

Când confruntarea politică are loc între părţile (partidele) aceluiaşi Întreg (naţiunea), avem o logică de tip democratic în societate. Ea spune că dinamica părţilor e mai bună decât eventualul staticism al Întregului (un stat radical conservator).
Când confruntarea politică are loc în logica amic-inamic, nu mai avem un singur Întreg dinamic, ci două întreguri, şi anume avem ceva ce seamănă cu două state beligerante.
După 2016, SUA au intrat în logica politică amic-inamic. Nu era ceva excepţional. Tendinţele de tip amic-inamic sunt inspirate în ţările actuale ale Întregului globalizat de logica confruntării dintre globalism şi naţiune. Noutatea politică, aşadar, a fost adusă de dinamica dizolvării Întregului naţional într-un nou Întreg, acela global.
Logica amic-inamic, radicalizată în Germania hitleristă, fascizează democraţia. În loc să fie un teatru al confruntărilor paşnic-raţionale, ea riscă să fie scena unor războaie politice.
SUA au evitat, până acum, să devină un teatru de război civil.
România nu a înţeles că acest curs al lucrurilor are a fi unul de evitat. După 2014, un nou preşedinte al ţării, inspirat de deceniul prefascist al celui anterior, a adoptat pe faţă logica amic-inamic în confruntarea politică internă. Fără să aibă uneltele mentale ale conştientizării dinamicilor care duc democraţiile către fascizare, Klaus Iohannis a declarat război rivalului politic, i-a arestat liderul şi a încercat să obţină servitutea voluntară a noilor lideri din fruntea PSD.
Dacă această servitute ar fi fost obţinută, cum sperau preşedintele şi uneltele sale din SRI, azi am fi avut un PSD care s-ar fi oferit, în numele interesului naţional, unul globalist acum, să sprijine un guvern minoritar format din partide de pe frontul agreat de Iohannis. Liderii PSD nu ar fi consultat electoratul lor ca să ştie care decizie e majoritară în rândul pesediştilor.
Această procedură democratică se află acum în coliziune frontală cu proceduralismul fascizant al preşedintelui, care continuă să exprime o voinţă de capitulare a inamicului. El o numeşte armistiţiu. E tipic logicii nedemocratice să inverseze sensul conceptelor strategice.
Inversarea conceptelor este consolidată, azi, la noi, prin argumentele aduse contra alegerilor anticipate. Nu se spune că aceste alegeri, acum, ar reduce puterea frontului agreat de preşedinte la 35 la sută, ci se spune, mincinos, că ele n-ar putea schimba structura Parlamentului.
Când îi fuseseră spre avantaj, anticipatele au fost forţate de acest preşedinte până la ridicolul situaţiei de a pune un candidat de premier să dezerteze chiar în faţa unei bătălii câştigate. Dar logica jocului, atunci, cerea să fie pierdută acea bătălie.
Acum, anticipatele ar fi un dezastru pentru frontul agreat de preşedinte. Generalii de pe front au prins glas să-i ceară Führerului lor să nu ţină cont de câţi candidaţi de premier au să mai cadă în Parlament.
E clar, aşadar, că fascizarea democraţiei este gata să pătrundă şi în rândul soldaţilor de partid. De aici până la însângerarea străzilor mai e doar un pas.
IOAN BUDUCA/https://cotidianul.ro/
Comentarii recente