În ultimii 30 de ani, prin guvernele României s-au perindat 422 de miniștri. Au fost atât de mulți, încât oamenii au obosit să-i mai evalueze pe cei care ajung în aceste funcții. Numirea unui ministru a devenit exclusiv o afacere politică, negociată în spatele ușilor închise și tranzacționată după cum o dictează interesele de partid. Scârbiți, cetățenii s-au întors cu spatele, au dat din mână a lehamite și și-au văzut mai departe de viață.

Până într-o zi de martie, când țara s-a oprit în loc, în fața uneia dintre cele mai grave crize din ultimul secol. Blocați în case, românii au deschis televizoarele și au constatat că un bărbat grizonant își trăsese o geacă pe el și se chinuia să le vorbească de la înălțimea celui de-al doilea om în stat, după președinte.

A fost un moment în care majoritatea oamenilor din această țară s-au întrebat, probabil, ce era mai grav: că în România se instaurase starea de urgență sau că habar nu aveau cine era bărbatul grizonant care le spunea în ce condiții au voie să mai iasă din case.

Românii aflau, brusc, că politicienii nu pot fi ignorați la nesfârșit. Bărbatul cu geacă era ministrul lor de Interne și se vedeau nevoiți să-l asculte cum citea sacadat de pe foaie, cu dificultatea unui școlar repetent.

Ne-am întrebat de unde vine acest om și cum a ajuns în poziția de a prezenta ordonanţe militare care afectează viețile a 20 de milioane de cetățeni. Ca să-i reconstituim biografia, am vorbit cu zeci de oameni care i-au fost parteneri şi cu alte zeci, care i-au fost adversari. Am vorbit și cu el. Apoi am răsfoit prin sute de articole din presa anilor ’90 şi 2000 şi am studiat documente publice dosite prin sertarele instituțiilor locale.

Am reuşit să recuperăm, din mărturii şi documente, cele mai importante momente ale ascensiunii sale. De la adolescentul care urma facultatea de Sudură la seral, la tânărul care făcea asigurări de mic trafic în comunism. De la aventurierul care aducea mașini din Germania, la politicianul ajuns profesor universitar pe blat la o fabrică de diplome false. De la primarul unui orășel de provincie, la ministrul trufaş în geacă de piele.

Aceasta e biografia lui Marcel Vela, ministrul de Interne al României.

 TÂNĂRUL NELU RENUNȚĂ LA FACULTATE 

Ioan Marcel Vela se naşte într-o familie modestă de ţărani muncitori din satul Armeniş, judeţul Caraş Severin. Tatăl lucrează în postul de casier la primărie, iar mama sa, Iconia Vela, e colectoare de lapte. Meseria ei e să verifice calitatea laptelui pe care i-l aduc, zilnic, consătenii şi să se asigure că fiecare dintre ei îşi îndeplineşte cota. „Femeie corectă şi foarte riguroasă, nu îndoia laptele. De aici a moştenit şi Nelu exigenţa“, spune Sorin Copăceanu, medic veterinar în Armeniş, responsabil s-o controleze la rândul său pe doamna Iconia.

Nelu, cum îl ştiu sătenii pe Marcel Vela, părăseşte casa natală odată cu admiterea la Liceul „Traian Doda“ din Caransebeş. Locuieşte la internatul liceului. Nu e printre elevii fruntaşi, susţine fostul său diriginte, dar poate lua un 7 dacă se străduieşte. Peste ani, cei doi se vor întâlni în birourile primăriei Caransebeş. Dirigintele va cere ajutorul fostului său elev, ajuns între timp primar de municipiu, pentru a tipări o carte. Se va simţi însă umilit de răspunsul tranşant: „Ţara arde şi baba se piaptănă!“. „O jigodie mică ajunsă jigodie mare“, îi va spune profesorul.

După absolvirea liceului, în 1982, tânărul Marcel Vela se hotărăşte să meargă la Facultatea de Mine, la Petroşani. În Armeniş, toată lumea ştie că fiul satului a făcut şcoală în oraşul minier. Avea şi loc de muncă asigurat, căci bunicul fusese maistru la cariera din Armeniş. Nimeni nu ştie însă cât a stat la facultate şi de ce a plecat. Un lucru e clar însă: Marcel Vela nu a absolvit niciodată Facultatea de Mine.

Universitatea din Petroşani refuză să ofere detalii despre activitatea sa universitară în Valea Jiului, precizând că „informaţiile se încadrează în aria datelor cu caracter personal“. O explicaţie are însă chiar Marcel Vela: „Am văzut acolo un accident cu nouă morţi. Eram student în anul I, şef de grupă. Mă rog, nu am văzut efectiv, dar am auzit despre el. Am văzut nebunia, scandalul, sicriele. Şi am constatat că nu sunt făcut pentru a fi miner. În plus, era şi complicat să ajungi la Petroşani, trebuia să schimbi vreo trei autobuze, aşa că am renunţat la facultate din primul an, din semestrul II“. Şi, cum eşecurile academice nu se trec în CV, Marcel Vela preferă să dedice această perioadă stagiului militar.

Armata o face la infanterie, la Şcoala de Ofiţeri în rezervă din Lipova. Colonelul în retragere Mircea Cosor îşi aminteşte de fostul recrut: „Era un copil de la ţară, instruit ca la ţară, dar mult mai disciplinat decât ceilalţi“.

 DRAGOSTEA ȘI TEHNOLOGIA SUDĂRII 

În ’84, la doi ani de la terminarea liceului, Vela se hotărăşte să dea admitere la Institutul de Subingineri de la Reşiţa. Planul lui e să pună bazele unei frumoase cariere muncitoreşti în industria locală, care să-i împlinească deopotrivă şi viaţa de familie: „Prietena mea, viitoarea soţie, deja se dusese la Sudură, la Timişoara, aşa că am ales şi eu Sudura. Am făcut-o din dragoste şi pentru perspectiva de a fi împreună cu soţia mea“, explică Vela astăzi.

Vela reuşeşte să intre la facultate, la seral, la specializarea „Tehnologia sudării“. „Nu era printre vârfuri, dar s-a străduit. Ştiu că făcea naveta zilnic de la Caransebeş, cu trenul“, povesteşte Octavian Crivacucea, unul dintre profesorii săi din acea perioadă. Ca absolvent de Tehnologia Sudării, perspectivele de carieră nu prea depăşesc însă statutul de inginer de exploatare sau de şef de atelier, aşa că Vela intră încă din facultate într-un domeniu cu perspective mai largi.

Se angajează ca agent de asigurări la ADAS Caransebeş, societatea comunistă de asigurări. Cel mai frecvent se ocupă cu asigurările de viaţă pentru muncitorii angajaţi la combinatele şi la uzinele din regiune. „Uneori, mai vorbeam cu casierul de la uzină şi, în schimbul unui procent de 3%, el putea încasa asigurarea în locul meu. Mai aveam şi acţiuni prin sate, în care asiguram bunurile sătenilor“, îşi aminteşte Vela.

Apoi, mai încheie asigurări pentru cei care au paşaport de mic trafic. Practic, Vela îi asigură pe cei cărora regimul comunist le permite să părăsească ţara în special pentru a face comerț în Iugoslavia. E o responsabilitate mare, ce nu se poate încredinţa decât celor care prezintă încredere în faţa regimului. „Pe atunci, mă întâlneam des cu el în şedinţele Consiliului Oamenilor Muncii, un fel de sindicat din comunism. Într-o sală cu 200 de angajaţi, el era cel mai activ băiat care lua cuvântul!“, povesteşte Constantin Duţă, fost activist PCR și inspector de asigurări înainte de ‘89.

După ‘90, Vela a fost acuzat de rivalii politici că în perioada comunistă ar fi avut relații strânse cu Securitatea. Un document care dovedea recrutarea sa ca informator a circulat prin presă la începutul anilor 2000 și a fost reluat în ultimul an, însă Marcel Vela a spus că hârtia este falsă și a prezentat o decizie necolaborare de la Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS).

Pe presupusul document de recrutare apare numele unui ofițer de Securitate pe nume Jurcă. În 2005, după ce Marcel Vela a ajuns primar, un anume Ilie Jurcă, fost ofițer de Securitate, a ajuns director al Corpului de Gardieni Publici Caransebeş și mai apoi administrator al firmei POL-COM, deținută de municipalitate și însărcinată cu paza mai multor obiective din oraş.

Contactat de Recorder, Ilie Jurcă a admis că a lucrat la Securitate înainte de 1989, dar a susținut că n-a avut niciun fel de relaţii cu Marcel Vela, presupusa recrutare a acestuia fiind doar „o speculație cu miză politică“. Nici Marcel Vela nu admite să fi avut vreo legătură cu fostul angajat al Securităţii: „Într-un oraş mic, te ştii cu oamenii pentru că îi vezi pe stradă, dar pe Ilie Jurcă l-am cunoscut abia când am ajuns la primărie. Eu, oricum, ştiam mai mult din Miliţie decât din Securitate“, susţine ministrul de Interne. Acesta are o explicaţie şi în ceea ce priveşte presupusul document de recrutare: „Îi aparţine generalului Stepan, fost comandant SRI în primii ani de după Revoluţie. El avea la el în bibliotecă mai multe astfel de cartoteci necompletate, iar în 2000 le-a completat cu numele contracanditaţilor partidului pe care îl susţinea. SRI chiar a dat un comunicat în iunie 2000 că fişele nu există“. E vorba de generalul de brigadă Teodor Stepan, decedat în 2011, fost şef de cabinet al lui Sorin Frunzăverde.

 A FOST SAU N-A FOST MARCEL VELA LA REVOLUŢIE? 

Momentul Revoluției din decembrie 1989 nu putea să lipsească din biografia lui Marcel Vela, care și-a trecut în CV un certificat de „Luptător cu rol determinant pentru Victoria Revoluţiei“. Numai că nimeni nu poate spune exact care a fost contribuţia sa la revolta anticomunistă din Caransebeş. Nici măcar cei care l-au ajutat să obţină certificatul.

Caransebeș este unul dintre puținele orașe din România în care oamenii s-au ridicat împotriva regimului Ceaușescu atunci când acesta avea încă puterea în mână. Sute de oameni au ieșit în centrul orașului în ziua de 21 decembrie 1989, câțiva participanți fiind chiar împușcați de forțele de represiune. Marcel Vela susţine că s-ar fi aflat şi el în mijlocul evenimentelor şi chiar că l-ar fi dus la spital pe unul dintre răniţii Revoluţiei, pe care doctorii n-au reuşit să-l salveze. Nu am găsit însă nicio dovadă sau mărturie că Marcel Vela s-ar fi numărat printre cei care au avut curajul de a înfrunta represiunea din zilele premergătoare fugii lui Ceaușescu.

Imagine din timpul Revoluției de la Caransebeș FOTO: „Bun venit, libertate! – Mihail Rădulescu”

„A avut curaj să vină când erau deja 13.000 de persoane în faţa primăriei“, îl ironizează unul dintre conducătorii revoltelor cu care am stat de vorbă. În timp ce, în amintirile sale, Marcel Vela are mai degrabă apariţia unui erou de film: „A doua zi, pe 22, am intrat în primărie şi mi-am dat seama că nu avem la ce să vorbim. Atunci am adus un televizor, o staţie, boxă şi microfon de la un prieten electronist, care făcea discotecă. Am mers cu Dacia mea şi, la întoarcere, am parcat în faţa primăriei. Îmi aduc aminte cum s-au dat toţi la o parte şi au aplaudat când am ajuns. N-am vrut iniţial să vorbesc, că erau atâţia oameni mai cunoscuţi şi mai importanţi în jurul meu. Dar, până la urmă, am şi vorbit mulţimii, anunţând arestarea lui Ceauşescu. A fost unul dintre cele mai frumoase momente din viaţa mea“. Marcel Vela susţine că această poveste se află în dosarul său de revoluţionar, cu toate că ea nu poate fi confirmată de nimeni.

Dintre toți revoluționarii locali cu care am stat de vorbă, unul singur ne-a confirmat că l-a văzut pe actualul ministru în zilele Revoluției. Este vorba de Mihail Rădulescu, fost judecător în comunism şi lider al revoluţionarilor în democraţie. Acesta își amintește un singur moment, din ziua de 22 decembrie: „În jurul orei 12.00, eu mă aflam în balconul primăriei şi vorbeam mulţimii. Atunci, cineva m-a bătut pe umăr şi mi-a întins un microfon: «Domn’ judecător, vorbiţi aici!». Era Marcel Vela“. În afara gestului de a conecta revoluţia din Caransebeş la boxe, niciun revoluționar nu ne-a mai putut da vreun detaliu despre activitatea lui Marcel Vela din decembrie 1989. „Ştiţi cum era acolo? Ca la finalul unui meci de fotbal, la ieşirea de pe stadion. Poate te mai ştii din vedere, dacă eşti suporter, dar în mulţimea aia nu e cineva care să se remarce“, explică ministrul de Interne.

Totuşi, informaţiile detaliate ar trebui să se regăsească în dosarul personal pe baza căruia Vela a primit certificat de revoluționar. Acesta se află la Secretariatul de Stat pentru Recunoaşterea Meritelor Luptătorilor împotriva Regimului Comunist, condus de către liberalul Puiu Fesan. Numai că şeful instituţiei refuză să dea acces la dosarul colegului de partid: „Datele solicitate de dumneavoastră nu vă pot fi comunicate“.

Motivul e simplu, povestesc chiar revoluţionarii: în 1992, Vela ajunge să fie numit viceprimar al Caransebeşului. În această calitate, îl cheamă în biroul său pe Zaharia Drăghiţă, liderul de-atunci al asociaţiei de revoluţionari. Scopul: să-i dicteze acestuia ce să scrie într-o declaraţie oficială, pe baza căreia Vela să-şi construiască ulterior dosarul de revoluţionar. O astfel de declaraţie e ca un cec în alb pentru tânărul viceprimar. „Dă-i şi lui, că-i de-al nostru“, e concluzia la care ajung revoluţionarii.

 CEL MAI TÂNĂR VICEPRIMAR 

În 1992, când e instalat în funcţia de viceprimar, Marcel Vela are doar 28 de ani. E cel mai tânăr viceprimar din judeţ. „Începând din ’90, m-am înscris în PNL şi în Alianţa Civică şi mă implicam destul de mult în viaţa politică. Când a venit Iliescu într-o acţiune de campanie în oraş, m-am dus într-o staţie de autobuz cu o pancartă cu «Jos Iliescu». Eu votam cu Câmpeanu, normal“, îşi aminteşte Marcel Vela.

Nicolae Avram, preşedintele PDSR Caransebeş de la acea vreme, nuanţează însă romantismul politic al lui Vela: „În 1992, a participat la alegeri un conglomerat de partide, numite generic Convenţia Democrată Română. Marcel Vela era membru PNL din ’90 şi a avut un rol important în activitatea partinică: era tânăr, mergea cu difuzorul pe maşină prin toate cartierele Caransebeşului şi făcea campanie. Din moment ce candidatul CDR a câştigat primăria, ca răsplată pentru că a prestat cu hărnicie munca de partid, l-au numit viceprimar“.

În paralel cu munca de partid, anii ’90 reprezintă pentru Marcel Vela și o perioadă în care testează diverse combinații. Partener îi este Traian Smultea, în prezent consilier județean din partea PNL. „Mergeam să aducem maşini din Germania. Până în ’92, am fost împreună de patru-cinci ori la piaţă, la Dresda, după mașini“, povesteşte Smultea. Marcel Vela admite că a fost în Germania să cumpere maşini, dar nu pentru business, ci pentru propriul uz.

 SLOGAN DE CAMPANIE: VOTAȚI MARCEL VELA, ÎMPLINEȘTE 33 DE ANI! 

Odată ajuns în postul de viceprimar, Vela se vede însă nevoit să renunţe la trocuri mărunte şi la mici afaceri de tranziţie. Decide să rămână în politică, aşa că începe să-şi reaşeze biografia în funcţie de noul context. După ce-şi rezolvă dosarul de revoluţionar, se înscrie la Universitatea „Iosif Constantin Drăgan“ din Lugoj, o instituţie de învăţământ privat cu reputaţie îndoielnică, fondată de fostul legionar protocronist al cărui nume îl poartă. Se înscrie apoi în Partidul Liberal ’93, o facţiune disidentă condusă de omul de afaceri Dinu Patriciu.

După mandatul de viceprimar, Marcel Vela ajunge să fie mai cunoscut în oraș. În 1996, se hotărăşte să candideze pentru prima oară la funcţia de primar. Este susţinut cu pasiune de pensionarii din şase blocuri ale cartierului caransebeşean Cazarmă, cărora le construise o fântână în cartier şi pentru care sprijinise instalarea unei platforme pentru colectarea gunoiului menajer.

În afişele de campanie, mizează pe ceea ce găsește a fi cea mai importantă calitate a sa: „Împlineşte 33 de ani la 2 iunie 1996“. Sloganul se dovedeşte câştigător. Marcel Vela intră în turul doi, cu 2.972 de voturi, faţă de contracandidatul Convenţiei, Ion Mura, care reuşeşte să adune 2.000 de voturi.

În aşteptarea turului II, cei doi finalişti folosesc tot arsenalul de campanie. Marcel Vela distribuie în oraş câteva mii de postere cu programul de la Campionatul European de Fotbal şi îşi face lobby la televiziunea locală. În semn de protest, Ioan Mura anunţă că-şi va difuza caseta electorală în barurile şi restaurantele dotate cu televizor din oraş. „Va învinge tinereţea şi şarmul domnului Vela sau experienţa şi maturitatea domnului Mura?“, se întreabă jurnaliştii locali în ziua votului.

În Caransebeş, însă, nu tinereţea şi şarmul sunt câştigătoare. Ioan Mura adună 6.506 voturi, cu 1.186 mai multe decât contracandidatul său.

Marcel Vela pierde primăria Caransebeşului, dar rămâne consilier local. E prea puţin pentru ambițiile sale. Decide să se întoarcă, pentru o vreme, în domeniul asigurărilor, la o companie desprinsă din defuncta ADAS. În CV-ul oficial, îşi trece funcţia de „director ASIROM“, funcţie pe care o va păstra până în 2004. De fapt, în organigrama companiei, agenţia Caransebeş n-a avut niciodată funcţia de director pe statele de plată. Formal, Vela este inspector şef de unitate. Dar îşi zice director, sună mai frumos.

 OMUL CARE A DESCHIS UȘA PREFECTURII 

Nu renunţă definitiv la politică. Candidează din nou la primărie în 2000, dar pierde și de data aceasta. Rămâne pe lista consilierilor locali și are noroc că prefectul de atunci al judeţului renunță la funcție. Liberalii îl propun pe Vela să fie reprezentantul guvernului în judeţ pentru următoarea jumătate de an, până la alegerile parlamentare din iarnă. Acţiunile sale în calitate de prefect au însă doar o însemnătate simbolică.

La ceremonia oficială de instalare apare ca un binefăcător al judeţului, oferindu-i unui jurnalist o butelie de aragaz cadou. Îşi dă seama de potenţialul de simpatie pe care i-l poate aduce timpul scurt petrecut la conducerea judeţului şi foloseşte orice pretext pentru a-şi creşte popularitatea: anunţă public că va deschide uşa principală a prefecturii, blocată în ultimii zece ani, și invită în instituție mai mulţi elevi de clasa a XII-a, pe care-i pune să urmărească tot ce face el pe parcursul unei zile.

O VICTORIE OBȚINUTĂ CU MANELE ȘI SĂRBĂTORITĂ CU MUZICĂ DE FANFARĂ

E primăvara anului 2004 și în orașul Caransebeş e pe cale să înceapă cea mai înflăcărată campanie electorală din istoria postdecembristă a urbei. Pesedistul Traian Pleşa, om de afaceri şi patron de televiziune locală, e creditat cu prima şansă la primărie: are spaţii de promovare generoase în presa locală şi îşi permite să organizeze ample evenimente electorale.

Din partea liberalilor se aruncă în luptă ambițiosul Marcel Vela, care nu e nici el un amator în politica locală. În ultimii 12 ani, reuşise să rămână în administraţia Caransebeşului în posturi de consilier local sau viceprimar. Fusese chiar și prefect, pentru şase luni. Dar statutul de vremelnic sau mărunt funcţionar nu-l mulţumise niciodată. E a treia oară când candidează la primărie şi nu-și mai permite încă un eșec. „Nu doresc să iau în considerare această ipoteză“, îi spune unui ziarist de la „Sud-Vestul“.

Vela țintea conducerea unui oraş aflat în degringoladă, cu o economie erodată de privatizări eşuate, de închiderea marilor coloşi industriali din regiune şi de şomajul tot mai răspândit. Un oraş cu 35.000 de cetăţeni preocupaţi mai degrabă de supravieţuire decât de politică.

Prin urmare, liberalul își începe campania electorală cu distribuirea a 2.000 de cozonaci de Paşte către familiile nevoiaşe din zonă. Marcel Vela e conștient însă că pentru a-l învinge pe candidatul PSD-ului are nevoie de ceva cu adevărat grandios și pentru asta e în căutare de fonduri.

Așa ajunge în fața lui Ion Stepanescu, unul dintre cei mai importanți oameni de afaceri din localitate. Stepanescu susține că Vela l-ar fi rugat în genunchi să-i finanțeze campania electorală: „Era într-o situație grea și avea mare nevoie să câștige alegerile. Îmi spunea că are deja cinci rate neachitate la Dacia Solenza și că a ajuns s-o ascundă, ca să nu i-o ridice leasingul. Și l-am ajutat“. Ion Stepanescu vorbește de o sumă de 23.000 de euro cu care ar fi sponsorizat campania electorală a lui Marcel Vela. Actualul ministru susţine că ar fi fost, de fapt, vreo 12.000 de mărci germane și că, după alegeri, și-a stins toate datoriile față de Stepanescu.

Cert este că, după ce face rost de bani, candidatul liberal joacă totul pe cartea unui spectacol electoral grandios, în care îi aduce la Caransebeș pe membrii formației SIMPLU și pe manelistul Nicolae Guță. Concertul de manele are un succes formidabil și pare să-și atingă scopul electoral. Astăzi, Vela se dezice de renumele cântăreţului de manele. „S-a făcut un focus-grup de către staff-ul de campanie. Caransebeşenii l-au ales pe Guţă, nu eu. Eu nu sunt un iubitor al manelelor“, spune actualul ministru de Interne.

Cu ajutorul lui Nicolae Guţă şi cu toate investiţiile susţinătorilor, Marcel Vela reuşeşte să obţină 8.798 de voturi, de două ori mai multe decât contracandidatul său. „S-a mai împlinit un vis măreţ al omului politic Marcel Vela“, scriu ziariştii de la „Timpul“. Pentru a sublinia grandoarea acestui vis, la depunerea jurământului – de regulă, o anostă formalitate – noul primar aduce muzică de fanfară.

Începea o nouă etapă din viața lui Marcel Vela, care urmează să conducă orașul Caransebeș vreme de 12 ani. O etapă în care tânărul naiv de la ţară, absolvent de Sudură şi licențiat la o universitate fantomă, ajunge să poarte costum de haine şi să conducă destinele unor oameni.

 ZIUA ÎN CARE MARCEL VELA SE ÎNTOARCE LA ŞCOALĂ 

Alegerea în funcţia de primar îi oferă lui Marcel Vela contextul potrivit pentru a strânge mâini şi a aduna cărţi de vizită. Nu mai e un biet consilier local, acum e ditamai şeful de administraţie municipală. Desprinderea de metehnele din trecut e însă anevoioasă. Încă nu are curajul de a spune nu chilipirurilor de duzină: de pildă, nu ezită să se înscrie în „afacerea Lyoness“, o schemă piramidală care promite participanţilor reduceri consistente dacă îi atrag și pe alții în joc.

Însă, dincolo de aceste preocupări mărunte, Marcel Vela lucrează asiduu la o carte de vizită care să-i mulțumească vanitatea. E momentul în care statutul îi cere să se acopere de titluri academice. Va scrie în CV că este lector universitar şi că a predat Drept administrativ şi Drept constituţional la Universitatea Hyperion din Bucureşti. „M-am înscris la doctorat şi trebuia să am şi activitate didactică“, explică ministrul. Spune că ar fi vrut să facă o paralelă între administraţia din România şi cea din Austria, amplă lucrare de cercetare.

De fapt, în 2006, ajunge titularul unui curs la o nou-înfiinţată filială din Caransebeş a universităţii private. Facultatea funcţionează în incinta Muzeului de Etnografie, ambele instituţii fiind conduse de aceeaşi persoană: Nicoleta Gumă. În 2010, femeia e arestată după ce e prinsă luând mită câte 1.500 de euro de la 33 de studenţi, cărora le promisese că va interveni pentru promovarea licenţei.

Scandalul nu-l surpinde pe Marcel Vela, care susține că era la curent cu practicile din universitatea fantomă. „La un examen, chiar mie mi s-au oferit 2.100 de lei din partea studenţilor“, recunoaşte Marcel Vela. Povesteşte că abia s-a abţinut să nu-i pice pe toţi cei care l-au rugat cu bani. După ce s-a mai gândit un pic, a îngăduit şi i-a trecut, dar şi-a dat demisia şi a renunţat şi la doctorat. „Nu am vrut să fiu asociat cu locul acesta“. Procesul universitarilor de la Caransebeş duce la desfiinţarea fabricii de studenţi, însă nu şterge şi calificările academice din CV-ul lui Marcel Vela, care rămâne în continuare asociat cu fabrica de diplome. Încă o floare la butoniera primarului.

 PRIMELE INGINERII FINANCIARE 

Vela are însă grijă să cultive şi relaţii de afaceri. Încă din primele zile ale anului 2006, trece prin consiliul local un favor pentru prietenul său, Ioan Popa, pe atunci acţionar principal al companiei Pangram, deţinătoare a brandului de paste făinoase Monte Banato. Nelu Tăieţelu, cum îi spuneau oamenii viitorului primar liberal din Reşiţa, primeşte de la primăria Caransebeş un teren de 10.000 mp, cu scopul de a ridica un centru comercial. Preţul: 20.000 de euro, adică 2 euro/metru pătrat.

„Vânzarea terenului s-a făcut cu obligaţia părții cumpărătoare de a realiza […] un centru comercial, precum şi punerea în funcţiune a acestuia, cu valoare minimă de 100.000 de euro şi crearea unui număr de 20 de locuri de muncă“, scrie în actul de vânzare-cumpărare din 17 ianuarie 2006. Iar dacă investiţia nu începe într-un an, Primăria poate lua terenul înapoi şi nici nu mai trebuie să restituie banii!

Numai că anii trec, iar primăria condusă de Marcel Vela uită să mai urmărească dacă firma Pangram se achită de îndatoririle din contract. Mai ales după ce Nelu Tăieţelu devine naşul de botez al nepoatei sale. Aşa că pe terenul Pangram nu se mai înalţă niciun centru comercial şi nimeni nu pare să aibă nimic împotrivă.

Astăzi, terenul se găseşte la vânzare, cu preţul de 130.000 de euro, de şase ori mai mult decât preţul achiziţiei. „Chiar am dori să scăpăm de el, că nu ne foloseşte la nimic“, spune actualul administrator al firmei Pangram.

Aceeaşi inginerie administrativă e folosită şi pentru alţi prieteni cu pretenţii de investitori locali. Sub pretextul că acordă facilităţi celor care doresc să dezvolte afaceri, Consiliul Local condus de Marcel Vela e de acord cu mai multe vânzări de terenuri din zonele industriale ale oraşului.

 AFACERILE CU ENERGIE ŞI MAFIA IMOBILIARĂ DIN TIMIŞOARA 

Funcția de primar îi deschide atât de multe oportunități, încât Marcel Vela nu se rezumă doar la combinațiile făcute în numele primăriei și intră în afaceri și pe cont propriu, în zona de energie verde. E momentul în care din anturajul său încep să facă parte afacerişti italieni suspecţi, mafioţi români şi politicieni aflaţi la vârful statului.

În mai 2009, Vela înfiinţează, alături de italianul Michele Defrancesco, firma Energyweland, prin intermediul căreia îşi propune să construiască o microhidrocentrală chiar în satul său natal, pe râul Feneş. Înţelegerea e următoarea: Marcel Vela, cu influenţă în zonă, aduce în firmă un teren din Armeniş, iar Paul Albert Tayti şi Francisc Kelemen, care intră ulterior în firmă, se ocupă de proiect.

Dacă vă întrebaţi cine sunt aceşti oameni, trebuie să vă înarmaţi cu răbdare pentru a înţelege. Paul Tayti e un personaj cunoscut în zona afacerilor cu energie. Tayti participa și la alte proiecte de microhidrocentrale din România cu italianul Defrancesco şi cu deputata PNL Valeria Schelean sau cu părinţii acesteia, milionarii Nicuşor şi Dorina Schelean. Nici între Valeria Schelean şi Marcel Vela nu este doar o legătură de partid. În 2015, primarul de Caransebeş e cel care oficiază căsătoria acesteia cu consilierul lui Vasile Blaga, Mihai Şomfelean. Îi făcuse această plăcere după ce, cu un an înainte, Vela cumpărase, cu 51.000 de lei, 3% din acţiuni în firma acesteia, Alset Energy.

Al doilea partener al lui Vela, Francisc Kelemen, a ajuns să fie cunoscut în zona Banatului după ce a supravieţuit unei altercaţii între clanurile ţigăneşti din Timişoara, în 1995. În ultimii ani, devenise un personaj important în reţeaua mafiei imobiliare a interlopului Ionelaş Cârpaci. Aşa se face că, în 2010, în vremea când plănuia să construiască microhidrocentrale cu primarul Caransebeşului, Kelemen e arestat preventiv de poliţişti, fiind considerat creierul unei afaceri prin care au fost vândute cu acte false terenuri ale Primăriei Timişoara.

În anchetă, procurorii descoperă că la adresa lui Kelemen din Timişoara funcţionau zece firme diferite. Printre societăţile fără activitate şi fără angajaţi se află chiar firma Energyweland, în care primarul Caransebeşului era acționar. Vela susţine că Francisc Kelemen l-a convins că e nevinovat la momentul respectiv, aşa că a ales să continue planul de afaceri. „Cu Francisc Kelemen am avut o relaţie absolut formală. Nu i-am studiat trecutul, nu m-a interesat. L-am invitat la nunta fiicei mele pentru că aşa se face la noi, în Banatul Montan, nuntă mare. Nu iei pedigree-ul tuturor partenerilor şi al invitaţilor“, spune Marcel Vela.

Deşi va fi condamnat în dosarul mafiei imobiliare abia şase ani mai târziu, arestarea lui Kelemen amână puţin proiectul microhidrocentralei. În martie 2013, Kelemen și Tayti merg în şedinţa de Consiliu Local a localităţii Armeniş, pentru a negocia soarta proiectului cu energie regenerabilă. Sătenii nu prea sunt însă de acord cu propunerile celor doi şi chiar prezintă un tabel semnat de 382 de persoane care se opun proiectului. Kelemen şi Tayti nu pot înţelege refuzul. „Avem de-a face cu oameni inculţi puşi în poziţii de putere, iar proştii ne critică. Sunteţi nişte căcăcioşi!“, le spune Tayti, după care cei doi părăsesc şedinţa.

La următoarea ședință, Marcel Vela merge personal să rezolve problema. „Din partea Energyweland, participă acţionarul Ioan Marcel Vela“, arată procesul verbal al şedinţei din 24 aprilie 2013. „Nu am vrut să abuzez că eu sunt preşedintele PNL și nu vreau să vă mai certaţi, vreau să ne înţelegem! Primăria are numai de câştigat!“, îi îndulceşte Vela pe săteni. Până la urmă, îi convinge: consilierii aprobă proiectul cu largă majoritate. Ginerele său, viceprimarul Ioan Cristian Vela, nu votează.

După ce se vede cu proiectul aprobat, Vela aduce în firmă terenul din Armeniş şi apoi vinde toate acţiunile. Profitul, potrivit declaraţiei de avere, ajunge la 35.000 de lei. Dar moştenirea lăsată de Vela în Armeniş va rămâne: după ce va fi ales primar, ginerele său va fi cel care va duce la final proiectul.

Legăturile lui Vela cu afacerişti italieni nu se limitează însă doar la domeniul energiei. Pe 18 noiembrie 2009, Primăria Caransebeș vinde prin negociere directă un teren cu suprafaţa de 4.262.254 metri pătraţi (426 hectare) italianului Luigi Gianpetruzzi. E, practic, o bucată dintr-un munte care face parte din patrimoniul oraşului. Preţul tranzacţiei: 1.000.000 de lei. Adică, aproximativ 0,2 lei/mp. Marcel Vela spune că terenul urma să fie revendicat de o altă comună, așa că l-a scos la licitație ca să-l valorifice. „După două licitaţii la care nu a participat nimeni, i l-am dat prin negociere directă lui Luigi Gianpetruzzi. E singura negociere directă în care s-a luat mai mult decât s-a licitat: de la 900.000 la 1.000.000 de lei“.  Primarul rămâne mulţumit că a adus bani la bugetul local, dar vânzarea îi pune în dificultate pe crescătorii de animale din zonă, care obişnuiau să-şi ducă animalele la păşunea oraşului.

 GOANA DUPĂ POPULARITATE 

Afacerile de care se ocupă de la cârma oraşului nu-l fac pe Marcel Vela să uite de interesul electoral pe care-l are o dată la patru ani. Şi, chiar dacă tranzacţiile cu terenuri vândute sub preţul pieţei nu aduc niciun beneficiu concret economiei locale, deci nu aduc nici voturi, Vela are abilitatea de a-şi cultiva popularitatea în oraş. Nu există tăiere de panglică pe care s-o rateze! Iar ziarele locale sunt inundate de imagini cu primarul Vela zâmbind alături de politicieni cunoscuţi, alături de tineri, de copiii de la grădiniţă, alături de pensionari, de sportivi sau de diverşi artişti populari care mai cântă pe la zilele oraşului.