Preşedintele Ungariei, Janos Ader, i-a transmis recent o scrisoare lui Klaus Iohannis, în care cere măsuri urgente pentru a limita poluarea de pe râurile Tisa şi Someş.
Liderul de la Budapesta a trimis o scrisoare similară şi în Ucraina, preşedintelui Volodimir Zelenski.
Janos Ader s-a plâns de cantităţile uriaşe de sticle de plastic şi de alte deşeuri care ajung în Ungaria prin intermediul râurilor Tisa şi Someş.
Conform agenţiei MTI, citate de Agerpres, cele două documente au fost postate marţi pe site-ul Biroului Prezidenţial.
Ader le cere celor doi şefi de stat să rezolve problema cât mai repede cu putinţă.
Totodată, preşedintele Ungariei a menţionat că inundaţiile recente au adus peste graniţă deşeuri care sunt în prezent periculoase din punct de vedere epidemiologic.
În plus, acesta susţine că deşeurile respective au impact asupra pescuitului, turismului şi a faunei şi florei.
Ader nu a uitat să sublinieze că Guvernul condus de Viktor Orban s-a adresat în câteva rânduri autorităţilor din ţările vecine, dar fără succes.
În opinia acestuia, principala problemă o reprezintă gunoaiele aruncate în luncile inundabile ale râurilor.
Conform sursei citate, de la începutul anului şi până în prezent, în Tisa s-au acumulat 2.258 de metri cubi de gunoaie.
În acelaşi timp, în Someş s-au acumulat 938 de metri cubi de deşeuri până la 13 iunie 2020.
„Consider dezamăgitor faptul că poluarea nu a încetat”, a mai transmis Ader în scrisorile către cei doi şefi de stat din România şi Ucraina.
În final, Ader a subliniat din nou că deşeurile reprezintă o ameninţare de durată asupra fragilului ecosistem al râurilor.
Preşedintele Ungariei a reamintit că pot exista şi alte consecinţe având în vedere că că o astfel de situaţie nu este în conformitate cu standardele europene.
Atffel, la 16 iunie, o nouă poluare cu PET-uri a fost semnalată pe râul Cerna și pe Dunăre în județul Mehedinți.
Ploile torențiale au făcut ca nivelul crescut al râului Cerna să antreneze o cantitate foarte mare de deșeuri, preluate de pe malul râului.
Multe dintre acestea au ajuns și în golful Cerna, care la acea vreme era plin de pet-uri și alte deșeuri din mase plastice.
Autoritățile din Mehedinți au luat legătura cu cele din Caraș-Severin și au făcut demersuri pentru ridicarea deșeurilor.
Totuşi, situația trenează de zeci de ani, fără să poată fi rezolvată şi se repetă de fiecare dată în această perioadă a anului, când apele umflate ale râului Cerna preiau deșeurile aflate pe mal.
Sunt țări în jurul nostru care avansează constant. În România actuală se lansează iarăși pretinse „programe”. După „România lucrului bine făcut”, au venit „proiectul de țară”, „România educată”, „România normală” și altele. Dar au venit mai ales rezultatele pe dos.
La drept vorbind, unde-i „lucrul bine făcut”, când, după șase ani, se bat recorduri – de pildă, la emigrarea cetățenilor, la comercializarea de ființe umane, la îndatorare financiară, la înțelegerea vulgară a Europei – și la fiecare pas se falsifică? Unde-i educație, când crește abandonul școlar, scade motivarea învățării, se facilitează examene, tinerii „fug” de educația indigenă? Unde-i normalitate, când degradarea civică, încălcările de Constituție și abuzurile încep de sus, fără scrupule?
După multe indicii, în loc să avanseze, România a fost întoarsă de la democrație, câtă și cum era, la un stat securist și incapabil să satisfacă aspirații simple de demnitate umană. Vibranta apartenență la europenitate, trăită cu multe așteptări de către populație, a fost deturnată de semidocți, care tot ce știu este cât de „neeuropeni” ar fi cei care nu se lasă înșelați.
Acum se agită „România reclădită”, deși se vede de ani buni că nu se știe ce înseamnă program și lipsește capacitatea de a-l scrie. De altfel, cam tot ce au atins decidenții actuali s-a degradat, din prostie și rea credință. Cum observa istoricul Filip Iorga, autorii, de la „președinte” începând, sunt „personaje limitate, care se exprimă greu și au o lipsă cronică de idei”.
După cum nu au fost rezultate până acum, nu au cum să fie nici de acum înainte. Doar dacă le vor da alții!
Situația are însă și alt aspect. Priceperea și cultura țin de capacități și de pregătire, pe care, de la o vârstă, o persoană le-a dobândit sau nu. Ele nu mai depind de insul respectiv. Integritatea depinde, totuși, de fiecare.
Orice se spune, în viața publică integritatea este o valoare mai importantă decât se crede. De ea atârnă soarta celorlalți oameni. Dar cu obsesii – precum „guvernul meu”, în loc de guvernul țării, „alegeri” măsluite, în loc de alegeri curate, cu aberații – precum scoaterea din țară a rivalilor, în locul democratizării la lumina zilei, sau instrumentarea instituțiilor de forță, în locul comunicării cu cetățenii, sau ocuparea funcțiilor statului cu inși și mai slabi – nu are cum să fie integritate.
Despre integritate se discută infim, la noi aproape de loc. Să stăruim asupra ei, în câteva fraze.
Cineva poate cunoaște un adevăr, dar să nu fie integru în folosirea lui. Poate ști ce înseamnă justiția, dar să nu procedeze integru.Spus direct, integritatea se referă la regia exprimărilor și faptelor proprii dinspre sinele profund al fiecăruia, prin care fiecare se angajează cu întreaga ființă pentru adevăr și justiție, indiferent de circumstanțele vieții. Antonimele frecventate sunt „fățarnic”, „ipocrit”, „falsificator”, „câinos”.
Integritatea constă din asumarea de către persoană a unui adevăr sau a unui fapt de justiție și exprimarea lor dintr-un imbold lăuntric, indiferent de asprimea contextului. Poți fi, de exemplu, în situația în care este clar că în jur nu se muncește destul, dar integru ești dacă îți asumi acest adevăr care te implică și-l exprimi, oricare ar fi inconvenientele. Poți fi în situația în care este evident că justiția a comis nedreptăți, dar integru ești dacă exprimi aceste fapte, oricare ar fi împrejurările.
În cazul intelectualilor, chestiunea integrității se pune mai acut, știut fiind rolul lor în influențarea deciziilor. În anii recenți, Pascal Boniface a și adus discuția la criterii și a distins „intelectualii integri (les intelectuelles integres)” și „intelectualii falsificatori (les intellectuels faussaires)”. Cunoscutul specialist francez în studii strategice consideră că este o distincție crucială pentru destinul Europei actuale.
El spune cu franchețe că „intelectualii integri iau poziție din convingere nu din interes. Ei nu sunt prizonierii unui clan, ai unui trib. Ei rezistă presiunilor. Ei nu au teamă. Ei nu plătesc pentru notorietatea lor, nu fac ceva la schimb cu recompense morale sau materiale. Ei nu ezită să meargă contra curentelor dominante, dacă aceasta le pare corespunzător ideii ce li se pare justă. Ei au angajamente, dar acestea nu sunt rezultatul avantajelor sau al solidarității clanice, sociale, religioase sau etnice. Ele provin mai curând dintr-o năzuință universală. Ei sunt capabili să gândească contra lor înșile și pentru toți. Ei nu calculează înainte de a lua poziție dacă ceea ce vor exprima place sau nu, dacă le va spori sau nu popularitatea sau contul în bancă. Ei se întreabă invers, dacă este just sau nu și nu pot recurge la minciună, căci dorința lor de ceva universal ar fi afectată” (Pascal Boniface, Les intellectuelles integres, Jean Claude Gawsewitsch Editeur, Paris, 2013, p.14). Un portret care nu lasă loc completărilor!
La opusul „intelectualilor integri” sunt „intelectualii falsificatori”. Primii au scrupule, ultimii au calcule. La ultimii, scopul scuză mijloacele, la primii, nu. „Integrii se pun în serviciul cauzelor pe care le socotesc juste. Chiar dacă aceasta este riscant, ei nu se servesc de luptele lor pentru ei înșiși. Falsificatorii se servesc de cauze larg validate de media pentru avantajul lor personal. Ei suflă în sensul curentelor dominante făcând poza de curajoși rezistenți. Ei se lasă purtați de curent în vreme ce afirmă că merg împotriva acestuia. <Intelectualii integrii> permit înțelegerea mai bună a lumii și dau cheile pentru a încerca ameliorarea ei. <Falsificatorii>, dincolo de o retorică morală ipocrită, contribuie la a menține injustițiile estompând pistele” (p.15).
Se mai poate spune că „a rămâne integru, pentru a exista, pretinde un capital intelectual superior. Cel care este mai puțin dotat ar putea recurge la subterfugii și minciuni pentru a exista. A trișa este semnul slăbiciunii” (p.15). Dincolo de acestea stă, însă, caracterul și calibrul persoanei.
Revine, desigur, întrebarea: sunt „falsificatorii” intelectuali? Bronislaw Gyeremek spunea, într-un discurs memorabil susținut, cu peste un deceniu în urmă, la Universitatea clujeană, că „intelectual este cel care se dedică celorlalți”. Mi se pare cea mai concentrată caracterizare! Aș adăuga-o, totuși, fiind operațională, definiția mai detaliată a lui Emmanuel Todd: „intelectualul este un om care a dat o operă și care intervine la un moment dat într-o chestiune a societății, a politicii, a justiției, fără raport neapărat cu travaliul său” (Pascal Boniface, op.cit. p.253). Intelectual înseamnă, așadar, operă, înainte de orice, apoi intervenție condusă de pricepere și rațiune în chestiunile cruciale ale vieții din jur – societate, politică, justiție.
Și „intelectuali integri” și „intelectuali falsificatori” populează viața democrațiilor de azi. Între cele două categorii caută să se plaseze cei care nu vor să participe la falsificări, dar nu au curajul, poate nici forța, de a spune lucrurilor pe nume. Aceștia sunt cei mai mulți – mai ales acolo unde se cultivă persoane care execută „ceea ce li se cere”. Nietzsche i-a portretizat aspru (Așa grăit-a Zarathustra, 1885, partea III) ca triumf al „mediocrității (Mittelmässigkeit)”. Oricum i-am privi, aceștia formează azi ceea ce se numește „mediocrația” (Alain Deneault, La mediocratie, Lux, Quebec, 2015). Aceasta se referă la partea în mare calificată, dar descurcăreață a societății, care se strecoară la decizii.
Desigur, meritocrația și mediocrația nu epuizează alternativele. Deja grecii antici vorbeau de ochlocrație – situația în care mase dezorientate impun deciziile. Dar acest concept nu mai este destul de acoperit, cât timp luăm în seamă faptul că mase nemanipulate sunt greu de găsit acum, în era digitală. Este acoperit, însă, conceptul prostocrației – acea situație în care unii dintre cei mai slabi, profesional, civic, etic, cum au semnalat la timpul lor Stendhal și Thomas Mann, ajung la decizii.
Dar care este ponderea integrității în societate? Îi datorăm lui Max Weber observația că societatea modernă extinde acea „raționalitate materială” a vieții, în care banii vor fi unitatea de măsură a activităților. Nu va exista o piedică în fața acestei „raționalități a câștigului”. Ca urmare, va interveni o „<desfermecare> a lumii (<Entzauberung> der Welt)” (Die protestantische Ethik, Siebenstern , Hamburg, 1975, p.133), care include „birocratizarea” cuprinzătoare a vieții, încât „copacii libertății nu vor mai crește până la cer”. Se va instala o „carcasă tare ca oțelul” a supunerii. Educația va produce „specialiști fără spirit și oameni ai plăcerilor fără inimă” pe o scară nemaiîntâlnită înainte.
Unde mai sunt sensibilitatea, sinceritatea, veracitatea, integritatea? Observăm lesne că trăim o epocă în care interesul egoist, chiar pecuniar, prevalează – uneori până la a topi pur și simplu interesul public într-un fel de sumă a intereselor egoiste. Satisfacerea interesului egoist, trece la mulți drept axiomă de la sine înțeleasă a comportamentelor. Mai intră, însă, în joc și altceva?
Crizele societăților probează căo societate construită numai pe interese egoiste este conflictuală prin natură. De aceea, în reacție la un astfel de individualism rudimentar, s-a dezvoltat individualismul modern, cu o solidă conștiință a interesului public. Este vorba de acel interes comun individualităților de a apăra însăși cadrul care le asigură individualizarea, cu prevederile lui în materie de libertăți, drepturi, pluralism, alegeri libere, responsabilitate civică. Câtă distanță s-a luat într-o societate de individualismul rudimentar este de analizat de la caz la caz.
Și astăzi acest cadru, al unui individualism care își asumă interesul public, este baza normativă a oricărei organizări raționale. Nu s-a găsit una mai bună. Nici corporatismul, nici comunismul, nici anarhismul, nici individualismul rudimentar nu sînt alternative viabile, iar istoria a probat acest fapt de nenumărate ori.
Dar tot o învățătură simplă a istoriei este și aceea că nu este posibilă o societate a individualităților care sunt conștiente de interesul public fără integritate. Adică fără oameni care în năzuințele lor de adevăr și dreptate exprimă adevărul și dreptatea fără a ceda conjuncturilor! Nu se ajunge la adevăr fără integritatea constatărilor și interpretărilor. Nici la dreptate nu se ajunge fără integritate.
Societatea modernă este compusă, cum știm, din mari grupuri care se organizează în partide sau, în orice caz, partidele caută să le preia interesele și să le exprime. Optica partidelor este, prin natura lucrurilor, partizană.Disciplina partinică este indispensabilă – dacă este vorba de organizarea eforturilor în vederea atingerii unui scop. De multe ori, însă, ea a derapat și s-a opus integrității.
România actuală trăiește un asemenea derapaj. Ea atestă – prin mulțimea destinelor frânte, împotmolirile și ilegalitățile ce umplu zilele – unde duc partide compuse din inși fără disponibilitatea de a lua adevărul înainte de orice ca adevăr și de a-l exprima și de a lua justiția ca justiție și de a o exprima fără ezitare.
Or, nu se poate construi nimic durabil pe absența adevărului și pe absența justiției, iar cine trădează integritatea trădează până la urmă orice altă valoare.În definitiv, nici un adevăr nu poate fi ascuns pentru totdeauna, cum se vrea! Faptele rămân fapte, oricât se desfigurează astăzi instituțiile, spre a împiedica tragerea la răspundere!
Pe de altă parte, pentru triumful adevărului trebuie luptat! Integrul nu este deloc abstinent, așa cum se crede grăbit. Și el își are cauzele lui, pentru care în mod normal luptă.
Sunt, desigur, momente în viața politică în care nici unul dintre partide nu este soluție sau nu o socotești soluție. Dar, în orice situație, este important să ții cu adevărul și justiția, înainte de orice, și să le exprimi, fie și în vremuri de restriște. De integritate este nevoie primordial – căci fără integritate, cum se vede ușor în jur, nici adevărul nu are cum trimfa, și nici justiția, și nici un proiect nu poate prinde viață.
Revenim la punctul de plecare al articolului. În lipsa priceperii, decidenții vorbesc iarăși de “programe” mizând că cetățenii pot fi duși cu vorbe. Numai că România nu are cum să iasă din situația în care a fost adusă câtă vreme cei care ajung să-i decidă direcția dovedesc nu doar nepricepere și incultură, dar și absența integrității. Iar „jocul” meschin al ultimelor luni, de folosire a unei urgențe sanitare ca pretext pentru stări de urgență (de „demență”, cum spunea un parlamentar guvernamental!) și alertă, în fond de prostire, este doar probă în plus. Faptul că la orice indicator rezonabil România actuală stă cel mai rău în raport cu țările comparabile scutește, în mod normal, orice om cu mintea la purtător, de comentarii.
Așa sunt românii. Conform președintelui Klaus Iohannis. Și premierului Ludovic Orban. Iar demonstrația urmează să fie făcută azi, în Parlamentul României, de către ministrul Finanțelor Florin Cîțu. După mai multe refuzuri și tergiversări, acesta a acceptat în cele din urmă să prezinte în fața celei mai importante puteri a statului situația României. Situația unui stat cu cetățeni proști și ușor de cumpărat.
Cum a ajuns România să se împrumute în doar câteva luni cu sume mai mari de bani, decât a făcut-o pe parcursul întregii administrații PSD? În ce condiții au fost obținuți de la bănci și societăți de investiții acești bani? Și, mai ales, dacă au fost cheltuiți, pe ce au fost cheltuiți? Atâta timp cât la capitolul investiții suntem pe primul loc în Europa? Deși ne-am îndatorat cel mai mult? Și, în final, ce planuri are acest Guvern? Cum va accesa Guvernul cele 33 de miliarde de euro, care urmează să fie tipăriți special pentru noi de către Uniunea Europeană? Ce vor face cu împrumutul rambursabil? Ce vom face cu împrumutul nerambursabil? Discutând, desigur, în ipoteza în care Guvenul României nu aleargă după cai verzi pe pereți. Și ce vom face cu celelalte zeci de miliarde de euro pe care încă nu le-am accesat, dar teoretic putem să o facem, dacă Guvernul se pricepe să scoată la iveală programele solicitate? La aceste întrebări – și nu numai – Florin Cîțu trebuie să răspundă azi în Parlament.
Inevitabil, ministrului Finanțelor îi revine și obligația ingrată de a da explicații în numele protectorilor săi. De ce sunt românii proști, dacă nu respectă cu rigurozitate toate restricțiile impuse de Guvern, chiar dacă unele dintre acestea sunt de-a dreptul comice, altele de-a dreptul tâmpite și chiar dacă există restricții care pur și simplu nu pot fi puse în operă, întrucât nu există norme de aplicare? Din simplu motiv că Guvernul a uitat să le scrie. Ca să nu mai vorbim de faptul că nici până în acest moment, în care intrăm într-o prelungire a stării de alertă, nu există vreo notă de fundamentare a respectivei decizii. Așa cum prevede legea. De ce sunt românii proști, după cum ne informează rituos președintele Klaus Iohannis, în măsura în care nu aplică reguli pe care nu le înțeleg, pentru că nu le-au fost explicate și nici precizate? De ce nu sunt proști, dimpotrivă, românii care, legați la ochi, aplică reguli? O categorie din care, iată, cu riscul de a-mi exaspera toți cunoscuții, eu unul fac parte. Eu unul prefer să aplic regulile instituite de Guvern așa cum le înțeleg, chiar dacă ele sunt confuze sau absurde. Și cu toate acestea mă includ și eu în categoria românilor proști. La fel cum în iunie 1990 mi-am scris pe piept „Golan 100%”. Dar asupra acestui subiect voi reveni.
Dar de ce sunt aceiași români ușor de cumpărat? Cum de a ajuns Ludovic Orban la această concluzie? El pleacă de la teza conform căreia creșterea cu 40% a punctului de pensie și dublarea alocației de stat pentru copii reprezintă măsuri populiste. Mai concret, conform afrmației sale, cele două creșteri preconizate ar fi pomeni electorale. Cu alte cuvinte, statul care alocă cei mai puțini bani pentru creșterea viitoarei generații este normal la cap. Și, în măsura în care decide să aloce ceva mai mult, este un stat deviant. Care se pregătește să eșueze. Un stat care-și corupe proprii cetățeni dându-le pomeni, pentru a-și crește copiii. Și luând exemplul, ca să vezi, Germaniei. Care, în plină criză economică, a decis să recurgă la pomeni pentru copii. Și încă o dată. Atunci când PSD, deținând majoritatea în Parlament, a decis să mărească cu 40% punctul de pensie, nu a făcut altceva decât să-și mituiscă proprii cetățeni. Să le dea pomeni celor mai vârstnici. Sub forma unei mite electorale. Și aceștia, în înțelepciunea lor, se pregătesc, culmea, să accepte aceste pomeni. Noroc cu Guvernul liberal. Cu adevărat liberal. Și cu adevărat național. Care a decis să se pună de-a curmezișul pomenilor electorale. Dacă cinci milioane de români sunt proști și acceptă o mită electorală, în numele acestora și fără să mai piardă timpul pentru a-i întreba, Guvernul Orban e deștept. Și refuză să dea curs acestei operații, prin care românii urmează să fie corupți. Și încep să mă întreb din ce în ce mai serios cum de nu s-a pus încă DNA în mișcare pentru a sancționa majoritatea parlamentară care a îndrăznit așa ceva? Pentru tentativă de mită masivă electoală în plin an de alegeri.
Florin Cîțu are de dat azi explicații. Cum e cu banii împrumutați? Cu ce dobândă au fost luați de la bănci? Cu ce consecințe pentru finanțarea societăților comerciale și a împrumuturilor pentru nevoi personale făcute de cetățeni? Care este prețul pe care-l plătim sub formă directă și sub formă indirectă? Și ce a făcut Guvernul cu acest munte de bani? Astăzi guvernanții ne explică, dar ar trebui să o facă și în Parlament, de ce nu au bani pentru respectarea unor legi. De ce nu au bani pentru pensionari, deși creșterea cu 40% a punctului de pensie a fost prevăzută în bugetul de stat. Și, până de curând, Guvernul ne-a dat repetate asigurări că banii există și așteaptă cuminți data de 1 septembrie. Același Guvern trebuie să ne explice de ce încalcă o altă lege, cea vizând dublarea alocațiilor pentru copii. Pentru care în mod viclean nu a prevăzut bani în legea bugetului de stat, sub motiv că legea privind respectva creștere nu fusese încă promulgată de președinte. Mă rog, dar câteva zile mai târziu a fost promulgată. De ce nu pot fi mărite alocațiile? Nu a împrumutat Cîțu bani destui? Nu primim bani destui de a Uniunea Europeană? Nu ne-a informat același Cîțu, că ne aflăm printre cele patru state UE care au înregistrat creștere economică în primul trimestru?
Putem admite că suntem și proști, și ușor de cumpărat. Dar avem dreptul în acest sens la câteva explicații.
Și tot la capitolul explicații eu aștept de la președintele Klaus Iohannis să ne spună ce a stat la baza ultimei sale trăsnăi. Aceea de a se duce în Piața Universității pe 11 mai, pentru a comemora victimele Mineriadei. Știe domnul Klaus Iohannis ce s-a întâmplat în 11 mai 1990? A fost o manifestație în fața Guvernului. Reprezentanții Pieței Universității au purtat ultimul dialog pașnic cu guvernanții. În Palatul Victoria. După care puterea de atunci a decis reprimarea demonstrației. Curățarea – chiar acesta a fost termenul utilizat – a Pieții Universității și a peluzei din proximitatea Teatrului Național. Iar poliția a acționat. I-a stâlcit în bătaie, în puterea nopții, pe greviștii foamei. Pe ultimii „golani” rămași pe poziții. Represiunea a fost atât de cruntă, încât o parte din populația Bucureștiului a reacționat. Și, din nou, în Piața Universității s-au strâns mii de cetățeni. Și atunci a fost utilizată diversiunea numită „dați foc la autobuze”. Ordinul a venit de la vârful poliției, totul este înregistrat și probat, și oameni din poliție s-au transformat în piromani și au dat foc demonstrativ autocarelor poliției, pentru a-i acuza de acest lucru pe manifestanți. Abia apoi au fost chemați minerii și a avut loc marea represiunea. Ce a comemorat Klaus Iohannis în data de 11? A comemorat represiunea? Sau a comemorat în avans cu câteva zile victimele Mineriadei? Sau pur și simplu a dorit să isprăvească ce e de isprăvit la București, pentru a se retrage între pretenii săi în vederea serbării propriei zile de naștere? Mai interesant este că unul dintre martorii și în aceași timp victimele Mineriadei, Marian Moroșanu, zis Ceaușescu, față în față cu Klaus Iohannis, nu a îndrăznit să-i spună adevărurile de mai sus și să-l întrebe ce caută acolo.
Acum, după ce am închis și această paranteză, nu-mi pot reprima o întrebare legitimă. E clar că PSD se dă peste cap să aprobe o nouă stare de alertă. Dar oare este la fel de clar și fapul că, în ciuda repetatelor angajamente, se pregătește și să abandoneze proiectul unei moțiuni de cenzură? Și Marcel Ciolacu ne crede proști și ușor de cumpărat? Se pare că da
În țara noastră oriunde te-ai duce și oriunde te-ai întoarce vezi copaci tăiați, trunchiuri care așteaptă la pământ sau sunt transportați în camioane sau tiruri, mari și supraîncărcate, copaci mulți, nenumărați. Și e un lucru obișnuit, o banalitate a fiecărei zile. Aproape orice drum cu mașina ai face și aproape oriunde nu se poate întâmpla să nu întâlnești un camion supraîncărcat care transportă arbori tăiați.
…Dar mai sunt apoi și câteva zile pe an în care vreo primărie, autoritate județeană sau una din domeniu anunță cu mare pompă că va planta …500 de puieți, 1.000… Sau presa anunță solemn și cu mare mândrie un record absolut: vor fi plantați 3.000 de puieți!!, în nușcare loc .. ..Hei! Dar cât de frumos! Ce deosebit!… Și mulți aplaudă cu mare încântare. Lumea „de bine”, cea cu.. „cultură civică” și „ecocultură”, „civilizată” (..pentru că e „celevizată”, nu?), fericiți cu ei înșiși că sunt atât de inteligenți și cultivați încât pot înțelege însemnătatea momentului, atât de buni și plini de viziune încât …Domnule, lor le pasă de natură, de mediu, sunt oameni „înzestrați”, au conștiință!…
Totul în realitate, cea factuală, e absurd și penibil, evident! Și nu trebuie să fii prea inteligent ca să realizezi „matematica” asta: copacii mari, nenumărați când sunt aduși pe orizontală e un fapt cotidian, iar copacii mici și exact calculați când sunt puși pe verticală e o sărbătoare.. România, „o țară tristă, plină e umor” sau de orori?…
Un pensionar s-a dus să protesteze în fața unei conferințe de presă ținută de o ministresă PNL.
Pentru că ei nu e voie să fie atinși nici măcar cu un fir de păr, au trimis imediat Poliția după bătrânul care i-a criticat.
Un desant de polițiști s-au dus la ușa acestuia și i-au dat imediat amendă. Cum a îndrăznit bestia de pensionar demonic să strice fengșuiul doamnei ministru?
Peneliștii sunt perfecți. Ei nu au voie să fie criticați. Cine îi critică trebuie amendat.
Să zică mersi că nu l-au arestat și aruncat în închisoare. Că zilele astea le cam place liberalilor să bage lumea la arest, la izolare.
În timpul ăsta, în ultimii ani, hoarde de ticăloși au făcut toate măscările cu putință la adresa celor care nu sunt ca ei.
Au huiduit.
Au provocat, intrînd în sufletul omului, împroșcând salivă, vorbind la trei centimetri de interlocutor, îndesând cu nesimțire telefonul mobil în fața oamenilor.
Au fluturat cătușe pe la nas.
Au dat cu pungi cu sânge și cu rahat în pereții instituțiilor.
Au întrerupt ședințe de Parlament și au urlat cât i-a ținut gura.
Au întrerupt tot ce se putea întrerupe: ședințe parlamentare, ședințe de consilii locale, conferințe de presă, mitinguri. Tot. Tot.
Au proferat amenințări.
Au adus injurii. Au scuipat. S-au tăvălit pe covoare.
Au făcut ca toți dracii.
Nimeni nu le-a făcut nimic.
Ei au voie. Doar ei au voie. Când însă le face și lor cineva la fel, dintr-o dată descoperă democrația și drepturile omului. Și mai ales poliția.
Cristoșii mamilor voastre de nemernici, cu dubla voastră măsură, cu ipocrizia voastră ticăloasă, cu fățărnicia voastră de naziști. Ticăloșilor. Ticăloșilor. Ticăloșilor.
Ministrul Educaţiei şi Culturii din Olanda, Ingrid van Engelshoven, a anunțat Parlamentul printr-o scrisoare că în câțva ani menționarea sexului persoanelor nu va mai fi inclusă în cărțile de identitate ale cetățenilor acestei țări
Ministrul olandez Ingrid van Engelshoven a justificat scoaterea menţiunii cu privire la sexul persoanei de pe cărţile de identitate ale olandezilor prin aceea că precizarea sexului nu reprezintă o informaţie necesară.
Van Engelshoven a precizat că menţiunea cu privire la sex nu va mai exista “începând din 2024/2025” și că acest lucru are ca scop limitarea acolo unde este posibil a prezentării de informaţii care nu sunt necesare cu privire la sex, chiar dacă aceste informaţii vor fi în continuare incluse în paşapoarte.
“Olanda nu va fi primul stat membru UE în care în cărţile de identitate este omis sexul. Cartea de identitate germană nu include această informaţie. Oamenii ar trebui să fie liberi să-şi creeze propria identitate şi să trăiască în libertate deplină şi în siguranţă”, a precizat ea, arătând astfel că scoaterea mențiunii la sexul persoanelor ar ca scop încurajarea transsexualității.
Cei cau au salutat propunerea au fost organizaţiile olandeze LGBTI care au spus că o veste excelentă pentru oamenii care au probleme zilnic din cauza acestor categorii de pe cartea de identitate, adică a celor care se cred de alt gen decât cel biologic.
Când instituțiile statului și clasa politică deraiază de pe linia apărării intereselor naționale, factorul intern, ca structură informală a conștiițelor patriotice, care veghează ca securitatea existențială a natiunii să nu fie periclitată, intră în alertă. Suma motivelor de alertă a atins pragul critic:
Nu suntem un popor liber și nu ne manifestăm, prin instituţiile reprezentative, ca naţiune suverană.
Politică externă a României din ultimul sfert de veac are drept constante râcâitul ușilor cancelariilor occidentale, conformismul la interesele altora, absența proiectelor regionale de bună vecinătate, imixtiunile brutale, repetate și nesancționate ale ambasadorilor marilor puteri în chestiuni de stricte afaceri interne. Prin situarea ei geografică, dimensiuni, populație și resurse, prin continuitatea locuirii neîntrerupe a teritoriului ei de peste opt milenii, prin receptivitatea oamenilor la cultură, prin vocații diplomatice de mare anvergură demostrate, România are toate capacitățile virtuale de important lider regional. Dar cei pe care i-am ales să ne exercite suveranitatea natională, în loc să vadă și să înțeleagă ce se întâmplă foarte aproape de noi și care sunt problemele ce reclamă aici rezolvări, ne-au legat la remorca intereselor altora prin pustietățile deșerturilor din Afganistan, Irak, prin primul stat al Mafiei, Kosovo și aiurea prin lume. Iată ce spune președintele ales al S.U.A. despre angajamentele asumate de administrația care pleacă și la care suntem parte: „Uitaţi-vă puţin la starea lumii de la ora actuală. E un o adevărat balamuc, asta ca să fiu politicos. Noi nu am mai trăit niciodată o perioadă aşa de periculoasă. Aşa-zişii specialişti din clasa conducătoare de la Washington sunt, cu siguranţă, cei care ne aruncă pe noi în rahat. Şi atunci, de ce ar trebui să continuăm să le dăm atenţie? Iată ce ştiu eu: Ceea ce facem noi, nu mai merge. Când vedeţi că vă înfundaţi tot mai mult într-o groapă, încetaţi să mai săpaţi”.
Suntem un popor de proletari.
Condiţia primară sine qua non a libertăţii este proprietatea. Nu există libertate fără proprietate. România și cetățenii români nu mai au în proprietate o parte însemnată din teritoriul național, fiind atacate fundamente constituționale ale existenței național-statale. Noi nu suntem liberi să decidem nici măcar preţul apei care ne este indispensabilă vieţii, fiindcă deciziile asupra acestei resurse, cauză a viitoarelor războaie, nu ne mai aparţin. Nu doar apa, dar şi aerul este gestionat la nivel global. Dependenţa economică anulează capacitatea de decizie. Nu faci ceea ce doreşti cu adevărat, ci ceea ce îţi poţi permite. La nivel de naţiune asta este o mare dramă existenţială. Dar la nivel planetar, căci lucrurile în această direcţie sunt scăpate de sunt controlul guvernelor ? Un guvern mondial încă nu există , există, însă, o periculoasă guvernare ocultă a lumii, de care trebuie să ne temem, fiindcă necunoscutul este un permanent potenţial de ameninţare.
Suntem cetățenii unei țări asasinate economic.
Mediul de afaceri românesc, care ar putea genera o conştiinţă economică naţională, ca suport decizional suveran, este permanent agresat de:
– legislaţie impredictibilă;
– suprataxare;
– constrângeri politice umilitoare;
– incompetenţa administraţiei suprapopulate și hiperbirocratizate;
– sabotaje din partea reţelelor de afaceri transnaţionale;
– presiunile inimaginabile ca proporţii şi metode din partea instituţiilor şi funcţionarilor contaminaţi de corupţie;
– discriminarea în raport cu companiile străine;
– serviciile publice privatizate exclusiv pentru stoarcerea de profit pe seama suprafacturării și a a prăbușirii infrastructurii acestor servicii;
– statul în stat al regiilor autonome le statului, unele foarte bogate, printre marii datornici ai bugetului public, dar nesecate surse ale finanțărilor politice ilegale și veniturilor clandestine ale unor rețele transpartinice;
– incompetența, pasivitatea , chiar obstrucția fățișă a misiunilor consulare chemate să promoveze interesele de afaceri … şi enumerarea poate continua.
Suntem un popor într-o accentuată criză demografică şi cu cea mai înaltă rată de emigrare după marile migraţii barbare din primul mileniu.
Circa 3,5 milioane de români sunt navetiști internaționali ori rezidenți de dată recentă în străinătate. Calculat pe unitate de timp s-ar putea să devansăm multe dintre popoarele migratoare din primul mileniu. Un număr comparabil de emigranți a generat cei cinci ani din război din Siria. Paradoxul este că la o scădere a numărului populației cu cca. 3 milioane , independent de migrație, în listele electorale sunt cu 2,7 milioane de alegători mai mulți decât în cetățenii cu drept de vot (A se vedea comunicatul Institutului Național de Statistică , din iunie a.c., comunicatul Ministerului Educației la deschiderea anului școlar, care referă asupra populației preuniversitare, și cel mai recent comunicat al Autorității Electorale Permanante. A se compara dinamica populației votante din 1990 până în 2016 cu dinamica demografică).
Suntem o națiune fără statul de drept funcţional.
Puterile statului nu sunt în serviciul cetăţenilor. Ele au fost acaparate de clanuri transpartinice şi reţele infracţionale transnaţionale controlate de centre de putere externe. Unii ca ne guverneze, ceilalţi să ne desfiinţeze. Drepturile la sănătate, la educaţie, la justiţie şi multe altele sunt doar litere moarte în Constituţie. Constituţia nu este apărată, în primul rând prin neaplicare şi nerespectare!
Suntem un popor cu o clasă politică incapabilă a servi interesului public şi care nu face casă comună cu interesul naţional.
Fără excepţie, partidele nu cunosc nici măcar conceptul interesului naţional şi sediul acestuia în Constituţia României. După a noastră clasă politică interesul naţional ar fi să-i iubim pe americani şi să-i urâm pe ruşi. Asta ar însemna să fim un neam semănător de vrajbă şi să culegem roadele ei. Interesul naţional este să fim un popor liber, prosper, o naţiune suverană, demnă, respectată, cu teritoriul intangibil, statul indivizibil.
Suntem un popor cu elitele în agonie.
Elitele naţionale în care naţiunea îşi pune cu îndreptăţire speranţele au fost dezbinate şi antagonizate. Pe de o parte, o elită foarte vocală, dar esenţialmente distructivă şi foarte periculoasă, fiindcă nu-şi poate reprima predispoziţia la perpetuă trădare. Pe de altă parte,o elită mai modestă numeric, de foarte bună calitate, dar pusă la colţ, redusă la tăcere şi permanent atacată şi cu accesul la comunicare controlat şi scurtcircuitat.
Suntem o nație cu moralitatea civică agresată, deturnată și grav amenințată în fundamentele ei creștine.
Îndatorirea civică de a nu lăsa nesancţionat răul observat în actele, faptele şi gesturile puterii nu prea ne este cunoscută şi la îndemână. Lumea în care trăim nu este rea din cauza oamenilor răi, ori nepotriviţi locului în care i-am trimis să ne reprezinte, ci din cauza toleranţei faţă de cei care fac răul, dovedesc incompetenţă, rea voinţă, administrează fraudulos afacerile publice, ne propăvăduiesc religia demagogiei politice, intră în politică săraci, cu datorii, ca peste un an-doi să-şi trimită odraslele la studii în străinătate, la universităţi unde plătesc 75.000 -100.000 (euro sau dolari) de student. Sunt şi familii cu doi sau trei studenţi întreţinuţi la studii dintr-un salariu de deputat sau senator. Imunitatea la critică este o altă problemă, care ne arată că nesimţiţii odată cocoţaţi la putere nu mai este chip să se dea plecaţi, decât dacă sunt doborâţi cu forţa legii, ori alungaţi de vreo revoltă ameninţătoare.
Suntem o națiune cu percepția realităților politice externe atrofiate.
In plină eră informațională suntem printre popoarele cele mai strict izolate informațional. Suntem intoxicați letal cu o suprainformare reziduală, inutilă existențial, dar importantă pentru a ne destructura sistemul valorilor identitare și a ne ține departe de ce se petrece cu adevărat în lume. Lumea în care trăim nu este numai rea, dar a şi luat-o rău de tot la vale. Superputerea mondială nu cunoaşte, ori nu vrea să utilizeze frâna. Să sperăm la altceva cu viitorul președine al acestei superputeri ? Cei ameninţaţi de lipsa frânei ce să facă ? Sunt nevoiţi sâ pună sabotul pe şinele celor care se cred locomotiva istoriei, că doar nu or să se lase călcaţi.
Suntem un popor cu securitatea națională subminată
Cei trei preşedinţi posdecembrişti „…Escu”, fiecare în felul său au fost discipoli, apoi mentori ai unui sistem de poliţie politică prin care să-şi ţină adversarii, în primul rând cei personali, dar şi cei politici cât mai departe de putere. Din această realitate a decurs un cumul de consecinţe dăunătoare, care au împiedicat conceptualizarea domeniului securităţii naţionale pe baze constituţionale, în consens şi cu doctrinele postmoderniste ale securităţii, iar de reforma legislativă a activităţii serviciilor de informaţii nici nu poate fi vorba. Actualul președinte nu a demostrat în doi ani că ar fi capabil să-și țină cuvântul dat.
Suntem un popor cu partide fără ideologie.
Partidele politice și parlamentele au devenit instituții decadente, cu mii de ani în urma progreselor tehnologice. În plan ideatic-politic, omenirea este prizoniera clasicilor Greciei Antice și a instituțiilor Dreptului roman. Sistemul democratic bazat pe valorile ideologice antice nu are capacitate de guvernare într-o lume supertehnologizată. Epoca post-modernă are drept caracteristică dictatura companiilor I.T., care au devenit mai puternice decât guvernele. Dependența omenirii de rețeaua informatică globală este o altă formă totalitarism, cu atât mai periculos, cu cât nu-i vedem decât avantajele. Ideologia generată de rețeaua globală tinde reducerea la un numitor comun a tuturor activităților umane – cunoștințele, o proprietate virtuală și intangibilă, domeniu în care în România nu s-a întâmplat, încă, ceva notabil. Inteligențele românești în materie sunt un bun de export. Contra războiul nostru cibernetic nu pare a avea ca prioritate protecția mediului de afaceri, ci controlul total al populației. Deocamdată nu au reușit să ne convingă de contrariu. Nota bene: Să reflectăm la cheltuielile imense pentru informatizare, dar și la lipsa ori calitatea rezultatelor („Microsoftgate”).
Suntem un popor cu opțiunile politice controlate de un sistem electoral militarizat
Suntem un popor guvernat prin minciună, incompetență și servilism.
Suntem un popor ale cărui guverne sunt în incapacitate de a guverna în litera și spiritul Constituției, cercetând și valorificând bunele practicii ale guvernării înaintașilor care au rămas în istorie ca ctitori de țară. Nu-i mult de cercetat, că nu sunt prea multi, doar vreo trei-patru în istoria statalității moderne la români.
Chiar suntem un popor care iubim trădarea, tolerîndu-ne înalt trădătorii „Dacă voi câștiga eu, vă pun totul la dispoziție. Adică țara și toate reursele ei. Dacă va câștiga contracandidatul meu, s-ar putea să aveți ceva probleme”. Cam aceștia au fost termenii în care niște candidați la Președinția României și-au exprimat disponibilitatea la crima de hiclenie. Unul la București, într-o ambasadă. Altul pe la ușile siloviki-lor din Administrația Kremlinului. Am fost solicitat, de un gazetar vâlcean, să propun un clasament al partidelor care au trădat interesele naționale.Toate sunt vinovate. Unele comitente, altele prin pasivitatea complice. Dar, să fim corecți, nu partidele in sine, nici cele chiar înființate la comenzi străine, ci mercenarii politici, unii chiar profesioniști ai trădării, care pun mâna pe conducerea partidelor pentru a le folosi în scopuri antinaționale.
Nu au existat și nu există, din păcate, formațiuni politice care să nu aibă figuri marcante cu vulerabilități la trădare neobservate și rămase cumva nevalorificate. Motiv pentru care, extrapolarea unui bine cunoscut Manifest, din anul 1848, este cât se poate de actuală:
„O stafie bântuie prin România. Stafia antipatriotismului deșănțat și a trădării naționale.Nimeni nu se unește într-o sfântă hăituială împotriva ei. Nici Prea Fericitul Patriarh, nici Laicul Președinte, nici ministrii celor șapte poliții secrete. Dacă vorbești de dragoste de Neam și credința datorată Patriei ești un retard comunist. Toți din elita puterilor laice și religiioase mimează interesul național, dar nici unul nu a făcut dovada cunoașterii acestui interes, adică faptul de a fi liberi și prosperi într-o țară nimănui închinată, cu depline drepturi, de popor suveran, asupra darurilor date de Dumnezeu pământului numit România. Români din toate zările lumii, uniți-vă !”.
O să cred în virusul vedetă doar când morții vor fi adunați din șanțuri cu buldozerele. Deocamdată, doar banii se adună în conturile cui trebuie”
Cheloo, de la trupa Paraziții, a postat un mesaj-manifest pe pagina oficială de Facebook. Artistul acuză autoritățile de proasta gestionare a crizei coronavirusului, de tendința lor de a induce panică în rândul populației și de încercarea de a manipula cetățenii în vederea obținerii de foloase materiale.
El spune că va refuza să poarte mască și nu va intra în categoria celor care varsă bani în buzunarele marilor retaileri, conduși de isteria creată de autorități.
Haștagul #refuzdebotniță se repetă de câteva ori în textul distribuit de rapper.
„Asasinat administrativ al spiritului.
!!! Spitalele refuză să interneze pacienți cu simptome de Covid. Oameni cu temperatură de peste 38°, stare generală proastă si tuse accentuată, sunt trimiși în izolare la domiciliu, fără a fi testați. Testele se fac pe programare si, până când le vine rândul, liber la promenadă
În schimb, Arafat induce panică în rândurile populației. Matematica fricii. Ține-i înspăimântați și vinde-le botnițe.
O să ajungem să fim obligați să ne cumpăram,fiecare, câte un apartament, în cazul în care ne îmbolnăvim, să avem unde să ne izolăm. Totul pentru bunastarea lui Arafat! Botnița lui Lady Arafat mă insultă!
Făcând parte din categoria celor care nu contează decat în sondaje, o să fac tot posibilul ca masca să devină un obiect dispensabil.
Refuz să mai umplu buzunarele marilor retaileri, abținându-mă , pe cât posibil, de la cumpărăturile săptămânale.
Nu voi mai cumpăra pâine, carne, lapte, brânza și alte alimente de bază din magazine.
O să cumpăr, ce nu reusesc să produc în grădina proprie, de la tăranii care nu au loc să-și vândă produsele in supermarket sau piata.
Acum este momentul în care putem sfida un sistem pervers, prin refuz de consum, haotic, de produse de care nu avem, cu adevarat, nevoie.
Vă urez un Covid păcut în continuare!
P.s. O să cred în virusul vedetă doar în momentul în care morții vor fi adunați din șanțuri cu buldozerele.
Deocamdată, doar banii se adună în conturile cui trebuie”, a scris artistul pe Facebook.
Guvernul a adoptat luni un proiect de lege care se referă la carantinarea, izolarea și internarea persoanelor în cazul unei epidemii. Acesta nu este valabil doar pentru pandemia de COVID-19, ci stabilește cadrul legal pentru măsurile luate în orice situație de risc biologic și epidemiologic.
Proiectul de lege adoptat luni de Guvern, referitor la carantina, izolarea și internarea obligatorie a pacienților COVID-19, prevede și carantina bunurilor. Proiectul a fost prezentat în exclusivitate de Adevărul. Proiectul de lege a fost trimis la Parlament, unde poate fi modificat de majoritatea PSD-ALDE-ProRomânia.
Astfel, Art. 2 al legii prevede că
În înțelesul prezentei legi se definesc următorii termeni: a) „carantina persoanelor” reprezintă o măsură de prevenire a răspândirii bolilor infecto-contagioase, constând în separarea fizică a persoanelor sănătoase, suspecte de a fi infectate sau purtătoare ale unui agent patogen, de alte persoane, în spatii special desemnate de către autorități, la domiciliu sau în locația declarată de către persoana carantinată.
Art. 2 În înțelesul prezentei legi se definesc următorii termeni: a) „carantina persoanelor” reprezintă o măsură de prevenire a răspândirii bolilor infecto-contagioase, constând în separarea fizică a persoanelor sănătoase, suspecte de a fi infectate sau purtătoare ale unui agent patogen, de alte persoane, în spatii special desemnate de către autorități, la domiciliu sau în locația declarată de către persoana carantinată. b) „carantina bunurilor” reprezintă o măsură de prevenire a răspândirii bolilor infecto-contagioase, prin care se urmărește separarea bagajelor, containerelor, mijloacelor de transport sau altor bunuri suspecte de contaminare.
Secretarul de stat Raed Rafat a precizat luni că proiectul de lege privind carantina, aprobat în Guvern, are o definiție a carantinei asemănătoare cu regulamentul internațional sanitar, că izolarea la domiciliu este soluția la care se va recurge doar când capacitatea spitalelor e depășită. Legea prevede și modalitățile de contestare a măsurilor de izolare și carantină. De la intrarea în vigoare a deciziei CCR privind neconstituționalitatea carantineri decisă prin ordin de ministrul, 550 de persoane au fost externate. Raed Arafat a relatat cazul unui pacient care a cerut externarea, deși necesita oxigenare.
Vicepremierul Dan Barna a declarat, luni seară, într-o emisiune la postul public de televiziune TVR 1, că România nu va putea funcţiona fără un sistem public de spitale, potrivit Agerpres.
Vara trecută, Rusia a fost prima țară care a anunțat aprobarea unui vaccin anti-Covid-19. Începând cu Mexicul și terminând cu Iranul, zeci de țări au comandat de atunci doze din acest vaccin, cunoscut sub numele de Sputnik V. Dar în Rusia, campania de vaccinare s-a izbit de unul dintre cele mai mari niveluri de neîncredere.
Guvernul nu are, în acest moment, în plan niciun lockdown sistemic, general, a declarat, luni seară, într-o emisiune la postul public de televiziune TVR 1, vicepremierul Dan Barna, potrivit Agerpres.
Vaccinul anti-Covid Pfizer/BioNTech a fost capabil să neutralizeze o nouă variantă a coronavirusului care se răspândește rapid în Brazilia, potrivit unui studiu de laborator publicat luni în New England Journal of Medicine, relatează Reuters.
Minutenlang hatte Derek Chauvin auf dem Nacken von George Floyd gekniet – nun muss sich der Ex-Polizist vor Gericht für den Tod des Afroamerikaners verantworten. Doch zum Auftakt gibt es Verwirrung.
Als Wendy Lower das Bild eines NS-Massakers 1941 sah, das den Mord an einer Frau und ihren Kindern zeigt, schwor sie sich, alle Fakten aufzuklären. Die US-Historikerin forschte über Jahre – und fand sogar die Kamera des Fotografen.
Comentarii recente