Arhiva | 12:35 pm

„SCUZAȚI-MĂ CĂ NU SUNT PRECÁUT!!!”

14 iun.

MOTTO: „Într-o țară care-a fost/ Era mare cel mai prost./ Bi-ba, ba-ba/ Li-ba, la-ba./ Țara unde-i bun tutunul/ Avea proști unul și unul.” (HORĂ DE BĂIEȚI, Tudor Arghezi)

Lui să-i dai, măi popor, o pandemie pe mână ca să te saturi de atâta ROMÂNIE A LUCRULUI BINE FĂCUT! El n-a întreprins nimic, dar absolut nimic în timpul primului mandat deoarece n-a fost nici măcar o pandemie mai de Doamne-ajută care să-l pună hotărât la treabă! Pe când acum, îl puteți vedea în întreaga lui splendoare cum carantinează, digitalizează, microfonează și sertarizează ca un adevărat lider mondial, că nu degeaba a zis și Rareș Bogdan:

„Preşedintele Iohannis este cel care ţine încă (!!!, n.n.) România în Uniunea Europeană!” (10 aprilie 2019, la B1 TV)

Păi, și chiar o ține! priponită la gard… Mâncare primește doar o dată pe zi și cu parcimonie, deși Klaus ar cam trebui să o mențină în formă mulțumitoare, deoarece din când în când el trebuie să-și suflece mânecile, să pună mâna pe șiștar și s-o mulgă pe dânsa de muncitori specializați în culesul sparanghelului nemțesc, harnici zi-lumină și gata degresați, adică aduși la grăsimea optimă de 1,5%, ca să nu i se-aplece angajatorului de peste hotare!!!

Acum, că are guvernul lui, românii lui, europarlamentarii lui și PANDEMIA LUI, președintele Klaus, în sfârșit lucrează!

Gândind titanic, exact ca atunci când a înțeles, în sfârșit, „De ce e întuneric noaptea?” și aplicând modele teoretice moderne, el a descifrat, febril, taina spălatului pe mâini și a fost atât de tulburat de această descoperire încât toate declarațiile sale publice de la lansarea lui COVID 19 pe piață s-au încheiat cu: …și dragi români, nu uitați să vă spălați pe mâini!”

Toate-toate!… sigur, cu excepția celei de mai jos:

„Eu fac apel la parlamentari să înţeleagă că aici nu putem să ne târguim pe voturi. E vorba de sănătatea oamenilor şi o justă măsură, lucru pe care l-am solicitat şi guvernului. Sunt unii politiceni (!!! n.n.) care fug mai mult după voturi, nu după sănătatea românilor (!!! n.n.), că să vină specialiștii cu dovezi? Ce fel de dovezi așteaptă, altele decât cele care sunt comunicate zilnic? Orice rațiune normală (!!! n.n.) ne spune să fim precauți, ori ești precaut ori ești prost, una din două!” (declarație Klaus Iohannis, 11 iunie 2020, preluată de ȘTIRILE PRO TV)

Ei, presidente… nu fi chiar atât de necruțător… că noi am mai văzut, pe lumea asta, și proști, și precauți, dar zic să nu-i subestimăm, totuși, pe PROȘTII PRECÁUȚI, dragă! Rațiunea mea cea normală îmi spune chiar că aceștia din urmă nu sunt chiar așa de rari…

Dar ce-o fi vrut președintele să ne comunice cu aceste înțelepciuni numai bune pentru alungat COVIDUL? Ei bine, el a vrut să ne roage să nu-i luăm dictatura, oameni fără inimă ce suntem! Căci el nu se poate despărți atât de ușor de ea! Așa de fericit a fost… așa de fericit… A chemat guvernul la Cotroceni ori de câte ori de câte ori se plictisea de făcut scăunele în atelierul de tâmplărie, da? a domnit peste țară prin decrete, da? a ascultat susurul dulce al ordonanțelor militare, da? a ieșit în fiecare zi cu declarații publice scrise de te miri cine, da? roboții din spitalele de carton l-au recunoscut în urma scanării rapide a rictusului facial și l-au salutau cu respect da? iar lumea a stat cuminte în casă și l-a adorat! Cu toate că precautul ăla sau… mă rog, ori-ori… de Rareș Bogdan i-a înfipt cuțitul în inimă când a zis: „Marii lideri ai lumii au fost în general PERSOANE MAI MITITELE, așa…” (EVZ, 14 februarie 2020) în timp ce el se încadrează la PERSOANE MULT MAI MĂRICELE…

Cu toate acestea, el ar mai vrea. Zău că ar mai vrea și crede că mai merită.

Măi, dar nici bine nu rostise acel istoric „…ori ești precaut ori ești prost, una din două”, că poporul -adică sectorul „dragi românii lui”- s-a cam inflamat…

„Cum așa? Păi bine, băi, musiu, pe cine faci tu prost? Pe mine, că n-am purtat corespunzător chiloții ăia vernil pe fizionomie, în timp ce guvernul tău stătea la șprițane și trăgea din trabucuri total NEÎNCHILOȚAT?” (ÎNCHILOȚAT/NEÎNCHILOȚAT fiind, desigur, formele gramaticale corecte și recomandate, aidoma cu digitalizat, carantinat, sertarizat și propaghezat. n.n.) „Adică, nici măcar coana Joițica Turcan, tocmai dumneaei, care de!… ne așteptam de la dumneaei la o protecție, nu purta corect prezervativul de pandemie, ci tot ștrengărește, sub bărbiță, și matale ne faci proști pe noi?”

Deranjul a fost maxim. Klaus a ieșit la scurt timp să-și ceară scuze… Cum trăim în perioada în care mulți cetățeni cu fața palidă se roagă să fie iertați, care de care mai fantezist, că nu sunt mai smezi, am crezut întâi că și el va cere scuze că e așa de alb la ten și, mai ales, pentru că l-a lăsat pe Marcel Vela să folosească veceul de la Cotroceni (*vezi P.S.), deși știa bine cât de sălbatic se pot purta niște polițiști aflați în subordinea lui cu cetățenii puțin afumați care conduc diferite căruțe! Răspuns greșit! Scuzele au fost slăbuțe… Klaus s-a repliat rapid și tot PESEDEUL a fost vinovat, până la urmă, of course! și pentru ceea ce-a spus el.

„Vreau să mă refer la o afirmaţie pe care am făcut-o cu puţin timp înainte şi deja unii au scos din context şi încearcă să o folosească. Dacă cineva prin acea afirmaţie a mea s-a simţit lezat, îmi cer scuze public, nu m-am referit nici la persoane care sunt pacienţi sau posibili pacienţi (ci la pesede, pesede, pesede…), nu m-am referit nici la persoane care nu au informaţie (doar la pesede, pesede, pesede…), am vrut să atrag atenţia asupra pericolului manipulării fiindcă în discuţia avută a fost vorba despre oameni care sunt informaţi, care cunosc datele despre epidemie (evident pesede, pesede, pesede…) şi mie mi se pare inadmisibil ca o persoană publică care cunoaşte datele problemei (adică pesede, pesede, pesede…) să încerce să ducă acţiunile autorităţilor, îngrijorările oamenilor în ridicol (desigur pesede, pesede, pesede…)”

Și „românii lui”, buni la suflet, cred că o să-l ierte. Dar nu înainte de a-l vedea îngenuncheat, cu masca pe mufă, cu lacrimi în ochi și cu șapca de baseball pe calota căreia să scrie: „SCUZAȚI-MĂ CĂ NU SUNT PRECÁUT!!!”
………………………………………………………………………………………..

P.S. *«…„Reprezentanții Colegiului de Muzică Berklee, Boston (Massachusetts, SUA), și-au cerut scuze pentru că au permis poliției locale să folosească toaletele din sala de concerte a campusului, în timpul protestelor din 31 mai declanșate de moartea afro-americanului George Floyd”, a scris Boston Globe» (LIBERTATEA.ro, 12 iunie 2020).

Asta-i la ei… Dar la noi ar trebui să fie invers: Vela să-și ceară scuze că a folosit veceul Măriei-sale, la ultima convocare la Cotroceni, și că a găsit, din întâmplare, un COVID 19 mic, prezidențial, pe colac!

Autor: Luminița Arhire

Sursa: Luminița Arhire Facebook

14 IUNIE 1985.ACORDUL DE LA SCHENGEN!

14 iun.

European Schengen Area Map and History | ETIAS
Uniunea Europeană
INTRODUCERESchengen, un sat din sudul Luxemburgului pe râul Moselle, situat în locul în care se reunesc teritoriile părților contractante inițiale ale Acordului Schengen (Franța, Germania și statele Benelux), a devenit un sinonim pentru eliminarea controa-lelor la frontierele interne și pentru libera circulație în Europa. Evoluția spațiului Schengen a fost treptată:•A început la 14iunie1985, când cinci țări (Belgia, Franța, Germania, Luxemburg și Țările de Jos) au semnat Acordul Schengen•Cinci ani mai târziu, Convenția Schengen reglementa modul în care se aplică în practică eliminarea controalelor la frontierele interne De asemenea, convenția stabilea oserie de măsuri compensatorii necesare privind intensificarea con‑troalelor la frontierele externe, definirea procedurilor pentru eliberarea vizelor uniforme, adoptarea de acțiuni împotriva traficului de droguri și instituirea unui sistem comun de schimb de informații– Sistemul de informații Schengen (SIS)•Eliminarea efectivă acontroalelor la frontiere aînceput la 26martie1995, când șapte țări (cele cinci țări inițiale plus Portugalia și Spania) au desființat controale‑le la frontierele lor interne
ACORD din 14 iunie 1985între guvernele statelor uniunii economice Benelux, al Republicii Federale Germania şi al Republicii Franceze privind eliminarea graduala a controalelor la frontierele comune, încheiat la Schengen, la 14 iunie 1985*)

EMITENT
  • COMUNITATEA ECONOMICĂ EUROPEANĂ

Publicat în  BROSURA din 14 iunie 1985

Notă *) Acordul de la Schengen semnat de Belgia, Franţa, Germania, Luxemburg şi Olanda a intrat în vigoare în privinta acestor state la 2 martie 1993. Ulterior au aderat Italia, Spania, Portugalia, Grecia, Austria, Danemarca, Suedia, Finlanda, Norvegia şi Islanda.Guvernele Regatului Belgiei, Republicii Federale Germania, Republicii Franceze, Marelui Ducat al Luxemburgului şi Regatului Olandei, denumite în cele ce urmează Părţi,CONSTIENTE ca uniunea din ce în ce mai strinsa între popoarele statelor membre ale Comunităţilor Europene trebuie să îşi găsească expresia în libera trecere a frontierelor interne de toţi cetăţenii statelor membre şi în libera circulaţie a mărfurilor şi a serviciilor;PREOCUPATE sa întărească solidaritatea între popoarele lor inlaturind obstacolele în calea liberei circulatii la frontierele comune între statele Uniunii Economice Benelux, Republica Federala Germania şi Republica Franceza;ŢINÎND CONT de progresele realizate deja în cadrul Comunităţilor Europene în vederea asigurării liberei circulatii a persoanelor, mărfurilor şi serviciilor;ANIMATE de voinţa de a ajunge la eliminarea controalelor exercitate la frontierele comune în ceea ce priveşte circulaţia cetăţenilor statelor membre ale Comunităţilor Europene şi de a facilita circulaţia mărfurilor şi serviciilor;CONSIDERIND ca aplicarea prezentului acord poate impune măsuri legislative care vor trebui prezentate parlamentelor naţionale, în conformitate cu constitutiile statelor semnatare;AVÎND ÎN VEDERE declaraţia Consiliului European de la Fontainbleau, din 25-26 iunie 1984 privind eliminarea la frontierele interne, a formalităţilor poliţieneşti şi vamale privitoare la circulaţia persoanelor şi a mărfurilor;AVÎND ÎN VEDERE acordul încheiat la Saarbriicken, la 13 iulie 1984, între Republica Federala Germania şi Republica Franceza;AVÎND ÎN VEDERE concluziile adoptate la 31 mai 1984 la încheierea reuniunii de la Neustadt/Aisch a ministrilor transporturilor din statele Benelux şi din Republica Federala Germania;AVÎND ÎN VEDERE memorandumul guvernelor Uniunii Economice Benelux, din 12 decembrie 1984 remis guvernelor Republicii Federale Germania şi Republicii Franceze,AU CONVENIT ASUPRA CELOR CE URMEAZĂ:Titlul I. Măsuri aplicabile pe termen scurtArticolul 1De la intrarea în vigoare a prezentului acord şi pînă la eliminarea completa a tuturor controalelor, formalităţile la frontierele comune între statele Uniunii Economice Benelux, Republica Federala Germania şi Republica Franceza vor fi îndeplinite, în privinta cetăţenilor statelor membre ale Comunităţilor Europene, în conformitate cu condiţiile stabilite în continuare.Articolul 2Începînd cu data de 15 iunie 1985, autorităţile poliţieneşti şi vamale exercita, în domeniul circulaţiei persoanelor, ca regula generală, o simpla supraveghere vizuala a autoturismelor care trec frontiera comuna cu viteza redusă, fără a cere oprirea acestor vehicule.Totuşi, ele pot proceda prin sondaj la controale mai amanuntite. Acestea trebuie să fie realizate, dacă este posibil, în locuri speciale în asa fel încît sa nu intrerupa circulaţia celorlalte vehicule la trecerea frontierei.Articolul 3În vederea facilitării supravegherii vizuale, cetăţenii statelor membre ale Comunităţilor Europene care se prezintă la frontiera comuna la bordul unui automobil pot să aplice pe parbrizul acestui vehicul un disc verde, cu un diametru de minimum 8 centimetri. Acest disc indica faptul ca respecta dispoziţiile poliţiei de frontieră, că nu transporta decît mărfurile admise în limitele exonerarilor de taxe vamale şi ca respecta reglementările referitoare la schimburi.Articolul 4Părţile se straduiesc sa reducă la minimum durata opririlor la frontierele comune, datorate controlului transporturilor rutiere profesionale de persoane.Părţile vor cauta soluţii care să permită renunţarea, pînă la 1 ianuarie 1986, la controlul sistematic la frontierele comune al foii de parcurs şi al licenţei de transport pentru transporturile rutiere profesionale de persoane.Articolul 5Pînă la 1 ianuarie 1986 se vor înfiinţa controale grupate în cadrul punctelor naţionale de control vamal juxtapuse, în cazul în care acestea nu exista deja şi în măsura în care instalaţiile permit acest lucru. Ulterior se va examina posibilitatea introducerii unor puncte de control grupate şi în cadrul altor puncte de trecere a frontierei, ţinînd cont de condiţiile locale.Articolul 6Fără a aduce atingere aplicării acordurilor mai favorabile încheiate între părţi, acestea vor adopta măsurile necesare pentru a facilita circulaţia cetăţenilor statelor membre ale Comunităţilor Europene domiciliaţi în localităţile situate la frontierele comune, pentru a le permite trecerea acestor frontiere în afară punctelor de trecere autorizate şi în afară orarului de funcţionare a acestora.Cei interesaţi pot beneficia de aceste avantaje numai dacă nu transporta decît mărfuri admise în limitele exonerarilor de taxe autorizate şi dacă respecta reglementările referitoare la schimburi.Articolul 7Părţile se straduiesc să-şi apropie, în cel mai scurt timp, politicile din domeniul vizelor, pentru a evita consecinţele negative pe care le poate antrena reducerea controalelor la frontierele comune în domeniile imigratiei şi securităţii. Ele vor lua, dacă este posibil pînă la 1 ianuarie 1986, măsurile necesare în vederea aplicării procedurilor proprii de eliberare a vizelor şi de admitere pe teritoriul lor, ţinînd cont de necesitatea asigurării protecţiei teritoriilor tuturor celor cinci state împotriva imigratiei ilegale şi a activităţilor care ar putea aduce atingere securităţii acestora.Articolul 8În vederea reducerii controalelor la frontierele comune şi ţinînd cont de diferenţele importante care exista între legislatiile statelor Uniunii Economice Benelux, Republicii Federale Germania şi Republicii Franceze, Părţile se angajează sa lupte energic pe teritoriul lor împotriva traficului ilicit de stupefiante şi să îşi coordoneze eficient acţiunile în acest domeniu.Articolul 9Părţile intaresc cooperarea între autorităţile lor vamale şi de poliţie, mai ales în lupta împotriva criminalitatii, în special împotriva traficului ilicit de stupefiante şi de arme, a intrării şi şederii ilegale a persoanelor, a fraudei fiscale şi vamale şi a contrabandei. În acest scop şi cu respectarea legislatiilor lor interne, Părţile se straduiesc sa imbunatateasca schimbul de informaţii şi sa-l intensifice în ceea ce priveşte informaţiile susceptibile să prezinte interes pentru celelalte Părţi în lupta împotriva criminalitatii.Părţile vor intensifica, în cadrul legislatiilor lor naţionale, asistenţa reciprocă împotriva circulaţiei ilegale a capitalurilor.Articolul 10Pentru asigurarea cooperării prevăzute în articolele 6, 7, 8 şi 9, vor avea loc intilniri, la intervale regulate, între autorităţile competente ale Părţilor.Articolul 11Începînd cu data de 1 iulie 1985, părţile vor renunţa la exercitarea sistematica la frontierele comune a următoarelor controale în domeniul transportului rutier transfrontalier de mărfuri:– controlul perioadei de conducere a autovehiculului şi de odihnă (regulamentul CEE nr. 543/69 al Consiliului din 25 martie 1969 privind armonizarea anumitor dispoziţii în materie socială în domeniul transporturilor rutiere şi AETR);– controlul greutatii şi al dimensiunilor vehiculelor utilitare; aceasta dispoziţie nu va împiedica introducerea sistemelor de cintarire automate în vederea unui control al greutatii prin sondaj;– controalele privind starea tehnica a vehiculelor.Se vor lua măsuri în vederea evitării controalelor duble pe teritoriul Părţilor.Articolul 12Începînd cu data de 1 iulie 1985, controlul documentelor care justifica efectuarea transporturilor fără licenta sau plasate în afară contingentului în aplicarea dispoziţiilor comunitare sau bilaterale este înlocuit, la frontierele comune, cu un control prin sondaj. Vehiculele care efectuează transporturi cărora li se aplică aceste regimuri se semnaleaza la trecerea frontierei prin aplicarea unui simbol optic. Autorităţile competente ale Părţilor stabilesc de comun acord caracteristicile tehnice ale acestui simbol optic.Articolul 13Părţile se straduiesc ca, pînă la 1 ianuarie 1986, să-şi armonizeze regimurile de autorizare a transportului rutier profesional pentru circulaţia transfrontaliera, care sînt în vigoare între ele, avînd ca obiectiv simplificarea, uşurarea şi posibilitatea de a substitui licenţelor pentru o cursa licentele pentru o perioadă de timp cu control vizual la trecerea frontierelor comune.Modalităţile de transformare a licenţelor pentru o cursa în licenţe pentru o perioadă de timp vor fi convenite în mod bilateral, avîndu-se în vedere nevoile de transport rutier ale diferitelor tari interesate.Articolul 14Părţile vor cauta soluţii care să permită reducerea timpului de asteptare a mijloacelor de transport feroviar la frontierele comune, cauzat de îndeplinirea formalităţilor la frontiera.Articolul 15Părţile vor recomanda societăţilor lor feroviare:– sa adapteze procedurile tehnice în scopul reducerii la minimum a timpului de oprire la frontierele comune;– să depună eforturi maxime pentru aplicarea, în cazul anumitor transporturi feroviare de mărfuri care vor fi determinate de societăţile feroviare, a unui sistem special de dirijare, care să permită trecerea rapida a frontierelor comune, fără opriri semnificative (trenuri de marfa cu timp de oprire redus la frontiere).Articolul 16Părţile vor proceda la armonizarea orelor şi datelor în care funcţionează punctele vamale pentru traficul fluvial la frontierele comune.Titlul II. Măsuri aplicabile pe termen lungArticolul 17În materia circulaţiei persoanelor, Părţile vor cauta sa elimine controalele la frontierele comune şi să le transfere la frontierele lor externe. În acest scop, ele se straduiesc ca, în prealabil, sa armonizeze, dacă este necesar, dispoziţiile legislative şi de reglementare privind interdicţiile şi restricţiile care stau la baza controalelor şi sa ia măsuri complementare pentru salvgardarea securităţii şi împiedicarea imigratiei ilegale a cetăţenilor statelor care nu sînt membre ale Comunităţilor Europene.Articolul 18Ţinînd cont şi de rezultatele măsurilor luate pe termen scurt, Părţile vor purta discuţii, în special, asupra următoarelor probleme: a) elaborarea unor înţelegeri privind cooperarea politieneasca în domeniile prevenirii delincvenţei şi al eventualelor anchete; b) examinarea oricăror dificultăţi în aplicarea acordurilor de asistenţa judiciară internationala şi de extrădare, pentru a găsi soluţiile cele mai adecvate pentru îmbunătăţirea cooperării între Părţi în aceste domenii; c) căutarea mijloacelor care să permită lupta comuna împotriva criminalitatii, între altele prin studiul unei eventuale reglementări care să permită politistilor urmărirea, ţinînd cont de mijloacele de comunicaţie existente şi de asistenţa judiciară internationala.Articolul 19Părţile vor cauta să îşi armonizeze legislatiile şi reglementările, în special:– în materia stupefiantelor;– în materia armelor şi substanţelor explozive;– în ceea ce priveşte înregistrarea călătorilor în hoteluri.Articolul 20Părţile se vor strădui să-şi armonizeze politicile în materie de vize, precum şi condiţiile de intrare pe teritoriile lor. De asemenea, dacă va fi necesar, ele vor pregati armonizarea reglementărilor lor referitoare la anumite aspecte ale regimului juridic al străinilor, în ceea ce îi priveşte pe cetăţenii statelor care nu sînt membre ale Comunităţilor Europene.Articolul 21Părţile vor adopta iniţiative comune în cadrul Comunităţilor Europene: a) pentru a ajunge la o extindere a exonerarilor de taxe acordate călătorilor; b) pentru a elimina, în cadrul exonerarilor comunitare de taxe, restricţiile, care ar putea sa subziste la intrarea în statele membre, cu privire la mărfurile a căror posesie nu este interzisă cetăţenilor acestora.Părţile vor adopta iniţiative în cadrul Comunităţilor Europene pentru a obţine perceperea armonizata în ţările de plecare a TVA-ului pentru prestaţiile de transport turistic în interiorul Comunităţilor Europene.Articolul 22Părţile se straduiesc ca, atît între ele, cît şi în cadrul Comunităţilor Europene:– sa extindă exonerarea de taxe pentru carburanţi, pentru ca aceasta sa corespundă conţinutului normal al rezervoarelor autobuzelor şi autocarelor (6001);– sa apropie nivelele impozitării motorinei şi sa extindă exonerarile de taxe pentru conţinutul normal al rezervoarelor camioanelor.Articolul 23Părţile se vor strădui sa reducă şi în domeniul transportului de mărfuri, la punctele de control naţional invecinate, timpul de asteptare şi numărul punctelor de oprire.Articolul 24În domeniul circulaţiei mărfurilor, Părţile vor cauta mijloacele pentru a transfera la frontierele externe sau în interiorul teritoriului lor controalele care se efectuează actualmente la frontierele comune.În acest scop ele adopta, dacă este nevoie, iniţiative comune între ele şi în cadrul Comunităţilor Europene pentru a armoniza dispoziţiile care instituie controalele de mărfuri la frontierele comune. Ele vor veghea ca aceste măsuri sa nu aducă atingere protecţiei necesare sănătăţii persoanelor, animalelor şi plantelor.Articolul 25Părţile îşi vor dezvolta cooperarea pentru a facilita operaţiunile de vamuire a mărfurilor care trec o frontieră comuna, printr-un schimb sistematic şi automatizat al datelor necesare, obţinute cu ajutorul documentului unic.Articolul 26Părţile vor examina modalităţile în care pot fi armonizate impozitele indirecte (TVA şi accize) în cadrul Comunităţilor Europene. În acest scop ele vor susţine initiativele luate de Comunitatile Europene.Articolul 27Părţile vor studia dacă limitarile exonerarilor de taxe acordate locuitorilor din zonele de frontieră, în temeiul dreptului comunitar, vor putea fi suprimate pe bază de reciprocitate.Articolul 28Încheierea oricăror înţelegeri bilaterale sau multilaterale similare cu prezentul acord, cu state care nu sînt Părţi, va fi precedată de o consultare între Părţi.Articolul 29În lipsa unei declaraţii contrare făcute de guvernul Republicii Federale Germania guvernelor statelor Uniunii Economice Benelux şi guvernului Republicii Franceze în cele trei luni de la intrarea în vigoare a prezentului acord, acesta se va aplica şi Landului Berlin.Articolul 30Măsurile prevăzute în prezentul acord care nu sînt aplicabile de la intrarea sa în vigoare, vor fi aplicate înainte de 1 ianuarie 1986 în ceea ce priveşte măsurile prevăzute la titlul I şi dacă este posibil înainte de 1 ianuarie 1990 în ceea ce priveşte măsurile prevăzute la titlul II, cel puţin în cazul în care alte termene nu au fost fixate în prezentul acord.Articolul 31Prezentul acord se aplică sub rezerva dispoziţiilor articolelor 5, 6, 8 şi 16, ale acordului încheiat la Saarbriicken, la 13 iulie 1984, între Republica Federala Germania şi Republica Franceza.Articolul 32Prezentul acord va fi semnat fără rezerva ratificării sau aprobării, sau sub rezerva ratificării sau aprobării, urmată de ratificare sau aprobare.Prezentul acord se va aplica cu titlu provizoriu din ziua următoare celei în care a fost semnat.Prezentul acord va intra în vigoare la treizeci de zile după depunerea ultimului instrument de ratificare sau de aprobare.Articolul 33Depozitarul prezentului acord este Guvernul Marelui Ducat al Luxemburgului. Acesta va remite o copie certificată pentru conformitate fiecăruia dintre guvernele celorlalte state semnatare.Întocmit la Schengen (Marele Ducat al Luxemburgului), la 14 iunie 1985, textele prezentului acord în limbile germană, franceza şi olandeza fiind egal autentice.

http://www.consilium.europa.eu

14 iunie 1848: Este decretată înființarea STEAGULUI NAȚIONAL sub deviza „Dreptate, Frăție”!

14 iun.

Drapelul național al României este un tricolor cu benzi verticale, începând de la lance, în culorile albastru, galben și roșu, având o proporție de 2:3 între lățime și lungime.

Constituția României (2003) prevede la articolul 12, alineatul 1 că „Drapelul României este tricolor; culorile sunt așezate vertical, în ordinea următoare începând de la lance: albastru, galben, roșu”. Atât proporțiile, nuanțele culorilor cât și protocolul drapelului au fost stabilite prin Legea nr. 75 din 16 iulie 1994.

Drapelul seamănă izbitor cu drapelul civil al Andorrei și cel de stat al Ciadului, neavând însă nici o legătură cu acestea. Asemănarea cu drapelul Ciadului, care diferă de drapelul românesc doar prin nuanța ușor mai închisă a fâșiei albastre (indigo, în loc de cobalt la noi), a stârnit discuții la nivel internațional. Ambasada Ciadului de la Moscova a înaintat Organizației Națiunilor Unite un protest oficial, prin care cerea ca drapelul României să nu mai fie arborat la ONU. Tricolorul românesc este de asemena înrudit cu cel al Republicii Moldova, acesta din urmă având însă o proporție diferită (1:2 în loc de 2:3 la noi), un albastru mai deschis, „de Voroneț” și stema țării în centru.

Culori și semnificație

Legea nr. 75/1994 precizează că fâșiile drapelului național au culorile albastru cobalt, galben crom și roșu vermion. Publicația Album des pavillons nationaux et des marques distinctives (2000) propune echivalarea culorilor drapelului național al României cu următoarele nuanțe:

Spațiu de culoare Albastru Galben Roșu
Pantone 280c 116c 186c
CMYK 100-70-0-10 0-10-95-0 0-90-80-5
RGB 0-43-127 252-209-22 206-17-38
Hexa #002B7F #FCD116 #CE1126

Potrivit dr. Ștefan Szemkovics, consilier superior la Serviciul Arhivelor Feudale, Personale și Colecții din cadrul Arhivelor Naționale ale României, semnificația culorilor drapelului trebuie privită în cheie heraldică:

 albastru cobalt: fidelitate, loialitate, profunzime, ordine, adevăr;
 galben crom: prestigiu, virtute, inteligență, grandoare, bogăție;
 roșu vermion: acțiune, pasiune, capacitatea de a servi Patria, sinceritate, agresivitate, incitare la vigilență.

Istoric

Culorile roșu, galben și albastru se regăsesc târziu pe diplomele emise de Mihai Viteazul, pe scuturi și pe lambrechini. De asemenea, este de remarcat prezența celor trei culori în canafii și pe pânza drapelului răscoalei lui Tudor Vladimirescu în cadrul căreia li se atribuie pentru prima oară semnificația: „Libertate (albastrul cerului), Dreptate (galbenul ogoarelor), Frăție (roșul sângelui)”.

Tricolorul a fost adoptat întâi în Țara Românească, în 1834, când domnitorul reformator Alexandru D. Ghica a supus aprobării sultanului Mahmud al II-lea modelele pavilioanelor navale și a drapelelor de luptă. Acesta din urmă era un „steag cu fața roșie, albastră și galbenă, având și acesta stele și pasăre cu cap în mijloc”. Curând, ordinea culorilor a fost schimbată, astfel încât galbenul să apară în centru. La înmânarea drapelelor, domnitorul a spus, printre altele:

„Steagurile aceștii de Dumnezeu păzite țări din vechime au fost fala oștirilor sale și semnele slavei lor… Miliția românească organizată pe temeiuri de regulă și disciplină europeană, dobândește iarăși acel drept din vechime și primește steagurile sale cu fețile naționale și cu pajera prințipatului. Domnia mea dar încredințează acum batalioanelor de infanterie și divizioanelor de cavalerie aceste steaguri ca un sfânt depozit al cinstii, al credinții și al supunerii către legile întocmite…”

 

În 1848, steagul adoptat de către revoluționari ca drapel al Țării Românești a fost tricolorul albastru-galben-roșu (cu albastrul sus, deci, conform semnificației „Libertate, Dreptate, Frăție”). Încă din 26 aprilie 1848, conform Gazetei Transilvaniei, studenții români din Paris salutau noul guvern cu un steag național având culorile albastru, auriu și roșu, „ca semn al unirii moldovenilor cu muntenii”. Decretul nr. 1 din 14/26 iunie 1848 al Guvernului provizoriu menționa că „Steagul Național va avea trei culori: albastru, galben, roșu”, urmând ca deviza scrisă pe flamuri să fie „DPEПTATE ФPЪЦIE” („Dreptate, Frăție”). Diferența față de modelele anterioare ale tricolorului constau în plasarea fâșiei albastre în partea superioară, eliminarea cifrului domnesc de la colțuri și a coroanei de pe capul acvilei ce se găsea în vârful hampei, precum și prezența unei devize. Aceste steaguri au fost sfințite la 15/27 iunie 1848, fiind destinate Gardei Naționale.

Drapelul național al Țării Românești, 1848

Totuși, decretul nr. 252 din 13/25 iulie 1848, motivat prin faptul că „nu s-a înțeles [încă] cum trebuiesc făcute stindardele naționale”, definea steagul ca având culorile dispuse peverticală, posibil sub influența modelului francez. Nuanțele erau „albastru închis, galben deschis și roșu carmin”. În ceea ce privește ordinea, „lângă lemn vine albastru, apoi galben și apoi roșu fâlfâind”.
Istoricul și heraldistul român, Petre Vasiliu-Năsturel observă că din punct de vedere heraldic, atât la steagul Franței cât și la cel al Țării Românești revoluționare, banda din mijloc reprezintă un metal (argint, respectiv aur). Alți cercetători sunt de părere că tricolorul nu fusese imitat după modelul francez, ci reprezenta o veche tradiție românească, ipoteză sprijinită de o notă a ministerului de externe revoluționar către Emin Pașa: „colorile eșarfului ce purtăm noi diriguitorii, precum și toți impiegații, nu sunt de datină modernă. Noi le-am avut încă de mai înainte pe steagurile noastre. La primirea dar a cocardei și a eșarfelor tricolore nu am urmat duhul de imitație sau de modă”.
După înfrângerea revoluției, se va reveni la vechile steaguri, iar revoluționarii vor fi persecutați pentru vina de a fi purtat însemnele tricolore revoluționare.

http://activenews.ro/

Baronul Münchhausen de Cotroceni!

14 iun.

       Motto: „Într-o bună dimineaţă, când Gregor Samsa se trezi în patul lui, după o noapte de vise zbuciumate, […]

 

     Motto: „Într-o bună dimineaţă, când Gregor Samsa se trezi în patul lui, după o noapte de vise zbuciumate, se pomeni metamorfozat într-o gânganie înspăimântătoare. ”  (Franz Kafka, Metamorfoza)

Știam cu toții că președintele haștagiștilor „se numără printre oamenii aceia cu inimă rece la care și surâsul  seamănă cu o sticlire de gheață”[1], însă prestațiile sale  pandemice  m-au congelat pur și simplu. Sigur, natura a lucrat în mod diferit la plămădirea fiecăruia dintre noi și iarăși e lucru cunoscut că Dumnezeu nu deșartă în același loc sacul Lui cu daruri. La  unii mai puțin, la alții mai mult, nicidecum  după nevoi… Și chiar ne obișnuiserăm cu un Klaus Werner Iohannis absent și mut, total inadecvat  în  postura  de șef al tuturor  românilor tocmai pentru incapacitatea-i organică de a comunica altcumva decât prin mesajele seci și  serbede, citite cu  gângăveală unui școlar în pragul  corigenței.

Nu-mi imaginam vreodată nici în ruptul capului că omul „lucrului bine făcut” se va transforma subit într-un Münchhausen dâmbovițean deplorabil și dezgustător. Baronul din poveștile copilăriei era, nu-i vorbă, un tip simpatic, iar minciunile pe care le debita cu atâta naturalețe nu aveau nimic nociv, niște născociri nevinovate și atât. În schimb, sibianul s-a apucat să îndruge verzi și uscate la bătrânețe, speriat probabil că, în curând, va fi băgat cu forța, în categoria „persoanelor vulnerabile”, a celor cu „risc ridicat de longevitate”, subdiviziune socială creată  de guvernul său decerebrat.

Foto „Justițiarul”. Click pe imagine pentru mărire!

Așa că, mușcat contagios de virusul politicianismului abject, s-a trezit mințind că Adrian Streinu-Cercel a pornit un veritabil genocid  împotriva  septuagenarilor, sau că pesediștii s-au înțeles cu Orban (Viktor, nu „Lucovid” !) să-i vândă  Ardealul. „Șopârla” cu francezii, aia cu experimentul nereușit, chipurile, de repornire a învățământului școlar, n-o mai socotesc, fiindcă ea nu atinge naturelul sensibil al electoratului din „Vlahistan”. Oricum, am rămas crucit auzindu-l pe neamțul nostru siluind adevărul cu  aplombul  grotesc  al „șmenarilor”  de valută falsă de pe Lipscani. Mi-am zis atunci, încremenit în fața televizorului, că Metamorfoza lui Kafka nu-i totuși o plăsmuire. Ce dacă unul s-a trezit dimineața gânganie și altul, mincinos? Important e că România are nu doar „baroni penali”, ci și baroni ai minciunii, cu Klaus Münchhausen în  frunte… Mi-l și închipui pe acest lamentabil personaj trântindu-se vlăguit pe fotoliul prezidențial și admirându-se cu încântare în oglinda sa fermecată la capătul deselor și neinspiratelor, adesea caraghioase, apariții publice provocate de „temutul coronavirus”.

„Oglindă-oglinjoară, cine-i cel mai frumos din țară?” reverberează în palatul prezidențial glasul întrebător  al efemerului chiriaș, devenit stăpân peste tucanele cu botniță. „Măria Ta!” îi răspunde o voce prefăcută, grețoasă de-a dreptul, semănând izbitor cu timbrul premierului mascat. „Și cel mai mincinos?” insistă, îngrămădit de sinele-i sfidător, insul cu cravată bleu. „Unu’, Pesedeu, Măria Ta, care se jură  degeaba că n-a adus el Covid-ul în țara  matale, dar l-am prins cu liliacul zburător în gură !” râde  mieros făptura invizibilă. Amețit de lingușeala obscenă, părintele „normalității” electorale adormi buștean cu poza sa uriașă lipită pe perete.

Visă ceva îngrozitor; visă  că  „zăcea întins pe spatele său tare ca o carapace şi, când ridica puţin capul, îşi vedea abdomenul cafeniu boltit în sus şi divizat în segmente rigide, de forma unor arcuri ; plapuma abia se mai ţinea să nu alunece cu totul de pe această proeminenţă. Nenumăratele lui picioare, jalnic de subţiri în comparaţie cu dimensiunile sale de altădată, îi tremurau înaintea ochilor.”[2] Mein Gott! Semăna izbitor cu gângania kafkiană! Deschise ochii speriat și se cercetă iarăși în oglindă.  Răsuflă ușurat. Era o făptură cu doar două picioare, două mâini și cu nelipsitu-i „gâtlegău” azuriu, nu miriapodul  din sinistra nuvelă. Era chiar el, Baronul Münchhausen de Cotroceni…

                                                                                                        Marian NAZAT 

https://www.justitiarul.ro/

După Covid, răscoala „rasialistă”!

14 iun.

 

  În SUA, poliţia e umilită grav, se dărâmă statui (incorecte politic din punctul de vedere al Black Lives Matter), […]

 

În SUA, poliţia e umilită grav, se dărâmă statui (incorecte politic din punctul de vedere al Black Lives Matter), se cenzurează cărţi şi autori, filme (printre care Aventurile lui Huckleberry Finn, de Mark Twain ; J.K. Rowling, celebra autoare a lui Harry Potter, pentru că nu recunoaşte mai mult de două genuri biologice, bărbat şi femeie ; Pe aripile vântului a fost scos temporar din oferta HBO…). Un vânt de nebunie „rasialistă”, dar şi LGBT-istă, Antifa etc. a cuprins America, confirmat cu punerea unui genunchi simbolic în pământ (mulţi poliţişti şi politicieni democraţi, ca Nancy Pelosi şi Chuck Schumer), cu mea culpa unor albi pentru că sunt albi, un rasism pe dos dus la extrem.

Noul „mesia” al Americii se numeşte George Floyd, un fost infractor multiplu, victimă a unui poliţist alb la Minneapolis. De altfel, Minneapolis, condus de mai mulţi ani exclusiv de democraţi, şi Seattle sunt noile capitale ale unei Americi în plină revoluţie. Nici Rusia şi nici China nu s-au gândit că America imperială poate fi atât de uşor îngenuncheată, chiar pusă pe burtă. Doar Partidul Democrat şi „Sleepy Joe” (Biden), sub îndrumarea unor guru ca George Soros şi, mai nou, Bill Gates, şi sub influenţa ideologiei globaliste, par să se fi gândit. S-au gândit după ce au cam ratat mascarada coronavirus, care trebuia să ţină până în noiembrie, până la alegerile prezidenţiale, şi au găsit o nouă „piesă” cu care să-i pună jos pe Donald Trump, cel de nestăpânit, şi pe suprematiştii lui albi (nişte şomeri din Centura ruginită, abandonaţi de capitalul expatriat, devenit global), „suprematişti” care mărşăluiseră la începutul mandatului său ca să-l susţină şi se ciocniseră deja cu populaţia de culoare care votase în masă cu Hillary Clinton.

Cea mai teribilă ipoteză aflată acum în circulaţie e aceea că mascarada cu cornavirusul, un virus sezonier nu mai asasin decât o gripă sezonieră, s-ar fi născut din înfruntarea gigantică din SUA, cea dintre globalişti, neoliberali, progresişti, pe de o parte, şi naţionalişti, protecţionişti, suveranişti, pe de altă parte. O înfruntare repercutată în tot imperiul global american şi dincolo de el, în China, în Rusia sau în Iran. Atât claustrarea, ca pretext de protejare a populaţiei în lipsa spitalelor şi a numărului îndestulător de paturi din spitale pentru o pandemie, cât şi noua revoltă „rasialistă” par să le folosească globaliştilor, unor membri marcanţi ai Partidului Democrat implicaţi în dosarul generalului Michael Flynn, care riscă să-i trimită pe mulţi după gratii. Înainte de a se bate pentru viitoarea preşedinţie, democraţii trebuie să-şi apere pielea. După eşecul lamentabil al Ukrainegate, atât de uşor de anticipat, democraţii au intrat într-o defensivă judiciaristă. Iar candidatul lor, Joe Biden, foarte slab, nu-i ajută deloc.

Fake-urile Russiagate şi Ukrainegate (cu un impeachment ratat), îndreptate împotriva lui Donald Trump şi împotriva Administraţiei sale republicane, au fost clarificate şi pulverizate prin desecretizări succesive de documente, Michael Flynn este deja inocentat pentru opinia publică, şi peste 50 de democraţi, împreună cu şefi de servicii secrete (FBI, CIA), procurori şi înalţi funcţionari ai Administraţiei Obama sunt deja chemaţi să depună mărturie în Senat. În final, mulţi dintre ei pot fi urmăriţi în justiţie şi poate chiar condamnaţi. Barack Obama însuşi, aparent capul răutăţilor, şi Hillary Clinton, care evită deja de câtva timp să depună mărturie sub jurământ şi în alte dosare, sunt vizaţi direct. De pe urma „afacerii Michael Flynn”, Partidul Democrat riscă nu numai pierderea alegerilor prezidenţiale din noiembrie, ci şi propria disoluţie.

Franţa şi-a descoperit post factum, sub impulsul evenimentelor din America, propriul său George Floyd, Adama Traoré, un tânăr de culoare, de 24 de ani, mort într-o secţie de poliţie în 2016, în condiţii asemănătoare, încă nu pe deplin elucidate, cu o anchetă redeschisă recent. În 2016 avuseseră deja loc în Franţa ample manifestaţii de protest la acest incident violent. Şi în Franţa, dacă nu-ţi pui genunchiul în pământ şi nu-ţi ceri iertare că eşti alb, eşti catalogat de extremă dreaptă, lepenist, fascist. Sau eşti cititor de Valeurs actuelles, publicaţie zisă de extremă dreaptă, care, la fel ca alte publicaţii şi site-uri, nu crede în noua revoluţie progresistă, neomarxistă venită din SUA.

Şi tot Valeurs actuelles, împreună cu presa mainstream chiar (Le Figaro), informează că preşedintele Emmanuel Macron ar intenţiona să-şi prezinte demisia, să-şi depună mandatul în următoarele săptămâni sau luni şi să candideze din nou pentru a se reîncărca (reload) politic. Într-o videoconferinţă cu principalii donatori de la Londra la alegerea sa din 2017 (???), Macron ar fi anticipat luarea unei decizii politice majore : ori îşi dă personal demisia, ori dizolvă Adunarea Naţională şi declanşează alegeri parlamentare anticipate. Simpla schimbare a primului-ministru şi a guvernului nu mai pare a fi o măsură suficientă pentru ca preşedintele să se relanseze politic.

În Franţa, spre deosebire de România, care prin Klaus Iohannis îşi are „macronul” său, se pregăteşte însă o opoziţie coerentă, solidă, a suveraniştilor, a „naţionalilor”. Platforma teoretică a fost oferită de filosoful Michel Onfray şi de prietenii săi prin Frontul Popular. Aderările la noua mişcare de idei şi politică se fac pe bandă rulantă, ca şi contribuţiile financiare de susţinere, prin abonamente la noua revistă a suveraniştilor.

Marea Britanie, prin faimosul său Brexit, s-a pus la adăpost de criza majoră care se anunţă în UE, şi prin neînţelegerile pentru crearea de eurobonduri, de fapt, de tipărire de monedă fără acoperire, la care Germania şi câteva ţări nordice se opun. Ruperea în două a Zonei Euro, nucleul dur al UE, într-un euro de Nord, condus de Germania împreună cu Olanda, care ar grupa ţările din nordul Europei, şi un euro de Sud, condus de Franţa post-Macron, suveranistă, cu Italia, Spania, Portugalia şi Grecia, e din ce în ce mai des luată în discuţie. Bineînţeles, presa mainstream „prostituată” nu scoate nici o vorbă. Sau se face doar trompeta politicienilor şi oligarhilor, cum a fost cazul în legătură cu eventuala demisie a lui Macron, care după câteva zile a fost negată de purtătorii săi de mesaje, dar nu şi de el însuşi. Preşedintele francez a anunţat că va face clarificări importante într-un discurs programat duminică 14 iunie.

România va rămâne din ce în ce mai izolată. În aşteptarea marii crize economice, SUA traversează o mare criză politică, criză ce nu se va încheia odată cu alegerile din noiembrie. Ţările mari din Europa îşi au propriile lor probleme, care nu vor face decât să se agraveze odată cu aceeaşi criză economică, poate mai devastatoare decât oriunde. România nu face parte din Grupul de la Vişegrad (Polonia, Ungaria, Cehia, Slovacia, plus poate şi Austria începând de la anul), se declară inamic al marelui urs de la Răsărit prin propria strategie naţională de apărare şi a pierdut iresponsabil vechea şi cândva consolidata prietenie cu China. Rezultatul ultimelor decenii de politică naţională măruntă, numai în interesul altora, fără proiect, fără viziune, ne va prezenta, în plină criză economică, nota de plată.

Cei care au instrumentalizat pandemia Covid-19, dacă nu cumva au şi fabricat-o, în interes propriu par a fi aceiaşi care instrumentalizează neobişnuita revoluţie „rasialistă”. Şi, dacă vor avea nevoie, vor putea să instrumentalizeze un nou virus în toamna sau în iarna viitoare (nu vorbesc ei de un al doilea val şi de un vaccin, cu totul improbabile după autorităţile reale în materie ?), vaccinuri diverse, cipuri, introducerea monedei digitale şi alte revoluţii „progresiste” ţinute încă departe de opinia publică.

                                                                                                      Petru ROMOŞAN

https://www.justitiarul.ro/

Obiectivul principal al educației moderne: să șteargă resturile oricărei identități culturale sau istorice!

14 iun.

Studenții mei nu știu nimic. Ei sunt extrem de drăguți, agreabili, demni de încredere, în general onești, bine intenționați și cât se poate de cuviincioși.

Dar creierul lor este în mare parte gol, lipsit de cunoștințe substanțiale care ar putea fi rodul unei educații moștenite sau un dar al generației anterioare.

Ei sunt culminarea civilizației occidentale, o civilizație care a uitat aproape totul despre sine și care, în consecință, a ajuns la o indiferență aproape perfectă față de propria sa cultură.

Este greu să fii admis la universitățile unde am predat – Princeton, Georgetown și acum Notre Dame. Studenții de la aceste instituții au făcut ceea ce li s-a cerut: se pricep foarte bine să treacă un examen, știu exact ce este necesar pentru a obține nota maximă la fiecare materie (ceea ce înseamnă că rar devin pasionați de un subiect anume) și își construiesc CV-uri superbe.

Ei sunt respectuoși și cordiali față de cei mai în vârstă, deși ușor indolenți și uneori chiar bădărani față de colegii lor. Ei respectă diversitatea (fără a avea nici cea mai mică idee despre ce este diversitatea) și sunt experți în arta de a nu judeca pe nimeni (cel puțin în public).

Ei sunt crema generației lor, stăpânii universului, generația în așteptare care va conduce America și lumea.

Ignoranța generalizată a studenților noștri este consecința unui angajament al civilizației noastre de a se sinucide

Dar puneți-le câteva întrebări elementare despre civilizația pe care o vor moșteni și fiți pregătiți pentru priviri evazive sau chiar cuprinse de panică.

Cine a luptat în războiul peloponesiac? Cine l-a învățat pe Platon și pe cine l-a școlit Platon? Cum a murit Socrate? Ridicați mâna dacă ați citit atât Iliada, cât și Odiseea. Povestirile din Canterbury? Paradisul pierdut? Infernul?

Cine a fost Saul din Tarsus? Care au fost cele 95 de teze, cine le-a scris și care a fost efectul lor? De ce contează Magna Carta? Cum și unde a murit Thomas Becket? Cine a fost Guy Fawkes și de ce este o zi numită după el?

Ce a spus Lincoln în al doilea discurs inaugural? În primul? Dar în al treilea discurs inaugural? Care sunt documentele federaliste?

Unii studenți, cel mai des datorită unei alegeri norocoase a materiilor pe care le-au studiat sau datorită unui profesor excentric de modă veche, ar putea cunoaște câteva dintre răspunsuri.

Dar majoritatea studenților nu au fost educați să le cunoască. În cel mai bun caz au cunoștințe accidentale, dar în rest sunt stăpâni pe o ignoranță sistematică.

Nu este „vina” lor faptul că posedă o ignoranță generalizată a istoriei, civilizației, politicii, artei și literaturii occidentale și americane. Ei au învățat exact ceea ce le-am cerut noi – să fie ca niște musculițe efemere, vii din întâmplare într-un prezent trecător.

Ignoranța studenților noștri nu este un eșec al sistemului educațional – este încununarea sa. Eforturile mai multor generații de filozofi, reformatori și experți în politici publice – despre care studenții noștri (și cei mai mulți dintre noi) nu știu nimic – s-au combinat pentru a produce o generație de ignoranți.

Ignoranța generalizată a studenților noștri nu este un simplu accident sau un rezultat nefericit, dar remediabil dacă angajăm profesori mai buni sau ameliorăm listele de lectură din liceu.

Este consecința unui angajament al civilizației noastre de a se sinucide. Sfârșitul istoriei pentru studenții noștri semnalează sfârșitul istoriei pentru Occident.

Studenții noștri sunt întruparea unui sistem care produce indivizi fără trecut, nulități lipsite de cultură pentru care viitorul este o țară străină

Lamentații cauzate de ignoranța studenților au fost pronunțate pe parcursul vieții mele, printre mulți alții, de oameni ca E. D. Hirsch, Allan Bloom, Mark Bauerlein și Jay Leno.

Dar aceste lamentații au fost împletite cu speranța că un apel la partea noastră angelică (și a lor) ar putea întoarce din drum această tendință (apropos, aceasta este o aluzie la primul discurs inaugural al lui Lincoln).

E. D. Hirsch chiar a elaborat un curriculum de autoajutorare, un ghid despre cum să devii educat din punct de vedere cultural insuflat, în tradiția spiritului american pragmatic, cu convingerea conform căreia pierderea facultăților culturale poate fi împiedicată de o listă bună de lectură menționată într-o anexă la materiile de studiu.

Ceea ce lipsește în general este recunoașterea faptului că această ignoranță este consecința intenționată a sistemului nostru educațional, un semn al succesului și sănătății sale robuste.

Am căzut în obiceiul nociv și necontestat de a gândi că sistemul nostru educațional este defect, dar de fapt el funcționează perfect.

Sistemul nostru educațional urmărește să producă amnezie culturală, lipsă de curiozitate generalizată, agenți liberi situați în afara realităților concret-istorice și obiective educaționale compuse din procese fără conținut și expresii preluate pe nemestecate, cum ar fi „gândirea critică”, „diversitatea”, „modalități de cunoaștere”, „dreptate socială” și „competență culturală”.

Studenții noștri sunt întruparea unui angajament sistemic de a produce indivizi fără trecut pentru care viitorul este o țară străină, nulități lipsite de cultură care pot trăi oriunde și pot efectua orice fel de muncă fără a se interesa despre scopurile sale, instrumente perfecționate pentru un sistem economic care pune preț pe „flexibilitate” (geografică, interpersonală, etică).

A poseda o cultură într-o astfel de lume, o istorie, o moștenire, un angajament față de un anumit loc și anumite persoane, forme specifice de recunoștință și îndatorare (în loc de un angajament generalizat și dezrădăcinat față de „justiția socială”) și un set solid de norme etice și morale care stabilesc limite clare la ceea ce ar trebui și nu ar trebui să facem (în afară de a fi „excesiv de critic”) reprezintă un obstacol și un handicap.

Radical autonomi în cadrul unui sistem global atotcuprinzător

Indiferent de specialitate sau cursurile generale de studiu, obiectivul principal al educației moderne este de a șterge resturile oricărei specificități și identități culturale sau istorice care ar putea să se lipească de studenții noștri, de a-i transforma în angajați perfecți pentru economia și organizarea statală modernă, care penalizează atașamentele profunde.

Eforturile de promovare a prețuirii „multiculturalismului” au semnalat devotamentul față de eviscerarea oricărei moșteniri culturale, în timp ce actuala poveste a „diversității” semnalează angajamentul ferm pentru omogenizare prin des-culturalizare.

Mai presus de toate lecția principală primită de studenți reprezintă scopul adevărat al educației: singura cunoaștere esențială este aceea că ne știm a fi radical autonomi în cadrul unui sistem global atotcuprinzător, legați de un angajament comun de indiferență reciprocă.

Angajamentul nostru față de indiferența reciprocă este ceea ce ne leagă împreună ca popor global. Orice rămășiță a unei culturi comune ar interfera cu această primă directivă: o cultură comună ar implica faptul că împărtășim ceva mai dens, o moștenire pe care nu am creat-o noi și un set de angajamente care implică limite și un anumit devotament.

Filozofia și practica antică au lăudat, ca o formă excelentă de guvernare, acea res publica – devotamentul față de lucrurile publice, față de lucrurile pe care le împărtășim împreună.

Noi în schimb am creat prima Res Idiotica din lume – din cuvântul grecesc idiotes, adică „individ privat”. Sistemul nostru educațional produce unități solipsiste, autonome, al căror unic angajament public este lipsa de angajament față de public, lipsa unei culturi sau istorii comune. Acestea sunt creaturi perfect vidate, receptive și ascultătoare, fără obligații reale sau devotament.

Ei nu vor lupta împotriva nimănui, pentru că așa ceva nu se face, dar ei nu vor lupta în general pentru ceva sau cineva. Ei trăiesc într-un Truman Show permanent, o lume construită ieri care nu este altceva decât un decor pentru solipsismul lor, fără vreo istorie sau traiectorie anume.

Îmi iubesc studenții – fiecare dintre ei, ca orice ființă umană, are un potențial enorm și daruri minunate de oferit lumii. Însă îi deplâng pentru ceea ce le aparține de drept, dar nu le-a fost oferit.

În zilele faste le disting setea de cunoaștere și suferința și știu că dorința lor naturală de a afla cine sunt, de unde au venit, încotro ar trebui să meargă și cum ar trebui să trăiască se vor afirma mereu.

Dar chiar și în acele zile mai bune nutresc speranța că lumea pe care ei au moștenit-o – o lume fără patrimoniu dobândit prin succesiune, fără trecut, viitor sau afecțiuni profunde – se va nărui și că acest colaps ar putea fi adevăratul început al unei educații reale.

Prof. univ. Patrick DEENEN

Text preluat din ziarul Certitudinea

http://www.cunoastelumea.ro/

Mirajul investițiilor chineze pentru reactoarele de la Cernavodă s-a spulberat!

14 iun.

Chinezii de la CGN au fost eliminați din proiectul reactoarelor de la Cernavodă la cererea Ministerului Economiei. Cei de la China General Nuclear Power Group urmau să se ocupe de construcția reactoarelor 3 și 4.

Parteneriatul cu grupul chinez a debutat în noiembrie 2015 prin semnarea unui memorandum în valoare de 6,5 miliarde euro pentru dezvoltarea reactoarelor 3 şi 4 de la Cernavodă.

În Adunarea Generală Ordinară și Extraordinară a Acţionarilor (AGOEA) de vineri s-a decis „abrogarea Strategiei de continuare a Proiectului Unităţilor 3 şi 4 de la CNE Cernavodă prin organizarea unei proceduri de selectare de investitori (2014) precum şi a Strategiei revizuite de continuare a Proiectului Unităţilor 3 şi 4 de la CNE Cernavodă prin organizarea unei proceduri de selectare de investitori (2018).”, scrie Agerpres.

Societatea Naţională Nuclearelectrica S.A se află sub autoritatea Ministerului Energiei, statul deţinând 82,4959% din acţiuni, Fondul Proprietatea – 9,0903% şi alţi acţionari – 8,4138%, după listarea la bursă a companiei.

De ce încetează colaborarea cu chinezii

La finalul lunii trecute, ministrul Economiei, Virgil Popescu, arăta că actuala colaborare cu compania chineză pentru construirea Reactoarelor 3 şi 4 de la Cernavodă a început în urmă cu şapte ani, perioadă în care nu s-a avansat, astfel că nu se putea merge mai departe.

„Avem un parteneriat strategic cu SUA, ţinem de el, ne respectăm partenerii. Suntem membri ai UE şi ai NATO. Lăsând la o parte acest lucru, cred că 7 ani de zile de când a început această colaborare cu compania chineză este suficient de mult ca să ne dăm seama că nu putem merge mai departe. Nu s-a avansat. Neavansându-se, nu putem să mai stăm încă 7 ani de zile să vedem ce se întâmplă.

Ca să poată merge mai departe acea investiţie, Consiliul Concurenţei trebuia să ne notifice să ne spună dacă este concentrare economică sau nu. Dar nu aveau ce să mai notifice şi ne-au atras atenţia. Au trecut 7 ani. Comisia Europeană a închis notificarea României tocmai pentru că nu s-a mai progresat. Şi atunci ce rost mai avea să mai stăm?”a declarat Popescu la B1TV.

National

Presa cehă, despre România!

14 iun.

Ludovic Orban, fumează în Guvern

“Au lăsat pacienții să moară, ca să rămână la putere, să ia mită și să fure sistemul de sănătate”

Influenta revistă pragheză Respekt, fondată de foști disidenți ai regimului comunist, spune cititorilor de ce filmul documentar românesc ”Colectiv”, regizat de Alexander Nanau, merită văzut pe timpul pandemiei COVID-19: “Chiar dacă Colectiv ne arată România contemporană, spectatorul ceh sau american poate recunoaște flashuri din propria sa realitate”. Filmul poate fi urmărit în România pe platforma HBO Go.

Documentarul „Colectiv”, disponibil pe HBO GO, a ajuns și sub lupa jurnaliștilor revistei Respekt din Cehia. Jindřiška Bláhová, redactor de cultură, a dedicat o cronică peliculei românești, sub titlul: „Dezinfectarea mortală expune viermii în rănile sistemului”, scrie Libertatea.ro.

„Premiu nu doar justificat, ci și simbolic”
Jindřiška Bláhová povestește cum „Mulți dintre cei de la Colectiv nu au fost uciși în urma arsurilor, ci a echipamentelor spitalicești inadecvate și a infecției pe care au primit-o din cauza utilizării dezinfectanților diluați, în timp ce ministrul Sănătății vorbea despre „același serviciu de calitate ca și în Germania”.
Premiul câștigat de documentarul Colectiv la One World Festival, festival derulat la Praga și întrerupt de carantina COVID, este apreciat de jurnalistă drept “nu doar justificat, ci și simbolic”, pentru modul în care devoalează dimensiunea corupției: „Regizorul de origine română Alexander Nanau a urmărit imediat după incendiu cum ziaristul sportiv Cătălin Tolontan și echipa sa au început să investigheze minciunile politice cu privire la minunata situație din spitalele românești: în fiecare an, douăsprezece mii de oameni mor infectați. Jurnaliștii de investigație au dezvăluit treptat un scandal uriaș”.

Jindřiška Bláhová, Respekt:

Politicienii au încercat să ascundă practica folosită de cumpărare și de folosire a dezinfectanților diluați, de la furnizori la spitale și politicieni. Și au lăsat pacienții să moară, ca ei să rămână la putere, să ia mită și să fure sistemul de sănătate.

”Moartea inexplicabilă în accident de mașină”

Ziarista din Cehia amintește de raportul făcut “pierdut” al unei surse care dezvăluia practicile criminale încă din 2008, dar constată și “moartea inexplicabilă în accident de mașină a proprietarului unei companii farmaceutice care producea dezinfectanți diluați pentru 300 de spitale românești”, pentru a concluziona: “Dimensiunile unui sistem corupt ies la suprafață, la fel ca infecțiile din spitale”.

„Lupta cu morile de vânt”

Iar imaginile continuă să curgă: „La final sunt viermi în rănile pacienților arși, sanatorii elvețiene construite pentru banii curați ai românilor și un guvern demisionar. Noul ministru al Sănătății, Vlad Voiculescu, încearcă să reformeze sistemul. Ministrul a oferit regizorului acces la întâlniri private între el și echipa sa”.

Jurnalista observă cum ”Alexander Nanau a obținut astfel material exclusiv ce dezvăluie înțelegerea progresivă a realității șocante și lupta pentru corectarea ei, care începe să semene însă cu o luptă cu morile de vânt. Jucătorii politici experimentați denigrează jurnaliști și miniștri, iar încercarea de a schimba ceva pare la fel de zadarnică precum „învățarea unui porc să zboare”.

Jindřiška Bláhová, Respekt:

Însuși ministrul are îndoieli cu privire la cât timp vor rezista pașii săi spre un sistem transparent și funcțional după revenirea guvernului social-democrat. Iar la final, partidul al cărui guvern înflorise odată cu corupția a primit mai multe voturi la alegeri ca niciodată.

“Colectiv nu este o metaforă”

În final, autoarea face o paralelă între Colectiv și “Moartea domnului Lăzărescu” al lui Cristi Puiu, filmul privit drept punctul de plecare al succesului internațional pentru noul val de regizori români de cinema.

8,5 este nota pe IMDB a filmului Colectiv, din aproximativ 900 de voturi

În “Moartea domnului Lăzărescu un inginer bătrân și bolnav este pasat ca un cartof fierbinte de doctori între spitalele din București, chiar dacă acesta se stinge literalmente sub privirile lor”.

Jindřiška Bláhová, Respekt:

Filmul lui Puiu, din urmă cu 15 ani, a fost o metaforă a disfuncției, descompunerii și dezumanizării societății românești, care încă mai purta un trecut comunist. Colectiv nu mai este o metaforă. Totul seamănă cu Occidentul la suprafață, dar dedesubt este legendarul est sălbatic și«cuibul mafioților fără scrupule», cum numesc serviciile secrete crima organizată, avertizând jurnaliștii despre posibile atacuri asupra familiilor lor.

“Așa cum situația din Slovacia a fost dezvăluită de uciderea jurnalistului Ján Kuciak și a logodnicei sale, cazul din România arată cât de importantă este presa independentă pentru societate. Iar poziția lui Nanau este clară în acest sens”, scrie Jindřiška Bláhová.

Stigmatizarea Occidentului

Jindřiška Bláhová încheie cu o constatare a mecanismului prin care regimurile populiste denigrează Europa și visurile de o viață mai bună ale propriilor cetățeni.

“Un pacient este o abstractizare, o statistică, o cale spre o viață mai bună pentru cei care sunt la putere și care pot lua decizii în acest domeniu. Politicienii joacă o notă naționalistă ieftină și miza e mult mai mare pentru ei decât câteva „vieți” umane”, scrie ea.

”Inamicii sunt Austria și Germania, care – așa cum susțin politicienii – nu sunt mai bune decât România. Transplantul de plămâni costă aici cu 40.000 de euro mai puțin. Dar spre Austria și Germania se îndreaptă un număr semnificativ de tineri români, care, la treizeci de ani după revoluție, nu își văd viitorul în propria țară”.

Jindřiška Bláhová, Respekt:

Occidentul trebuie stigmatizat ca superior – ca străin, pentru că el ne reamintește prea mult că societatea post-comunistă n-a avansat, așa cum vesticii ar fi vrut să creadă.

Respekt, o revistă îndrăgită de cehi

Respekt este o revistă săptămânală de știri care informează despre subiecte naționale, internaționale, atât din sfera politică, economică, știință, cât și cultură. Prestigiosul New York Times descria Respekt ca fiind un ziar „influent” pe scena media din Cehia.

Respekt a fost fondată la Praga la scurt timp după căderea comunismului în blocul estic, în 1989, de către un grup de jurnaliști samizdați și este una dintre primele reviste independente din această țară.

http://zvonulzilei.eu/

Adevărații rasiști

14 iun.

Invictus

De Paul Craig Roberts

Cei mai răi rasisti din lume sunt presa scrisă și TV americană, NPR și administrațiile universitare. Rasismul lor se adresează în întregime oamenilor albi.

Racial Politics in America and in California, by Ron Unz - The Unz ...

Deși Ron Unz are dreptate că Universitatea Harvard discriminează asiaticii și limitează înscrierea lor, asa cum Harvard a limitat o dată înscrierea evreilor, albii sunt acuzați de mass-media albă și de liderii politici albi ai ambelor partide de reprimarea rasială a popoarelor negre. Inclusiv vicepreședintele lui Trump a luat partea jefuitorilor negri împotriva albilor jefuiți, la fel ca liderul majorității republicane în Senatul SUA.

Shooting starts': Trump threatens rioters | CQ News

Distrugerea extraordinară a întreprinderilor albe și asiatice, în multe cazuri eliminarea activității de o viață a unei familii, jafurile întreprinderilor naționale ai căror șefi stupizi susțin jefuitorii, bătăile nemiloase ale bandelor date albilor și asiaticilor care au încercat să se apere personal și proprietățile lor, violenței politicienilor din ambele partide și a întregii mass-media, inclusiv a multor site-uri…

Vezi articolul original 473 de cuvinte mai mult

Podemos cere demolarea statuii lui Columb pentru a lupta „împotriva rasismului”

14 iun.

Invictus

Președinta Comú Podem în Cataluña, cea de-a optsprezecea marcă albă a comuniștilor din Parlament, Jéssica Albiach, a afirmat că demontarea statuii lui Cristofor Columb din Barcelona „ar fi o măsură bună” pentru combaterea rasismului.

Jéssica Albiach, En Comú Podem: "Catalunya necesita dos cosas ...

Președinta Comú Podem în Cataluña Jéssica Albiach

A declarat într-un interviu acordat ziarului „Ara”, în care a subliniat că „a crede că rasismul și xenofobia sunt doar o problemă a Statelor Unite este o greșeală”.

„Locuim aici cu situația lucrătorilor temporari din Lérida. Există un rasism instituțional, care este adesea acoperit de legea imigrației”, a subliniat ea.

Pentru a argumenta poziția sa favorabilă pentru a da jos statuia lui Columb din Barcelona, ​​ea a subliniat: „Pe 12 octombrie (Ziua Hispanității sarbatorită de toate tarile din America de sud si Spania) nu avem nimic de sărbătorit. Recunoașterea unei figuri care a făcut posibilă colonizarea unor teritorii cu genocidul pe care l-a generat acolo, nu mă…

Vezi articolul original 903 cuvinte mai mult

Republica Cehă: Statuia lui Winston Churchill de la Praga vandalizată cu graffiti Black Lives Matter

14 iun.

Invictus

Piedestalul statuii lui Winston Churchill din Praga a devenit o țintă a susținătorilor mișcării Black Lives Matter care au vandalizat monumentul, scriind „era un rasist” și „Black Lives Matter”.

Incidentul a provocat indignare în rândul multor cehi, politicieni de vârf descriind actul ca o încercare de a defăima un monument istoric.

Trebuie să vedem figuri istorice în contextul vremii în care au trăit. Judecarea lor fără a înțelege contextul este o prostie și duce la un astfel de act stupid „, a declarat premierul Andrej Babiš.

Polițiștii au început imediat să investigheze incidentul din piața Winston Churchill, unde se află statuia acestui politician britanic, potrivit portalului ceh E15.

Cyklista pomohl dopadnout zloděje | PRAHA | Zprávy | PRAHA TV

„Ofițerii vor documenta tot incidentul la fața locului, asigurând probe”, a declarat Jan Rybanský, un purtător de cuvânt al departamentului de poliție din Praga.

Mai mult, cartierul municipal 3 Praga, din care face parte statuia, a trimis o echipă anti-graffiti…

Vezi articolul original 576 de cuvinte mai mult

Ce relevă protestele din Statele Unite

14 iun.

Invictus

Thierry Meyssan – voltairenet.org

Voltairenet-org_-_1_2_-322-d0ad3

Protestele nu mai sunt îndreptate împotriva rasismului, ci împotriva simbolurilor istoriei țării. Garda Națională a fost dislocată pentru protejarea monumentelor. Aici, 2 iunie 2020, la Memorialul Lincoln din Washington.

Aceste proteste din Occident împotriva rasismului din Statele Unite maschează evoluția conflictului acolo. S-a trecut de la punerea la îndoială a rămășițelor sclaviei negre la un alt conflict, care ar putea pune în pericol integritatea țării.

proteste-londra

Săptămâna trecută am amintit că Statele Unite ar fi trebuit să se dizolve după destrămarea Uniunii Sovietice. În orice caz, proiectul imperialist („Războiul fără sfârșit”) purtat de George W. Bush a făcut posibilă relansarea țării după atacurile din 11 septembrie 2001. Am subliniat, de asemenea, că în ultimele decenii, populația s-a deplasat pentru a se regrupa după afinități culturale [1]. Căsătoriile interasiale deveneau iarăși din ce în ce mai rare. Am ajuns la concluzia că integritatea țării va fi…

Vezi articolul original 928 de cuvinte mai mult

ELVIS PRESLEY & NORAH JONES – ARE YOU LONESOME TONIGHT!

14 iun.

NORAH JONES – SHOW LIVE AT LPR!

14 iun.

JOSS STONE – PIECE OF MY HEART!

14 iun.

%d blogeri au apreciat: