Arhiva | 2:56 pm

Cristoiu, teorie bombă: De ce întreține, de fapt, regimul Iohannis panica pandemiei!

30 iun.

 
Cristoiu, teorie bombă: De ce întreține, de fapt, regimul Iohannis panica pandemiei
„Ieşirea din Pandemie, indiferent de costuri, pare a fi esenţa atmosferei publice din toate ţările lumii. Fireşte, aşa cum am mai arătat, măsurile de relaxare, dublate de sporirea numărului de testări, au dus la creşterea numărului de persoane infectate. Evident, e vorba de persoane asimptomatice. Fenomenul a fost luat în calcul de liderii principalelor state occidentale. S-a socotit că această creştere, mai ales în ce priveşte cazurile de internare la ATI nu va duce la debordarea spitalelor, ca în cazul Pandemiei. Toate estimările arată că sporurile cauzate de relaxare, ba chiar şi de nerespectarea măsurilor de protecţie, nu vor face ca pericolul de la începutul Pandemiei să revină în forţă. Prin raportare la cifrele din perioada Crizei, deşi mari faţă de ultimele zile dinaintea relaxării, nu constituie un motiv de îngrijorare. Şi chiar dacă ar fi, îngrijorarea e împinsă în plan secund, pentru că liderii altor state s-au decis. Se va reveni la normal chiar şi dacă Pandemia ar reveni. Omenirea are de ales între a muri de foame şi a muri de virus. Aşa se explică teza de largă circulaţie potrivit căreia trebuie să ne obişnuim cu virusul.
Atmosfera de la noi e net diferită de cea dominantă în alte state ale Lumii. Regimul Iohannis şi-a pus la lucru toate instrumentele de manipulare pentru a se reveni la atmosfera de Panică din timpul Crizei. Cioclii Apocaliptici, în frunte cu doctorul Raed Arafat, s-au întors în platouri pentru a ne speria. Din acest punct de vedere, Raed Arafat îl întrece pe Dracula. Face spume la gură de furie că nu-i credem profeţiile apocaliptice, insultă pe cei care-i ascultă poruncile, cere CNA prin Grupul de Comunicare Strategică, interzicerea la tv a celor care-l contrazic.
Că e vorba de o manipulare ne spune Statistica.
Nici la noi, judecînd din punctul de vedere al cifrelor, nu se poate vorbi de o revenire a Pericolului. Cea mai mare cifră de infectări noi s-a înregistrat pe 22 aprilie 2020: 468 de cazuri.
Numărul de decese a fost de 508. Să reamintim că această cifră a fost înregistrată în condiţiile stării de urgenţă, cu măsurile drastice de restricţie, inclusiv cea de interdicţie a ieşirii din casă, şi în condiţiile în care numărul de teste era foarte mic. Pe 24 iunie 2020, cînd atmosfera publică a fost dominată de revenirea Pericolului, cînd Cioclii apocaliptici în frunte cu Raed Arafat, suflau de zor în trîmbiţele Pandemiei, numărul de noi cazuri a fost de 460 şi numărul de decese de 10. Păi dacă în condiţiile relaxării din ultimul timp, ba chiar şi în ale a ceea ce se numeşte, în intervenţiile Cioclilor apocaliptici, iresponsabilitatea de a nu respecta măsurile de protecţie, avem un număr de 460 de cazuri noi, cum să credem, mai ales dacă luăm în calcul şi sporirea numărului de teste, că a revenit Pericolul Pandemiei, că trebuie să ne întoarcem la restricţiile din aprilie?
Regimul Iohannis are nevoie de întreţinerea Panicii, a stării de urgenţă psihologice, a păstrării în prim planul agendei publice a temei Pandemiei, în timp ce în toate celelalte ţări tema Coronavirus a trecut în plan secund, ca fapt crucial pentru a încuraja consumul pe plan intern şi turismul pe plan extern (cine ar călători într-o ţară dominată de panica tipică Pandemiei?!), pentru că:
Dă timp derulării unor afaceri de corupţie cum e de exemplu cea cu achiziţionarea a 119 milioane de măşti pentru defavorizaţi. Aceste măşti, despre care aflăm că n-au fost aduse încă din China, vor ajunge (dacă vor ajunge!) destul de tîrziu la persoanele defavorizate. Pînă sînt aduse din China, pînă sînt preluate de Guvern, pînă sînt duse la primăriile din cele mai depărtare localităţi şi mai ales pînă primăriile le dau persoanelor defavorizate va mai trece apă pe Dunăre, inclusiv cea de la inundaţii. Pentru ca afacerea să nu pută, e nevoie de prelungirea stării de alertă.
Evită momentul socotelilor. Pe măsură de ne depărtăm de perioada măsurilor de restricţie, printre cele mai dure din Europa, Poporul român începe să se întrebe dacă au fost justificate gravele încălcări ale drepturilor omului. Exagerînd Pericolul de acum, regimul Iohannis vrea să ne convingă că măsurile de dictatură stalinistă au fost necesare. Aţi văzut ce se întîmplă dacă nu dăm amenzi, dacă Armata nu patrulează pe străzi, dacă v-am dat voie să ieşiţi din case? Numărul de infectări a crescut. Nu-i aşa că n-am greşit, arestîndu-vă la domiciliu, internîndu-vă cu forţa în spitale?
3. Scuteşte Guvernul de a alcătui şi adopta planuri de relansare economică. Cum să întrebi Guvernul despre ceea ce face pentru economie cînd lupta cu Pandemia e în toi? Ar răspunde imediat: De asta îţi arde acum, cînd trebuie să găsim spitale pentru infectaţi?
4. Justifică toate erorile şi prostiile guvernării. De ce nu daţi pensiile şi alocaţiile? Cum de ce? Pentru că s-a prelungit Pandemia. De ce nu s-a înregistrat nici un progres în infrastructură? Pentru că ne-a împiedicat Pandemia. Atît în campania pentru locale, cît şi în cea pentru parlamentare, PNL va justifica dezastrul din îndeplinirea făgăduielilor electorale prin Pandemia care n-a fost luată în calcul.
5. Pregăteşte terenul pentru marea fraudare a alegerilor. Aşa cum am mai scris, în România stăpînită de generalii din instituţiile de forţă nu falsificarea alegerilor reprezintă o problemă, ci justificarea în ochii opiniei publice a rezultatelor date de fraudă. Rezultatele stranii obţinute în alegeri, ca urmare a fraudării alegerilor, şi-au găsit rapid justificarea în votul din Diaspora. Cum de a pierdut ALDE la europarlamentare şi a cîştigat USR? Foarte simplu. Şi-a spus cuvîntul Diaspora. Anul acesta Diaspora nu mai poate fi folosită pentru a justifica rezultatele stranii ca urmare a fraudării. Nu de alta, dar Diaspora a revenit în ţară. Şi atunci trebuia găsită o altă explicaţie astfel încît rezultatele să nu bată la ochi. Şi această explicaţie va fi prelungirea Pandemiei. Pentru slabele rezultate ale PSD se va invoca panica din rîndul bătrînilor. Nu ştim dacă această panică va fi. Nu contează. Ea va fi o acoperire perfectă pentru rezultatele măsluite. PNL va obţine majoritatea absolută. Cum dracu? se vor întreba unii. Răspunsul va fi: Anul acesta din cauza Pandemiei campania nu s-a mai desfăşurat în chip tradiţional. Prin urmare anul acesta n-a mai contat atît de mult ca altădată mitingurile electorale, pomenile electorale. A contat campania online. Şi imediat PNL va fi binecuvîntat drept partidul care a dus o campanie online ieşită din comun. De ce a pierdut PSD la scor? Pentru că anul acesta n-a mai putut da găleţi cu făină. În realitate, scorul e rezultatul unei fraude. Da, dar el va fi justificat prin condiţiile aparte ale campaniei electorale de anul acesta”.

Nu da, stăpâne!

30 iun.

O imagine valorează cât o mie de cuvinte” spune un proverb chinezesc. Cam așa ar stau lucrurile dacă privim fotografia de mai sus și care îi are ca protagoniști pe Klaus Iohannis, președintele României, pe Gheorghe Flutur, președintele Consiliului Județean Suceva, și pe Vasile Rîmbu, fostul manager al Spitalului Județean din Suceava. 

Cel mai probabil, instantaneul datează din toamna anului trecut, atunci când președintele Iohannis  a mers la Suceava la inaugurarea ambulatoriului de la Spitalul Județean de Urgență „Sfântul Ioan cel Nou”. Nimeni nu anticipa atunci dezastrul la care s-a ajuns în orașul moldav, în plină pandemie de coronavirus. Și, dacă am face un exercițiu de imaginație, privind fotografia, nu ne-ar fi greu să credem că sucevenii spun, una, două sau toate replicile de mai jos:

-Nu da, stăpâne!

-Gata, spunem tot! 

-Altădată, nu mai facem!

-Iartă-ne, șefu’! 

Sau, să li se fi lipit ceva de tălpi??

Sursa foto FB

Cotidianul RO

Românii, în apărarea fostului consul general la Bologna!

30 iun.

Asociații din Italia sar în apărarea fostului consul general la Bologna, Eugen Șerbănescu. Într-un articol intitulat ”Ne exprimăm stupoarea și revolta”, jurnaliștii de la gazetaromaneasca.com
prezintă scrisoarea adresată președintelui Klaus Werner Iohannis în care românii vorbesc despre abuzul la care este supus Eugen Șerbănescu.

„Stimate domnule Președinte,

Vă scriem pentru a protesta și totodată pentru a vă solicita să opriți abuzul la care este supus Eugen Șerbănescu, scriitor, fost redactor-șef adjunct al României Libere în anii ’90, pe vremea Seniorului Corneliu Coposu, fost purtător de cuvânt al guvernului CDR, fost consul general la New York, Los Angeles și Bologna, actual editorialist la România liberă, colaborator la Cotidianul și invitat pe cristoiu.blog, unul dintre primii formatori post-decembriști de opinie democratică și militant pentru implementarea în România a setului de principii și valori euro-atlantice.

Față de perioada 2010-2013, în care a fost director la Centrul Național al Cinematografiei, domnul Șerbănescu este acuzat acum – la 7 ani de la părăsirea instituției – de abuz în serviciu cu consecințe deosebit de grave din cauză că nu a oprit producția – derulată de 9 producători importanți – a 58 de filme a căror finalizare a întârziat peste termenul calendaristic de predare.

Întârzierile sunt un loc comun în industria cinematografică, cu atât mai mult în România unde banii sunt puțini, de multe ori finanțatorii (alții decât CNC) se retrag în mijlocul derulării proiectului, producătorii fiind obligați la eforturi suplimentare pentru a duce la bun sfârșit producția, crescând astfel patrimoniul național. Pe lângă faptul că ar fi provocat un scandal internațional (multe dintre filme fiind coproducții internaționale cu participare minoritar românească), oprirea producției, cerută de DNA, ar fi provocat într-adevăr prejudicii, întrucât banii cheltuiți deja până în acel moment (90-95% din bugetul de producție) ar fi fost pierduți.

Pe motivul halucinant al întârzierii în execuție, actul de acuzare inventează un prejudiciu de aprox. 10 milioane de euro, egal chiar cu suma alocată legal, prin concurs, de către Consiliul de Administrație și cheltuită de către producători, cu documente contabile auditate, pentru producția filmelor respective. Mai mult, actul de acuzare decretează că așa-zisul prejudiciu s-ar fi transformat în foloase necuvenite pentru producătorii care au cheltuit banii exact pe producția filmului, apoi au mers în străinătate și au câștigat premii pentru România. Filmul Eu când vreau să fluier, fluier, medaliat cu Ursul de Argint la prestigiosul festival de la Berlin în anul 2010, este declarat prejudiciu de către DNA la București în anul 2020 și folos necuvenit pentru producător, din cauză că n-a raportat cu periodicitate veniturile (care erau zero).

Mai mult, așa cum au relevat anchetele ziarelor și emisiunile de televiziune, șochează în acest dosar maniera de fabricare a așa-zisei probe de prejudiciu pe traiectul corespondenței DNA-CNC, în care instituția de anchetă impune prejudiciul pe care-l dorește. Suntem siguri, domnule președinte, că – pe această temă – consilierii dumneavoastră vă pot furniza detaliie și cronologia care devoalează o instrumentare defectuoasă, cu iz de anii ’50, de care am crezut că ne-am despărțit pentru totdeauna.

Ne exprimăm stupoarea și revolta față de o asemenea manieră bolșevică, de reinventare a realității, inclusiv de fabricare de probe, departe de statul de drept pe care îl credeam funcțional și efectiv în România de astăzi, în special după alegerile câștigate de dumneavoastră în iarna anului trecut.

Din informațiile noastre, întreaga industrie de film este scandalizată de acest dosar jignitor la adresa tuturor acelora care au participat, cu eforturi considerabile, la realizarea filmelor incriminate de DNA și care văd astfel că munca lor, recunoscută și răsplătită, la vremea respectivă, pe plan internațional, este considerată, astăzi, în țara lor, prejudiciu.

Nu mai puțin suntem scandalizați și protestăm cu toată forța față de prejudiciile de sănătate, financiare, profesionale și sociale la care este supus domnul Eugen Șerbănescu, cunoscut în comunitățile de români, și din Italia, și din Statele Unite, inclusiv printre foștii deținuți politici, atâția câți au mai rămas, pentru promovarea interesului național, a identității și spiritualității românești, pentru dialog și schimbarea democratică a relațiilor dintre românii plecați în afara țării și Statul român, pentru ajutorul și asistența oferite în nenumărate rânduri. Dacă în țara noastră de origine, în loc să-i felicităm, am ajuns să ne batem joc de oamenii de excelență și să dăm curs delațiunilor venite din partea celor care ar trebui, într-adevăr, să facă obiectul cercetărilor penale – atunci n-am ajuns bine deloc, domnule președinte.

În speranța că spiritul și litera acestei scrisori – dacă vocea noastră contează câtuși de puțin – vor fi recepționate la București, vă mulțumim.

Cu deosebit respect, inițiator,

Eugen Terteleac – Președinte Asociația Românilor din Italia“

Printre semnatari se numără:

Organizația “Coordinamento Nazionale Cittadini Romeni in Italia” – 36 asociații afiliate – Președinte – Ștefan Stănășel
Consiliul Național Alianța Românilor – Italia – Președinte Marius Dogar
Asociația „Decebal&Traian” – Reprezentant legal Ciobanu Elena
Asociația „Mercuria Nova ODV” – Președinte Zota Mihaela
Consiliul Național Alianța Românilor – Italia – Secretar General Adrian Nicolae Niță
Asociația per il Mondo – Bologna Președinte Doru Badea
Narcis Teodoreanu – sculptor
Cohn Oana – fotograf

Cotidianul RO

Președintele și premierul lasă palatele goale!

30 iun.

Mare anunț, mare, a făcut premierul Ludovic Orban. Mult așteptatul program economic va fi prezentat miercuri, alături de Klaus Iohannis, a precizat, luni, premierul Ludovic Orban.

Prezentarea programului economic va avea loc miercuri, alături de președintele României, cu care am colaborat foarte apropiat. După prezentarea programului economic, obiectivul nostru este cca în maxim o lună să adoptăm toate actele normative necesare pentru implemntarea măsurilor din program”, a spus Orban.

Confirmarea a venit și de la biroul de presă al Guvernului. Cu o informație în plus. Evenimentul nu va avea loc nici la Palatul Victoria și nici la Cotroceni.

Miercuri, 1 iulie a.c., ora 18:00, va avea loc evenimentul de prezentare a Planului Național de Investiții și Relansare Economică elaborat de Guvernul României, cu participarea președintelui României, Klaus Iohannis, și a premierului, Ludovic Orban. Evenimentul se va desfășura în grădina Clubului Diplomatic București, Șoseaua București-Ploiești, nr. 2B.”, a transmis biroul de presă al Guvernului.

S-o fi luat în calcul că e în aer liber? Sau, de ce a fost ales acel loc? O răspunde cineva??

Cotidianul RO

Gigantul Facebook ar putea fi distrus de boicotul organizat de ONG-iștii progresiști?

30 iun.

Planul lui Zuckerberg de criptare „end-to-end” încurcă Agenţiile guvernamentale care accesează datele personale despre utilizatori

 

V-ați pus vreodată întrebarea de ce multe corporații interaționale sunt atât de atente când vine vorba de orice fel de acuzații de rasism, oricât de aberante ar fi acestea. E foarte simplu, managementul știe ca dacă intră în gura activiștilor ar putea fi ținta unui boicot.

Și uite așa se face că mici grupuri de activiști, care trăiesc regește din scandaluri, capătă o putere enormă asupra marilor afaceri. Mari companii renunță la branduri de o valoare enormă, indiferent că e vorba de prăjituri sau cutii de orez. Nimic nu scapă de cenzura ONG-istă. Activiștii știu că obțin donații numai dacă fac scandal, așa că taxează și cele mai nevinovate lucruri, iar corporațiile se supun ca să evite pierderi și mai mari.

Metoda e veche de sute de ani. Iată ce scrie ziaristul James Clayton:”La sfârșitul secolului 18, mișcarea aboliționistă (care milita pentru eradicarea sclaviei) i-a încurajat pe britanici să nu mai cumpere bunuri produse de sclavi. A mers. Aproximativ 300.000 de oameni au încetat să mai cumpere zahăr. Presiunea pentru abolirea sclaviei creștea”.

În zilele noastre, în Occident, sclavia a fost eliminată. Activiștii au invetat alți dușmani- de pildă discursul urii și remarcile rasiste. Nimic de zis, există rasism de toate culorile, iar incitările la ură in cauza culoarii pielii trebuie condamnate, indiferent de la cine ar veni. Numai că activiștii par să caute cu lupa orice abatere e la normele neomarxiste ale diversității și corectitudinii politice.

„Campania Stop Hate for Profit este cea mai recentă încercare de a utiliza boicotul ca instrument politic. Această campanie susține că Facebook nu face suficient pentru a elimina conținutul rasist de pe platforma sa”, scrie jurnalistul BBC James Clayton. Activiștii  au convins o serie de companii majore să-și retragă publicitatea de pe Facebook – și de pe alte platforme de socializare. Giganți precum Coca-Cola, Unilever și Starbucks s-au conformat.

 

Întrebarea pe care și-o pune jurnalistul este dacă acest boicot poate să dea o lovitură gigantului Facebook și să-l silească pe Mark Zuckerberg să se supună? La prima vedere, așa s-ar părea, pentru că veniturile Facebook vin preponderent din reclame. David Cumming de la Aviva Investors a declarat pentru programul BBC Today că pierderea încrederii și absența  unui cod moral ar putea „distruge afacerea”.

Vineri, prețul acțiunii Facebook a scăzut cu 8%, ceea ce îl face pe directorul executiv Mark Zuckerberg, cel puțin teoretic, cu 6 miliarde de lire sterline mai sărac. Dacă acest boicot ar putea deveni  o amenințare existențială pentru viitorul Facebook – pe termen lung al – este, însă, mai puțin clar.Există motive întemeiate să considerăm că acest boicot nu este chiar atât de dăunător pentru Facebook, pe cât s-ar putea crede.

În primul rând, multe companii s-au angajat la un boicot de numai o lună, în iulie.În al doilea rând, o mare parte din veniturile din publicitate Facebook provin de la mii și mii de întreprinderi mici și mijlocii, care nu s-au alăturat boicotului.

CNN susține că publicitatea plătită de cele mai mari 100 de companii a adus Facebook  4,2 miliarde de dolari anul trecu. Suma poate părea fabuloasă, dar nu reprezită decât aproximativ 6% din veniturile din publicitate ale platformei. Mat Morrison, șeful direcției de strategie al agenției Digital Whisky, spune că există un număr imens de companii mai mici care „nu își permit să nu facă reclamă”.

Pentru aceste companii, reclamele mai ieftine și mai bine țintite de pe platforme precum Facebook sunt esențiale.Și mai e ceva, structura Facebook îi conferă lui Mark Zuckerberg o putere imensă. Dacă el vrea ceva, se va întâmpla. Dacă nu, nu, pentru că acționarii nu au puterea de a face presiuni asupra sa. Până acum, el a arătat semne că este pregătit să schimbe ceva. Vineri, Facebook a anunțat că va începe să eticheteze postările care îi revoltă pe activiști, dar astfel de schimbări nu vor fi suficiente pentru a face campania Stop Hate for Profit să dispară, notează James Clayton în articolul publicat pe bbc.co.uk.

Ce ne va aduce viitorul, e greu de spus. Arma boicotului e cu două tăișuri, iar marile companii care se înregimentează cu arme și bagaje în tabăra progresistă riscă și ele un boicot, chiar dacă mai puțin vocal. Sunt de amintit aici pierderile uriașe suferite de un celebru producător de produse de îngrijire pentru bărbați în urma revoltei stârnite de campania centrată pe transexuali.

https://evz.ro/

Sorina Matei dinamiteaza Antena 3. Acuzatii foarte grave la adresa unei vedete, Berta Popescu: “Daca te mai prind, scriu”!

30 iun.

Sorina Matei lanseaza acuzatii grave la adresa unei vedete Antena 3, Berta Popescu. Ea sustine ca Berta Popescu, specializata pe justitie, ar avea un comportament deplasat fata de “barbatii” din justitie si SRI.

Ce vrea să spună Sorina Matei, că asta de la Antena 3 le face și le drege din punct de vedere sexual unora din Justiție?

Ce vrea să spună Sorina Matei, că asta de la Antena 3 le face și le drege din punct de vedere sexual unora din Justiție?

Mesajul Sorinei Matei:

„Berta, acesta este primul şi ultimul mesaj pe care ţi-l scriu public. Sincer, m-am săturat până peste cap ca de peste 2 ani, judecători şi procurori, magistraţi din toate direcţiile, toţi să se plângă de tine şi să mă sune pe mine. Io nu-s mama hărţuiţilor. Toţi sunt BĂRBAŢI, toţi redau aceleaşi poveşti, aceleaşi sesizări, ştie toată lumea ce faci, inclusiv colegii tăi din Antenă. Dacă îţi merge cu SRI, asta nu înseamnă că merge cu toată lumea, mai sunt şi oameni sănătoşi la cap. Deci long story short: dacă te mai prind că faci ce nu are voie să facă un jurnalist- dosare şi fuste, scriu. Nu e posibil ca cineva din presă să facă aşa ceva. Iar dacă e posibil – să fie dezvăluit. Lista este lungă de sesizări. Oamenii te-au blocat inclusiv pe telefoane. Să ştii că me too e şi la bărbaţi, nu numai la femei. Transmite-i asta şi lui Claudiu Dumitrescu, căruia io i-am spus că atunci când vorbeşte cu mine să nu creadă că-s Berta şi probabil era să-i pice telefonul din mână şi lui Adi Ursu. Adi, ce face Ionel Dumnezeul de la Unifarm? Voiai azi nişte inside info sau cum? Pentru cine, Adi, pentru cine?”

Sorina Matei lansează acuzații grave la adresa unei vedete de la Antena3, Berta Popescu. Ea susține că Berta Popescu, specializată pe Justiție, ar avea un comportament deplasat față de bărbații din Justiție și SRI.

https://www.comisarul.ro,https://www.aktual24.ro/

NU UITATI ROMANI: Iohannis sluga elitei internaţionale bogate Pentru cine mai crede în dimocrăsi ?

30 iun.

https://www.justitiarul.ro/wp-content/uploads/2020/06/iohannis_bruxelles.png

Ce ştim despre clubul (ECFR) în care a fost recrutat preşedintele Klaus Werner Iohannis?

        – finanţatorii clubului stau şi în spatele Exxon, care ne vor gazele –

(extrase din lucrarea „Societatea Civilă“ de sub Ong-urile internaţionale – organizaţii şi servicii secrete din umbră)

European Council on Foreign Relations (ECFR) a fost lansat în octombrie 2007 cu prim-obiectiv „organizarea unor activităţi de cer­cetare şi promovarea de dezbateri în toată Europa cu privire la dezvol­ta­rea unei politici externe coerente şi eficiente, bazată pe valori europene“, reunind, „într-un distins Consiliu, peste 280 de membri – politicieni, factori de decizie, experţi şi lideri de afaceri din toată Europa“.

Consiliul este co-prezidat de Carl Bildt, care şi în 2014, anul alegerii lui Iohannis ca preşedinte al României, participa alături de alţi susţinători sau prieteni ai lui Klaus Iohannis, la întrunirea Grupului Bilderberg, de la Copenhaga. La aceeaşi întrunire a Bilderberg, unde se hotăra soarta lumii pentru anul în curs şi următorii, participa şi marele Etienne Davignon, amic al lui George Soros şi şef al lui Dacian Cioloş la organizaţia satelit „Friends of Europe“, un Ong think tank de acelaşi calibru (şi el finanţat de Fundaţia lui Soros), Cioloş fiind cel pe care Iohannis l-a numit premier al României în 2015. Javier Solana este alt membru al staff-ului ECRF şi mai vechi participant la întrunirile super ocultului Grup Bilderberg.

În 2007, anul înfiinţării European Council on Foreign Relations, pe site-ul oficial al think-tank-ului se preciza că „ECFR este susţinută de Soros Foundations Network, Sigrid Rausing, Fride (La Fundación para las Rela­ciones Internacionales y el Dialogo Exterior), Fundaţia Communitas şi Dr. Hannes Androsch.”, dar atât de mare era „susţinerea“ acordată de către reţeaua Soros (Soros Network), încât, la înfiinţare, adresa biroului din Londra al ECFR era aceeaşi cu adresa Open Sociey Fundation, inclusiv acelaşi etaj şi ace­laşi număr de telefon.

În prezent, fapt unic printre think-tank-urile europene, ECFR are birouri în Londra, Berlin, Bruxelles, Madrid, Paris, Roma, Sofia şi Varşovia, birouri ce sunt „platforme pentru cercetare, dezbatere şi advocacy“. Bugetul grupu­lui se situează la 7-8 milioane de euro anual şi se pare că este sus­ţinut in­clusiv prin donaţii secrete. De exemplu, în 2017, European Council on Foreign Relations a avut un buget total de 7,2 milioane de euro, din care doar 14.162 euro sunt un grant al Comisiei Europene 1,23 milioane vin din „surse naţionale“ (ţări ce au reprezentanţi în Consiliul Ong-ului), iar circa şase milioane de euro din alte surse.

Aceste alte surse de finanţare sunt, de obicei, Open Soci­ety Foundation a lui Soros, blocul militar Nato, Rockefeller Brothers Fund, ca şi mari companii precum Allianz, Bosch, Daimler, Eni, Microsoft sau banca Santander, care face parte din grupul bancaro-ocult Inter-Alpha, o uniune modernă a vechii oligarhii cămătăreşti a Europei, în care sunt mem­bri prin băncile lor şi familiile Soros, Rothschild şi Rocke­feller, precum am mai arătat…

[Bogata familia Rocke­feller se află în spatele giganticei companii Exxon care vrea fără taxe către români gazele din Marea Neagră şi despre respectarea intereselor cărora a vorbit Kluas Iohannis, în vizita din SUA, în 2019, interese care ar fi fost lezate prin pretenţiile guvernării PSD. Rocke­fellerii sunt şi ade­văraţii conducători şi finanţatori ai Grupului Bilderberg, guvernanţa globală a intereselor marelui capital.

Şeful lui Klaus Iohannis la European Council on Foreign Relations a fost şi va fi, deci, Carl Bildt, fost ministru de Externe al Suediei şi şef al diplomaţiei UE. Carl Bildt este, totodată, un vechi participant la în­trunirile Grupului Bilderberg. El, Bildt, este participant şi la întrunirile altui supra think-tank globalist, Comisia Trilaterală, precum la cea din toamna lui 2010, de la Bucureşti, care l-a avut drept gazdă pe Mugur Isărescu.

Carl Bildt este, în acelaşi timp, omul în care George Soros a avut mereu o maximă încredere, că va acţiona aşa cum se aşteaptă. De aceea, Soros îi şi scria în 2015, în secret, neoficial, lui Hillary Clinton, care era se­cretarul de stat al SUA, pentru ca Bildt să fie desemnat mediatorul Occidentului în criza din Albania, unde fundaţia lui tocmai se îm­pot­molise într-o nouă „revoluţie a străzii“ ce o organizase (cum făcuse şi în Iugoslavia, ca şi în Ucraina etc.).

Iar acelaşi Carl Bild este concomitent şi administrator al Friend of Europe (din care face parte Dacian Cioloş), aces­te două „cluburile semi-se­cre­te“ europene gemând de membri ai Grupului Bilderberg, pre­cum masonul italian Mario Monti („Super Mario“), care le con­duc pentru a asigura din sub­teran direcţia politică a Uniunii Europene.

Un alt asemenea bilderberghian din cadrul acestui European Council on Foreign Relations este „inter­naţionalul“ Wolfgang Ischinger de la gigan­­tul financiar german Allianz (membru şi al Comisiei Trilaterale şi al Consi­liu­lui Atlantic din SUA), dar şi sirianca londoneză Bassma Kodmani, o opo­zan­tă a regimului sirian a preşedintelui Bashar al-Assad, care a partici­pat la întrunirile Bilderberg din 2008 şi 2012, când s-a pus la cale războiul civil din Siria şi acela al Occidentului şi al Israelului împotriva Siriei. Despre aceas­tă Kodami de la Consiliul European pentru Relaţii Ex­terne, autorul istoric american Webster Tarpley spunea că „Este un agent Nato, un desta­bi­li­za­­tor şi o regină a revoluţiilor colorate“.

În anul 2016, preşedinte României, Klaus Iohannis a apărut ca mem­bru al conducerii acestui „consiliului“-club, numit pompos Consiliul European pentru Relaţii Ex­terne (European Council on Foreign Relations), o asociaţie pri­vată, replica corespondentă europeană a puternicei organizaţii globaliste americane Council on Foreign Relations, CFR-ul european fiind de la în­ce­put finanţat din banii lui George Soros, ai Uniunii Europene şi ai băncii italo-germane UniCredit (cea mai mare bancă din Europa). Lângă Iohannis, în acelaşi consiliu („ECFR Council“), din par­tea României mai apăreau, po­trivit site-ului oficial al think-tank-ului, şi ve­teranele activiste oengiste Moni­ca Macovei, Alina Mungiu-Pippidi, ca şi Daniel Dăianu şi Ion Sturza (mi­li­o­na­rul sponsor al organizaţiilor săseşti în România).

Ca preşedinte al României, Iohannis nu avea ce să caute în com­po­nenţa acestei organizaţii private, conform articolului 84, aliniatul 1 din Constituţie: „În timpul mandatului, Preşedintele României… nu poate în­de­plini nici o altă funcţie publică sau privată“. „Preşedintele exercită func­ţia de mediere… între stat şi societate“, spune şi articolul 80, alininiatul 2.

Când presa românească s-a scandalizat de acest fapt: aparte­nen­ţa pre­şedintelui român la un Ong finanţat de controversatul manipulator mon­­dial George Soros, preşedintele Iohhanis a făcut un pas înapoi, retrăgân­du-se formal, ur­mat în re­tragere şi de europarlamentara Monica Macovei.

Klaus Iohannis a încercat să găsească o scuză, spunând că a fost o confuzie: „Nu sunt în acest consiliu. Mi s-a propus să fiu membru, dar am zis că sunt bucuros să spun că îmi doresc acest lucru, dar după în­cheierea mandatului de preşedinte“.

După retragerea şi a Monicăi Macovei, fostă binecunoscută activis­tă soroşistă, ea a fost înlocuită din partea României în European Council on Foreign Relations de către… Ilinca von Derenthall, o afiliată a mişcării Re>Patriot, coordonată de consiliera prezidenţială a lui Klaus Iohannis, Sandra Pralong (fostul om de bază al lui Soros în România după 1989), Pralong şi primind-o în octombrie 2016 la Palatul Cotroceni pe Derenthall, care este director la o bancă europeană, primind-o împreună cu milionarul evreo-german George Roth – care şi-a deschis o firmă de soft cu specialis­tul IT al fundaţiei Soros în România, cum am mai arătat.

După apariţia fantomatică plus retragerea formală a preşedintelui României, Klaus Iohannis, din acest European Council on Foreign Rela­ti­­ons, expertul permanent pentru România al „consiliului“ apărea politrucul român Radu Magdin, un om din culise al lui Mircea Geoană, prietenul politic al lui Iohannis, Iohannis sus­ţi­nându-l pe Geoană la alegerile prezidenţiale din 2009 prin „Parteneriatul pentru Timişoara“.

Magdin a fost crescut politic de Mircea Geoană din 2004, când l-a adus consilier la ministerul de Externe… În acelaşi timp cât inter-relaţiona Uniunea Europeană cu Google (ca acesta să dea anumite ştiri despre UE, iar pe altele să nu le dea, atunci când internauţii de pe întreaga planetă încearcă să se documenteze pe Internet), viitorul expert pentru România, Radu Magdin, a fost instruit o săp­tămână la Harvard University, în SUA, în „strategie, tactici şi afaceri inter­na­ţionale“, ca director („senior executiv“) al Google.

Din coincidenţă, tot la Harvard funcţionează şi puternicele centre de instrucţie în globalizare şi „revoluţii“ globale purtate sub steagul „soci­etăţii civi­le“, precum Institutul de „Resistance“ (numit oficial Albert Einstein Institution), o Şcoală de revoluţii a profesorului Gene Sharp, alături de ce­le­bra „School of Government“ (cunoscută ca Harvard Kennedy School), unde sunt instruiţi şi cei care trebuie să construiască „societăţi civile“ pro-ameri­cane în alte state, cum am mai arătat.

Legătura dintre Mircea Geoană şi „cercetătorul pentru România“ al eli­­tistului „Con­si­liul“ european, Radu Magdin, i-a determinat traseul acestuia…

De când Mircea Geoană era în 1995 şeful de cabinet al ministrului de Externe Meleşcanu, el a intrat în legătură, prin ambasadorul de la Londra, Sergiu Celac, cu „braţul armat al Grupului Bil­der­berg şi al Comisiei Trilate­rale“, virulentul Le Cercle (Pinay), iar în 6-9 apri­lie 1995 la Bucureşti avea loc reuniunea de pri­mă­vară a Le Cercle, un fel de serviciu secret al mare­lui capitalism global, totodată, la care participa şi Geoană şi, ca repre­zen­tant al Arma­tei, şi politicianul Ioan Mir­cea Paşcu, secretar de stat la Apărare.

Atunci s-au cimentat viitoarele trasee politice ale românilor co­nec­­taţi la Le Cercle. Geoană a ajuns mai întâi ambasador în SUA şi, acolo, a fost cooptat în ultraelitistul Aspen Institute, condus de magnaţi evrei ame­ri­cani în principal, şi interconectat şi el cu Grupul Bilderberg, Comisia Trila­te­ra­lă şi Le Cercle. Geoană a ajuns apoi ministru de Externe şi candidat la pre­şe­dinţia României, ca şi şeful filialei Aspen Institute din România.

Ioan Mircea Paşcu, care din 2015 este şeful grupului atlantist român Strategikon, avându-l pe Radu Magdin vice, a urcat şi el vertiginos în cari­e­ră după întrunirea cu Le Cercle de la Bucureşti, din 1995. De anul urmă­tor Paşcu de­venea preşedinte al Comisiei de Apărare din Camera Deputaţilor, din 2000 până în 2004 ministru Apărării şi coleg cu Mircea Geoană (care era ministru la Externe), după care Paşcu ocupă funcţii de natură militară la Parlamentul European, fiind şi unul din mulţii vicepreşediţi ai acestuia.

Aceştia sunt oamenii din spatele „expertului pentru România“ al clu­­bului European Council on Foreign Rela­ti­­ons, Radu Magdin. Atlantiştii de Le Cercle, românii Geoană şi Paşcu, l-au avut mereu în subordinea sau în preaj­ma lor pe Magdin, până când acesta apărea, imediat după Iohannis, în 2016, la „Consiliul“-club european ca un fel de informator – soluţionator.

Anul cursului său la Nato, 2014, a fost unul electoral şi activ pen­tru analistul Radu Magdin. Cât fusese un semi-birocrat la Bruxelles, trimis de PSD-ul con­dus de Mircea Geoană şi apoi de Ponta, el s-a lipit de EuroPuls, autointitulat „Centru de Ex­per­ti­ză Europeană“, înfiinţat la Bruxelles în 2010 de un grup de tineri eu­rocraţi români (angajaţi prin intervenţiile politicie­ni­lor români pe un salariu plătit de UE), „experţi în afaceri europene“, ziceau ei, care socializau prin pizzerii şi punea România şi lumea la cale.

Grupul EuroPuls este promovat în principal de un site de ştiri al UE, EurActiv, la care a lucrat şi Magdin, iar EuroPuls îl promovează pe el.

Aceştia au organizat din 2013, la Bucureşti, aşa zisul „forum po­litic EuroSfat“ cu peste 500 de participanţi, în frunte cu Dacian Cioloş, comisar european pe atunci, susţinătorul lor principal, şi o grămadă de „societate civi­lă“ autohtonă. În 2014 participa şi Radu Magdin, iar finanţarea lor princi­pa­lă venea de la fundaţiile germane Konrad Adenauer şi Friedrich Ebert (care îl plăteşte pe Magdin prin firma sa, Smartlink), care îl susţineau la preşe­din­ţie pe Klaus Iohannis, dar şi de la FDSC, ce are ca principală sursă de finan­ţa­re Cee Trust (a marilor fundaţii americane, în frunte cu cea a familiei Soros). În acelaşi timp, Magdin îl descuraja pe Ponta să candideze sau să câştige alegerile prezidenţiale, căci după ce nu va mai fi preşedinte, nu va avea nici un viitor politic, în analiza sa pe care o publica atunci şi în ziarul Adevărul.

Aşa că Iohannis devenea preşedintele României din 2015, Ponta şi PSD-ul erau daţi jos de la guvernare prin mişcări de stradă şi intimidare (do­sare penale), iar Cioloş, tatăl europulşilor precum Magdin, era noul premier (precum a tutelat EuroPuls în 2010, în 2019 Cioloş şi-a lansat partidul Plus).

În 2016, deci, şi preşedintele României, Klaus Iohannis, şi Radu Magdin apar în componenţa clubului European Council on Foreign Rela­ti­­ons, unul ca membru, celălalt ca expert-referent pentru România. Faptul că acest club este unul soroşist este întărit şi prin aceea că referentul bulgar, omolog lui Magdin, este chiar preşedintele Open Society Institute (Soros) din Bulgaria. [….]

Oricum, Radu Magdin face şi politică. Îl laudă neabătut în presă pe preşedintele Iohannis şi îl critică pe liderul Partidului Social Democrat, precum atunci când spune că preşedintele „Klaus Iohannis a preferat res­ponsabilitatea, haosului“, apărându-l până şi de admiratorii care aşteaptă prea mult de la el.

Alt specialist român al clubului ECFR este Nicu Popescu, care pro­­vine de la Open Society Foundations a familiei Soros (fundaţia Soros) unde a fost advisor şi membru în board-ul privind Programul EuroAsia până în aprilie 2019. Fost absol­vent al Universităţii Central Europene a lui Soros, de la Budapesta, Nicu Popescu ajungea din 2007 (adică de la înfiinţare) şi birocrat al clubului european ECFR, la sediul de la Londra (sediu coincident cu cel al sucursalei londoneze a fundaţiei Soros, cm am mai precizat), unde a rămas până în pre­zent, cu scurte întreruperi…

Iar directorul tuturor cercetătorilor şi experţilor de la clubul lui Iohannis, ECFR, este venit de peste ocean, din SUA, de la virulentului think-tank Broo­kings In­sti­­tu­tion (finanţat de Rockefeller Foundation) în persoana evreului Jeremy Shapiro. La Broo­kings, înainte de a veni la clubul european finanţat de Soros, el era director de cercetare la Centrul pentru Statele Unite şi Europa. La în­ceput Shapiro a lucrat chiar pentru guvernul american, ca şi consilier al asis­­tentului secretarului de stat, pentru probleme privind Europa şi Eur­asia, dar nu este exclus să fi continuat să lucreze, prin CIA, având în vedere că este şi absolvent de Harvard, specializarea software, plus expertiza sa în Euro­pa, operaţiuni militare, relaţii internaţionale şi diplomaţie transatlantică.

Brookings Insti­tu­ti­on face parte, cum am mai arătat, şi din reţeaua de super think-tank-uri care for­mează „lobby-ul israelian“ în SUA, dar este implicat şi în operaţiunea „Open Govern­ment Partnership“, prin eco­no­mis­tul Daniel Kauf­mann (absolvent la Harvard, şi el, dar şi al Hebrew Univer­sity din Ierusalim, fiind evreu) alături de Fundaţia familiei Soros (Open Society Founda­ti­ons) sau Transparency Inter­na­tional.

Acest program Open Gouvernance al SUA a demarat în lume con­comitent cu instruirea şi activarea unei anumite „societăţi civile“, pe tiparul Resitance / #rezist, conceput la Harvard de echipa Sharpe-Ackerman. Totodată, la Harvard Kennedy School regăsim programul pentru „socie­ta­tea civilă“, iar vice­preşedintele şi director pe Politica Externă a Brookings Institution este Richard N. Haass, un diplomat evreu american, totodată lector la „Şcoala de Guvernanţă“ de la Harvard University’s (adică Kennedy School of Government), unde l-au in­stru­­it pe Worman pentru misiunea din România de a crea, din 2012, mişcarea ReStart România (viitoarea #rezist).

Richard Nathan Haass este membru şi fost preşedinte al Council on Foreign Relations (CFR), un fel de precursor american al Grupului Bilderberg în construcţia modelului atlantist al ordinii mondiale, club think-tank care a şi stat de model pentru soroşistul European Council on Foreign Relations, în care au fost cooptaţi şi români precum Iohannis, Monica Macovei, Daniel Dăianu sau Alina Mungiu-Pippidi ş.a.

Iar, ca şi Haas, Daniel Kauf­mann, Jeremy Shapiro (directorul de la „clubul euro­pean“ ECFR), din Broo­kings Insti­tu­tion mai fac parte şi alţi evrei cu greutate politică, precum face parte şi Robert Kagan, soţul fostei sub-secretar al SUA Victoria Nuland în administraţia Obama-Hillary, implicaţi, soţ şi soţie, în de­clan­şarea „revoluţiei“ din Ucraina, din 2014. Dar şi subordo­na­tul diplo­ma­tic de la Bucureşti al lui Nuland (res­ponsabilă de politica Externă a SUA până în 2017), ambasadorul SUA la Bucureşti până în 2013, Mark Gitenstein, este şi el „cercetător principal“ la oculta Brookings Institution.

Iar Mark Gitenstein este cel care a comandat inventarea unei noi „societăţi civile“ în România, mai de stradă şi de Internet, însărcinându-l cu această misiune pe Chris Worman, instruit în prealabil la Harvard Univer­si­ty, cum am arătat, prin programul „Strategic Mana­ge­ment for NonProfit Leaders“.

Toate relaţiile, persoanele şi operaţiunile conexe cu „Open Gouver­nance“ şi aplicaţia locală „ReStart Romania“ = #rezist par că se înnoadă şi în acest club ECFR. Până şi germana Transparency International îşi are re­­prezentanţii ei în clubul lui Iohannis, ECFR, precum pe Moisés Jomarrón, „manager pentru par­te­neriatele strategice“ în club, care a venit de la secretariatul Transpa­ren­cy, organizaţia „globală anti-corupţie“ germană dându-i mişcării #rezist din România pe Codru Vrabie, trecut şi pe la Fundaţia Soros, şi pe Elena Calistru, de la Funky Citizen.

Puterea celui mai mare club ocult de lobby din Europa asupra premierului Orban şi a preşedintelui Iohannis

ExxonMobile, care a cerut gazele din Marea Neagră, este membru al clubului AMISA2 iar reţeaua de „cluburi private din umbră” a UE participă la „spionajul corporatist”

  Legătura la distanţă cu Ludovic Orban
Big Pharma din mega clubul lobbyst se ocupă şi de tratarea Covid 19
Ce este clubul cu nume evreiesc Amisa2? 
Grupul Solvay – cheia evidenţei legăturii dintre lobby-ul corporatist cu grupurile oculte de influenţă politică ale UE
Secretivitatea ca regulă a clubului şi a birocraţilor UE
Mega-trustul şefului Amisa2 (ABB), România şi „Afacerea Şpaga Suedeză” – în penumbră: Grupul Bilderberg şi Carl Bildt, şeful clubului lui Iohannis
Traficantul puterii din anii ’90 pentru ABB (şefii Amisa2) era un pion al găştii „Pricopsiţii“, care apoi îl păpuşează pe Ludovic Orban

          Legătura la distanţă cu Ludovic Orban (Oracle – Dell – TAMC – Orban)

Din start trebuie subliniate legăturile tip suveică dintre premierul Ludovic Orban şi acest club cu activitate secretă, compus din 18 gigantice corporaţii transfrontaliere petroliere, farma­ce­u­ti­ce, de software etc.

Astfel, în afară de Exxon şi de câţiva alţi giganţi mondiali, din acest club select şi foarte activ face parte şi Oracle, colosul în tehnologie şi softuri IT. La rândul său, Oracle este „partenerul stra­te­gic“ mondial al Dell, dezvoltator global de softuri, ale cărui interese în România, Bulgaria şi re­giunea Mării Adriatice sunt reprezentate de TAMC (cum îşi zice, sub altă prezentare, casa de avo­catură SCP Doru Trailă & asociaţii, de la iniţialele avocaţilor Trăilă, Almăşan, Moise şi Chivu), firmă care, până a fi premier, l-a plătit ca şi „consultant“ pe Ludovic Orban (care este, însă, inginer). În ace­laşi timp în care îl ţinea de consilier pe Orban, alt consilier al TAMC apărea generalul SRI Dumbravă, cel care a coordonat Serviciul în câmpul tactic al Justiţiei române (vedeţi „Un trio periculos: generalul Dumbravă – Doru Trăilă – Ludovic Orban“, în Cotidianul şi Justiţiarul[1]).

La „sala­riul“ de consilier al lui Orban a contribuit, totodată, şi firma Revicond Canaltech a „ami­­cului“ său amator de contracte de la stat Daniel Ioan Boca, care deţine din 1994 şi mai bine­cu­noscuta firmă Cala (redenumită Brexxon DDS), de foraje şi lucrări abonate la banii statului român (precum la Transgaz), dar cu birouri în SUA, conform propriului site (www.cala.ro/), în 24 Fifth street, Los Angeles, adică la aceeaşi adre­să cu sediul secundar al Tectxon (firmă new­yorkeză extractoare de gaze şi petrol etc.) şi, totodată, în imediata vecinătate a Southern California Gas Co, The Gas Company Tower şi US Bank Tower.

Dar amicul-de-bani al lui Orban, Dan Ioan Boca, vrea să se extindă în România, prin firma cu care l-a plătit pe acesta, ca şi prin firma Brexxon (ex-Cala), şi la extracţia de gaze şi la afacerea din Marea Neagră, zisă „Deep Neptun“, demarată de gigantica ExxonMobile (membră a clubului se­cretiv Amisa2, ca şi Oracle-Dell), motiv pentru care Boca şi-a deschis re­cent un sediu şi în sec­to­­rul 2 din Bucureşti.

Astfel, una din firmele lui Boca, Brexxon, s-a înscris în noiembrie 2019, când demara şi ac­ti­vitatea primului guvern Orban, cu o ofertă la Transgaz, împreună cu firma spaniolă Elecnor (con­trolată de 9 familii din portul Bilbao) ca să construiască gazoductul ce va prelua gazele din Marea Neagră pentru sistemul naţional[2]. Şi, aproape în acelaşi timp, Transgaz trecea în subordinea pre­mi­erului Ludovic Orban, căci în guvernul său, operatorul naţional al gazelor a fost subordonat direct Secretariatului General al Guvernului (SGG), condus de Antonel Tănase, omul de încredere de 20 de ani al lui Orban, pe care l-a avut ca mână dreaptă şi când era ministru al Transporturilor în urmă cu 13 ani.

Iar pentru asta, mega-afacerea gazelor „off-shore“ tutelată de Exxon mai trebuie sprijinită de statul român şi prin renunţarea la taxele cerute de guvernarea PSD-istă (prin Legea off-shore, nr.256/2018), dezi­derat asumat de PNL şi de Iohannis la Casa Albă în august 2019 (când Klaus Iohannis a primit o şapcă de la preşedintele Trump, fiindu-i pusă problema Exxon-Marea Neagră).

Numai cu aceşti bani, circa 3000 de lei pe lună, de la avocaţii lui Dell şi de la Boca, ar fi trăit familia Orban, premierul – sponsor PNL, fumător înrăit şi consumator de băuturi scumpe – având şi o soţie fără venituri şi un copil, plus o vilă la marginea Bucureştiului, plus un autovehicul).

Dell este cea mai importantă companie străină ce plăteşte firma de avocatură care l-a plătit, la rândul ei, pe Orban, până când acesta a devenit premier, căci numele companiei este cel cu care casa de avocatură se laudă pe web­site-ul său la categoria „business advisory“.

Parteneriatul dintre Oracle – unul din membrii clubului corporatist de lobby Amisa2 – şi Dell, plătitorul plătitorilor lui Orban, era consacrat de mult timp, când, în septembrie 2013, însuşi pa­tro­nul-fondator, magnatul evreu american Michael Dell, anunţa întărirea parteneriatului la sediul Oracle din San Francisco, la evenimentul OpenWorld (Lumea Deschisă), ca „încă o adâncire a rela­­ţiilor lor de afaceri“[5]. „Dell, Oracle form strategic partnership for integrated systems“ era o ştire im­portantă din acel an, iar pe web-site-ul lui Dell există o importantă secţiune: „Dell and Oracle – Technology Alliance Partners“.

Nu contează cât de mulţi sau de puţini bani a primit oficial Ludovic Orban de la reprezentanţii juridici în România ai Dell, ci existenţa acestei strânse relaţii a lui, care arată a prietenie pe ­prin­ci­pii obscure şi în care pare, mai degrabă, că o mână o spală pe cealaltă, deschizând posibilitatea ca, cei care l-au ajutat la nevoie pe Orban, când nu avea nici un alt venit bănesc, să îi solicite apoi aju­to­rul ca premier.

De practici de „trafic de influenţă“, de ilegalităţi şi de interese obscure, sunt alţii care au acu­zat şefii firmei de avocatură, în trecut, dar sperăm că nu este cazul (?). Ne rezumăm să evocăm po­ves­tea devalizării Poştei Române, demarată în 2009 şi relatată de Dan Mihalache ca o afacere a fa­miliei Trăilă, sau cum Doru Trăilă în 2011 a demarat în trombă cu maşina asupra unei patrule de poliţie (care l-a „agasat“, oprindu-l), provocând leziuni la şoldul stâng unui poliţist şi avariind două por­tiere ale auto-vehi­cu­lului cu în­sem­nele Poliţiei. Ase­me­nea oameni „fără frică“ par a fi – cf. mass media – cei care ţin pe leafă po­liticieni precum Orban sau ex-înalţi ofiţeri ai SRI precum ge­ne­ralul Dumitru Dumbravă, şi tot ei „asistă companiile internaţionale să îşi conso­li­deze prezenţa în România“ prin „achi­zi­ţii şi trans­fer de active / bunuri“ către acestea.

Iar corporaţia care conduce clubul de lobby Amisa2 la Bruxelles, respectiv mega-concernul suedez ABB (Asea Brown Boveri), a mai fost implicată şi într-un scandal de răsunet în România, cunoscut ca „afacerea Şpaga Suedeză“, când, în numele statului suedez, compania ABB a mituit mai mulţi miniştri români din perioada 1997-2000 şi pe primarul capitalei Viorel Lis, pentru rezol­varea „datoriei istorice pe care România o avea de achitat Suediei“, prin plata în natură… cu fabrici şi regii româneşti. În gu­ver­nele din acea perioadă, Ludovic Orban era director la Agenţia de Politici Energe­ti­ce din România şi, o vreme, secretar de stat, căci PNL-ul se afla la guvernare.

Tot din acea perioadă datează începutul prieteniei lui Ludovic Orban cu fraţii Popescu de la ţărănişti, ciracii de casă ai primarului Viorel Lis, pe care îl aveau în mână şi care era şi pionul numărul unu al suedezilor de la ABB în afacerea „datoriei istorice“. Pe Mihai Popescu (Mişu Pricopsitu, rezident în prezent la Miami), Orban avea să şi-l ia consilier la cabinet din 2007, pe când era mi­nis­tru la Transporturi (perioadă în care s-au acuzat plata unor şpăgi de către asfaltatori către cabi­netul ministrului prin Mişu Popescu), iar pe Dan Cristian Popescu l-a luat la partid, la PNL, şi l-a spri­­jinit pentru şefia la sectorul doi al Bucureştiului. Afa­ce­rişti neo­bosiţi şi controversaţi, fraţii Popescu tre­ceau în trecut, fapt consemnat în presa epocii, drept sponsorii şi rezolvatorii pro­blemelor lui Orban (precum accidentele auto).

La Miami, în SUA, fraţii Mişu şi Cristi Popescu (viceprimar în sectorul 2 din Bucureşti până la finele lui 2020, încă) au organizat din 2018 o parte a „diasporei“, care să îi susţină pe Iohannis în ale­gerile prezidenţiale şi Partidul Naţional Liberal la guvernare.

   Big Pharma din mega clubul lobbyst se ocupă şi de tratarea Covid-19

Totul timpul ancorate în afaceri, marile companii farmaceutice din Amisa 2 sunt, mai recent, implicate în tratarea recentei pandemii Covid 10. Aflăm, astfel, că trustul american Amgen, prezent  pe piaţă românească, a anun­ţat în 30 aprilie 2020 „rezultate mult mai bune decât spera“ cu medi­camentul său Otelza în tra­tamentul „bolii cauzate de noul coronavirus“ (ştire a agenţiei Reuters). De fapt, web-site-ul companiei este dedicat de câteva luni aproape numai pandemiei. Acelaşi lucru îl face şi trustul farmaceutic La Roche, membru şi el în Amisa2,  cu medicamentul său Actemra, pe care îl promovează pentru tratarea tot Covid 19 (SARS-CoV2), sau vinde testere de diagnosticare. Şi Bayer, al tre­ilea trust „big pharma” din puternicul club de lobby, ne propune să cumpărăm medi­ca­mentele sale contra malariei în tratarea Covid, asigurându-ne că va veni apoi cu un tratament şi mai bun în curând.

                      Ce este clubul cu nume evreiesc Amisa2?

Şi Dell şi Oracle, ai căror bani am putea spune că au ajuns indirect în buzunarele lui Orban, participă şi la în­trunirile Grupului Bilderberg, ca şi toţi membrii grupului Amisa2, ce se auto-defi­neşte ca „orga­nizaţie privată ce organizează lunar întâlniri între politicienii de rang înalt ai Uniunii Europene şi industrie“. Cei mai mulţi chemaţi de mega-trusturile transfron­taliere la aceste întâlniri lunare ale Amisa2 sunt membri ai Comisiei Europene.

„Probabil nu aţi auzit niciodată de Amisa 2 – spun reputaţii ecologişti de la DeSmogUK, care nu îi iubesc pe lobby-ştii marilor trusturi -. Dar s-a dovedit că AMISA2, ca şi predecesorul său AMISA, au avut un acces regulat la nivel înalt la seniorii decizionali ai UE de zeci de ani.“

Primul grup Amisa, de lobby ocult la nivel european, a fost creat la începutul anilor ’90 din iniţiativa unor mari trusturi americane, şi a funcţionat până în 2010, dar despre istoria acestuia s-a păstrat o tăcere totală. A mai existat, însă, un grup paralel Amisa, mult mai modest, înfiinţat de că­tre doi israelieni şi un american. Israelienii, Avner Engel şi Shalom Shachar, sunt strâns legaţi de o foarte mare companie de producţie de armament şi sateliţi, Israel Aerospace Industries, Shachar chiar lucrând la IAI, uriaşa companie militaro-civilă de stat evreiască care, îm­preună cu Elbit System (Israel), sunt ultra introduse şi în in­dus­tria de armament a României.

Vom vedea că şi recenta achiziţie de către România a sistemului de rachete american Patriot, pentru care românii plătesc peste 4 miliarde de dolari, este tot opera unui grup de lobby, ame­rican, AmRo, o subsidiară a firmei de lobby Williams & Jensen de la Washington, care se ocupă de vizitele preşedintelui român Klaus Iohannis în SUA, în acţiunile AmRo de la Bucureşti fiind implicate iarăşi şi firme israeliene precum Elbit System.

Iar în grupul american de lobby asupra României, AmRo („American Romanian Investors Dialogue“), vicepreşedinţia îi aparţine trustului ExxonMobil (care ne vrea gazele din Marea Neagră fără să plătească taxe, decât simbolic), membru şi în Amisa 2, în timp ce Raytheon (care ne vinde rachetele Patriot ce vor fi instalate tot la Marea Neagră) este membru fondator al AmRo, care a avut dese intrări la miniştrii României (precum la Ana Birchall) şi la preşedintele Iohannis, din anul 2015 până în anul 2020, şi care este foarte implicată în aranjarea vizitelor în SUA ale lui Iohannis.

Numele Amisa este de origine evreiască (fiind cunoscut şi ca Amiza), însemnând „com­pa­nion, prieten“, deşi cei doi israelieni, atunci când au fondat grupul Amisa paralel cu clubul de lobby Amisa, au pretins ai fi creat numele dintr-un acro­nim derivat din sofisticatul şi neclarul „Archi­tecting Manufacturing Industries and Systems for Adaptability“, ce trecea drept „un proiect finanţat de Comisia Europeană“ în cadrul programului 7th Framework, „Construirea Europei Cunoaşterii“ (2007-2013), o şmecherie birocratică prin care Europa plătea reunirea într-un scop obscur a unor firme din Israel (precum IAI) cu unele din Germania, Elveţia, Italia, Spania şi… România (din România, IAI şi Tel Aviv University au atras firma Optoelectronica de pe Platforma de Fizică Atomică Măgurele de lângă Bucureşti, unde – cu fonduri europene – se rea­li­zea­ză şi cel mai mare laser din lume, la care israelienii au cerut acces la toţi înalţii oficiali români, inclusiv lui Klaus Iohannis, la vizita pre­zi­den­ţială a aces­­­tuia de 7 zile în Israel, în martie 2016).

Când clubul de lobby Amisa s-a reorganizat în 2010, ca şi club al marelui capital global asupra Uniunii Euro­pene, devenind cunoscut ca „Amisa 2“ sau „Amisa II“, doar firme europene şi giganţi americani au devenit membri ai acesteia. Au fost 17 trusturi transfrontaliere, mai întâi, apoi 18. Reprezentanţii „Big Oil“ (cele 6 cele mai mari companii petroliere şi de gaze din lume) în Amisa2 sunt ExxonMobileBritish Petroleum (BP) şi produ­cătorul francez petrolier şi de gaze naturale Total (furnizor de produse chimice al producătorilor auto Nissan, Renault, Dacia, Kia Motors, Citröen, Peugeot, Honda, Aston Martin, DS, Mazda, Kawasaki ş.a.), care are mai multe sucursale sub alte branduri şi în Statele Unite.

În afară de americanii de la Oracle (ai căror parteneri strategici globali de la Dell fac plăţi în România către firma de avocatură ce au în solda ei politicieni precum Ludovic Orban şi emi­nen­ţe cenuşii care provin din Serviciul Român de Informaţii, precum generalul r. D-tru Dumbravă, care a transformat Justiţia din România într-un „câmp tactic“ pentru SRI), şi de marii producători petroli­eri precum Exxon, din grupul Amisa2, al lobby-ului marelui capital asu­pra Europei, mai fac parte şi giganţi militaro-civili precum franco-germano-britanico-olandeza Airbus, care a stat în spa­tele afa­cerii mur­dare EADS de securizare a frontierelor României contra unor sume exorbitante şi nejustifi­cate. Este aceeaşi Airbus care a vândut cu mult timp în urmă, în 1991, două aeronave României con­­­dusă de guvernul Petre Roman, avioane pentru care s-a plătit o şpagă / comision de 1,3 milioane de dolari, avioanele fiind plătite cu un plus de 40 de milioane de dolari peste ce ne­go­ci­a­se în 1989 regimul comunist, iar din 2018, după acordul din august 2017 dintre Iohannis şi Macron (ca pre­şe­dinţi ai României şi ai Franţei), Airbus a preluat practic pentru minim 15 ani, prin firma „căpuşă“ Airbus Heli­cop­ters Industries (înfiinţată la Braşov din 2016), fără a o cumpăra, ce­lebra fabrică româ­nească e aviaţie militară IAR Ghimbav, unde produce elicopterul militar H215M, care este cumpărat de armata română. (Şi în acest caz, al elicopterelor fabricate de Airbus la Ghimbav-Braşov, apare ca un potenţial beneficiar şi Israelul, căci Airbus îşi comandă o serie de sub­ansam­ble de la com­pa­nii israeliene, având afaceri inclusiv cu IAI, iar Elbit Systems con­tractează curent elicoptere Airbus pentru Israel Police şi parti­ci­pă la întreţinerea avioanelor Airbus ale liniilor aeriene israeliene, pe care le echi­pea­­ză cu propria tehnologie.)

Din Amisa2 mai fac parte şi Google (marele motor de căutare pe Internet); Hoffmann-La Roche, (marea firmă farmaceutică elveţiană care contro­lea­ză şi firme americane sau japoneze în domeniu şi care conspiră pentru a menţine un preţ ridicat al medicamentelor în întreaga lume); Allianz (cel mai mare asigurator financiar din lume, a cărui activitate transfrontalieră ajunge, ple­când din Germania, şi în România, unde ocupă primul loc pe piaţă); AMGen (gigantul american de produse biofarmaceutice care a intrat pe piaţa românească cu medicamente scumpe pentru cancer şi alte boli grave); BASF (gigantul german transfrontalier, situat pe primul loc în lume în producţia de chimicale, intrat în România din anii ’60, având o fabrică de vopsele la Mioveni şi alta de aditivi lângă Ploieşti, BASF fiind furnizor de produse pentru toate ramurile economiei româneşti); germanii de la Bayer (unul din cei mai mari producători şi vânzători de medicamente din lume); filiala euro­peană a altui gigant chimical al lumii, trustul american Dow Chemical (prezent în România ca furnizor din 1990, în întreaga economie, ca şi BASF); Norsk Hydro (unul din cei mai mari pro­du­cători de aluminiu din lume, cu baza în Norvegia, axaţi şi pe hidrocentrale); transfrontaliera france­ză Michelin, al doilea producător mondial de anvelope; ABB (cunoscut şi ca ASEA Brown Boveri, gigan­tul elve­ţi­ano-suedez pro­du­cător de roboţi industriali şi medicali, de sisteme automatice şi de echipamente elec­­­trotehnice indus­triale de putere, cu baza în Zurich).

Deosebit de importantă este prezenţa în Amisa2 a trustului Solvay (un mare producător de chimicale şi plastice), căci bogata familie Solvay (care deţine patentul unei metode eficiente de fa­bri­­ca­re a sodei de rufe, carbonatul de sodiu) face parte din restrânsul grup de belgieni bogaţi care, împreună cu alţi vest-europeni, au pus bazele unor cluburi semi-secrete, asemănătoare unei reţele sub­terane de tip masonic, conectată la Grupul Bilderberg, care să ţină în mâinile ei politica euro­pea­nă, a struc­turilor Uniunii Europene, mai ales.

Astfel a apărut în 1999 şi clubul în care a fost racolat şi Dacian Cioloş, ex birocratul român de Bruxelles şi ex premier al lui Iohannis, clubul Friends of Europe, cu sediu la Bruxelles, lângă clă­di­rea Fundaţiei Soros, condus de vicontele Davignon, fost şef al Bilderberg Group.

Dar principalul şi primul club al reţelei este Eu­ropean Round Table, apărut în anii ’80, în timp ce mama cluburilor secrete globaliste din Occident, de la finele secolului al XIX-lea, se chema Round Table (Masa Rotundă) din Anglia (cea desprinsă din Societatea Fabiană), cunoscută şi ca „Society of the Elect“ (Societatea Aleşilor) şi descrisă de profesorul Carroll Quigley (şi care nu tre­buie confundată cu acele Round Table publice, despre care aflăm în enciclopediile de Internet).

O descriere a acestor cluburi „din umbră“ îi aparţine cercetătorului olandez Joël van der Reijden, de la „Institute for the Study of Globalization and Covert Politics“:

„Viteza de creştere a globalizării a crescut în anii ’80 şi ’90. Principala ţintă a mişcării glo­ba­liste a devenit atunci Uni­u­nea Euro­peană, unde au fost stabilite multe dintre ultimele instituţii cheie din umbră, organizaţii ca European Round Table (Masa Rotundă Euro­pea­­nă) apă­ru­tă în 1983… Multe dintre instituţiile private europene, inclusiv Royal Institute for International Relations [UK] şi Friends of Europe [UE], sunt fon­da­­te şi conduse de Étienne Davignon şi prietenii săi belgieni din fa­mi­­liile Lippens [ce deţine banca BNP Paribas Fortis, serviciile financiare Groupe Bruxelles Lambert, cu familia Lambert, sau trus­tul de gaze GDF Suez], Solvay [cei mai bogaţi industriaşi belgi­eni], Boël [mari deţi­nă­tori în industria chimică şi de medicamente belgiene, ca şi Solvay, toţi buni prie­teni cu ră­posatul Jean Monnet, „părintele Uniunii Europene“] şi Janssen [rude nobi­liare cu Davignon şi mari producători de medica­men­te prin Janssen Phar­maceutica şi Johnson & Johnson].

Trei generaţii de Lambert au fost agenţi Rothschild în Belgia, care deţineau Groupe Bruxelles Lamber…, iar baronul Philippe Lambert s-a regăsit din 1988 ca mem­bru al consiliului RIT Capital Partners (RIT fiind acronimul lui Rothschild Invest­ment Trust). Toţi aceşti oameni [Philippe Lambert era strănepotul cele­brului James Mayer de Rothschild] au vizat o combinare a Council on Foreign Re­la­ti­ons (CFR), European Round Table (ERT), Bilderberg, Comisia Trila­te­rală şi ma­­jo­ritatea celorlalte «in­­stituţii europene» [cluburi private precum Friends of Europe].“

Grupul Solvay – cheia evidenţei legăturii dintre lobby-ul corporatist cu grupurile oculte de influenţă politică ale UE – este prezent în România de peste 120 ani, unde a vândut produse chimice şi mase plastice. În prezent nu are vânzări anuale mai mari de 30 de milioane de euro în România, dar îşi doreşte o puternică extindere zonală (instalând o fabrică în Bulgaria şi având şi România ca ţintă de piaţă: în agricultură şi alimentaţie, industria auto şi electrotehnică, construcţii, bunuri de consum şi alimentaţie). Iar, cum am văzut, Solvay face parte şi din grupul de lobby al celor mai puternice trusturi, exercitat asupra Europei, adică din Amisa2, cât şi, ca fondatori, din reţeaua de cluburi private care con­trolează din umbră politica oficialilor de la Bruxelles.

Nici familia magnaţilor Soros, marea manipulatoare a maselor cu creierele spălate din în­treaga lume, nu este absentă, apărând indirect în Amisa2. Astfel, cum am văzut, şi gigantul german BASF, ca şi gigantul petrolier american ExxonMobile, fac parte din acest grup ocult. Dar BASF are acţiuni în fondul de investiţii BlackRock (unde unul dintre cei mai mari acţionari este trustul Soros), iar, la rândul lui, BlackRock este unul din cei mai importanţi acţionari în ExxonMobile (după cum anunţa agenţia internaţională Reuters în 15 august 2018 în ştirea „Soros Fund Management adds popular tech names, BlackRock in second quarter“: „Soros Fund Management şi-a sporit în mod dramatic acţiunile sale în BlackRock Inc – cea mai mare firmă de administrare a activelor din lume, care supraveghează 6 trilioane de dolari – cu aproape 60%, ajun­gând la 12.983 de acţiuni“).

Iar familia Soros, magnaţii din spatele revoluţiilor colorate din întreaga lume, ca şi, parţial, din spatele mişcărilor stradale tip Resistance (#rezist), este un important acţionar şi în Google, trust care şi el face parte din clubul Amisa2.

            Secretivitatea ca regulă a clubului şi a birocraţilor UE

2016 a fost anul când a fost practic „deconspirată“ activitatea Amisa2, deşi această „dez­vă­luire“ poate să fi fost făcută din calcul, pornind chiar de la cinci dintre marile trusturi componente.

Astfel, în articolul Lobbying over croissants and coffee, publicat în 25 mai 2016 de către Corporate Europe Observatory (un grup de orientare progresistă şi cercetare asupra activităţilor de lobby şi financiare a corporaţiilor în Uniunea Europeană), se arăta (în premieră):

„Probabil că nu aţi auzit niciodată de Amisa2. Dar se dovedeşte că Anisa2 şi predecesorul său, Amisa, au avut de zeci de ani un uimitor acces regulat la nivelul înalt al factorilor de decizie su­periori ai UE. Este o prezenţă tăcută, dar persistentă, ce operează în umbrele bulei de la Bruxelles.

Ce înseamnă Amisa? Nu ştim!

Ce spune site-ul organizaţie? Nimic, căci nu există unul.

Cine sunt membrii? Ei bine, aceste companii nu sunt înscrise în datele Amisa2 din Regis­trul de lobby al UE (https://ec.europa.eu/transparencyregister/public/), dar, conform declara­ţi­ei preşe­din­telui Amisa2, sunt incluse trusturi precum ExxonMobil, Total, Dow şi Google.

De câte ori s-a întâlnit Amisa cu înalţi oficiali ai Comisiei? De cel puţin 180 de ori din anii ’90! Dar şocant, nici una dintre cele cinci întâlniri organizate cu Amisa 2 între decembrie 2014 şi ia­nu­arie 2016 cu către înalţi oficiali ai Comisiei Europene nu a fost publicată în conformitate cu normele comunitare.

Deci, ce ştim despre Amisa2?

Potrivit lui Georg Brodach, şef la corporaţia suedeză ABB şi preşedinte al Amisa2 (care a catadicsit să răspundă pe e-mail la întrebările adresate de Corporate Europe Observatory), Amisa2 ţine reuniuni lunare la micul dejun [dar şi alte evenimente, precum sejururi prin lume cu diverşi ofici­ali – n.n.], în mare parte cu un vor­bitor superior dintr-una din in­stituţiile UE, «pentru a educa repre­zen­tanţii corporaţiilor despre evoluţiile recente în dome­niile politicii UE»

Preşedintele Amisa2, „economistul german“ format în Anglia, Georg Brodach, a venit chiar din zona corporatistă. El lucra de 14 ani la ABB (puternica companiei de tehnologie electrotehnică, care livrează masiv în România din 1992 produsele ei), a lucrat 5 ani la AT&T (cunoscutul con­glo­me­rat american transfrontalier de telecomunicaţii, cel mai mare din lume), iar de 10 ani era asociat în afacerile din Germania. A continuat totodată să funcţioneze ca vice-preşedinte senior la ABB.

Ancheta jurnalistică a celor de la C.E.O., specializaţi în urmărirea activităţilor de lobby a în­ce­put după ce au observat că cinci companii, în frunte cu ABB, urmată de Amgen, F. Hoffmann-La Roche, Total şi Dow Europe, au făcut public în anul 2014 grupul Amisa2 pe listele declaraţiile lor transparente privind activitatea de lobby. Adresându-se oficial cu întrebări lămuritoare conducerii ABB, în persoana vicepreşedintelui Folker Franz, iar acesta a îndrumat C.E.O. să se adreseze lui Georg Brodach, omul lor şi totodată pre­şe­din­te al Amisa2.

Neavând încotro, Brodach a trimis cercetătorilor angajaţi de C.E.O., o listă a reuni­u­nilor Amisa „la micul dejun“ şi a vorbitorilor participanţi, care datează din 1994 şi cuprinde un total 293 de întâlniri. În general, acestea au fost cu funcţionari de nivel înalt (membri ai cabinetelor UE, direc­tori generali de la Bruxelles sau adjuncţii acestora), dar şi alte nume cunoscute se extind. Cei de la C.E.O. au remarcat implicarea şi coabitarea cu Amisa a unor nume precum Connie Hedegaard, comisar european pentru acţiuni climatice (care putea deranja marii poluatori globali, membri ai Amisa, dar care se întâlniseră pe ascuns cu comisara UE), sau a controversatului Giovanni Kessler, di­rector general al Oficiului European de Luptă Antifraudă (OLAF) din 2010 până în 2017, acuzat de procurorii belgieni de practici criminale de investigare.

Lista de 17 membri ai Amisa2 asumată de Brodach este, însă, după cum se pare, in­com­pletă, căci, aşa cum reiese din schimbul de e-mail-uri cu acesta şi din lista participanţilor la întâl­nirile clubului, publicate de C.E.O., apar şi ale mari corporaţii prezente, precum Samsung, BMW sau gigan­­tica bancă germană Deutsche Bank (care a susţinut propulsarea politică în România a lui Klaus Iohannis, mai ales la conclavurile Grupului Bilderberg).

C.E.O. i-a cerut preşedintelui Amisa2 şi procesele-verbale („minutele“) întâlnirilor cu ofici­a­lii, „pentru a putea vedea exact ce se discută“, dar Brodach le-a răspuns că:

„Nu există minute şi nu există nici o consemnare, deoarece nu există un ansamblu comun de interese şi intenţia nu este să se ajungă la vreun «rezultat»…“

„Găsim acest răspuns nesincer şi necinstit – venea replica publică a analiştilor de la Corpo­rate Europe Observatory -, deoarece, în timp ce două companii chimice sau două companii ener­ge­­tice ar putea fi concurente pe piaţă, este foarte probabil ca acestea să aibă interese similare în ceea ce priveşte elaborarea de politici de către Uniunea Europeană. Corporaţiile din aceleaşi sec­toare industrialo-economice împărtăşesc multe interese şi agende comune atunci când vine vorba de comerţ, impozite, reglementări şi alte probleme. Dacă nu ar fi fost aşa, nu ar exista mai asociaţii co­merciale şi nici un rol pentru organizaţii precum BusinessEurope [un grup de lobby reprezentând întreprinderi de toate dimensiunile din Europa – n.n.], care formulează cereri oficiale comune în do­me­niul afacerilor.“

Deci Amisa face un lobby secret şi necurat la nivelul UE, cu alte cuvinte.

Mai mult, secretivitatea legăturilor cu Amisa este promovată chiar de oficialii Uniunii.

„Evenimentele Amisa2 nu sunt anunţate public şi nu participă la ele nimeni altcineva decât corporaţiile şi înalţii funcţionarii UE, plus «prietenii personali» ai lui Brodach, care sunt invitaţi să «crească» audienţa“ şi să anime atmosfera, arată cei de la C.E.O., adăugând că „în pofida candorii lui Brodach atunci când l-am abordat direct, Amisa2 este o organizaţie opacă, iar lipsa unui site web sau a altor surse publice de informaţii este problematică. Membrii săi nu sunt prea deschişi cu privi­re la apartenenţa lor.

Dar şi mai problematic, Comisia Europeană însăşi nu este transparentă în privinţa con­tac­telor sale cu Amisa2. Sunt cel puţin cinci dintre reuniunile de la micul dejun, care au avut loc între Amisa2 din decembrie 2014 [până în mai 2016], cu oficiali de top din cadrul Comisiei, pe care aceştia aveau obli­gaţia să le comunice public, precum toate şedinţele de lobby la care participau. Şi totuşi, aceste întâlniri nu apar pe site-urile on-line de declaraţii a reuniunilor acestor oficiali.“ (op.citat)

Obligaţia înalţilor oficiali UE de a-şi face publice aceste întâlniri cu reprezentanţii corpo­ra­ţii­lor fusese stabilită din 11 noiembrie 2014 de către însuşi preşedintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, pe baza deciziilor Comisiei, transmise ca „metode de lucru“ comisarilor europeni şi subalternilor lor (postate de secretariat la https://ec.europa.eu/transparency/[

Transparenţa s-a impus mai ales privind negocierile pentru adoptarea dintre UE şi SUA a TTIP (Transatlantic Trade and Investment Partnership), adică Parteneriatul Transatlantic pentru Co­merţ şi Investiţii, care să anuleze taxele comerciale dintre cele două suprastructuri statale (tratat blocat ulterior de către preşedintele Trump), dar tocmai acest TTIP era unul din subiectele centrale de „negociere“ ale corporaţiilor cu oficialii UE în cadrul întâlnirilor Amisa2, la Bruxelles, ţinute în secret.

Mega-trustul şefului Amisa2 (ABB), România şi „Afacerea Şpaga Suedeză” – în penumbră: Grupul Bilderberg şi Carl Bildt, şeful clubului lui Iohannis

Din 1997, după venirea ţărăniştilor şi liberalilor la guvernare, până în anul 2000, concernul suedez ABB a aranjat de zor – pe ascuns şi prin coruperea oficialilor români – recuperarea „dato­riei istorice“ a României către Suedia. Maşinaţiunile aveau acordul şi mandatul tacit al guvernului sue­dez, deşi era o operaţiune în afara legii, cum aveau să descopere chiar procurorii suedezi.

Deşi cel care a plasat banii pentru oficialii români (4 miniştri şi, în fruntea acestora, ca des­chi­ză­tor de uşi, Viorel Lis, primar al Capitalei în 1998) a fost Peter Fallenius, reprezentantul ABB în România, în spatele lui se aflau forţe mai puternice.

În timpul procesului lui Fallenius de la Stockholm, în 2005, fosta lui soţie a făcut o decla­ra­ţie crucială către instanţă: în această afacere din România era implicat, la vârf, Percy Barnevik, pre­­şedintele ABB în 1996-2002, un „superstrateg al afacerilor la nivel mondial“, despre care, încă din 1991, când Barnevik era doar director (cu începere din 1988) la Asea (ABB), Harvard Business Re­view spunea că „se mişcă mai agresiv decât orice alt director din Europa, probabil chiar din lume, pen­tru a con­strui… o organizaţie… care să dea substanţă mantrei invocată la nesfârşit «Gân­deş­te global, acţi­onea­ză local»

Iar Percy Barnevik, creierul coruperii politicienilor români, participa cel puţin din 1994 la în­tru­ni­rile Grupului Bilderberg, unde îşi reprezenta ţara, Suedia, alături de un prieten conaţional şi şef de club politic mai târziu al pre­şe­din­telui României, Klaus Iohannis.

Este vorba de Carl Bildt, fost premier al Suediei în anii ’90 şi ministru de Externe suedez în anii 2000, un asiduu jucător în cercurile unei ordini globale supra-statale, căci Percy Barnevik, şeful ABB care supervizase „Afa­ce­rea Şpăgii Suedeze“ în România anilor ’90, era membru în conducerea (board-ul) Grupului Bilder­berg, în timp ce ex-premierul suedez Carl Bildt, era şi el pre­zent la întrunirile grupului chiar în acei ani în care fusese pusă la cale „recuperarea“ datoriei is­to­rice a României către Suedia: 1996, 1997, 1999, 2000 (dar par­ticipase la Bilderberg şi în anii 1992, 1993 şi 2006).

Barnevik devenea apoi membru al clubului „America Council for Foreign Affairs“, în timp ce Carl Bildt devenea co-preşedinte al European Council on Foreign Relations (ECFR), în care a fost co-optat şi Karl Iohannis ca membru în anul 2016, în primul mandat de preşedinte al României. Carl Bildt, şeful lui Iohannis la acest ECFR, participase şi în 2014, anul alegerii lui Iohannis drept pre­şedinte al României, alături de alţi susţinători sau prieteni ai lui Klaus Iohannis, la întrunirea Gru­­­pu­lui Bilderberg de la Copenhaga. Şi, la aceeaşi întrunire a Bilderberg, unde se hotăra soarta lumii pentru anul în curs şi următorii, participase şi marele globalist Etienne Davignon, amic al lui George Soros şi şef al lui Dacian Cioloş la organizaţia satelit „Friends of Europe“, un Ong think-tank de ace­laşi calibru soroşist cu clubul „european“ ce l-a recrutat pe Iohannis[18]. Davignon, fost şef al Gru­pu­lui Bilderberg a fost în România în 2010, vizită pentru care a fost plătit de un finanţator politic şi fost elev de liceu al lui Iohannis, afaceristul Adrian Thiess.

Carl Bildt şi Percy Barnevik (ABB-„Şpaga Suedeză“) sunt colegi şi în conducerea altor cluburi think-tank, precum londonezul Centre for European Reform, finanţat de mari trusturi trans­frontaliere şi un grup de bănci şi producători de arme, iar Klaus Iohannis, deşi a demisionat formal din clubul European Council on Foreign Relations după ce presa română a aflat de înrolarea lui, a continuat să se întâlnească cu Bildt sub dife­rite motive. Astfel, în 13 mai 2019, preşedintele României s-a întâlnit la Bruxelles cu Bildt la o întru­nire a „statelor din cadrul Parteneriatului Estic“, deşi glo­ba­lis­­tul suedez nu aveau ce căuta acolo.

Concluzia afacerii „Şpaga Suedeză“ (sau „Mita Suedeză“) a fost că România a cedat Suediei, fără nici un cost, mai multe din întreprinderile ei, dar oficialii români nu au fost condamnaţi. Patru miniştri din cabinetul Victor Ciorbea sau din guvernul Radu Vasile (ori demnitari asimilaţi cu aceste funcţii) au beneficiat de fonduri oferite, sub o forma sau alta, de Peter Fallenius, manager pe atunci la divizia din România a concernului suedezo-elveţian ABB.

Pentru ce a făcut în România, Peter Fallenius a fost condamnat de către un tribunal din Stockholm la trei ani de închisoare, deşi a susţinut că el personal nu s-a atins de banii ABB, ci i-a dat ca mită unor politicieni de top din România. Deşi procurorul suedez Martin Tiden era con­vins de faptul că Fallenius şi-a însuşit banii transferaţi de la ABB ca şpagă pentru politicienii români, fap­te­le arătau că măcar 150.000 dolari SUA au ajuns în contul unei firme-fantomă înregistrată în para­disul fiscal al Insulelor Virgine Britanice, a româno-suedezului Mihai Cotfas, fost angajat al ABB şi rudă cu ministrul Mircea Ciumara, de la Finanţe (din mai amplele cercetări pe care le-am făcut dar nu îşi au locul aici, dintre cei de la putere s-au opus atunci afacerii putrede cu datoria către Suedia doar Daniel Dăianu şi Isărescu, dar cel din urmă a muşamalizat privatizările murdare în 2000, când a fost premier, îngropând anchetele şi rapoartele Corpului de Control făcute la FPS).

Altor 600.000 dolari SUA din „şpaga suedeză“ li s-a pierdut urma, iar Peter Fallenius nu a pronunţat nici măcar un nume al vreunui politician autohton în cauză, aşa că Parchetul Naţional Anti­corupţie din România l-a luat la întrebări, în 2005, formal doar, numai pe des­chi­ză­torul de uşi al suede­zi­lor, pe Viorel Lis, pri­mar al Capitalei între ianuarie 1997 şi iunie 2000, devenit amnezic.

Traficantul puterii din anii ’90 pentru ABB (şefii Amisa) era un pion al găştii „Pricopsiţii“, care apoi l-a păpuşat pe Ludovic Orban

Ludovic Orban apare azi ca fiind păpuşa multora. Iată-i pe unii dintre aceşti sforari.

Conexiunile politice ale lui Viorel Lis erau atunci, la comiterea „şpăgii suedeze“, asigurate în cea mai mare măsură de fraţii Popescu de la tineretul ţărănist, Alexandru (zis Kala, şeful tineretului ţărănist), Mihai (Mihai Gabriel Popescu, zis Mişu Pricopsitu, consilier la Transporturi al ministrului Ludovic Orban cu începere din 2007) şi Cristi. Acesta din urmă este Dan Cris­tian Popescu sau D.C. Popescu, viceprimar PNL la sectorul 2, în prezent, susţinător şi par­te­ner politic al lui Orban, apre­ci­at la rândul lui de către Klaus Iohannis.

Prezentăm această grupare din jurul şpăgarului suedezilor (Viorel Lis) în serialul „Clanul «Pricopsiţii», oamenii lui Orban şi Iohannis“, început în Justiţiarul din 13 iunie.

                                                                                                     Cornel-Dan NICULAE

Țara lor, lașitățile noastre!

30 iun.

  Trăim în țara condusă de portăreii unor jupâni aflați la mii de kilometri distanță. Și fiindcă nu le era […] 

Trăim în țara condusă de portăreii unor jupâni aflați la mii de kilometri distanță. Și fiindcă nu le era de ajuns, ne mai fură și copiii, cu binecuvântarea „oamenilor legii”.

Trăim în țara mânată de o hologramă agramată și penală care nu reușește să citească nici măcar de pe prompter și nu poate pronunța vocalele, o hologramă dovedită infractor de sentințe judecătorești definitive și irevocabile.

Trăim în țara administrată de un caimacam bețiv și tupeist, capabil să își păstreze un echilibru precar doar când sare să nu ia condamnare. Un bețiv care e sincer doar când ne dezvăluie cum își construiesc o carieră politică anumite oi care stau acum în dreapta lui.

Țara în care toți papagalii și gușații, toți fonfii si flecarii, toată pleava rău mirositoare, ne stropește cu flegme din limuzine.

Țara care nu doar că și-a dat pe gratis toate avuțiile, dar se arată și nerăbdătoare să plătească din greu această extraordinară cinste.

Țara în care cetățenii stau ca oile la intrarea in supermarket să li se măsoare ardoarea și își pun botnița chiar și unde nu li se cere.

Ei bine, în această țară minunată, există cetățeni care îi reproșează lui Liviu Dragnea că nu a avut suficient curaj să lupte cu toți cei ante-mentionați și să îi pună lui în cârcă toate lașitățile noastre. Mișto țară, vrednic popor!

                                                                                                 Daniel ANDREESCU

https://www.justitiarul.ro

Arafat în arahat!

30 iun.

  Raed Arafat tinde să devină filosoful, moralistul și pilduitorul campanii anti-covid. Și cheia universală a tuturor situațiilor de criză. Alarmat […] 

Raed Arafat tinde să devină filosoful, moralistul și pilduitorul campanii anti-covid. Și cheia universală a tuturor situațiilor de criză. Alarmat de numărul crescut al contaminărilor, Arafat a ieșit la rampă, împins și de ceilalți care dirijează campania. Bîntuie un vînt de panică și de alarmă. În ciuda propagandei, a comunicatelor, a publicității difuzate pe toate canalele, oamenii nu prea mai cred în mesajele autorităților. Adică în zisele celor care reprezintă statul român. Drept pentru care părintele SMURD și-a încordat mușchii și ne-a oferit o comparație cu o scenă demnă de un film american.

Apare o urgenţă în timpul zborului şi urgenţa pune în risc avionul. Şi comandantul preia şi e suveran şi spune faceţi asta, spune copilotului ce să facă, se consultă între ei şi iau măsurile. În avion sunt pasagerii şi apare un jurist şi spune pasagerilor: «Cu ce drept ei iau decizii, e viaţa noastră, e libertatea noastră, dacă iau decizii greşite? Haideţi să votăm acum ca pilotul să nu mai apese niciun buton, decât dacă noi suntem de acord, să-l apese prin vot».”, a declarat Arafat, vineri, la Digi24.

Ce vrea să spună comparația? Dacă nu ascultați de noi, ne prăbușim! Aparent, comparația este grăitoare. Numai aparent! Pentru că în ciuda faptului că Arafat mai semnează și cu titlul de „comandant” nu el conduce. Și nici Vela și nici Orban. Adevăratul comandant în situația de față este Klaus Iohannis. El a decis starea de urgență și el și-a asumat comanda, el a dat indicații, el a primit rapoartele, el a făcut anunțurile cheie și el a avansat toate promisiunile. Și numai el știe destinația (dacă o fi existând vreuna). Fără știrea lui nu s-a hotărît nimic. Din păcate, Klaus Iohannis este cel mai împiedicat comandant aflat la manșa „avionului” numit România. Un amator ajuns la cîrma avionului după tot felul de calcule, negocieri și aranjamente ale celor preocupați de „folosirea” aeronavei în cauză.

În povestea inventată de Raed Arafat de vină sunt pasagerii care vor să decidă butoanele și manevrele comandantului. Adică poporul! Și prin votul neprofesionist al pasagerilor (votul fiind în acest caz o soluție nefastă, dacă nu chiar cretină, vrea să spună secretarul de stat, și el parte din echipa de comandă a avionului) s-ar putea ajunge la prăbușire.

Șmecher Arafat! Echipajul de bord n-are nici o vină. Numai pasagerii au dus avionul în situația de pericol. Comandantul aeronavei, cel cu sintagma „o gripă banală” – nu. Tătaru, Costache, Orban, Vela Arafat, Rafila și Streinu Cercel, adică mecanicul, electricianul și inginerul de bord, adică membrii echipajului sunt niște genii și niște eroi nevinovați. Ei deștepți și profesioniști nevoie mare la comanda unui avion plin cu proști și neascultători.

De unde vin neîncrederea și reacțiile incoerente ale pasagerilor? De ce pun la îndoială deciziile echipajului? De unde neîncrederea în comandant și în echipaj? Nu cumva de la greșelile repetate și caraghioase ale acestora? N-a știut echipajul că la bordul avionului se vînd în regim de „duty free” medicamente, echipamente și măști și se schimbă fotolii și locuri? Nu cumva populația a început să rîdă de echipaj, să-și bată joc de el și în același timp să se teamă de situația în care a ajuns „avionul România” numai după ce a realizat ce prostii enorme debitează, ordonă și ce afaceri pun la cale în zbor?

Raed Arafat aruncă toată vina pe pasageri de parcă n-ar ști că securitatea aeronavei este asigurată de ofițerii unor servicii secrete. Și chiar era pe vremea lui Ceaușescu și cred că mai este și acum. Și în loc să protejeze aeronava aflată în criză, în pericol, ofițerii de la bord se întrec între ei în afaceri, chefuri, achiziții, vînzări, contracte, promovări și învîrteli?

N-a auzit Raed Arafat de afacerile nesimțite ale băieților din Serviciile secrete, puse la cale pe aeronava în cădere? Nu știe nimic de gafele și greșelile echipajului? Preferă să frece ridichia pasagerilor în loc să tragă un semnal de alarmă în legătură cu nepăsarea și neprofesionalismul comandantului?

Nu cumva toate învîrtelile și sforăriile echipajului se desfășoară sub nasul și cu acordul comandantului? Iar acesta sau este orb sau este prost sau este doar complice la toate cele? Alte variante nu mai există!

Specializat în salvări și situații de urgență, Raed Arafat a rămas pe postul de căprar cu veleități de filosof al pandemiei. Favoritul televiziunilor debitează zilnic recomandări, sfaturi, concluzii și măsuri. Toată ceata de amatori aflată la putere îl împinge pe șeful Departamentului pentru Situații de Urgență să iasă pe televiziuni și să explice situația periculoasă în care se află ”aeronava” cu populația României. Și Arafat, convins că el este un fel de colonel-comandant și de guru al stărilor de urgență, bate televiziunile și joacă rolul înțeleptului în materie. Arafat crede că încă mai este în situația în care populația ieșea pe străzi în zilele în care Traian Băsescu voia să scape de dînsul. Și că poate zice orice îi trece prin minte pentru că oamenii îl cred orbește și că el se poate apăra cu argumentul că este doar „un atac incorect” asupra sa. Raed Arafat nu realizează că au mai trecut peste înclinațiile sale de vrăjitor și un accident de la Colectiv, și un purcoi de ezitări și bîlbe din criză pandemică. Și nu mai ține!

Oare avionul credeţi că mai ajunge la destinaţie? Eu nu cred. Acelaşi lucru este aici.”, a spus Arafat la Digi24.

Dînd vina pe pasageri, Raed Arafat încearcă să ascundă o mulțime de greșeli grave de pilotaj. Dar de picat, tot pică! În aer n-are cum să rămînă!

                                                                                  Cornel NISTORESCU, Cotidianul

În timp ce nemernicii alogeni Alexandru Florian, Radu Ioanid și Klaus Iohannis acuză România de holocaust, nemții recunosc: „Doar Germania este responsabilă pentru cel de-al Doilea Război Mondial și pentru Holocaust”!

30 iun.

  Heiko Maas și Andreas Wirsching: Nu există politică fără istorie O contribuție pentru spiegel.de, a invitaților Heiko Maas și Andreas Wirsching […]

 

Heiko Maas și Andreas Wirsching: Nu există politică fără istorie

O contribuție pentru spiegel.de, a invitaților Heiko Maas și Andreas Wirsching

Doar Germania este responsabilă pentru cel de-al Doilea Război Mondial și pentru Holocaust. Cei care semănă dubii cu privire la acest lucru și pun alte popoare pe post de făptuitor fac rău victimelor.

Nici o zi nu a modelat istoria noastră recentă mai profund decât 8 mai 1945. În acea zi, armele au tăcut peste mormintele a peste 40 de milioane de morți din Europa. Domnia terorismului național-socialiștilor și uciderea evreilor din Europa au luat sfârșit. A devenit ziua eliberării pentru milioane de persoane nedretățite și persecutate, ziua comemorării victimelor, victoria asupra nedreptății.

În această zi, germanii au plătit prețul pentru a face posibila ziua de 30 ianuarie 1933 și de a nu fi putut să se elibereze singuri de național- socialismul.  În ruinele orașelor germane, marea majoritate a oamenilor priveau spre viitor cu teamă și disperare. A durat 40 de ani ca Richard von Weizsäcker în numele germanilor să vorbească despre „eliberare” și atfel să afle cel puțin o majoritate a societății din Germania de Vest. Acest lucru a fost posibil de abia prin încercările, adesea dureroase, ale abordării crimelor național-socialismului după cel de-al doilea război mondial.

Această experiență arată că lecțiile pot fi învățate din istorie – mai ales din catastrofele lor. Faptul că războiul sau crimele împotriva umanității nu trebuie să apară niciodată din pământul german este nucleul inseparabil al politicii externe germane astăzi. Apelul nostru pentru o Europă puternică și unită, pentru drepturile omului ca formă universală a demnității umane, pentru cooperarea internațională legată de reguli, respingerea rutelor germane speciale – toate acestea sunt alimentate de cunoașterea crimelor fără precedent din Germania secolului XX, care în Holocaust și-a găsit cea mai monstruoasă expresie.

Cel ce dorește să tragă o linie finala peste această parte a istoriei germane de azi, acela nu batjocorește doar victimele. Acela fură politica germană de credibilitatea sa. Pentru că: autocritica și încrederea în sine se condiționează reciproc. Pentru nici o altă țară acest lucru nu este mai valabil decât pentru țara noastră.

Politica fără istorie este de neconceput pentru noi. Dar cum este invers? Câtă politică poate suporta istoria? Simțim cât de strânsă este interacțiunea dintre cele două, practice, la fiecare întâlnire internațională. Și opinia despre 8 mai diferă adesea radical.

În Rusia și în alte țări ale fostei Uniuni Sovietice, eroul este comemorat, iar sfârșitul războiului este sărbătorit cu parade ale victoriei. 8 mai este sărbătorit și de Aliații occidentali. Suntem recunoscători până în ziua de azi tuturor celor care au luptat împotriva dictaturii naziste.

Oamenii din Polonia, statele baltice și alte țări din Europa Centrală, de Est și de Sud-Est, pe de altă parte, au un sentiment amestecat față de data de 8 mai. Pentru ei, bucuria victoriei asupra național-socialismului este asociată cu începutul unei alte forme de lipsă de libertate și alienare – o experiență pe care o împărtășesc cu mulți oameni din estul Germaniei.

8 mai arată un lucru foarte clar: istoria ne modelează, ca oameni, dar și ca națiuni. Este cu atât mai important să fii sincer cu ea. Trecutul german arată pericolul revizionismului care înlocuiește gândirea rațională cu miturile naționale. Acesta este motivul – și nu din cauza unei presupuse superiorități morale – suntem chiar noi, germanii, chemați să luăm atitudine atunci când persoanele atacate sunt transformate în atacatori și victimele în făptuitori. Încercarea de a rescrie istoria într-un mod atât de infam în ultimele luni necesită clarificări din partea noastră, ceea ce nu ar trebui să fie necesar, având în vedere faptele istorice imobile: Germania singură a dezlănțuit cel de-Al Doilea Război Mondial prin atacul asupra Poloniei. Și Germania singură este responsabilă pentru crima umană a Holocaustului. Cei care semănă dubii cu privire la acest lucru și pun alte popoare pe post de agresor fac rău victimelor. Aceia exploatează istoria și împart Europa.

Dar cum poate fi ancorată memoria din 8 mai în memoria europeană, în așa fel încât să ne unească? Aceasta necesită două lucruri: disponibilitatea de a include perspectiva celorlalți în propriile noastre amintiri – durerea victimelor, precum și responsabilitatea făptuitorilor. Și curajul de a face o distincție clară între victimă și făptuitor, între mit și fapt istoric. Lucrând în acest sens – aceasta rămâne revendicarea și misiunea politicii germane în tratarea istoriei. Bine că 8 mai ne amintește de aceasta.

Despre invitații publicației „Der Spiegel”:

Heiko Maas, născut în 1966, este ministrul de externe al Germaniei din martie 2018. Politicianul SPD Saarland a fost anterior ministru federal al Justiției.

Andreas Wirsching, născut în 1959, este șeful Institutului de istorie contemporană din Munchen din 2011. Predă la Universitatea Ludwig Maximilian ca profesor de istorie modernă.

                                                                                                Traducere Ileana BOIERU

Sursa: https://www.spiegel.de/politik/deutschland/keine-politik-ohne-geschichte-a-d74deffe-c0f3-4ff7-a6af-dc713e74c6f3

Neîncredrea în pandemie trădează și o neîncredere în guvernanți?

30 iun.

Ne-am ars! Ne suim pe a doua cocoașă a pandemiei. Cămila pandemiei devine din ce în ce mai amenințătoare. Explicația este simplă. Oamenii nu se mai tem de coronavirus. Fac bășcălie pe seama lui și pe seama celor care ne conduc în așa-zisa luptă cu acesta. Rîd și de cei care iau în serios infectarea și prericolul. Sunt românii inconștienți? Spritul lor ludic stă la baza producerii unor asemenea efecte? Își bat joc de COVID- 19? Sau ne aflăm într-o situație și mai trăznită. Neîncredrea în pandemie trădează și o neîncredere în guvernanți?

Rîsul compatrioților noștri conține o cumplită bășcălie la adresa celor care ne conduc. Nu mai pot să-i înjure pe la televiziuni sau la microfoanele unor mitinguri. Cîrtesc doar prin magazine și în piețe. Rîd de ei pe Facebook și se poartă de parcă n-ar exista nici un COVID- 19. Este aceeași atitudine față de mesajele autorităților, niște mesaje care fug ca apa de pe gîscă. Ai zice că n-ar fi fost transmise de guvernanți, ci de dușmanii lor. Nu suntem unicii! Din discuțiile pe care le-am avut cu prieteni din mai multe țări europene, mai ales din sudul continentului, atitudinea este aceeași. Bătrînii mai poartă mască și se feresc, în vreme ce tinerii ignoră sau își bat joc. Ce legătură are bășcălia românilor cu nepăsarea spaniolilor sau cu ironia francezilor și cu disprețul italienilor? Simplu! Nu este vorba de descoperirea antidotului sau a unor consecințe suportabile. Mai degrabă, este vorba de aceeași neîncredere în pericolul SARCOV 2, născută din șirul bîlbelor guvernamentale. Altele în România decît în Italia și altele în Franța față de Spania.

În fiecare țară, comunicatorii au orbecăit și au improvizat. Circul cel mai mare în materie a fost în SUA. Ca un făcut, pandemia de coronavirus a prins Europa cu o garnitură de politicieni de mîna a doua și a treia. Campaniile de comunicare, măsurile luate, pline de improvizații și de greșeli, au contribuit și ele la pierderea credibilității autorităților și la anularea precauțiilor. În plus, scrisul pe Facebook a umplut și el universul de părerisme de tot soiul, care mai de care mai aiuritoare. Numai infectații trecuți pe la reanimare ce mai cred în pericolul COVID 19.

Culmea este că nici numărul morților nu a fost de natură să zguduie nepăsarea unora, necum să tempereze imaginația și neîncrederea. S-au găsit nenumărate explicații, basme, legende și zvonuri care să împingă populația într-o confuzie totală. Creșterea amenințătoare din aceste zile abia ce ne demonstrează că pandemia este reală și că virusul este periculos, că, vorba adormitului nostru, „nu doarme”. Numai că această creștere, așa-zisa a doua cocoașă, este simultană cu a doua mare cocoașă a neîncrederii.
Fotografia din biroul premierului, făcută la cheful de ziua lui, petrecerea lui Rareș Bogdan, înțelepciunea de lemn a președintelui Iohannis, panseurile lui Streinu-Cercel și ale profesorului Rafila,„geniala” colaborare între Poliție și Biserică pusă la cale pentru noaptea de Înviere, prestațiile împiedicate ale lui Marcel Vela, toate fac din fiecare român un analist de pandemie care să se creadă mai deștept decît guvernanții.

Va rămîne în antologia campaniei de combatere a pandemiei înțelepciunea șchioapă a lui

 Klaus Iohannis:Este normal să tratăm cu toată seriozitatea situația generată de apariția cazurilor de coronavirus în Europa și de confirmarea unui caz pe teritoriul României, dar nu există niciun motiv real de panică. Infecția cu acest virus provoacă în marea majoritate a cazurilor doar simptome ușoare, dureri în gât, tuse și febră, ca în orice răceală”.

Se mai poate recupera încrederea pierdută în comunicarea autorităților? Cu un Grup de Comunicare Strategică necunoscut și acoperit ca o rezidență de spioni, cu un discurs flecar pe la televiziuni și cu folosirea amenzilor, ca mijloc de constrîngere, nu cred că ne putem aștepta la cine știe ce diminuare a contaminărilor. Mai degrabă soarele fierbinte de vară și briza mării ne pot fi de folos.

Cît de credibil poate fi ministrul de Interne cînd la el în toată regiunea de sud vest este cunoscut ca un cal breaz? Dosarele sale nu ies pentru că procurorii nu „servesc” cercetarea indivizilor aflați la putere. Același lucru se întîmplă cu becherii implicați în achiziții și afacerile economice ale statului.

Și, atunci, ce ne facem?

Eu cred în pericolul infectării cu noul coronavirus, dar nu cred în priceperea celor care ne conduc și nici în capacitatea lor de a reface puntea de încredere cu populația.

Autor: Cornel Nistorescu

Sursa: Cotidianul

Orbiți de strategia „orice ca să câștigăm alegerile”, membrii frăției „holerei galbene” sunt gata să declanșeze din nou o stare de urgență pentru a-și salva scaunele!

30 iun.

În timp ce guvernul bețivului Orban nu știe ce să mai facă pentru a interna cu forța asimptomaticii, oamenii care au cu adevărat nevoie de spitalizare se află într-o situație alarmantă. În România sistemul medical a fost obligat să împartă bolnavii în două categorii: cei bolnavi de coronavirus și ceilalți.

Aparent cei dintâi sunt privilegiați întrucât, la cea mai mică bănuială, sunt luați urgent cu isoleta și duși în cel mai apropiat spital. Celorlalți însă, indiferent de patologie sau de gradul de urgență, li se caută nod în papură pentru a fi trimiși acasă. Paradoxul este că, în timp ce marea majoritate a bolnavilor de coronavirus ar da orice să se trateze acasă – dacă nu se numără între cei grav bolnavi fac un tratament banal – ceilalți caută cu disperare o posibilitate pentru a-și trata boala, de cele mai multe ori gravă, necesitând spitalizare și asistență de specialitate. Ultimul exemplu este cel al regizorului Octavian Fulger, omorât absurd și cu bună știință de sistemul criminal pus la punct de acești asasini ai națiunii.

Trăim în lumea nebunilor. Idioții au închis țara timp de două luni absolut degeaba. Acum România este a treia țară din Europa la numărul de infectări, asta pentru că tot vorbim despre „succesurile” guvernamentale în materie de pandemie. Deasupra noastră e Suedia – cea care și-a asumat imunizarea naturală – și Portugalia. Există însă un tâlc al cifrelor mari, tâlc pe care mi l-a transmis un anonim ce pare destul de informat.

O mare investiție din România scârțâie nasol de tot și se vorbește despre zeci de mii de șomeri în cazul în care s-ar decide restructurarea sau închiderea activității. Ar fi o lovitură mult prea mare pentru cuplul tragicomic compus din președintele oligofren și premierul bețiv. Astfel încât s-a umblat la „cutia cu covid”, mărindu-se geometric numărul de infectați din zona în care se află respectiva investiție. Scopul este acela de a declanșa o urgență epidemiologică acolo și, ca urmare, toți angajații respectivului investitor să fie trecuți în carantină. Astfel, salariile le-ar fi plătite de către stat, câștigându-se două săptămâni în care investitorul n-ar putea să ia o decizie.

Strategia e idioată, ca absolut tot ceea ce face conducerea oligofreno-bețivă a țării. Asta din cauză că, neavând habar despre ce e vorba, merg pe principiul „să-i facem p-ăia până la alegeri și vedem ce-o ieși după”. Problema e că în această ecuație e vorba de o problemă de viață și de moarte pentru economia autohtonă. Nu zice nimeni să nu încerci evitarea dezastrului, dar fă-o la modul deștept, punându-te la masă cu acționarii companiei și făcând o strategie pe termen lung întrucât nu doar noi, ci și ei sunt în rahat. Iar dacă statul căruia-i aparțin tot a făcut vraiște pe-aici mituind de la șefi de servicii până la capi ai justiției, poate ar fi cazul să se facă o discuție la nivel de state. Dureroasă, dar necesară, în care să se arate cu degetul cam ce are fiecare de pierdut în cazul în care mergem pe strategia „ba p-a mă-tii”.

Ceea ce se întâmplă acum e mai mult decât dubios. Orbiți de strategia „orice ca să câștigăm alegerile”, membrii frăției „holerei galbene” calcă absolut tot în picioare. Sunt gata să declanșeze din nou o stare de urgență pentru a-și salva scaunele. Problema e că un asemenea comportament ne transformă într-o națiune izolată. În timp ce italienii, spaniolii, francezii și ceilalți au început să meargă pe minimizarea isteriei, plăvanul împreună cu oastea sa de strânsură merge în sens opus, al reisterizării populației. Scopul e transparent. Problema e că, după se vor vedea ei cu sacii în căruță, ne va veni nouă rândul să achităm nota de plată. Și o să ne usture înfiorător fiecare bob de incompetență peste care acum trecem cu ușurință. Se spune – parafrazând o zicere celebră – că somnul națiunii naște monștri. La noi e vorba însă de o letargie istorică, de un somn permanent, aproape ca o moarte neconstatată încă. Ne vom trezi oare vreodată?

Autor: Dan Diaconu

Sursa: Trenduri economice

PURTATOR DE CUVANT!

30 iun.

Președintele României are sarcini precise, altele decât intervenția în viața politică internă. Depășirea atribuțiilor stabilite prin lege, oricât ar fi de necesare, nu poate decât perturba, situația înscriindu-se în principiului încălcării dispozițiilor normative. Traiectoria politică a lui Klaus Werner Iohannis trebuia să înceteze odată cu ocuparea funcției de președinte. Având în vedere inexistența politică anterioară, președintele își arată totala frustrare, dar și inflexibilitatea pe care o presupune funcția.
Aflat pe firul intereselor unor instituții cărora avea obligația să le asigure credibilitatea și eficiența democratică, Klaus Werner Iohannis pare implicat în aducerea în fruntea opoziției a colegilor săi de sistem. Nu că aceștia nu ar fi deja plantați peste tot, însă aducerea la pupitru a celor agreați de actualele echipe ale instituțiilor de forță.

După ce a făcut tot posibilul pentru construirea contracandidatului la scrutinul pe care l-a câștigat cu ușurință, metodele de lucru ale președintelui în ocuparea agendei publice. Guvern personal, problematică personalizată, neconstituționalitate în serie, toate într-un paralelism care a pus o presiune suplimentară insuportabilă pe România.

Președintele Iohannis s-a transformat într-un simplu purtător de cuvânt. La fel a procedat cu abordarea epidemiei, evitând deschiderea unor perspective legislative imperioase prin care situația le impune. Un eventul val 2 al epidemiei găsește România în capcana aranjamentelor politicianiste ale președintelui.

Solicitând un imobilism și o nefuncționalitate accentuată a statului democratic , președintele urmează schemele care l-au propulsat. Lipsa de opoziție adevărată, pe fondul crizei medicale politizată, va conduce spre veritabile crize umanitare.

Președintele Iohannis este un veritabil purtător de cuvânt al unui dezastru.

IOAN VIERU/http://cotidianul.ro/

Crește numărul cocoașelor!

30 iun.

Ne-am ars! Ne suim pe a doua cocoașă a pandemiei. Cămila pandemiei devine din ce în ce mai amenințătoare. Explicația este simplă. Oamenii nu se mai tem de coronavirus. Fac bășcălie pe seama lui și pe seama celor care ne conduc în așa-zisa luptă cu acesta. Rîd și de cei care iau în serios infectarea și prericolul. Sunt românii inconștienți? Spritul lor ludic stă la baza producerii unor asemenea efecte? Își bat joc de COVID- 19? Sau ne aflăm într-o situație și mai trăznită. Neîncredrea în pandemie trădează și o neîncredere în guvernanți?

Rîsul compatrioților noștri conține o cumplită bășcălie la adresa celor care ne conduc. Nu mai pot să-i înjure pe la televiziuni sau la microfoanele unor mitinguri. Cîrtesc doar prin magazine și în piețe. Rîd de ei pe Facebook și se poartă de parcă n-ar exista nici un COVID- 19. Este aceeași atitudine față de mesajele autorităților, niște mesaje care fug ca apa de pe gîscă. Ai zice că n-ar fi fost transmise de guvernanți, ci de dușmanii lor. Nu suntem unicii! Din discuțiile pe care le-am avut cu prieteni din mai multe țări europene, mai ales din sudul continentului, atitudinea este aceeași. Bătrînii mai poartă mască și se feresc, în vreme ce tinerii ignoră sau își bat joc. Ce legătură are bășcălia românilor cu nepăsarea spaniolilor sau cu ironia francezilor și cu disprețul italienilor? Simplu! Nu este vorba de descoperirea antidotului sau a unor consecințe suportabile. Mai degrabă, este vorba de aceeași neîncredere în pericolul SARCOV 2, născută din șirul bîlbelor guvernamentale. Altele în România decît în Italia și altele în Franța față de Spania.

În fiecare țară, comunicatorii au orbecăit și au improvizat. Circul cel mai mare în materie a fost în SUA. Ca un făcut, pandemia de coronavirus a prins Europa cu o garnitură de politicieni de mîna a doua și a treia. Campaniile de comunicare, măsurile luate, pline de improvizații și de greșeli, au contribuit și ele la pierderea credibilității autorităților și la anularea precauțiilor. În plus, scrisul pe Facebook a umplut și el universul de părerisme de tot soiul, care mai de care mai aiuritoare. Numai infectații trecuți pe la reanimare ce mai cred în pericolul COVID 19.

Culmea este că nici numărul morților nu a fost de natură să zguduie nepăsarea unora, necum să tempereze imaginația și neîncrederea. S-au găsit nenumărate explicații, basme, legende și zvonuri care să împingă populația într-o confuzie totală. Creșterea amenințătoare din aceste zile abia ce ne demonstrează că pandemia este reală și că virusul este periculos, că, vorba adormitului nostru, „nu doarme”. Numai că această creștere, așa-zisa a doua cocoașă, este simultană cu a doua mare cocoașă a neîncrederii.
Fotografia din biroul premierului, făcută la cheful de ziua lui, petrecerea lui Rareș Bogdan, înțelepciunea de lemn a președintelui Iohannis, panseurile lui Streinu-Cercel și ale profesorului Rafila,„geniala” colaborare între Poliție și Biserică pusă la cale pentru noaptea de Înviere, prestațiile împiedicate ale lui Marcel Vela, toate fac din fiecare român un analist de pandemie care să se creadă mai deștept decît guvernanții.

Va rămîne în antologia campaniei de combatere a pandemiei înțelepciunea șchioapă a lui Klaus Iohannis:

Este normal să tratăm cu toată seriozitatea situația generată de apariția cazurilor de coronavirus în Europa și de confirmarea unui caz pe teritoriul României, dar nu există niciun motiv real de panică. Infecția cu acest virus provoacă în marea majoritate a cazurilor doar simptome ușoare, dureri în gât, tuse și febră, ca în orice răceală”.

Se mai poate recupera încrederea pierdută în comunicarea autorităților? Cu un Grup de Comunicare Strategică necunoscut și acoperit ca o rezidență de spioni, cu un discurs flecar pe la televiziuni și cu folosirea amenzilor, ca mijloc de constrîngere, nu cred că ne putem aștepta la cine știe ce diminuare a contaminărilor. Mai degrabă soarele fierbinte de vară și briza mării ne pot fi de folos.
Cît de credibil poate fi ministrul de Interne cînd la el în toată regiunea de sud vest este cunoscut ca un cal breaz? Dosarele sale nu ies pentru că procurorii nu „servesc” cercetarea indivizilor aflați la putere. Același lucru se întîmplă cu becherii implicați în achiziții și afacerile economice ale statului.
Și, atunci, ce ne facem?
Eu cred în pericolul infectării cu noul coronavirus, dar nu cred în priceperea celor care ne conduc și nici în capacitatea lor de a reface puntea de încredere cu populația.

CORNEL NISTORESCU/http://cotidianul.ro/

Un Nuremberg pentru Iohannis, Orban, Vela, Tătaru, Manciu, și alți călăi! Pușcărie pe viață! Naziștii, la beci!

30 iun.

Orban, Vela, curentați zilnic de micul tiran Wuhannis, au pus Poliția cu cizmele pe gâtul românilor, ca o juntă din America Centrală sau ca în Sudan. Incalificabil! Tătaru și gașca lui, prin mâna perversă a GCS , au băgat România în sperieți

Vela Orban Manciu Iohannis Tataru

Oameni buni, România a trăit, zilele trecute, un coșmar totalitar. Mai mult, un absurd kafkian. Niște târâie-brâu, cu ifose de mari conducători de Neam și-au bătut joc de tot ceea reprezintă câștigurile democrației pentru noi. Voi expune pe rând PĂREREA MEA despre această mascaradă națională.

  1. Cenzura presei. O crimă pentru care cer pușcărie pentru factorii decidenți

Site-ul BPNews.ro a fost închis până azi, 15 mai. Decizia a fost luată de o tumoare numită Grupul de Comunicare Strategică (GCS), aprobată de ANCOM și pusă în aplicare pe loc. Dar, de ce a fost închis acest site?

Pentru două articole de opinie semnate chiar de mine, Ninel PEIA. Nu era vorba despre răspândirea vreunei informații care să distrugă economia națională, să facă loc vreunei invazii armate înspre București și nici nu proslăveam nazismul sau comunismul. Nu. Erau două articole de opinie semnate de un președinte de partid înființat cât de poate de legal. BPNews.ro a fost închis pentru că așa au vrut mușchii unui brigand, lacheu și pupător de dos prezidential, numit Andi MANCIU, șeful GCS. O târâtoare băloasă aflată în slujba altui neica-nimeni, unul, Iohannis.

Andi Manciu zis GOEBBLES
Andi Manciu zis GOEBBLES

Închiderea BPNews.ro și a altor site-uri se numește cenzură și, din decembrie 1989, este interzisă prin însăși Constituție, unde se stipulează garantarea libertății de exprimare, deci a opiniei. Erau două articole unde îmi spuneam, sincer părerea. Pentru asta  a fost pedepsit site-ul care mi-a găzduit opiniile. Acest lucru încalcă un drept fundamental al omului, deci trebuie pedepsită pentru ca nimeni să nu mai încerce asemenea mârșăvie. Manciu, nu scapi carcalac de canal ce ești, o să plătești pentru tot ce ai făcut.

Vinovați sunt Iohannis, cel care l-a pus pe Manciu șef la GCS, Guvernul, deci Orban și Vela, care a aprobat asemenea măsuri, Grindeanu ca șef al ANCOM, pentru că s-a complăcut în această acțiune. Și mai sunt mulți alții, am o listă completă!

Totul însă pleacă de la cap, de unde se împute peștele. De la Iohannis, care l-a făcut boier pe un puști numit Andi Manciu, tânăr ale cărui circumvoluțiuni sunt bântuite de stafia lui Goebbels. Mizeria de președinte, lipsit total de simțul dreptății, și căruia i-a fost scoasă empatia din inima lui de teuton pârât, și-a construit mica lui juntă dictatorială. Dar să revenim la cenzura micului Goebbels. Stârpitura habar n-are că, în toată lumea, ca să închizi un site de informații și opinii, ai nevoie de o hotărâre judecătorească, nu numai de nervii lui și ai lui Iohannis.

Ca atare, voi porni toate demersurile pentru a-i aduce la Tribunal pe cei care, încălcând Constituția, abuzând de starea de urgență (care nu stipulează extirparea dreptului la informație și la liberă exprimare) au închis BPNews. Sper să se alăture acestui demers și alți jurnaliști, editorialiști, editori sau cititori care au avut de pierdut din cauza unui neghiob pe nume Manciu! Sper să obțin pușcărie pentru nemernic și ceilalți care i-au aprobat demersul!

  1. Transformarea Puterii în Dictatură. Se cere un Nuremberg românesc!

La chemarea unui înalt funcționar public, recte Iohannis, Guvernul a căzut în cur de admirație și s-a și apucat să pună în practică măsuri coercitive fără egal din 1989 încoace! Într-o bătaie de joc de neiertat!

Mă voi referi, în cazul androidului fără cord de la Cotroceni, doar la o frază: ”Stați în casă! Altfel, după sărbători, vom avea înmormântări”! Frisoane au zguduit Poporul la auzul acestor cuvinte. Vi se pare o recomandare? Eu zic că sună a AMENINȚARE, deloc voalată, ci pe față! De la Ceaușescu, nimeni nu a mai amenințat Neamul Românesc. Robotul trebuie să plătească!

Puterea, incluzând Președinția, a derapat grav de la calea democratică obligând Poporul la recluziune, și folosind ca unealtă coercitivă amenzile, crescute înfiorător. Puterea de constrângere a fost transferată samavolnic către Poliția Națională și către Poliția locală care au abuzat de asemenea cadou, bătându-și joc de populație! Cuantumul amenzilor ne-a făcut de râs pe întreg mapamondul. Am fost ciuca bătăii de joc a partenerilor noștri strategici de peste Ocean. Și curcile au râs de noi!

Aberațiile au continuat în ritm susținut! Guvernul a scos Armata pe străzi de parcă am fi fost atacați de vreun un alt stat. Dar Armata a fost scoasă împotriva Poporului, fie el bolnav sau nu, ceea ce nu este legal. Armata apără Poporul, imbecililor! În unele localități, forțele speciale au afișat armament de război și muniție de luptă, deși acolo nu se petreceau infracțiuni grave și nici revolte antistatale.

Mai mult de trei oameni nu puteau sta la taclale, în spații publice. În decembrie 1989, era vorba despre doi. Așa hotărâse Ceaușescu. De la doi la trei. Cu ce se deosebește în acest caz Iohannis – SARS de Ceașcă? Dacă erau patru, deveneau o amenințare? Pentru cine? Poate doar pentru ei, mizerabilii zilei. Eventual.

Orban, Vela, curentați zilnic de micul tiran Wuhannis, au pus Poliția cu cizmele pe gâtul românilor, ca o juntă din America Centrală sau ca în Sudan. Incalificabil!  Tătaru și gașca lui, prin mâna perversă a GCS , au băgat România în sperieți. Cine răspunde pentru cei care au făcut atacuri de panică sau s-au îmbolnăvit de inimă? Cine răspunde pentru cei care s-au sinucis crezând că au COVID – 19 și că viața li s-a terminat? Cine răspunde pentru cei care au murit fară sa aiba asistență medicală Acestea sunt fapte, nu vorbe. Le știm toți, le-am văzut toți, le-am simțit toți!

Pe scurt, Orban, Vela, Tătaru, Iohannis, membrii GCS, toți cei care nu s-au opus acestor măsuri abuzive și intruzive, care au modificat viețile românilor, economia și bunul mers al lucrurilor în Țară, trebuie să plătească. Au pus economia pe butuci, i-au privat pe români de soare și aer, au dat amenzi în bășcălie, au scos ilegal Armata din cazărmi, au îmbolnăvit de frică Poporul, au tăiat surse de informare legitime! Se cere un Nuremberg românesc. Poate chiar la Târgoviște, unde a plătit Odiosul și Sinistra! Dreptate pentru Neamul Românesc, pușcărie pentru tiranii de tinichea și slugile lor veroase!

  1. Panica indusă cu bună știință în populație prin minciună și ocolirea faptelor. Pușcărie pentru nemernicii care au încurajat acest lucru!

Cu bună știință s-a indus panică în populație. Cel mai eficient a fost înfăptuit acest ticălos lucru prin raportările mincinoase la GCS privind numărul de decese din cauza lui COVID – 19. Și aici Manciu – Gobbels și-a dat măsura de nevertebrată slugarnică, preșul marelui tiran de azbest Wuhannis.

Pe aceste liste ale rușinii au fost trecuți mai toți morții, pentru că așa a vrut un Guvern iresponsabil, decerebrat, condus de lacheul personal al robotului Klaus, dușmanul românilor. Săptămâni la rând, în România s-a murit numai de COVID! A făcut cineva septicemie, gata e COVID. O hemoragie internă? Curat COVID! Așa au isterizat populația. În acest timp, s-au ocolit subiecte arzătoare precum lipsa de medicamete pentru cancer, epidemia de rujeolă, sau cum luptăm împotriva nosocomialelor și alte asemenea nenorociri!

La această acțiune criminală a GCS s-a adăugat și planul ”Vacanța Mare”, conceput de somitatea Streinu-Cercel,  care prevedea băgarea în lagăre a bătrânilor. Să moară departe de ai lor, departe de casă, să nu se știe de ce au murit de fapt. Ce poate fi mai odios în 2020?

Să dispară cei care au făptuit împotriva Neamului Românesc! Toți trebuie să plătească, să ajungă la mila Poporului, să fie scuipați și numele lor să fie șterse din mințile românilor, ca niște blestemați ce sunt!

Cerem un Nuremberg al pandemiei din România! Minciunile să iasă la iveală. Abuzurile să fie pepsite exemplar! Apucăturile tiranice să fie înfierate și arătate ca exemple de mizerie morală și lipsă de conștiință! Să se retragă cetățenia română celor care s-au dovedit împotiva speranțelor și dorințelor Poporului. Noii torționari să fie aruncați în temnițe în numele Neamului Românesc! Să se facă dreptate pentru cei mulți!

Ninel PEIA

Home

%d blogeri au apreciat: