Am tot respectul pentru credincioși, indiferent de religia în care cred, căci credința înseamnă îndemn spre smerenie, milă, empatie față de cel aflat în suferință, respect pentru familie și pentru ceilalți semeni.

Am, însă, tot disprețul pentru atei, căci ei nu cred în nimic în afară de propria lor persoană și, din acest motiv, cred că indiferența față de ceilalți le sporește lor ceva ce nici nu știu ce ar putea să fie. Fățărnicia, slugărnicia, aroganța și ambiția de a parveni cu orice preț – iată valorile lor „spirituale”. Ei nici măcar nu-și dau seama că prin atitudinea lor de frondă față de biserică își jignesc nu numai semenii, ci chiar pe părinții lor, cei care unora le-au dat numele unor sfinți: Maria, Ioan, Gheorghe, Matei, Petre!

România este o țară în care toate cultele își găsesc locul, fiind recunoscute de Constituție. N-am întîlnit însă în textul Constituției niciodată cuvîntul „ateu”, căci ateismul, așa cum ne spun toate dicționarele, înseamnă „fără Dumnezeu” (gr. atheos < a – fără, theos – zeu)! Petre Țuțea spunea: „Fără credință și Biserică, omul rămîne un simplu animal rațional și muritor, raționalitatea avînd doar caracterul unei mai mari puteri de adaptare la condițiile cosmice decît restul dobitoacelor”.

Uitați-vă la acești atei care au ajuns să ne conducă: mulți sînt oameni școliți pe afară, nu sînt toți proști, dar toți sînt aproape lipsiți de umanitate și nu se văd decît pe ei! Nu e de mirare, totuși, căci mulți dintre ei provin din familii de securiști sau de turnători, în familiile lor Partidul și Securitatea înlocuindu-l pe Dumnezeu.

Statisticile ne spun că românii au o mare încredere în Biserică și că sînt majoritari creștini, cei mai mulți fiind creștini ortodocși. În mod normal, cînd e vorba să aleagă, românii ar trebui să pună în fruntea țării niște oameni care cred în valorile lor spirituale, așa încît credința lor să fie protejată de influențele nefaste ale celor care nu cred în nimic decît în demonii din capul lor.

Cu toate acestea, la ultimele alegeri, românii au votat un număr mare de necredincioși care, la depunerea jurămîntului, au refuzat chiar să pună mîna pe Biblie! Gestul acela de a respinge Biblia este mai mult o frondă, căci ei nu știu și nici nu vor să afle ce valori spirituale conține cartea aceea neagră cu crucea pe copertă. Iată doar un exemplu semnificativ: „Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți!” (Matei, 22, 39). Aceasta este, în fapt, chiar esența funcției de demnitar pe care ateii o ignoră, așa cum fac azi mulți dintre cei care ne conduc!

Sîntem acum în timpul Sărbătorilor Pascale iar mesajul pe care-l transmit acestea este legat de ideea de sacrificiu, căci Iisus s-a jertifit pentru iertarea noastră, a tuturor. De peste 2.000 de ani creștinii fac acest ritual de aducere aminte, de neuitare și, iată, mai există unii care nu înțeleg de ce miliarde de oameni de pe planetă vin să ia lumina învierii. Cei care au altă religie înțeleg sărbătoarea creștinilor, căci, în acest fel, își respectă propria religie.

Numai ateii par înstrăinați de orice credință, căci lor ideea unui Dumnezeu li se pare desuetă, căci ei se cred dumnezei. Nu înțeleg că viața este trecătoare, o deșertăciune pustietoare dacă nu o încarci cu o valoare spirituală.
În această zi înălțătore pentru creștinii ortodocși, iertarea este cuvîntul suprem. Acum, cînd spunem „Hristos a înviat!”, ne-ar prinde bine o meditație despre cine și ce sîntem în această lume.

IOAN SPANU/Cotidianul