Când timpul te uită…

22 iul.

doritesinedorite

Când timpul te uită ai vrea să îi reamintești c-ai obosit, că ești pregătită pentru marea trecere, mai bine tu…

Așa gândea în timp ce înainta cu pași mărunți și nesiguri. Ghetele se scâlciaseră și își pierduseră demult culoarea, iar spatele o durea tot mai tare. Câţi ani avea? Dumnezeu știe. Poate 90, poate mai mult. Nu-și mai amintea anul când venise pe lume. Își amintea doar că viaţa nu a menajat-o deloc.

Avusese două fete. Pe una a chemat-o Dumnezeu la el, mult prea tânără. Un accident o lăsase paralizată și ani la rând i-a împins căruciorul de suferință. I l-ar fi împins la nesfârșit numai să mai rămână, dar într-o zi s-a stins ca o luminiţă la prima adiere.

Apoi s-a dus bărbatul. Nu era om rău, mai bea câteodată, dar nu făcea scandal. Bea și se punea la somn. S-a îmbolnăvit și în loc să renunţe…

Vezi articolul original 202 cuvinte mai mult

INTELEPCIUNE SI ADEVAR

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: