Arhiva | 12:39 pm

KLAUS JOHANNIS NU VREA SA SCHIMBE CONSTITUTIA.PREFERA SA O INCALCE!

12 sept.

Klaus Iohannis PNL

Conferința de presă de miercuri, 9 septembrie 2020, a fost de la un capăt la altul un lung șir de momente de campanie electorală angajată de președinte în favoarea unui partid politic: PNL. Culmea a fost atinsă prin prezentarea PNL drept principal partid al țării și drept cîștigător al alegerilor locale la un scor zdrobitor:

„Partidul Național Liberal este fără doar și poate cel mai important partid în ziua de astăzi pe scena politică din România și trebuie să demonstreze acest lucru și la alegerile locale. Eu mă aștept la un rezultat record din partea Partidului Național Liberal, mă aștept să aibă mai mulți aleși locali, mai multe primării, mai multe consilii județene decît au avut vreodată în ultimii 30 de ani.”

Se știe că una dintre figurațiile partidelor în campania electorală constă în supralicitarea forței și mai ales a rezultatului pe care-l va obține. Vom bate, vom zdrobi sînt slogane folosite și la fotbal pentru a insufla încredere membrilor echipei. Miercuri, 9 septembrie 2020, această agitație electorală n-a fost întreținută de liderii PNL, ci de șeful statului.

Intervenția fățișă de la tribuna Palatului prezidențial a lui Klaus Iohannis în campania electorală pe post de chibiț gălăgios e o premieră în istoria postdecembristă și un nou pas către transformarea pe șest a președintelui din șef de republică semiprezidențială în șef de republică prezidențială. Spun nou pas, deoarece procesul a început din mandatul lui Traian Băsescu, mai precis din ziua istorică de 6 ianuarie 2005, cînd noul președinte, Traian Băsescu, ataca în public, printr-un interviu în Adevărul un partid politic, PDSR, și defăima un alt partid, numindu-l soluție imorală, PUR al lui Dan Voiculescu.

Scriam la un moment dat despre acest moment:

„A produs senzație premiera înregistrată postdecembrist, prin interviul din Adevărul: Un președinte ataca partide politice!
Pînă atunci un asemenea gest era de neconceput. Constituția stabilea clar că Președintele trebuie să se păstreze deasupra partidelor politice.

În mandatul 1992-1996, cînd Ion Iliescu a fost trecut pe un afiș al PDSR, presă, Opoziție, s-au năpustit să-l condamne.
Păstrarea Președintelui deasupra bătăliei dintre partide – ipostază cerută de Constituție – era la vremea respectivă o axiomă de talia celei despre Rotunjimea Pămîntului.

De această condiție a ținut cont ulterior Emil Constantinescu. Asemenea lui Ion Iliescu, Emil Constantinescu a îndrumat CDR. A făcut-o însă discret, evitînd încălcarea fățișă a Constituției.”

Pînă atunci nici un președinte nu și-a permis să coboare din înălțimea funcției prezidențiale în arena chelfănelii politice interne. Din nefericire, CCR, ca de obicei supusă puterilor clipei și nu puterii care e Eternitatea, a dat dreptate lui Traian Băsescu prin decizia din 28 ianuarie 2005. Motivul frizează ridicolul. Cică președintele, cetățean fiind, are dreptul la opinie. O motivare penibilă, tipică motivărilor de slugărnicie. Un om ajuns demnitar nu mai e pur și simplu un cetățean. E un cetățean supus anumitor reguli. Pilotul aflat la manșa avionului la aterizare nu e un simplu cetățean, e un cetățean responsabil de viețile celor din avion și prin urmare nu se poate pune pe băut în timpul serviciului pe motiv că are libertatea de a da o dușcă. Așa și președintele. El nu beneficiază de libertatea de expresie, deoarece vorbele sale au tăria faptelor. Dacă președintele ar avea libertatea de expresie, atunci el ar putea ataca pe Facebook partenerii strategici, sau ar putea elogia dictaturile susținînd c-a făcut-o în calitate de cetățean.

Pe parcursul celor două mandate introducînd în postdecembrism conceptul de președinte jucător, Traian Băsescu a început în forță procesul de depărtare a funcției de președinte de la prerogativa constituțională de arbitru al vieții politice interne. Klaus Iohannis a desăvîrșit acest proces. În cei șase ani de mandat, el s-a manifestat ca președinte al unei republici prezidențiale. În prima parte a lui 2020 el a condus de la Cotroceni în chip public manevrele de declanșare a alegerilor anticipate. Deși Constituția prevede clar condițiile aparte în care președintele poate interveni în activitatea Guvernului, Klaus Iohannis a practicat chemarea miniștrilor la Cotroceni cu care a lucrat în ipostaza de președinte de republică prezidențială.

Cum s-a ajuns aici?
Prin specularea unei realități fanariote a României.
Spiritul public în România se definește prin ceea ce eu am numit Sindromul focului de paie. Opinia publică se aprinde repede, arde cu vîlvătăi, după care se stinge la fel de repede. Dacă în răstimpul de aprindere, celui care a provocat scandalul nu i se întîmplă nimic, respectivul e salvat. Mult mai grav, el sau altcineva va considera absența unei sancțiuni drept acceptul opiniei publice c-a procedat corect. Și din acel moment, el sau altcineva, va repeta ilegalitatea fără ca de data asta opinia publică să tresară. La fel s-a întîmplat și cu transformarea funcției semiprezidențiale în funcție prezidențială. Convocarea miniștrilor la șeful statului, ca și cum România ar fi o monarhie constituțională, a surprins prima dată. Cum lui Klaus Iohannis nu i s-a întîmplat nimic, convocarea miniștrilor a devenit o normă acceptată ca și cum ar fi una legală. La fel s-a întîmplat și cu substituirea miniștrilor de către Klaus Iohannis în conferințele de presă despre Pandemiei. Încălcarea Constituției a fost trecută cu vederea prima oară. A doua oară a părut drept regulă constituțională.
Sindromul Focului de paie nu e singura explicație a depărtării tot mai mari a președintelui de limitele impuse de Constituția Republicii semiprezidențiale.

O altă explicație trimite la viziunea românilor despre funcția de președinte. Schizofrenică în multe dintre articolele sale, Constituția din 1990 atinge paranoia în cazul republicii semiprezidențiale. Președintele României e ales prin vot direct și universal. În materie de voturi e demnitarul care beneficiază de simpatia celor mai mulți dintre români. S-a încercat să se renunțe la o asemenea formulă de alegere. Reacția românilor a fost categoric contra. De ce? Pentru că românii văd în președinte un Tătuc. Firește, asta nu e bine, nu e democratic, nu e modern, dar în materie de politică internă a unei țări analistul trebuie să țină cont și de specificul poporului. Nevoia de Tătuc se exprimă în transformarea alegerilor prezidențiale în momente de răscruce ale nației.

Prin urmare, odată ajuns la Cotroceni, președintele Republicii își dă seama că s-a zbătut degeaba să obțină voturile românilor. Deși cel mai votat demnitar din România, deși cel mai vizibil, deși omul de la care națiunea, bolnavă de tătuc, așteaptă să se implice în actele de guvernare, coborînd deseori, cum a fost în Pandemie, cu intervențiile publice pînă la nivelul unui secretar de stat, nu poate face mare lucru. Condiția de președinte de Republică semiprezidențială face din el un leu care nu poate trece de zgîrîiturile unei pisici. Președintele ajunge în fruntea țării ca reprezentant al unui partid. În campania electorală el se confruntă cu trimișii celorlalte partide. Bătălia electorală e și o bătălie între partide. În majoritatea cazurilor, opțiunea Poporului ține cont și de partidul al cărui candidat a fost președintele. După alegeri, președintele demisionează din partidul care a luptat din greu să-l trimită la Cotroceni. Constituția din 1990 îi cere să nu fie membru al unui partid și firește, să nu acționeze ca membru al unui partid. Poate rămîne însă președintele neutru față de bătălia politică partide în care partidul său e angajat după prezidențiale? E greu de presupus că da. Președintele a ajuns la Cotroceni pe baza programului politic al partidului care l-a trimis în campanie. Iată-l însă pe președinte obligat să nu intervină în bătălia pe plan intern cînd politica pentru care s-a bătut să ajungă la Cotroceni e pusă la îndoială de adversarii politici.

Realitatea celor 30 de ani de postdecembrism arată că nici un președinte n-a rezistat tentației de a se implica în bătălia politică internă, de a conduce Guvernul Meu. Primii președinți au făcut-o discret, temători să nu încalce Constituția. Ultimii – Traian Băsescu, Klaus Iohannis- n-au mai avut aceste prudențe. Ar fi normal ca România să devină republică prezidențială. S-ar pune astfel de acord Constituția cu adevărul vieții. Am avea un președinte care s-ar implica oficial în conducerea Guvernului, dar care ar răspunde electoral pentru asta. La ora actuală poziția președintelui e o imensă șmecherie. Se implică în bătălia politică internă, conduce practic Guvernul, cu care ține ședințe la Cotroceni, dar de răspuns cînd iese prost răspunde Guvernul. O șmecherie care-i place lui Klaus Iohannis. Așa se explică răspunsul dat de Klaus Iohannis la întrebarea pusă de Iosif Buble de la stiripesurse. ro la conferința de presă din 26 august 2020:

„Pentru că s-au pus toate întrebările despre măști și stare de alertă, vreau să văd simplu, pentru că au fost puse foarte multe opinii politice: dumneavoastră, în calitate de Președinte al României, credeți că ar trebui modificată Constituția astfel încât Președintele României să fie un om politic, să fie membru de partid?

Klaus Iohannis: Cred că Președintele poate să fie sau să nu fie membru de partid. După părerea mea, nu prea contează. Important este cum acționează Președintele și eu cred că este important – și așa mă străduiesc – să acționeze pentru România și pentru români.”

Din cîte se vede, Klaus Iohannis moare să fie președintele tuturor românilor pe hîrtie, și în realitate să fie președintele PNL.
Nu vrea să schimbe Constituția. Preferă s-o încalce.

https://www.cristoiublog.ro

Raed Arafat trece la amenințarea elevilor: ”Nu vrei să porți mască? Ieși afară! E clar că la început va fi greu”!

12 sept.

Șeful DSU, Raed Arafat, susține că cel mai greu o să fie în perioada următoare cu elevii care au trăit într-un mediu în care au existat opinii negaționiste, fie că vorbim de familie, prieteni sau cunoscuți. „E clar că la început va fi greu”, a spus Arafat.

„Regulile se respectă prin educație, prin recunoașterea riscului. Faptul că recunoaștem că există un risc și știm care sunt regulile ne ajută să ducem riscurile la minim. Asta înseamnă începerea școlii și nu numai a școlii, dar și a activităților de lucru, pentru că sunt multe lucruri care încep acum.

Copilul va înțelege regulile dacă i le explicăm. Mai greu va fi cu cei care au stat într-un anturaj care nu recunoșteau existența virusului. La fel se va comporta în școală dacă părinții sunt negaționiști.

Profesorii poate sunt cei mai în măsură să știe cum se comportă elevii în școală. Clar că sunt unii care nu vor respecta, dar revine rolul școlii să explice și să impună regulile. Dacă școala impune ferm regulile atunci copilul înțelege că trebuie să le respecte.  Copilul trebuie să vadă exemplul la școală și acasă.

Unele canale au promovat că nu e bună masca, deci e clar că acest lucru face mai greu. Elevii au internet și văd aceste postări.

E clar că la început va fi greu. Nu vrei să porți mască? Ieși afară! Va conta foarte mult ce a auzit copilul de la anturajul lui.

Copilul ar putea să fie vector de transmitere în familie. El este, totuși, scutit de manifestarea gravă a acestei boli.

Poate că la universitate va fi mai ușor. Sunt de exemplu două exemple la Facultatea de Medicină: cursurile și pratică. Medicina nu o poți face online. Sunt meserii pe care nu poți să le înveți online. La un moment dat trebuie găsită o modalitate. E o provocare acest lucru

Noi încă suntem în fața unei boli, dar știm totuși puțin. Orice boală o descoperi pe parcursul unor mai multor luni și ani și să apuci să corelezi informații despre boală”, a declarat Raed Arafat la Digi24.

Autor: Mihai Cistelican

Sursa: Siri pe surse

Sursa foto: Evenimentul zilei

Kelemen Hunor îi mai zice vreo două lui Iohannis: „Idioţenie”!

12 sept.

Liderul UDMR Kelemen Hunor a declarat într-un interviu acordat Agerpres că președintele Klaus Iohannis nu și-a cerut scuze până acum pentru episodul cu maghiarii și PSD care „vrea să vândă Ardealul”, catalogând afirmațiile lui Iohannis drept „idioțenie”. Până la urmă, vrei să atragi atenţia de la rezultatele „minunate” ale „guvernului tău”, pot să înţeleg, dar nu cu astfel de chestiuni”, rezumă liderul UDMR ieșirea lui Klaus Iohannis.

Agerpres: Aţi solicitat scuze din partea preşedintelui Klaus Iohannis după episodul în care acesta a ieşit în spaţiul public cu expresia „Ionopot kivanok PSD”. Le-aţi primit? A existat vreo discuţie pe acest subiect între dumneavoastră şi şeful statului după moment respectiv?

Kelemen Hunor: Nu, nu am avut nicio discuţie din martie. Ultima dată am vorbit cu şeful statului în luna martie. Acele declaraţii erau inacceptabile, fiindcă nu aveau nicio acoperire cu „furatul Ardealului”. Cum spunea un clasic în viaţă: „Idioţenie”. Cel care spune aşa ceva nu are dreptate, minte, manipulează. Şi a fost şi rămâne în continuare o problemă, fiindcă a venit de la acest nivel. A luat în batjocură limba maghiară, ceea ce iar este inacceptabil. Ne-a făcut pe noi, într-un fel, duşmanii României, ceea ce nu suntem. Nu vrem să furăm Ardealul, nu vrem să facem rău nimănui şi, sigur, a aruncat această sămânţă a urii într-o perioadă când nu era nevoie de aşa ceva, fiindcă lumea era şi este preocupată de altele. Până la urmă, vrei să atragi atenţia de la rezultatele „minunate” ale „guvernului tău”, pot să înţeleg, dar nu cu astfel de chestiuni. Nu poţi ca preşedinte al României, care eşti la vârful ierarhiei statului şi, dincolo de acest lucru, ai şi informaţii dacă se întâmplă ceva, eşti tu responsabil, şi nu poti să faci doar o luptă politică din astfel de teme. Şi s-a demonstrat că nu existau nici informaţii, nu a existat nici măcar o astfel de intenţie. Nu poţi să faci o astfel de declaraţie. N-am avut nicio discuţie cu preşedintele Iohannis din martie. Şi nici scuze n-am auzit.

Cotidianul RO

PROCURORII”TROIENI” A LUI GEORGE SOROS!

12 sept.

De luni de zile, orașele americane sunt jefuite și incendiate. Polițiștii își dau demisia în masa, iar cei care nu o fac îngenunchează în fața protestararilor, la fel și agenți FBI, la fel și politicieni de la Washington. Procurorii îi elibereaza pe tâlhari fără vreo acuzație. Alți procurori au decis să nu urmărească categorii întregi de fapte penale. De ce nu aplică legile stabilite în fiecare stat american?

”Răspunsul este că radicalii bogați conduși de miliardarul George Soros au investit 100 de milioane de dolari în alegerile pentru procurorii districtuali din Statele Unite. Scopul lor? Să instaleze procurori de extremă stânga pentru a sumbina sistemul de justiție american. Ar părea o teorie a conspirației. Însă faptele sunt bine documentate. Și cer acțiune din partea celor care cred în reforma sistemului penal din SUA și care prioritizează siguranța publică, o acțiune necesară pentru ca daunele aduse sistemului să nu fie permanente”, scrie, pentru The American Conservative, Pat Nolan, directorul Centrului pentru Reforma Justitiei Penale.

În SUA, procurorii districtuali își câștigă mandatele în urma unor alegeri în districtul respectiv, spre deosebire de procurorii federali, care sunt numiți de executivul federal. Așa funcționează sistemul. Este departe de a fi perfect. Statele Unite au cel mai mare număr de cetățeni încarcerați raportat la numărul de locuitori. În 2018, erau 2,2 milioane de americani în spatele gratiilor. De decenii, succesul în alegerile procurorilor districtuali a depins de buna relație cu polițiștii locali și de un discurs dur împotriva infractorilor. Și alegerile prezidențiale au fost câștigate (de Richard Nixon, spre exemplu) pe un discurs despre „lege și ordine”. Numai că această paradigma a dus la proliferarea criminalității în SUA. Nu doar democrații, ci și conservatorii au observat acest lucru și, de ani buni, ambele partide au pus accentul pe reforma jusiției.

În acest demers, aripa stângă a Partidului Democrat și George Soros au acționat sub radar vreme de ani de zile.

Anul 2016 a adus înfrângerea lui Hillary Clinton, susținută de Soros în cursa pentru Casa Albă. Însă asta nu a însemnat o înfrângere pe toată linia pentru miliardar. În acel an, Soros a investit în campaniile pentru șapte posturi de procurori districtuali mai mult decât au investit o mulțime de milionari americani în campania pentru Casa Albă. Iată ce scria Politico în 2016: ”Banii lui Soros i-au sprijinit pe candidații afroamericani și hispanici pentru aceste funcții locale foarte puternice. Toți au candidat pe platforme care conțineau marile scopuri ale lui Soros, precum reducerea disparităților rasiale în ce privește condamnările și neaducerea în fața instanței a unor acuzați de infracțiuni privind drogurile. Este cea mai concretă acțiune a progresiștilor pentru a forța și finanța candidați favorabili reformei sistemului penal, care să ajungă apoi în posturi de unde pot merge mai departe, către instanțele federale”. Politico mai scria că sprijinul oferit de Soros acestor procurori a înfuriat comunitățile locale, cele care influențau decisiv aceste alegeri.

”Precum calul oferit de greci troienilor, procurorii instalați de Soros și aliații lui nu sunt ceea ce par. Acești radicali au scopul de a distruge sistemul penal. Acești oameni care vor să pară ”protectorii legii și ordinii” sunt de fapt dușmanii lor și au început să lupte din interiorul sistemului. Soros și rețeaua lui de radicali bogați consideră că sistemul penal este atât de corupt și atât de rasist, încât nu poate face dreptate. Nu sunt interesați să reformeze sistemul. Vor însă să-l distrugă din interior. Ei nu implică electoratul într-o dezbatere despre reform sistemului. Acești miliardari vor să scurtcircuiteze întregul proces democratic, alegând candidați care vor refuza să aplice legile stabilite de reprezentanții populației”, scrie Pat Nolan.

La finalul anului trecut, the Washington Post scria că mulți dintre procurorii susținuți de Soros au câștigat alegerile districtuale. Este vorba despre procurori foarte tineri, care nu au reprezentat niciodată statul într-un proces și care au câștigat în fața unor confrați de breaslă care au zeci de ani de experiență. In vara anului trecut, procurorul general William Barr  acuzase deja viziunea pe care o au anumiți „procurori progresiști”. ”Apariția în marile noastre orașe a unor procurori districtuali care se văd ca niște reformatori ai ”justiției sociale” și care nu fac decât să reducă fondurile poliției este un factor demoralizant pentru polițiști și unul periculos pentru siguranța publică”, spunea William Barr. ”Avem niște evoluții recente în care a fost văzută implicarea lui George Soros, în special în alegerile democrate unde nu se prezintă mulți alegători, un context în care investirea unor sume mari de bani poate avea un efect important pentru alegerea unor persoane care nu susțin aplicarea legii, care nu urmăresc să aducă infractorii în fața legii și care mai mult urmăresc alte agende sociale”, a spus William Barr,

”Acești procurori troieni renunță la orice pretenție de imparțialitate. Ei vin cu vizuni puternic politizate și preiau poziții care ar trebui să fie apolitice. Nu este de mirare că procurori din New York finanțați de Soros, precum procurorul general din New York, Laetitia James, și procurorul districtual din Manhattan, Cyrus Vance Jr., l-au hărțuit pe președintele Trump cu investigații si citații”, scrie Pat Nolan în articolul citat.

Să amintim că procurorul Cyrus Vance Jr. este cel care l-a anchetat pe Dominique Strauss-Kahn în dosarul de hărțuire sexuală ce l-a costat pe fostul director FMI pierderea susținerii socialiștilor francezi pentru candidatura la președinție, în 2012. Alegerile au fost câștigate de Francois Hollande, unul dintre creatorii lui Emmanuel Macron. Și să mai amintim că Cyrus Vance Jr. a închis dosarul când șansele lui Strauss-Kahn au fost compromise. A fost acuzat că a acționat pur politic în acest caz. Și nu e de mirare: preferatul lui Soros este fiul lui Cyrus Vance, cel care, în 1977, a preluat funcția de secretar de Stat al SUA de la Henry Kissinger.

„Milioanele rețelei Soros le-au permis candidaților de stânga să-i copleșească pe oponenți, depășindu-le cheltuielile de campanie de până la trei ori. Un procuror democrat care a fost învins de un cadidat susținut de Soros a spus: «Au fost alegeri cumpărate, nu câștigate»”, scrie Pat Nolan. ”Soros și aliații lui au instalat procurori progresiști în 31 de orașe, printre care San Francisco, Philadelphia, Boston, Portland, Dallas, St.Louis. Zecile de milioane de americani care traiesc în aceste districte plătesc acum un preț greu pentru că le-au permis procurorilor lui Soros să-și cumpere funcțiile și să transforme puterea aplicării legii (sau a neaplicării ei) în armă politică”.

”A dat roade acțiunea lui George Soris de a restructura justiția și de a alege procurori districtuali extremiști în întreaga țară, pentru a slăbi aplicarea legii și a proteja orașele cu sanctuare ale fărădelegii. El vrea să paralizeze poliția pentru a promova abstracția neomarxistă numită justiție socială, cea care împarte de fapt lumea în funcție de rasă, clasă, sex sau gen. Populația va suferi când procurorii politici se vor axa nu pe siguranța publică, ci pe chestiunile sociale. Poliția va fi marginalizată, comunitățile vor trăi în spaimă și violență, iar victimele vor fi ignorate – totul în numele justiției sociale”.

 

Un mod similar de acțiune a avut George Soros și in Europa, de aceasta dată cu judecătorii de la CEDO, despre care Cotidianul a scris. Sunt 47 de state semnatare ale Convenției Europene a Drepturilor Omului, care sunt obligate astfel să își modifice legislațiile naționale în funcție de jurisprudența CEDO. De ce ar influenta Soros fiecare din cele 47 de state când poate să le dicteze prin intermediul unei jurisdicții internaționale, adică CEDO? Nu trebuie decât să aibă judecători apropiați la curtea de la Strasbourg. Puterea unui judecător la CEDO nu poate fi comparată cu cea a unui judecător la o instanță națională. Un judecător național aplică legea. În schimb, un judecător la CEDO poate face legea. De ce? Deoarece Convenția Europeană a Drepturilor Omului dupa care se judeca la CEDO nu este un Cod Penal sau Civil cu mii și mii de articole – are câteva articole generale despre drepturile omului, motiv pentru care libertatea de apreciere a judecătorilor este imensă. Iar prin judecătorii legați de fundațiile și ONG-urile finanțate de el, George Soros poate deveni un șef de stat fără de stat.

CALIN MARCHIEVICI/ http://cotidianul.ro/

Iohannis a rechemat 12 ambasadori, inclusiv pe cel din Rusia!

12 sept.

Read more: https://ro.sputnik.md/politics/20200911/31639964/Iohannis-rechemat-12-ambasadori-Rusia.html

Amicul singurului terorist român uită de țară, dar dă dovadă de atașament față de SUA!

12 sept.

Read more: https://ro.sputnik.md/politics/20200911/31642847/Amicul-singurului-terorist-roman-dovad-de-atasament-SUA.html

A răbufnit! Logodnica lui Dragnea vorbește despre traiul acestuia în pușcărie!

12 sept.

Read more: https://ro.sputnik.md/society/20200912/31647897/Logodnica-lui-Dragnea-vorbeste-despre-traiul-acestuia-n-puscarie.html

DUMB,Zuckerman, nou gest incalificabil în România – nici un diplomat nu și-a permis așa ceva!

12 sept.

Read more: https://ro.sputnik.md/politics/20200911/31645069/Zuckerman-gest-incalificabil-Romania-diplomat.html

Primul DECES în campanie – un important candidat a făcut infarct și a murit!

12 sept.

Read more: https://ro.sputnik.md/politics/20200911/31634922/Primul-DECES-in-campanie-un-important-candidat-a-facut-infarct-si-a-murit-.html

Tătaru: ce vor face profesorii care prezintă anumite comorbidități!

12 sept.

MANIPULARE: Nelu Tătaru și acoliții PNL abat atenția opiniei publice abuzând de o tânără!

12 sept.

Read more: https://ro.sputnik.md/politics/20200911/31637008/MANIPULARE-Nelu-Ttaru-PNL-abuz-tanara.html

LAUREN SANDERSON – FRUSTATED!

12 sept.

CARLIE HANSON – GOOD ENOUGH!

12 sept.

LUTHER VANDROSS – KILLING ME SOFTLY!

12 sept.

NOGA EREZ – YOU SO DONE!

12 sept.

%d blogeri au apreciat: