Arhiva | 11:16 am

Rebeliune în Guvern! Grupul celor cinci!

27 iun.

Este încă greu de apreciat dacă la mijloc este tot mâna președintelui Klaus Iohannis, dar nu ar fi deloc exclus ca noua ”rebeliune” din cadrul Cabinetului Orban să nu își regăsească rădăcinile în dorința expresă a șefului statului de a găsi un alt premier care să conducă ”guvernul meu”. Cu toate că mult mai plauzibilă rămâne totuși varianta de lucru a timorării pe care o simt cei cinci membri ai guvernului care nu se dau duși de la butoanele ministerelor pe care le conduc de a da ochii cu ”propriul” electorat din teritoriu.

Și uite cum, deși se bătuse palma ca ”mica remaniere” să aibă loc la adăpostul perdelei de fum a intrării benevole în cursa electorală pentru alegerile locale a cinci miniștri care nu mai au susținerea politică necesară, mai ales la nivelul Palatului Cotroceni, deja ”s-a schimbat schimbarea”. Pentru că, îngrijorați că la urnele de vot realitatea din teritoriu s-ar putea să nu mai semene deloc cu cea din sondajele oficiale atât de optimiste ale PNL-ului, oamenii lui Orban vizați de remanierea mascată au început să tragă de timp. Cu toate că, după cum rezultă din informațiile de ultimă oră intrate în posesia noastră, doi din ”grupul celor cinci” ar fi fost în cele din urmă de acord cu retragerea din guvern pentru a participa la alegeri… Dar doar la cele parlamentare! Pentru că la locale încă nu se știe cum iese…

I-a luat frica Olguței

Ionuț Stroe nu vrea la Dolj și Costel Alexe la Iași

”Chiloțarul” Ionuț Stroe nu vrea nici în ruptul caplui să își dea întâlnire cu electoratul doljean, deși la chiar vârful Partidului Național Liberal sunt tot mai multe voci care susțin cu vehemență că organizarea Campionatului European de fotbal din iunie 2021 nu trebuie sub nicio formă lăsată pe mâna actualului ministru al Sportului. Cel care și-a atras antipatia multor politicieni, dar mai ales a oamenilor de sport prin ”negocierile” pe care le poartă pentru a mai ”smulge” câte o ”felie” din bazele sportive modernizate. Cel mai probabil pentru a-și putea instala astfel proprii oameni de încredere la conducere, bineînțeles. Ceea ce chiar nu ar reprezenta o problemă, dacă ar fi vorba de nume reprezentative ale sportului românesc. Oricum, lui Stroe i s-a sugerat că ar da foarte bine o intrare a sa în lupta electorală la alegerile locale din Dolj, dar acesta nu s-a dus încă ”după fentă”. Mai ales că ministrul se pare că se teme să nu-și ”rupă capul” într-o confruntare directă cu Lia Olguța Vasilescu, aceasta anunțând deja că intră în luptă pentru a recuceri unul dintre ultimele potențiale fief-uri pesediste. Astfel că Stroe nu vrea să candideze pentru președinția Consiliului Județean Dolj, la fel cum Costel Alexe ar da orice să nu mai fie nevoit să candideze la Consiliul Județean Iași. Mai ales că ministrul Mediului nu este deloc convins că echipa pe care trebuie să o facă alături de pesedisto-penelistul Mihai Chirică reprezintă cu adevărat cartea câștigătoare. Numai că actualul edil ieșean Mihai Chirică este girat mai nou de către chiar președintele Klaus Iohannis. Iar ”dezastrul” deja provocat la Ministerul Mediului a făcut ca tot mai multe voci să ceară îndepărtarea sa cât nu este prea târziu, chiar dacă prețul plătit este președinția Consiliului Județean Iași, una râvnită și de alți lideri liberali.

”Grindă” și Vela

Ion Ștefan ”Grindă” se crede mai deștept decât partidul

Un joc ceva mai subtil încearcă să îl facă tocmai Ion Ștefan ”Grindă”! Cu toate că ”redirecționarea” acestuia de la Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației la Consiliul Județean Vrancea ar reprezenta o ușurare pentru cam toți ceilalți miniștri liberali. Însă Ion Ștefan se face că se dă de ceasul morții pentru promovarea tinerilor liberali la vârful politicii… Strategie prin care încearcă să scape de ”decaparea” iminentă din fruntea ministerului, promovându-și însă în același timp unul dintre oamenii de casă la butoanele județului natal. Și cu toate că este greu de crezut că greii partidului se vor lăsa prostiți de manevrele ministrului, cel puțin ”Grindă” încearcă…

Marcel Vela ar pleca și nu prea la Caraș – Severin

La fel ca și Marcel Vela de altfel. Ce-i drept, având ceva experiență în spate în comisia senatorială de profil, acesta conștientizează pe deplin că după ieșirea din starea de alertă partidul trebuie să ofere drept ”ofrandă” nemulțumirii publice ceva ”capete” de la Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul Apărării Naționale sau serviciile secrete. Însă cum poziția iohanniștilor din sistem este prea puternică, la fel ca și cea a lui Nicolae Ionel Ciucă de altfel, singura ”ofertă” disponibilă rămâne Vela. Cel care, din acest punct de vedere cel puțin chiar că s-ar întoarce de bună voie la Caraș Severin. Numai că acestuia a început să îi placă și în ”liga mare” de la București, astfel că ar prefera să se ”sacrifice” rămânând în fruntea MAI. În timp ce la președinția Consiliului Județean Caraș Severin ar merge pe mâna miliardarului Romeo Dunca…

Anisie se bagă, dar nu participă!

Monica Anisie doar tulbură apele la Sectorul 2

O altă pistă pe care nu se știe dacă PNL-ul o va urma sau nu este cea a candidaturii Monicăi Anisie la alegerile locale. Acolo unde, ce-i drept, ministrul Educației chiar nu are de gând să se avânte pe persoană fizică. Numai că după ce a tulburat apele la Sectorul 2, dând ”cu bâta în balta” propriului electorat, acum s-ar putea vedea pusă în fața unei situații greu de gestionat. Și anume să candideze la Primărie, cu toate că Anisie ar prefera doar să facă jocurile din umbra ministerului…

Oricum, Ludovic Orban va avea de tras cu ”grupul celor cinci”, mai ales dacă premierul chiar vrea să facă de urgență ”curățenie” în propriul guvern. Cu toate că la Administrația Prezidențială șeful Guvernului este deja suspectat că nu va mișca un deget în acest sens. Mai ales că în locul celor cinci miniștri cu care barem Orban are o relație bună ar urma să fie numiți strict ”oamenii președintelui”…

National

Klaus Iohannis, lovitură pentru Academia Oamenilor de Știință !

27 iun.

Klaus Iohannis_declaratie_de_presa_19-05-2020

Preşedintele Klaus Iohannis a trimis, vineri, Curţii Constituţionale a României (CCR) o sesizare de neconstituţionalitate asupra Legii pentru modificarea Legii nr. 31/2007 privind reorganizarea şi funcţionarea Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România.

Legea o intervenție legislativă derogatorie de la Legea bugetului de stat pe anul 2020, deși era necesar ca o astfel de modificare să fie realizată în ședința comună a celor două Camere, astfel cum sunt realizate toate modificările aduse legilor bugetului de stat, sub forma rectificărilor bugetare, arată șeful statului în sesizarea către CCR.

Legea stipulează că prin derogare de la prevederile bugetului de stat pe anul 2020, până la 31 decembrie, finanţarea cheltuielilor Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România se asigură din subvenţii acordate de la bugetul de stat, Ministerul Finanţelor Publice fiind autorizat să opereze modificările necesare pentru punerea în aplicare a acestor prevederi.

Preşedintele Iohannis menţionează că, potrivit expunerii de motive a legii criticate, obiectul de reglementare al acesteia este reprezentat de modificări ale prevederilor „privind salarizarea personalului bugetar din aparatul de lucru al Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România”, iar actul normativ stipulează că „normativele de personal, criteriile de constituire a compartimentelor şi statele de funcţii pentru unităţile din subordine se aprobă de preşedintele AOSR, la propunerea secretarului ştiinţific, cu încadrarea în numărul maxim de posturi aprobat pentru AOSR prin legile bugetare anuale” şi că „finanţarea cheltuielilor de întreţinere, funcţionare şi a indemnizaţiilor se asigură din venituri proprii şi din subvenţii acordate de la bugetul de stat, conform legilor bugetare anuale”.

Klaus Iohannis indică în sesizarea la CCR că Legea bugetului de stat pe anul 2020 prevede că în acest an „Academia Oamenilor de Ştiinţă din România va fi finanţată în integralitate din venituri proprii, fără a beneficia de niciun transfer sau subvenţie de la bugetul de stat”. Şeful statului arată că derogarea instituită prin actul normativ sesizat echivalează şi cu modificarea implicită a Legii bugetului de stat şi că într-o astfel de situaţie era necesar ca modificarea să fie realizată în şedinţa comună a celor două Camere.

Potrivit prețedinției, fişa financiară a acestui proiect nu a existat şi nu a fost solicitată nici la momentul iniţierii legii, nici în momentul adoptării unor amendamente în Camera decizională, cu impact asupra bugetului de stat, subliniind că solicitarea informării este obligatorie.

„Întrucât cheltuielile stabilite prin textele legii criticate afectează bugetul de stat, învederăm faptul că adoptarea unor asemenea prevederi nu se putea realiza decât după cererea prealabilă a informării Parlamentului, formulată de acesta şi înaintată Guvernului. De aceea, solicităm Curţii Constituţionale să constate neconstituţionalitatea în ansamblu a legii deduse controlului”, se arată în sesizare.

Preşedintele Iohannis susţine că legea trebuia să fie adoptată cu majoritatea cerută pentru o lege organică.

De asemenea, în sesizarea de neconstituţionalitate se menţionează că, în considerarea statutului de autoritate administrativă autonomă a Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România, norma din lege nu cuprinde nicio prevedere referitoare la controlul parlamentar specific autorităţilor administrative autonome, cum ar fi obligaţia prezentării unui raport anual cu privire la activitatea autorităţii, rezultatele acesteia şi modul în care resursele publice alocate au fost folosite pentru atingerea obiectivelor pentru care aceasta a fost înfiinţată, ceea ce accentuează, contrar intenţiei iniţiatorilor, neclaritatea cu privire la statutul juridic al acesteia.

 

https://evz.ro/

Sclavia presei. Arhetip de Tavi Hoandră !

27 iun.

hoandra
N-am învățat nici până acum, cu toate că unii dintre noi am trăit experiența mutilantă a comunismului, să asumăm istoria a tot ce am trăit, ca pe o rescriere a prezentului. Astfel vedem cum trecutul nu mai dă nici un fel de lecție timpului în care trăim.

Încă din 1946, Paul Valery, observa în ”Regards sur le monde contemporain” că ”rezultatul luptelor politice e faptul că tulbură și falsifică în mintea oamenilor noțiunea ordinii de importanță a întrebărilor și a ordinii de urgență. Lucrurile vitale sunt mascate dele pur și simplu comode. Cele de viitor de cele imediate. Cele necesare de de cele la îndemâna simțurilor. Cele adânci și domoale de cele existente. Tot ce ține de politica practică e cu necesitate superficial.”

Simbriași, de la cei mari, cu milioanele la jeb și până la tinerii imberbi care se adună în piețe, la comanda  lui Soros (în sens generic!) de pe Facebook, gândindu-se pentru ce sex sau gen, ”optează”, ocupă azi ecranele vieții. Nici n-a trecut multă vreme de cînd bolșevicii cereau urlînd din toți rărunchii: ”Treceți cu buretele peste trecut!” Și iată că ”majoritățile” formate mai ales din analfabeți funcționali se grăbesc să doboare statuile…

Ce va fi, așadar, cu noi?

Cred că orice om întreg la minte trăiește sub spectrul acestei întrebări. Dacă vom fi de acord să îngropăm trecutul, atunci va trebui cumva să reflectăm, mai întâi asupra vanității și a orgoliului nemăsurat care ne stăpânește și cele mai  neînsemnate acțiuni. De obicei, în dialectica stărilor sentimentale avem de ales tot între o stîngă și o dreaptă: astfel la stânga găsim invidia și resentimentul, echilibrul dreptei venind cu orgoliul  ei nemăsurat. În tabloul jalnic de azi, personalizînd, avem la așa-zisa dreaptă individul tarat de alcool și la stânga pe cel ce nu e în stare să încropească o frază, vorbind doar în propoziții scurte, facile. Toate astea, pe fondul în care valoarea și conduita intelectualului public a poposit în mocirla pecuniară.

Ne amintim de ”elita” filosofico-scriitoricească, adulând un scelerat cavernicol. Pe de altă parte, nici presa nu se mai bucură de un nivel de la care să poată propune o dezbatere publică verosimilă. Claude Karnooh observa undeva un fapt care se perpetuează. Anume că devenirea oamenilor nu mai poate fi văzută decît într-un relativism total.

Pe parcursul a șapte ani, la ”Realitatea românească”, difuzată pe Realitatea tv condusă de Cozmin Gușă am încercat să propun telespectatorilor modelul intelectualului de prestigiu, al academicianului, al marelui profesor, al ”maestrului”, tocmai fiindcă știam că de fapt, o mare parte a populației preferă mai degrabă figura așa-zisului ”jurnalist de modă nouă”, cu party pris-uri, fără talent, fără o cultură solidă, care  cunoaște vag limba română, dar care își construiește cultul propriei celebrități mediatice prin amestecul de vedetă decerebrată a manelelor, și de sportiv bădăran.

Și totuși, în Germania anului 1985,  poate cel mai curajos și talentat jurnalist de investigații, Gunther Walraff, renumit pentru reportajele sale sub acoperire, publică o carte care va arunca, pur și simplu în aer Republica Federala Germană – așa cum se numea Germania încă neunită cu  partea ei estică. ”Ganz unten” (Cel mai insignifiant dintre insignifianți), cartea scrisă după o muncă de doi ani, în care Wallraf a trăit sub identitatea falsă a unui imigrant turc, cănindu-și părul și schimbându-și culoarea ochilor cu lentile de contact, a aruncat în aer scena publică și politică a Germaniei, prin dezvăluirile despre tratamentul inuman aplicat de nemți imigranților turci. Scandalul imens a reușit să schimbe radical tratamentul grotesc al ”mîinii de lucru ieftine” venite din Turcia.

Numai că pe atunci, Germania era condusă de Helmuth Kohl, al cărui mandat de cancelar a durat 17 ani, cu doi ani mai mult decât cel al lui Adenauer. Acesta a fost cel mai lung mandat al unui cancelar german de la Otto von Bismarck. Kohl este considerat principalul arhitect al reunificării Germaniei și al Trataului de la Maastricht care a format Uniunea Europeană, fiind descris de către președinții americani George W. Bush  și Bill Clinton ca „cel mai bun lider european al celei de-a doua jumătăți a secolului 20”.

Numai că după ”noua ordine” europeană, Kohl nu mai e decât un ”penal” și nimic mai mult…

Gunther Walraff nu este un orișicine, ci cel mai semnificativ ziarist german. Acționând sub acoperire și scriind pentru ”Bild”, el a fost cel care a inventat conceptul de ”jurnalism de intervenție”, acel gen de jurnalism care nu numai că relatează corect, ci mai mult, se situează de partea victimelor și nefericiților societății.

Deunăzi, o tânără din Târgu Mureș a povestit pentru Deutsche Welle că în aprilie, după o lună de muncă, în Germania, de dimineața până seara, a primit 300 de euro. Situația s-a înrăutățit în luna mai. Deși, potrivit înțelegerilor cu angajatorul, oamenii ar fi trebuit să primească în jur de 3 euro pentru fiecare ladă de căpșuni culese – media zilnică fiind de aproximativ 50 de lăzi – femeia s-ar fi ales cu un salariu total de 5 (cinci) euro!

„Oamenii au datorii, îi așteaptă copiii acasă. Eu am patru copii. Să mă duc fără bani acasă după ce le-am lucrat nemților câmpul? E greu, foarte greu.

Catastrofa ”exportului de sclavi” din România început de ceva timp, probabil în urma unei înțelegeri rușinoase între cancelarul Merkel și premierul Ludovic Orban își arată colții în fiecare zi.

În treacăt fie spus, Frau Merkel e prizabilă, cu tot trecutul ei din Europa de Est, cu tot cu bătaia de joc la care sunt supuși ”sclavii” trimiși de premierul României la muncă în Germania, fără nici o tresărire din partea ministrului Muncii Violeta Alexandru (nomina odiosa!) crapă zilnic ecranele televizoarelor, atît la locul faptei, prin lanurile de sparanghel, ori prin abatoarele nemțești, cât și în România. Dar cum nu mai există un  adevărat ziarist de investigații, așa cum a fost Gunther Wallraf, este evident că nu vom afla dedesubturile mizerabile ale acestei tranzacții. La noi, comisiile parlamentare nu vor face nici atît.

Pentru cea mai mare parte a presei românești ”investigații” înseamnă să primești un dosar de la vreo persoană sau instituție interesată și să-l dai publicității,

contra cost, sau contra vreunui privilegiu. Chiar zilele trecute, imensa frică a mai multor politicieni liberali din gașca premierului Orban, frică pe care o inspiră  prim-vicepreședintele Rareș Bogdan au generat o extraordinară(!) astfel de investigație. Două-trei fotografii și o filmare cu drona de pe o terasă a unui restaurant clujean în care apăreau maximum 5 persoane, i-au făcut pe marii ”investigatori” să afirme, fără nici o dovadă, că în interiorul restaurantului s-ar fi aflat 100 de oameni (!!!), prieteni ai politicianului clujean, care sărbătorea, perfect legal, aniversarea fiicei lui. Cum această mizerie nu putea fi probată, ”investigatorii” au completat ”investigația” cu informații despre cei câțiva oameni care apăreau în fotografii, informații luate de pe Google.

Trecînd peste ”amănuntul” că la petrecere au participat mai puțini oameni decît prevede legea în astfel de situații , peste intruziunea ilegală prin fotografii făcute ilegal într-un loc privat, e de remarcat ce mai  înseamnă azi în România o investigație de presă, atunci când ai obiectivul de a distruge credibilitatea unui politician.…

Poate că e cumva prea acidă zicerea lui Karl Kraus, conform căreia ”Jurnalistul are tot atâtea legături cu adevărul cît au ghicitoarele în cărți cu metafizica.” Deși scrisă cu ceva timp în urmă, fraza lui Kraus, jurnalist și scriitor austriac, comparat adesea cu Juvenal  și Jonathan Swift își găsește materializarea cea mai vizibilă în fotografia presei românești de azi. Însă nu numai atât: dacă ne uităm le așa-zisa evoluție a estului după căderea ”Cortinei de Fier” vedem că tocmai cei mai radicali liberali și-au luat sarcina de a aduce lumină și de a democratiza spațiul scăpat de comunism. De parcă ei ar fi adus vreun progres în dreptatea socială, ori vreo reală mai bună înțelegere între oameni, vreodată …

Pe nemți, nici nu-i putem condamna prea tare: ei s-au format sub imperiul lui Fichte, Hegel și Kant, adoptând generație după generație teoriile întăririi țării, după modelul elitelor prusace, care propovăduiau credința în sacrificiul fiecărui cetățean pentru întărirea supremației statului. Profesorul Karnooh avertiza încă din 1993, în ”Adieu a la difference”, că oricare ar fi tipul de om nou propus de ideologia puterii, războinicul teuton e gata să aducă în sclavia ”rasei” sale o lume de ”suboameni” sau consumatorul democratic, somat să răspundă cu docilitate injoncțiunilor publicitare care îl fac să creadă în identitatea între libertate și puterea de cumpărare.

Însă atitudinea noastră, servilă, nu are nici o justificare, alta, în afara micimii  sufletești, a lipsei de patriotism elementar și crasei inculturi a conducătorilor noștri. Dacă Merkel ar demisiona mîine, cu siguranță că prima preocupare a ei ar fi să scrie o carte de amintiri politice, și poate chiar ne-ar povesti despre tinerețile ei comuniste și întâlnirile ”tovărășești” de la Vox Maris. În schimb, Ludovic Orban n-ar avea ceva mai bun de făcut, decît să se dedice barbutului, căci amintirile de la dezalcoolizare nu par a tenta vreun public amator de lecturi. ”Necazul cu germanii nu este că ei trag cu obuze, ci că le gravează pe acestea cu citate din Kant”, zice Kark Kraus. Cu siguranță că metafora lui nu-și află locul într-o lume politică românescă aflată la cel mai de jos nivel intelectual, cucerită doar de accesul la resurse și voturi.

Și, ca să terminăm tot cu celebrul scriitor, și jurnalist austriac Karl Kraus: ”Libertatea gîndirii o avem, ne mai lipsește gândirea.”

https://evz.ro/

Tânăr și neliniștit, la 42 de ani, cu Bac-ul aproape luat!

27 iun.

  Ce vă spuneam, cetățeni, acum o zi… Daniel Moroșanu, prim-vicepreședinte PNL Vrancea e cu BAC-ul aproape luat. „Joi dimineaţă, […] 

Ce vă spuneam, cetățeni, acum o zi… Daniel Moroșanu, prim-vicepreședinte PNL Vrancea e cu BAC-ul aproape luat.

Joi dimineaţă, liderul PNL a a dat a treia probă a examenulul de Bacalaureat și anume proba la Geografie. Cu o zi înainte, miercuri, 24 iunie, el a susținut proba la Istorie și spune că s-a descurcat perfect. «A fost excelent. M-am prezentat la examenul de Bacalaureat la Istorie, am fost pe subiect, să ştiţi că am învăţat, m-am pregătit cu speranţa că voi lua o notă de trecere. Nu mă aştept la o notă foarte mare. Sunt mulţumit cu una de trecere şi per total să am o medie care să-mi satisfacă această dorinţă, să am Bacalaureatul. Sincer, Istoria mi-a plăcut mai mult. Nu pot să zic că la Limba şi Literatura română nu m-am descurcat. Acum să vedem ce notă o să iau»…” (CLICK.ro 25 iunie 2020)

Deci, nu v-am păcălit: Daniel Moroșanu a fost „pe subiect” la proba de Istorie. Eu doar mă întreb pe care dintre „subiecte” o fi fost dânsul…

Platforma CLICK.ro ni-l prezintă astfel pe renumitul candidat: „Daniel Moroşanu are 42 de ani. El a absolvit Liceul «Simion Mehedinţi» din Vidra, acum patru ani, în 2016, urmând cursurile la seral, dar până în acest an nu s-a simțit pregătit să dea examenul maturității. I s-a părut greu și nici nu a avut timp să învețe pentru că era ocupat să conducă județul (!!!, n.n.). «Sunt un tip omogen (hait! n.n), un tip care mă implic. Vom fi generația care vom îndepărta această camarilă a lui Marian Oprișan, și vom da viață acestui județ» a conchis politicianul…” (CLICK.ro 25 iunie 2020)

Așadar, fiind ocupat să conducă județul, nu s-a putut pregăti. Căci țara avea nevoie de el, așa „neBACuit” cum era, și de-acum încolo va avea nevoie și mai și! Nu mă îndoiesc că va lua o notă de trecere -așa cum v-am mai spus, răspunsurile fiind incluse în întrebări, ar fi și destul de greu să nu se întâmple. Bănuiesc că și la Geografie s-a descurcat cam la fel, deși Geografia nu i-a plăcut candidatului nostru la fel de mult cum i-a plăcut Istoria….

Ca să nu mai spunem că, în aceeași ordine a preferințelor, lui i-a plăcut Istoria mai mult decât Limba și Literatura Română. De aceea, ne-a mărturisit, pentru această materie din urmă a avut nevoie de meditații.

M-am pregătit. M-am înscris și anul trecut, dar nu eram atât de pregătit și sigur. Am făcut (anul acesta. n.n.) meditații câteva ore, pentru recapitulare, la Română.” (CLICK.ro 25 iunie 2020)

Mă gândesc ce bine e, totuși, că n-a dat BAC-ul la Fizică. Deoarece atunci ar fi trebuit să apeleze, pentru meditații, la partenerul lui din fotografie. Și mi se pare că ăla ia cam scump și nici nu obișnuiește să dea chitanță.

                                                                                                    Luminița ARHIRE

Citiți și Să dăm Bacalaureat la tot cartierul!

https://www.justitiarul.ro/

Politică și politică!

27 iun.

   „Religia iartă sau mai iartă. Politica niciodată.” (Constantin Țoiu, Căderea în lume) Am primit de la regretatul Aurel Sasu […] 

 „Religia iartă sau mai iartă. Politica niciodată.” (Constantin Țoiu, Căderea în lume)

Am primit de la regretatul Aurel Sasu carte grea la propriu și la figurat : Politică și Cultură, Antologie de Aurel Sasu, Liliana Burlacu și Doru George Burlacu, editată de Asociația culturală Eikon & Editura Școala Ardeleană, Cluj-Napoca, 2016.Trudă, presupunând documentare îndelungată, ireproșabilă. Acum, când ne „distanțăm” de istorie, dar și de istorie literară, teme ca Arta și politica, Cultura și politica, Literatura și politica, Intelectualii și politica sunt de învățătură. Mereu politică și politică! „E-n toate”, cum spunea maestrul în eschive George Lesnea că era Partidul Comunist. Și era.

Titlul prefeței, Politica de persoane, este o sintagmă dintr-un articol al lui  I.G.Duca,  din „Viața literară”, 1906. Duca a fost asasinat de legionari pe peronul gării din Sinaia, în 1933; acum, se spânzură păpuși: în Ardeal, Avram Iancu; la București, în Piața Universității, pesediști. De-am fi intransigenți nu numai cu unii…

Scrie acolo, în prefața sa, testamentar, Aurel Sasu : „Un tânăr temerar anunța, de curând, nobila intenție de a salva, în viitorul previzibil, România. Imposibil! România suntem noi și nu vom putea salva nimic, până nu ne vom salva, mai întâi, pe noi de noi înșine.” Or, România e cu pistolul la tâmplă,  sună titlul –avertisment al lui Ion Marin Almăjan (Editura David Press Print, Timișoara, 2013), o confirmare, peste timp, la ce scria Vintilă Horia în „Destin”, octombrie 1951. De ce este respins sau prea puțin comentat Vintilă Horia? Iată : „…felul cel mai eficient de a domina un popor este de a-i impune o ideologie politică străină” . Și nu-i o țară deranjantă România, de vreme ce nu se vrea o colonie cu populație fără identitate? De vreme ce mai sunt intelectuali care n-au abdicat de la idealul civic, ca președintele Academiei Române, Ioan-Aurel Pop, care nu se vrea înregimentat în niciun partid politic?

Aș începe abrupt : la Jilava exista, imediat după ’44, „Secția  scriitori și intelectuali dificili”, închiși pentru acuze de dânșii inventate. În fapt, nealiniații, cei care gândeau singuri, încercând să-i păcălească pe asfixianții cenzori, de la  Ioșca Chișinevschi și Nikalai Moraru până la Nestor Ignat și la Paul (fie și Georgescu, așa cum ironiza G. Călinescu) și Crohmal Nimiceanu, așa cum ironiza Luca Pițu.

Pe actul de deces (repet, că trebuie!) de la Sighet, în dreptul numelui Gh. Brătianu, doctor în litere la Sorbona, mort la 55 de ani, după trei ani de închisoare, scria: persoană fără ocupație. Persoane fără ocupație erau și Alexandru Lapedatu, președintele Academiei Române din 1935, mort după trei luni de pușcărie, acad. Ion Nistor, rector la Cernăuți, acad. Ion Petrovici, filosof, Al. Marcu, italienist, Z. Pâclișanu, profesor de Teologie la Blaj, membru corespondent al Academiei… Prof. univ. D. Caracostea, romanist, cu doctorat la Viena, a murit în ’55, fără judecată și condamnare, dar cu adevărat fără ocupație: nu avea loc de muncă, șoma. Fără ocupație sau sub ocupație?

Cine s-a opus a avut parte de „profiluri” negre. Paul Cornea l-a „pictat” pe  Vladimir Streinu, M. R. Paraschivescu pe Arghezi, Nestor Ignat și Ion Vitner pe Crainic, Iorgu Iordan și G. Mărgărit pe Ion Petrovici, Ion Caraion pe istoricul P. P. Panaitescu și  pe Brătescu-Voinești…În colimatorul lui Zigu Ornea au intrat Eliade, Cioran, Noica; Z. Ornea se mai arăta  speriat, în „Dilema”, an 1992,  de „ridicarea deopotrivă a crucii și revolverului”, ca și cum cei acuzați (fără posibilitate de disculpare) ar fi făcut-o.Oare dilematicii nu știau că Ornea însuși a dus la Securitate cartea lui Noica despre Hegel, predată editurii unde lucra? Și că Noica, la ieșirea din pușcărie,  presat de Secu să colaboreze, a refuzat: „Asta nu fac, mai bine mă băgați la loc.” Filosoful a fost acuzat că l-a chemat pe Mircea Eliade în țară, pentru a fonda un Institut de cercetare a istoriei  religiilor. O fi fost naiv incurabil Noica, dar turnător nu,  n-a fost.

Scriitorii au fost forțați să se compromită: Petreștii (Camil și Cezar), Călinescu, Vianu…  De bunăvoie, Sadoveanu (Mitrea Cocor l-a făcut de râs nu numai în românește, dar și în alte 20 de limbi) sau Petru Dumitriu, în penurie de caracter, cum o dovedește în Drum fără pulbere (ESPLA,1951, 668 pagini). „Epopeea” Canalului Morții l-a compromis. Fără drum de întoarcere spre onestitate, oricâtă cenușă și-a turnat în cap..

De la începutul începutului (pag.13), justițiarul antologator Aurel Sasu consideră că ura oarbă, ostilitatea feroce, violența de limbaj  vecină cu trivialul sunt comune luptelor politice ante și post belice. Și rezistă ! „Murdăria lor, a acestor lupte (…) , cu tot cortegiul de ipocrizii și intoleranță a existat dintotdeauna și, probabil,va supraviețui oricăror lecții de inutilă pedagogie a culturii”( lucr.cit, pag.13). Nici eu nu cred altceva. La obiceiurile deja existente înainte de 1944 și-n obsedantele decenii, s-a adăugat un nesimț civic generalizat.După revoluția permanentă (Lenin), ura permanentă. A demasca era verbul predilect al proletcultiștilor; l-a preluat premierul Rroman (da, îi ortografiez numele cu dublu r, pentru confuzia care i se datorează între româncă și romincă, între român și rromin).

Șerban Cioculescu a fost închis ca penețist, 40 de zile; la percheziție, au dat de -o scrisoare de la Mircea Eliade. În anii optzeci, dacă-l citai pe Mircea Eliade, textul nu mai vedea lumina tiparului. Antologiile noastre, Magda și Petru Ursache, Meșterul Manole și Arta de a muri, n-au putut să apară decât după acel Decembrie. Și atunci, cu greu.Iată și explicația, în Os Romenos, latinos do Oriente, lucrare publicată la Lisabona: „Ne-am alcătuit într-un uragan și am crescut între vifore. Muream mai ales plătind miopia și neghiobia altora. Căci Occidentul nu recunoștea pe dușman decât dacă-l vedea la el acasă, când Buda devenea pașalâc la douăzeci de ani după ce murise Ștefan cel Mare sau când turcii ajunseseră sub porțile Vienei, la 1683. Pe noi, timp de cinci secole nea scos din istorie victoria Imperiului Otoman ; și această victorie se datorește neputinței occidentalilor de a se uni împotriva unui dușman comun. Timp de secole am luptat singuri.” Cum vede H.-R. Patapievici „halucinanta hemoragie”? Ca pe o „luare la urină” a românilor de către turci și tătari, slavi și cine a mai trecut prin Carpați, fără ca ei, românii, să se opună năvalei.

Postsocialist, Culpa inventată rămâne de neiertat. Dar și-au făcut mea culpa Crohmălniceanu, Ileana Vrancea, Mihnea Gheorghiu, C.I.Gulian,  Pavel Apostol, Sorin Toma? A regretat Nina Cassian „horele” pentru Stalin, Dej, Pauker? Dimpotrivă. Mă și mir că după Bărăgan de Galan n-a fost reconsiderat poemul Lazăr de la Rusca,  luptător contra „fasciștilor” din munți, scris de numitul „naș Ieminescu”, Dan Deșliu. Au ieșit iarăși în lumina reflectoarelor și computerelor Toma George Maiorescu, student 5 ani la ruși,  Shaul Carmel de la „Clopotul” și mai tânărul Popescu, fiul unui Popescu deloc oarecare, Radu, cu locuință „în dosul Ateneului Român.” Iar Paul Cornea a tot vorbit pe canale TV despre „ariviști și consacrați”, ca și cum n-ar fi fost unul dintre fruntașii urgiei proletculte.

Între cei care s-au trezit cu adevărat după ’89 ( nu cei care se fac doar că s-au trezit) și cei care acceptă iarăși compromisul din interiorul vreunui partid, îi aprob pe primii. Am auzit de multe ori, de la te miri cine: „Ciocu mic, că n-ai mișcat în front sub Ceaușescu”. Așa este, s-au făcut mici compromisuri , mă rog, acceptabile, fiecare cum a putut, dar măcar au învățat lecția: nu mai vor să se compromită. Se poate vorbi de un „curaj secund”, nu „prim”, dar opozantul singur și sigur a fost Paul Goma. Fără spatele multiserviciilor, KGB, CIA,etc. A căzut regimul Ceaușescu ca o șandrama putredă. Cum? Părea de  lungă durată, consolidat de aplaudacii care-și pierdeau deștele de atâta bătut din palme la congrese și plenare. O parte a presei a scris că acei 42 de morți la Timișoara , arși în crematoriu, au fost recrutați și pregătiți de Ungaria, în trupe de comando. Argument : vecina, draga vecină din Vest le-a ridicat un monument.

Fosta și actuala implicare politică în folos propriu înseamnă compromis. Spune Ionuț Cristescu, citând din Mircea Dinescu, la televiziunea publică: „e penibil să lupți împotriva comunismului la treizeci de ani de la căderea lui”.Dar a căzut comunismul? Nici măcar n-a cedat nervos, cum ne-a asigurat Adrian Cioroianu în  „Dilema veche” de ianuarie 2004.

Politica îl de-formează pe scriitor. Personal, nu cred într-un „moment de reîntâlnire dintre cultură și politică”, așa cum crede Varujan Vosganian și mi-aș dori ca „idolii forului” să nu prefere mereu răul cel mic. N-am urmat Apelul GDS, din „22”, 5-11 decembrie 2000, cu titlul „Votați împotriva dictaturii”, deci pro Iliescu. Iliescozaurienii erau mulți, iar admirația lor, cât canalul „Sulaina”de adâncă: „Iliescu apare/ Soarele răsare!”. Am rămas pe procontra, vorba humuleșteanului Creangă și nu m-am mirat când procurorul Augustin Lazăr devenise reper moral pentru GDS. Firesc, dacă te gândești la fondatorul de „dialog”, Brucan.

Eram pregătiți să ne fie silă de Ceaușescu, acum suntem derutați. La întrebarea ce mai poți face să distrugi un popor, s-a răspuns : dați sex și shop în exces. La TVR liberă răsunau lambadele de zăpăceau mințile, în timp ce preș. Iliescu îi recompensa pe activiști și pe turnători cu posturi importante. Nici vorbă de aplicarea Punctului 8. Partea cu banii mulți a revenit fostei Securități, căreia i-au crescut 7 capete. Ciudat lucru, a dat tonul scriitorul la ziar Petre Mihai Băcanu, în ‘94 : „Nu este cazul să vorbim de doctrinele noastre, important este să ne punem pe făcut bani, chiar dacă am deschide și o fabrică de prezervative”.

Nici eșalonului doi de cadre PCR nu i-a mers prea rău. Dan Marțian fusese prof la Catedra de Socialism Științific, iar Cozmâncă, aghiotantul lui Nicu Ceaușescu, cum scrie presa.

S-a dat drumul la jaf planificat pentru câțiva luștri și jumătate. Doar nu s-a murit  în 1989  ca să le fie mai rău copiilor politicienilor. PSD are cea mai numeroasă  „liotă” de îmbogățiți de revoluție,  nici PNL n-a stat rău, darmite căuzașii lui Băsescu. Știre de ziar, din 16 februarie 2009: „Udrea cheltuiește cât 471 de parlamentari.”

La urma urmelor, ce vezi rău, Magda Ursache? Fabricile s-au preschimbat în malluri , să cumpere tot natu. Nu ne merge bine dacă nu se mai practică agicultura? Am finit cu munca pe ogoare, le-am vândut. După sol, am vândut și subsolul. Știre de ziar online: „În România cel mai mult mănâncă pensionarii”. Ia să le pregătim o moarte fără medicamente!

Și-a asumat vreun politician vreo vină sau toți s-au declarat victimele Ceaușescului? Chiar și Dincă-Te-Leagă, Postelnicu, Bobu. D. Popescu-Dumnezeu lansează justificări delirante de-a dreptul și-și relevă calități de „învins”, găzduit de „România literară” pe patru pagini (nr. 26 / 2o iunie, 2014). În fapt, Tov. Dumnezeu a fost a toate câștigătorul, de pe vremea ministresei Constanța Crăciun, ca  al treilea „vice”, după Virgil Florea și Ion Moraru, deținând știința montajului.Și-l cred pe Niculae Gheran, pe care minciuna îl gheranjează.

Dumnezeul cenzurii realist-socialiste mărturisește că a pus la cale, vara-n Transilvania, pe Apa Arieșului, înlocuirea lui Ceau cu Ilie Verdeț, atunci prim-ministru.Erau de față, la masa verde,Verdeț, primul secretar George Homoștean și 3 (trei) soții.Verdeț i-a cerut lui Dumnezeu Popescu să nu-l mai ajute „la discursuri” : „Lasă-l să se facă de râs.”A fost informat cizmarul? De cine? Verdeț a fost debarcat. Dumnezeu a fost trimis la Academia „Ștefan Gheorghiu”, actualmente SNSPA. Poate de Homoștean , rotat la Ministerul de Interne, ca ministru? Cum nu cred în mutațiile etice ale comuniștilor pur-sânge,  aș numi-o trădare, nicidecum disidență. Un disident autentic, Dorin Tudoran (în 83 și-a dat demisia din PCR; în iulie 85 a emigrat în SUA, după o grevă a foamei de 40 de zile), lehmetuit de câte se-ntâmplă, a renunțat la blog. Nu și  Adrian Năstase.Așadar avem un „deținut politic” cu blog.

Non-caracterele au dat mereu în floare – fruct, și ante, și postsocialist.Scriitorii s-au re-adaptat  cu folos după vremi. S-au înregimentat în barca „Dimineții” a lui  Iliescu, pe vaporul „Azi”, au înotat fluture , cu capetele sub apă, pe fel și fel de posturi TV. Au trecut apoi în bărcuța geologului  Constantinescu. Elita n-a rezistat la cântecul de sirenă al marinarului: Băsescu l- a invitat pe Ungureanu la înot, în paradisul vilei Dante, a anunțat presa. Care „ungurean” nu mai știu, unul dintre „ungurenii mei”, mâncător de văcuță bio. Petru Popescu a fost suit în avionul lui Ceaușescu, în calitate de reporter socialist, dar și-a corijat abroad, în SUA, greșelile de viziune utecistă. Oricum, e în câștig de experiență față de elitiștii care n-au refuzat un zbor gratis la Neptun. În timpul președinției T.B., postul B1 era considerat, „grație” lui Turcescu, Băsescu 1. Mediacrația salvează nu România, ci pe liderii politici. Au contribuit oamenii de litere  la urcarea lui Petrov în Parlamentul European? Cum să nu! Pentru Toader Paleologu, Băsescu  a fost adevărată „pleașcă”, iar Băse l-a recomandat  (vizat) pe dată, la rându-i. Un turnător se luptă cu turnătorii;  el însuși turnător devoalat, nici că-i pasă.Epigramistul Quintus a ținut să declare. „Eu nu mă socotesc imbecil.”

Gellu Dorian, vorbind despre „evoluția omului în scriitor sau a involuției scriitorului în om”, în Ce fel de om este scriitorul român,  e convins că, fără a ține seama de coerență etică, poate că scriitorul câștigă, dar pierde ca om : „Până la urmă pierzi.”Așa este. Spus mai apăsat: se vorbește de  transformarea maimuței în om, nu și de transformarea omului în maimuță.

Am vorbit mult cu Radu Mareș despre liberté de l’esprit (titlul colecției lui Raymond Aron, de la Editura Calmann –Levy). Prietenul Mareș a pus în gura unui personaj al său concluzia noastră : „Aș zice chiar că românul a descoperit că nu-i place libertatea, cu toate că n-o va declara niciodată. Nu-i place, nu-i priește, nu-i pentru el.” Deși nu agreez generalizările, trebuie să-i  dau dreptate.

Am crezut că nu voi mai folosi sintagma „intelectualitatea năimită”, dar uite că se alunecă iarăși (și cât de jos) pe panta compromisului. Cei care au făcut pact cu Puterea au devenit ai lor, ai politicienilor.Pentru ceilalți, care n-au semnat pactul, cursa cu obstacole continuă. Există vreo situație despre care poți spune ceva de bine, indiferent de apartenența politică? Pontacii cu pontacii, cioloșii cu cioloșeii lor,ungurenii cu ungurenii, orbanii cu wernerii…Dar cu românii cine? Cât despre UDMR, vă aduc aminte spusa lui George Pruteanu : „e coada care dă din câine.”

Câte n-am crezut eu că n-or să se mai întâmple după ’89! De pildă, că scriitorii propagandiști nu vor mai avea succesul de pe timpuri.M-am înșelat. Cum să nu fi devenit buni manageri ai oportunităților postsocialiste, când le-au exploatat de tinerei pe celelalte, socialiste? Ieșenii care au fost în trenul Ceaușescu au urcat în trenul Iliescu, fostul prim-secretar și tătuca i-a repoziționat expres în scaune de directori de teatre, edituri, etc.: „Stați liniștiți, to’arăși!” Diverși activi politici s-au repezit la Marian Munteanu, liderul „golanilor”, ca și cum l-ar fi omorât pe Duca, liberalul .Sorin Lavric scria despre Petre Pandrea că scotea „jerbe de venin deștept”. În vremile noastre, s-a introdus în lupta politică # Muie. Confraternitate pentru binele comun? Ba țiganiadă.

N-am crezut că maeștrii pumnului în gură (cu centură neagră) vor reveni în forță, interzicând reviste online (ca „Justițiarul”), bloguri, că vor face  suspendări pe face-book.

Închei (dar promit să revin) cu un decupaj din Steinhardt, un reper pentru mine: „Și ce înseamnă a-ți fi ție însuți fidel condiției tale de om? A nu săvârși nimic de care să-ți fie apoi scârbă ori rușine.”

                                                                                             Magda URSACHE

Un geniu monstruos!

27 iun.

  „… ce se stabileşte în spatele uşilor închise, muritorii de rând află de la istorici, poate peste 100 de […]

 

„… ce se stabileşte în spatele uşilor închise, muritorii de rând află de la istorici, poate peste 100 de ani. Aşa că să nu ne facem probleme, că ce se discută astăzi în „cercurile elitiste”, poate vor afla şi urmaşii, urmaşilor noştri, peste…”

Se spune că Revoluţia din 1917 a fost făcută de Lenin. Dar el va afla despre Revoluţia Socialistă (adevărata Mare Revoluţie Socialistă) de la 27 februarie 1917 din Rusia abia la 2 martie 1917 din ziare, când se afla la Zurich. Ajungând acasă i-a spus N. Krupskaia: Este zguduitor! Ce surpriză! Închipuie-ţi! Trebuie să mergem acasă, dar cum? Totul mi se pare atât de neaşteptat! (în cartea lui Volkogonov, pag. 138).

Era atât de neaşteptat pentru „conducătorul revoluţiei proletare”: miniştrii, demnitarii şi țarul fuseseră arestaţi. Alţii făcuseră revoluţia părintele căreia s-a dorit. S-a grăbit să plece spre Rusia.

În acele zile era în toi Primul Război Mondial. Germania, care lupta contra Imperiului Rus îşi dorea țara-rivală paralizată din interior. Lenin fusese racolat de mai mult timp, împreună cu alţi „revoluţionari de profesie” ruşi, de către poliţia secretă germană. I se sugerează să se întoarcă în Rusia. I se dau fonduri impresionante de bani. Social-democratul german Eduard Berstein afirma: pentru a efectua revoluţia din Octombrie Germania îi dase lui Lenin o sumă „foarte mare, aproape incredibilă”, de 50 de milioane de mărci-aur. Cu aceşti bani se putea face un război, dar mite o revoluţie.

Din legendarul tren blindat sau „sigilat”, dăruit de nemţi, înainte de a ajunge la gara Finlandeză din Petersburg, Lenin – cu „modestia” care-l caracteriza, telegrafiază şefilor partidului bolşevic ca sosirea sa să fie anunţată în ziarul „Pravda”, or, el nu dorea să se întoarcă ca un emigrant de duzină, ci ca un lider, de care până la acea oră în toată Rusia n-auziseră decât o mână de oameni.

În iulie 1917 Guvernul Provizoriu avea să emită un ordin de arestare pe numele lui Lenin ca „spion german” pe bază de documente, între ele, aflându-se şi Ordinul Băncii Imperiale Germane No. 7433, din 2 martie 1917 prin care era plătit cu cincizeci de milioane de mărci, dar colegul lui de liceu A. Kerenski, dorindu-și-l viitor aliat, avea să-l salveze în ultimul moment.

Pe front în 1917 nemţii aruncau în tranşeele ostaşilor ruşi manifeste semnate de V. I. Lenin, care spuneau: „Predaţi-vă! Aruncaţi armele şi întoarceţi-vă acasă! Principalii voştri duşmani nu se află în tranşeele germane, care-s şi ei muncitori ca şi voi, ci în scaunele guvernamentale de la Petrograd”. Lenin devenise aliatul cel mai de nădejde al duşmanilor patriei lui.

Mii de dezertori fugeau cu tot cu arme de pe front. Lenin le promitea pace, pământ, uzine, vodcă şi pâine, fără să muncească. Asta-i face pe dezertori ca Lenin să le fie simpatic. Cercetătorii acelei perioade sunt cu toţii de acord că arestarea lui Lenin în vara sau toamna anului 1917 ar fi schimbat cursul istoriei.

Lenin ne-a fost oferit mereu drept exemplu de mare patriot rus. Dar toate acţiunile i-au fost îndreptate pentru a provoca înfrângerea ţării sale în primul război mondial şi a pune, el şi partidul său, mâna pe putere.

Visa să transforme războiul mondial într-un război civil. Specula şi el, ca şi comuniştii de azi, pe ideea internaţionalismului, mai importantă ca cea de patriotism. Generalul Erich von Gudendorff, şeful Statului Major German avea să scrie: „Înlesnind călătoria lui Lenin în Rusia, guvernul nostru şi-a asumat o mare răspundere. Acţiunea a fost pe deplin justificată din punct de vedere militar. Trebuia să învingem Rusia”.

După ce ia puterea, Lenin îi ajută, din interior, pe nemţi să învingă Rusia. „Decretul despre pace” din noiembrie 1917 emis de Lenin însemna, de fapt, abandonarea fronturilor cu Germania de către armata rusă, dar şi o gravă trădare de către noua Rusie a aliaţilor.

România se pomenise de una singură pe Frontul de Est, contra puternicelor armate ale Kaizerului. La 3 decembrie 1917, la nici o lună de la preluarea puterii, bolşevicii stabilesc legătura cu germanii, întrebându-i care sunt condiţiile lor. Partea germană cere cedarea unor teritorii de peste 150 000 kilometri pătraţi. Conform păcii de la Brest – Litovsk, condiţiile căreia Lenin i le-a dictat lui L. Troţki (Lev Bronstein, născut la Telenești), ajuns al doilea om după Lenin în vastul imperiu, ca acesta să le accepte fără discuţii: Rusia sovietică renunţa la 34 la sută din populaţia sa, 32 la sută din pământul agricol, 89 la sută din minele de cărbune.

Buharin, care vede în aceste cedări „o trădare a revoluţiei”, e numit de Lenin trădător. Întrucât Petrogradul urma a fi cedat şi el benevol, Lenin mută capitala ţării la Moscova.

Congresul Sovietelor votează la 15 martie 1918 Tratatul de Pace de la Brest-Litovsk cu 724 voturi pentru, 276 – împotrivă, la rugămintea lui Lenin, care totodată indemna populaţia „să nu opună rezistenţă armatei nemţilor”.

Cetăţenii ruşi se întrebau, nedumeriţi: „Cum este posibil ca trupele Kaiserului să vină în trenuri de pasageri, ca nişte turişti şi să ocupe oraş după oraş fără nici un fel de luptă?!”

Lenin îşi îndeplinea promisiunile luate. Dar în curând Antanta, din care făcea parte şi România, avea să învingă Germania şi aliaţii ei. Astfel Rusia bolşevică a fost salvată de „pacea ruşinoasă” de la Brest-Litovsk, semnată de Lenin, prin care Rusia rămânea aproape fără teritoriu în partea ei europeană.

„Revoluţia” din 25 octombrie 1917, n-a fost decât o banală lovitura de palat, în ea „n-a existat nici măcar un singur rănit”. În Palatul de Iarnă n-au intrat, cum arată filmele sovietice, soldaţi bolşevici, ci „o mulţime zdrenţăroasă şi furioasă, care s-a comportat cu violenţa caracteristică unor astfel de gloate” (în cartea lui D. Volkogonov, la pag. 192).

A fost o trecere paşnică a puterii de la un Guvern Provizoriu la altul, care urma să fie şi el la fel de provizoriu, cum se credea atunci. „Semăna mai degrabă cu o schimbare a gărzii”, îşi va aminti bolşevicul Suhanov. A doua zi însă Petersburgul se trezi într-o altă ţară, într-o altă lume, într-o altă epocă. Cea a începutului unui dezastru care nici acum, la 2004, încă nu s-a încheiat.

Deşi e oferit drept exemplu de rus veritabil (Maiakovski zicea: Я русский бы выучил тoлькo за то, что им разговаривал Ленин» – Aş învăţa numai Rusă pentru ceea ce Lenin a vorbit ”),), Lenin îi ura pe ruşi.

Aşa zisa «revoluţie din Octombrie» din 1917 a fost una orientată contra poporului rus. Din componenţa primului Birou Politic, constituit la 25 martie 1919, din care făcuseră parte 5 membri permanenţi: Lenin (Ulianov), Kamenev (Rozenfeld), Krestinski, Stalin (Djugașvili), Troţki (Bronstein), nici unul nu era rus.

Alţi conducători importanţi: Dzerjinski (polonez), Zinoviev (evreu, numele adevărat Radomyslski), Ordjonikidze (gruzin), Sverdlov (evreu), Rakovski (bulgar din România), Enukidze (gruzin), Linacearski (polonez), Aitakov (turkmen), Rudzutac (leton), Mikoian (armean), Smidt (neamţ), Kaganovici (evreu), Radek (evreu), Smilga (leton), Stucika (leton), Kosior (polonez) etc. erau selectaţi din minorităţile asuprite de imperiul ţarist.

Astfel Dumnezeu bătea Rusia pentru lăcomia ei de a se fi lăţit fără scrupule peste alte neamuri. Din cei 500 de comisari ai poporului ai RSFSR de la sfârşitul lui 1917 – 475 erau nerusi şi doar 25 dintre ei – de regulă muncitori necărturari – aparţineau poporului pe care pretindeau că-l reprezintă.

V. I. Lenin, fiind evreu după mamă – care era fiica lui Izrael Moisevici Blank din Jitomir, şi calmâc după tată, bunica lui, Anna Alexeevna Smirnova, fiind o calmâcă botezată, nu avea încredere în ruşi. După revoluţie recomanda „sarcinile de mare exigență intelectuală să fie încredinţate străinilor, în special evreilor şi să se lase treburile simple pe seama „proştilor de ruşi” (citatul e reprodus de sora mai mare a lui Ilici, Ana Elizarova, care, între altele, îi scria lui Stalin: „Probabil că nu e un secret pentru dumneavoastră faptul că bunicul nostru provenea dintr-o familie de evrei săraci, că era, aşa cum se menţionează în certificatul de botez, fiul unui mesceanin din Jitomir, Moise Blenk.”

Timp de aproape un secol s-a vorbit despre „bunătatea” legendară a lui Ilici. Dar nu Stalin a fost cel care a declanşat execuţiile în masă, ci Lenin. Stalin doar le-a continuat. Există ordine de spânzurare, de împuşcare, de închidere a mii de oameni în lagăre de concentrare, scrise personal de „cel mai bun dintre buni”- V.I.Lenin.

La sugestia lui Lenin în decembrie 1917 e creată CEKA – Comisia Extraordinară pentru Combaterea Contrarevoluţiei şi Sabotajului, căreia i se acordă drepturi nelimitate. Decretul lui „Despre teroarea roşie” menţionează: „Este esenţial ca Republica Sovietică să fie apărată de duşmanul de clasă prin izolarea acestuia în lagăre de concentrare, iar toţi cei implicaţi în conspiraţiile şi rebeliunile alb – gardiste să fie împuşcaţi”. Nu cădeau sub incidenţa acestui decret doar membrii partidului bolşevic, în rest CEKA avea dreptul să aresteze şi să lichideze pe loc pe oricine. Tot el i-a scris lui Dzerjinski ca arestările să se opereze în timpul nopţii, Lenin inventând şi termenul de „duşman al poporului”.

Acest război contra poporului rus şi a celorlalte popoare din URSS început de Lenin a continuat până la moartea lui Stalin din 1953. Au murit în el 66 de milioane de cetăţeni. Mai mulţi decât reprezentanţii ţărilor Europei pe toate câmpurile celor două războaie mondiale din secolul XX. Acesta e cel mai mare păcat al lui Lenin şi al partidului comunist din ex-URSS.

Lenin recunoştea o singură clasă – proletariatul. Celelalte urmau a fi lichidate, inclusiv ţărănimea, tot el dând „preţioasa indicaţie: „Spânzuraţi-i pe conducătorii cercurilor chiabureşti”. Sau: „Împuşcaţi-i pe conspiratori şi şovăielnici fără să întrebaţi pe nimeni” (p. 304).

În foametea din anii 1921-1922 muriseră peste 25 de milioane de oameni. Dar în acelaşi timp, la indicaţiile sadiste ale lui Lenin, țara trimite sute de tone de grâne, bani, aur, obiecte de valoare etc. partidelor comuniste din străinătate ca acestea să declanşeze „revoluţia mondială”. La 7 decembrie 1922 Biroul Politic, sub preşedinţia lui Lenin, decide să exporte aproape un milion de tone de grâu peste hotare – pentru a înfiinţa cât mai multe partide comuniste în Europa. „Grija” lui cea mare nu era propriul popor, ci extinderea terorismului mondial.

Într-o telegramă din 1918 trimisă lui Stalin, Lenin scria: „Este timpul să încurajăm declanşarea revoluţiei din Italia. După părerea mea, acest lucru presupune sovietizarea Ungariei, poate şi a ţărilor cehe şi a României”.

Sovietizarea României a fost una dintre preocupările leniniştilor moscoviţi din toate timpurile. Deşi până la 1917 Lenin menţiona în lucrările sale că Basarabia e teritoriu care aparţine României, „…la periferiile Rusiei locuiesc finlandezi, polonezi, români…” etc.), după preluarea puterii se răzgândeşte.

Lenin afirmase nu o dată că intelectualitatea trebuie lichidată, iar literatura să fie o anexă a partidului bolşevic: „problema literaturii trebuie să devină parte componentă a muncii de partid”. Despre L. Tolstoi va zice că e „moşier”, „un idiot întru Hristos”, despre V. Korolenko: e „un filistin jalnic”, despre M. Gorki, că „mai crede în Tătuca Țarul”. La sugestia lui se ia decizia ca elita intelectualităţii ruse să fie expulzată peste hotare, iar intelectualitatea ucraineană „să fie deportată în zone îndepărtate ale RSFSR” din Siberia. Cele mai cunoscute nume ale lumii culturale şi ştiinţifice – Șaliapin, Bunin, Berdeaiev (Vezi „Sensul Creației” cu prefața de A. Pleşu) , Kandinsky, Chagal, Stravinski etc., etc., etc. îşi părăsesc patria.

Se mai spunea că V.I.Lenin „iubea foarte mult teatrul”. Dar Lenin n-a fost niciodată la nici un spectacol. Deci, acest om care n-a văzut la viaţa lui nici o piesă până la capăt va propune după revoluţie să fie închis Bolșoi Teatr – mândria Rusiei din toate vremurile – cu indicaţia strictă: „Se vor păstra doar câteva zeci de artişti la Moscova şi la Petrograd ca să dea spectacole (ca dansatori şi cântăreţi) pe bază de autofinanţare” în faţa clasei muncitoare. În rest toţi marii artişti (inclusiv I. Șaliapin – decedat la 65 de ani, în 1938, la Paris) sunt disponibilizaţi, ca inutili cauzei revoluţiei.

Lenin, ca intelectual care dispreţuia intelectualii şi ca scriitor care dispreţuia scriitorii, ştia: cu cât nivelul intelectual al maselor va fi mai scăzut, cu atât acestea vor putea fi mai uşor manipulate.

Biserica Ortodoxă Rusă avea trecut până nu demult (poate-l mai are şi azi) numele lui Lenin în calendarele sale, care era pomenit obligatoriu la slujbele de la 22 aprilie.

Dar n-a fost om care să-l fi urât cel mai mult pe Dumnezeu, căruia a şi încercat într-un fel după 1917 să-i ia locul. Îi numea pe preoţi „contrarevoluţionari în sutane”. Cere de la CEKA rapoarte despre „reprimarea revoluţionară a preoţilor şi a altor funcţionari religioşi”; iar la 4 mai 1922 emite un decret oficial care consfinţea „pedeapsa cu moartea pentru preoţi”.

Indicaţiile lui Lenin erau clare: – cine purta haina preoţească trebuia împuşcat sau cel puţin arestat. El va scrie în 1922, într-o scrisoare adresată Biroului Politic: „Cu cât va fi mai mare numărul victimelor din rândul clericilor reacţionari şi burghezi, cu atât mai bine”. Într-o altă scrisoare din acelaşi an va indica: „Cu cât împuşcăm mai mulţi preoţi, cu atât mai bine”. Sunt confiscate raclele sfinţilor ruşi: Sf. Serghei din Radonej, Sf. Barnabas din Vetluga etc., care sunt dezbrăcate de aur şi argint şi profanate, zeci de tone de aur şi argint, diamante, obiecte de preţ sunt rupte de pe icoane, scoase din biserici, topite şi vândute în străinătate pentru sprijinirea partidelor comuniste din diverse țări. Din 1918 până în 1924 au fost împuşcaţi „între paisprezece şi douăzeci de mii de clerici şi laici activi” (la Volkogonov, pag. 411). Din cele 80 000 de biserici mai funcţionau 11 525. Prin decret a fost interzisă bătaia de clopote pe tot întinsul „ţării lui Ilici”.

Oraşul Simbirsk, în care se născuse V. Lenin, avea în 1917 zeci de biserici, catedrale şi mânăstiri. În următorii ani toate clădirile de cult, între care şi biserica în care a fost botezat Lenin, au fost aruncate în aer. Cimitirele au fost rase de buldozere, în cimitirul Pokrovski a fost lăsat neatins doar un mormânt, cel al lui Ilia Nicolaevici Ulianov, tatăl acestui monstru, căruia însă i-a fost distrusă crucea, înlocuită cu un însemn bolşevic.

Se susţine, fals, că Lenin era de o „modestie legendară.

În 1922 la ordinul lui V.I.Lenin, i se ridică statui „lui V. I. Lenin în oraşele Simbirsk, Jitomir, Iaroslav”, iar în anul următor încă în vreo 30 de localităţi. De menţionat faptul că „modestul” conducător pierdea zile întregi ca să pozeze armatei de sculptori care urmau să-l imortalizeze.

De „modestia” lui Lenin avea grijă alt „mare modest” – I. V. Stalin, care în 1924 a sugerat sanctificarea lui Lenin cu indicaţia, ca „în fiecare localitate din URSS să fie înălţat câte un monument dedicat conducătorului proletariatului mondial”. În 1990 în fosta URSS existau peste 2.000.000 de monumente, statui, busturi amenajate dedicate lui V. I. Lenin. Pentru edificarea acestora se plătiseră atâţia bani câţi ar fi fost necesari pentru construirea a 2.000.000 de apartamente. Locuinţe – pentru aproape un sfert de ţară.

Lenin a murit acum 80 de ani. Autopsia a dovedit că moartea lui Lenin a fost provocată de „o afecţiune incurabilă a vaselor sangvine”, consecinţă a unui sifilis netratat în tinereţea „revoluţionară”.

Marele Sifilitic, cum i se zicea la Zurich, era – cum au scris, între primii revoluţionari bulgari, cu mărturii care au fost reproduse acum câţiva ani în presa de pe mapamond, inclusiv în „Literatura şi arta” – homosexual şi în exilurile sale de la Razliv sau Siberia n-o lua pe Nadejda Konstantinovna Krupskaia, ci pe „frumuşelul” Grișka Zinoviev ( Zinoviev către Lenin: „Te pup pe tine şi fundul tău marxist”)

Dar V.I.Lenin se trăgea dintr-o familie cu grave boli de creier, tatăl său îşi pierduse facultăţile mintale în jurul vârstei de 40 de ani. Se ştie că V. I. Lenin a murit nebun: în ultimii ani de viaţă lătra ca un câine, în loc să vorbească – scheuna jalnic, uitase să citească şi să scrie, medicul Kojevnikov la 11 martie 1923 nota în jurnalul său că măreţul orator „spunea nu” unde trebuia să spună „da” şi invers. Krupskaia e cea care îl învăţa de la o vreme să vorbească. În 1923 deprinsese doar câteva cuvinte. Iată cuvintele cele mai importante ale limbii pe care reuşise să le însuşească după luni de trudă: „celulă” (de închisoare), „congres”, „ţăran”, „muncitor”, „popor” şi „revoluţie”.

„Interesul maselor” poate fi folosit doar în interes propriu. Împuşcaţi masele, invocând interesele maselor! Propovăduiţi fără încetare că statul trebuie să fie condus de popor, şi conduceţi-l în numele lui, fără să mai consultaţi poporul!

Unui comunist totul îi este permis. Orice ticăloşie făcută de un comunist este morală, şi orice ticălos dacă-i comunist este un erou. (Acestor idei Lenin le-a dat rostire la Congresul Comsomolului din 1919: „Noi nu credem în moralitatea eternă şi considerăm perimate toate poveştile despre moralitate!”). Într-o discuţie cu bolşevicul Vladimir Voitinski, a precizat nevoia de ticăloşi a bolşevicilor: „Partidul nu este o şcoală pentru doamne… un ticălos poate să fie exact omul de care avem nevoie, tocmai pentru că e ticălos”.

Toate metodele propuse de Lenin pentru a schimba faţa lumii sunt metode teroriste. V. I. Lenin a fost părintele terorismului mondial. De-o mie de ori mai periculos ca Ben-Laden, Carlos „Şacalul” sau Igor Smirnov, nepotul lui din flori.

Cât unii vor încerca să ne facă să mai credem că ideile lui Lenin ne pot face fericiţi vreodată, iar noi îi vom şi crede – vom fi un popor condamnat, cu un destin ratat, scos în afara istoriei de istoria însăşi.

                                                                                              Acad. Nicolae DABIJA

Cîteva motive ascunse pentru care regimul Iohannis întreține Panica Pandemiei!

27 iun.

  Ieșirea din Pandemie, indiferent de costuri, pare a fi esența atmosferei publice din toate țările lumii. Firește, așa cum […] 

Ieșirea din Pandemie, indiferent de costuri, pare a fi esența atmosferei publice din toate țările lumii. Firește, așa cum am mai arătat, măsurile de relaxare, dublate de sporirea numărului de testări, au dus la creșterea numărului de persoane infectate. Evident, e vorba de persoane asimptomatice. Fenomenul a fost luat în calcul de liderii principalelor state occidentale. S-a socotit că această creștere, mai ales în ce privește cazurile de internare la ATI nu va duce la debordarea spitalelor, ca în cazul Pandemiei.

Toate estimările arată că sporurile cauzate de relaxare, ba chiar și de nerespectarea măsurilor de protecție, nu vor face ca pericolul de la începutul Pandemiei să revină în forță. Prin raportare la cifrele din perioada Crizei, deși mari față de ultimele zile dinaintea relaxării, nu constituie un motiv de îngrijorare. Și chiar dacă ar fi, îngrijorarea e împinsă în plan secund, pentru că liderii altor state s-au decis. Se va reveni la normal chiar și dacă Pandemia ar reveni. Omenirea are de ales între a muri de foame și a muri de virus. Așa se explică teza de largă circulație potrivit căreia trebuie să ne obișnuim cu virusul.

Atmosfera de la noi e net diferită de cea dominantă în alte state ale Lumii. Regimul Iohannis și-a pus la lucru toate instrumentele de manipulare pentru a se reveni la atmosfera de Panică din timpul Crizei. Cioclii Apocaliptici, în frunte cu doctorul Raed Arafat, s-au întors în platouri pentru a ne speria. Din acest punct de vedere, Raed Arafat îl întrece pe Dracula. Face spume la gură de furie că nu-i credem profețiile apocaliptice, insultă pe cei care-i ascultă poruncile, cere CNA prin Grupul de Comunicare Strategică, interzicerea la tv a celor care-l contrazic.

Că e vorba de o manipulare ne spune Statistica.

Nici la noi, judecînd din punctul de vedere al cifrelor, nu se poate vorbi de o revenire a Pericolului. Cea mai mare cifră de infectări noi s-a înregistrat pe 22 aprilie 2020: 468 de cazuri.

Numărul de decese a fost de 508. Să reamintim că această cifră a fost înregistrată în condițiile stării de urgență, cu măsurile drastice de restricție, inclusiv cea de interdicție a ieșirii din casă, și în condițiile în care numărul de teste era foarte mic. Pe 24 iunie 2020, cînd atmosfera publică a fost dominată de revenirea Pericolului, cînd Cioclii apocaliptici în frunte cu Raed Arafat, suflau de zor în trîmbițele Pandemiei, numărul de noi cazuri a fost de 460 și numărul de decese de 10. Păi dacă în condițiile relaxării din ultimul timp, ba chiar și în ale a ceea ce se numește, în intervențiile Cioclilor apocaliptici, iresponsabilitatea de a nu respecta măsurile de protecție, avem un număr de 460 de cazuri noi, cum să credem, mai ales dacă luăm în calcul și sporirea numărului de teste, că a revenit Pericolul Pandemiei, că trebuie să ne întoarcem la restricțiile din aprilie?

Regimul Iohannis are nevoie de întreținerea Panicii, a stării de urgență psihologice, a păstrării în prim planul agendei publice a temei Pandemiei, în timp ce în toate celelalte țări tema Coronavirus a trecut în plan secund, ca fapt crucial pentru a încuraja consumul pe plan intern și turismul pe plan extern (cine ar călători într-o țară dominată de panica tipică Pandemiei?!), pentru că:

1. Dă timp derulării unor afaceri de corupție cum e de exemplu cea cu achiziționarea a 119 milioane de măști pentru defavorizați. Aceste măști, despre care aflăm că n-au fost aduse încă din China, vor ajunge (dacă vor ajunge!) destul de tîrziu la persoanele defavorizate. Pînă sînt aduse din China, pînă sînt preluate de Guvern, pînă sînt duse la primăriile din cele mai depărtare localități și mai ales pînă primăriile le dau persoanelor defavorizate va mai trece apă pe Dunăre, inclusiv cea de la inundații. Pentru ca afacerea să nu pută, e nevoie de prelungirea stării de alertă.

2. Evită momentul socotelilor. Pe măsură de ne depărtăm de perioada măsurilor de restricție, printre cele mai dure din Europa, Poporul român începe să se întrebe dacă au fost justificate gravele încălcări ale drepturilor omului. Exagerînd Pericolul de acum, regimul Iohannis vrea să ne convingă că măsurile de dictatură stalinistă au fost necesare. Ați văzut ce se întîmplă dacă nu dăm amenzi, dacă Armata nu patrulează pe străzi, dacă v-am dat voie să ieșiți din case? Numărul de infectări a crescut. Nu-i așa că n-am greșit, arestîndu-vă la domiciliu, internîndu-vă cu forța în spitale?

3. Scutește Guvernul de a alcătui și adopta planuri de relansare economică. Cum să întrebi Guvernul despre ceea ce face pentru economie cînd lupta cu Pandemia e în toi? Ar răspunde imediat: De asta îți arde acum, cînd trebuie să găsim spitale pentru infectați?

4. Justifică toate erorile și prostiile guvernării. De ce nu dați pensiile și alocațiile? Cum de ce? Pentru că s-a prelungit Pandemia. De ce nu s-a înregistrat nici un progres în infrastructură? Pentru că ne-a împiedicat Pandemia. Atît în campania pentru locale, cît și în cea pentru parlamentare, PNL va justifica dezastrul din îndeplinirea făgăduielilor electorale prin Pandemia care n-a fost luată în calcul.

5. Pregătește terenul pentru marea fraudare a alegerilor. Așa cum am mai scris, în România stăpînită de generalii din instituțiile de forță nu falsificarea alegerilor reprezintă o problemă, ci justificarea în ochii opiniei publice a rezultatelor date de fraudă. Rezultatele stranii obținute în alegeri, ca urmare a fraudării alegerilor, și-au găsit rapid justificarea în votul din Diaspora. Cum de-a pierdut ALDE la europarlamentare și a cîștigat USR? Foarte simplu. Și-a spus cuvîntul Diaspora.

Anul acesta Diaspora nu mai poate fi folosită pentru a justifica rezultatele stranii ca urmare a fraudării. Nu de alta, dar Diaspora a revenit în țară. Și atunci trebuia găsită o altă explicație astfel încît rezultatele să nu bată la ochi. Și această explicație va fi prelungirea Pandemiei. Pentru slabele rezultate ale PSD se va invoca panica din rîndul bătrînilor.

Nu știm dacă această panică va fi. Nu contează. Ea va fi o acoperire perfectă pentru rezultatele măsluite. PNL va obține majoritatea absolută. Cum dracu? se vor întreba unii. Răspunsul va fi: Anul acesta din cauza Pandemiei campania nu s-a mai desfășurat în chip tradițional. Prin urmare anul acesta n-a mai contat atît de mult ca altădată mitingurile electorale, pomenile electorale. A contat campania on line. Și imediat PNL va fi binecuvîntat drept partidul care a dus o campanie on line ieșită din comun. De ce a pierdut PSD la scor? Pentru că anul acesta n-a mai putut da găleți cu făină. În realitate, scorul e rezultatul unei fraude. Da, dar el va fi justificat prin condițiile aparte ale campaniei electorale de anul acesta.

                                                                                    Ion CRISTOIU, cristoiublog.ro

Bogdan Duca: “Complexul Dragnea”!

27 iun.

Au trecut 13 luni de când liderul PSD de atunci, Liviu Dragnea, a fost lichidat politic. E greu să uiți ce s-a întâmplat atunci. Și nici nu e bine… Ce campanie de ură bine organizată împotriva unui om, împotriva unei guvernări, care, departe de a fi perfectă, a fost bună pentru România….

E greu să uiți isteria fascistoidă contra lui Dragnea.

Așa cum e greu să uiți cum a fost condamnat la ani grei de închisoare pe nedrept. Majoritatea imbecililor fascistoizi cărora li se umfla vena de la gât când auzeau de Dragnea, nici nu știu de ce a fost condamnat. Ei însă știau, că aceasta a fost setarea pentru hominizi în acei ani de campanie de ură, că Dragnea este un soi de întrupare a corupției.

Când Dragnea a fost scos din politică și trimis pe nedrept la închisoare, nu pot să uit cum jubilau pe Fb….ambasade. Ce dovadă mai bună că omul acesta luptase pentru România?

După ce a picat Dragnea iar PSD a fost neutralizat, s-a lăsat tăcerea.

Un președinte cu evidente probleme psihice a fost reales cu 66,6 procente.

Un guvern condus de un alcoolic, având ca vicepremier o curvă (după chiar considerația premierului), ca ministru de finanțe un domn celebru că ….atacase speculativ moneda națională acum ceva ani, ca ministru de interne o caricatură a generalului Oprea (na că se poate), ca ministru al Sănătății un bișnițar semidoct și ca ministru al Educației o toantă serenă, au venit la putere….

Brusc nu mai era o problemă calitatea intelectuală și morală a noii conduceri. Deși ”pe vremea PSD” simplul fapt că erai ministru te făcea victima unei campanii de denigrare.

După ce au fost vaiete că ne îndatorăm sub pesediști, deși, procentual, datoria scădea raportat la PIB, faptul că acum suntem fără milă înglodați în datorii, că deficitul, ce nu a fost niciodată depășit sub pesediști, a ajuns la 4 procente și deja știm că va fi în jur de 9 procente anul acesta, nu mai deranjează pe nimeni.

Orice măsură economică în favoarea cetățeanului era tocată înainte. Acum nu mai cresc pensiile (ceea ce e ilegal), dar….e vreo problemă?

Dacă vreun pesedist comenta vreo decizie a CCR era atac la justițe. Acum, când CCR tot condamnă regimul abuziv neconstituțional al liberalilor, CCR e …pesedist.

Ce spune asta? Spune că suntem un popor de rahat. Și nu din ăla turcesc….

Autor: Bogdan Duca

Sursa: Bogdan Alexandru Duca Facebook

Bancherii sunt cei care au creat sistemul!

27 iun.

big-fed-ponzi-scheme

Cei care sunt prezentați drept bogații lumii nu sunt cei aflați în vârful piramidei. Acolo se află adevărații conducători ai lumii, care nu sunt interesați de bogăție, ci de putere și controlul lumii, pentru că, dacă stăpânești lumea toată bogăția ei îți aparține.

Cei care conduc cu adevărat planeta sunt un grup de oameni extrem de bogați, foarte bine organizați și care nu apar niciodată în văzul tuturor. De acolo, din anonimat, ei leagă și dezleagă mersul lucrurilor.

Pentru oculta financiară banii nu au fost niciodată, în toată istoria, rezultatul muncii. Sistemul financiar este o escrocherie în sine, nu un sistem corect în care se mai fac uneori escrocherii. Banii în sine sunt o escrocherie.

Sărăcia e provocată de exploatare şi distribuţie inechitabilă a producţiei, nu de mâncarea ieftină sau gratis!

Săracii sunt săraci pentru că bogaţii adună mai mult decât au nevoie şi îi împiedică pe alţii să aibă acces la resursele la care contribuie toată lumea.

Performanţa trebuie raportată la munca şi efortul personal, nu la exploatarea altora şi la specularea poziţiei pe care o ai în sistem. Dacă tu produci 10 gogoşi şi patronul îţi dă ţie una şi restul de 9 le vinde şi îşi însuşeşte el profitul, tu nu vei mai avea cu ce să-ţi cumperi cartofi!

Dacă investiţiile s-ar face din profit, atunci bancherii ar muri de foame. În realitate costurile de producţie reprezentate de preţul materiilor prime şi salarii sunt reduse. Ceea ce omoară o afacere sunt taxele, impozitele, datoriile la bănci la care se adaugă risipa şi managementul defectuos.

Bancherii nu iau banii din depozite, bancherii tipăresc bani şi cer în schimbul acelor hârtii tipărite de ei munca celor care sunt cinstiţi. De aici se naşte exploatarea.

În prezent o maşină înlocuieşte munca a 120 de oameni din trecut. Deci nu este vorba de „gratis”, ci de creşterea productivităţii, care asigură o abundenţă de produse mult mai mare. Din păcate de această abundenţă nu beneficiază o mare parte din omenire, din cauza lăcomiei celor aflaţi la vârf.

Este o idee total greşită să crezi că ceea ce se întâmplă azi în România are vreo legătură cauzală cu comunismul, cu foştii comunişti şi cu mentalitatea comunistă. Ceea ce se întâmplă azi cu ţara noastră şi cu fosta economie este în cel mai pur şi corect stil capitalist şi se desfăşoară după toate regulile capitalismului financiar globalist. Numai că în cazul nostru noi nu suntem o putere occidentală care exploatează o colonie, ci o colonie care este exploatată de puterile occidentale. De aceea totul pare pe dos. Corupţia nu este o tară a comunismului, ci este mecanismul de bază al capitalismului, fără de care nu ar putea funcţiona!

Marea dramă a României constă în faptul că, timp de 30 de ani şi chiar şi în prezent populaţia nu a înţeles că, începând cu decembrie 1989, conducerea României a fost preluată de puteri străine. Începând de atunci, ţara noastră nu a mai avut conducători. Politicienii de până acum, nu au fost conducătorii ţării, care au luat decizii şi au condus destinele ţării, ci doar nişte marionete, nişte păpuşi manevrate din umbră de către agenţii puterilor străine care conduc România de facto. Până nu va înţelege asta toată lumea nu vom avea nici o şansă să redevenim o ţară independentă şi suverană. Atât timp cât vom da vina doar pe politicieni, nu vom putea scăpa de cei care ne conduc şi ne înrobesc cu adevărat.

Ce n-a înţeles poporul român este că nu politicienii şi oamenii de afaceri ne-au adus în sapă de lemn, ci străinii. Politicienii şi oamenii de afaceri sunt doar nişte instrumente create şi dirijate de străini, pentru a-şi realiza planurile în România fără a fi vizaţi în mod direct.

România este condusă de nişte marionete dirijate de la Washington şi Bruxelles. Ţara este masiv îndatorată la FMI şi bănci occidentale, iar politica şi măsurile economice ale guvernului sunt dictate de FMI/BM/CE. Bogăţiile ţării sunt exploatate masiv de multinaţionale din Vest. Mass-media oficiale sunt aservite şi fac propagada pro SUA/UE/NATO. Generaţiile tinere sunt sub influenţa totală a culturii pop americane. Mai toată lumea vorbeşte romgleza. Pe teritoriul României sunt amplasate baze militare americane.

Soluţia ca să trăim mai bine este să ne câştigăm independenţa faţă de UE, SUA şi finanţa occidentală. Până nu vom face asta nu se va schimba nimic în bine. Nu achitarea datoriilor înseamnă independenţă, dimpotrivă. Independenţă înseamnă ieşirea din sistemul financiar occidental controlat de americani, ieşirea din UE şi ieşirea de sub influenţa politico-conomică, culturală, propagandistică şi subversivă a SUA.

Dacă întrebi azi pe cineva care nu încă s-a trezit din somnul indus de mass-media, ce îi vine în minte atunci când pronunţi cuvântul „capitalism” sau „America”, cu siguranţă că îţi va spune fără să clipească, „democraţie”, „libertate”, „drepturile omului”, „egalitate de şanse” etc.

Acesta este rezultatul a câteva decenii de uriaşă propagandă derulată în media şi pe orice alte mijloace, de către Statele Unite ale Americii şi Vestul capitalist. În realitate capitalismul şi democraţia nu sunt sinonime, dimpotrivă, de cele mai multe ori capitalismul exclude şi suprimă democraţia şi dreptatea socială.

În capitalism, ţara nu este condusă de cetăţeni, – nici măcar politicienii nu deţin puterea reală – ci de o oligarhie de miliardari, bancheri şi industriaşi, care se întreţese cu o clasă politică coruptă. Patronul nu este prieten cu angajatul şi nici nu a fost vreodată, ci este un exploatator al muncii salariate. Egalitatea de şanse nu există pentru că un simplu cetăţean nu se poate compara cu o mega corporaţie precum Coca-Cola, Monsanto sau Exxon. Iar statul nu este un instrument aflat în slujba poporului, ci unul de represiune şi control al mulţimii.

Cum s-a ajuns aici?! Pentru mulţi dintre cei care citesc aceste rânduri, poate părea incredibil, dar pe la sfârşitul secolului XIX, în minunatele State Unite ale Americii, familii celebre de industriaşi, precum Rockefeller, atunci când muncitorii făceau greve, cerând condiţii de muncă mai umane şi salarii cât de cât decente, ce credeţi că făceau? Ei bine, angajau militari, pe care îi puneau să îi împuşte pe grevişti!

Pe vremea aceea şi mai târziu, mai ales în timpul Marii Crize sau Depresii Economice din anii 30, părerea maselor populare despre capitalism era una foarte proastă şi manifestaţiile îndreptate împotriva exploatatorilor burghezi erau destul de frecvente.

După Al Doilea Război Mondial, oligarhii şi-au dat seama că este mai eficient să foloseşti propaganda şi manipularea în masă în locul violenţei şi forţei brute şi profitând de experienţa cîştigată în timpul războiului de către nazişti, britanicii au folosit masiv aceste metode ca forme moderne de control al maselor. Reprimarea brutală a protestelor populare a fost înlocuită cu comunicarea publică şi îndoctrinarea trepatată a indivizilor, pemtru a gândi şi acţiona aşa cum doresc elitele.

Un rol important l-au avut teoriile psihologice ale lui Sigmund Freud, folosite după război de către nepotul său Edward Bernays, pentru a elabora în SUA ceea ce azi numim relaţii publice şi publicitate. Un uriaş avantaj l-a constituit dezvoltarea şi perfecţionarea mijloacelor moderne de comunicare în masă, precum radioul şi televiziunea, pe lângă presa scrisă folosită până atunci ca mijloc principal de informare publică.

Astfel printr-o campanie permanentă de manipulare şi îndoctrinare în masă, desfăşurată la nivel global timp de câteva decenii, oamenii au ajuns să creadă şi să perceapă ca adevăr de necontestat o mare minciună, aceea că sistemul capitalist ar fi acelaşi lucru cu democraţia şi libertatea individuală. Ei, bine nu este deloc aşa!

Autor: Dan Tănăsescu

Sursa: dantanasescu.ro

Cine sunt cei din spatele conspiraţiei Noii Ordini Mondiale !

27 iun.

23260_1

Când teoriile conspirației sunt la mare modă, multă lume se întreabă cine sunt cei care pun la cale dominația globală și instaurarea unui Guvern Mondial. Răspunsul se află într-o carte destul de cunoscută, pe care mulți au citit-o de-a lungul anilor, dar nu au reținut mare lucru din ea. Nu este vorba nici de americani, nici de nemți, nici de evrei, Papa de la Roma, masoni sau extratereștri, ci de o societate secretă, care uneltește de mii de ani să înrobească omenirea și care e infiltrată în toată lumea, în toate instituțiile și pozițiile-cheie ale societății. 

Persoanele despre care este vorba în această carte sunt absolut independente de orice religie și nu aparțin nici unei națiuni. Ei nu sunt nici de dreapta și nici de stânga, nici liberali, dar folosesc toate instituțiile pentru scopurile lor. Sunt membri ai unei sau altei organizații, dar numai cu scopul de a îngreuna orice investigație, de a produce derută ce ,,curioși″ și a-i aduce pe o filieră greșită. Ei se folosesc de creștini ca și de evrei, de fasciști ca și de comuniști, de sioniști ca și de mormoni, de ateiști ca și de sataniști, de cei bogați ca și de cei săraci… DE TOȚI !

Acești oameni mai sunt numiți în cercurile lor ,,iluminați″, ,,Big Brother″, ,,guvernul din umbră″, ,,eminența cenușie″, ,,guvern shadow″, ,,guvern secret″.

Activitatea acestor ,,iluminați″ a început încă demult în Mesopotamia sub numele de ,,Frăția șarpelui″. Dacă vrem să integrăm undeva sistemul lor de activitate și gândire, atunci,cel mai potrivit, ar fi în machiavelism, o politică ce nu respectă normele etice: o politică fără scrupule.

Expun mai jos principiile sistemului, pe scurt:

  1. A crea conflicte în care oamenii luptă unii contra altora şi nu contra adevăratei cauze a conflictului.
  2. A nu apărea la vedere ca autor al conflictului.
  3. A susţine cu bani toate părţile beligerante.
  4. A apărea ca o instanţă împăciuitoare, care doreşte terminarea conflictului.

„Iluminaţii” doresc stăpânirea lumii şi atunci trebuie să provoace cât mai multă neînţelegere între popoare, acestea fiind cât mai încurcate în plasa dezinformării. Mijloacele cele mai puternice prin care Iluminaţii răspândesc neînţelegerea între oameni sunt aceste „organizaţii secrete internaţionale”.

“Realitatea istorică se desfăşoară pe două planuri. Un plan este general, aşa-zisa opinie publică, adusă nouă, marelui public, la cunoştinţă de către mass-media, şi, mai târziu, de persoane care consemnează aceste informaţii sub numele de „istorie”. Pe alt plan se află evenimentele ce nu se aduc la cunoştinţa opiniei publice. Aceasta este lumea în care îşi duc activitatea lojile secrete, asociaţiile secrete, marele capital, politica, economia, religiile, toate împletite între ele. De pe acest plan se creează naţiuni, se provoacă conflicte, se numesc preşedinţi, iar în cazul că nu funcţionează, tot de aici sunt eliminate.”

“Sunteţi noul rege al unei ţări şi vreţi să vă asiguraţi pentru totdeauna tronul.
În acest scop, chemaţi la dumneavoastră două persoane, independente una de alta, persoane de care sunteţi sigur că vor face ceea ce le cereţi. Pe una o orientaţi spre stânga şi o finanţaţi să formeze un partid, pe cealaltă o finanţaţi de asemenea şi o sprijiniţi să formeze un partid de dreapta. Acum aveţi două partide în opoziţie: dumneavoastră finanţaţi propaganda, alegerile, acţiunile şi sunteţi cel mai bine informat asupra planurilor lor. Ceea ce înseamnă că le controlaţi pe amândouă. Doriţi ca unul din partide să aibă mai mari şanse, îi alocaţi deci sume mai mari de bani decât celuilalt partid. Ambele partide sunt convinse că dumneavoastră sunteţi de partea lor. Poporul se află atât de prins în acest joc „stânga sau dreapta” şi invers, încât niciodată nu-şi va da seama că dumneavoastră sunteţi cauza neînţelegerii dintre aceste partide. Dimpotrivă, poporul vă va chema în ajutor şi vă va cere sfatul.”

Jan Van Helsing – Organizaţiile secrete şi puterea lor în Secolul XX

Pretext viclean pentru control !

27 iun.

5d700c5e6b597378778108

Banii nu există în realitate, sunt doar o idee, o abstracţie mentală, pe care oamenii o acceptă ca pe o realitate. Banii adevăraţi sunt doar un mijloc de schimb, nu au valoare proprie, nu sunt o marfă şi nu pot fi folosiţi pentru speculaţii.

Exact cum mă aşteptam! Nimeni nu înţelege ce sunt banii şi cum funcţionează ei. Aşa de puternică este hipnoza colectivă!

Dacă nu mai există bani cash, asta nu înseamnă că dispar banii, ci doar că sclavia banilor devine şi mai mare. Dispariția banilor lichizi e ceva mai grav decât vaccinarea și ciparea. Eu tot avertizez despre asta din 2009, dar ca de obicei, nimeni nu ia în seamă.

Unii nu înțeleg de ce e grav dacă dispar banii fizici. Nu te-ai gândit cam care ar fi consecințele? În primul rând, banii nemaiavând suport fizic, singurele locuri unde îţi vei putea păstra economiile şi banii pentru cheltuielile curente vor fi băncile. Şi aici începe toată nebunia!

Dacă vor dispărea banii lichizi, toate plățile se vor putea face numai prin bănci, deci banca îți va lua comision și atunci când cumperi o pâine sau un bilet de autobuz! Dacă cumperi pâine de 10 ori pe lună înseamnă că banca îți va lua comision de 10 ori! Acum calculați cam cât vă va lua pentru toate cumpărăturile, plățile și retragerile de bani pe care le faceți în mod normal într-o lună ca să aveți o imagine completă a jafului și sclaviei pe care îl reprezintă banii digitali!

Poate acum înțeleg și cei care nu văd nicio problemă în introducerea banilor digitali, ce ne așteaptă. Deci, ca să achit o taxă, nu să încasez niște bani, trebuie să plătesc un comision, care este același indiferent de valoarea sumei achitate!

Ce îi interesează pe ăștia care conduc lumea și creează banii? Banii nu înseamnă bogăție pentru bancheri, ci un instrument de control și extragere a bogăției planetei. Deci bancherii nu aleargă după bani pentru că ei îi tipăresc.

China e doar un laborator al globaliștilor. Deciziile se iau la Londra și la Washington și în încă câteva locuri din Europa. China e controlată de Imperiul Britanic și Rothschildzi cel puțin din sec XIX. Comunismul a fost instaurat de Rothschild în China și barosanii din PCC sunt oamenii lui. Au ales China ca laborator pentru că chinezii sunt cei mai docili și robotizați oameni de pe planetă.

Nu ți-e clar? De ce crezi că au declanșat isteria asta cu pandemia? Vor să declanșeze o criză globală, foamete, să spună că așa nu se mai poate și după aia să treacă toată planeta pe modelul din China.

În final toată lumea va fi de acord, împotrivirile pot doar să întârzie planul, nu să îl oprească. Dacă și populația ar fi un pic mai deșteaptă atunci șansele ar fi ceva mai mari.

Folosirea online-ului ca să înlocuiești lucruri normale din viața ta este lucrarea satanei. Să faci petreceri online, să împarți Lumina online, să faci sex online, să te spovedești online, toate astea nu sunt lucruri naturale și nu le pot înlocui pe cele naturale.

Să crezi că poți să faci totul singur la tine acasă, fără biserică, comunitate și preot este satanism promovat de mișcarea New Age. Dacă crezi asta înseamnă că nu ai înțeles ce este creștinismul.

După cum probabil aţi remarcat, pandemia cu coronavirus este un pretext pentru a învăța oamenii să evite contactele fizice și să apeleze doar la tehnologie: lucru la distanță, socializare la distanță, plăți online, cumpărături online, învățământ la distanță, relația cu instituțiile publice la distanță etc.

V-ați gândit de ce face atâta propagandă cu statul acasă, lucratul de acasă, comenzile online, școala online, petrecerile online, concertele și spectacolele online și în general online și iar online?! E simplu. Dacă totul se va face online, apare necesitatea trecerii de la banii lichizi la banii digitali. Și dacă se trece la banii digitali, criptomonede minate biometric, 5G, smart cities, IoT, inteligență artificială, recunoaștere facială, credite sociale, cipare, pușcăria planetară e gata!

Planul e vechi de cel puțin 100 de ani. E un sistem implementat de Microsoft. Pandemiile sunt gândite de mai bine de un secol. La fiecare 10 ani avem o criză financiară și o pandemie. Așa funcționează sistemul de jaf capitalist.

Păcălicii ăștia de la conducere nu au nicio legătură cu ce spun eu. Ei sunt doar niște slugi umile și maimuțoi.

Multă lume este îngrijorată de situaţia dificilă în care se află azi omenirea. Se vorbeşte mult de crize economice, de zona euro, de datoriile suverane, despre cipuri RFID. Dar puţini sunt cei care realizează că, pe furiş, ne îndreptăm spre ceva mult mai ticălos şi mai nociv pentru umanitate: dispariţia banilor lichizi.

Treptat, se doreşte o trecere totală şi definitivă de la banii actuali de hârtie, plastic sau metal, la banii electronici, folosiţi şi în prezent în tranzacţiile financiare cu carduri, online, prin SMS etc.

Unul din pretexte este acela al eliminării evaziunii fiscale şi al tranzacţiilor ilicite, folosite de crima organizată sau terorişti. În Statele Unite, deja, de la o anumită sumă, orice plată cash este automat luată în vizor de FBI ca fiind suspectă. Chiar şi în Bulgaria, plăţile în numerar mai mari de 1.500 de euro au fost  interzise. Pe de altă parte, oamenii sunt încurajaţi în mod constant să facă plăţi cu cardul, printr-o publcitate tot mai agresivă, iar unele firme oferă angajaţilor plata salariilor doar pe card.

Recent am citit un un articol care spunea că Suedia ar putea fi primul stat din lume care a renunţat complet la plăţile în numerar, aici majoritatea serviciilor publice fiind plătite prin mijloace electronice.

Cred că nu trebuie să fii un expert în economie şi un geniu ca să îţi dai seama ce ar însemna să avem o societate fără bani lichizi. În primul rând, banii nemaiavând suport fizic, singurele locuri unde îţi vei putea păstra economiile şi banii pentru cheltuielile curente vor fi băncile. Şi aici începe toată nebunia!

Asta pentru că orice tranzacţie care se face prin bancă este taxată cu un comision. Atunci când faci o plată, sau scoţi bani de la ATM, banca îşi ia automat partea ei. Pe lângă taxele aferente tranzacţiilor, mai există o serie de comisioane lunare pentru administrarea contului curent, pentru administrarea cardului, pentru Internet banking etc.

Deoarece nu există legi care să limiteze cumva stabilirea acestor comisione de către bănci, ele au crescut tot mai mult în ultimul timp, fără să existe vreo posibilitate de control din partea clienţilor. Cei care au avut de-a face cu băncile pot să confirme faptul că numai de la începutul lui 2011 şi până azi, comisionele de administrare a conturilor curente au crescut cam de trei ori şi continuă să crească.

Să ne imaginăm ce se întâmplă cu salariile! Dacă primeşti banii cash, adică aşa cum se face acum, nu ţi se opreşte niciun comision şi poţi dispune de banii tăi aşa cum doreşti. Dacă primeşti banii pe card în schimb, de fiecare dată când vrei să retragi o sumă din cont, ea este taxată de bancă. Pe lângă asta eşti taxat lunar cu câţiva lei doar pentru administrarea contului şi alte servicii bancare. Asta înseamnă că, pe măsură ce banca va mări tot mai mult comisioanele, vei avea o datorie tot mai mare către bancă, chiar şi în cazul în care nu ai contractat un credit! Prin urmare, în cazul dispariţiei banilor lichizi, absolut toţi oamenii de pe planetă vor deveni automat datori la bănci! Şi în caz că îţi pierzi locul de muncă sau te îmbolnăveşti şi nu mai poţi face faţă plăţilor, ai putea fi declarat chiar şi infractor.

Un alt aspect al trecerii exclusiv la plăţi electronice este acela că tot ceea ce deţii în materie de bani şi orice tranzacţii financiare faci, este făcut la vedere şi se află la dispoziţia statului (a se citi, Noul Guven Mondial). Nu mai poţi să pui bani la saltea, orice cadou vei face cuiva, sau vei primi, orice obiect personal vei vinde sau vei achiziţiona, totul va fi monitorizat de către stat, care îşi va putea lua partea după bunul plac, chiar şi fără aprobarea ta. Dacă plăţile electronice vor fi combinate cu tehnologia RFID şi cipurile implantabile în piele, în care pe lângă banii pe care îi deţii vor fi incluse şi toate datele tale personale, îţi poţi imagina gradul de sclavie şi controlul infernal la care va fi supus individul! – Dan Tănăsescu , dantanasescu.ro

În spatele afacerii Covrig se află: Marea Finanță Globalizatoare !

27 iun.

4044b2b9-9bb6-4ccf-a8f0-c63c90bb5ca7image44

„Trebuie să fii un dobitoc cu bale la gură, ca să crezi că în afacerea Covrig sunt implicați doar Bill Gates, OMS și câteva companii farmaceutice! În spatele afacerii se află: Marea Finanță Globalizatoare – Il Capo di tutti capi, Guvernul american, Guvernul chinez, toate guvernele corupte (cumpărate) ale lumii, toate serviciile secrete ale lumii, toate trusturile mass-media, corporațiile, toate societățile secrete. Toți lucrează împreună și au o agendă comună trasată de Marea Finanță Globalizatoare prin think-tank-urile și agenții ei. Bill Gates este doar un păcălici scos în față, ca și Fauci, Soroș și alți dispensabili ai Ocultei.

Mie nu mi-e frică de coronavirus. Mă îngrijorează doar ce porcării și abuzuri ar putea ăștia să ne oblige să acceptăm în numele unei presupuse pandemii.

Operațiunea ”Coronavirus” a demonstrat cât se poate de clar următoarele:

– Puterea și influența Bisericii Creștine în societate este practic zero.
– Toate guvernele și serviciile secrete din lume sunt corupte (cumpărate), inclusiv cele din Rusia, China și Iran.
– Putin și Trump sunt doar oameni de paie care nu zic nici pâs în fața Ocultei Globaliste.
– Omenirea este atât de proastă încât poate fi convinsă să creadă absolut orice, cu cea mai mare ușurință.

Putin a introdus carantina în Rusia și își sabotează propria economie, iar Trump, când Fauci transmite comunicate, se uită la el ca un șoricel speriat și mai comentează în șoaptă de pe margine.

Majoritatea crede în chestia cu coronavirusul. Poartă măști, stau în case și păstrează distanța de 2m. De cealaltă parte sunt alții, ăia cu Q-Anon, în număr mult mai mare, care sunt convinși că Trump este salvatorul omenirii și băieții buni sunt ăia cu naționalismul, conservatorismul și suveranismul.

Adevărata isterizare este aceea care se face pe toată planeta pentru o răceală obișnuită. În 2001 oamenii au fost suficient de idioți încât să creadă că niște zgârie-nori pe structură de oțel, dacă sunt loviți în partea de sus cu un avion se pot dărâma în câteva secunde de sus în jos, exact ca la o demolare controlată. Ba mai mult, că o clădire care nu a fost lovită de nimic și nici nu a fost atinsă de incendiu se poate prăbuși din senin în același mod. Atunci de ce nu ar crede că un virus imaginar, pentru care nu există un test și care nu provoacă nicio îmbolnăvire este totuși foarte contagios și periculos?

Planurile cu pandemia au fost făcute tot atunci. Primul test a fost în 2003 cu SARS în China. Atunci au băgat în carantină Canada, dar lumea nu își mai amintește. Chestia asta cu ”stați cuminți acasă” în engleză se numește ”lockdown” și este un termen militar. A fost aplicată efectiv prima dată în 2013 după operațiunea sub steag fals de la Maratonul din Boston din 15 aprilie, adică exact acum 7 ani. Atunci orașul Boston și suburbiile sale au fost complet închise și a fost instaurată legea marțială. Pe străzi patrulau militari înarmați, transportoare blindate, tancuri, iar acoperișurile clădirilor erau împânzite cu lunetiști. Așa cum spunea și nea Pompeo, ”It’s a live exercise!”

Marele avantaj atunci când inventezi o pandemie bazată pe un virus imaginar este aceea că, atunci când lumea se prinde de păcăleală, poți să spui că, datorită măsurilor luate de tine, situația a revenit la normal.

La televiziuni, chestia cu coronavirusul e prosteală pe față. Numai cine e prea prost nu își dă seama. Ne spun clar că rata mortalității la coronavirus e de 3 ori mai mică decât la gripa obișnuită. Ne spun că numărul de cazuri este mai mic decât în cazul gripei sezoniere, ne spun că viteza de răspândire nu este mare, spun că se face multă dezinformare pe Internet și nu e cazul să intrăm în panică și apoi anunță măsuri draconice de combatere a răspândirii virusului. Păi dacă nu e nimic periculos și deosebit față de gripa obișnuită, pentru ce atâta circ și tevatură???

Isteria cu coronavirusul arată clar cine este corupt în această țară. Politicienii e clar că sunt corupți și aserviți intereselor străine, majoritatea jurnaliștilor la fel, însă cei care ar trebui să fie primii care să ia atitudine și să demaște această mascaradă penibilă sunt medicii, pentru că ei știu cel mai bine care este realitatea. Dar, după cât se vede, medicii se fac că nu văd și nu aud. Asta arată că fie sunt corupți, fie sunt foarte lași.

OPERAȚIUNEA CORONAVIRUS

Obiective locale pe termen scurt: abaterea atenției de la vânzarea țării făcută de guvernul PNL, sabotarea slujbei de Înviere, împiedicarea protestelor împotriva vaccinării obligatorii.

Obiective globale pe termen mediu și lung: eliminarea banilor lichizi, generarea unei recesiuni globale, vaccinarea obligatorie, instaurarea statului fascist polițienesc.

Scopul e mult mai prozaic. Prostimea trebuie să fie panicată și ocupată, ca să nu-l deranjeze pe Cîțu când va vinde Hidroelectica, Tarom, CEC Bank, Poșta Română și ce a mai rămas de vândut. Și eventual să mai facă un împrumut la FMI, așa ca ”centură de siguranță”. Apropo de FMI, ce se mai aude, au plecat din țară, ce au mai discutat cu Guvernul, ce indicații prețioase au mai dat? Mass-media spun ceva?

De câte ori Caritasul numit dolar este pe cale să se prăbușească, americanii vin cu câte o șmecherie ca să salveze jocul. Ba cu o criză financiară, ba cu un război în Siria sau Ucraina, ba cu gripa porcină, ba cu jecmănirea unor fraieri și vânzători de țară cu suntem noi românii… Acum au inventat-o pe asta cu coronavirusul. Chestia e că nu se poate merge la infinit cu șmecherii și cu plasarea costurilor în spinarea restului planetei. Odată și odată sistemul capitalist putred se va prăbuși.” – Dan Tănăsescu

Jocul de-a pandemia a început în Iunie 2001 când, la baza militara Andrew Air Force Base din Camp Springs, Maryland o serie de reprezentanți guvernamentali, Congresmeni, foști șefi CIA și FBI și membri reprezentativi din presa au participat la un exercițiu de simulare a unei pandemii. Organizatorii au fost John Hopkins Centre for Civilian Defense Strategies (parte din John HopkinsCenter for Health Security), Center for Strategic and International Studies (CSIS), Analytic Services Institutului for Homeland Security (ANSER) și Oklahoma National Memorial Institute for Prevention of Terorism. Ideea de bază, design și scenariul simulării a fost conceput de Tara O’Toole și Thomas Inglesby de la John Hopkins Center alături de Randy Larsen și Mark DeMiller (ANSER) și Robert Kadlek. Simularea s-a numit Dark Winter și a precedat cu câteva luni
evenimentele din 9/11.

Cea ce e șocant este faptul că, aceleași personaje (la care s-au adăugat fundații și corporații) s-au aflat și la comanda simulării Pandemiei cu Covid 19 din Octombrie 2019 de la Baltimore, sub auspiciile aceluiași John Hopkins Center for Health Security, numită Event 201. Deasemeni, Crimson Contagion, exercițiu de simulare desfașurat în 12 state americane în primavara 2019, în ideea unei Pandemii. Întrebarea legitimă care apare este: care este scopul simulărilor. Ce lucruri pot fi acum impuse de oligarhie?

„O criză financiară cum nu a mai fost și o criză alimentară globală, dar acestea nu vor avea drept cauză ”virusul vieții”, CARBID-19, ci vor fi create artificial tot de nenorociții care au declanșat isteria cu coronavirusul, pandemia va fi folosită doar ca pretext. Va fi foamete mare în România, pentru că nu mai avem industrie, nu mai avem agricultură, nu mai există organizare la nivel național și toată economia este la mila străinilor. 70% din hrana românilor este din import. Dacă se sistează importurile ne căcăm pe noi. Cu 30% din necesar va fi foamete națională. Dacă primesc ordin să facă criză alimentară, o vor face. Mai avem control asupra economiei? Ei sunt puțini, inteligenți și controlează poporul prin manipulare.” – Dan Tănăsescu

Doresc să impună un: health ID, certificat de sănătate adică, implementarea acțiunii ID2020 prin care, cei care visează controlul planetei, vor lega vaccinarea de o tehnologie de identificare a fiecarui om de pe planetă in administrare simultană. Această organizație ID2020 este inițiată de Accenture, Rockefeller Foundation, Microsoft, Hyperledger, UN to Built Digital Identity Systems, Mercy Corps etc. etc., toate organizații ale oligarhiei.

Primul pas, un fel de immunity card (card de imunitate) este de a condiționa populația în a accepta ideea, că este nevoie, ca fiecare să dovedească faptul că au fost vaccinați sau că au trecut prin boală, înainte de a fi acceptați în comunitate sau, înainte de a obține, din partea statului, permisiunea de a relua activitățile normale. Dovada vine de la Anthony Fauci șeful National Institute of Allergy and Infectious Disease (NIAID), coordonatorul grupului medical al Casei Albe: guvernul federal ia în considerare de a forța cetățenii să folosească coronavirus immunity cards (carduri de imunitate). Citez: You know , that’s possible. I mean , it’s one of those things we talk about to make sure we know who the vulnerable people are and not.

Un consorțiu incluzând, Gates Foundation, National Science Foundation, National Cancer Institute, National Institute of Healts, dar și, Youth Innovation Promotion Association of the Chinese Academy of Science, the China Scolarship Council și National Natural Science Foundation of China a finanțat, la Massachusetts Institute of Tehnology, un program pentru identitate digitală, informația urmând să fie încorporată într-un quantum-dot based system introdus în piele.

Acest sistem de control al populației de către oligarhia tehnocrată este inacceptabil, puterea de a direcționa viața a miliarde de oameni prin aceast sistem de control are consecințe inimaginabile și, dec , intolerabile, incompatibile cu drepturile universale ale omului! – Sorin Muncaciu

Criza corona, topoganul către identitatea digitală globală, cipuri, tatuaje digitale şi controlul total

Banca Mondială și Forumul Economic mondial au identificat o identitate digitală pentru fiecare cetățean de pe glob ca fiind un element important în realizarea obiectivelor de dezvoltare durabilă. Dreptul la o identitate juridică face parte din Obiectivul global 16 (pace, justiție și instituții puternice). Un efort de a realiza acest lucru este Alianța ID2020. Un parteneriat public-privat între agențiile Organizației Națiunilor Unite, Forumul Economic mondial, fundații și corporaţiile de Big Tech. Scopul lor general ridică totuși unele îngrijorări cu privire la pierderea vieții private, supravegherea în masă și controlul populației. E vorba de un pret care ar putea avea consecinte grave pentru libertatea omului.

ID2020 a fost fondată la New York în 2014 de John Edge, un expert în ceea ce privește modul în care parteneriatele public-privat pot rezolva obiectivele de durabilitate cu ajutorul tehnologiilor de tip blockchain și de inteligenţă articifială.

Organizația, care a fost susținută de firma de avocatură Kaye Scholer, conglomeratul tehnologic Red Rose Corporation și banca comercială Broadhaven, a organizat prima ei întâlnire în septembrie 2015. Misiunea declarată a acestora a fost aceea de a oferi o identitate digitală tuturor prin „stimularea modelelor de pornire” și, în final, de a crea un sistem care să acopere globul, inclusiv cele 1 miliard de persoane care în prezent nu au o identificare adecvată.

Prima lor întâlnire, concomitentă cu adoptarea Agendei 2030 a Organizației Națiunilor Unite pentru dezvoltare durabilă, a fost conectată la Obiectivul global 16, cu sub-obiectivul său 9, și anume „până în 2030, asigurarea identității juridice pentru toți”, inclusiv înregistrarea nașterii”.

ID2020 a devenit şi mai importantă în cadrul summitului anual al Organizației Națiunilor Unite din 20 mai 2016, reunind lideri din industrie, ONG-uri, guverne, pionieri în domeniul tehnologiilor emergente, și experți interguvernamentali pentru a „promova o conversație globală și a construi o coaliție de lucru pentru a identifica și construi condițiile favorabile creării unei identități digitale legale pentru toate persoanele expuse riscului”. Vorbitorii au venit de la Grupul Băncii Mondiale, Asociația Europeană pentru identitate și securitate electronică, Secretariatul Commonwealth-ului, Centrul pentru asigurarea informațiilor și securitatea cibernetică, MIT, PSG Solutions, LLC., Verizon. Mai multe dintre acestea au contribuit, de asemenea, la Forumul Economic Mondial, care a devenit de atunci un actor important în dezvoltarea unui ID digital

Principalele subiecte discutate au fost modul în care ar putea fi gestionate identitățile refugiaților și modul în care obiectivele globale ar putea fi avansate prin parteneriate public-privat . Criza migranților europeni din 2015 a evidențiat problema persoanelor care nu și-au putut dovedi identitatea („refugiați fără documente”). Soluția era la îndemână. Un ID digital ar fi posibil în curând cu ajutorul tehnologiilor emergente, cum ar fi blockchain şi conectivitatea în bandă largă la nivel mondial.

Proliferarea rapidă a dispozitivelor inteligente la nivel mondial, combinată cu creșterea continuă a puterii de calcul și extinderea rapidă a acoperirii în bandă largă; permite noi metode de înregistrare și facilitează interacțiunea continuă dintre persoane și datele lor de identitate.

Noile tehnologii, inclusiv tehnologiile blockchain, atunci când sunt utilizate împreună cu tehnologii demonstrate de mult timp, cum ar fi biometria, fac acum posibil ca toate persoanele să aibă acces la o formă de tehnologie sigură, verificabilă și persistentă. (ID2020, „identitate digitală”)

Anul următor, la summitul anual 2017 al Camerei ECOSOC a Organizației Națiunilor Unite, ID2020 a adoptat „platforma schimbării” și a început Alianța ID2020, cu finanțare din partea Fundației Rockefeller, principalul donator, și a firmei de consultanță în domeniul tehnologiei digitale Accenture. Alți parteneri fondatori au fost GAVI – The Vaccine Alliance, Microsoft și IDEO.org  (o firmă de proiectare și consultanță cu parteneri precum Fundația Rockefeller, Bill & Melinda Gates Foundation și Fundația familiei Bezos). Printre participanți s-au numărat IntelIBMVerizonSamsungNEC și SAP. Alianta a prezentat o legatura foarte stransa intre marile companii tehnologice, fundatii si interese privind vaccinurile si sanatatea.
Summitul ID2020: Valorificarea identității digitale pentru comunitatea globală din 20 mai 2016 (foto: http://www.JeffreyHolmes.com).

Alianța a început să elaboreze un plan de testare a noilor soluții de identificare și să colaboreze cu guvernele și agențiile pentru a le pune în aplicare:

Până în 2030, Alianța urmărește să faciliteze extinderea unui sistem de identitate digitală sigur, verificabil și durabil, în conformitate cu obiectivul de dezvoltare durabilă 16.9. În perioada 2017-2020, activitatea Alianței se va concentra asupra a două domenii: Dezvoltarea și testarea celor mai bune soluții tehnologice pentru identitatea digitală; și colaborarea cu guvernele și agențiile existente stabilite pentru a pune în aplicare aceste soluții.

Printre vorbitori s-au numărat reprezentanți ai partenerilor menționați, precum și ai agențiilor Națiunilor Unite, cum ar fi PNUD, Agenția ONU pentru Refugiați și Biroul pentru coordonarea afacerilor umanitare (OCHA). La summit, o întrebare-cheie a fost ceea ce i-a împiedicat „să rezolve această provocare?” Cu toate acestea, avuseseră o ultimă problemă pentru solutia lor in propriul buzunar. Într-un raport publicat în același an de Forumul Economic Mondial, s-a afirmat că:

În contextul geopolitic și de securitate global actual, problema securității este în primul rând. De la terorism până la teama pandemiilor, atât guvernul, liderii mediului de afaceri, cât și călătorii sunt îngrijorați de securitatea și siguranța pe măsură ce trec granițele. (WEF, Frontiere digitale care permit o călătorie sigură, fără întreruperi și personalizată)
Printre membrii Consiliului de administrație al ID2020 se numără Dr. Seth Berkley, director general al Alianței mondiale pentru vaccinuri și imunizare (GAVI), membru al Consiliului privind relațiile externe și implicat anterior în Inițiativa Internațională pentru vaccinuri împotriva SIDA (IAVI), Divizia sănătate știință de la Fundația Rockefeller, Centrul pentru boli infecțioase și Centrele americane pentru controlul bolilor (CDC). Seth Berkley a fost/este de asemenea un vechi colaborator și participant la Forumul Economic Mondial. Alți membri ai Consiliului proveneau de la Departamentul Apărării, JP. Morgan Chase, UBS, Microsoft, Accenture și Morgan Stanley.

GAVI a fost fondată de Fundația Bill și Melinda Gates, Fundația Rockefeller, UNICEF, Banca Mondială și CARE, la întâlnirea anuală de la Davos din 2000, cu misiunea de a vaccina copiii din cele mai sărace țări ale lumii. Acesta a fost dezvoltată din Rockefeller, pe Inițiativa pentru vaccinarea copiilor, sprijinită de Rockefeller (fondată în 1990). Controlul vaccinării și al bolilor infecțioase urma să devină unul dintre pilonii pentru realizarea unui regim de identificare digitală.

Imagine liberă () din https://torange.biz/fx/against-vaccination-disease-effect-light-26921
O altă coincidență neliniştitoare este că unul dintre consilierii la ID2020 este futurologul Peter Schwartz. Un specialist „în planificarea scenariilor, colaborarea cu corporațiile, guvernele și instituțiile pentru a crea perspective alternative ale viitorului și pentru a dezvolta strategii solide pentru o lume în schimbare și nesigură” și angajat în prezent în funcția de prim-vicepreședinte pentru Global Government Relations and Strategic Planning la SalesForce. Schwartz a condus echipa de scenariu de la Royal Dutch Shell în anii 1980, care a prezis în mod faimos căderea Uniunii Sovietice. Raportul său privind schimbările climatice, elaborat pentru Pentagon în 2004, în care previziona orașe europene sub apă și Marea Britanie ca un ţinut pustiu siberian până în 2020 i-a afectat reputația.

În calitate de președinte al firmei Global Business Network, el a fost implicat în raportul Fundației Rockefeller Scenarii pentru viitorul tehnologiei și dezvoltării internaționale din 2010, care îl conținea Etapa de blocare. Acest scenariu descrie o lume lovită de o pandemie care duce la panică, la un control guvernamental de sus în jos mai strict, la o conducere mai autoritară și la măsuri de supraveghere tehnologică. Asemanarea cu ceea ce s-a intamplat in timpul crizei din Corona este destul de socanta. Așa cum a scris Peter Schwartz în prefața raportului:

Fundația Rockefeller a utilizat deja acest proiect ca pe o oportunitate de a clarifica și de a promova relația dintre tehnologie și dezvoltare. Prin interviuri și ateliere de scenariu, aceștia au angajat un set divers de oameni — din diferite zone geografice, discipline și sectoare — pentru a identifica forțele cheie care determină schimbarea, pentru a explora cele mai critice incertitudini și pentru a dezvolta scenarii și implicații provocatoare, dar plauzibile. Aceştia și-au extins gândirea dincolo de modelele teoretice de inovare tehnologică și de difuzare, pentru a-și imagina cum ar putea schimba de fapt tehnologia viața oamenilor din multe categorii sociale.

După cum se pare – fundațiile Rockefeller consideră că criza este o oportunitate de a schimba sistemul. Transformarea ar putea fi dureroasă, dar, în cele din urmă, utopia digitală promisă a acestora va apărea din cenușa vechiului sistem depăşit. Ceea ce se joacă acum este o parte a agendei privind controlul populației vechi, care a fost inițiată de fundațiile Rockefeller și acum sunt realizate de parteneri apropiați precum Bill & Melinda Gates Foundation (O agendă descrisă și analizată în cartea mea Rockefeller – controlul jocului).

Înainte ca criza Corona să înceapă să producă un impact și să creeze haos asupra economiei mondiale, directorul executiv al GAVI, Seth Berkley, a scris un articol pentru Forumul Economic Mondial (Cu toții avem un interes în ceea ce privește securitatea sanitară globală, publicat la 16 ianuarie 2020), cu indicarea a ceea ce ne așteaptă:

Într-un moment de naționalism în creștere și de respingere a globalizării, bolile infecțioase ne reamintesc că suntem interconectați și că toți avem un rol în securitatea globală a sănătății. (Seth Berkely, GAVI)

Focarul COVID19, cu toate consecințele sale tragice, a fost evenimentul declanșator perfect pentru a arăta lumii necesitatea unei coordonări și gestionări globale a planetei, pe lângă necesitatea unui regim de supraveghere tehnologică care să urmărească și să monitorizeze toate persoanele și bolile (și lanțurile valorice globale). Remediul vine împreună cu o supraveghere și un control mai stricte. Bill Gates a fost citat declarând într-o conversație cu directorul executiv al TED, Chris Anderson:

În cele din urmă, vom avea câteva certificate digitale care să arate cine a recuperat sau a fost testat recent sau când avem un vaccin care l-a primit.
 (Sursa)

Bill avea o cunoaștere profundă a celor despre care vorbea. Măsurile de combatere a pandemiei au deschis drumul pentru certificarea ID2020 şii, în cele din urmă, cetățenia digitală globală – un pilon fundamental al societății inteligente tehnocratice (4IR), promovat de Forumul Economic Mondial pentru a sprijini obiectivele de dezvoltare durabilă ale Organizației Națiunilor Unite.

Articolul Berkley a coincis cu publicarea Cărții albe privind identitatea digitală a Forumului Economic Mondial: Reimaginarea identităţii digitale: Un imperativ strategic. Un document scris cu sprijin financiar de la partenerul ID2020 Accenture, cu mesajul că lumea are nevoie de o identificare digitală mai sigură din cauza „fraudei, furtului de identitate și utilizării abuzive sau a folosirii neautorizate a datelor cu caracter personal” în prezentele sisteme fragmentate.

Cartea albă face parte din „Platforma pentru o identitate digitală bună”, care se desfășoară din 2018 pentru „promovarea unor identități digitale bune, centrate pe utilizator”. Printre parteneri se numără ID2020, Accenture, Bill & Melinda Gates Foundation, Cisco, Banca Mondială, Comisia Europeană, Organizația Națiunilor Unite și nou-înființatele grupuri de militante precum o singură identitate mondială, ission, United Nations and newly founded advocacy groups like One World IdentityWorld Identity Network and Security Identity Alliance. Un mare pas înainte este că, pe lângă identificarea refugiaților și controlul bolilor, este prezentată ca o soluție pentru traficul de persoane și căsătoriile între copii. Dar vine cu un anume pret. În calitate de partener, Banca Mondială explică:

Tehnologiile digitale, cum ar fi cloud computing-ul, biometria, rețelele și dispozitivele mobile și cardurile inteligente, pot spori securitatea, acuratețea și comoditatea identificării și autenticării persoanelor. În condițiile în care furnizorii de servicii publice și private se vor extinde din ce în ce mai mult în domeniul digital, capacitatea de a dovedi cine sunteți va fi esențială pentru participarea la mediul digital(Banca Mondială)

În societatea inteligentă utopică care se construiește în prezent, va fi necesară identitatea digitală pentru a avea acces la toate serviciile umane de bază, cum ar fi asistența medicală, comerțul electronic, călătoriile, serviciile financiare și platformele sociale. Fără aceasta, nu puteți participa. Acest sistem poate fi apoi conectat la „platformele de fidelizare a cetățenilor și de recompensare bazate pe blockchain” pe care Forumul Economic Mondial a prevăzut să le prezinte. În opinia lor, acest lucru va aduce „pace și ordine” în lume. La fel ca sistemul creditelor sociale din China.

Punerea în aplicare a unei platforme globale de date pentru a evalua nivelul de „risc” al călătorilor, dacă nu prin date reale, printr-un tip de „punctaj de credit”; ar oferi guvernelor informații mai precise cu privire la pasageri și le-ar proteja mai bine frontierele și cetățenii.

Capacitatea de a verifica în mod eficient majoritatea pasagerilor ar permite autorităților publice și agențiilor de control la frontieră să le ofere mai ușor posibilitatea de a le identifica pe cele care necesită investigații suplimentare. (Forumul Economic mondial, Digital Borders Enabling a secure, seamless and personalized) journey

Unele țări, precum Suedia și Estonia, sunt considerate exemple bune, deoarece se află în fața restului lumii în această privință, cu aproape totul în format digital şi cu sume foarte mici de bani în circulație. În Suedia, este din ce în ce mai dificil să se ia parte la servicii și să se plătească pentru bilete de parcare sau bilete de tren fără un telefon inteligent și identificare digitală. Dictatura comunistă din China s-a aflat, de asemenea, în avangarda utilizării sistemelor de plată biometrice (și este introdusă și în Danemarca). În urma crizei Corona, oamenii din întreaga lume (și în locuri care sunt mult în urmă în ceea ce privește digitalizarea) sunt îndemnați brusc să treacă de la numerar la bani digitali pentru „evitarea contagiunii”.

Internetul tuturor. Sursa: Reimaginarea identității digitale: Un imperativ strategic

Cum devenim transumani
Dispozitivele de telefonie inteligentă, cardurile inteligente și elementele biometrice au fost utilizate în cele mai vechi proiecte de identificare; dar, deoarece telefoanele și cardurile pot fi furate sau pierdute, nu este prea departe să se aștepte ca cererile de metode de identificare mai sigure, precum tatuaje și implanturi inteligente, să devină mai răspândite pe măsură ce ne apropiem de 2030. Aceasta este o evoluție pe care Forumul Economic Mondial a prevăzut-o în viziunea lor pentru cea de-a Patra revoluție industrială. Dispozitivele tehnologice inteligente vor fi integrate, în următorul deceniu, cu organismele noastre pentru monitorizarea comportamentului, datele de localizare, funcțiile de sănătate și identificarea în timp real (Klaus Schwab, Klaus Schwab, The Fourth Industrial Revolution, Shift 1: Implantable Technologies).

Tatuajele inteligente și alte cipuri unice pot ajuta la identificare și localizare.
Tatuajele digitale nu numai că arată bine, dar pot efectua sarcini utile, cum ar fi deblocarea unei mașini, introducerea codurilor de telefon mobil cu un punct de deget sau urmărirea proceselor corporale
. (Klaus Schwab, a patra revoluție industrială, Forumul Economic mondial, 2016)

În articolul „Mii de persoane suedeze schimbă cărțile de identitate cu microcipuri” (care a fost publicat de Forumul Economic Mondial în 2018) fondatorul grupului suedez de bio-hacking Bionyfiken, Hannes Sjöblad; a declarat:

Cine mai vrea să poarte un smartphone voluminos sau un ceas inteligent când îl puteți avea în unghie? Cred că aceasta este direcția în care se îndreaptă. (Hannes Sjöblad, Bionyfiken)

Întreprinderile nou-înființate, cum ar fi Swedish Bihox International, au realizat implanturi RFID la oameni începând din 2014, iar firma daneză Bichip a dezvoltat un cip care poate fi conectat la internet și are un ID unic pentru identificarea generală. De asemenea, poate fi utilizat ca un sistem de plăți „integrabil cu portofelele criptografice”.

BiChip este primul și singurul Microchip uman care poate fi citit de la distanță cu conectivitate la Internet. Bichip are un ID unic pentru identificarea generală și poate stoca datele medicale, permisul de conducere și pașaportul dvs. De asemenea, poate fi utilizat ca un sistem de plăți alternativ integrabil cu portofelele criptografice. (Bichip.com)

Cu toate acestea, aceste tehnologii invazive nu fac încă parte din proiectul ID2020 și sunt realizate mai mult pe bază voluntară pentru „comoditate” și curiozitate de către adaptorii timpurii și entuziaștii tehnologiei. Miscarea biohacker a organizat din 2014 conferinte si initiativa lor, Chipster aranjeaza întâlniri in care oamenii se „modernizează”. Deocamdată, acestea sunt doar un mic grup marginal, în cea mai mare parte urmat în țările nordice progresiste. Dar peste câțiva ani, acest lucru s-ar putea schimba. Nu este nevoie decât de o, parafrazînd Clubul de la Roma, criză care se potrivește scopului.

COVID-19 reflectă o tendință mai largă: Se apropie mai multe crize planetare. Dacă ne vom confrunta cu fiecare nouă criză, menținând în același timp același model economic care ne-a adus aici, șocurile viitoare vor depăși în cele din urmă capacitatea guvernelor, a instituțiilor financiare și a managerilor de criză corporativi de a răspunde. Într-adevăr, „coronacriza” a făcut deja acest lucru. (The Club of Roma, 2020)

În cele din urmă, eforturile pentru o identitate digitală riscă să ne remodeleze în mod fundamental locul în societate, cu o rasă umană mai mult sau mai puțin forțată să migreze din lumea fizică în cea digitală. Dacă, în calitate de persoană, nu acceptați ID-ul, riscați să nu aveți acces la serviciile de bază și la o viață decentă.

Agenda Organizației Națiunilor Unite pentru dezvoltare durabilă 2030 este, în cele din urmă, un plan tehnocratic de a obține dominația mondială – Un nou sistem economic cu un regim de supraveghere digitală, care are consecințe grave asupra libertății și viitorul omului. Este în esență o dictatură științifică care necesită ca toate lucrurile să fie conectate digital pentru a funcționa. Criza Corona din 2020 a fost un eveniment declanșator la o scară nemaiîntâlnită până acum în istoria omenirii, iar Alianța ID2020 și Forumul Economic Mondial nu au irosit timp folosind-o pentru a-și continua agenda.

Trebuie cu adevărat să ne întrebăm dacă aceasta este viitorul pe care ni-l dorim? Dacă nu, acum este momentul să acționăm și să spunem NU acestei evoluții.

Sursa:  paulghitiu2009.blogspot.com

Toți lucrează împreună și au o agendă comună trasată de Marea Finanță Globalizatoare prin think-tank-urile și agenții ei!

27 iun.

12106774_445066229010820_3147270784129986019_n

În fața actualei stări de lucruri, conștientizate, principiu al acțiunii în comun constituie un fenomen unic anume pentru istoria contemporană, care a devenit una globală. Oligarhia globală își instaurează dominația la nivel planetar. Caracterul ei global nu repreznită o calitate secundară a acesteia, ci reflectă însăși esența ei. Această oligarhie globală atacă toate popoarele, națiunile, statele, culturile, religiile, societățile, nu doar un anume tip, nu anumite regimuri, nu numai anumite ținte de atac luate aparte. Această elită întreprinde o ofensivă frontală și totală, rânvnind să transforme întregul spațiu planetar în zona propriului control.

Urmărim în cadrul așa-numitelor ”revoluții color”, nu conțin nimic cu adevărat revoluționar. Ele sunt organizate de către oligarhia globală, sunt pregătite și susținute de către rețelele acesteia. ”Revoluțiile color” sunt îndreptate practic întotdeauna împotriva acelor societăți și regimuri, care se opun în mod activ sau pasiv oligarhiei globale, în chestiunile regionale sau în economie. Iată de ce ”revoluțiile color” au loc selectiv și se sprijină pe rețeaua mass-media globalistă. Este vorba despre niște parodii la revoluții, ele servind exclusiv unor scopuri în avantajul oligarhiei globale, care acționează în conformitate cu eternul principiu imperial ”desparte și stăpânește”.

Oligarhia globală există sub forma unei structuri ierarhizate. Centrul de luare a deciziilor se află acolo unde sunt concentrate centrele vizibile ale conducerii politice și strategice ale Occidentului, adică în SUA și în alte centre ale lumii occidentale.

La scară largă în orice punct al planetei voluntari și colaboraționiști ai acestei elite, camarila ei; acceptând liberalismul, cele mai diverse persoane – conducători politici, funcționari, industriași, traderi, intelectuali, comunitatea științifică, tineretul din orice țară formează în mod automat acel mediu, din care este recrutat personalul de deservire al globalismului, prin intermediul căruia sunt create rețele, este colectată informația, sunt formate centre de exercitare a influenței, este făcut lobby pentru tranzacții și decizii în favoarea corporațiilor transnaționale, sunt promovate alte opearțiuni strategice în scopul instaurării dominației globale a oligarhiei mondiale. Liberalii reprezintă acea pojghiță sub care se ascunde oligarhia globală.

Acest sistem al plutocrației planetare, care a subjugat toate statele lumii. Desproprietărirea popoarelor și a statelor de toate bunurile care îi aparțineau de către păpușarii globali, care au concentrat o putere financiară și politică uriașă, este o realitate teribilă. Odată fiind stabilite regulile de joc prin întreaga legislație impusă din exterior, precum și prin multiplele tratate internaționale ce ni s-au băgat pe gât de către aceeași păpușari internaționali, oricine ar veni la guvernare, va continua să meargă pe aceeași pârtie vicioasă.

Dacă un anume stat al lumii, mare sau mic, se poziționează împotriva dominației mondiale a SUA, a țărilor NATO, a Occidentului global și a sistemului financiar mondial de factură liberală, un astfel de stat trebuie tratat ca un element al Alianței Revoluționare Globale și ajutat pe toate căile posibile, indiferent de faptul dacă împărtășim valorile acestui stat, dacă liderii acestuia sunt atractivi sau respingători, dacă sistemul existent în acesta este un echitabil sau corupt. Nimic nu trebuie să ne împiedice în a susține un astfel de stat, deoarece în cadrul sistemului mondial existent denigrarea și demonizarea unui astfel de stat ar putea fi o simplă propagandă neagră a elitelor globale, care își discreditează oponenții. Alianța Revoluționară Globală le interzice adepților și participanților săi orice critică împotriva unor regimuri antiamericane și a acelor țări, poziția cărora diferă de strategia elitei globale. Iar cel care se va lăsa înșelat de către sistemul mondial de dezinformare totală și va da crezare unor astfel de insinuări la adresa regimurilor antiamericane merită să fie dezaprobat. Nu putem exclude că în astfel de cazuri este vorba despre niște provocatori, care tind să provoace sciziune în rândurile contraelitei. Respectarea sau încălcarea acestei reguli poate constitui un temei suficient pentru determinarea faptului cât de adecvat este cel care pretinde la participarea în cadrul Alianței Revoluționare Globale.

În astfel de situații nu trebuie să se manifeste credulitate față de spațiul mediatic, care discreditează diverse organizații politice, naționale și religioase, angajate în lupta cu oligarhia globală: toată informația despre ei va fi falsificat cu premeditare, iar încrederea față de aceasta trebuie tratată ca o eroare, dacă nu chiar o crimă. Cei care sunt denigrați de către rețele media globale cu siguranță reprezintă cele mai demne grupuri și mișcări politice, religioase, ideologice și sociale, care merită sprijinul.

Oricare ar fi motivele ce determină anumite forțe să respingă actuala stare de lucruri și să sfideze oligarhia, globalizarea, liberalismul și SUA, acestea trebuie în orice caz atrase în alianță. Toate celelalte lucruri pot fi hotărâte după victoria asupra dușmanului și prăbușirea noului Babilon.

Oligarhia globală își menține dominația pe faptul că proiectele forțelor revoluționare de alternativă sunt diferite în funcție de zonă, societate, confesiune sau chiar de orientare intraconfesională, în funcție de specificul unui sau altui partid sau, în sfârșit, în funcție de specificul fiecărui lider. Aceste contradicții în stabilirea scopurilor slăbesc în mod substanțial tabăra adversarilor actualei stări de lucruri, ceea ce creează condiții prielnice pentru dominația elitei globale. Anume acest principiu constituie temelia strategică a puterii ei despotice. S-a constatat de nenumărate ori că până și cele mai modeste tentative de asociere a unor partide, mișcări, etnii, state și chiar persoane aparte pe o platformă antioligarhică provoacă în tabăra oligarhiei globale și a servanților acesteia o reacție isterică, represiuni neîntemeiate, măsuri preventive de eradicare și neadmitere chiar și într-o perspectivă îndepărtată a unor astfel de inițiative.

Originile actualei stări de lucruri se află în adâncurile istoriei Occidentului și ale proceselor politico-sociale, ce s-au desfășurat în această parte a lumii.

Puterea militară americană constituie principalul factor strategic în politica mondială; sistemul economic american reprezintă un model pentru celelalte țări ale lumii; sistemul mass-media american coincide de fapt cu rețeaua globală; clișeele culturale americane sunt imitate în întrega lume; tehnologiile americane depășesc toate celelalte elaborări tehnologice. În această situație populației SUA îi revine rolul unor ostatici pasivi, controlul asupra acesteia fiind exercitat de către elita oligarhică, care utilizează instrumentarul națiunii americane pentru realizarea unor scopuri globale. SUA reprezintă un golem gigantic, condus de către oligarhie. În SUA s-a întruchipat spiritul acelei ordini a lucrurilor, care poartă în sine catastrofa iminentă, fiind expresia răului, nedreptății, exploatării despotice, alienării și imperialismului colonial.

SUA și politica acestei țări în lume reprezintă răul principal și factorul de bază, care apără și consolidează actuala stare de lucruri. Toate tendințele dezastruoase ale zile de azi pornesc anume de acolo.

Economia americană se bazează pe dominația sectorului financiar. Majoriatea absolută a cetățenilor americani sunt angajați în sectorul terțiar al serviciilor, adică practic nu produc nimic. Parazitismul financiar al SUA se extinde asupra întregii planete, deoarece dolarul este tipărit fără niciun fel de limitări de către Sistemul Federal de Rezerve, acesta constituind rezerva valutară mondială. Economia lumii este una americanocentrică și lucrează în interesul oligarhiei globală, indiferent de faptul dacă economia respectivă este una eficientă sau nu.

Oligarhia globală – SUA consumă cea mai mare parte a resurselor planetare pe cap de locuitor. SUA storc resursele restului lumii și stabilesc (prin intermediul controlului strategic, diplomatic și economic asupra furnizorilor) prețurile la acestea, convenabile doar lor. Un astfel de model de hegemonie globală a SUA creează în economia mondială disproporția de bază, nedreptatea și exploatarea, care împing lumea spre un iminent faliment al resurselor. Distrugând resursele, SUA se ghidează exclusiv de propriile interese naționale, ceea ce creează premisele viitoarelor catastrofe.

SUA este forța principală care lipsește rând pe rând țările de suveranitatea națională, invadând teritorii străine ori de câte ori o cer interesele lor strategice. Anume așa s-a întâmplat în cazul intervenției forțelor armate ale SUA și altor țări NATO, care urmează politica americană, în Serbia, Afganistan, Irak, Libia etc. Anume SUA joacă rolul principal în promovarea cosmopolitismului și desuveranizării națiunilor și statelor.

Mass-media globală, pe conștiința căreia este crearea unei imagini absolut false a lumii virtuale, este concepută în interesul oligarhiei globale, reprezentând niște extensiuni ale presei americane. Acționând în interesul elitei mondiale, ea își bazează sistemele pe rețeaua de informații americană. În însăși societaea americană masele sunt de o ignoranță și o lipsă de cultură ieșite din comun, care se combină cu naivitatea și credulitatea față de niște reprezentări totalmente false, răspândite de către industria divertismentului, media și pe alte căi. Acest stereotip al ignoranței, al unei reprezentări caricaturale aspra lumii, societății, istoriei etc., în combinație cu anumite abilități și competențe tehnologice, este răspândit de către SUA în societățile, care se pomenesc în sfera lor de influență. Anume sistemul de cunoaștere american, orientat exclusiv spre interese pragmatice și materiale, bazat pe exploatatea intelectualilor proveniți practic integral din imigranți, repreznită culmea deformării domeniului cunoașterii în interesul propagandei, stoarcerii unor profituri materiale și folosului utilitarist.

Ceea ce americanii numesc ”progres”, ”democratizare”, ”dezvoltare”, ”civilizație” în realitate reprezintă degradare, colonizare, degenerare și o formă paradoxală a dictaturii liberale.

Este elocvent faptul că simbolurile de stat ale SUA conțin o mulțime de detalii sinistre. SUA atrag toate celelalte societăți într-un sucid. Și se sinucid ele însele. Iar proporțiile acestor procese catastrofale sunt atât de uriașe.

Cohorta oligarhiei globale, care reprezintă concomitent, practic întotdeuna, și agenții de influență americani, liberalii declarați sau mascați, urmărește cu vigilență în toate zonele lumii orice mainfestare de nonconformism. Faptul că SUA și nucleul răului mondial reprezintă aceeași entitate, polul tuturor proceselor catastrofale, care împinge inexorabil omenirea și sistemul global spre moarte, constituie temeiul pentru ca toate forțele care se opun stării de lucruri existente să se agajeze într-un front. Nu despre masele populare, ci despre elitele oligarhice globale.

Sub influenţa valorilor occidentale şi americane, atomizarea societăţilor mondiale, unde oamenii îşi pierd legăturile sociale, este în plină desfăşurare. Cosmopolitismul şi noul nomadism au devenit cele mai comune stiluri de viaţă, în special pentru generaţia tânără. Împărţirea omului în elementele sale componente devine o tendinţă predominantă. Identităţile umane sunt împrăştiate în reţele virtuale, preluarea unor roluri on-line a devenit un joc al elementelor dezorganizate.

Mass-media globală creează sistemele de dezinformare totală, organizate în interesul oligarhiei globale. Numai ceea ce este comunicat de către media globală este considerat a fi ”realitate”. Iar felul cum este prezentat un eveniment sau un fenomen e perceput în mod automat de către comunitatea globală drept ”cel mai evident adevăr”.

Opiniile de alternativă, deși pot fi difuzate în segmentele rețelelor intercative de comunicare, rămân la periferie, deoarece de susținere financiară se bucură doar acele fluxuri informaționale, care servesc intersele oligarhiei globale. Iar atunci când opiniile critice ating un anumit nivel, devenind pericuoase, se recurge la instrumentele clasice ale represiunii : presiuni financiare, trecere sub tăcere, demonizare, persecutare juridică și fizică. Într-o astfel de societate întregul sistem al cunoașterii devine un câmp al modelării globale, operate de către elitele globale.

Oligarhia globală distruge în mod sistematic orice specific national, nimicește rând pe rând statele suverane, comite tot mai des imixtiuni în treburile interne ale țărilor. Oligarhia globală râvnește să răstoarne orice bariere naționale, ce împedică omiprezența ei. Corporațiile tansnaționale caută să-și pună propriile interese de-asupra intereselor naționale și administrațiilor de stat, cee ce conduce la dependența față de niște sisteme dinafară și pierderea independenței. Astfel, în locul diversității unor țări independente se constituie structura unui guvern mondial, care se sprijină pe oligarhia financiară globală. Drept nucleu al acestui guvern modial apar țările și monopolurie occidentale, în care treptat se integrează elita economică și parțial cea politică din țările non-occidentale. În felul acesta, o parte a elitelor naționale devine complice al globalizării, trădând interesele prorpiilor cetățeni, popoare și țări.

Cei care au păstrat măcar niște fărâmituri ale unui intelect independent și liber nu pot să nu se întrebe : care este cauza stării de lucruri existente? Care sunt originile și mecanismele declanșatoare ale catastrofei Astăzi este clar că acestea trebuie căutate. Actuala stare de lucruri catastrofală are niște cauze anume, precum există și cei care sunt cointeresați în asta, care doresc continuarea ei, care au tras foloase de pe urma ei, care se căpătuiesc din asta, care sunt responsabili de ea. Este vorba de cei care o susțin, o consolidează, o apără.

Este vorba despre oligarhia mondială, care însumează nucleul politic, financiar, economic și militar-strategic al elitei globale (cu precădere occidentale), precum și despre o rețea largă care îi servește interesele: intelectuali, top-manageri, media-magnați, care formează anturajul fidel al acesteia. În totalitatea ei oligarhia globală și servitorii acesteia reprezintă clasa conducătoare a globalismului. Din ea fac parte toți conducătorii politici ai SUA, ai celor mai mari țări NATO, magnații financiari și economici și agenții globalizării care îi servesc, toți laolaltă formând o enormă rețea planetară, prin intermediul cărei sunt distribuite resurse către cei care sunt loiali cursului mondial al proceselor de bază. Tot aici trebuie adăugate și fluxurile de manipulare informațională, activitățile de lobbying politic, cultural, intelectual și de viziune, culegerea de informații, penetrarea în strcturile unor state naționale care încă nu sunt desuveranizate definitiv, precum și coruperea directă, mituirea, exercitarea de influență, capmanii de hăituire a indezirabililor etc.

Această rețea globală este consitutită dintr-o multitudine de nivele, care includ atât misiuni politice și diplomatice, cât și companii transnaționale și managerii acestora, structuri media, entități comerciale, industriale și de consum globale, ONG-uri și fundații etc. Arhitecții și managerii unei lumi globale egocentrice și hipercapitaliste. Oligarhia globală și agentura ei de rețea reprezintă rădăcina răului. Oligarhia globală se pomenește în postura de dușman al întregii omeniri. Ea chiar reprezintă acest dușman.

(iurierosca.md)

GLORIA ESTEFAN & EMILY ESTEFAN – COMING OUT OF THE DARK!

27 iun.

GLORIA ESTEFAN – MI TIERRA!

27 iun.

%d blogeri au apreciat: