Arhiva | 12:03 pm

Se reface USL: PSD se pregătește să intre la guvernare?

21 aug.

Deputatul PSD Daniel Suciu a afirmat, vineri la Bistriţa-Năsăud, că partidul va intra la guvernare numai dacă va avea propriul premier. El a adăugat că la reuniunrea grupurilor parlamentare de săptămâna viitoare vor fi discuţii şi despre posibilitatea iniţierii unei moţiuni de cenzură.

„PSD va intra la guvernare cu premier din rândurile sale. Orice altă variantă nu poate fi luată în considerare. Ne-am ars o dată şi s-a ars o dată toată ţara, că l-am susţinut pe Ludovic Orban în plină pandemie. A doua oară nu se va întâmpla acest lucru. Cum să susţinem un Guvern cu Ralucuţa Turcan, cu Cîţu, cu Vîlceanu, cu Doamne iartă-mă ce au ăştia acolo? Nicio şansă, nu se va mai întâmpla acest lucru. Varianta PSD este: participăm la guvernare cu premier PSD, punct”, a explicat Daniel Suciu, întrebat dacă va sprijini PSD un guvern minoritar, în cazul în care se va ajunge la o astfel de situaţie după congresele partidelor din coaliţia de guvernare.

Deputatul PSD de Bistriţa a mai spus că, săptămâna viitoare, formaţiunea din care face parte va discuta despre posibilitarea depunerii unei moţiuni de cenzură, după ce începe activitatea parlamentară.

„La începutul săptămânii viitoare, vom avea reuniunea grupurilor parlamentare, cu Biroul Permanent Naţional şi cu toţi preşedinţii, şi vom lua în discuţie toate variantele pe care le avem, mai ales că începe şi sesiunea parlamentară, să vedem, depunem moţiune de cenzură, îi mai aşteptăm să se îngroape de tot cu congresele lor. Dacă mă întrebaţi pe mine, este o părere pur personală, acest guvern nu ar trebui să stea nici măcar un minut la Palatul Victoria, nu doar pentru că este Cîţu un infractor şi un penal internaţional, nu pentru că Orban, înaintea lui, tot liberalii spun, a condus şedinţele de guvern cu ţuică. Performanţele lor economice şi care se văd în nivelul de trai sunt catastrofale”, a conchis Suciu.

 

https://60m.ro/

Rîdem sau ne organizăm pentru a ne apăra țara?

21 aug.

Florin Vasilică Cîțu și-a depus candidatura pentru președinția PNL. Ce legătură are Cîțu cu PNL? Nici el nu știe. Două vorbe scrise de alții nu înseamnă credință. Klaus Iohannis ar trebui să ne explice. De ce l-a susținut? De ce îl lasă? Din moment ce nu i-a transmis încă la ora înscrierii să se retragă este clar că l-a încurajat sau i-a tranmis un acord. Sau l-a lăsat să înțeleagă că nu-i pasă. Ceea ce este tot una.

Indiferent încotro o apucă țara și indiferent ce trăiește poporul român, lui îi este tot una. Că rîde de el sau că plînge, tot așa arată. Pe el nu-l mișcă, nu-l trezește și cred că nu prea îl interesează. Am crezut că analizează, că așteaptă detalii și amănunte despre dosarul lui Cîțu. Atîtea săptămîni n-a dat nici un semn că a înțeles gravitatea situației, grotescul și penibilul ei, comicul public în care se afundă împreună cu premierul.

Am crezut că a citit personajul, că este pe cale să ia o decizie. O vreme am crezut că are nevoie să proceseze informația și să ajungă la o judecată definitivă. Că în număratul pînă la zece a ajuns și el la ”ciiinciiiii”. Ca ardeleanul!?

Nici vorbă. Nu are cu ce. Nu numără nimic. Şi nici nu-i pasă. Ba, după ce Vasilică Cîțu a lăsat să se înțeleagă că nu-i exclus să candideze și la președinția României, că nu-i este rușine de un asemenea vis, am priceput că președintele Iohannis ar putea să își lege speranțe de o succesiune a bîlbîitului. Cui pe cui se scoate și bou după bou se duce!

Pas cu pas, un tont ar putea să-l înlocuiască. Un altul să îi asigurea urma. Să ne ducem și mai jos.Să nu răscolească povestea caselor, să nu răstoane succesiunea FDGR la bunurile Grupului Etnic German (organizație fascistă, interzisă de lege, cu bunurile confiscate de statul român și recuperate de FDGR printr-o sentință banală dată la Sibiu). Ce dacă un vai și amar de om conduce guvernul bolborosind? Ce dacă este de rîsul lumii? Ce dacă a dat o țeapă unei bănci din America? Ce dacă a fost condamnat la două zile de pușcărie? Ce dacă a tras pe nas? Ce dacă a încercat să facă și el un ban pe seama monedei naționale? Ce dacă a împrumutat în numele României 30-40-50 de miliarde de euro și nimeni nu știe pe ce i-a tocat? Știe Iohannis? Au decis împreună? Ce dacă a numit la Finanțe un nepriceput cu bube în cap?

Cît de președinte este Klaus Iohannis și cît de figurant rămîne el în această comedie politică păguboasă pentru noi, în care toate se clatină și toate dau să se dărîme?

Invazia de impostori în funcțiile publice importante este din ce în ce mai mare. Proștii și incompetenții încropesc și decid proiecte și direcții pentru țară și pentru popor.Ce facem? Ne sinucidem cu negîndirea lor?

Aplaudăm mai departe spectacolul prosto-comic care ne amenință cu o fundătură?

Rîdem de ei pe Facebook și în poveștile noastre de seară și zicem că asta este protest și formă de rezistență?

Așteptăm să vedem cum țara, dată pe mîna unor proști agresivi și nemernici, intră cu oiștea în gard și alunecă într-o fractură istorică și pierde un tren european?

Sau ne organizăm și ne ridicăm pentru a ne apăra ce mai poate fi salvat pentru viitorul României?

CORNEL NISTORESCU/http://cotidianul.ro/

 

Va demisiona Biden sau va fi demis?-corespondență de la New York!

21 aug.

Modul dezastruos în care președintele Joe Biden gestionează criza retragerii trupelor americane din Afganistan și haosul creat de lipsa unui plan bine pus la punct determină tot mai mulți analiști politici și politicieni (în general, republicani, dar și câțiva democrați) să se întrebe dacă nu e cazul activării Amendamentului 25 din Constituția SUA.

Acesta specifică procedurile de urmat în cazul decesului, demisiei sau demiterii președintelui, în situația în care acesta este incapabil să-și exercite atribuțiile!

Cum incompetența șefului de la Casa Albă în luarea unor decizii importante (criza umanitară a migranților ilegali de la granița cu Mexicul, creșterea inflației sau gestionarea defectuoasă a pandemiei, comportamentul ezitant în marile probleme cu care se confruntă America) ies la iveală pe zi ce trece, întrebarea logică ar fi: cine îi va lua locul lui Biden, dacă acesta va demisiona sau va fi demis?

Conform legii supreme a țării, înlocuitorul lui Joe Biden ar fi o femeie, vicepreședintele Kamala Harris, care, în plină criză afgană, va pleca în turneu în…Vietnam, nu înainte de a declara că este „total de acord” cu deciziile aberante ale șefului ei! Din lac în puț!

Între timp, la Kabul, talibanii au preluat puterea, intră din casă în casă pentru a-i identifica pe localnicii „trădători” (cărora americanii le promiseseră protecție!) și s-au înregistrat primele execuții! Mii de americani care au lucrat în Afganistan așteaptă să se reîntoarcă în țară, dar nu pot ajunge la aeroport din cauza blocajelor noii puteri.

Pentagonul și Departamentul de Stat al SUA nu cunosc numărul exact al acestora și întârzie eliberarea vizelor pentru afganii care urmează să primească statut de refugiat în SUA sau în țările aliate NATO! Toate acestea se întâmplă sub ochii celor 6.000 de militari americani trimiși de (încă) președintele SUA să rezolve situația, după ce, cu o săptămână în urmă, același „Sleepy Joe” ordonase retragerea a 2.500 de militari din Afganistan!

Va demisiona Joe Biden, va fi demis sau va supraviețui?!

 

Corespondență din New York de la Grigore L. Culian


New York, 20 august 2021

Orban îi dă lecţii de istorie lui Cîţu: Noi astăzi nu inventăm un liberalism!

21 aug.

Ludovic Orban l-a atacat pe Florin Cîțu care a spus că PNL are nevoie de mai mult liberalism. Liderul PNL a fost prezent la simpozionul dedicat împlinirii a 157 de ani de la nașterea lui Ion I. C. Brătianu şi le-a spus participanților că liberalismul nu trebuie inventat, acesta fiind legat de istoria României.

„Le-am spus colegilor mei care au venit la Vila Florica că nu poți să vrei să conduci PNL, dacă nu cunoști Partidul Național Liberal de astăzi, dar mai ales pe cel de ieri, de alaltăieri și așa mai departe. Noi astăzi nu inventăm un liberalism. Liberalismul românesc este aparte și nu poate fi foarte mult diferit de liberalismul promovat de Brătieni și de toți cei care au venit după, pentru că este un liberalism puternic ancorat în istoria României, în specificul românesc, în obiectivele pe care le-am urmărit. Toate aceste obiective nu sunt foarte diferite astăzi față de obiectivele pe care le-au urmărit Brătienii și liberalii care au guvernat România după 1876”, a declarat Ludovic Orban.

Președintele PNL a vorbit și despre moțiunea cu care încearcă să câștige un nou mandat în fruntea partidului.

„Din cauza aceasta, moțiunea pe care am prezentat-o arată un liberalism adaptat, care ține cont de o serie de caracteristici pe care le-a avut politica PNL în constituirea statului modern. În primul rând este un liberalism național, care întotdeauna a susținut interesele fundamentale ale statului român și promovarea acestor interese pe piața internațională, un liberalism cu un puternic accent protecționist, care ne aduce aminte de politica „Prin noi înșine” a liberalilor acelor timpuri”, a precizat Orban.

Florin Cîțu, contracandidatul lui Ludovic Orban, și-a depus vineri candidatura pentru poziția de președinte PNL și a declarat că partidul are nevoie de mai mult liberalism.

„Am intrat în această cursă pentru că am realizat că este nevoie de mai mult. Era nevoie de mai mult liberalism și în Partidul Național Liberal… După 25 septembrie altfel se vor lua deciziile în PNL, eu construiesc echipe, avem nevoie de toți… Această candidatură nu este despre mine sau contracandidatul meu, este despre viitorul PNL și despre viitorul României. Trăiască România liberală”, a spus Florin Cîțu.

Alegerile din PNL vor avea loc pe 25 septembrie.

Președintele Joe Biden a fost avertizat de scenariștii fimului „Homeland”!

21 aug.

Toți analiștii politici din lume constată acum că retragerea armatei SUA din Afganistan fost pripită și nepregătită, lăsînd în urmă, doar după cîteva zile, o țară ocupată din nou de forțele militare talibane. Așa-zisa armată afgană, pregătită și dotată cu armament de ultimă generație de către SUA s-a pulverizat, lăsîndu-i pe talibani să ocupe Palatul prezidențial și întreaga țară în doar cîteva zile.

Practic, Afganistanul s-a întors în urmă cu 20 de ani, cînd SUA intervenea cu obiective declarate: de a-l captura pe Bid Laden și de a distruge toate cuiburile teroriștilor care-și făcuseră aici adevărate tabere de pregătire.

Ce a rămas în urma retragerii forțelor militare americane se vede pe toate canalele de știri din întreaga lume: călcarea în picioare a drepturilor fundamentale ale cetățenilor, discriminarea periculoasă a femeilor, frică și teroare pe străzi, o populație înfricoșată care vrea să plece oriunde în lume pentru a scăpa de talibani.

Imaginile de pe aeroportul din Kabul au devenit virale pe Internet, cu oameni înghesuindu-se pe pistă, agățîndu-se disperați de roțile avioanelor și prăbușindu-se apoi de la sute de metri.

Totul pare un coșmar, deși retragerea militarilor americani era anunțată recent ca fiind capătul de drum al unui război care să schimbe în bine viața din această regiune a lumii, care a fost măcinată decenii întregi de războaie neîntrerupte.

Acum 10 zile, președintele SUA, Joe Biden, era optimist în declarații și spunea că nu regretă decizia de a retrage forțele armate din Afganistan, cerînd afganilor să găsească „voința de a se lupta”. Cu o naivitate incredibilă, Ned Price, purtătorul de cuvînt al Departamentului de stat, spunea în aceeași zi că: „forţele armate afgane sunt ”mult mai numeroase” în faţa talibanilor şi au potenţialul de a provoca mult mai multe victime”!

După numai 10 zile de la aceste declarații, situația descrisă de Joe Biden și de Ned Price este complet diferită, făcîndu-i pe analiștii politici să constate că administrația SUA nu a anticipat evenimentele, crezînd că armata afgană, pregătită de americani, va rezista în fața talibanilor!

Dacă Joe Biden și CIA ar fi văzut măcar episodul 1 din sezonul 8 al filmului serial „Homeland”, rulat pe Internet încă din aprilie 2020, ar fi putut să ia seamă avertismentul scenariștilor Patrick Harbinson și Chip Johannessen, care descriau încă de anul trecut exact ceea ce s-a întîmplat acum 10 zile în Afganistan! Iată patru capturi din acest serial, care vorbesc de la sine:

Este incredibil că niște creatori de film au înțeles încă de anul trecut care va fi urmarea retragerii armatei SUA, ceea ce n-a înțeles armata serviciilor secrete americane, care nu a reușit să-l avertizeze pe Președintele SUA despre ceea ce avea să se întîmple în Afganistan după această retragere!

Cotidianul RO

Cine sunt liderii talibanilor care vor prelua conducerea Afganistanului!

21 aug.

Talibanii nu au anunțat încă cum vor conduce Afganistanul, însă un lider important al insurgenților a dat câteva detalii. Wahidullah Hashemi a spus că cel mai probabil țara va fi condusă de un consiliu aflat sub autoritatea conducătorului taliban, Mullah Hibatullah Akhundzada, relatează site-ul de știri afgan TOLO NEWS.

„Nu s-au purtat discuții despre cum va fi – poate vom înființa un consiliu”, spune acesta.

Mullah Hibatullah Akhundzada se află la conducerea mișcării talibane din mai 2016 și se ocupă de problemele politice, militare și religioase.

O altă figură a talibanilor luată în considerare pentru a fi noul lider al Afganistanului este Mullah Abdul Ghani Baradar. Acesta este cofondator al miscării talibane în Afganistan în 1994 și a fost în centrul negocierilor politice cu SUA în ultimii ani, conducând biroul politic al grupului, din Qatar.

structura de conducere a talibanilor
Liderii talibani care vor conduce Afganistanul. Foto: BBC

https://60m.ro/

Doar Afganistan?

21 aug.

Democratizarea încercată în Afganistan se încheie deocamdată cu un deznodământ ce uimește. Statele Unite, democrația clasică a lumii, și alte țări părăsesc în grabă scena afgană, după douăzeci de ani. O mișcare de seminariști în teologie, de luptători pentru Islam și de grupări teroriste ce păreau anihilate, precum Al Qaida și Statul Islamic, a recâștigat Kabulul. Totul în cadrul trecerii armatei organizate între timp și a unei mari părți a populației de partea mișcării! Stupefiant este puțin spus!

(VIDEO) Dialog în lacrimi între o ziaristă afgană și șeful NATO

Istoria este cunoscută. În 2001, teroriști islamici au pus mâna pe avioane la Boston și le-au izbit de turnurile World Trade Center din New York și de o aripă a Pentagonului. În deplină legitimitate, fiind atacate pe propriul teritoriu, Statele Unite au reacționat cu intervenția militară în Afganistan – începută cu bombardarea Kabul-ului, în vederea ocupării țării pentru lichidarea sursei majore a terorismului. Ca perspectivă, democrațiile principale ale lumii i-au propus Afganistanului democratizarea. A fost un obiectiv al ocupației.

Se numără morții din Afganistan

Sunt multe întrebări privind istoria ultimilor douăzeci de ani. A fost eliminarea lui Usama Bin Laden de ajuns pentru a opri terorismul? Până unde contează ce vrea populația unei țări? Nu cumva discuția cu Islamul este abia la început? Este retragerea executată lamentabil, în fața unei mișcări slab înarmate, o înfrângere? Nu era cazul unei negocieri care să lase în urmă un regim ceva mai larg acceptat? Cine răspunde de miile de vieți pierdute în Afganistan și de trilioanele de dolari irosite? Ce s-a schimbat, totuși, în acea țară?
Mi-am spus părerea în alt loc (A. Marga, Ordinea viitoare a lumii, Niculescu, București, 2017). Aici mă opresc la întrebarea simplă: de ce nu a convins democratizarea Afganistanului? De ce s-a pierdut sprijinul populației?

Dezinformarea americanilor în Afganistan?

Deunăzi, înalți demnitari europeni declarau: „am evaluat fals situația”. Este evident, dar cu aceasta discuția abia începe. Căci se pun, în continuare, întrebări: Cum s-a ajuns la evaluarea falsă a situației? Din Afganistan și, poate, din alte țări? Chiar toată lumea a evaluat fals, cum se declară?
Faptele stau altfel.

Efectiv, este vorba de o eroare deloc accidentală și nicidecum a tuturor. Ca să fiu limpede, răspunsul meu, sprijinit pe distincții valide și pe cele mai bune analize de la fața locului, este că promisa democratizare nu a reușit în Afganistan fiindcă s-a comis o eroare profundă. Ea constă în aceea că democrațiile au luat în brațe anumiți reprezentanți locali, mulțumindu-se cu descrierile și promisiunile lor.

Ele nu le-au recunoscut acestora valoarea discutabilă și nu au mai verificat ce fac și ce rezultă din acțiunile lor și dacă nu cumva reduc politica la un comerț ordinar. Ca efect, democrațiile au pierdut tocmai susținerea populației. Foarte mulți oameni nu au văzut schimbări în bine, față de trecut, în cei douăzeci de ani și, la prima ocazie, i-au părăsit pe pretinșii „democrați”. A făcut-o inclusiv armata!

Jens Stoltenberg: Situația din Afganistan, „gravă şi impredictibilă”

Mai adaug observația că eroarea nu s-a petrecut doar în Afganistan. Să fim realiști și sinceri. Cu diferențele de rigoare, ea se petrece și în alte țări, inclusiv în țări din Europa Răsăriteană. Doar că, fapt de importanță crucială, salutar, în jurul lui 1990, în această parte a Europei s-au instalat constituții de stat de drept democratic, care au funcționat un timp.

Apoi, cel puțin în România de după 2005, s-a apucat pe calea încălcării Constituției, a abuzurilor și degradării – sub clici de slabă calitate, ce se dezvăluie pe zi ce trece a fi și mai incompetente și mai străine de interesul public.
Această eroare merită scoasă în evidență, căci efectele ei marchează vieți. Pentru așa ceva este mereu esențial să apelezi la cei care cunosc lucrurile, la distanță de oportunismele ce umplu viața actuală. Ca să fiu cât se poate de bine înțeles, iau în seamă trei analize de reper. Ele sunt ale unor democrați lucizi, cu viziune cuprinzătoare.

Criza din Afganistan: Se cere demisia lui Biden

Azi știm că scenariul tranziției spre democrație în America de Sud și Europa Centrală și Răsăriteană a fost elaborat la începutul anilor optzeci, la cererea administrației americane, și publicat. Cartea ale cărei recomandări pentru tranziția răsăriteană, de la socialismul oriental la societatea deschisă, s-au și aplicat (Guillermo O‘Donnell, Philip C. Schmitter, Transition from Authoritarian Rule. Tentative Conclusions About Uncertain Democracy, Johns Hopkins University Press, 1986) este de multă vreme la dispoziție.
Autorii acesteia au privit tranziția drept proces cu multiple eventualități, adesea incert, aidoma jocului de șah. Esențial în carte a fost însă avertismentul că democrația eșuează dacă, după înlăturarea autoritarismului, nu are loc democratizarea fără resturi a societății. Cei doi autori au dat multe detalii. Învățătura lor, rezumată, este aceea că guvernele care se concep continuu în luptă cu cineva, care fac segregări și lovesc cetățeni eșuează în fapt.

Avioane ale Armatei române, misiune de urgență în Afganistan

Doar cele capabile să integreze populația pot duce înainte tranziția, spre democrație. În formularea concludentă a autorilor, „acei factori care au fost necesari și suficienți pentru a provoca colapsul sau autotransformarea unui regim autoritar s-ar putea dovedi a nu fi nici necesari și nici suficienți pentru a asigura instaurarea unui alt regim – cel puțin a unei democrații politice” (p.65). Învățătură, de altfel, adesea confirmată!

Or, în destule țări, în loc de democratizare, s-a trecut la răfuieli și la distrugerea cetățeniei multor oameni. Nu era vorba, se înțelege, de a-i păstra la decizii pe cei care s-au compromis în decizii eronate ale trecutului. Dar mulți oameni calificați și ireproșabili civic și moral, care nu au decis ceva în trecut, au fost îndepărtați din funcții, blocați sau loviți pentru a face loc neisprăviților, adesea elementari și voraci, oricum depășiți de ceea ce trebuia făcut. Multe societăți, mai ales cele care nu au știut cum se abordează un trecut complicat și o diversificare a opțiunilor, plătesc și azi confuziile cu rămânerea în urmă!

Toată lumea e de vină, mai puțin Biden și talibanii

S-a și ajuns, astfel, la acel „pluralism ineficient (feckless pluralism)” – cu libertăți, alegeri periodice, alternanța la putere, elite corupte, public apatic, stat slab, reforme șterse (Thomas Carothers, The End of the Transition Paradigm, în „Journal of Democracy”, 1, 2002).

Cum se vede clar și în România actuală, regimul, nefiind capabil de reforme în favoarea țării și a cetățenilor ei, s-a repezit mai întâi în răzbunări și, apoi, ca să nu piardă ocazia, în fraudarea de resurse publice (cum s-a observat chiar și în pandemie!). Iar, mai nou, în deturnarea de bani europeni pentru a finanța coterii incompetente și păguboase. După ce, așa cum se poate sesiza la o analiză profesională precisă, a încălcat orice legitimare la fiecare dintre alegerile din 2019-2020!

Rezultatele nu miră. Un cotidian (Augsburger Allgemeine) din Germania scria deunăzi despre șapte ani în care în România actuală decidenții nu au realizat ceva notabil. Se poate adăuga că pe tot ceea ce a pus mâna regimul actual s-a deteriorat. De la structura economiei, trecând prin veniturile oamenilor, prin justiție și funcționarea partidelor, prin educație și sănătate, prin creație și sport, la politica externă!

Afganistanul, după venirea la putere a talibanilor

Doar nepriceperea, comercializarea a orice și reaua credință au înflorit. Au fost autori care au sesizat eroarea de care vorbim și au spus lucrurilor pe nume. Am în vedere aici, în primă linie, analiza datorată lui Sarah Chayes, autoare care a lucrat mulți ani pe lângă comandanți din statul major al armatei americane, din metropolă și de pe diferite continente. Fiind pregătită în arabă, ea a fost bine introdusă în mediile din Afganistan și din alte țări. Profesor universitar de istorie, ea cunoaște exact funcționarea statelor.

Volumul extraordinar pe care Sarah Chayes l-a dat preia dictonul după care nimic nu este mai dăunător în societate decât pietrificarea în abuzuri a decidenților și ignorarea cetățenilor, în condițiile subminării justiției (Thieves of State. Why Corruption Threatens Global Security, W.W.Norton & Company, New York, London, 2015). Cartea examinează ceea ce s-a petrecut în Afganistan, dar și în Maroc, Algeria, Egipt, Tunisia, Uzbekistan, Nigeria, și semnalează fapte din țări europene.

Să ne oprim la Afganistan. Este grăitor că acolo, de pildă, s-a ajuns ca funcționarul să elibereze certificate de deces abia după ce primește bacșiș. Fratele președintelui țării vindea bunuri și servicii ale statului și se îmbogățea. „Decontarea afgană” a cheltuielilor, care înseamnă ascunderea unor sume, rămâne mereu altceva decât decontul normal, în care orice sumă trebuie justificată.

Banii veniți din străinătate, care s-au pus la dispoziție pentru reconstrucția țării, au ajuns mai mult în buzunarele decidenților, sărmanii trebuind să plătească, direct și indirect, pentru dezvoltarea țării. Chiar aceia care au trecut în ochii străinilor drept parteneri, fiind „aleși”, au comis „acte cleptocratice”. Iar „beneficiile” s-au împărțit nu o dată între „contributori” externi și corupții din interior, deveniți cu timpul complici.
Nu cumva aceste exemple sună a ceva cunoscut direct și în alte țări? Nu mai stăruim asupra altor exemple.

În orice caz, corupția și frauda s-au dezvoltat într-atât, încât cetățenii și-au mutat opțiunile de la susținerea pentru schimbare, spre detașare și apoi spre susținerea radicalilor. Sarah Chayes vorbește fără ezitări de „legătura dintre cleptocrație și extremismul religios violent”, pe care Afganistanul o etalează, dar care este și un „fenomen global” (p. 66).

Autoarea semnalează „canibalizarea funcțiilor statului”. În fapt, liberalizarea și chiar democrația, prost înțelese și reduse la lozinci, au devenit, odată cu noii decidenți, mijloace de extorcare de resurse și de sărăcire a țărilor. Aproape în fiecare dintre țările acestea, soții, fii și fiice, frați și surori, acoliți ai vârfurilor, inși fără valoare au fost promovați în instituții și funcții din stat și deturnează resurse.

În acest cadru nefast, populația voia „demnitate, justiție socială și democrație substantivă”, dar a fost lăsată pradă cleptocrației. Nu atât creșterea demografică și contingențele vieții au scos oamenii în stradă în diferite țări, cum s-a spus cu superficialitate, cât sărăcia celor mai mulți și ostentativa deplasare a resurselor spre „clicile conducătoare” (p.70). Afganii au ajuns astfel să îi privească cu repulsie și pe unii și pe ceilalți, iar în aceste condiții, fundamentalismul a izbutit să atragă.
Sarah Chayes a pledat pentru schimbarea strategiei occidentale față de țări care luptă cu dificultăți.

CSAT pe Afganistan, convocat peste o săptămână

Ea citează, pe bună dreptate, teoreticieni din Ungaria, Bulgaria, care au cerut, de altfel, răspicat schimbarea, cu cel puțin un deceniu în urmă. S-a comis, argumentează autoarea cărții Thieves of State…, „eroarea clasică” (p.24) constând în aceea că Vestul s-a adresat unor persoane din țările pe care voia să le sprijine, le-a luat în brațe și, de fapt, a întreținut slabe contacte cu restul societății. „Prea des oficialii sunt insensibili la perspectivele și aspirațiile populațiilor” (p.33), ei mulțumindu-se să aplice optica după care cel „ales”, indiferent cum a fost ales și care-i este valoarea, este cel cu care se cuvine tratat.

Pe acest fundal, inși ajunși la decizii se îngrijesc să-i spună Vestului ceea ce acesta vrea să audă, în vreme ce dezvoltă o corupție și manifestă o nepricepere încât până și cetățenii care au vrut democrație se distanțează de „democrații” dubioși cu care au de a face.
Pe de altă parte, „în pofida a mii de profesioniști ai serviciilor secrete, fără să mai vorbim de sute de diplomați și practicieni ai dezvoltării”, nu se spune aproape nimic despre cleptocrația oficializată. Se tace.

Or, în fapt, state întregi sunt măcinate „datorită împrejurării că modelul de acțiune dezvoltat de conducerea lor nu are de a face cu guvernarea unei țări. Dar el Thieves of State este remarcabil de eficace în atingerea obiectivului său: îmbogățirea clicii conducătoare” (p.63).
Cercetătoarea americană atenționa că este important cu cine cooperează democrațiile. Luarea în brațe a inșilor incapabili și gata să comercializeze orice nu duce departe. Cercetători din generații mai noi atrag pe bună dreptate atenția asupra faptului că nu se poate dezvolta o țară fără a fi lăsată să-și decidă soarta. Câștigă tot mai mult teren convingerea că „autodeterminarea” comunităților naționale este cheia dezvoltării.

Titularul de la Harvard al studiilor de democrație, Yasha Mounk, a și tras concluzia ce se impune minților lucide și responsabile: „dacă vrem să păstrăm democrația, fără a renunța la potențialul emancipator al globalizării, trebuie să permitem statelor naționale să-și ia din nou destinul în mâinile proprii” (The People versus Democracy…, Harvard University Press, 2018).

Peste toate considerentele cuprinse în declarații politice, în constituții și legi, trebuie mereu interogat: Unde merg resursele societății respective? Ce se produce? Ce se petrece cu libertățile și drepturile? Este cultivat interesul public sau doar interesul unui anumit public? Ce valoare au și ce lasă în urmă decidenții?
Asemenea întrebări trebuie puse măcar din considerentul că oamenii de oriunde vor să trăiască, firește, în bunăstare. Dar ei vor bunăstare în state care funcționează respectând drepturi, libertăți și demnitatea fiecăruia. Adică în societăți în care justiția (dreptatea) nu stă sub controlul unor inși, nu este doar o vorbă pentru raportat în fața cuiva, ci a devenit mod de viață.

Andrei Marga

Lui Cîțu i se arată mâțu’!

21 aug.

Evenimentul penal din viața lui Florin Cîțu s-a petrecut în decembrie 2000, în SUA, pe când era doctorand. În acest răstimp de 21 de ani, Florin Cîțu n-a făcut cerere de reabilitare spre a scăpa de cazierul penal din SUA.

În România, legea nu permite persoanelor cu cazier penal să ocupe funcții ministeriale.

Așadar, actualul premier al României se află în ilegalitate în țară și nu poate reprezenta România în SUA prin propria sa persoană decât cu imunitate diplomatică.

Nu era o problemă deosebită să-și obțină reabilitarea în acest răstimp de 21 de ani, dar Florin Cîțu a ales să ascundă existența unui dosar penal pe numele său.

Informația putea fi cunoscută în structurile SIE. Sigur era cunoscută la CIA. Și ne putem gândi cum a repornit războiul SIE-SRI. E aproape sigur că directorul SRI a aflat informația odată cu publicul românesc, în cursul zilei de marți, 10 august.

Acum, președintele Iohannis ar putea avea o problemă: de ce a repornit războiul SIE cu SRI?

În opinia mea, avem aici echivalentul fotografiilor de la Paris cu Elena Udrea și Alina Bica. Cu acele fotografii, lui Băsescu i s-a dat de înțeles că serviciile nu vor un băsist la Cotroceni după alegerile din 2014.

Mesajul dezvăluirii despre Florin Cîțu este următorul: Iohannis are a înțelege că, după el, nu este dorit un iohannist la Cotroceni. Un partener important al SIE are, se pare, alte planuri. Acest partener poate fi Administrația Biden, iar neiohannistul pentru care se pregătește pârtia poate fi Mircea Geoană, candidat independent, sprijinit de unele partide și de cea mai importantă ambasadă.

Dacă ipoteza de mai sus ar fi o speculație fără realism, ce avem în cazul acestei dezvăluiri despre cazierul penal al premierului Cîțu? O prăbușire în ridicol a campaniei iohanniste „Fără penali în funcții publice” dacă președintele nu va cere demisia premierului și o cădere în mocirlă a PNL dacă va repeta isprava pesedistă de a-și alege drept președinte un penal. Da, dar nu e penal față de legea din România – vor zice liberalii.

Cine s-ar fi așteptat la așa ceva? Cîțu însuși ar fi trebuit să se aștepte ori de câte ori a ales să declare în fals că nu are cazier penal.

Oricât de problematică va fi devenit consolidarea iohannismului după Iohannis, președintele nostru nu-și poate permite să rămână un susținător al lui Florin Cîțu decât dacă vrea să facă extrem de ușoară misiunea celor care doresc înlocuirea iohannismului în 2024, poate chiar în 2022, dacă la finele acelui an Iohannis va deveni șeful structurii politice a NATO.

Cât despre persoana premierului Cîțu, avem dovada că lipsa sa de experiență în treburile țării este întrecută doar de lipsa de maturitate a profilului său moral.

Infracțiunea comisă în SUA, printr-un joc al memoriei cunoscut drept mitomanie, s-a transformat în contravenție. Această boală caracterială nu e ceva ce poate fi tolerat în cazul vreunui premier.

Glumeam, deunăzi, în privința unui nou episod „dragă Stolo”, cu Cîțu în rolul lui Stolojan. Nici când glumești nu mai poți fi sigur de nimic în țara lui Caragiale. Iată cum a întors mangafaua o vară liniștită într-o toamnă furtunoasă… Da, dar a fost lucrat… Nu, bre… Ghinionul vostru e că au avut cu ce să-l lucreze.

Florin Cîțu scrie în CV-ul său că a fost economist-șef la Banca Națională a Noii Zeelande. Cu siguranță, Mugur Isărescu ar fi avut ceva de spus dacă informația n-ar fi adevărată. Un specialist în jocul macroeconomic al banilor precum actualul nostru premier se pregătea, iată, pentru o carieră politică majoră. Nu știe bine regulile acestei lumi. Ar fi trebuit să-și amintească totul, chiar și laptele supt în prima copilărie, și să dezbată cu consultanții săi dacă n-ar fi existat o picătură de lapte cu gust de lupoaică. Abia așa ar fi putut imagina că ar fi putut descăleca la Cotroceni fără toate OK-urile speciale. Nu e suficient să fi câștigat bunăvoința bancherilor, prin împrumuturi torențiale, ori simpatia Big Pharma, cu o comandă de 120 de milioane de doze de vaccin.

IOAN BUDUCA/http://cotidianul.ro/

PUSCARIASUL Florin Cîțu a rupt tăcerea pe un subiect mult-comentat: de ce a intrat, de fapt, în cursa pentru şefia PNL?

21 aug.

Guvernul Cîțu mai bun ca Guvernul Orban? Răspunsul neașteptat al  premierului demis

Florin Cîţu şi-a depus, oficial, candidatura la şefia PNL. Moţiunea prin care premierul candidează pentru funcţia de preşedinte al PNL se numeşte „România liberală”.

Principalele puncte: revizuirea Constituţiei, desfiinţarea Secţiei pentru Investigarea Infracţiunilor în Justiţie, intrarea ţării noastre în Spaţiul Schengen şi apropierea de moneda euro, creşterea investiţiilor şi încurajarea antreprenoriatului, cât şi digitalizarea ANAF, recuperarea prejudiciilor din infracţiuni şi sporirea încrederii în instituţiile statului.

De ce vrea Cîţu să fie preşedintele PNL?

Florin Cîțu spune că este nevoie de revigorarea „potențialului inovator și antreprenorial al societății”, vorbind de „rolul eroic” pe care îl au cei care încep o afacere.

Am intrat în această cursă pentru că mi-am dat seama că e nevoie de mai mult. E nevoie să am spate şi un partid puternic, PNL. Un partid care va fi cel mai mare partid din România în anii următori.

În același timp, era nevoie de mai mult liberalism în PNL, acesta a fost un alt motiv pentru care am intrat în competiție.

După 25 septembrie, altfel se vor lua deciziile în PNL. Eu construiesc echipe, mă înconjor de oameni care au făcut performanţă și nu rămân singur. Avem nevoie de toți. Vă spun tuturor că nu pot face acest lucru singur.

Putem doar dacă noi toți, toți care suntem aici ducem mesajul mai departe românilor şi vom asigura o guvernare liberală opt ani de zile.

Este nevoie să ne îndreptăm atenţia asupra valorilor autentic liberale precum libertatea, spiritul întreprinzător, responsabilitatea personală.

În acest sens, este imperativ să readucem în centrul discuţiei instituţia proprietăţii private şi să descătuşăm spiritul antreprenorial care continuă să fie înăbuşit de reglementări”, a spus Cîţu, vineri.

Care sunt convingerile lui Cîţu?

Mediul politic, dar şi societatea civilă sunt încă tributare unor mentalităţi preponderent etatiste. Din nefericire, statul continuă încă să fie văzut ca o sursă a prosperităţii şi i se cere intervenţia la fiecare pas.

Aşadar, noi, liberalii, avem datoria de a revigora potenţialul inovator şi antreprenorial al societăţii, iar atragerea elitelor din fiecare nouă generaţie şi menţinerea lor în ţară vor fi posibile numai prin schimbarea percepţiei, prin înţelegerea rolului eroic pe care-l au cei care încep o afacere, care generează bunuri ce servesc bunăstării generale, plătesc salarii şi taxe şi, în cele din urmă, generează profit.

Suntem în PNL pentru că suntem liberali. Pentru că apărăm drepturile cetăţenilor, proprietatea şi piaţa liberă. Pentru că vrem ca legea şi administraţia să ofere fiecărui român şanse egale de a prospera. Este momentul să ne asumăm public aceste valori”, se arată în moţiunea lui Florin Cîţu.

 

http://national.ro/

De ce declaraţia de avere a lui Dan Vîlceanu este suspectă. Detaliul care bate la ochi!

21 aug.

Dan Vîlceanu, Noul Ministru De Finanțe. A Depus Jurământul La Palatul  Cotroceni | Libertatea

Biroul Politic Naţional al PNL l-a validat pe deputatul Dan Vîlceanu ca propunere pentru funcţia de ministru al Finanţelor. “Votul a fost dat, sunt 70% dintre preşedinţii de filiale care au fost astăzi aici. A fost doar un singur vot împotrivă”, a declarat Cîţu, la finalul şedinţei PNL.

Cine este Dan Vîlceanu

Dan Vîlceanu s-a născut la 5 februarie 1979, la Bumbeşti Jiu, judeţul Gorj. A absolvit Colegiul Naţional “Tudor Vladimirescu” Târgu Jiu (1997), apoi cursurile Universităţii de Vest Timişoara – FEAA, cu diplomă de economist (2003).

Preşedinte TSD Gorj (2006-2009), apoi secretar executiv PDL Gorj (2011-2012), prim-vicepreşedinte PDL Gorj (2012-2013), preşedinte PDL Gorj (2013-2015), copreşedinte/preşedinte PNL Gorj (din 2015).

La 11 iulie 2021, Dan Vîlceanu a obţinut un nou mandat de preşedinte al filialei PNL Gorj, cu 348 de voturi din 350 de voturi exprimate.

Ce declaraţie de avere are noul ministru de Finanţe

Dan Vîlceanu deține titluri de stat în valoare de 731.501,00 lei. În plus, viitorul șef de la Finanțe a încasat, anul trecut, de la Camera Deputaților, un salariu în valoare de 137.070,00 lei, iar pentru funcția de profesor suma de 62.315,00 lei. De asemenea, Vîlceanu primește 129.881,00 lei din închirierea unei hale din Timișoara.

În anul 2002, studentul Dan Vîlceanu face primele achiziții. Două case în comuna Runcu, județul Gorj, una de 556 metri pătrați, alta de 250 metri pătrați și un teren de 21.063 metri pătrați, conform postului Antena 3.

Până în anul 2012, Vălceanu achiziționează încă 5.293 metri pătrați la Runcu, apoi o hală de 1.889 metri pătrați și un teren de 2.310 metri pătrați în Timișoara, încă 374 metri pătrați în Timișoara, apoi o casă de 208 metri pătrați și un teren intravilan de 1.412 metri pătrați Baliuc, Caraș-Severin.

În declarația de avere din 2014 apar și primii bani din închirierea halei industriale de la Timișoara – 251.785 de lei. Până la acel moment, Vîlceanu nu avea declarat niciun cont în care încasa banii.

Ce a descoperit ANAF

În anul 2014 s-au identificat mai multe facturi între Remont SA și firma Karina Sebatil SRL. În una dintre ele s-a constatat că produsele înscrise în factură nu au fost livrate niciodată de către Karina Sebatil SRL, iar factura a fost stornată.

Practic, atât firma lui Dan Vîlceanu, cât și firma părinților săi, tranzacționau marfă inexistentă, cu facturi false, potrivit datelor de la ANAF.

 

http://national.ro/

Euro la o nouă cotă istorică în raport cu leul!

21 aug.

Euro a fost cotat ieri, vineri, 20 august, la 4,9338 lei, marcând un nou maxim istoric în raport cu leul, precedentul record maxim fiind atins pe 9 iulie, la 4,9281 lei. Euro a fost înregistrat la începutul acestui an la valoarea de 4,8691 lei. Vineri, euro este în creștere cu 0,12%, sau 0,006 lei, în comparație cu cota înregistrată în ziua anterioară.

De asemenea, dolarul a crescut cu 0,28%, anume, până la 4,2258 lei.

Francul elvețian, nu este nici acesta de ignorat, reușind să crească la 4,6037 lei, în timp ce gramul de aur a atins 242,3706 lei, fiind în creștere de la 242,0234 lei.

https://60m.ro/

Ciutacu, mesaj pentru Florin Cîțu: Mi-e că-ți apare ceva și pe partea de făinoase!

21 aug.

Jurnalista Sorina Matei a publicat fotografia de la arestarea lui Florin Cîțu din Statele Unite ale Americii, după ce a condus băut la volan. Victor Ciutacu nu exclude posibilitatea unor imagini și mai compromițătoare cu Florin Cîțu.

„Oțetare, te-au dat și-n poză de la brutărie! Te face Sorina în aluat fin și te tăvălește prin zahăr pudră. Iar tu tot nu pricepi de vorbă bună că nu trebuie să fii pe tura câștigătoare. Până la congres, dacă nu vrei să înțelegi, mi-e că-ți apare ceva și pe partea de făinoase. Rareșe, bag-o p-aia grea: “câți dintre noi nu au câte o poză de tinerețe la pușcărie?”, a spus Victor Ciutacu, pe pagina sa de Facebook.

content-image

https://60m.ro/

MITA DE DREAPTA.Ioana Mihăilă: Și copiii pot primi voucherul de 100 de lei dacă se vaccinează!

21 aug.

Ministrul Sănătății, Ioana Mihăilă, a transmis vineri, că nu există condiție de vârstă pentru acordarea bonurilor de masă de 100 de lei persoanelor care se vaccinează împotriva COVID-19 cu schemă completă.

„Nu am pus condiție de vârstă. Dacă legislația ne permite, voucherele sunt destinate persoanelor care se vaccinează cu schemă completă din momentul în care legislația intră în vigoare.”, a declarat Ioana Mihăilă.

Bonurile de masă pentru persoanele care vaccinează anti-Covid ar putea fi eliberate din luna septembrie, a anunțat ministrul Sănătății în urmă cu o săptămână.

„Probabil vor fi distribuite începând cu luna septembrie, nu știu exact data, dar sunt niște tehnicalități care trebuie îndeplinite. Cadrul legal, asigurarea resurselor bugetare, după aceea tipărirea și distribuirea bonurilor de masă. Cred că până în septembrie vom reuși să le îndeplinim”, a precizat Ministrul Sănătății.

Bonurile ar urma să fie distribuite prin DSP, direct către centrele de vaccinare.

https://60m.ro/i

PNL a fost în tabăra greșită la referendumul pentru familie: Pentru câteva voturi le-ar vinde talibanilor și pe mama, și pe sora lor!

21 aug.

Într-un editorial pentru România Curată, președintele Societății Academice din România (SAR), Alina Mungiu-Pippidi este de părere că cea mai complicată problemă din istoria unei națiuni este controlul violenței. „Faptul că în secolul XXI nu există o poliție internațională capabilă să eradicheze pe talibani sau pe Boku Haram, care răpesc fetițe din școli în Nigeria, e foarte trist, dar nu e nou”, spune Pippidi cu referire la situația tragică din Afganistan.

„Lecția din Afghanistan, cîndva o țară normală, în curs de dezvoltare, arată că drumul o poate lua pe căi foarte greșite dacă membrii unei națiuni nu aleg valorile clare și nu le apără la vreme de cei care au programul să le restrîngă”, mai spune aceasta. Totodată, președintele Societății Academice din România (SAR) este de părere că PNL a fost în tabăra greșită la referendumul pentru familie.

Cea mai complicată problemă din istoria unei națiuni este controlul violenței. Trecerea de la violența anarhică la monopolul statului, singurul îndreptățit să poarte arme și să exercite corecții, pe urmă îmblînzirea puterii statului prin drepturile omului și contractul social sunt căile pe care națiunile dezvoltate au reușit în sute de ani să evolueze de la dreptul celui mai tare la domnia legii. Lupta cu corupția e ultimul episod, corupția fiind cea mai puțin agresivă formă de violență, prin care cine are puterea extrage cu forța mai mult decît are dreptul. Dar tot violență e, pentru că abuzul de putere care rezultă în profit se face în detrimentul celui mai slab. O favoare a cuiva rezultă într-o discriminare a altcuiva.

Controlul violenței e incomplet la multe din națiunile contemporane. Multe țări în curs de dezvoltare au un număr de agenți care lucrează în securitatea privată mai mare decît numărul celor de la stat. În Brazilia copiii înstăriți merg la școală cu bodyguardul de frică să nu îi răpească cineva. În Mexic sunt răpiți inclusiv poștașii, pentru suma mizeră de răscumpărare pe care o poate plăti familia lor. În unele țări din Africa se călătorește ca în Evul Mediu, călătorii se grupează mai mulți ca să facă față bandiților, și chiar în dezvoltata Africă de Sud e bine să nu oprești dacă îți face un autostopist semn pe autostradă (dar sistemul de justiție e mult mai bine cotat decît cel din România). Multe țări țin alegeri, dar rezultatul alegerilor e determinat prin violență în Africa sub-saharană mai peste tot, de la intimidarea oponenților grupului celui mai tare la furtul regulat al urnelor.

În această luptă pentru dezvoltare, mult mai ușoară decît acum 400 de ani pentru că avem modele de dezvoltare pe toate continentele și în toate culturile – oricine poate găsi o țară cultural compatibilă din care să se inspire – există un grup cu totul special de bandiți – bandiții ideologici. Ei pot să fie marxiști – am avut cazuri de hoți la drumul mare, dar altfel cu manifeste sociale maoiste în Asia, America Latină, etc, – sau religioși, cum sunt talibanii. Dacă guerillele marxiste sunt de bandiți universaliști (adică măcar în teorie toată lumea e egală la ei), bandiții fundamentaliști, care vor să conducă și să își aproprieze resursele unei țări fără să îi aleagă lumea sunt contrariul. Ei au agenda oficială de a discrimina pe cei slabi – femeile în primul rînd.

Faptul că în secolul XXI nu există o poliție internațională capabilă să eradicheze pe talibani sau pe Boku Haram, care răpesc fetițe din școli în Nigeria, e foarte trist, dar nu e nou. Ce e nou este că, chiar atunci cînd agenda de Securitate se aliniază cu cea de apărare a drepturilor universale ale omului, nu există putere internațională suficientă pentru a ține piept unor bandiți. Dimpotrivă, iluzia că se poate a pus la risc milioane de oameni, în primul rînd femei, după 9/11 – și scadența a venit azi. Bandiții sunt mult mai tari pentru că luptă pentru interesele lor, nu pentru principii, și Occidentul e slab, fiindcă  în spatele fiecărui lider este un electorat care de fapt nu prea crede că trebuie să plătească din buzunar pentru drepturile omului la alte națiuni.

E drept că, așa cum spuneam, calea istorică este ca fiecare să înfrîngă pe talibanii săi, oricum s-ar numi ei – inchiziții, fasciști, fundamentaliști creștini (în Polonia și România avem proiecte oficiale de restrîngere a drepturilor femeilor sau minorităților sexuale promovate pe față, de alde Neamțu&Papahagi, aceste caricaturi anacronice de talibani). Acum 20 de ani primeam scrisori de amenințare pentru Evangheliștii, care nu e vreo anecdotă deșucheată, ci o reflecție pretențioasă pentru oameni educați asupra alegerilor istorice ale creștinismului, instituționalizat sau umanizat, pentru că omul cu toporul în mînă nu pricepe nuanțe, iar națiunile slabe, ca a noastră, nu se mobilizează pentru drepturi și libertăți. Noroc că, mai norocoși geopolitic, suntem unde trebuie, astfel că izolăm pe cei răi cu majoritatea europeană, că a noastră, bravă, o putem cel mult convinge să stea acasă la un referendum.

Oricît de teribil e ce vedem în Afghanistan, nu putem influența noi cu nimic. Dar putem influența ce e la noi. La 30 de ani de la căderea comunismului avem din nou talibani și discuții de Evul Mediu despre chestiuni de igienă sanitară sau sexuală – cum ar fi dacă trebuie să înveți ce e aia. Marii noștri bărbați de caracter și de stat, Florin Cîțu și Sorin Câmpeanu, s-au afirmat deja în sensul că au arătat public că le e mai frică de talibani decît de europeni, votînd contra educației sexuale. PNL a fost în tabăra greșită la referendumul pentru familie – istoric greșită, vreau să spun, – că pentru cîteva voturi le-ar vinde talibanilor și pe mama, și pe sora lor, ce să mai spun de nevastă. PSD are programul că, dacă ai votanți săraci și needucați, care nu se spală și nu se vaccinează, tot așa vrei să rămînă și pe viitor, judecînd după atitudinile lor publice. Un număr incomensurabil de cretini au discutat luni de zile despre bărbații care fac copii sub dictatura UE – numai în capul lor de cretini a spus UE așa ceva, și bărbați ca ei nu ar trebui într-adevăr să aibă copii nici de la femei, că nu sunt calificați să crească nici măcar un cîine.

Dar nu UE poate civiliza un popor. De asta încerc eu să le explic ziariștilor din BXL că nu-i putem sancționa pe polonezi pentru atitudinea lor față de căsătoria homosexuală. Nu a fost vorba de așa ceva în principiile de la Copenhaga, și evoluția nu a venit în nici o țară că au venit unii din afară, din țări unde majoritatea gîndește civilizat, ca să impună adevărurile lor în țări mai sărace și needucate. Dimpotrivă. Fiecare națiune trebuie singură să-i învingă pe talibanii ei, fie că au arme sau încearcă, precum în Polonia, să folosească legi, repetînd procesul care a dus la civilizare în majoritatea țărilor din Europa sau America, să convingă majoritatea populației, biserica și societatea civilă. Lecția din Afghanistan, cîndva o țară normală, în curs de dezvoltare, arată că drumul o poate lua pe căi foarte greșite dacă membrii unei națiuni nu aleg valorile clare și nu le apără la vreme de cei care au programul să le restrîngă.

 

https://60m.ro/

USRPLUS recunoște că a mințit electoratul și nu a făcut nimic din ce a promis în campanie!

21 aug.

USRPLUS recunoște prin vocea lui Mihai Polițeanu că a mințit electoratul și nu a făcut nimic din ce a promis în campania electorală. Pentru a nu deveni istorie la următoarele alegeri USRPLUS se pregătește să iasă de la guvernare pentru a-i păcăli pe români încă odată în 2024, altfel adio fotolii călduțe plătite cu peste 7 mii de euro pe lună și 20 de mii de euro pe lună la Bruxelles. Dacian Cioloș a fost primul care a dat semnalul retragerii.

„Vâlceanu și Câmpeanu. La numirea din decembrie a ministrului Educației, Sorin Câmpeanu, am înghițit cu greu gălușca. În ciuda semnalelor din societatea civilă, prietenul plagiatorilor a fost numit ministru.

Și a trebuit, ca semn al solidarității noii majorități formate, să acceptăm, în speranța că e un compromis rezonabil în așteptarea marilor reforme asumate: desființarea Secției speciale – scula judiciară a lui Dragnea de execuție a magistraților incomozi, repararea legilor Justiției – masacrate de Iordache-Dragnea-PSD-UDMR, repornirea luptei anticorupție – pusă pe butuci de guvernarea PSD-Dragnea cu largul sprijin al CCR-Dorneanu, reforma legislației electorale – revenirea la două tururi de scrutin, printre altele, reforma Legii adunărilor publice – care a permis violențele și abuzurile Jandarmeriei în 10 august șamd.

A trecut mai bine de jumătate de an și mai nimic din cele sperate nu s-a întâmplat. Rezistența PNL și UDMR la reforme este colosală. Astăzi, ca urmare a războiului intern din PNL ne-am trezit cu Dan Vâlceanu, un personaj asupra căruia planează mari suspiciuni privind integritatea, fost pesedist, numit ministru al Finanțelor – o răsplată politică pentru susținerea lui Cîțu la șefia PNL. Voi susține în lunile care urmează, în interiorul USR PLUS, condiționarea rămânerii la guvernare de îndeplinirea marilor reforme promise românilor și asumate prin programul de guvernare.”, a scris Mihai Polițeanu de la USRPLUS.

https://60m.ro/

%d blogeri au apreciat: