Arhiva | 4:56 pm

Iohannis, nu foarte convins de legea care prevede impozitarea pensiilor speciale: O măsură care trebuie bine judecată !

23 sept.

Spre stiinta tuturor celor care cer zi de zi impozitarea pensiilor speciale. Teroarea si ura lui Klaus Iohannis/PNL/Orban impotriva PSD este legata si de nepromulgarea impozitarii pensiilor speciale. In fapt in iunie 2020 Parlamentul , majoritar PSD a decis impozitarea tuturor pensiilor speciale cu până la 85%. Proiectul a fost votat aproape în unanimitate de deputați și merge la promulgare la (…) Klaus Iohannis. Dar Klaus Iohannis a refuzat promulgarea impozitarii pensiilor speciale pe un motiv de o mare ticalosie politruc criminal comunista. Iohannis a spus ca trebuie ”judecata bine” aceasta masura legislativa, adica sa se ” judece bine ” ca toti nomenclaturistii, asasinii securitatii PCR-iste pensionari cu pensii speciale sa ramana cu pensiile nesimtite pana la final, asadar romanii sa plateasca pensii speciale ticalosilor care le-au ucis bunicii, parintii.

Legea care prevede impozitarea cu 85% a pensiilor speciale are în vedere „o măsură care trebuie bine judecată”, a afirmat, joi, preşedintele Klaus Iohannis.

„În esenţă, este o măsură care trebuie bine judecată. Când ajunge la mine, o să mă exprim atunci, fiindcă vreau să citesc în detaliu înainte să fac o afirmaţie publică, dat ţin să amintesc tuturor în acest context că noi, acum câţiva ani de fapt, am introdus impozitarea pe venit global ca o măsură de echitate socială, după care s-a renunţat uşor-uşor din motive evident electorale la acest impozit pe venit global. Cred că este o discuţie care e un pic mai amplă şi cu ocazia verificării acestei legi o să mai fac câteva afirmaţii”, a spus şeful statului.

El a fost întrebat şi de alte legi ce i-au fost trimise spre promulgare, inclusiv cea care modifică şi completează Legea Educaţiei Naţionale, unul dintre amendamente menţionând că, în unităţile de învăţământ şi în spaţiile destinate educaţiei şi formării profesionale, sunt interzise „activităţile în vederea răspândirii teoriei sau opiniei identităţii de gen înţeleasă ca teoria sau opinia că genul este un concept diferit de sexul biologic şi că cele două nu sunt întotdeauna aceleaşi”.

„Cred că aţi aflat pe surse ce voi face cu legea identităţii de gen, dar o să comentez atunci când fac actul respectiv de rigoare iar cu celelalte legi le comentez atunci când am o decizie formată şi o să aflaţi atunci de la mine, însă termenul este destul de departe pentru a da o promulgare sau o reexaminare sau o trimitere la Curte şi voi face atunci remarcile într-un cadru potrivit”, a punctat şeful statului.

Citește și: Camera Deputaților a adoptat impozitarea cu până la 85% a tuturor pensiilor speciale din România, inclusiv cele ale magistraților, militarilor și polițiștilor

Home

Președintele, scos din procedura de numire a conducerii Consiliului Concurenței. CCR a respins sesizările depuse de Iohannis, PNL și USR!

23 sept.

Președintele Klaus Iohannis contestă la CCR o nouă lege referitoare la alegerile generale adoptată de Parlament

Curtea Constituţională a României (CCR) a respins, miercuri, sesizările preşedintelui Klaus Iohannis, PNL şi USR privind modificările aduse Legii concurenţei, stabilind că acestea sunt constituţionale.USR și PNL au atacat la Curtea Constituțională legea prin care procedura de numire a membrilor Consiliului Concurenței a fost modificată în sensul că membrii conducerii sunt numiți de Parlament, nu de președinte, cum e în prezent. Actul normativ a fost inițiat de PSD.

„În urma deliberărilor, Curtea Constituţională, cu majoritate de voturi, a respins, ca neîntemeiată, obiecţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile Legii pentru modificarea şi completarea Legii concurenţei 21/1996 sunt constituţionale în raport cu criticile formulate”, se arată în minuta deciziei.

Şeful statului a trimis Curţii Constituţionale o sesizare în legătură cu Legea pentru modificarea şi completarea Legii concurenţei 21/1996.

Acasa

După ”Prostănac”, ne-am făcut de râs și cu Păstârnac!

23 sept.

După cum dezvăluiam zilele trecute, Klaus Iohannis s-a dovedit zilele trecute un adevărat ”călău” al ambasadorilor care au fost retrași pe capete din posturile diplomatice unde activau. Totul în cadrul unei operațiuni fără precedent de schimbare a liniilor în Ministerul Afacerilor Externe, înainte ca fostul consilier prezidențial Bogdan Aurescu să își preia viitorul post de ambasador al României la Organizația Națiunilor Unite.

Și cu toate că până la urmă președintele nu a îndrăznit să se atingă de George Maior, cel puțin ”guvernul meu” a scăpat de poate chiar ultimul ”dragnist” loial fostului ”el lider maximo” de la ”ciuma roșie”, ambasadorul României la Bruxelles. Ce-i drept, retragerea Andreei Păstârnac din Regatul Belgiei era oricum decisă din momentul în care acesteia îi fusese retras obligatoriul aviz ORNISS… Astfel că rechemarea sa în țară a însemnat doar bifarea unei simple formalități. De acum rămânând de văzut doar dacă MAE va finaliza și ancheta declanșată în urma suspiciunii de ”decontări ilegale” care planează asupra Andreei Păstârnac, pe când se afla la post în Israel…

Chitanțe false la Tel Aviv

Se lasă ”cu finalizare” ancheta ministrului Bogdan Aurescu…?

De altfel, în urma plângerilor penale formulate de un fost diplomat, Bogdan Aurescu a rechemat-o în țară pentru explicații pe Andreea Păstârnac imediat după preluarea portofoliului Ministerului Afacerilor Externe. Iar penibilul situației a devenit deja unul jenant pentru întreaga diplomație românească, după prezentarea la DNA a unor chitanțe false, datând din zile diferite, dar având aceleași numere de înregistrare. Și decontate la Consulatul din Tel Aviv tocmai sub ”tutela” fostei ambasadoare Andreea Păstârnac, după cum a reclamat diplomatul Liviu Câmpanu.

Doar ”deficiențe în activitate”…?

Mircea Geoană face ”prozeliți”!

Și uite cum, ținând cont de această anchetă lăsată ”în adormire”, nu toți inițiații sistemului chiar s-au aruncat ”pe fenta” motivării oficiale a Ministerului Afacerilor Externe, cel care a invocat ”mari deficiențe în activitatea diplomatică”. Mai ales că aceasta a fost trimisă la post la Bruxelles de … Viorica Dăncilă și se afla încă deci la început de mandat. În plus, avizul ORNISS nu avea cum să fie retras doar pentru niște ”deficiențe organizatorice”, astfel că sursele noastre susțin că în ciuda cutumei diplomatice de a se ”spăla rufele murdare” strict în cadrul Centralei MAE, România ar putea fi protagonista unui nou scandal. De această dată la Bruxelles… După ce așa cum dezvăluiam cu ceva vreme în urmă, Mircea Geoană a comis-o și el la NATO! Iar după ”Prostănac”, acum ne facem de râs și cu Păstârnac…

National

RĂDĂCINILE NAZISTE ALE “BRUXELLES U E” -3- !!!

23 sept.

Dispropaganda on Twitter: "One of the founding fathers of the #EU and the  first president of the European Commission, Walter Hallstein, pictured here  during and after WW2.… https://t.co/btM9dPV7Y4"

Hallstein vorbind în calitate de preşedinte al Comisiei Europene, în Țările de Jos, în 1965.Konrad Adenauer, ulterior cancelar al Germaniei, să-l numească în funcţia de şef al delegației care conducea negocierile în cadrul Conferinţei Schuman privind formarea Comunității Europene a Cărbunelui şi Oţelului în 1950. În această perioadă, a lucrat în strânsă colaborare cu Jean Monnet, omologul său francez. În scurt timp, cei doi și-au dat seama că împărtăşesc convingeri fundamentale cu privire la nevoia de integrare europeană în vederea asigurării prosperităţii continentului. În 1951, Adenauer l-a desemnat pe Hallstein secretar de stat în Ministerul Afacerilor Externe, funcţie care i-a permis să se implice nu doar în înfiinţarea CECO, ci și într-o încercare de a crea o Comunitate Europeană de Apărare care să unifice politicile ţărilor din Europa Occidentală în materie de buget, forţe armate şi armament. De asemenea, a fost implicat în negocierile cu Israelul privind plata despăgubirilor către poporul evreu şi a jucat un rol important în strategia de relaţii externe a Germaniei. Ceea ce mai târziu va fi cunoscut sub numele de „doctrina Hallstein” din 1955 a fost un acord politic strict, care prevedea că Germania de Vest nu va avea relaţii diplomatice cu statele care recunosc Germania de Est (RDG).Comunitatea Economică EuropeanăHallstein considera că eşecul înființării Comunității Europene de Apărare în 1954 reprezenta o amenințare imensă şi reală la adresa securităţii în Germania şi în Europa de Vest, deoarece Uniunea Sovietică își putea extinde cu ușurință influenţa într-o Europă divizată. Acest lucru l-a determinat să își concentreze atenția mai mult asupra procesului de integrare economică decât asupra celui de integrare politică. Astfel a devenit un promotor ferm al unei Europe unite prin formarea unei Comunităţi Economice Europene. Primii paşi spre această integrare economică menită să permită libera circulație a persoanelor, serviciilor şi bunurilor s-au făcut în timpul conferinţei de la Messina din 1955. Deşi iniţial Hallstein a dorit ca integrarea să fie atotcuprinzătoare şi să se realizeze cât mai repede cu putință, realităţile politice de la acea vreme l-au determinat să recunoască faptul că fuzionarea treptată apieţelor din statele membre era mult mai eficientă. În 1958, aintrat în vigoare Tratatul de la Roma, iar Hallstein a fost alesprimul preşedinte al Comisiei Comunităţii Economice Europene.Președinția ComisieiDeşi Hallstein își dăduse deja seama că integrarea nu va deveni realitate prea curând, aşa cum și-ar fi dorit, în calitate de preşedinte al Comisiei a devenit o forţă motrice a procesului de integrare care urma să aibă loc. De exemplu, în timpul mandatului său, aşa-numita „perioadă Hallstein”, a început consolidarea legislaţiei europene, care va avea un impact deosebit asupra legislaţiei naţionale. Ca promotor al unei Europe federale cu o Comisie şi un Parlamentul puternic (pentru a evita ca Uniunea să joace în mod constant un rol secundar pe lângă guvernele naţionale), este clar că Hallstein a avut un singur scop pentru Comunitatea Europeană: viziunea unei Europe unite, așa cum prevede Declaraţia Schuman din 9 mai 1950. Cu toate acestea, la vremea respectivă, preşedintele Franţei, Charles De Gaulle, avea altă convingere: în timp ce Hallstein susţinea ideea de federaţie, ceea ce însemna cedarea unei mari părți a prerogativelor și puterii naţionale Uniunii, De Gaulle susținea că Europa trebuie să ia calea confederației, adică să devină o „Europă a statelor”, în care statele membre să aibă mai multă putere. Acumularea de diferende între guvernul francez şi celelalte state membre privind o serie de aspecte legate de această diferenţă fundamentală de opinii a condus la „criza scaunului gol” din 1965, când Franţa și-a retras toți reprezentanţii din instituţiile europene pentru o perioadă de timp, până s-a ajuns la un compromis. Fără entuziasmul energic al lui Hallstein, abilităţile sale de negociere diplomatică şi puterea sa de convingere, integrarea europeană nu ar fi cunoscut succese atât de rapide pe durata mandatului său.

HALLSTEIN 41

HALLSTEIN 41

HALLSTEIN 45

HALLSTEIN 45

HALLSTEIN 47

HALLSTEIN 47

HALLSTEIN 49

HALLSTEIN 49

HALLSTEIN 51

HALLSTEIN 51

 

 

 

 

 

 

 

HALLSTEIN 53

HALLSTEIN 53

HALLSTEIN 55

HALLSTEIN 55

HALLSTEIN 57

HALLSTEIN 57

HALLSTEIN 59

HALLSTEIN 59

HALLSTEIN 61

HALLSTEIN 61

 

 

 

 

 

 

 

HALLSTEIN 63

HALLSTEIN 63

HALLSTEIN 65

HALLSTEIN 65

HALLSTEIN 67

HALLSTEIN 67

HALLSTEIN 69

HALLSTEIN 69

HALLSTEIN 71

HALLSTEIN 71

 

 

 

 

 

 

 

HALLSTEIN 75

HALLSTEIN 75

HALLSTEIN 77

HALLSTEIN 77

HALLSTEIN 79

HALLSTEIN 79

HALLSTEIN 80 !!!

HALLSTEIN 80!

HALLSTEIN 81!

HALLSTEIN 81!

 

 

 

 

 

 

 

FINAL DE CAPITOL 2 !

FINAL DE CAPITOL 2 !

În episodul -4- voi începe prezentarea cap. 3 ” Marele “Cartel Sferic”! “.

https://bmarinescu41.wordpress.com/

RĂDĂCINILE NAZISTE ALE “BRUXELLES U E” -2- !!!

23 sept.

WALTER HALLSTEIN -1er président de la commission européenne en 1958  expliqué par Asselineau - YouTube

Walter Hallstein a fost primul preşedinte al Comisiei Europene, în perioada 1958-1969, un european dedicat şi un promotor decisiv al integrării europene.În calitate de preşedinte al Comisiei Europene, Hallstein s-a implicat în realizarea rapidă a pieţei comune. Marele său entuziasm şi puterea sa de convingere au servit cauza integrării europene chiar şi după încheierea mandatului de preşedinte al Comisiei. Pe durata mandatului său, unificarea europeană a cunoscuprogrese remarcabile.Fost secretar de stat în ministerul german al afacerilor externe, şi-a câştigatinițial faima internaţională datorită „doctrinei Hallstein” din anii 1950. Aceastaa conturat politica externă a Germaniei pentru anii următori şi s-a axat peapropierea tinerei democraţii de Europa occidentală

Primii ani de viață şi experienţele din timpul războiuluiFiu al unui responsabil cu controlul în domeniul construcțiilor, Walter Hallstein s-a născut la 17 noiembrie 1901, în Mainz, un oraş din sud-vestul Germaniei. După ce a absolvit liceul teoretic local, a studiat dreptul și științele politice la Bonn, Berlin şi München. A absolvit în 1925, când a început să lucreze ca asistent al unui profesor de la Universitatea din Berlin. În 1927 a devenit examinator la Universitatea din Rostock din nordul Germaniei, obținând calificarea de lector în 1929. Un an mai târziu, a fost numit în funcţia de șef al catedrei de drept privat și dreptul societăților, poziție pe care o va deţine în următorii zece ani, devenind un expert în domeniu, un savant respectat şi un lector universitar de renume internaţional. Ulterior, a ajuns profesor la Universitatea din Frankfurt, de unde a fost detașat în forţele armate germane în anul 1942, în ciuda ostilității sale față de nazism. După invazia aliaţilor din 1944, Hallstein a fost dus într-o tabără de prizonieri de război în Statele Unite, unde a înfiinţat un fel de universitate specială pentru a-i educa pe ceilalți prizonieri cu privire la legislație şi drepturile lor. După război a fost numit vicecancelar al Universităţii din Frankfurt, iar în 1948 a fost invitat la Universitatea Georgetown în calitate de lector. Numărându-se printre primii savanți germani invitați la o universitate americană, experienţele pe care le-a avut în Statele Unite i-au întărit convingerea că Germania ar trebui să se alăture iniţiativelor internaţionale care vizează consolidarea legăturii dintre democraţiile de după cel de-al Doilea Război Mondial. În opinia sa, aderarea la alianţe internaţionale precum ONU şi NATO era fundamentală pentru revenirea Germaniei pe scena internaţională.Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi OţeluluiHallstein poseda abilităţi diplomatice excelente, era conştient de necesitatea unei Europe unite și avea cunoştinţe de specialitate şi experienţă în domeniu. Toate aceste calități l-au determinat pe Pionierii UE

ROWalter Hallstein a fost primul preşedinte al Comisiei Europene, în perioada 1958-1969, un european dedicat şi un promotor decisiv al integrării europene.În calitate de preşedinte al Comisiei Europene, Hallstein s-a implicat în realizarea rapidă a pieţei comune. Marele său entuziasm şi puterea sa de convingere au servit cauza integrării europene chiar şi după încheierea mandatului de preşedinte al Comisiei. Pe durata mandatului său, unificarea europeană a cunoscuprogrese remarcabile.Fost secretar de stat în ministerul german al afacerilor externe, şi-a câştigatinițial faima internaţională datorită „doctrinei Hallstein” din anii 1950. Aceastaa conturat politica externă a Germaniei pentru anii următori şi s-a axat peapropierea tinerei democraţii de Europa occidentală.Walter Hallstein: diplomaţia în sprijinul integrării europeneWalter Hallstein 1901 – 1982© Uniunea EuropeanăPrimii ani de viață şi experienţele din timpul războiuluiFiu al unui responsabil cu controlul în domeniul construcțiilor, Walter Hallstein s-a născut la 17 noiembrie 1901, în Mainz, un oraş din sud-vestul Germaniei. După ce a absolvit liceul teoretic local, a studiat dreptul și științele politice la Bonn, Berlin şi München. A absolvit în 1925, când a început să lucreze ca asistent al unui profesor de la Universitatea din Berlin. În 1927 a devenit examinator la Universitatea din Rostock din nordul Germaniei, obținând calificarea de lector în 1929. Un an mai târziu, a fost numit în funcţia de șef al catedrei de drept privat și dreptul societăților, poziție pe care o va deţine în următorii zece ani, devenind un expert în domeniu, un savant respectat şi un lector universitar de renume internaţional. Ulterior, a ajuns profesor la Universitatea din Frankfurt, de unde a fost detașat în forţele armate germane în anul 1942, în ciuda ostilității sale față de nazism. După invazia aliaţilor din 1944, Hallstein a fost dus într-o tabără de prizonieri de război în Statele Unite, unde a înfiinţat un fel de universitate specială pentru a-i educa pe ceilalți prizonieri cu privire la legislație şi drepturile lor. După război a fost numit vicecancelar al Universităţii din Frankfurt, iar în 1948 a fost invitat la Universitatea Georgetown în calitate de lector. Numărându-se printre primii savanți germani invitați la o universitate americană, experienţele pe care le-a avut în Statele Unite i-au întărit convingerea că Germania ar trebui să se alăture iniţiativelor internaţionale care vizează consolidarea legăturii dintre democraţiile de după cel de-al Doilea Război Mondial. În opinia sa, aderarea la alianţe internaţionale precum ONU şi NATO era fundamentală pentru revenirea Germaniei pe scena internaţională.Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi OţeluluiHallstein poseda abilităţi diplomatice excelente, era conştient de necesitatea unei Europe unite și avea cunoştinţe de specialitate şi experienţă în domeniu. Toate aceste calități l-au determinat pe
Hallstein vorbind în calitate de preşedinte al Comisiei Europene, în Țările de Jos, în 1965.Konrad Adenauer, ulterior cancelar al Germaniei, să-l numească în funcţia de şef al delegației care conducea negocierile în cadrul Conferinţei Schuman privind formarea Comunității Europene a Cărbunelui şi Oţelului în 1950. În această perioadă, a lucrat în strânsă colaborare cu Jean Monnet, omologul său francez. În scurt timp, cei doi și-au dat seama că împărtăşesc convingeri fundamentale cu privire la nevoia de integrare europeană în vederea asigurării prosperităţii continentului. În 1951, Adenauer l-a desemnat pe Hallstein secretar de stat în Ministerul Afacerilor Externe, funcţie care i-a permis să se implice nu doar în înfiinţarea CECO, ci și într-o încercare de a crea o Comunitate Europeană de Apărare care să unifice politicile ţărilor din Europa Occidentală în materie de buget, forţe armate şi armament. De asemenea, a fost implicat în negocierile cu Israelul privind plata despăgubirilor către poporul evreu şi a jucat un rol important în strategia de relaţii externe a Germaniei. Ceea ce mai târziu va fi cunoscut sub numele de „doctrina Hallstein” din 1955 a fost un acord politic strict, care prevedea că Germania de Vest nu va avea relaţii diplomatice cu statele care recunosc Germania de Est (RDG).Comunitatea Economică EuropeanăHallstein considera că eşecul înființării Comunității Europene de Apărare în 1954 reprezenta o amenințare imensă şi reală la adresa securităţii în Germania şi în Europa de Vest, deoarece Uniunea Sovietică își putea extinde cu ușurință influenţa într-o Europă divizată. Acest lucru l-a determinat să își concentreze atenția mai mult asupra procesului de integrare economică decât asupra celui de integrare politică. Astfel a devenit un promotor ferm al unei Europe unite prin formarea unei Comunităţi Economice Europene. Primii paşi spre această integrare economică menită să permită libera circulație a persoanelor, serviciilor şi bunurilor s-au făcut în timpul conferinţei de la Messina din 1955. Deşi iniţial Hallstein a dorit ca integrarea să fie atotcuprinzătoare şi să se realizeze cât mai repede cu putință, realităţile politice de la acea vreme l-au determinat să recunoască faptul că fuzionarea treptată apieţelor din statele membre era mult mai eficientă. În 1958, aintrat în vigoare Tratatul de la Roma, iar Hallstein a fost alesprimul preşedinte al Comisiei Comunităţii Economice Europene.Președinția ComisieiDeşi Hallstein își dăduse deja seama că integrarea nu va deveni realitate prea curând, aşa cum și-ar fi dorit, în calitate de preşedinte al Comisiei a devenit o forţă motrice a procesului de integrare care urma să aibă loc. De exemplu, în timpul mandatului său, aşa-numita „perioadă Hallstein”, a început consolidarea legislaţiei europene, care va avea un impact deosebit asupra legislaţiei naţionale. Ca promotor al unei Europe federale cu o Comisie şi un Parlamentul puternic (pentru a evita ca Uniunea să joace în mod constant un rol secundar pe lângă guvernele naţionale), este clar că Hallstein a avut un singur scop pentru Comunitatea Europeană: viziunea unei Europe unite, așa cum prevede Declaraţia Schuman din 9 mai 1950. Cu toate acestea, la vremea respectivă, preşedintele Franţei, Charles De Gaulle, avea altă convingere: în timp ce Hallstein susţinea ideea de federaţie, ceea ce însemna cedarea unei mari părți a prerogativelor și puterii naţionale Uniunii, De Gaulle susținea că Europa trebuie să ia calea confederației, adică să devină o „Europă a statelor”, în care statele membre să aibă mai multă putere. Acumularea de diferende între guvernul francez şi celelalte state membre privind o serie de aspecte legate de această diferenţă fundamentală de opinii a condus la „criza scaunului gol” din 1965, când Franţa și-a retras toți reprezentanţii din instituţiile europene pentru o perioadă de timp, până s-a ajuns la un compromis. Fără entuziasmul energic al lui Hallstein, abilităţile sale de negociere diplomatică şi puterea sa de convingere, integrarea europeană nu ar fi cunoscut succese atât de rapide pe durata mandatului său.

Stimaţi cititori continuăm cu prezentarea cap. 2 – “Walter Hallstein,Avocat proeminent al regimului nazist şi arhitect cheie al Bruxelles U E”,paginile 21-40.

hallstein21

hallstein22

hallstein23hallstein24hallstein25hallstein26hallstein27

 

 

 

 

 

hallstein28

hallstein29

hallstein30

hallstein31

hallstein32

hallstein33

 

 

 

 

 

hallstein34

hallstein35

hallstein36

hallstein37

hallstein38

 

 

 

 

 

hallstein39

hallstein40

 

 

 

 

 

+++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++

https://bmarinescu41.wordpress.com/

RĂDĂCINILE NAZISTE ALE ”BRUXELLES UE” -1- !!!

23 sept.

https://bmarinescu41.files.wordpress.com/2013/04/coperta.jpg

Cei care nu-şi amintesc trecutul sunt condamnaţi să-l retrăiască.Georg Santayana

Paul Anthony Taylor,Aleksandra Niedzwiecki,Matthias Rath şi August Kowalczyk

RĂDĂCINILE NAZISTE ALE

‑BRUXELLES  U E-

 Dr. Rath Health Foundation

Ceea ce aţi vrut întotdeauna să ştiţi despre Bruxelles U E dar nimeni n-a îndrăznit să vă spună!

 © 2011 Dr. Rath Health Foundation , ISBN 978-90-76332-68-0

1st Edition,Distribution:Dr. Rath Education Services B. V.

Postbus  656,NL-6400 AR Heerlen

Tel.: 0031-457-111 222 , Fax: 0031-457-111 229

E-Mail: info@rath-eduserv.com,Internet : www.rath-eduserv.com

 C u p r i n s

 Prefaţă de August Kowalczyk      5

Introducere                                      11                                                                                       

Capitolul 1  – Inventarul dovezilor   17                                                                                                                     

Capitolul 2 – Walter Hallstein,Avocat proeminent al regimului nazist şi arhitect cheie al Bruxelles U E   77

Capitolul 3 – Marele Cartel al Sferei şi cadrul său organizaţional 161

Capitolul 4 – Bruxelles U E de astăzi:ceea ce Cartelul Petrolului şi Medicamentelor nu vrea ca voi să ştiţi     163

Capitolul 5 – Guvernarea Bruxelles U E va pune capăt secolelor de libertate şi independenţă în Marea Britanie 173

Capitolul 6 – Cine este cine în Bruxelles U E   221

Capitolul 7 – Releul vieţii    261

Capitolul 8 – Anexe         279

RĂDĂCINILE NAZISTE ALE "BRUXELLES UE"!!!

RĂDĂCINILE NAZISTE ALE “BRUXELLES UE”!!!

În acest prim episod o să vă prezint primele 20 de pagini din capitolul 2 “Walter Hallstein,Avocat proeminent al regimului nazist şi arhitect cheie al Bruxelles U E”.

hallstein01

hallstein02

hallstein03

hallstein04

hallstein05

hallstein06

 

 

 

 

 

hallstein07

hallstein08

hallstein09

hallstein10

hallstein11

hallstein12

 

 

 

 

 

hallstein13

hallstein14

hallstein15

hallstein16

hallstein17

hallstein18

 

 

 

 

 

hallstein19

hallstein20

 

 

 

 

LIDERII NOŞTRI SUNT MÂNDRI ŞI SE LAUDĂ CU ONOAREA DE A FI SLUGILE SUPUSE ALE “BRUXELLES U E” !!!!!!!!!!!!!!

Serialul continuă cu episodul -2-,următoarele 20 de pagini din capitolul 2 !!!

https://bmarinescu41.files.wordpress.com

Adepții #Rezist și USR+PLUS se vor întoarce împotriva lui Klaus Iohannis?

23 sept.

Cei care urmăresc cu atenție actualitatea politică de la noi au observat poate că așa-numiții „Intelectuali ai lui Băsescu” s-au mutat cu arme și bagaje în tabăra numită generic #Rezist, acolo unde PNL nu are loc decît ca profitor de ocazie, atunci cînd mesajul anti-PSD le folosește de minune. În schimb, USR, trăgînd alături și PLUS-ul lui Cioloș, pare să fie „de acolo”, avînd același „tătuc”: SERVICIILE. Este o situaţie pe care Klaus Iohannis ar trebui s-o ia în calcul şi cred că deja staff-ul său se gîndeşte la acest lucru.

LIICEANU ŞI CĂRTĂRESCU, SUSŢINĂTORI PE FAŢĂ AI USR

Dar situația aceasta nu s-a creat acum, ci a început încă de anul trecut, de la alegerile prezidențiale, cînd Gabriel Liiceanu și Mircea Cărtărescu își anunțau susținerea pentru Dan Barna, liderul USR, și îl trăgeau de urechi pe Theordor Paleologu pentru că ei considerau candidatura sa ca luînd din voturile lui Barna (https://www.cotidianul.ro/paleologu-il-desfiinteaza-pe-liiceanu-pe-motiv-de-dan-barna/).

Scria Gabriel Liiceanu: „Rolul de aliat din umbră al Vioricăi Dăncilă și de susținător prin ricoșeu al lui Cozmin Gușă pare să-i fi revenit lui Toader Paleologu. Cum ajunge în fața unui microfon, Paleologu îl beștelește pe Barna”.

Iar Theodor Paleologu îi răspundea foarte dur: „Teza principală din articolul domnului Liiceanu nu este nimic altceva decît teoria propagandei barniste: Dan Barna nu se prăbușește din pricina propriilor erori și lipsuri, ci pentru că există o conspirație, un dedesubt. Iar această urzeală malefică are un instrument : Theodor Paleologu, “aliatul din umbră al Vioricăi Dăncilă”. Aici ridicolul frizează deja grotescul: mă și vedeți pe mine complotînd cu doamna Dăncilă în mare taină pentru a zădărnici salvarea României de către “singurul politician cu viziune modernă”. Sau imaginați-l pe Traian Băsescu punînd la cale tot felul de machiaverlîcuri în conciliabule secrete cu Fifor, Gușă și Orlando. Dedesubtologia liiceniană e de-a dreptul comică. Ea presupune un total “sacrifizio dell’ intelletto”.

Mircea Cărtărescu, în schimb, recunoștea că a votat cu Dan Barna dar, ca de obicei, o scaldă ca să dea bine în orice variantă: „Am votat cu Dan Barna nu pentru ce este, ci pentru ce nu este: nu e reprezentant al USL, ăsta este lucrul esențial pentru mine. Apoi, mi-am dorit un tur al doilea cu oameni decenți intelectual, sau măcar fluenți în limba română. Într-un fel ar fi arătat confruntarea Barna-Iohannis, altfel o să fie Dăncilă-Iohannis”.

Alegerile prezidenţiale de anul trecut reprezintă doar primul moment în care „elita lui Băsescu” şi-a arătat preferinţa pentru USR. Al doilea moment a ieşit la iveală la începutul acestui an, cînd, odată cu declanşarea crizei Coronavirus, Aceleaşi personaje, Liiceanu şi Cărtărescu, şi-au manifestat public preferinţa pentru USR-istul Vlad Voiculescu în funcţia de coordonator al situaţiei de urgenţă şi chiar în favoarea numirii acestuia ca ministru al Sănătăţii!

Astfel, aşa cum am semnalat la vremea respectivă în „Cotidianul” (https://www.cotidianul.ro/gabriel-liiceanu-il-vrea-pe-vlad-voiculescu-seful-comisiei-coronavirus/), Gabriel Liiceanu dorea ca Vlad Voiculescu, pe care USR îl propunea încă de atunci pentru funcţia de Primar General al Capitalei, să conducă acea comisie anti-coronavirus: „Îi propun așadar, cu modestie cetățenească, celui care va fi fiind prim-ministru, să înceapă această nouă pagină de istorie, prin care competența ar urma să triumfe asupra vanităților, aranjamentelor și hărțuielilor de partid, înființând o „comisie anti-coronavirus” condusă de Vlad Voiculescu. Să i se lase în grijă să gestioneze – așa cum a dovedit că se pricepe – calamitatea care a venit peste noi. Această comisie, cu atribuții clare și puteri pe măsură, ar urma să fie creată de el cu oamenii lui, fiind dependentă numai de prim-ministru și sprijinită direct de cabinetul lui”!

De data aceasta, Mircea Cărtărescu a fost şi mai categoric, propunînd ca soluţie salvatoarea numirea lui Vlad Voiculescu ca ministru al Sănătăţii:

Cînd Gabriel Liiceanu şi Mircea Cărtărescu se exprimă public într-un mod atît de categoric faţă de politică, este clar că, în laboratoarele secrete, se pregăteşte ceva.

DESEMNAREA LUI NICUŞOR DAN LA PRIMĂRIA CAPITALEI, ÎN DEFAVOAREA LUI VLAD VOICULESCU

Cînd cei doi scriitori îl susţineau pe Vlad Voiculescu la începutul crizei Coronavirus pentru funcţii importante în Guvern, acesta era propunerea USR pentru a fi candidat la funcţia de Primar General al Capitalei. De aceea, Liiceanu şi Cărtărescu încercau propulsarea lui Vlad Voiculescu, astfel încît să-i creeze o platformă electorală pentru alegerile locale! Sigur că era la mijloc şi interesul pentru banii „Unchiului Nic”, supranumit „Regele medicamentului”, cel care stă în spatele lui Vlăduţ, dar acest interes era doar o parte a înţelegerii.

Numai că Iohannis şi PNL au decis altfel: Nicuşor Dan a fost preferat să fie candidatul unic al PNL-USR-PLUS la Primăria Capitalei, deşi acesta era deja în afara USR! Ar fi multe de discutat în privinţa acestei alegeri, dar nu este locul aici pentru o astfel de analiză, cert este însă că a fost o adevărată lovitură pentru USR şi susţinătorii săi.

Vă daţi seama, după ce încă de anul trecut Vlad Voiculescu se antrenase pentru aceste alegeri, intrînd în conflict chiar cu Gabriela Firea (Digi24 titra în octombrie: „Război Gabriela Firea – Vlad Voiculescu pe spitalul privat pentru copiii bolnavi de cancer”), desemnarea lui Nicuşor Dan drept candidat al alianţei PNL-USR-PLUS a creat o nemulţumire uriaşă în tabăra talibanilor din USR.

Aşa se face că acum, cînd focul este în curtea lui Nicuşor Dan, nici Gabriel Liiceanu, nici Mircea Cărtărescu nu scot un cuvînt în apărarea sa! Un comentariu al lui Costi Rogozanu, în „Libertatea” poate fi o explicaţie, mai ales că aminteşte de o dezbatere la GDS, în care Liiceanu a sărit la gîtul lui Nicuşor Dan pentru a-l apăra pe Traian Băsescu: „Cînd denunți corupția trebuie să ai grijă, că nu sunt numai pesediști. Nicușor Dan a fost complet domesticit de peneliști, ‘geaba îi dă acum cu ”caracatița PSD”. Eu îmi amintesc că l-am văzut prima oară într-o versiune mai credibilă, la o discuție la GDS cu Băsescu, cînd i-a spus președintelui de atunci că a girat investiții imobiliare corupte și Liiceanu a sărit ca ars să-l apere pe sfîntul Băse”!

Puse cap la cap toate aceste evenimente din trecutul recent sau mai îndepărtat, arată că Nicuşor Dan nu mai este agreat de „elita lui Băsescu”, aceasta preferîndu-l pe Vlad Voiculescu, pe care-l vedeau candidat împotriva Gabrielei Firea.

CONSECINŢELE ALEGERII LUI NICUŞOR DAN

Nu am nici o îndoială că dacă Nicuşor Dan va cîştiga alegerile de duminică „elita lui Băsescu” îl va curta din nou, căci ipocrizia de acest fel îi este caracteristică. Dacă, însă, Nicuşor Dan va pierde, să te ţii, domnule Iohannis!

De altfel, dacă citiţi cu atenţie articolele politice din diverse publicaţii, veţi observa că editorialiştii din „tabăra Liiceanu” au devenit brusc foarte agresivi la adresa lui Klaus Iohannis! Şi, într-o oarecare măsură, este normal să facă aşa, simţind că Iohannis n-ar mai vrea ca, după alegerile parlamentare, cuvîntul „corupţie” să mai fie folosit atît de des ca atunci cînd îmbrăca el geaca sa roşie.

Alegerile locale se termină duminică, dar vin cele parlamentare, unde miza nu mai este doar înfrîngerea PSD (a avut grijă Marcel Ciolacu ca PSD să nu mai fie jucător principal), ci scorul pe care-l vor obţine PNL şi USR, căci nu este greu de observat că PNL ar prefera o alianţă cu UDMR şi PMP în locul unei alianţe cu USR-PLUS.

Să citim două fragmente de pe site-urile jurnaliştilor #Rezist care devoalează şi mai clar preferinţele electorale. Mai întîi, iată un articol din „Ziariştii” (al lui Grigore Cartianu şi Laurenţiu Ciocăzanu), semnat „Redacţia”:

În ultimele săptămâni, asperitățile dintre PNL și Alianța USR-PLUS au ieșit tot mai mult în evidență… Membri ai USR-PLUS – atât din conducerea centrală, cât și din teritoriu – s-au lansat în atacuri tot mai virulente la adresa PNL… În acest context, sprijinul USR-PLUS pentru Nicușor Dan în lupta pentru Primăria Bucureștiului pare mai degrabă modest, deși Nicușor Dan este fondatorul USR”.

Al doilea fragment este dintr-un articol al lui Dan Tăpălagă (cel care l-a cam supărat pe Iohannis la ultimele două conferinţe de presă), pe „G4Media”, care are ca punct de plecare tot declaraţia lui Ludovic Orban, prin care sugera că PNL ar putea face o alianţă la guvernare doar cu PMP şi UDMR, deci fără USR:

Prin urmare, Dan Barna și Dacian Cioloș se văd nevoiți să-și radicalizeze discursul la adresa PNL, principalul adversar politic, în speranța că își vor îmbunătăți scorul politic… Podurile dintre cele două partide aruncate acum în aer vor fi tot mai greu de refăcut după alegerile parlamentare, când, foarte probabil, se va pune problema formării unui eventual guvern comun. Liberalii le transmit deja celor de la USR PLUS că, dacă PNL va lua un scor bun la locale, confirmat ulterior la parlamentare, vor încerca să facă majoritate doar cu PMP și UDMR dacă relațiile politice cu Barna și Cioloș continuă să se degradeze”.

Iată, deci, că această confruntare dintre PNL şi alianţa USR-PLUS nu este o invenţie a noastră, din moment ce jurnaliştii cunoscuţi ca fiind oamenii de casă ai PNL susţin acum mai degrabă USR, avînd alături acea fostă „elită a lui Băsescu”, cu Liiceanu şi Cărtărescu, care a devenit deja USR-istă sadea!

Întrebarea este: de ce ar prefera PNL să se rupă de USR? Răspunsul nostru este simplu: pentru că PNL n-ar vrea să-i aibă alături pe talibanii din USR, pe acei radicali care vin din #Rezist cu mesajul anti-corupţie! Să nu uităm că Ludovic Orban însuşi a fost abordat agresiv chiar de „Ceauşescu” de la #Rezist, care-l acuza că agrează traseismul dinspre PSD spre PNL.

Mai concret: PNL i-ar prefera alături la guvernare pe USR-iştii care vor să vină la Putere cu orice preţ, dar nu şi pe talibanii USR care o ţin langa cu anti-corupţia!

Dar nu se ştie încă cine deţine puterea în USR. Aici vor avea de lucrat vîrtos „serviciile”! Ele l-au înlăturat în 2016 pe Nicuşor Dan de la conducerea partidului pe care l-a fondat, aducîndu-l în frunte pe Dan Barna, şi tot ele l-au ales pe Nicuşor Dan candidat comun, împotriva lui Vlad Voiculescu, propus de USR.

Cu un USR în Opoziţie, susţinut de „elita lui Băsescu”, PNL nu s-ar simţi deloc confortabil, mai ales că au deja exemplul atitudinii USR în cazul corupţiei semnalate de Curtea de conturi pe tema achiziţiilor de măşti. Puterea la care visează PNL şi Klaus Iohannis chiar se teme de un USR taliban în Opoziţie, care ar avea alături armata #Rezist şi „elita lui Băsecu”!

Poate că analiza aceasta este cam complicată acum, dar e normal pentru că lucrurile sînt în desfăşurare, situaţia este încă fluidă, putînd oricînd s-o ia pe cărări nebănuite acum.

Cert este însă că predarea PSD-ului în mîinile lui Iohannis cu ajutorul masiv al lui Marcel Ciolacu nu este suficientă pentru satisfacţia lui Klaus Iohannis. La orizont se anunţă o confruntare cu talibanii din USR, în cazul în care aceştia vor alege sau vor fi nevoiţi să meargă pe alt drum decît alături de PNL la guvernare.

Cu USR în Opoziţie, cu armata jurnaliştilor #Rezist împotrivă, susţinuţi şi de fosta „elită a lui Băsescu”, PNL-ului îi va fi dor de PSD! Pentru a evita o asemenea situaţie, „serviciile”vor avea un rol decisiv, astfel încît să regleze relaţiile dintre PNL şi USR, într-o operaţiune ce s-ar putea numi „îmblînzirea scorpiei”, la fel ca în comedia cu acelaşi nume a lui Shakespeare:

Puterea-i slăbiciune şi toate au hotar.

Cînd el îşi zice: „Vino!”, în loc să-l duşmăneşti,

Întreabă-l blînd: „Stăpîne, te-ascult, ce-mi porunceşti?

Autor: Ion Spânu

Sursa: Cotidianul

După 30 de ani de „reforme”, plătim cea mai scumpă electricitate din regiune!

23 sept.

Una dintre cele mai dezolante imagini ale înapoierii României este cea dată de locomotivele Diesel, care defilează sfidătoare pe sub catenara de alimentare cu electricitate. Adică te chinui zeci de ani să construiești căi ferate electrificate și tu mergi, ca primitivul, cu locomotivă Diesel pe sub rețeaua de alimentare? Cam câtă minte îți trebuie pentru asta? Și în vremea asta umplem ecranele televizoarelor cu ode adresate ecologiei și energiei electrice, „prietenoasă” cu mediul.

Nu a existat niciun guvern din ultimii 30 de ani care să nu anunțe o „reformă” majoră sau structurală în energie; s-au comasat foste intreprinderi socialiste, s-au „integrat”, apoi s-au „divizat”, s-au schimbat mii de directori, de miniștri și de administratori și iată rezultatul: din întreaga regiune a fostei Europe de Est plătim cea mai scumpă electricitate.

Sursa: https://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/index.php/Electricity_price_statistics#Electricity_prices_for_household_consumers

Avem a 19-a cea mai scumpă energie electrică din Uniunea Europeană plătită de populație. Mai puțin decât noi plătesc bulgarii, ungurii, croații și polonezii. Adică toți competitorii noștri. Bulgarii plătesc 0,0958 euro/kwh, croații 0,1324 euro/kwh, ungurii 0,1097 euro/kwh, polonezii 0,1376 euro/kwh, iar noi ajungem la 0,1421 euro/kwh.

Și asta nu-i nimic: industria plătește pentru electricitate al 14-lea cel mai mare preț:

Sursa: https://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/index.php/Electricity_price_statistics#Electricity_prices_for_household_consumers

Companiile românești plătesc fiecare kwh consumat cu 0,1206 euro, cele poloneze plătesc 0,1018 euro pentru același kwh, cele maghiare 0,1188 euro, cele croate 0,1192 euro, cele cehești 0,0948 euro, iar cele bulgărești 0,1042 euro. Cum mai putem oare să fie producătorii români competitivi cu asemenea prețuri la energie? Ba chiar, citind datele Eurostat, se poate lesne observa că firmele românești plătesc o lectricitate mai scumpă decât în Franța, Olanda , sau chiar decât în țările nordice.

O fi vreo problemă trecătoare? Ți-ai găsit! În ultimul semestru pentru care Eurostat ne dă date, semestrul II din 2019, România este campioană europeană la creșterea prețului la energie electrică pentru industrie:

Sursa: https://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/index.php/Electricity_price_statistics#Electricity_prices_for_household_consumers

Cam aici ne-a adus „reforma” în formă continuată dezvoltată cu profesionalism și patriotism de către iubiții noștri conducători.

Avem, în energie , o deteriorare majoră și pe toate fronturile. În anul 2018, exporturile de electricitate al țării au fost de 5,4 TWh, la o producție de 60,7 TWh, iar importurile au fost de 2,8 TWh. Situația s-a deteriorat în 2019: exporturile s-au redus până la 4 TWh, importurile aproape s-au dublat, până la 5,5 TWh, iar producția a scăzut până la 56 TWh. (sursa: https://www.economica.net/importurile-de-energie-electrica-ale-romaniei-s-au-dublat-in-2019-produc-ia-a-scazut-accentuat_179900.html ). Am devenit un importator net de energie electrică.

Ce au bulgarii, ungurii sau polonezii și noi n-avem? De ce o țară cu resurse impresionante (la gaz, locul II din UE, la țiței, locul III din UE și la cărbune locul V din UE) are prețuri atât de mari la electricitate?

Electricitatea este o marfă scumpă pentru români pentru că este insuficientă, noi fiind abia al 13-lea producător din Uniune, deși suntem a 10-a economie și avem a șasea cea mai mare populație. Dacă anul trecut țara noastră a produs 60Twh, polonezii (cu o țara dublă ca populație) au produs 164 Twh, cehii (o țară de două ori mai mică) au produs 87Twh, olandezii 120Twh, iar belgienii 94Twh, de exemplu. Sursa: https://yearbook.enerdata.net/electricity/world-electricity-production-statistics.html

Problema majoră a sistemului energetic românesc este imposibilitatea de asigura cu electricitate o putere consumată, la un moment dat, mai mare de 9 000 Mw, simultan cu o capacitate de import limitată, ca putere, la 2000 Mw.

Pe hârtie, însă, stăm excepțional: avem capacități de producție care pot asigura o putere de 22 000 MW. În fapt, cam două treimi din acestă putere instalată se află în centrale demult nefincționale.

Din cei 60 Twh produși anul trecut , aproape 23 s-au produs în centrale termoelectrice (pe cărbune și gaze), încă 17Twh s-au produs în hidrocentrale, peste 11Twh i-a livrat centrala atomică de la Cernavodă și aproape 9 Twh sunt produși de parcurile eoliene.

În primele șase luni ale anului, producția de energie pe bază de cărbune și-a pierdut întâietatea în balanța energetică, marcând definitiv decizia politică clară de a închide capacitățile de producție din bazinul Olteniei:

Sursa: https://www.economica.net/turbinele-eoliene-au-produs-mai-multa-electricitate-decat-toate-centralele-pe-carbune-la-un-loc-in-primele-ase-luni-in-romania-vineri-seara_189523.html

Practic, parcurile eoliene au produs mai multă energie decât toate centralele pe cărbuni. Iar producția la jumătatea anului, în 2020, abia sare de 26 Twh, indicând că vom avea un an cu un minim istoric absolut al energiei electrice produse în țară.

Așadar, România a decis să renunțe total la electricitatea produsă din cărbune și să îngroape definitiv în pământ a cincea rezervă de cărbune din Uniunea Europeană. În vreme ce acum doi ani, polonezii au inaugurat o centrală pe cărbune cu putere instalată de 1000 Mw.

Cel mai mare producător român, Hidroelectrica, poate suporta o putere maximă instantanee de vreo 3500 Mw, dar ca medie nu depășește 2500 Mw. Nuclearelectrica are două reactoare funcționale , în total 1400 Mw, centralele pe cărbune nu pot asigura mai mult de 1600 Mw, iar cele două centrale pe gaz (Iernut și Brazi, ale Romgaz și OMV) sunt limitate la 1200 MW. Parcurile eoliene au o putere instalată gigantică, de vreo 5000 Mw, dar, maximul de putere care se poate atinge când ne dă Dumnezeu vânt, e cam de 2000Mw. Practic, atunci când Dumnezeu nu suflă un vânt prea puternic, putem importa energie cu o putere aflată la limita capacității de transfer (2 000Mw). Sursa: https://energy-center.ro/piata-energiei-din-romania/cata-energie-electrica-poate-produce-romania-in-2020-la-modul-real/

Și vorbim, dragii mei, de o Românie dezindustrializată, care nu mai consumă mai mult de 40% din cât consuma în 1990!

Cum s-a degradat totul atât de repede? Simplu, nimeni nu a mai investit în producția de energie electrică, cu excepția (notabilă, altminteri) a OMV, care a ridicat o centrală nouă, de 800Mw putere instalată, la Brazi, lângă Ploiești. Și s-au dat în folosință cele două reactoare nucleare de la Cernavodă. În rest, s-au stins încet centralele pe cărbune și nu s-a pus nimic în loc. Ba, mai mult, reforma ciudată a guvernelor a închis posibilitatea de investiții private noi în energie, prin anularea posibilității legale de a avea contracte bilaterale pe termen lung. Adică niciun privat nu mai poate lua bani de la bancă să facă vreo centrală, pentru că nu poate proba că vinde o parte importantă a energiei produse (contractele PPA- power purchase agreement). Reactoarele 3 și 4 de la Cernavodă nu se vor mai face, statul nostru descalificând compania chinezească deținătoare a firmei canadiene CANDU (posesoarea tehnologiei celor două reactoare existente), Hidroelectrica nu s-a mai listat la bursă pentru a trage bani de dezvoltare, Romgaz-ul a ratat să construiască o centrală nouă la Iernut…

Rețeta sigură a dezastrului energetic s-a întregit : am renunțat la rezervele de cărbune, nu construim centrale noi pe gaze, ingnorăm zăcămintele din Marea Neagră, am renunțat și la proiectul celor două noi reactoare de la Cernavodă și am blocat listarea la bursă a Hidroelectrica. Normal că dacă nu produci suficientă electricitate, aceasta a ajuns să fie o marfă scumpă, prea scumpă pentru o țară sărăcită. Mai are, oare, cineva timp să se mai gândească și la uriașa problemă din sistemul energetic, printre atâtea alegeri ?

Autor: Petrisor Gabriel Peiu
Sursa: Cotidianul

De unde ne vine mama crizelor?

23 sept.

Întrebarea este nu dacă vine. Și nici când vine. Și nici cât de puternică va fi. Adevărata provocare este să știm din timp din ce direcție ne va lovi mama crizelor. Fix în anul în care cel mai iresponsabil ministru al Finanțelor din istoria României, Florin Cîțu se jură că România se va desfăta într-un boom economic. Să încercăm, cu modestele noastre cunoștințe, să răspundem la cea mai importantă întrebare a momentului.

Criza economică mondială, ce mai gravă din ultima sută de ani, nu este generată, așa cum se spune, de pandemie. Ci doar amplificată. Și accelerată. Pentru că semnalele colapsului care urmează veneau din toate direcțiile, anterior invaziei coronavirusului. Existau semnale din ce în ce mai serioase de alarmă și în China, și în Statele Unite, și în Federația Rusă și în Germania, care este până una alta principalul motor de dezvoltare al Europei. Este evident însă că, pe fondul efectelor pandemiei, planeta intră într-o criză probabil fără precedent în istorie.

Și, când spun planeta, nu  mă refer la altceva decât la globalizare. Oricât ar încerca să se separe unele de altele – și vedem azi tentative disperate în acest sens – statele sunt din ce în ce mai interconectate. Din acest motiv, nu vor exista crize locale, ci doar o teribilă criză globală.

Anul în care se va dezlănțui această criză, în toate amplitudinea ei, este 2021. Până atunci, statele sau uniunile de state au făcut toate eforturile care le-au stat în putință pentru a atenua efectele. Uniunea Europeană, de exemplu, împrumută sume fabuloase de bani de la bănci pentru a injecta sânge proapăt în locul sângelui care moare în economiile naționale. O doză de sânge, cel puțin teoretic, primește și România. Rămâne însă de văzut dacă vom ști să accesăm această infuzie de capital. Convingerea mea e că nu știm și nu vom ști. Dar să nu mă îndepărtez de subiect.

Este firesc ca semnalele cele mai înspăimântătoare să vină din zona celor mai puternice economii ale lumii. Din China și din Statele Unite. Teama față de viitor este imensă la nivelul ambelor guverne. De aici, războiul economic care s-a declanșat între cele două cele mai mari economii ale lumii. Și, tot de aici, deciziile privind deconectarea acestora. Parțială sau totală. O asemenea măsură radicală a fost anunțată de Donald Trump. Dacă va câștiga sau nu va câștiga alegerile, este mai puțin important din această persectivă. Pentru că, în final, și el și contracandidatul său – deci indiferent cine ajunge la butoanele de la Casa Albă – va proceda aproximativ la fel, pentru a încerca să atenueze șocul crizei economice. Oricum, este de reținut că Statele Unite au ajuns la un deficit record de trei mii de miliarde de dolari și la o datorie fabuloasă de șapte trilioane de dolari. Există încă o religie a economiștilor din lumea întreagă conform căreia economia americană nu poate să cadă, la fel cum nu ar putea să cadă nici dolarul. Dar este o religie falsă. De fapt, o prejudecată. La care unii țin cu dinții. Când se va prăbuși economia Statelor Unite, întreaga planetă va intra în fibrilații.

Să nu uităm că experimentul pentru un întreg proces care ne așteapă la nivel global, experimentul de deconectare, l-a făcut Marea Britanie. Cu costuri imense, nici până astăzi clarificate. Atunci când s-a deconectat de Uniunea Europeană.

Cu sau fără un acord comercial cu Uniunea Europeană, în război sau nu cu cele mai importante economii UE, e clar că asistăm la un reflex de îndepărtare cu vocație de deconectare între economiile SUA și UE. Sunt doar tentative, pe care statele le vor simți în mod dureros. În realitate, nimic nu mai poate fi deconectat cu adevărat. Cordoanele ombilicale se vor umple de sânge, dar nu vor fi tăiate. Lumea se va duce în viitor târâș-grăpiș, mai degrabă târându-se pe pământ, dar în orice caz împreună și nu separat.

Asemenea tendințe, în paranteză fie spus, le observăm și în plan geopolitic. Se rescriu alianțele militare și se creează noi alianțe în plan economic și financiar. Sunt state, în frunte cu China, care încearcă din răsputeri să creeze împreună cu aliații, unii de conjunctură, noi sisteme monetare capabile să funcționeze la nivel global. Dublând sau chiar surclasând sistemul controlat de Statele Unite.

Dar de unde vine mama crizelor în România? Primul impuls este să spunem că vine din Statele Unite. Pentru că acolo se va produce colapsul declanșator. Așa este. Acolo se va produce explozia. La fel cum s-a

întâmplat în 2008. Când s-au prăbușit societățile de investiții. Apoi societățile imobiliare. Industria de film. Când s-a declanșat marea criză a imobiliarelor. Urmată aproape instantaneu de criza datoriilor. Și de criza băncilor. Și apoi ce a urmat? Criza a trecut trecut Oceanul. Atacând la temelie principalul partener comercial al Statelor Unite. Uniunea Europeană. Și când Uniunea Europeană a început să strănute și a făcut pneumonie, tot ceea ce a mai urmat și ne vizează direct este soluția de ultim moment utilizată de Berlin și urmată de celelalte state din nucleul dur. Exportarea costurilor. Mutarea facturii către statele UE mai slabe economic. Așa se și explică de ce, în final, economia Germaniei este singura care nu a suferit pierderi semnificative în precedenta criză economică. Iar pierderile cele mai mari și respectiv costurile cele mai mari le-au revenit unor state mai slabe, gen Grecia sau România. Așa se va întâmpla și acum.

Chiar dacă marea criză, mama crizelor economice, va fi declanșată în Statele Unite, nouă ne va fi servită o criză altoită în altă parte. În ce parte? Pentru a răspunde la această întrebare, nu avem altceva de făcut decât să ne uităm la topul investițiilor străine în România. Pentru că primele cutremure acolo vor fi. Și se vor produce înainte ca populația să strângă iară din dinți și să plătească costurile. Cum s-a întâmplat după ce Traian Băsescu a împrumutat 20 de miliarde de la Fondul Monetar Internațional și Banca Mondială, pentru a injecta cea mai mare parte din bani în băncile străine din România, care la rândul lor i-au injectat în băncile mamă, în încercarea de a le salva. Ei bine, în acest top al investițiilor străine din România, Statele Unite ocupă o pondere neglijabilă. Deci nu de acolo va veni cutremurul în mod direct. Fără a intra în amănunte, e bine să știm că mai mult de jumătate din totalul investițiilor făcute în România vin din Olanda, Austria, Germania, Italia, Franța și Cipru. Primele trei state enunțate dețin 40% din total. Aceste investiții sunt în general făcute în multinaționale. În multinaționalele care au acaparat peste 60% din economia României, dar care vin cu un aport la bugetul de stat de doar 20%. Comparativ cu societățile cu capital românesc, care dau astăzi faliment una după alta. În momentul în care se va declanșa marea criză, aceste multinaționale vor încerca să se salveze. Dinspre periferie spre centru. Vor renunța deci, constrânse de situație, la operațiunile din străinătate, începând cu statele mai slabe economic, și vor încerca să-și concentreze partea viabilă căre societățile mamă. Vor reveni deci instinctiv la matcă. Iar România va ajunge atunci în cădere liberă.

Tocmai structura capitalului ne va fi fatală. De aceea vorbim de ani de zile, din păcate degeaba, despre statele națiune. Despre necesitatea dezvoltării și încurajării pe toate căile a capitalului românesc. Despre un echilibru corect dintre multinaționale și societățile autohtone. Despre un raport echitabil al injectării finanțelor publice de către cei care realizează profituri în această țară. Despre suveranitate. Și de aceea am deplâns și deplângem colonizarea României. În curând, va fi fost prea târziu. În ceea ce ne privește, mama crizelor vine din nucleul dur al Uniunii Europeane. Fix de acolo de unde ni se promite izbăvirea.

Autor: Sorin Roșca Stănescu

Sursa: Sorin Roșca Stănescu Blog

Petrom a dat extracția de gaze pe negustorie!

23 sept.

Productia de gaze a României s-a prăbusit cu 20%, de miercurea trecută, iar importurile au revenit în forță. Țara noastră tocmai ce începuse să exporte, cantitati relativ mici, în Ungaria, pe fondul creșterii de producție la Romgaz și umplerii depozitelor, când Petrom a început o revizie la cea mai mare stație de tratare din țară – Hurezani, reducându-și producția proprie cu aproape 50%. Impactul asupra intregii productii nationale este de circa 20%, avand in vedere ca austriecii si cu Romgaz detin proportii aproape egale, in extractie. Petrom a inlocuit productia lipsa cu importuri din Rusia, pentru a-si onora obligatiile contractuale si ar trebui sa revina la normal, de maine, incolo.

Producția internă de gaze intrată în sistemul național de transport este, acum, de sub 20 de milioane de metri cubi de gaze, undeva la 205.000 MWh, potrivit datelor Transgaz. Volumul este mult mai mic decât cel de la inceputul saptamanii trecute trecute când, pe fondul majorării cu circa 10% a producției Romgaz, media era de circa 250.000 MWh. Romgaz oprise anterior producția la mare parte din sonde, unde s-a putut tehnic, pentru că prețurile din piață ajuseseră sub costurile de extracție, însă, cum prețurile au început să crească de la începutul lunii, producția a fost reluată. În metri cubi, azi intră în total în sistemul național de transport 25,2 milioane de metri cubi de gaze pe zi, dintre care 19,5 milioane producție internă și 5,7 milioane metri cubi din import.

De menționat că, potrivit datelor Transgaz, astăzi România importă gaze prin trei puncte de interconexiune cu rețelele vecine, pe la Arad, din Ungaria, pe la Isaccea, din Ucraina(in prorportie covarsitoare) și prin gazoductul Ruse-Giurgiu din Bulgaria.

Cuiul lui Pepelea

Hubul de gaze de la Hurezani deserveşte patru dintre cele mai importante zăcăminte de gaze naturale din portofoliul companiei, este situat în judeţul Gorj şi include cea mai mare staţie de tratare a gazelor din ţară.

„După cum a fost anunţat în REMIT, în perioada 16 – 22 septembrie, staţia de compresoare şi staţia de tratare a gazelor de la Hurezani au intrat în perioada planificată de mentenanţă şi inspecţie anuală. În consecinţă, instalaţiile de producţie a gazelor au fost oprite pentru a permite accesul în siguranţă la rezervoare şi conducte până pe 22 septembrie, cu un impact de cca. 4 mn Scm/zi.

Ţinând cont de cele de mai sus, pentru perioada menţionată, am suspendat injecţia de gaz în depozit şi asigurăm disponibilitatea gazelor în SNT prin achiziţia de pe piaţă, inclusiv importuri„, au spus reprezentantii Petrom.

Uzual, România asigură, in aceasta perioada, peste 90% din consum din productia locala. Odata intrati in sezonul rece, importul va crestere in pondere, insa baza va fi asigurata tot de productia locala si extractia din depozite, daca, bineinteles, nu va aparea iarasi vreun factor neasteptat.

Autor: Mihai Soare

Sursa: Cotidianul

Cât îi este Orban dator „asasinului politic”?

23 sept.

Aștept cu sufletul la gură să văd cum se va desfășura un nou conflict pe cale să explodeze între Ludovic Orban și Rareș Bogdan. De această dată, tema se pare că va fi „asasinul politic”. Respectiv Mario de Mezzo, un notoriu traseist politic. Și nu numai. Scurta istorie a acestuia, așa cum este ea relatată de presa locală din Olt, dar și de presa centrală, este absolut tulburătoare. Și demonstrează câtă dreptate are Rareș Bogdan, atunci când se pune de-a curmezișul liberalismului vopsit.

Urmărind traseul acestui individ, pe orice om de bună credință îl apucă durerea de cap. Iată, într-o succintă succesiune, în ce direcții a „evoluat” acesta, astfel încât, în final, să ne putem pune pe bună dreptate întrebarea, pe care și-o pune și Rareș Bogdan, cât de dator îi este Ludovic Orban acestui Mario de Mezzo, taxat de jurnaliști, din varii motve, drept „asasin politic”? Să o luăm pe rând.

Acest Mario de Mezzo a fost membru PSD și, în acestă calitate, a fost atât de loial, încât a ajuns consilier al unui important lider local al „ciumei roșii”. De acolo, a aterizat în mod straniu fix la Fundația Principesa Margareta. De unde a fost dat afară cu șuturi. Dar fără prea mult zgomot. Din informațiile care au parvenit, în ciuda discreției instaurate acolo, decurge că Mario de Mezzo s-a făcut vinovat de matrapazlâcuri financiare. Ajunge în mod miraculos șef de comunicare la Holzindustrie Schweighofer, societatea austriacă care, protejată fiind de Klaus Iohannis, jefuiește de ani de zile pădurile României. Și, uluitor, în paralel a creat un ONG despre care el însuși oferă amănunte pe pagina sa de Facebook, și al cărui obiect de activitate, țineți-vă bine, este denunțarea tăierii pădurilor. Deci cu o mână ocrotește fondul forestier, iar cu cealaltă mână scrie comunicate în numele Holzindustrie Schweighofer, prin care intoxică opinia publică, în sensul că această companie austriacă defrișează cât se poate de curat. Adică conform legii. Să urmărim și mai departe traseul acestui pesedisto-liberal și ce o mai fi el.

Venim la zi. Pe ultima sută de metri, așa cum a procedat și la București și în alte părți, Ludovic Orban face la Slatina o mișcare bombă. Îl pune candidat pentru poziția de primar pe Mario de Mezzo. Dinamitează practic întreaga organizație. Inflamează întreaga presă locală. Îl transformă pe acesta într-un fel de Nicușor Dan de provincie. Cum bine scrie presa locală. Dar ce s-a întâmplat puțin înainte? Mario de Mezzo îi propusese, nici mai mult nici mai puțin, decât să pună mâna pe Primăria Sectorului 1 București. Tănase Stamule, consilier al premierului, un om extrem de prezent pe posturile de televiziune, protestează vehement și are șansa ca și Sebastian Burduja, liderul de sector, să se opună acestei nominalizări. Și astfel Ludovic Orban nu mai are încotro, cedează de tot candidatura la Sectorul 1 USR-ului și va merge păgubos pe candidatura doamnei Clotilde Armand, îi lasă cu gura căscată și pe Tănase Stamule și pe Sebastian Burduja și pe toți activiștii din Sectorul 1 și, în disperare de cauză, îl parașutează pe Mario de Mezzo la Slatina. Unde e clar și pentru Orban că acesta n-are nicio șansă. E atât de clar, încât îl numește și ditamai președintele Oficiului Român pentru Drepturi de Autor. Unde „asasinul politic” deja și-a urcat în cap întreaga suflare a scriitorilor, actorilor și interpreților. Tot în acest an și tot în pixul lui Ludovic Orban a stat numirea lui Mario de Mezzo în poziția de vicepreședinte al Autorității Naționale pentru Cetățenie. O altă importantă demnitate în stat. E adevărat, în mod straniu, doar pentru două luni. Din aprilie până în iunie. După care a fost cocoțat la ORDA.

Este de înțeles sau de neînțeles ce se întâmplă? Presa locală speculează că Mario de Mezzo continuă să fie omul Holzindustrie Schweighofer, disimulat în prezent în diverse poziții politice și administrative. Deci un personaj susținut de autoritățile statului austriac, iar la nivel național de către președintele Klaus Iohannis. Iar cei doi vectori l-ar fi presat pe Ludovic Orban să-l plaseze pe „asasinul politic” în tot felul de poziții. Fie ele și extem de controversate. Dacă este așa sau nu este așa, avem șansa să aflăm repede. După cum se știe, Rareș Bogdan se manifestă ca un adversar neînduplecat și tenace al traseismului politic. A repetat de mai multe ori că, dacă pesediștii intră pe o ușă în PNL, el iese pe cealaltă ușă. Iar din această perspectivă cazul Mario de Mezzo este strigător la cer. Pe de altă parte, se știe că Rareș Bogdan i-a fost și i-a rămas loial președintelui Klaus Iohannis. Dacă Rareș Bogdan se va pronunța cu vehemența-i cunoscută împotriva lui Mario de Mezzo, atunci ipoteza că acesta din urmă este susținut de Klaus Iohannis cade. Și rămâne în picioare marea necunoscută. Cum s-a întâmplat ca Ludovic Orban să ajungă atât de dependent de Mario de Mezzo, încât să-și asume senin toate riscurile pe care și le-a asumat, plasându-l, rând pe rând, în pozițiile pe care le-am prezentat anterior? Aștept cu răsuflarea tăiată urmările. Și, evident, explicațiile. Fie ele și implicite.

Autor: Sorin Roșca Stănescu

Sursa: Sorin Roșca Stănescu Blog

A transforma o epidemie în apocalipsă

23 sept.

Invictus

A transforma o epidemie în apocalipsă

22/09/2020    |   de Tim Black

Când primul ministru britanic, Harold Macmillan, s-a adresat în iulie 1957 unei adunări conservatoare și a spus că britanicii „nu au dus-o nicicând așa de bine”, oferind perioadei postbelice faimoasa tușă optimistă, tinde să fie trecut cu vederea un aspect istoric: lumea se afla atunci în ghearele unei pandemii.

Virusul gripal A subtipul H2N2 – cunoscut ca gripa asiatică – a apărut în China în iarna 1956-57. Până în aprilie, Hong Kong avea deja 250.000 de cazuri. Până în iunie, India înregistra un milion de cazuri. Mai târziu în acea vară, când Macmillan se bucura de boomul economic postbelic, gripa asiatică a lovit Marea Britanie și SUA. Până când pandemia a fost stăvilită în 1958, s-a estimat că a ucis aproximativ 1.1 milioane de oameni pe tot globul, inclusiv peste 30.000 de oameni în Marea Britanie și peste 100.000…

Vezi articolul original 998 de cuvinte mai mult

Universitatea Oxford dă verdictul final: ”Numărul îmbolnăvirilor de covid este fals!”, relatează BBC

23 sept.

Invictus

Numărul îmbolnăvirilor de covid este fals

Oameni de știință cu renume de la Universitatea Oxford susțin că statisticile cu privire la numărul de îmbolnăviri Covid-19 să nu fie reale. Asta pentru că „principalul test utilizat pentru diagnosticarea coronavirusului este atât de sensibil încât ar putea detecta chiar și fragmente de virus moarte aparţinând unor vechi infecții”. Iată ce scrie Il Messagero.

Numărul îmbolnăvirilor de covid este fals

„Statisticile legate de Covid sunt false. Acest lucru se datorează faptului că principalul test utilizat pentru diagnosticarea coronavirusului este atât de sensibil încât ar putea detecta chiar și fragmente de virus „moarte” aparţinând unor vechi infecții, susţin oameni de știință britanici, autorii unui studiu realizat „ad hoc”.

EL SIDA NO EXISTE?( STEFAN LANKA ASÍ LO ASEGURA) - YouTube

Am scris cu cateva luni în urmă despre cercetările Dr. microbiolog Stefan Lanka, cel care declara aceleași studii:

  • 1. Testul de Corona identifica doar deșeuri celulare pe care metabolismul nostru le produce in corpul oricarui om.
  • 2. Cand cantitatea de…

Vezi articolul original 446 de cuvinte mai mult

MAE MULLER – ANTICLIMAX!

23 sept.

BEA MILLER ,6LACK – IT’S NOT U IT’S ME!

23 sept.

%d blogeri au apreciat: