Arhiva | 3:13 pm

Atacuri în cascadă ale useriștilor: Iohannis, „pervers”, „pe arătură”!

7 mart.

S-a aflat! De ce nu se vaccinează Klaus Iohannis împotriva coronavirusului?  Un medic a spus tot - Află știrile tale favorite 24/7 despre actualitate,  politică cât și din lumea financiară

Reacții dure din tabăra pluseriștilor la solicitarea lui Klaus Iohannis ca ministrul Justiției „să explice public de urgență” cum s-a ajuns în situația ca dosarul vizând evenimentele din 10 august 2018 să fie clasat. Eșalonul doi din USR PLUS a pus tunurile pe aliatul Iohannis.

Deputatul USR Emanuel Ungureanu, a afirmat că Iohannis acționează „pervers, în stil pesedist”.

”Rușinos! Schamlos (în limba germană). Președintele Iohannis care a numit-o pe Elena Giorgiana Hosu în fruntea DIICOT este responsabil direct din punct de vedere moral și politic de trântirea dosarului 10 august. Pervers, în stil pesedist, domnul Iohannis îl roagă pe actualul ministru al Justiției să lămurească povestea clasării dosarului 10 august”, scrie pe Facebook Emanuel Ungureanu.

El adaugă că președintele Klaus Iohannis „mai bine mergea la ski zilele acestea”.

Deputatul USR Mihai Polițeanu a lansat și el un atac la președinte.

„Cred că lumea o ia un pic pe arătură, inclusiv Președintele:
Hai să ne oprim în a da senzația că un politician, fie el și ministrul Justiției, poate sau trebuie să influențeze mersul unui dosar în Justiție;
Putem critica decizia unei instanțe, da, dar nu putem presa politic pentru o anumită soluție;
Ca Președinte, eventual, poți lua la întrebări Procurorul general cu privire la nelucrarea, tergiversarea unui dosar sau a mai multor, fără, însă, a indica o soluție. În cazul specific al dosarului 10 august, în mod clar principala instituție vinovată pentru lipsa unei anchete efective este DIICOT;
Însuși Președintele Iohannis a numit-o procuror șef DIICOT pe Giorgiana Hosu, în ciuda protestelor publice;
Dacă tot vrem soluții, hai să discutăm despre soluții realiste pentru viitor: de exemplu, reformarea Legii adunărilor publice, pe care Jandarmeria vrea s-o îngroape. Avem un proiect de lege excelent in Parlament pentru a face acest lucru. Hai să trecem împreună, cu sprijinul USR PLUS, PNL și UDMR, această lege;
Agentul guvernamental al României de la CEDO să nu se mai comporte ca un politruc, așa cum a fost cazul în dosarele Revoluției sau Mineriadelor, și la momentul în care dosarul 10 august va ajunge pe masa Curții Europene.
Și eu sunt supărat pentru soluția de clasare a dosarului privind represiunea protestelor din 10 august 2018. Și am reacționat negativ și critic cu privire la performanța dezastruoasă a DIICOT în acest caz.
Însă, ca politicieni, trebuie să fim responsabili. Ministrul Justiției nu are ce căuta în drumul unui dosar penal.
Stelian Ion a avut o reacție corectă și pertinentă, a scris Polițeanu joi pe pagina sa de Facebook.
Raluca Prună, fost ministru al Justiției în Guvernul Cioloș, a aruncat și ea săgeți către președinte.
„Am un gust foarte amar citind cum Președintele cere ministrului justitiei sa identifice cauzele clasării dosarului 10 august.
Misterul s-ar putea găsi in modul de redactare a actului trimis la instanța (adică infirmarea clasării după un mega scandal public). Autorul actului este șeful DIICOT de la acel moment, G. Hossu. Numita cu mare aplomb in functie de Președinte, in ciuda multelor riscuri cunoscute la momentul numirii și care au și dus la demisia doamnei.
Pana nu apare motivarea, in care sper ca judecătorul sa explice, pentru ca tot poporul sa înțeleagă, ca nu poate face dreptate judiciara când este limitat sa se uite la legalitatea și temeinicia actului cu care a fost sesizat de șeful DIICOT, cred ca institutiile statului ar trebui sa tacă. Mai ales când au făcut din independenta justitiei o tema de campanie. Si dacă tot vor sa facă ceva ar putea, in așteptarea motivarii deciziei judecătorului, sa șteargă pe jos, in camera și fără public ca nu mai e campanie, cu ministerul de interne”, a scris Prună pe Facebook.

Președintele Klaus Iohannis i-a cerut joi ministrului Justiției „să explice public de urgență” cum s-a ajuns în situația ca dosarul vizând evenimentele din 10 august 2018 să fie clasat.

„Solicit ministrului Justiției să explice public de urgență cum s-a ajuns în situația ca dosarul vizând evenimentele din 10 august 2018 să fie clasat. Românii au tot dreptul să știe cine sunt cei vinovați de actele de violență împotriva manifestanților pașnici. Lucrurile nu se pot încheia aici și de aceea am cerut ministrului Justiției și ministrului de Interne să găsească soluțiile pentru ca adevărul în legătură cu 10 august să fie aflat, iar cei responsabili să răspundă”, a transmis Klaus Iohannis.
Tribunalul Bucureşti a respins cererea DIICOT privind dosarul „10 august”.

Cotidianul RO

Protest împotriva legii vaccinării la București!

7 mart.

Read more: https://ro.sputnik.md/society/20210307/33901601/Protest-impotriva-legii-vaccinarii-la-Bucuresti.html

Președintele nu mai există!

7 mart.

Klaus Iohannis

Condamnarea instituțională a instanței Tribunalului București, venind dinspre Cotroceni, chiar din partea celui care asigură nu doar formal independența Justiției, arată parcursul unei afaceri în esența ei o crimă la adresa statului român, respectiv a cetățenilor.

Ridicarea pe vârfuri și amenințarea exercitată asupra unei instanțe pune în pericol întreaga ordine publică. Nu că unii reprezentanți ai instanțelor nu ar întruchipa uriașe probleme de corupție endemică, nu că ar sfida legi și proceduri, iar faptele lor nu ar reprezenta decât un fir roșu vizibil, definitiv.

Independența Justiției din România este unul dintre cele mai debile manifestări publice, iar pentru acest aspect vinovăția aparține exclusiv celor implicați.

Organismele de control și reglementare a instanțelor par a fi parte integrantă a fenomenului corupției care traversează Justiția. 

Clasa politică a lucrat cu dedicație la această stare de fapt. Însă, oricâte presiuni și malversațiuni s-au exercitat în perioada post-ceaușistă, anihilarea legii reprezintă o imposibilitate.

România se află într-un asemenea moment în care contradictorialitatea sistemului își arată vulnerabilitatea absolută.

În fapt, toate grupurile infracționale din instituțiile politice au folosit Justiția, iar aceasta a transformat independența, inamovibilitatea, în bun plac, fiind asigurate toate condițiile inexistenței reglementărilor, respectiv a sancțiunilor.

În aceste zile în care președintele statului arată cu degetul spre o instanță de la Tribunalul București și spre ministrul Justiției, de parcă dispozițiile nu i-au fost aplicate, se configurează dovada infracționalității sistemului.

Dacă Justiția nu ar fi fost în acești ani transformată de către clasa politică în praf și pulbere, președintele nu ar fi cutezat să ridice șoapta într-un asemenea context.

Se relevă astfel că președintele are un comportament mult mai riscant pentru statul de drept decât cei mai detestabili lideri ai PSD.

Cotidianul RO

KlauSS Johannis livreaza motivul oficial de suspendare. Dar cine sa-l asculte?

7 mart.

”Solicit ministrului Justiției să explice public de urgență cum s-a ajuns în situația ca dosarul vizând evenimentele din 10 august 2018 să fie clasat. Românii au tot dreptul să știe cine sunt cei vinovați de actele de violență împotriva manifestanților pașnici. Lucrurile nu se pot încheia aici și de aceea am cerut ministrului Justiției și ministrului de Interne să găsească soluțiile pentru ca adevărul în legătură cu 10 august să fie aflat, iar cei responsabili să răspundă”.

Anunțul de mai sus al președintelui României survine deciziei judecătorilor de la Tribunalul București de respingere definitivă a cererii DIICOT de redeschidere a dosarului 10 august.

Prin poziția exprimată, Klaus Iohannis a oferit motivul clar și de necontestat al declanșării procedurii de suspendare din funcție, întrucît el comite un abuz similar – de fapt chiar mai grav – celui care a declanșat prima operațiune de suspendare din funcție a unui președinte de după revoluție.

În 1994, președintele Ion Iliescu a intrat în procedura suspendării după ce parlamentarii opoziţiei de atunci – PNȚCD-ul lui Corneliu Coposu, PSDR, UDMR, PAC, Pl’93 șamd – au invocat încălcarea gravă de către acesta a Constituţiei, atunci când a declarat, în aprilie, la Satu Mare, că deciziile judecătoreşti definitive şi irevocabile de recunoaştere a dreptului de proprietate asupra imobilelor naţionalizate nu au temei legal şi ca atare nu ar trebui executate.

„Vrem să arătăm că preşedintele României nu este mai presus de lege”, declara pe atunci Ion Diaconescu, prim-vicepreședinte al PNȚCD.
Confruntat cu suspendarea, Ion Iliescu nu a dat înapoi, dimpotrivă, considerînd că trebuie protejați cetățenii chiriași din casele naționalizate, fie și în pofida deciziilor judecătorești definitive.

La fel cum, azi, Iohannis consideră că cetățenii trebuie să primească satisfacția pedepsirii unor vinovați pe care justiția nu a fost în măsură să îi găsească.

Curtea Constituțională a admis în 1994 că președintele a încălcat Constituția, deși nu grav, o formulă acoperitoare folosită și în cazul lui Traian Băsescu.
Suspendarea a mers în parlament, unde opoziția nu a avut voturile necesare demiterii lui Iliescu.
Demersul a eșuat, dar el a reușit să întărească opoziția de atunci, după cum remarca chiar și un raport al CIA din iulie 1994, declasificat acum cîțiva ani (vezi facsimil).

 

Lucrurile par mai grave în acest moment, cu declarația lui Klaus Iohannis, care cere găsirea unei soluții – fără a sugera care – pentru răsturnarea unei decizii, bune sau proaste, nu comentăm, aparținînd Justiției independente.

În plus, actul președintelui vine după cel similar al prim-ministrului Florin Cîțu, care declara ieri pentru G4Media.ro:

”Eu aseară am avut o discuție cu ministrul Justiției. Astăzi avem ședință de guvern, să vedem cam cu ce soluții vine. Cum vom avea soluții, voi ieși cu ele public, dar trebuie cât mai rapid. Vă dați seama că sunt dezamăgit, dar nu ne vom opri să încercăm să vedem cum găsim soluții ca vinovații să plătească. Nu ne vom opri. Asta vom face. Am discutat ieri cu ministrul Justiției și vom merge înainte. Să vedem, mai sunt căi. Cu siguranță, în continuare încercăm să rezolvăm problema”, a spus Cîțu.

Ce ”căi”, ce ”soluții” ar mai fi după o decizie DEFINITIVĂ a Justiției, s-ar pune întrebarea?
Răspunsul nu ar trebui să fie o problemă pentru regimul condus de un președinte care a refuzat să accepte un alt verdict definitiv al Justiției, în cazul caselor sale, și a făcut, fie și fără succes, contestație în anulare.

Una peste alta, felul cum s-au poziționat guvernul Florin Cîțu și președintele Klaus Iohannis față de o decizie definitivă a Justiției motivează perfect o moțiune de cenzură dar, mai ales, o operațiune de suspendare a președintelui, chiar și fără mari șanse de reușită, pentru că opoziția are datoria măcar să marcheze gravele abuzuri care se comit la vîrful statului.

Cînd opoziția e condusă de lideri precum Marcel Ciolacu, însă, la ce să te aștepți mai mult de o tăcere sforăitoare? (Bogdan Tiberiu IACOB)

Culmea imoralității. Tatăl lui Vlad Voiculescu a beneficiat de avantajele revoluționarilor anticomuniști când, de fapt, era securist!

7 mart.

ActiveNews publică în parteneriat cu EVZ următorul comentariu documentat al jurnalistei
Reciteam declarațiile ministrului Sănătății, Vlad Voiculescu, cu privire la oferirea de mărțisoare în școli. „Toate îmi sunt permise, nu toate îmi sunt de folos”, citase atunci Voiculescu din Biblie, spre a caracteriza situația amintită. Murdară atitudine a ministrului, dacă e să trecem în revistă felul în care și-a permis să calce peste cadavrele cetățenilor, în repetate rânduri, demonstrând caracterul imoral, necinstit pe care îl ascunde sub masca bunului creștin. Dar de ce să ne mire? Așchia nu sare prea departe de trunchi, nu-i așa? Tatăl ministrului Voiculescu probabil a atins culmea imoralității. Fac referire aici la avantajele revoluționarilor anticomuniști de care a beneficiat Vasile Voiculescu Iulian, în timp ce, de drept, era securistul comuniștilor.
Odată cu apariția în spațiul public a informațiilor referitoare la colaborarea tatălui ministrului Sănătății cu Securitatea, omul nou al victoriei Vlad Voiculescu s-a grăbit a se disculpa elaborând o dare de seamă, care probabil a înmuiat inimile credule și naive. Ce nu înțelege sau se preface că nu înțelege Voiculescu, și nu doar el, ci toți reformatorii puri și intransigenți, este faptul că gestul convinge, nu banalul argument.

Precizările lui Vlad Voiculescu au venit după ce în spațiul public a apărut o decizie a Curții de Apel București din 2015, prin care Vasile Voiculescu Iulian, tatăl lui Vlad Voiculescu, a fost declarat colaborator al poliției politice comuniste, el semnând, începând cu 1978, mai multe angajamente cu Securitatea, și oferind informații despre colegii și cunoscuții care ascultau Radio Europa Liberă sau spuneau bancuri cu tentă politică.

”Taică-miu (un intelectual, un ministru, nu își permite să se exprime despre părintele său, public, decât făcând referire la „tatăl meu”, nu ”taică-miu”) nu e perfect și sigur a făcut greșeli (a fi delator sau denunțător nu reprezintă o greșeală oarecare, ci o greșeală care poate distruge destine; este cert faptul că a făcut poliție politică, deci nu a făcut delațiuni formale, inofensive). Nu vreau să comentez în niciun fel decizia respectivă (de ce să nu fie comentată? Dacă tatăl său a fost condamnat pe nedrept?!). Taică-miu a ieșit în stradă în 1989 (a fost în misiune și a fost implicat în diversiunea cu teroriștii care a condus la circa 3.000 de victime?) și a avut un certificat de revoluționar (certificatul de revoluționar presupune: teren sau pământ gratuit la Snagov sau în alte zone privilegiate, spațiu comercial gratis în centrul capitalei și indemnizație de aproximativ 2.200 lei/lună net, timp de 24 de ani, până când a fost deconspirat. Nu a trebuit să restituie terenul, spațiul comercial și banii încasați timp de 24 de ani. De ce nu i-a restituit? Chiar dacă nu era obligat? Mi se pare culmea imoralității să profiți 24 de ani de beneficii fiindcă ai fi fost un revoluționar anticomunist, când tu ai fost, de fapt, un securist al regimului comunist) …o prostie, dacă mă întrebați pe mine, dar asta e altă poveste – și nu îl mai are astăzi. Nu comentez pentru că aș fi tentat să minimizez faptele – știindu-l pe taică-miu și știindu-i pe o bună parte dintre cei despre care se face vorbire acolo – și să pun lucrurile în contextul vieții tatălui meu, atât cât îl cunosc, cu bune și cu rele. Știu însă că tot în acele vremuri au fost mulți oameni care nu au acceptat să facă niciun compromis, niciodată. Oameni care au refuzat orice colaborare cu organele securității, indiferent de consecințe. Mă înclin în fața lor. Nu știu dacă eu aș fi avut această tărie în acele vremuri, deși sigur, mi-ar plăcea să cred că aș fi avut-o (alți cetățeni au avut-o; nu se consideră eroi, se consideră oameni normali)”, a mai scris Voiculescu pe Facebook.

Vlad Voiculescu sugerează că apariția în spațiul public a deciziei judecătorești prin care tatăl său a fost declarat colaborator al Securității are legătură cu implicarea sa în politică și cu intenția declarată de a candida la Primăria Capitalei. Când decizi să devii persoană publică, îți asumi și declari ce este în neregulă, nu te ascunzi după degete.

”Sunt deja câțiva ani de când greșeli sau păcate vechi ale unor membri ai familiei mele sunt scoase la suprafață și arătate lumii (Vasile Voiculescu Iulian nu este un oarecare membru al familiei sale, e chiar tatăl său; așchia nu sare departe de trunchi) la pachet câteodată cu mizerii și minciuni fără sfârșit. Toate din cauza mea și a implicării mele. Toate pentru a demonstra că „toți sunt/suntem la fel (tocmai că nu suntem toți la fel: sunt delatori care nu au avut beneficii de revoluționar; apropo de revoluție, o speculație (fără a avea susținerea vreunei dovezi): de unde știm dacă, în calitate de fost colaborator al Securității, tatăl lui Vlad Voiculescu nu a fost implicat în crimele din perioada 22-29 decembrie ’89, când s-au înregistrat aproape 1.000 de morți și peste 2.000 de răniți) și pentru a fi folosite ca intimidare. Ei, bine, nu. Nu suntem toți la fel. Vorbesc în numele meu (teoretic, e posibil ca tatăl său să fie sau să fi fost un demon, iar Vlad Voiculescu să fie un înger. Statistic, se întâmplă mai rar. De obicei, copiii moștenesc și calități și defecte ale părinților. Dar sunt și excepții. După cum se disculpă, nu pare a fi o excepție).”

Iulian Voiculescu a fost prima oară recrutat de Securitate în 1977 și a semnat un angajament cu numele de cod ”Victor”, iar a doua oară în 1980 când era profesor la Tîrgoviște și are dosarul de rețea numărul 231538. În prima perioadă avea ca misiune „supravegherea informativă a unor colegi semnalați cu diverse manifestări ostile”.

În perioada anilor 1980, Securitatea îl folosea pentru ”depistarea tinerilor de pe raza orașului cu preocupări de trecere frauduloasă a frontierei sau de rămânere ilegală în străinătate” și pentru „acoperirea informativă” a formației corale „Cântarea Brănișteană”, în care era membru și care a efectuat mai multe turnee în străinătate, se spune în hotărârea instanței.

Potrivit sentinței pronunțate de Curtea de Apel București în 2015, tatăl lui Vlad Voiculescu, Vasile Voiculescu Iulian, a semnat un prim angajament cu Securitatea în 1978, pe când era student la Facultatea de învățământ Pedagogic Galați, ”pentru supravegherea informativă a unor colegi semnalați cu diverse manifestări ostile”.

”Se mai constată că în anul 1981 pârâtul s-a transferat la școala generală din com. Brănești, fiind preluat în legătură de ofițerul care răspundea de această comună și folosit pentru acoperirea informativă în cadrul unității de învățământ și a formației corale ”Cântarea Brănișteană”, în care activa, formație ce a efectuat mai multe turnee peste graniță. Din 1985, titularul s-a angajat în cadrul Policlinicii Balneare Pucioasa, fiind folosit și în Problema SĂNĂTATE, apoi în Problema F.A. (FĂRĂ ANTECEDENTE), observându-se că în acest ultim dosar, există un nou angajament semnat de către titular, pen care acesta a preluat numele conspirativ Victor”, se mai arată în decizia Curții de Apel București.

A avut un alt dosar de rețea cu numărul 213019. Prin delațiunile sale, constată Curtea de Apel, Iulian Voiculescu a ”adus atingere drepturilor și libertăților fundamentale ale omului”, iar ca exemplu este una din persoanele despre au fost furnizate informații, ajunsă în atenția Securității, care i-a deschis dosar de urmărire informativă.

Citez din Sentința Curții de Apel București din 11 martie 2015: «Potrivit notei din data de 01.07.1982, pârâtul a relatat organelor de Securitate următoarele: ”într-o discuție pe care am avut-o în urmă cu circa o lună și jumătate cu un membru al formației corale Cântarea Brănișteană (…) am aflat că acesta a audiat emisiunile religioase transmise în zilele de Paști la postul de radio Europa Liberă. Acesta era impresionat de calitatea acestor emisiuni (dictatorul Ceaușescu și regimul comunist era făcute praf și pulbere la Radio Europa Liberă. Cine asculta Radio Europa Liberă însemna că era împotriva lui Ceaușescu și a regimului comunist, deci nu era demn de niciun fel de încredere, inclusiv de încrederea de a fi trimis în turneu în străinătate cu formația corală Cântarea Brănișteană, existând riscul ca acea persoană să rămână ilegal în străinătate, deci nu se recomanda ca acea persoană să primească viza favorabilă de la Securitate pentru a primi pașaportul pentru a pleca în străinătate), /…/ Urmează să reiau discuțiile cu acesta, pentru clarificarea acestor date și stabilirea poziției lui prezente, după începerea repetițiilor, când voi avea contact cu el (la clarificarea căror date se referea tatăl lui Voiculescu? La credința religioasă care era considerată de regimul comunist ca o formă de „misticism”, de negare a ateismului științific pe care se baza ideologia comunistă?)”.» 

Iată un alt fragment din Sentința Curții de Apel București referitoare la tatăl ministrului Voiculescu: «Potrivit notei din 26.01.1984, furnizată de către pârât Securității sub numele conspirativ ”VICTOR”, identificată în dosarul nr. I 325538, al cărui titular (numitul NJ, victima tatălui lui Voiculescu) a fost urmărit de Securitate pentru MANIFESTĂRI DEOSEBIT DE DUȘMĂNOASE LA ADRESA CONDUCERII DE PARTID ȘI DE STAT (prin conducerea de partid și de stat se înțelegea de fapt dictatorul Nicolae Ceaușescu) și pentru întreținerea de legături neoficiale cu cetățeni străini (conform legii de atunci, orice conversație cu un cetățean străin, chiar și una banală purtată pe stradă cu un turist care te întreba unde e Muzeul de Artă, trebuia raportată în scris la Circa de Miliție la care erai arondat), pârâtul a semnalat Securității următoarele aspecte: ”în urmă cu o săptămână, cu ocazia spectacolului omagial prilejuit de sărbătoarea Unirii Principatelor, la care a participat și corul din Brănești, la Târgoviște, am fost de față când numitul NJ a spus, printre alte glume, și un banc pe temă politică. Prin acest banc respectivul a ironizat unele persoane din conducerea de partid și de stat (în anii 80, foarte mulți oameni spuneau în cadru colegial sau familial bancuri în care Elena și Nicolae Ceaușescu erau de obicei ironizați pentru incultura lor, ambii neavând decât patru clase primare. Asemenea bancuri inofensive erau considerate manifestări deosebit de dușmănoase la adresa conducerii de partid și de stat. Menționez că, din informațiile mele, nu se făceau bancuri decât cu Ceaușescu și cu soția acestuia, Elena, „analfebeta” devenită „academician, doctor Honoris Causa, savant de renume mondial”. Evident, persoanele denunțate erau urmărite de Securitate și erau prejudiciate în diverse moduri.”»

”Curtea Constată că informațiile furnizate de pârât au vizat îngrădirea dreptului la viață privată, prevăzut la art. 17 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice”.

Fiindcă „Nu poți să-ți iubești patria legat la ochi (Federico Garcia Lorca)”, aș îndrăzni să îi solicit domnului Vlad Voiculescu să regrete și să condamne public infracțiunile morale grave comise de tatăl său, Vasile Voiculescu Iulian, care a colaborat cu Securitatea sub numele de cod „Victor”, lucru adeverit în urma verificărilor din anul 2014 de către Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS) la cererea Secretariatului pentru revoluționari, și care, potrivit Sentinței Curții de Apel București din 11 martie 2015, a fost un informator al Securității între anii 1977-1989 care a făcut deosebit de mult rău semenilor lui prin delațiunile sale.

I-aș mai solicita domnului Voiculescu, de asemenea, să-l convingă pe tatăl dumnealui să-și ceară public iertare față de victimele delațiunilor sale și, având în vedere faptul că din cauza răului făcut semenilor i s-a anulat certificatul de revoluționar, să dea înapoi statului român toți banii obținuți ca indemnizație de revoluționar (circa 2.000 lei/lună venit net) după revoluția-lovitură de stat din decembrie 1989 la a cărei reușită a contribuit, probabil involuntar.

De asemenea, tatăl domnului Vlad Voiculescu ar putea să înapoieze statului român terenul obținut gratuit (lângă București; care este concret adresa (strada, numărul)? Probabil în valoare de zeci de mii de euro? De câți metri pătrați?), spațiul comercial obținut gratuit (în București? Unde, concret? Poate în valoare de peste o sută de mii de euro, de câți metri pătrați?).

Mă întreb – de ce actualul ministru al Sănătății nu a recurs la gestul potrivit înainte de 20 mai 2016, când a ocupat pentru prima dată funcția din prezent? Președintele PLUS București, Vlad Voiculescu, a scris despre calitatea de colaborator a tatălui său cu Securitatea comunistă, susținând că, pe vremea când era monitor de schi a dat declarații despre străini și subliniind că el dă socoteală în fața oricui doar despre faptele sale. Nu trebuie să dea socoteală pentru faptele reprobabile ale tatălui său, trebuie doar să le regrete și să le dezavueze. A avut timp șapte ani; de ce nu a făcut-o până acum? Alexandru Paleologu a declarat imediat după revoluție că, fiind deținut politic, a fost obligat să devină informator al Securității.

Nu este primul scandal legat de fosta Securitate comunistă cu care este asociat PLUS, partidul condus de Dacian Cioloș, în alianță cu USR. În 2019, la scurt timp după lansarea formațiunii, istoricul Marius Oprea, care a scris constant despre fosta Securitate comunistă, l-a acuzat pe Dacian Cioloș, într-un text publicat pe data de 18 ianuarie, că și-a înregistrat partidul PLUS cu ajutorul casei de avocatură „Iordache & Partners”, fondată de Alexandru Iordache, despre care spune că a fost maior de Securitate și coordonatorul anchetei penale la care a fost supus în 1988, cu un an înainte de Revoluție.

Oprea a dezvăluit că secretarul general al partidului condus de Dacian Cioloș este fiul maiorului de Securitate, Adrian Alexandru Iordache, care este și managing partner la casa de avocatură a firmei, iar vicepreședinte al partidului PLUS este nora fostului securist.

EVZ Transilvania

Ucraina, un stat eșuat la frontiera de est a României ?

7 mart.

România nu se mai învecinează cu Uniunea Sovietică și nici cu succesoarea ei, Rusia. La frontiera noastră de est se află Ucraina (desprinsă din URSS), pe lângă celălalt stat românesc frățesc (trup din trupul țării…), Republica Moldova, Basarabia românească, de fapt.

Ucraina – 45 de milioane de locuitori, cu o suprafață de 576 450 km2 fără Crimeea, cu un PIB nominal pe cap de locuitor de 3 055 de dolari în 2014 – este cel mai mare vecin al României și, potențial, cel mai periculos, mult mai periculos decât Ungaria, cu care ne hârjonim interminabil. Și mai periculos decât Rusia, cu care mai avem totuși două diferende nestinse : tezaurul și Basarabia, în care Rusia continuă să se implice/amestece, deși aceasta și-a declarat independența. Republica Moldova se învecinează tot cu Ucraina, care seamănă din ce în ce mai bine cu un stat eșuat în curs de dezintegrare, dar se învecinează „intern” și cu Rusia prin Transnistria, ocupată de armata rusă.

În altermedia, Ucraina este numită umoristic „Republica Rothschild”. Argumentul ar fi că familia Rothschild ar fi cumpărat datoria Ucrainei prin trader-ul Franklin Templeton (care a administrat și Fondul Proprietatea în România). Noul președinte al Ucrainei, Volodimir Zelenski, e privit mai puțin ca un președinte pus de americani cât ca unul al Finanței mondiale, al globaliștilor, al oligarhiei transnaționale, al lui George Soros. La fel ca Joe Biden sau Emmanuel Macron, de altfel. Atâta doar că Ucraina arată din ce în ce mai mult ca Somalia, cum observă The Saker (vom vedea mai încolo despre cine e vorba). Mulți ucraineni din Ucraina, din SUA, din Canada și din Rusia și-au pus mari speranțe în noul președinte Zelenski, zis „Ze”. Dezamăgirea e pe măsură.

Volodimir Zelenski e un fel de Traian Băsescu pentru ucraineni, care vine după Petro Poroșenko (cu o bunică româncă din Basarabia), un fel de Emil Constantinescu. Emil Constantinescu (născut la Tighina, în Basarabia, în 1939) a semnat, împreună cu ministrul său de Externe, Adrian Severin, un tratat cu Ucraina (mai întâi la 3 mai la Kiev, și apoi la 2 iunie 1997 la Neptun), considerat de foarte mulți rușinos, foarte controversat.

Cu cuvintele regretatului istoric Florin Constantiniu : „În 1997, pentru prima dată de la constituirea României Mari, un guvern român a cedat părți ale teritoriului național fără a fi amenințat cu agresiunea (ca în 1940), sau fără a se găsi sub presiunea ocupantului străin (ca în 1944 și 1947). Opinia publică românească nu a perceput dimensiunea dramatică a evenimentului.” În 2021, tratatul poate fi denunțat.

Marele erou moral al Rusiei din secolul XX, scriitorul și gânditorul Aleksandr Soljenițîn, ne poate clarifica decisiv în privința Ucrainei : „Trebuie să spunem aici câteva cuvinte despre Ucraina actuală. Fără să vorbim despre conducătorii ei comuniști reconvertiți la iuțeală, despre naționaliștii ei, care au combătut totuși atât de ferm comunismul și care păreau să-l înfiereze pe Lenin în toate operele lor, dar s-au lăsat seduși de cadoul lui otrăvit : au acceptat bucuroși granițele greșite trasate cândva de el (adăugând chiar și Crimeea, cadou al satrapului Hrușciov). Noul stat ucrainean a luat imediat (ca și Kazahstanul) drumul cel rău al imperialismului.

Povara de a fi o mare putere eu nu i-o doresc Rusiei și nu i-aș dori-o nici Ucrainei. Îmi doresc sincer dezvoltarea culturii și a identității ucrainene, pe care le iubesc din toată inima, dar de ce, în loc de a lucra la cultura populației ucrainene și la aceea a pământurilor ucrainene, de ce ar încerca țara să devină o „Mare Putere” ?” (Alexandre Soljénitsyne – „Le Problème russe à la fin du XXe siècle”, Fayard, 1994, p. 126).Soljenițîn s-a exprimat, în același volum, și despre Moldova (Basarabia) : „Până la urmă, trebuie să ne lămurim de tot : Transcaucazia are propria sa cale, Moldova o are pe a ei, țările baltice au și ele calea lor, iar aceste lucruri sunt chiar mai limpezi în ceea ce privește Asia Centrală. Aproape toți liderii din această ultimă regiune au anunțat deja că statele lor se orientează către Turcia” (ibidem, pp. 124-125). Merită să precizam că această carte a lui Soljenițîn și volumul său „Comment réaménager notre Russie ?” (Fayard, 1990) sunt cărți de căpătâi pentru Vladimir Putin și pentru decidenții politici și militari ai Rusiei contemporane.În SUA trăiesc, după recensământul din anul 2000, peste 900 000 de ucraineni, mulți foarte bogați. Interesul SUA pentru Ucraina se justifică și astfel, nu numai prin intenția de a avea o „Cuba” în coasta Rusiei. În general, în România, Ucraina de azi e cunoscută prin prisma presei americane. Și a propagandei SUA și a NATO, din care și noi, românii, facem parte. E interesant de văzut ce gândesc și rușii despre Ucraina. De aceea merită să cităm pe larg dintr-un rus care trăiește în SUA și care semnează cu un pseudonim devenit celebru, The Saker.

Bloggerul The Saker (Andrei Raevski, Florida), analist militar, cetățean elvețian etc., este citit și citat de cei mai serioși analiști din SUA, de Paul Craig Roberts, printre alții. A vizitat Rusia pentru prima dată în 1991 : „Nu am fost niciodată în Rusia înainte (de 1991 – n.n.). Eram pus pe o listă neagră a KGB, ca „activist antisovietic periculos” și „provocator” ; pe drept cuvânt, de altfel” (Le Saker francophone, „Igor Morozov, mon ami le Spetsnaz”, lesakerfrancophone.fr, 17.02.2021). „Ca să n-o lungim prea tare, mulți (majoritatea ?) ucraineni își dau seama de două lucruri : în primul rând, de faptul că Zelenski a făcut numeroase promisiuni și nu s-a achitat de nici una, și în al doilea rând de faptul că Zelenski e chiar mai rău decât Poroșenko (ceea ce e greu de crezut și chiar de imaginat, dar acesta e tristul adevăr). La început părea că Zelenski ar putea aduce o autentică „schimbare în care putem crede”, în principal fiind vorba despre capacitatea de a acționa împotriva diverselor escadroane naziste ale morții și de a deschide negocieri adevărate cu Donbasul. Nu s-au realizat nici una, nici alta. E clar că Zelenski e îngrozit de puterea politică și militară a naționaliștilor, și, departe de a-i forța pe ucronaziști să respecte statul de drept, Ze a cedat complet programului lor. Scopul meu nu e să analizez azi în amănunt ce a făcut și ce nu a făcut Zelenski, voi rezuma totul spunând pur și simplu că Zelenski nu e decât bla-bla, fără urmă de fapte. A neglijat complet numeroasele crize care au lovit Ucraina începând din momentul așa-zisei „revoluții a demnității”. Ce a făcut el a fost să prezideze o imensă intensificare a suprimării libertății de expresie, în cantitate și în calitate. A întărit și legile împotriva limbii ruse. Și, bineînțeles, avioanele SU-27 ucrainene au escortat B-1B americane de-a lungul frontierei Rusiei cu Ucraina (ceea ce mă face să mă întreb dacă acești piloți ucraineni mai au vreun pic de onoare sau de demnitate ! Păi, n-au, nu sunt decât niște servitori, asta-i tot, niște servitori amabili ai stăpânilor lor de peste Atlantic). Nu sunt decât câteva exemple de acțiuni strictamente politice, acțiuni „de spectacol”, dar care nu rezolvă nimic din adevăratele probleme” (The Saker – „Les nombreuses bombes à retardement qui minent l’Ukraine”, lesakerfrancophone.fr, 23.02.2021). „Ca un satrap imperial tipic ce este, Ze guvernează acum aproape exclusiv prin ordonanțe, totdeauna susținute de „mușchii serviciilor de securitate” ucrainene (care sunt, în realitate, tipicele instituții ale „poliției secrete” caracteristice țărilor din lumea a treia, instituții complet corupte, de care se tem cetățenii obișnuiți, dar pe care persoanele legate de regim pot mereu să le utilizeze ca echipe de răspândire a terorii ; SBU-ul ucrainean îmi amintește întru totul de escadroanele morții care făceau prăpăd în America Latină în anii ’70 și ’80. Desigur, principala rațiune a reprimării libertății de expresie este scăderea dramatică a popularității lui Ze, dar contează și faptul că argumentele opoziției devin acum mai populare, dându-i acesteia încredere în sine. Din păcate, o încredere care poate că nu e justificată” (idem). „Ucraina este, ideologic și moral, în faliment. Și financiar, desigur. Dar principala problemă e că singurii care au vreo viziune despre viitorul Ucrainei sunt naziștii. Nimeni altcineva nu propune vreo perspectivă măcar pe jumătate credibilă asupra viitorului Ucrainei. Bineînțeles, totul e logic tocmai pentru că adevărul tragic e acela că Ucraina nu are viitor. Absolut nici unul. La urma urmei, e o țară artificială, creată de Lenin și Hrușciov, a cărei identitate națională se bazează numai pe ură și ale cărei componente au ideologii, credințe și puncte de vedere care se exclud mutual” (idem). „Adevărul trist e că Ucraina lui Ze nu e mai viabilă decât cea a lui Poroșenko. De fapt, aș zice că Ucraina e pe cale să plesnească din toate părțile și că singura soluție pentru a încetini, dar nu pentru a împiedica, o prăbușire de tip somalez este aceea de a importa totul : din UE, desigur, dar și din Rusia (mai ales energie), care continuă să furnizeze energie Ucrainei, deși rar se vorbește despre asta (mai ales în Ucraina). Sectorul energetic ucrainean e în ruină, ca și sectorul agricol (promisiunea că Ucraina va fi o „supraputere agricolă” n-a fost nici ea ținută – ceea ce-mi amintește de „cruciada porumbului” a lui Hrușciov…). Nimic din toate astea nu se raportează în Vest, ajung acolo poate doar lucruri adânc îngropate în unele rapoarte, precum această rară mărturie : „Se estimează că sectorul informal reprezintă în Ucraina o treime din PIB-ul țării, iar PIB-ul pe cap de locuitor (la paritate cu puterea de cumpărare) nu e decât 20 % din media UE” (idem). „Cred că nimeni nu-și închipuie la modul serios că Donbasul sau Crimeea ar accepta vreodată să revină sub dominația Kievului, nici de facto, nici de jure. E lucru sigur. Nu cred nici că rămășița de Ucraină ar putea fi o entitate viabilă. Singura concluzie la care pot ajunge e următoarea : o dislocare a Ucrainei ar putea fi inevitabilă” (idem).

Ce înseamnă „stat eșuat” (rogue state, État voyou) ? Conceptul a apărut în anii ’80, în timpul președinției lui Ronald Reagan, și definea Libia lui Gaddafi. Azi, conceptul are în primul rând un sens economic. Ar fi vorba de un stat care nu e capabil să-și plătească datoriile. Dar eticheta de stat eșuat e aplicată și statelor incapabile să se autoguverneze. Somalia, Sudan, Zimbabwe, Grecia au fost catalogate drept state eșuate.

Ucraina deține azi teritorii și populații diverse : poloneze, lituaniene, maghiare, românești (o parte a Bucovinei, cu Cernăuți, și Maramureșul istoric) și, bineînțeles, rusești (Donbasul etc.). Aceste teritorii și populații au vocația de a se întoarce la națiunile-mamă. Într-un fel sau altul. În Ucraina trăiesc în jur de 600 000 de români : 350 000-400 000 în regiunea Cernăuți, 150 000 în regiunea Odesa, 40 000-50 000 în Transcarpatia, în Maramureșul istoric (români vorbitori de curată limbă română, proprietari de case impunătoare), 10 000-11 000 de volohi la granița cu Polonia. Cifrele oficiale ucrainene vorbesc doar de peste 400 000 de români. Reamintim că limba română, ca și limbile altor minorități, va fi scoasă din școlile Ucrainei începând cu 2023. Teritoriile s-au mișcat în trecut într-o parte sau în alta și înainte de primul și de al doilea război mondial, și deci se mai pot mișca și în viitor, asta și ca urmare a mozaicului etnic.Ucraina se pregătește intens de război în Donbas. Recentul ajutor de peste 100 de milioane de dolari acordat de administrația Biden pare să fie un sprijin în acest sens. Ucraina nu poate câștiga un război cu Rusia – pentru că Donbasul este o întinsă regiune din Ucraina locuită de rusofoni și de familii mixte –, dar, în urma unui asemenea război, poate să se dezintegreze. Politicienii de la Kiev, în frunte cu președintele Ze (un fost actor de comedie), se simt însă pe caii cei mari…

https://www.activenews.ro/

Duminica Înfricoșătoarei judecăți (a Lăsatului sec de carne). Predica Sfântului Ioan Gură de Aur!

7 mart.

 

Duminica aceasta, în Biserica Ortodoxă este Duminica Înfricoșătoarei Judecăți, ce coincide cu Lăsarea Secului de Carne pentru Postul Paștilor.

Cu această ocazie, vă oferim predica Sf. Ioan Gură de Aur

”Nimeni, care nu este bun, nu poate nădăjdui după moarte o soartă bună, chiar de ar număra mii de sfinți între strămoșii săi, căci fiecare, zice Apostolul, „va lua după cum a lucrat în viața cea trupească, ori bine, ori rău” (II Cor. 5, 10).

„Atunci vor vedea pe Fiul Omului venind pe nori, cu putere si cu slavă multă” (Lc. 21, 27). Gândirea la iad și la împărăția cerului trebuie să ne ferească de păcat. „Noi toți trebuie să ne arătăm înaintea scaunului Judecății lui Hristos, ca să ia fiecare după cele săvârșite prin trup, ori bine ori rău” (II Cor. 5, 10).

Să ne înfățișăm, rogu-vă, înaintea scaunului Judecății lui Dumnezeu, ca și cum El ar sta înaintea noastră, ca și cum Judecătorul ar fi așezat pe dânsul și ca și cum toate faptele noastre ar fi descoperite. Așa, noi trebuie nu numai să ne arătăm înaintea acestui scaun de judecată, ci vom fi înaintea lui cu totul dezveliți.

Nu roșiți oare? Adeseori am voit noi mai bucuroși să murim decât unele fapte de rușine ale noastre să fie cunoscute prietenilor noștri celor vrednici de cinste. Dar ce vom simți noi atunci când păcatele noastre vor fi descoperite îngerilor și oamenilor și nouă înșine ne vor fi ținute înaintea ochilor?

Dumnezeu chiar zice, prin Psalmistul: „Mustra-te-voi și voi pune înaintea feței tale păcatele tale” (Ps. 49, 22). Deci noi chiar acum, când Ziua Judecății este încă departe și numai se vestește, murim de groaza conștiinței, ce va fi cu noi atunci când toată lumea va fi adunată, când toți îngerii și oștile cerești vor fi de față, când trâmbițele vor suna, când drepții se vor răpi în nori și se va înălța un grozav țipăt de tânguire al păcătoșilor? Ce groază ne va cuprinde atunci?

„Unul – zice Domnul – se va lua, altul se va lăsa” (Mt. 24, 40). Ce vor simți ei, când vor vedea că unii s-au luat cu cinste mare, iar ei, dimpotrivă, au fost respinși cu multă rușine? Această durere, …nu este cu putință a se descrie prin cuvinte.

Văzut-ați pe cineva care se duce la moarte? Ce socotiți voi că trebuie să simtă un astfel de biet păcătos când face această tristă cale de pe urmă? Ce n-ar face și n-ar suferi el bucuros, numai să scape de această înfricoșată pedeapsă de moarte?

Dar ce vorbesc eu despre cel osândit la moarte? La o execuție se adună mulțime de popor, dintre care aproape nici unul nu cunoaște bine pe nenorocitul acela, însă dacă ar putea cineva să se uite în inimile acelor mii, ce stau împrejur, cu greu s-ar putea afla unul care să fie așa de vârtos la inimă sau așa de crud și nesimțitor, încât duhul lui să nu fie cuprins de frică, mâhnit și zdrobit.

Iar dacă noi ne tulburăm și ne mișcăm atâta când se duc la moarte alții, care nu sunt aproape de noi, ce vom simți oare noi atunci când ne va ajunge pe noi înșine o soartă cu mult mai înfricoșată, când noi vom fi încuiați afară de bucuria cea negrăită și osândiți la munca cea veșnică?

Chiar dacă n-ar fi iad, totuși ar fi o pedeapsă grozavă de a fi scos afară din mărirea aceea negrăită. Sau credeți voi că ar fi un chin mic aceste de a nu fi cineva în partea acelor fericiți și a nu se învrednici de acea mărire negrăită, a fi scos din acea ceată mărită și din acele bucurii nesfârșite?

Dar dacă la acestea se mai adaugă încă întunericul, încă scrâșnirea dinților, încă lanțurile cele nedezlegate, viermele care nu moare niciodată, focul cel nestins, spaima și chinurile de tot felul; dacă limba arde ca la îmbuibatul cel bogat, de pildă; dacă noi țipăm fără a fi auziți de cineva și suspinăm de durere fără a fi băgați în seamă, nefiind nimeni care să ne mângâie – nu suntem noi oare atunci cei mai nenorociți și cei mai vrednici de plâns dintre toate făpturile?

Când noi vizităm o temniță și vedem pe cei nenorociți, pe unii legați cu lanțuri de fier, pe alții zăcând în camere întunecoase, ne înfiorăm și ne străduim să facem totul ca să nu ajungem și noi într-o asemenea ticăloșie.

Dacă la o astfel de privire noi ne cutremurăm, ce se va întâmpla oare cu noi atunci când, încătușați, ne vom arunca în prăpastia iadului? Lanțurile de acolo nu sunt de fier, ci de foc, care niciodată nu se stinge, iar căpeteniile temniței nu sunt din neamul nostru, că poate li s-ar insufla compătimire și milă de noi, ci sunt duhurile cele rele, înfricoșate și nemilostive, care ne muncesc și ne chinuiesc pentru păcatele noastre.

La ele nu folosesc cu nimic banii și darurile și toate mituirile; încă sunt zadarnice și toate rugămințile și vorbele cele prietenești, neputând aduce nici o ușurare. Aici nu este iertare, nici pogorământ.

Chiar dacă Noe, Iov și Daniil ar vedea pe rudele lor în acest loc de pedeapsă, nu ar cuteza să mijlocească pentru dânșii, nici n-ar putea să le întindă vreo mână de ajutor (Iez. 14, 14).

De aceea, nimeni, care nu este bun, nu poate nădăjdui după moarte o soartă bună, chiar de ar număra mii de sfinți între strămoșii săi, căci fiecare, zice Apostolul, „va lua după cum a lucrat în viața cea trupească, ori bine, ori rău” (II Cor. 5, 10).

Aceste cuvinte, iubiților, trebuie să străbată în auzul nostru și să ne facă cu luare aminte. De arde în tine focul poftelor celor păcătoase, gândește la focul acelei pedepse și focul cel dintâi se va stinge în tine.

Gândești tu să spui vreun neadevăr? Adu-ți aminte de scrâșnirea dinților cea din iad și frica de dânsa va fi frâu pentru gura ta. Plănuiești tu să săvârșești o răpire? Ascultă glasul Judecătorului, care zice: „Legați-i mâinile și picioarele și-l aruncați întru întunericul cel mai dinafară” (Mt. 25, 40); dacă gândești la aceasta, îndată vei goni de la tine pofta cea rea.

De ești împietrit și nemilostiv, adu-ți aminte de cele cinci fete nebune, care nu aveau untdelemnul faptelor celor bune și milostive, iar pentru aceea au fost încuiate în afara cămării mirelui; numai gândește la aceasta și tu îndată te vei face blând și milostiv.

Sau dacă tu ești dedat la beție și la îmbuibare, o, atunci gândește numai la îmbuibatul cel bogat, cum zicea el: „Trimite pe Lazăr, să-și întindă vârful degetului în apă și să-mi răcorească limba mea cea învăpăiată” (Lc. 16, 24).

Gândește cum el nu și-a ajuns dorința și curând te vei lăsa de această patimă, în același chip vei putea tu să împlinești și toate celelalte porunci ale lui Dumnezeu, căci Dumnezeu n-a poruncit nimic ce ar fi prea greu.

Pentru ce însă poruncile Lui par a fi așa grele? Aceasta provine de la lenevirea noastră și de la ușurătatea minții, adică, precum cele mai grele și ostenitoare sunt ușoare când noi avem râvnă, așa pe de altă parte, când noi ne lenevim, până și cele ușoare ni se par de tot grele și de neîndurat.

Dacă noi vom cumpăni toate acestea, nu-i vom ferici pe cei ce duc o viață desfătată, ținând masă scumpă, ci vom privi numai spre sfârșit. Aici ei își ung trupul cu mirodenii, dar acolo îi așteaptă viermele și focul.

Tot așa de nenorociți sunt și aceia care se îmbogățesc prin răpire. Căci care este sfârșitul lor? Aici ei au truda și primejdia, iar dincolo îi așteaptă închisoarea cea veșnică și întunericul cel mai dinafară. Dar nici cei ce caută mărirea nu sunt norociți. Aici ei trăiesc în prefăcătorie și în zgârcenie, căci pururea caută la judecata altora, iar dincolo îi ajunge pedeapsa cea mare și nenorocirea cea veșnică.

Dacă noi vom gândi și vom judeca așa, de-a pururea punând astfel de cugetări împotriva patimilor noastre celor rele, atunci noi degrabă vom săvârși fapta cea bună, vom înăbuși dragostea către cele pământești și simțitoare și vom aprinde dorința de cele viitoare și veșnice.

Sau oare viața cea de acum are ea ceva așa de statornic, așa de minunat, așa de rar, încât noi să întoarcem spre ea toată râvna noastră? Nu vedem noi oare cum toate în lume se învârtesc, vin și se duc, schimbându-se ca ziua și noaptea, ca vara și iarna? De aceea noi totdeauna să ațâțăm în noi mai mult dorința bunurilor celor viitoare și veșnice, căci pe cei drepți îi așteaptă o mare mărire, care nu se poate spune prin cuvânt.

Adică noi, la înviere, vom primi trupuri ce nu putrezesc și vom fi soți ai împărăției și măririi lui Iisus Hristos. Ce va să zică aceasta puteți vedea din cele următoare.

Negreșit, noi nu putem cunoaște cu desăvârșire mărirea ce ne așteaptă la înviere; eu însă mă voi încumeta, pe cât este cu putință, a lămuri aceasta printr-un exemplu luat din viața cea pământească, închipuiește-ți că tu ai fi bătrân și foarte sărac și că cineva ți-ar făgădui deodată a-ți da iarăși tinerețea, a te face iarăși înfloritor și puternic, ca oricine, ba încă a-ți da pe o mie de ani o împărăție mare și întinsă, care se va îndulci de cea mai mărită pace; ce nu ai face și ce nu ai suferi tu oare pentru ca să dobândești cu adevărat o asemenea făgăduință?

Dar, iată, Hristos îți făgăduiește nu numai atâta, ci încă cu mult mai mult. Căci deosebirea între tinerețe și bătrânețe nu este așa de mare, ca între putreziciune și neputreziciune, iar depărtarea dintre împărăție și sărăcie nu este așa de mare ca între viața cea de acum și mărirea cea viitoare.

Aseamănă-le una cu alta și vei vedea că ele stau una către alta ca umbra și adevărul. Dar eu nicidecum n-am zis îndeajuns, căci marea deosebire între viața cea viitoare și aceasta de acum nu se poate rosti prin cuvinte.

Dacă se uită cineva la deosebirea duratei timpului, deosebirea între amândouă viețile este atât de mare că nici o gândire nu o poate cuprinde; sau cum ar putea cineva să pună în alăturare viața noastră cea scurtă de acum cu cealaltă, care nu are margine și care durează veșnic? Ba încă orice ar voi cineva să aducă, deosebirea între amândouă viețile nu se poate descrie după cuviință.

Dacă strălucirea trupului celui înviat aș asemăna-o cu razele soarelui, cu lumina fulgerului, totuși aș zice prea puțin. Și pentru o astfel de mărire nu trebuie noi să jertfim și bani și viață și totul?

Dacă un împărat pământesc te-ar primi în palatul său și te-ar face mai însemnat decât toți ceilalți, te-ar cinsti și te-ar dărui, nu te-ai crede tu oare cel mai norocit? Iar când Dumnezeu voiește a te primi în palatul Său cel împărătesc din cer, când împăratul împăraților voiește a te cinsti și a te face însemnat, când tu ai să strălucești între îngeri și ai să te îndulcești de mărirea cea negrăită, tu te stânjenești, pe când ar trebui cu bucurie și săltând să jertfești însăși viața ta pentru aceasta.

Tu faci toate numai ca să dobândești o dregătorie, un post de cinste pe pământ; iar când ți se făgăduiește împărăția cerului, o împărăție veșnică, atunci tu te lenevești și te retragi.

O, închipuie-ți în duhul tău cerul, această înălțime nesfârșită, această lumină strălucitoare, cetele îngerilor și ale arhanghelilor și toate puterile cerești și stăpânirile și totodată gândește la Ziua Judecății; atunci vei socoti mică toată mărirea cea pământească și vei vedea o priveliște care te va umple de fiori și de groază!

Tu vei vedea, cu duhul, cum cerul se deschide și Unul Născut Fiul lui Dumnezeu, întru mărirea Sa pogoară la Judecată, înconjurat nu de sute, ci de multe mii de îngeri. Toate se vor umple de groază și de frică, pământul se va despica și toți oamenii, de la Adam, vor ieși și vor învia.

Iar Hristos Însuși se va arăta cu o mărire care, prin strălucirea Sa, va întuneca lumina soarelui și a lunii. Ah, ce nepricepere ar fi, când pe noi ne așteaptă astfel de bucurii și mărire, să nu ne lipsim cu totul de acestea de acum și să nu gândim la amăgirea Satanei, care ne abate de la niște lucruri așa ele mari, dându-ne pulbere și noroi pentru ca să răpească cerul, aratându-ne chipuri de umbre pentru ca să ne smulgă bunurile cele adevărate! Iar chipuri de umbră sunt bucuriile și bogățiile cele pământești.

Când va veni atunci lumina, se va arăta că cei ce adeseori păreau cei mai bogați, sunt într-adevăr cei mai săraci. Acum noi, iubiților, știind toate acestea, să fugim de înșelăciunea Satanei, ca să nu ne osândim împreună cu dânsul și să nu ne zică Judecătorul: „Duceți-vă de la mine, blestemaților, în focul cel veșnic, care este gătit diavolului și îngerilor lui” (Mt. 25, 41).

Așa, Însuși Domnul ne îngrozește cu iadul. De aceea să nu ne îndoim de existența iadului, ca să nu ajungem într-însul. Căci cine nu crede că este iad, pururea va fi ușuratic la minte si leneș, iar cel ce va fi așa, desigur va ajunge în iad.

De aceea să nu ne îndoim de iad, ci foarte mult să vorbim despre dânsul, ca astfel cu atât mai puțin să păcătuim. Amintirea acestor conversații și grăiri, dacă ele sunt vii între noi, ne vor putea curăți de toată răutatea, ca o doctorie amară.

Să întrebuințăm cu sârguință această doctorie, ca să ne putem curăți de păcate și învrednici să vedem pe Dumnezeu, împărtășindu-ne de fericirea cea cerească, prin harul și iubirea de oameni a Domnului nostru Iisus Hristos, căruia se cuvine cinstea în vecii vecilor! Amin.

Duminica Înfricoșătoarei Judecăți. Duminica lăsatului sec de carne pentru Postul Mare!

7 mart.

În duminica a 35-a de la Rusalii, în Bisericile Ortodoxe se citește evanghelia de la Matei 25, 31-46, despre Înfricoșătoarea Judecată făcută de Iisus Hristos la sfârșitul veacurilor:

„Când va veni Fiul Omului întru Slava Sa, și toți sfinții îngeri cu El, atunci va ședea pe tronul slavei Sale. Și se vor aduna înaintea Lui toate neamurile și-i va despărți pe unii de alții, precum desparte păstorul oile de capre. Și va pune oile de-a dreapta Sa, iar caprele, de-a stânga.

Atunci va zice Împăratul celor de-a dreapta: Veniți, binecuvântații Tatălui Meu, moșteniți Împărăția cea pregătită vouă de la întemeierea lumii! Căci flămând am fost și Mi-ați dat să mănânc; însetat am fost și Mi-ați dat să beau; străin am fost și M-ați primit; gol am fost și M-ați îmbrăcat;  bolnav am fost și M-ați cercetat; în temniță am fost și ați venit la Mine.

Atunci drepții Îi vor răspunde, zicând: Doamne, când Te-am văzut flămând și Te-am hrănit? Sau însetat și Ți-am dat să bei? Sau când Te-am văzut străin și Te-am primit, sau gol și Te-am îmbrăcat? Sau când Te-am văzut bolnav sau în temniță și am venit la Tine?

Iar Împăratul, răspunzând, va zice către ei: Adevărat zic vouă, întrucât ați făcut unuia dintr-acești frați ai Mei preamici, Mie Mi-ați făcut.

Atunci va zice și celor de-a stânga: Duceți-vă de la Mine, blestemaților, în focul cel veșnic, care este gătit diavolului și îngerilor lui! Căci flămând am fost și nu Mi-ați dat să mănânc; însetat am fost și nu Mi-ați dat să beau; străin am fost și nu M-ați primit; gol, și nu M-ați îmbrăcat; bolnav și în temniță, și nu M-ați cercetat.

Atunci vor răspunde și ei, zicând: Doamne, când Te-am văzut flămând, sau însetat, sau străin, sau gol, sau bolnav, sau în temniță și nu Ți-am slujit?

El însă le va răspunde, zicând: Adevărat zic vouă, întrucât nu ați făcut unuia dintr-acești preamici, nici Mie nu Mi-ați făcut.

Și vor merge aceștia la osândă veșnică, iar drepții, la viață veșnică”. (Matei 25, 31-46)

Acest cuvânt al Mântuitorului Iisus Hristos despre Înfricoșătoarea Judecată este așezat spre finalul Sfintei Evanghelii de la Matei, în continuarea unor profeții despre a doua venire a Domnului și sfârșitul lumii și a unor pilde privitoare la Împărăția Cerurilor (pilda celor zece fecioare și pilda talanților). Principalele concluzii pe care le tragem sunt despre existența unei vieți veșnice după moarte, condiționate de judecarea faptelor săvârșite în timpul vieții pământești. Omenirea este împărțită în două cete, corespunzătoare a două firi sau caractere: „caprele” sunt cei nesupuși, neascultători și neroditori, iar „oile” sunt cei blânzi, împlinitori ai voii lui Dumnezeu și roditori ai faptelor bune. Aflăm răspuns nu numai la întrebarea dacă există viață după moarte, Iisus Hristos arătând că unii vor merge la odihnă veșnică (Rai) și alții, la osândă veșnică (iad), dar și la întrebarea despre motivul existenței răului în lume. Suferința și necazurile vieții nu sunt opera lui Dumnezeu, Care a creat lumea și toate cele ce o alcătuiesc drept „bune foarte”, însă încercările au fost aduse în lume de căderea primilor oameni, care de bunăvoie s-au supus Celui-Rău. Suferințele și lipsurile nu sunt de nedepășit, dar sunt îngăduite pentru a provoca un răspuns al Dragostei între oameni. În funcție de poziționarea noastră față de acestea, putem alege să stingem răul prin facerea de bine, sau putem alege să înmulțim răul prin pasivitate și rea-voință. Faptele cu care ne-am asociat în timpul vieții dictează starea noastră de fericire sau de osândă în viața de apoi, iar Judecata acestora va fi făcută de Fiul Omului, Iisus Hristos, la sfârșitul veacurilor, fiind o judecată mai presus de mintea omenească, dovadă că cei care au parte de ea, atât cei buni cât și cei răi, se arată surprinși de rezultat.

O altă concluzie este de a nu disprețui pe cei aflați în suferință, pentru că și noi suntem oameni supuși constrângerilor vieții și putem oricând ajunge în aceleași situații, dar mai ales pentru că Iisus Hristos, Domnul nostru, adevărata instanță superioară, Se preocupă de soarta fraților mai mici ai noștri și a venit în lume să ridice păcatul celor pierduți: „Vedeți să nu disprețuiți pe vreunul din aceștia mici, că zic vouă că îngerii lor, în ceruri, pururea văd fața Tatălui Meu, Care este în ceruri. Căci Fiul Omului a venit să caute și să mântuiască pe cel pierdut” se spunea mai devreme la Matei 18, 10-11. Pentru cei pe care avem tendința să-i neglijăm sau disprețuim S-a coborât Hristos să-i mântuiască. El este împreună-pătimitor cu aceștia și ne invită și pe noi să ne coborâm de pe poziția superiorității egoiste pentru a ajuta pe oricine suferă de foame, de sete, de pribegie, de lipsuri materiale sau medicale, de lipsirea de libertate și de orice altă strâmtorare. Pentru că de binele pe care îl facem sau îl refuzăm aproapelui nostru depinde mântuirea sau pierderea sufletului nostru la Înfricoșătoarea Judecată.

Dacă a-l iubi pe aproapele ca pe sine însuși este o poruncă dumnezeiască, mai mult decât atât, trebuie să facem bine semenilor noștri ca pentru Hristos Însuși, Căruia cei care L-au întâlnit I-au dat tot ce aveau mai bun. Domnul Iisus Hristos Se regăsește în suferinzii lumii acesteia, pe care a venit să-i mântuiască, și așteaptă ca fiecare dintre cei care Îi poartă numele, ca „creștin”, să Îi urmeze și exemplul. În fapta bună se ascunde asocierea noastră cu cei de-a dreapta Fiului Omului și în aproapele nostru se ascunde chipul și prilejul lui Dumnezeu de a ne „cântări” și evalua inimile.

Acolo unde ne duce inima, spre bine sau spre rău, acolo ne va duce și judecata cea „nemitarnică” a lui Dumnezeu, Care vede ascunzișurile inimii omului. Înainte de a ne gândi la sfârșitul lumii, suntem datori să medităm la sfârșitul vieții noastre și la judecata faptelor noastre înaintea Celui Ce ne-a dat viața.

http://www.activenews.ro/

PROTEST la București contra vaccinării, Duminică, 7 martie, Ora 15, în Parcul Izvor din fața Parlamentului. Gheorghiță ne informează că avem „doar” 5.458 reactii adverse, mai ales la persoane tinere și femei!

7 mart.

La București, Alianța Părinților cheamă lumea la un protest. „Duminică, 7 Martie, începând cu orele 15.00, vă așteptăm la Parcul Izvor în fața Parlamentului la manifestație, pentru Libertate”, anunță Alianța Părinților într-un eveniment promovat pe Facebook.

Coordonatorul campaniei naționale de vaccinare împotriva SARS-COV-2, Valeriu Gheorghiță, a declarat marți, într-o conferință de presă, că până la 1 martie s-au înregistrat 5.458 reactii adverse, rata de incidență a reacțiilor adverse fiind de 3,5 reacții adverse la 1.000 de doze de vaccin, informează SPS.

Potrivit oficialului, în luna februarie „vârsta mediană” a românilor care au avut reacții adverse după ce s-au vaccinat este de 39 de ani. El a precizat că se înregistrează „o tendință spre persoanele cu vârstă tânără” în ceea ce privește reacțiile adverse. Gheorghiță a menționat că femeile reprezintă 64% din persoanele vaccinate care au avut reacții adverse.

Cele mai întâlnire reacții adverse au fost:

  • 54% durere la locul injecției, tumefacție, erupție cutanata, stare de oboseală, febră, frison
  • 36% dureri musculare
  • 35% cefalee
  • 13% reactii digestive gastrontestinale

Nimic despre decesele suspecte.

NOI DOVEZI. Peste 500 de decese post-vaccin în Europa și peste 900 în America. În România subiectul e OMERTA. CIFRE și GRAFICE OFICIALE despre morți suspecte în urma vaccinurilor de Covid Pfizer/BioNTech și Moderna, din baze de date ale UE și SUA

https://www.activenews.ro/

Alianța Părinților, Calea Neamului, Stare de Libertate, NeamUnit, Atitudini și Bucovina Profundă – doar câteva dintre asociațiile care participă la protestul de duminică împotriva obligativității vaccinării. TU CE MAI AȘTEPȚI?

7 mart.

Protestul național împotriva legii vaccinării obligatorii, organizat de Alianța Părinților și alte 4 asociații, va avea loc duminică, 7 Martie, la București, în Parcul Izvor din fața Parlamentului, începând de la ora 15:00. Mai multe grupuri și-au declarat solidaritatea cu această manifestare prin care românii arată că se opun introducerii cu de-a sila, pe repede înainte, sub pretext pandemic, a unei legi care să facă vaccinarea obligatorie la toate categoriile de vârstă și de profesie.
Asociația „Calea Neamului” a transmis pe Facebook că se alătură demersului civic de contestare a obligativității vaccinării și va fi prezentă duminică după-amiază în Parcul Izvor din Capitală.
„Nu ne lăsăm
Pentru cei urcați la Cer din neamul nostru românesc, mergem în creierii munților, pe urmele luptelor lor. Tot pentru ei, pentru cei morți sau răniți în văi tranșee și munți baricade, mergem în Capitala țării de fiecare dată când libertatea câștigată de ei cu prețul vieții, ne este luată și călcată în picioare.
Duminică 7 martie, ora 15, în Parcul Izvor de la Parlament răspundem Prezent împotriva legii vaccinarii obligatorii care va intra curând la vot.
Advertisement
Protestul este organizat de Alianța Părinților și Neamunit, fiind susținut cu toate forțele de Starea de Libertate, Calea Neamului, Legitimă Apărare, precum și de mii de oameni de pe întreg cuprinsul țării care au certitudinea că lupta pentru libertatea noastră nu este in zadar.
Doamne ajută, ne vedem din nou cu toții, la București”, a scris Mihai Târnoveanu, președinte al Asociației „Calea Neamului”, pe Facebook. Pentru că nu convine „corectitudinii politice” neomarxiste, postarea a fost cenzurată. ActiveNews a recuperat-o pentru a o oferi cititorilor săi fideli.
Pompiliu Diplan, unul dintre organizatorii de seamă ai protestelor împotriva abuzurilor de pe toată durata pandemiei – inclusiv împotriva legii carantinării obligatorii, o altă abominație nășită de Parlament cu susținerea TUTUROR partidelor politice -, a scris pe Facebook că participă duminică la protestul împotriva obligativității vaccinării. El a ținut să sublinieze că „protestul de duminică 7 se tine! Nu a fost anulat. (E aprobat bine-mersi!)”.
Iulian Capsali se alătură, la rândul său, protestului anti-vaccinare obligatorie: „Azi ne-am pomenit morții, mâine ieșim în stradă pentru vii. Ora 15, Palatul Parlamentului”, a scris el, sâmbătă, pe Facebook.
Și NeamUnit, una dintre asociațiile co-organizatoare ale protestului, și-a anunțat membrii să vină duminică în Parcul Izvor, prin condeiul lui Aureliu Surulescu:
„Duminică în parcul Izvor din Capitală va avea loc un miting de protest împotriva legii vaccinarii obligatorii și a ” pașaportului” de vaccinare, lucrări de control pregătite pentru noi de iubiții noștri conducători.
Lucrări de control pentru că:
1. Testează vigilentă adormită de isteria mediatică, măști, covid etc
2. O data cu instituirea acestora libertatea va fi doar un cuvânt pe care -l vor schimba până și in DEX.
Minunata lume nouă!
Sunt de părere că orice persoană trebuie să aibă libertatea de a decide in nume propriu dacă se vaccinează, dacă își vaccinează copiii, când și cu ce vaccin, după o informare corectă pe care orice
om rațional cu siguranță o va efectua.
EXTRAS DIN PROPUNEREA DOMNILOR DE ASTĂZI:
Obligativitatea vaccinării pentru copii și Adulți
(cu orice vaccinuri și oricâte vaccinuri decide statul)
În caz de refuz sunt prevăzute amenzi uriașe pana la căderea din drepturile părintești…
Menționez imposibilitatea practicării unor meserii, cursuri etc dacă nu prezinți un carnet de vaccinare ( precum un animal de casă.)
Dacă îi lăsăm acum lucrurile nu vor putea fi schimbare prea curând și istoria ne învață că libertatea odată cedată se ia înapoi foarte greu și numai prin jertfa supremă.
DUMINICA ORA 15.00 Parcul Izvor.
Mitingul NU ESTE UNUL POLITIC deși cunoaștem persoane care se suie deja cu picioarele pe această temă făcând presiuni asupra organizatorilor. (de trei ani organizăm apolitic aceste mitinguri)
Vă Invit să fiți prezenți în număr mare pentru a putea tine această temă,care ne privește pe toți indiferent de preferințe politice, vie și independenta de vremelnici politicieni , o temă a societății civile. A noastră!
Organizatori :
Alianța Părinților din România
Neamunit România
Medici pentru consimțământ informat
Pro decizii informate.
Alături de: Starea de libertate
Calea Neamului
Neamunit Organizația Brașov”, a scris Aureliu Surulescu pe Facebook.
Și revista Atitudini, susținută de prietenii Mănăstirii Petru Vodă, anunță protestul de duminică din Capitală, oferind și o aducere-aminte din îndemnurile Părintelui Iustin Pârvu, duhovnicul care a prevăzut în Duh cu mulți ani înainte manevrele noii ordini mondiale, constrângerile de a accepta acte biometrice (buletinul electronic este anunțat pentru vara acestui an), vaccinuri (aduse încă din decembrie 2020) și microchipare (care deja este testată în România pe animale).
„Alianța Părinților, împreună cu alte ONG-uri, organizează duminică, 7 Martie, la București, în Parcul Izvor din fața Parlamentului, ora 15.00, protestul național împotriva legii abuzive a vaccinării obligatorii, pe care statul român vrea să o  introducă pe șest. În parlamentul României singurul partid care s-a opus vaccinării forțate a populației a fost partidul AUR, care susține acest protest și îndeamnă cetățenii și alegătorii săi sa iasă în stradă duminică, să lupte pentru propria libertate, grav amenințată azi de măsuri restrictive ce contravin drepturilor fundamentale ale omului. Prin apelul său George Simion atrage atenția asupra faptului că: „DA, suntem în mijlocul unei crize: sanitare, economice și sociale. Dar cea mai importantă criză pe care o traversăm este cea a libertății noastre. Proiectul legii vaccinării obligatorii din 2017 trebuie respins. Conform acestuia, cu toții, nu doar copiii, vom putea fi vaccinați, indiferent dacă vrem sau nu vrem, doar la un ordin de ministru. Atât. La ordinul unui Vlad Voiculescu, Nelu Tătaru sau Raed Arafat, indiferent de ce părere aveți sau ce contraindicații aveți, dvs și copiii dvs veți fi vaccinați. Aveți încredere să vă lăsați sănătatea la mâna unui ministru, oricare ar fi el? Dacă se va adopta această lege, atunci vor putea să impună ORICE altceva, pentru că precedentul a fost creat. Va fi primul pas spre dictatură, pentru că așa cum spunea un domn: cei care nu aleg să se vaccineze vor fi IZOLAȚI din societate. Vor fi considerați nedemni să mai circule, să mai muncească, să mai trăiască”.
Înainte de a prezenta comunicatul oficial al Alianței Părinților împotriva legii vaccinării, să ne amintim îndemnul și cuvintele Părintelui Justin Pârvu, când, cu ani în urmă, semnala acest pericol al vaccinării obligatorii, dictaturii biometrice și pierderea libertății umane.
„NU primiți acest vaccin! Acuma vine și te execută dacă nu te vaccinezi. Te execută, ai gătit-o! Mucenic vei fi!
Dacă mama va lăsa copilul să fie vaccinat, este ca și cum l-ar da la moarte. Am spus de mai multe ori să luăm mo­delul lui Brâncoveanu, care cu mărime de suflet privea mucenicia fiului său cel mic, Matei. Învățați copiii să trăiască în legea creștinească, aceste obiceiuri să le deprin­dă mai cu seamă; nu mai e nevoie de nicio altă știință, de nicio școală; prin orice mijloace copiii noștri sunt otrăviți nu numai cu aceste vaccinuri, ci cu atâtea informații min­cinoase la adresa creației lui Dumnezeu.
Dacă ei nu au avut acest interes până acum, s-au trezit deodată acum mari pro­tectori ai copiilor – că pe de o parte ei apar ca niște îngeri, dar pe de altă parte sunt niște demoni împielițați. De ce n-ar veni sub o formă umană în ajutorarea fami­liilor care au câte 5-6 copii, care suferă în mizerie și multe lipsuri, că ni s-a dus buhul în toată lumea? Dacă ar face acest lucru, într-adevăr ai crede că urmăresc ceva bun.
Forța aceasta demonică ce stăpânește lumea la ora actuală se întrece, într-adevăr, prin metode care se concentrează asupra vieții umane. Toate lucrurile care apar acum la orizontul acesta omenesc nu sunt altceva decât metode de distrugere a vieții umane. Aceste mijloace de otrăvire a omului sunt așa de puternice și înrădăcinate încât nu le mai poți sta înainte. Acum a apărut gripa asta porcină, chipurile nouă, care nu este altceva decât o mașinație a acestei mari mafii ce conduce lumea, care să împiedice și să slăbească din ce în ce organismul omului. Au apărut apoi toate sistemele acestea de alimentație, care sunt puse la dispoziția omului de la mic la mare, fără echivoc, tot cu scopul de a-l distruge și mai ales pe copil cât este de mic, din fașa dacă s-ar putea. Dar îmi spunea un cercetător din America că de la 4, 5 ani copiii sunt expuși la cele mai mari pericole prin aceste vaccinuri ce provoacă boli care atacă organismul din ce în ce mai mult până la vârsta de 15-20 de ani, deci ele nu au neapărat un efect imediat. Faptul ca prin acest codex îți interzice să îți mai poți cultiva tu pământul, după cum au cultivat strămoșii tăi de atâtea veacuri, va duce de râpă toată agricultura, ca să nu mai putem avea un control asupra alimentelor pe care le cultivăm: fasolea, cartoful, usturoiul, sau alte bunuri prin care românul nostru a crescut, s-a dezvoltat și a gândit în ele.
Dacă sunt așa de bune vaccinurile lor, de ce nu aduc sănătate omului? Însă vedem că tot mai multe boli apar și alte și alte vaccinuri se produc. Dar vaccinul produce de fapt îmbolnăvirea organismului. Suntem obligați să primim rețeta electronică pentru ca ei să ne prescrie otravă? Medicamentele de azi, în marea lor majoritate, au doar un efect imediat de ameliorare, în schimb îți otrăvesc în timp organismul și te trezești cu alte și alte boli. Uitați-vă cât trăiau oamenii înainte și până la ce vârstă trăiesc azi: trăiau și peste 100 de ani, azi vedeți ce se întâmplă.
Ei s-au pus să macine cât mai mult forța umană și în special popoarele ortodoxe vor să le distrugă. Nu vedeți că sistemul medical e deficitar mai mult în statele ortodoxe?
Sunt popoare care își respectă cetățenii și le oferă alimentație bogată și îngrijire medicală pentru a avea cetățeni sănătoși, apți să își apere neamul. Dar față de popoarele care sunt vândute aplică cea mai criminală metodă, de a le distruge prin alimentație și medicație. Guvernanții noștri ne vând pe noi ca ei să guverneze în continuare. Există o tendință de otrăvire și de descompunere a omului.
De aceea se cere tuturor fiilor acestui neam, indiferent ca este țărănist, democrat sau socialist – să răspundă împotriva acestor măsuri de control total al populației, de instaurare a unui stat polițienesc. Să ne unim în dragoste și armonie, ca să putem ieși de sub jugul erei electronice.
Domnul nostru Iisus Hristos să vă binecuvinteze pe toți care v-ați adunat să luptați împotriva acestor măsuri abuzive și anticreștine, iar guvernanților noștri să le dea înțelepciune și putere de înțelegere, spre a sluji cu credință intereselor neamului nostru creștin românesc, iar nu altor interese străine.” (Selecții din cartea „Ne vorbește Părintele Justin”, vol. 1,2,3, Fundația Justin Pârvu)”, se arată pe pagina web a revistei Atitudini.
Comunicatul Alianței Familiilor împotriva legii vaccinării obligatorii a fost publicat de ActiveNews și poate fi citit AICI. Atragem atenția că, deși legea vaccinării nu prevede explicit obligativitatea administrării vaccinurilor Covid, ea conține un paragraf prin care acest gen de vaccinare devine obligatoriu „în situații epidemiologice speciale”. Deci, vaccinurile experimentale anti-Covid vor deveni obligatorii prin această lege! Detalii a oferit și Asociația „Medici pentru Consimțământ Informat”, în comunicatul remis ActiveNews.
Nu în ultimul rând, doctorul Mircea Pușcașu, reprezentantul Asociației Bucovina Profundă, a scris o postare în care explică de ce legea vaccinării nu este un subiect care să poată fi trecut cu vederea.
„O LEGE SUPERBĂ: 38 DE VACCINURI POT DEVENI OBLIGATORII PENTRU TOȚI ROMÂNII, ADULȚI ȘI COPII
Ce mai lipsește în țara în care toate lucrurile sunt superbe? Legea vaccinărilor obligatorii!
38 de vaccinuri pot deveni obligatorii săptămâna viitoare. Pentru toți cetățenii României, adulți și copii. Adulții vor beneficia de scheme personalizate de… recuperare a vaccinurilor până fac și ei toate cele 38 de vaccinuri.
Calendarul national de vaccinare, schema care poate deveni obligatorie pentru toți cetățenii României:
În maternitate
-se vor efectua atât vaccinarea:
1- antihepatită B în primele 24 de ore de la nașterea copilului,
2- cât și cea antituberculoză
 în primele 7 zile de la nașterea bebelușului.
-două luni de la naștere,
i se vor administra vaccinurile :
3-antidifterie,
4-antitetanos,
5-antituse convulsivă,-
6- antipoliomielită,
7-antihaemophilus influenzae B,
8-antihepatita B,
9-antipneumococica.
-când copilul împlinește
4 luni de la naștere, va fi vaccinat:
10- antidifterie,
11-antitetanos,
12-antituse convulsivă,
13-antipoliomielită,
14-antihaemophilus influenzae B,
15- antihepatita B,
16-antipneumococica;
La vârsta de 11 luni – vaccinare
17-antidifterie,
18-antitetanos,
19- antituse convulsivă,
20- antipoliomielită,
21-antihaemophilus influenzae B,
22- antihepatita B,
23-antipneumococica;
La vârsta de 12 luni
24– vaccinare antirujeolă,
25-antirubeolă,
26- antioreion;
la vârsta de 5 ani, vaccinare:
27- antirujeolă,
28-antirubeolă,
29-antioreion;
la 6 ani – vaccinare:
30-antidifterie,
31- antitetanos,
32-antituse convulsivă,
33- antipoliomielită;
la 14 ani –vaccinare:
34-antidifterie,
35-antitetanos/vaccinare
36-antidifterie,
37-antitetanos,
38-antituse convulsivă.
Potrivit actului normativ, carnetul de vaccinări va fi eliberat aparținătorului legal al copilului, la ieșirea din maternitate.
Vaccinările vor fi înregistrate obligatoriu în acest carnet de către reprezentanții unităților medicale care le efectuează.
La înscrierea în diverse forme de învățământ se va solicita, obligatoriu, prezentarea carnetului de vaccinări.
Totodată, medicul de familie va solicita acest document la fiecare consultație, pentru a controla corectitudinea vaccinărilor efectuate, în conformitate cu vârsta, sexul și calendarul național al imunizărilor.
În total de la 0-14 ani sunt: 38 de vaccinuri (!) ce pot deveni obligatorii.
Dacă ești revoltat și indignat de această dorință a parlamentarilor noștri, ieși în stradă și spune asta!
Dacă nu, stai acasă!
Ne vedem la Protestul de la București!
Parcul Izvor, lângă Parlament, duminică, ora 15.00”, a scris dr. Mircea Pușcașu pe contul lui Facebook, de unde a fost redistribuit de pagina Legitimă Apărare.
Protestul împotriva legii vaccinării obligatorii are loc duminică, 7 martie, de la ora 15:00, în Parcul Izvor din București, lângă Parlament, fiind organizat de Alianța Părinților, Asociația Pro Consumatori, Asociația Medici pentru Consimțământ Informat, Neam Unit și Asociația Pro Decizii Informate.

NICOLETA NUCA – FATA DIN OGLINDA!

7 mart.

NATHY PELUSO – LA VIOLETERA!

7 mart.

JESSIE WARE – REMEMBER WHERE YOU ARE!

7 mart.

BIRDY – LONELINESS!

7 mart.

ANNALISA – DIECI!

7 mart.

%d blogeri au apreciat: