public, masonii comunica intre ei prin semne si simboluri secrete, ce transmit atat informatia respectiva cat si gradul sau loja de apartenenta a masonului care transmite aceste semnale.
Poate va veti intreba cum a reusit francmasoneria de atatea mii de ani sa-i pacaleasca pe majoritatea oamenilor. Aceasta a fost posibil in principal datorita unor actiuni magice, ce au facut ca mintile si sufletele oamenilor – atat din interiorul cat si din exteriorul francmasoneriei – sa fie acoperite ca de un fel de ceata si sa nu mai perceapa corect Adevarul. Acest val de iluzie generalizata care inconjoara oamenii poate fi rupt doar prin rugaciune sincera si profunda catre Dumnezeu si ingerii Lui de lumina. De aceea, principalul „inamic” al masonilor il constituie traditiile spirituale autentice, pe care ei incearca sa le demoleze si in multe cazuri chiar au reusit.

Principala doctrina a francmasoneriei a fost rezumata de cele 24 de Protocoale ale Inteleptilor Sionului, autentic tratat de manipulare a intregii umanitati. Masonii spun ca aceste Protocoale ar fi false, niste inscenari, insa cel mai important argument al veridicitatii lor este faptul ca pana acum tot ce a fost scris in ele de sute de ani, s-au indeplinit intocmai, de la Razboaiele Mondiale si pana la banalele jocuri si concursuri din mass-media. Protocoalele expun cu exactitate planul de instaurare a Noii Ordini Mondiale. Cel mai simplu mijloc de a opri aceste planuri infernale este acela de a le face publice.

images
Este interesant de citat un pasaj din cuvantarea lui Albert Pike (Mare Maestru francmason de Rit Scotian, grad 33) din 4 iulie 1889: „Religia noastra, a masonilor celor mai inalti in grad, este credinta neprihanita in Lucifer. Daca Lucifer nu este Dumnezeu, atunci nici Cristos nu este Dumnezeu. Dar ei sunt amandoi Dumnezei. Deoarece stiinta ne invata ca nu exista lumina fara umbra, frumusete fara uraciune, alb fara negru. Absolutul poate exista numai prin doi Dumnezei. Lucifer este Dumnezeul luminii”.
Pike era satanist. El i-a acordat presedintelui american Andrew Johnson gradul al 32-lea in „Ritul Scotian”. In ierarhia ordinelor era o lege ca cel dintr-un ordin inferior trebuie sa se supuna orbeste ordinului superior fara sa faca uz de propriul lui discernamant.
In concluzie: contemporanii nostri, care, in mod constient, renunta la vointa lor proprie, cedeaza raspunderea lor personala in favoarea altei persoane, organizatii sau conducator, nu merita sa fie tratati civilizat, deoarece in zilele noastre nu este obligatoriu sa se intre cu forta intr-o organizatie sau sa se adere la o religie sau o secta.

       Francmasoneria este o organizatie secreta, o perfidă conspiraţie mondială cu scopuri malefice ascunse (singura organizaţie politică ce foloseşte în rău energiile naturii, prin ritualuri de magie neagră şi prin invocarea forţei Satanei), care urmăreşte să stăpânească într-un mod tiranic oamenii acestei planete (consideraţi simple animale cu faţă umană), prin instaurarea unei aşa-zise Noi Ordini Mondiale, în realitate noul haos al Satanei. Francmasoneria este de fapt condusă din umbră de mişcarea Sionistă prin intermediul aşa-zisului Guvern ultrasecret „invizibil” al Terrei numit şi Majestic 12 şi prin Marea Lojă Mamă şi Consiliul Suprem (formate numai din membri sionişti) B’NAI B’RITH.
Francmasoneria este una dintre cele mai vechi organizaţii malefice care există până în zilele noastre. În urma unor săpături făcute în 1888, în Libia, s-au găsit foi de papirus în care se menţionează date despre întruniri secrete de tip masonic, înainte de Cristos. Masonii, organizaţi în bresle, au ajutat la construirea templului lui Solomon. De asemeni, s-au găsit informaţii despre masoni şi în scrierile necrologice din Egipt. Masonii, încă de pe atunci, foloseau limbaje secrete pentru a comunica unii cu alţii, embleme, cifre (3, 6, 13, 33, 666). Cel mai important simbol era un şorţ scurt care a fost înlocuit cu o blăniţă albă de miel în timpul preoţilor din Melchisedec.
Mişcarea sionistă este formată din magnaţi evrei, adevăraţii bogătaşi ai Pământului, care controlează la ora actuală într-un mod diabolic finanţele şi aurul lumii. Membrii mişcării Sioniste utilizează tehnici subtile de magie neagră, se închină Satanei şi cu o inteligenţă diabolică stabilesc ierarhii ale răului între state şi puteri militare, organizează blocade economice şi de orice alt tip asupra ţărilor care îşi apără independenţa ameninţată, adesea ocupă teritorii şi ţări, creează conflicte interetnice în urma cărora fărâmiţează ţări (vezi tragedia din Iugoslavia pe care vor să o realizeze şi în România prin conflicte interetnice şi inter-religioase în Transilvania; să nu uităm evenimentele din martie 1990 de la Târgu-Mureş); francmasonii folosesc metode foarte perverse: şantaj economic, politic, militar, informaţional, manipularea unor întregi naţiuni prin metode clasice (propagandă deschisă, corupţie, şantaj şi prin tehnici de război psihologic: intoxicarea cu informaţii false, pervertirea conştiinţelor omeneşti, dirijarea intereselor unor naţiuni şi popoare în direcţii contrare intereselor proprii, semănarea urii şi dezbinării între cetăţenii aceleiaşi naţiuni sau între popoare diferite).
Pentru a realiza acest plan diabolic, mişcarea Sionistă a elaborat în 1897 la Congresul masonic mondial din Elveţia, 24 de procese verbale cunoscute sub numele de „Protocoalele înţelepţilor Sionului”. Deşi francmasonii susţin în mod pervers că aceste protocoale sunt false şi au fost făcute de cei care vor să denigreze francmasoneria, totuşi este evident pentru orice om inteligent că ele sunt reale pentru simplul motiv că tot haosul actual al omenirii confirmă în mod izbitor în cele mai mici amănunte ideile Protocoalelor, care constituie chiar planul fundamental de acţiune al Francmasoneriei, elaborat cu o inteligenţă diabolică de „înţelepţii Sionului” în aceste 24 de protocoale încă din 1897. Este evident că nu este vorba de o simplă coincidenţă şi că aceste protocoale stau la baza acţiunilor mişcării Sioniste care conduce şi coordonează în realitate toate lojile masonice şi reprezintă de fapt ce vrea să spună sloganul masonic „Prin haos la ordine”.
Ideile fundamentale ale protocoalelor sunt:
1. Francmasonii nu admit alt drept decât cel al forţei; „liberalismul” propagat de ei printre creştini a distrus religia creştină şi autoritatea statului.
2. Aurul a intrat în mâinile mişcării Sioniste şi cu ajutorul lui aceasta a acaparat presa, dominând opinia publică ce comandă guvernele în statele aşa-zis democrate.
Membrii mişcării Sioniste sunt numiţi în cercurile lor: „iluminaţi”, „înţelepţi”, „eminenţe cenuşii”, „big-Brother”, „guvern ultra-secret din umbră”. Datorită faptului că francmasoneria acţionează ca o societate secretă (deşi francmasonii susţin că francmasoneria nu este secretă ci doar „discretă”) manipulând din umbră masele de oameni prin guvernele marionetă pe care le instalează la conducerea tuturor ţărilor, pentru că în spatele tuturor lojilor masonice se află membrii mişcării Sioniste (necunoscuţi de marile mase), pentru că în faţa oamenilor sunt împinşi oameni politici care respectă numai condiţiile impuse din umbră de membrii mişcării Sioniste infiltraţi sub nume adaptate poporului respectiv în toate partidele politice (indiferent de culoare şi orientare) şi pentru că se folosesc de sloganuri ca: „democraţie, libertate, fermitate, egalitate” în spatele cărora se ascund cele mai mari crime şi fărădelegi, W. Churchill a definit mişcarea Sionistă şi francmasoneria „Fiară fără chip”.
Membrii mişcării Sioniste pentru a rămâne în umbră înfiinţează în toate ţările din lume loji masonice, le măresc neîncetat numărul, atrag în ele personalităţi ce pot urca sau sunt deja în funcţii publice folosindu-se de setea de putere şi de bani a acestora sau de naivitatea lor. Aceste loji sunt dirijate cu o inteligenţă diabolică din umbră de o administraţie centrală, pe care numai membrii Sionişti o cunosc. Ei merg pe principiul că nimeni nu se poate lupta cu o „putere necunoscută”. Masonii nesionişti, indiferent de rasă, naţionalitate şi funcţie folosesc drept paravan şi sunt pionii de sacrificiu (aşa cum a fost masonul Ceauşescu şi alţi lideri politici sacrificaţi) pentru masonii Sionişti şi scopurile lor malefice ascunse. Planul de acţiune al celor 13 lideri Sionişti care se închină diavolului este pentru toţi ceilalţi „fraţi masoni” un secret.
Strămoşii mişcării Sioniste de astăzi sunt fariseii care l-au răstignit pe Iisus.
Francmasoneria este organizată în loji care au diferite denumiri şi aparent se luptă între ele. Astfel putem întâlni denumiri ca Francmasonii fără şorţ, Lojile albastre, Grand Orient, Ritul Scoţian Antic şi Acceptat, Loja Naţională Română, Loja militară Cairo, loji parlamentare, loja italiană Propaganda Due, Rotary Club, Lions Club, Ritul York, Clubul celor 500, Clubul de la Roma, B’NAI B’RITH, Consiliul celor 33, Consiliul celor 13, Majestic 12, etc.
În realitate toate aceste loji şi grupări masonice sunt conduse la vârf de elita mişcării Sioniste într-un mod atât de diabolic încât nimeni din aceste loji masonice nu cunoaşte adevăratul plan satanic al celor care-i conduc din umbră.

       Scopul declarat al francmasoneriei este de a ajuta umanitatea, de a face fapte caritabile, filantropice. Scopul ascuns cunoscut doar de liderii mişcării Sioniste este de a omorî 5 miliarde de oameni pentru a-i putea controla pe cei care rămân şi pentru a-i exploata după cum doresc aceşti lideri Sionişti. Asta înseamnă de fapt sloganul „Noua Ordine Mondială”!
Înţelegerea acestor aspecte cutremurătoare vă va ajuta să deveniţi lucizi, să vă exprimaţi liber şi total necondiţionat opţiunile, să deveniţi stăpâni pe propriile dumneavoastră vieţi şi sisteme de valori. Dacă veţi deveni lucizi, vă veţi putea opune printr-o rezistenţă pasivă refuzând să faceţi jocurile satanice care servesc scopurilor monstruoase urmărite de francmasonerie în această ţară.
Puţini sunt la ora actuală aceia care ştiu că mai mereu în spatele oricăror guverne oficiale se găsesc şi acţionează, nebănuite, din umbră, grupări francmasonice secrete care le dublează şi le manipulează în scopurile lor planetare îngrozitoare. Tăcerea francmasonilor şi ignoranţa noastră, ambele la fel de vinovate, îi ajută din plin pe francmasoni să ne scufunde şi mai mult într-o infernală prăpastie.
       Scopul ascuns al Francmasoneriei este dominaţia asupra întregii planete, întemeierea unei republici mondiale cu desăvârşire laică, condusă de francmasoni cu o omenire îndobitocită de mizerie şi de patimile inferioare dezlănţuite. Scopurile principale pe care ei intenţionează să le realizeze până în anul 2050, sub numele generic de Noua Ordine Mondială, sunt:
1) Stabilirea unei Noi „Ordini” Economice Internaţionale, sub directul control al unui organism francmasonic mondial.
2) Stabilirea şi impunerea necondiţionată a unui guvern mondial francmasonic care va fi manipulat din umbră de Noua Ordine Mondială.
3) Stabilirea viitoarelor State Unite ale Europei ca aşa-zisă naţiune dominantă, guvernată de guvernul mondial.
4) Alegerea şi impunerea unui rege planetar unic, iniţiat de maeştrii francmasoni, pentru a conduce guvernul mondial.
5) Crearea şi promovarea unei aşa-zise „religii mondiale” care va coordona toate religiile pământului („religia” satanică) care va avea în frunte un fel de pontif mondial.

       Sloganuri francmasonice:

„Prin haos la ordine”
„Politica şi morala nu trebuie să aibă nimic comun”
„Dreptul constă în forţă”
„Toţi pentru unul şi unul pentru toţi”
„Scopul francmasonic justifică întotdeauna mijloacele”
„Democraţie, libertate, egalitate, fraternitate”
„Dreptul trebuie să fie al celui mai tare”
„Mulţimea este oarbă şi de aceea poate să fie uşor manipulată de francmasoni”
„Creştinii sunt în general naivi, proşti şi mici”
„Libertatea este o idee himerică”
„Oamenii politici creştini sunt nişte păpuşi de paie în mâinile maeştrilor sionişti”
„Nevoia pâinii zilnice îi dresează gradat pe oameni”.

Modalităţi de realizare a scopurilor ascunse în următoarele domenii:

Fara masonerie in Romania!

Fara masonerie!

       ECONOMIC. Mişcarea Sionistă care conduce din umbră toate lojile masonice (chiar dacă aparent acestea se luptă între ele pentru supremaţie) acţionează prin sistemul bancar mondial sionist Rotschild/Rockeffeller pentru îmbogăţirea fără limite şi fără scrupule a membrilor sionişti şi sărăcirea celorlalţi oameni, indiferent de rasă şi naţionalitate. Iată ce spune în acest sens unul din liderii masoni sionişti David Rockeffeller: „Suntem în pragul unei transformări globale. Trebuie să declanşăm o criză majoră (economică, militară, politică, socială, educativă, religioasă) şi toate naţiunile vor accepta Noua Ordine Mondială.” Mişcarea Sionistă prin lojile masonice infiltrate în toate ţările lumii sub diferite nume şi măşti urmăreşte să aibă controlul total asupra finanţelor lumii. Pentru aceasta creează mari monopoluri particulare (Rotschild, Rockeffeller) care să fie depozitele imenselor bogăţii ale lumii, provoacă crize economice ca să destabilizeze statele lumii sustrăgând banii depuşi acolo, acumulează mari capitaluri private care au fost sustrase din circuitul bancar al statelor silind astfel aceste state să ia bani de la Banca Mondială, F.M.I. (instituţii create, organizate şi coordonate de mişcarea Sionistă) sub formă de credit şi să accepte condiţii aberante care duc statele respective la haos. Creditele impuse de F.M.I. împovărează statele cu procente imense care le transformă în sclavi fără voinţă.
Nu întâmplător, pe clădirea FMI este aşezat simbolul satanic, 666! Acest aspect demonstrează o dată în plus că planurile satanice inspiră şi susţin activitatea FMI.
Pentru a se îmbogăţi membrii mişcării Sioniste acţionează după principiul hegelian (teză, antiteză şi sinteză):
1. creează conflicte şi chiar războaie (războiul de secesiune din America, primul război mondial, al doilea război mondial, războiul din Vietnam, războiul din Golful Persic, războiul din Iugoslavia) în care creştinii (goimii sau „dobitoacele creştine” cum îi numesc membrii mişcării Sioniste pe creştini) luptă unii contra altora, generând suferinţă, foamete, sărăcie, mizerie, boli, moarte, haos;
2. nu apar la vedere ca autori ai conflictului respectiv;
3. băncile sioniste susţin cu bani toate părţile beligerante pentru ca apoi să ceară dobânzi imense celor care au fost împrumutaţi, îmbogăţindu-i astfel pe membrii mişcării Sioniste;
4. apar apoi ca o instanţă împăciuitoare, care doreşte terminarea conflictului;
5. în urma haosului astfel format de ei din umbră, impun condiţii statelor care au participat la respectivul conflict, emit pretenţii asupra unor teritorii ale statelor respective (în ce priveşte România vezi „Ultimatumul ruşilor” şi Dictatul de la Viena).
Un exemplu în această privinţă este războiul de secesiune american 1861-1865. Înainte de război, agenţii familiei sioniste Rotschild au dus o mare propagandă „pentru uniune” în statele din Nord. În acelaşi timp, alţi agenţi ai aceleiaşi familii sioniste Rotschild duceau o campanie „contra uniunii” în statele din Sud. La izbucnirea războiului, Banca Rotschild din Londra a finanţat războiul în statele din Nord, Banca Rotschild din Paris a finanţat statele din Sud. În final, singurii care au câştigat foarte mulţi bani de pe urma împrumuturilor şi „războiul” au fost numai membrii familiei Sioniste Rotschild.
Un alt exemplu este al doilea război mondial, care a fost realizat de mişcarea Sionistă şi care l-a susţinut cu bani ai Băncilor Sioniste din Elveţia pe Hitler, preferând să sacrifice reprezentanţi ai poporului evreu pentru ca apoi, după război, să ceară pământul pe care se află acum Israelul şi daune imense care i-au îmbogăţit pe membrii mişcării Sioniste. Al doilea război mondial a fost o înscenare odioasă a mişcării Sioniste care s-a folosit de caracterul paranoic al lui Hitler manipulându-l fără ca acesta să-şi dea seama.
Al doilea război mondial demonstrează că liderii mişcării Sioniste acţionează fără scrupule omorând oamenii poporului din care provin.

       SOCIAL – DEMOGRAFIC. Francmasoneria mondială generează haos finanţând, susţinând şi răspândind: drogurile, alcoolul, tutunul, pornografia, prostituţia, homosexualitatea, desfrâul, viruşi mortali (SIDA, Ebola), violenţa, crimele, terorismul, conflictele interetnice.
O carte publicată în S.U.A. de eminentul savant dr. Horowitz „Emerging Viruses” demonstrează faptul că virusul SIDA a fost fabricat intenţionat în laboratoarele americane, începând cu experimentele asupra viruşilor de cancer spre sfârşitul anilor ’60. Analizând documentele „declasificate” şi contractele semnate de National Cancer Institute, dr. Horowitz este profund convins că SIDA a fost răspândită în mod intenţionat prin vaccinurile contra poliomielitei şi hepatitei. Această carte incriminează cele mai mari instituţii medicale americane şi pe cei mai mari cercetători care au fost manipulaţi pentru a crea agenţi biologici capabili să distrugă sistemul imunitar în contul NCI şi a Ministerului de apărare la sfârşitul anilor ’60. Pretenţiile conform cărora aceşti viruşi creaţi în laborator ar fi evoluat în mod natural şi ar fi trecut apoi de la maimuţă la om apare ca o manipulare grosolană în lumina informaţiilor copleşitoare reunite în această carte extraordinară. Cartea demonstrează rolul important jucat de anumiţi lideri politici (şi francmasoni în acelaşi timp): dr. Henry Kissinger, consilier pentru securitatea naţională; Frank Carlucci şi Joseph Califano, secretari la Departamentul de Sănătate, de Educaţie şi protecţie socială; preşedinţii Richard Nixon şi Gerald Ford; Nelson şi Laurence Rockfeller; personalităţi din lumea economică şi membri ai mişcării Sioniste. Dr. Horowitz demonstrează că virusul SIDA a apărut subit şi simultan în timpul campaniilor de vaccinare în cadrul unor populaţii bine determinate, în zone geografice şi culturale atât de diferite precum SUA (vaccinările contra hepatitei la homosexuali) şi Zair sau Haiti (campania contra variolei).
În România s-a constatat acelaşi fenomen şi anume harta cu copiii care au fost infectaţi cu SIDA se suprapune exact peste harta vaccinării copiilor împotriva hepatitei de tip B! Trebuie precizat faptul că România este pe primul loc în lume în ceea ce priveşte numărul de copii bolnavi de SIDA! De asemeni s-a constatat că vaccinul împotriva hepatitei B care a fost refuzat de Ministerul Sănătăţii din Franţa (pe motiv că nu sunt bani pentru campania de vaccinare) a fost acceptat de fostul ministru al sănătăţii I. Mincu şi campania de vaccinare din România a fost sponsorizată de organizaţia masonică Rotary Club. Din cercetările făcute până acum reiese că toţi copiii din România au fost infestaţi cu aceeaşi tulpină de virus HIV! Acest lucru demonstrează că a fost o sursă unică de virus HIV pentru toţi copii infestaţi din toată ţara. Datorită faptului că virusul HIV se modifică şi devine specific persoanei infestate rezultă că este imposibil ca aceşti copii să fi fost infestaţi datorită neglijenţei personalului medical prin nesterilizarea corespunzătoare a seringilor care ar fi transmis virusul HIV de la diferite persoane la copii. Acest lucru demonstrează că copiii din România au fost infestaţi în mod voit în timpul campaniei de vaccinări sponsorizate şi susţinute de masoni.
Activitatea Mafiei este ghidată şi controlată tot de francmasoni. De asemenea, tot ei manipulează mass-media (presa, radio, televiziunea), generând printr-un anumit gen de reclame, publicitate, articole şi emisiuni diabolic concepute, dezinformarea şi manipularea marilor mase de oameni.
Prin sisteme de tip Mind Control (controlul minţii) se induc în minţile oamenilor idei eronate, psihoze, obsesii, devieri psihice, amplificându-se astfel numărul celor care comit fapte antisociale, crime sau se sinucid. La ora actuală în Suedia, spre exemplu, au fost descoperite cipuri electromagnetice de tip Mind Control (care au rol de interfaţă între un calculator central şi creierul uman generând astfel anumite stări şi gânduri negative celor care le au în corpul lor) la mii de oameni. Acestor oameni li s-au introdus respectivele cipuri când erau în stare inconştientă (în spitale, în puşcării) din ordinul Guvernului Suedez manipulat de membrii mişcării Sioniste internaţionale.
La ora actuală se realizează de către aceeaşi mişcare Sionistă o diabolică monitorizare a oamenilor acestei planete prin CIP-uri introduse în buletine, paşapoarte şi cărţi de credit.

       POLITIC. Francmasoneria urmăreşte să conducă oamenii acestei planete manipulând guvernele tuturor ţărilor lumii şi toate partidele politice. De asemenea, tot ei sunt autorii unor sisteme unice şi absolute de control mondial (ONU, UNESCO, Uniunea Europeană, NATO, FMI, Banca Mondială) prin care impun condiţii aberante popoarelor lumii pentru a crea haosul ce va duce la aşa-zisa Nouă Ordine Mondială (de exemplu României i s-a impus să legifereze homosexualitatea pentru a intra în Uniunea Europeană!). Deşi francmasonii susţin că nu se amestecă în politică există nenumărate dovezi că ei manipulează guvernele tuturor ţărilor lumii.
De-a lungul istoriei mişcarea masonică Sionistă a urmărit să instaureze şi să răstoarne sisteme politice cum a fost de exemplu Comunismul. Datorită faptului că membrii mişcării Sioniste au acţionat din umbră folosindu-se de caracterul paranoic al lui Ceauşescu şi, în acelaşi timp, de ignoranţa, laşitatea şi inerţia unor români în momentul în care comunismul, în frunte cu Ceauşescu au picat, marea majoritate a românilor au fost păcăliţi că au scăpat de suferinţă, ei neputând să-şi dea seama că, de fapt, atât timp cât mişcarea masonică Sionistă va continua să acţioneze în România şi, în general, pe întreaga planetă, vor avea de suferit chiar dacă, aparent, vor vota un aşa-zis guvern democrat. Deocamdată, datorită ignoranţei şi lipsei de curaj, oamenii nu realizează faptul că trebuie să-i depisteze şi să-i demaşte prin toate mijloacele pe membrii mişcării Sioniste care sunt de fapt adevăraţii vinovaţi pentru toate crimele şi fărădelegile realizate împotriva umanităţii. Atât timp cât nu este înlăturată cauza, efectele negative vor continua să existe chiar dacă, aparent, ele se vor manifesta sub altă formă. Deci nu are rost să ne mai „îmbătăm cu apă rece” considerând că dacă vine alt partid politic la putere viaţa noastră va fi mai bună, atât timp cât guvernanţii şi cei care sunt guvernaţi nu au luciditatea şi tăria morală de a demasca şi de a se opune acţiunilor extrem de perverse şi diabolice ale francmasoneriei şi mişcării Sioniste.

       MILITAR. În ziarul Cronica Română din 14.02.1997 notează: „Masonii români afirmă că au intrat în lojile masonice ale bazelor NATO, încă din 1993!”
Blocul NATO este format din două structuri masonice: una militară şi alta politică, coordonate de Marea Lojă supremă din New York, B’NAI B’RITH, formată numai din membrii Sionişti.
Baza militară din Frankfurt găzduieşte „filiala europeană” a lojei Sioniste B’NAI B’RITH. Emisari ai acestei filiare europene au fost trimişi în România pentru acţiuni ostile poporului român în perioada 1990-1991 şi acestora li s-a pus la dispoziţie pentru întâlnirile lor oculte secrete tocmai Cercul Militar Naţional! Oare de ce autorităţile române au făcut acest lucru?
Din punct de vedere militar mişcarea Sionistă internaţională acţionează în special prin războiul economic, psihologic şi prin arme biologice. Toată mascarada cu blocul NATO este realizată pentru a distruge capacitatea naţională de apărare a ţărilor care aderă la acest bloc militar, pentru a folosi oameni şi echipament militar (cumpărat cu eforturi financiare imense de ţările respective) în interesul mişcării Sioniste internaţionale şi străine intereselor popoarelor care fac sacrificii imense pentru a trimite soldaţi şi echipament militar în acele zone.
La ora actuală nu se mai pune problema unei agresiuni militare cu armament clasic sau nuclear deoarece acum se acţionează printr-un război economic şi psihologic. Este aberant să ne mai păcălim că integrarea în blocul NATO ar asigura o protecţie militară în cazul unei agresiuni cu arme clasice sau nucleare pentru simplul motiv că cei care au declanşat până acum războaiele clasice (mişcarea Sionistă internaţională) nu mai acţionează în acest fel şi folosesc povestea cu blocul NATO pentru a impune condiţii economice aberante ţărilor pe care vor să le subjuge în acest fel.
Membrii mişcării Sioniste cunosc faptul că în următorii ani după realizarea unei armate unice în cadrul Uniunii Europene, blocul NATO nu va mai avea nici un rol în Europa. Blocul NATO va deveni atunci o poliţie intercontinentală şi un organ de represiune internaţional. În aceste condiţii ne întrebăm de ce politicienii români mizează atât de mult pe NATO, acceptând condiţiile aberante care se impun României (integrarea în NATO costă România peste 24 miliarde de dolari (bugetul României pe 5-6 ani), iar acţiunile militare pe care România va fi obligată să le întreprindă în alte ţări în scopuri străine intereselor poporului român, vor costa sute şi sute de milioane de dolari).

       JUSTIŢIE. În cadrul justiţiei francmasoneria a urmărit să coopteze avocaţi, judecători, procurori în lojele masonice, iar în cadrul Ministerului de Justiţie a urmărit să infiltreze cât mai mulţi francmasoni pentru a genera haosul care există la ora actuală. Astfel, nu întâmplător, judecătorii au sute de dosare de rezolvat, procesele se întind pe ani de zile datorită birocraţiei judiciare, dreptul juridic este utilizat în mod intenţionat echivoc, legile, prin modul în care sunt formulate, permit interpretarea lor în funcţie de anumite interese etc.

       ÎNVĂŢĂMÂNT. La ora actuală în Statele Unite învăţământul a fost atât de eficient degradat de mişcarea Sionistă, încât la aproape toate concursurile internaţionale studenţii şi elevii americani se califică pe ultimile locuri. Violenţa în clase a atins culmi greu de imaginat. Profesorii sunt bătuţi de elevii nemulţumiţi, utilizarea stupefiantelor este în floare, iar profesorii beau alcool şi fumează cot la cot cu elevii. În Franţa elevii din clasele mici ştiu să scrie numai pe calculator, urmărindu-se să se formeze generaţii de tineri care să nu mai ştie să facă calcule (să nu cunoască tabla înmulţirii), să nu mai ştie să scrie. La ora actuală în România se constată o degradare din ce în ce mai evidentă a învăţământului, elevii beau alcool şi fumează împreună cu profesorii, se droghează (după unele statistici 50% din elevi în anumite şcoli şi licee folosesc stupefiante), au loc bătăi violente care nu pot fi oprite de profesori pentru că le este frică de „mafia” liceană, tinerii sunt preocupaţi în special de muzica satanică metalic-rock, aderă la grupări satanice care fac magie neagră şi apar din ce în ce mai multe cazuri de sinucideri în rândul elevilor care participă din inconştienţă la ritualuri satanice.
Ne întrebăm oare de ce poliţia şi organele abilitate ale statului (care sunt controlate de francmasonerie) nu iau măsuri pentru a opri răspândirea drogurilor şi depistarea reţelelor de tip mafiot din licee? Ne întrebăm oare de ce mass-media (care este controlată de francmasonerie) nu realizează o campanie concentrată de prezentare a pericolelor majore pe care le reprezintă drogurile, reţelele de tip mafiot din licee şi grupările sataniste în rândul tinerilor din şcoli şi licee?
În luna mai 1997 un grup de tineri satanişti a plecat din Suceava la Neptun cu trenul şi în timpul călătoriei au devastat vagoane întregi dându-i jos din tren pe călătorii care au îndrăznit să le atragă atenţia că nu este bine ce fac. Pe parcursul a 15 ore cât a durat călătoria din Suceava până la Neptun poliţia C.F.R. şi nici alte forţe de poliţie specializate nu au intervenit pentru a aresta pe cei care au devastat trenul respectiv! O dată ajunşi la Neptun, acelaşi grup de tineri satanişti au făcut ritualuri de magie neagră într-un hotel al staţiunii respective şi au organizat un concurs satanic: „Cine devastează mai repede o cameră de hotel”! În urma acestei acţiuni demente un întreg hotel a fost distrus (geamuri smulse, uşi distruse, pereţi deterioraţi, mochete sfâşiate, mobilier distrus, ars şi aruncat pe geam, etc.). Nici în această situaţie poliţia nu a intervenit pentru a opri aceste manifestări demente şi nici nu a luat măsuri pentru a-i prinde şi ancheta pe cei care au procedat în felul acesta. Răspunsul poliţiei a fost că nu a putut interveni în cazul respectiv pentru că tinerii satanişti erau prea violenţi! Este hilar argumentul adus de poliţie dar în acelaşi timp este şi extrem de îngrijorător. Atitudinea poliţiei cât şi a mass-mediei în acest caz demonstrează o dată în plus că atât poliţia cât şi mass-media sunt controlate de francmasonerie care urmăreşte să încurajeze şi să susţină astfel de acţiuni satanice.
În Marea Britanie, ţară în care există peste 8500 de loji masonice, însumând peste 350000 de membri (mulţi dintre ei sunt infiltraţi în guvern, poliţie, servicii secrete) a fost publicată o carte (cu concursul francmasoneriei) ce a stârnit imediat controverse fără precedent în rândul oamenilor, relatează cotidianul Daily Mail. Este vorba despre un aşa-zis manual de „sexologie” care se ocupă strict de domeniu homosexualilor şi lesbienelor, manual destinat şcolarilor de peste 5 ani! Şi mai şocant este faptul că acest manual destinat şcolarilor între 5 şi 16 ani este prevăzut şi cu imagini edificatoare, pentru mai buna înţelegere a ceea ce reprezintă fenomenul de homosexualitate!
În Statele Unite, de asemenea, copiii din clasa I au în manuale imagini şi informaţii despre homosexuali, fiind obişnuiţi cu ideea că este absolut firesc să ai doi tătici sau două mămici!
Datorită faptului că guvernele Statelor Unite şi ale Marii Britanii sunt în totalitate controlate de mişcarea Sionistă, datorită faptului că Uniunea Europeană este un produs al aceleiaşi mişcări Sioniste şi datorită faptului că una din condiţiile acceptării României în Uniunea Europeană este să se legifereze homosexualitatea la noi în ţară, este evident că această organizaţie ocultă, satanică, care este mişcarea Sionistă promovează într-un mod diabolic homosexualitatea şi urmăreşte să realizeze şi în învăţământul din România ceea ce se petrece la ora actuală în Statele Unite, Anglia, Franţa şi alte ţări ale lumii.
Ne întrebăm până când vor mai dormi românii şi vor mai accepta acţiunile satanice de distrugere a acestui popor? Vor oare românii să-şi vadă copii învăţând despre homosexualitate şi să-i vadă cum devin homosexuali? Oare când se vor trezi oamenii acestei ţări şi vor lua atitudine împotriva francmasoneriei şi mişcării sioniste?

       CULTURAL – ARTISTIC. Francmasoneria internaţională urmăreşte prin orice mijloace distrugerea tradiţiilor cultural-naţionale şi a identităţii naţionale de neam. Modifică tradiţia poporului respectiv şi ierarhia valorilor.
Finanţează, promovează şi susţine muzica, pictura, sculptura satanică, generând astfel în oameni rezonanţe malefice, demoniace. Mişcarea Sionistă prin reprezentanţii săi masoni măsluieşte istoria şi dovezile lingvistice, îndoctrinează tineretul în spirit satanic, folosind pentru aceasta în special muzica satanică de tip metalic rock.

       RELIGIA. Francmasonii generează conflicte între diferite religii, susţin financiar diferite secte religioase. Se infiltrează în religia creştină pentru coruperea preoţilor, îi trimit la studii în străinătate pe banii francmasoneriei, îi cooptează în francmasonerie determinând astfel tăcerea totală (explicabilă doar în felul acesta) a Bisericii Ortodoxe faţă de acţiunile criminale ale mişcării sioniste şi ale francmasoneriei. În ziarul Evenimentul zilei din 1.07.1997 se afirmă: „O carte împotriva francmasoneriei declanşează un scandal de proporţii la Cluj. Autorul cărţii „Strategia diabolică a forţelor oculte pentru instaurarea Noii ordini mondiale” se numeşte Nicolae Trofin, are 27 de ani şi este proaspăt absolvent, cu nota 10, al Facultăţii de Teologie din Cluj. Această carte a declanşat un adevărat scandal, încă înainte de lansarea oficială a cărţii. Nicolae Trofin a declarat că este prima lucrare de acest gen publicată de un reprezentant al Bisericii Ortodoxe, după lucrarea mitropolitului Ardealului Nicolae Bălan din anul 1937. Nicolae Trofin afirmă că din cauza acestei cărţi a fost bătut în luna octombrie 1996 în plină stradă şi că înainte cu trei săptămâni de lansarea cărţii a fost convocat la sediul SRI Cluj, unde a fost ameninţat şi i s-a spus că în Germania ar fi fost arestat pentru atitudine revizionistă şi antisemită. „Am fost anchetat de mai multe ori dar am refuzat să dau o declaraţie. Apoi am fost la Arhiepiscopul Bartolomeu Anania care mi-a spus: «Da’ cine eşti tu să scrii aşa ceva? Cine te crezi? Te crezi scriitor? »”. Nicolae Trofin consideră că Bartolomeu Anania merge pe linia francmasonică, în predicile lui fiind lesne intuit acest lucru.
Ne întrebăm retoric din ce cauză oare din anul 1937 şi până în 1997, timp de 40 de ani, preoţii (în special din România) nu au luat atitudine împotriva francmasoneriei aşa cum au făcut preoţii greci de pe Muntele Athos care au mobilizat mase întrebi de oameni şi au făcut mitinguri împotriva mişcării Sioniste şi a francmasoneriei?

Apuntes sobre la existencia de masonería en la isla de La Gomera ...

SOLUŢII PENTRU CONTRACARAREA ACŢIUNILOR MALEFICE ALE FRANCMASONERIEI

       Pentru a învinge răul trebuie să ştim că binele este absenţa răului iar răul este absenţa binelui deci ideea de bază pentru contracararea acţiunilor diabolice ale francmasoneriei este aceea a înlocuirii răului cu binele, sau altfel spus, a răului cultivat de ei cu binele în care noi ne ancorăm cu fermitate.
Astfel:
– viclenei lor dezinformări prin presă îi vom răspunde prin urmărirea cu inteligenţă, luciditate şi atenţie a informaţiilor din presă pentru a putea delimita falsul de adevăr. Astfel să ne punem mereu întrebarea „Qui prodest?” – urmărind apoi să vedem faţa ascunsă a lucrurilor intuind perfida manipulare care se realizează la ora actuală prin mass-media. Vizionând programele de televiziune, să o facem în mod conştient, lucid, urmărind să identificăm elementele manipulării.
– declanşării şi amplificării conflictelor între ortodoxie şi catolicism îi vom opune o înţelegere profundă a adevărurilor sacre revelate de Iisus care ne ajută să trecem peste această falsă dihotomie apelând la ceea ce ne uneşte – iubirea creştinească a aproapelui.
– impunerii unor programe aberante de învăţământ i se va opune protestul ferm al profesorilor şi cadrelor didactice împotriva acestor măsuri anti-educative.
– decimării populaţiei prin boli create în laborator i se va răspunde prin menţinerea cu fermitate şi voinţă a stării de sănătate în mod profilactic prin măsuri dietetice adecvate şi regim de viaţă ordonat.
– laşitatea, orgoliul, avariţia, setea de putere pot fi înlăturate prin transformarea lăuntrică a tuturor oamenilor în sensul structurării unor personalităţi ancorate în valorile spirituale.
– satanismului cultivat prin aşa-zisă muzică metalic-rock şi prin ritualuri satanice i se vor răspunde prin cultivarea credinţei în Dumnezeu, prin rugăciuni colective (vezi apariţiile Fecioarei Maria de la Fatima şi Metjugorge). Tineretul trebuie reorientat către muzica clasică şi modernă, armonioasă şi elevată. Trebuie să li se ofere cu răbdare tinerilor informaţia şi cunoaşterea necesară pentru a vedea faţa adevărată a mişcărilor metalic-rock şi sataniste.
Francmasonii au o iniţiere secretă ce le permite să-şi dezvolte o voinţă dizarmonioasă, malefică, ei dispunând de puternice mijloace în plan material şi social pentru a subjuga voinţa celorlalţi oameni. Sufletele lor sunt întunecate de orgoliu, egoism, ambiţii deşarte, dorinţa de a parveni, de setea de putere cu orice preţ, de dorinţa de a acumula bani şi putere politică, de a-i înrobi pe ceilalţi, etc. Ei pot fi înfrânţi doar de fiinţe cu credinţă în Dumnezeu, care rezonează mai mereu cu binele şi adevărul, care sunt la unison cu voinţa divină.
De aceea orice om lucid şi credincios ar trebui să se mobilizeze cu toată forţa ca să rezoneze numai cu binele (să gândească, să vorbească, să acţioneze preponderent benefic), să se roage cât mai des la Dumnezeu, să evolueze spiritual şi dacă are forţa necesară să practice anumite căi spirituale autentice (ceea ce l-ar ajuta considerabil să devină o fiinţă benefică excepţională).
Francmasonii se tem de unitatea planetară benefică. Ei se tem de unitatea oricărui popor, a oricărei naţiuni, urmărind dezbinarea tuturor naţiunilor pentru a le putea înrobi.
       Toţi românii trebuie să fim uniţi în bine pentru ca în felul acesta francmasonii să nu ne mai poată dezbina.
       Adevăraţii români ar trebui să desconspire acţiunile de tip masonic, să scrie articole şi cărţi despre aceste acţiuni malefice, să organizeze mitinguri de protest împotriva francmasoneriei, să strângă semnături de la oameni pentru scoaterea în afara legii a acestei organizaţii satanice internaţionale.
Francmasonii urmăresc să-i dezbine pe oameni şi tocmai de aceea, noi românii trebuie să fim uniţi şi cu toţii la unison să luăm atitudine împotriva francmasoneriei.
Francmasoneria urmăreşte distrugerea unităţii naţionale româneşti, tocmai de aceea trebuie să menţinem cu fervoare şi curaj patrimoniul culturii şi limbii naţionale.
Francmasoneria urmăreşte să realizeze conflicte interetnice, iar noi românii pentru a contracara această tendinţă a francmasoneriei trebuie să avem sentimente de bunăvoinţă, iubire faţă de toţi oamenii alături de care trăim în acest teritoriu.
Acţiunile malefice ale francmasoneriei sunt posibile datorită ignoranţei şi necunoaşterii. Din această cauză trebuie să fim cât mai informaţi, să cunoaştem cât mai mult, să avem discernământ şi să-i ajutăm şi pe ceilalţi să înţeleagă şi să cunoască. Din această cauză este bine ca aceste informaţii să fie date la cât mai mulţi oameni.
Francmasonii îşi acoperă faptele mârşave prin jurăminte de păstrare a secretului, prin ameninţări la adresa celor care vor să-i demaşte, demonstrând astfel că le este teamă că opinia publică ar putea să afle adevărul despre ei. Tocmai de aceea, noi, românii, trebuie să urmărim permanent să-i demascăm, să dezvăluim planurile criminale ale francmasoneriei.
ROMÂNI, ACŢIONAŢI, PENTRU CĂ ÎNCĂ MAI ESTE TIMP SĂ NE SALVĂM!
Fiecare îşi spune „Ce pot eu să fac? pentru că sunt mic, slab şi singur.” În realitate însă suntem mulţi şi puternici. Forţa noastră stă în unitatea noastră! În această privinţă Iisus a spus: „Unde se adună doi oameni în numele Meu, acolo sunt şi Eu.”
Trebuie doar să devenim conştienţi de forţa noastră şi să acţionăm!
Iisus a spus: „Cine are credinţă cât un bob de muştar va muta şi munţii din loc!”

Film documentar:

THE LIGHTBRINGERS: The Emissaries of Jahbulon (History of Freemasonry)

https://deconspirareafrancmasoneriei.wordpress.com/

Vaccinarea – optimizarea populației. „Eu nu am întîlnit cancer printre oamenii nevaccinați” – doctorul Clark!

31 mai

Vaccinarea – optimizarea populației. „Eu nu am întîlnit cancer printre oamenii nevaccinați” – doctorul Clark

De obicei, noi nu facem legătura dintre vaccinuri și cancer, dar în literatura medicinală sînt multe mărturii despre faptul că vaccinurile provoacă cancer. Uneori cancerul apare în locul injecției, iar alteori, tipul limfatic de cancer poate apărea mulți ani mai tîrziu. Vaccinurile provoacă cancer. Da, nu fiecare se îmbolnăvește de cancer după imunizare, dar organismul oricum a fost îmbibat cu ingrediente ce pot contribui la dezvoltarea cancerului. Închipuiți-vă că cancerul stă după ușă. Odată ea va fi deschisă și cancerul va intra. Studiile doctorului Vincent în cadrul secției studiilor biologice (Biologic Terrain Assessment — BTA) au arătat că în fața tuturor copiilor, care s-au îmbolnăvit de cancer, vaccinurile au deschis această ușă. Acum acei copii, care nu au dezvoltat cancer (în formă vizibilă), pot să reducă la zero această posibilitate, datorită alimentației bune. În primul rînd, este nevoie de un anumit mediu pentru creșterea cancerului, iar vaccinurile creează acest mediu. E greu să negi legătura cauzală cînd cancerul apare în locul injecției. Incredibil, dar și atunci, medicii le explică pacienților că aceasta e o coincidență și că maladia canceroasă nu are legătură cu vaccinul!

Totodată, încă în secolul XIX se cunoștea faptul că vaccinurile impurifică fluxurile limfatice și conțin substanțe toxice, ce pot conduce la îmbolnăvire și chiar la cancer. Însuși Jenner avea probleme cu vaccinurile lui, deoarece ele provocau boli și decese. El a fost la un pas de a fi linșat într-un oraș pentru invențiile lui. Sistemul nostru limfatic este construită pentru transportarea limfocitelor prin organism și de menținere a controlului prin intermediul imunității celulelor. Astfel, injectarea unor molecule mari de proteine (țesuturilor străine, ce se conțin în vaccinuri) impurifică nodurile noastre limfatice și creează probleme pentru sistemul limfatic. Prin urmare, nu este nici un secret că există legătura dintre vaccinuri și maladiile limfatice, așa ca leucemia și limfomul.

Vaccinurile pentru copii provoacă cancer la maturitate?

Printre cele mai răspîndite cauze ale maladiilor oncologice, medicii numesc ereditatea, ecologia și viciile. Însă în unele cazuri, diagnoza de CANCER nu este dictată de nimic: tumorile apar la oameni absolut sănătoși, plini de forță și energie. Cu alte cuvinte, nimeni nu este asigurat. Și chiar dacă trăiți într-un mediu ecologic curat, duceți un mod de viață sănătos, iar toate rudele voastre au trăit o viață lungă și fericită, asta nu înseamnă că sînteți protejați de această maladie.

Sursa: odessit.ua

Societatea de luptă împotriva cancerului publică date înspăîmîntătoare

Din prospectul editat în 1955 de către societate americană anti-cancer:

Potrivit unor estimări, de cancer se poate îmbolnăvi fiecare al patrulea locuitor al țării.

De cancer mor mai mulți copii cu vîrste de la 3 pînă la 15 ani, decît de orice altă maladie.

Situația este cu atît mai șocantă și mai tristă dacă ne amintim că acum 50 de ani, despre cancerul la copii nimeni nu a auzit. Chiar și atunci cancerul era o maladie a bătrîneții. Însă astăzi, cînd campaniile de vaccinare a elevilor se desfășoară de cîteva ori pe an, morbiditatea prin cancer a crescut în așa măsură, încît numărul copiilor ce mor de cancer șochează.

În raportul societății americane anti-cancer se menționează că „în perioada din 1900 pînă în 1948, mortalitatea prin cancer a crescut de la 65 pînă la 134,8 la 100000 de oameni”.

Revista „Newsweek” (ediția din 25 aprilie 1955) scria că doar în 1933 cancerul a provocat moartea a 128 de mii de oameni. 20 de ani mai tîrziu, în 1953, numărul morților a constituit deja 224 de mii. Potrivit estimărilor, suma facturilor medicale a constituit 175 de milioane de dolari, iar pierderile anuale, legate de pierderea capacității de muncă –12 milioane de dolari.

A fost demonstrat demult că vaccinurile nu protejează de boli, ci doar infectează și schilodesc oamenii. Campaniile de imunizare sînt adevărate atacuri cu arma biologică! Dacă vrem să supraviețuim trebuie să ne protejăm singuri.

În realitate, situația cu vaccinurile nu este așa cum e descrisă în presă. Anterior, cauza epidemiei era situația antisanitară în oraș. Antisanitaria era atît de acută, încît în apa potabilă ajungeau apele reziduale ce conțineau bacterii și virusuri. Iar vaccinurile, inițial, aduceau doar daune. Însăși ideea vaccinurilor era greșită. Numărul celor care au murit în urma vaccinurilor de variolă este mai mare decît numărul celor care au murit de variolă. Însă ideea imunizării în masă a fost preluată de companiile, ce produc armă bacteriologică și chimică. Ele au înlocuit vaccinarea cu sterilizarea forțată în așa-zisele țări ale lumii a treia. În spatele acestor companii stătea „guvernarea mondială”. Scopul – genocidul omenirii – să rămînă „Miliardul de aur”, iar restul oamenilor să fie distruși cu banii lori. Iar în paralel să-i facă pe oameni și mai bolnavi și dependenți de medicamente. Și să cîștige în urma vaccinării în masă și din vînzarea medicamentelor pentru tratarea maladiilor apărute în urma aplicării vaccinurilor.

http://ecology.md

În ultimele secole, aborigenii amazonieni, indieni sau australieni au adunat o mulțime de întrebări!

31 mai

За последние несколько столетий у амазонских, индийских или австралийских аборигенов накопилось очень много вопросов

Ei întreabă, de exemplu, de ce lucrați atît de mult împotriva voinței voastre? Voi sînteți sclavi? Noi lucrăm numai atunci cînd vrem, rareori dacă este foarte-foarte necesar, dacă ne este lene – nu lucrăm.

De ce femeile dvs. merg la medici pentru a naște, ele ce, toate sînt bolnave? De ce aveți nevoie de case pentru care trebuie să lucrați 20-30 de ani și apoi oricum plătiți pentru ele? Ele, ce, sînt din aur?

De ce aveți nevoie de grădinițe și școli unde majoritatea copiilor nu vor să meargă? De ce cheltuiți atîta timp și sănătate pentru a face bani pentru ca mai apoi să plătiți pentru tratamentul costisitor al bolilor care au apărut ca urmare a acestui stil de viață agitat? De ce educați la băieți ascultarea și supunerea, iar la fete apreciați puterea și independența? Oare n-ar trebui să fie invers?

De ce îi învățați pe copiii dvs. formule matematice complexe, dar nu-i învățați proprietățile numeroaselor plante medicinale, meșteșuguri, abilitățile vieții în natură? De ce să cîștigați și să cumpărați jucării din magazinul pentru copii care dezvoltă abilități motorii mici, cînd în fiecare poiană de pădure există întotdeauna o grămadă de pietricele și crengi?

De ce vă tratați cu medicamente scumpe, sintetizate și apoi tratați efectele secundare ale acestor medicamente, ca apoi cu un al treilea medicament vă restabiliți sistemul imunitar deja ucis, rinichii, microflora stomacului și intestinelor?

Nu știți despre medicamentele date de natură? Noi, indieni aborigeni, așa cum ne numiți voi, avem zeci de modalități de a vindeca, de exemplu cancerul vostru în stadiile inițiale și doar într-o săptămînă și absolut gratuit, cu suc de palmier de banane, de exemplu. Dar se pare că voi sînteți atît de zombați, încît nici măcar nu presupuneți ce acest lucru este posibil și dați zeci de mii de dolari pentru un tratament complex cu o eficiență discutabilă. În același timp, tăiați jungla cu sute de plante medicinale neprețuite, distrugînd casele a mii de specii de animale care au trăit aici cu mult înaintea voastră.

Sînteți ciudați, ne spun ei nouă. Voi sînteți bolnavi cu sufletul, trebuie să vă restabiliți legătura cu natura, cu spiritul original. Și cel mai bine ar fi să începeți chiar acum.

http://ecology.md/

BOY BLUE – LET ME GO!

31 mai

%d blogeri au apreciat: