Arhiva | 11:27 am

Studiu european exploziv: regimul Iohannis intoarce romanii cu fata spre Est

18 sept.

Studiu european exploziv: regimul Iohannis intoarce romanii cu fata spre Est

O serie de sondaje ample realizate după invadarea Ucrainei de prestigiosul think-tank slovac Globsec scoate la lumină evoluții îngrijorătoare: din cea mai entuziastă țară fostă comunistă în raport cu integrarea în UE și NATO, prin anii 90, România a ajuns la coada clasamentului. Mai mult de un român din cinci, spre exemplu, vrea ieșirea din UE, cotă întrecută doar de bulgari, cu aproape un sfert.

Studiul realizat de Globsec în luna martie în nouă state foste comuniste, Polonia, Ungaria, Cehia, Slovacia, Bulgaria, România, Estonia, Letonia, Lituania scoate la iveală cifre terifiante pentru noi.

Satisfacția legată de modul în care funcționează democrația a crescut peste tot în afară de România, scriu autorii studiului, semnalat pe Facebook de sociologul Mircea Kivu.

România este singura țară în regiune în care sprijinul popular pentru o geopolitică orientată spre occident a scăzut – de la 43%  anul trecut la 27%. 12% dintre români nici nu mai sunt siguri cum ar trebui să fie țara poziționată geopolitic

Un alarmant procent de 22% din respondenţii români cred că Rusia avea dreptul de a invada Ucraina, iar 26% cred că Occidentul a fost responsabil de război, provocând Rusia.

România este și singura țara chestionată unde satisfacția față de democrație, în ansamblu, a scăzut (de la 30% la 23%).
Deschiderea către un lider autoritar a 60% dintre români, rămâne și ea cea mai ridicată din regiune. În ceea ce privește amenințările de securitate, 73% dintre români nu consideră China ca o amenințare pentru țara lor. Doar 34% dintre români au acum o părere bună despre președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, față de 45% anul trecut,.
Doar 58% dintre români consideră Rusia o amenințare, procente mai mici avînd doar Ungaria-45% și Bulgaria-33%.

24% dintre români văd China ca un model de urmat ca stat, procent întrecut doar de Bulgaria, cu 28%. Pe de altă parte, simpatia românilor față de Putin a scăzut de la 40% anul trecut, la doar 16% anul acesta. 55% dintre români nu cred că Rusia va invada și alte țări după Ucraina, iar 64% nu consideră că NATO ar trebui să trimită trupe în ajutorul Ucrainei. Doar 13, respectiv 11% dintre români consideră că Ucrain ar trebui să devină membră UE și NATO.

Interesant de punctat, doar 32% dintre români au încredere în actualul guvern, dar în creștere cu 7 procente față de anul trecut și cu 9 procente față de 2020. Încrederea românilor în propriul guvern e penultima în top, doar slovacii, cu 30%, stînd mai prost.

Există o secțiune în care românii domină autoritar clasamentul: 66% dintre ei cred că indiferent cine ar guverna, nu se schimbă nimic. De asemenea, studiul mai arată că încrederea în președintele Klaus Iohannis s-a prăbușit de la 44% anul trecut, la 29% în prezent. Cu excepția Slovaciei, condusă de o femeie, în toate celelate state cercetate încrederea în președinți a crescut, recordul fiind deținut de cel al Poloniei, cu 14%.
47% dintre români – locul 3 în top – cred că lumea nu e guvernată de forțe democratice, ci de structuri oculte care doresc instaurarea unei hegemonii mondiale.
60% dintre români – locul 1 în top – consideră că un președinte cu mînă de fier, care să conducă în disprețul parlamentul și al voinței alegătorilor este ceea ce trebuie țării, urmați la mare distanță de Slovacia și Bulgaria, cu 49%.

Concluzia studiului e îngrijorătoare pentru regimul de la București: în timp ce satisfacția față de democrație a crescut în 7 din 9 țări cercetate, România e singura țară în care ea a scăzut, iar în Slovacia a rămas statică. Aceste constatări sugerează că numai apariția unui război în apropiere nu înseamnă neapărat consolidarea sprijinului pentru democrație și pentru sistemele de guvernare ale acestor țări, în sens mai larg.

Datele sondajelor pentru acest raport, care au fost colectate pe fondul atrocităților în curs de desfășurare ale Rusiei în Ucraina, au măsurat sprijinul robust și în creștere pentru Occident și modelul de guvernare occidental. Societățile din estul și centrul Europei identifică în general Rusia drept agresor și o amenințare la adresa securității atât a regiunii, cât și a lumii(…) Viziunea distorsionată a anumitor segmente de populație față de evenimentele din Ucraina, combinată cu potențialele dificultăți economice viitoare, ar putea consacra aceste grupuri vulnerabile drept potențiale ținte pentru liderii populiști și autocrați, arată autorii studiului.
Referirile sunt prioritar la adresa României, așa cum reiese limpede din multitudinea de date prezentate, dintre care noi am spicuit doar cîteva. (Bogdan Tiberiu IACOB)

https://inpolitics.ro/

Publicitate

Iohannis sau „Duhul Răzbunării”

18 sept.

https://www.art-emis.ro/images/stories/jurnalistica/KWI-2022.jpg

E ceva vreme (ani) de când aștept să văd, să aud, să ni se comunice profilul psihologic al conducătorilor noștri. Nu al tuturor, dar măcar al celor 2-3 din prim-planul vieții politico-administrative, legislative, al conducătorilor magistrați. Ar fi tare binevenit! Desigur, un lucru temeinic, serios, responsabil, făcut de psihologi adevărați, formați la școala amfiteatrelor, a bibliotecilor, a instituțiilor de cercetare și, mai ales, a celor cu îndelungă și temeinică practică în instituțiile medicale. Mai sunt. Puțini, dar mai sunt.

Ideal ar fi să avem astfel de profile încă din momentul în care acești oameni își depun candidaturile sau sunt numiți, dar așa ceva este dificil, greu de realizat. Totuși, după câteva luni bune de lăfăit în jilțuri ori chiar după 1-2 ani de mandat, lucrurile sunt fezabile. Ceva venit de la specialiști m-ar fi scutit de multele îndoieli, presupuneri ori incertitudini cu privire la adevăratul rol asumat (conștient sau nu) de ciudatul nostru președinte, Klaus Iohannis.

Cumulând și filtrând faptele sale ca președinte de țară, dar analizând și aspecte din viața sa personală, oricât m-aș strădui, nu pot să văd în el altceva decât marele dușman al României și al națiunii române, un tardiv răzbunător al verișorilor nemți, pentru că românii i-au trădat în august `44, când șansele lor în fața tăvălugului sovietic și a aliaților erau nule, după ce ”rasa superioară” îi vânduse pe români la tarabă, fără niciun scrupul, în 1939, când, prin pactul Molotov-Ribbentrop, România rămânea fără Basarabia și Bucovina de Nord și, imediat, în 1940, prin Diktatul de la Viena, când României îi era hăcuit Ardealul.

Cu o tenacitate ce ar fi fost invidiată și de agenții lui Canaris, încă de la instalare, a folosit arma intrigii și a dezbinării până a făcut România țăndări, țăndări, cum este în prezent sau cum, cu deosebită satisfacție, a afirmat în fața stăpânilor săi, un stat eșuat, afirmație pe care, subiectiv și nemulțumit, eu am „tradus-o”: misiune îndeplinită.

Folosindu-se de adversitățile politice, a semănat fără preget ura dreptei față de stânga și invers. I-a calificat pe unii și descalificat pe alții până la epuizare. In folosul cui? A câștigat efectiv careva dintre ei ceva sau a pierdut România?

Când la guvernare se afla stânga, nu a obosit cu invectivele cele mai grobiene: „noaptea ca hoții” (de parcă scrie undeva că în administrație ori în politică este interzis să se lucreze și noaptea); „ciumă roșie”, fiindcă în doi ani și câteva luni au mărit în 3 rânduri pensiile, au mărit salariile românilor și în mod deosebit pe cele ale medicilor și personalului didactic, au mărit bursele și alocațiile (inclusiv de hrană), au dat transport gratuit studenților, au redus impozitele, au simplificat procedurile de înființare a societăților comerciale și, cel mai important, așa cum este normal, au dorit o Românie, în primul rând, pentru cetățenii săi etc. etc.

„Grijuliu” din naștere și văzând cum Pe. Se. De-ul îi „distruge” pe români, îndulcindu-le puțin viața, a suspinat tragic: „nu este guvernul meu”; afirmație care, într-o lume cu coloană vertebrală, spusă și în glumă de către „imparțialul” din fruntea țării, ar fi generat proteste-n lanț și grevă generală, până la demisia mitocanului sau până la înlăturarea sa, indiferent de formă, dar asupra chestiunii vom reveni.

Până să aprobe sau să respingă primul guvern propus de către câștigătorii detașați ai alegerilor, au fost necesare 8 zile de ”profundă cugetare” în locuri liniștite și stimulative (pe cheltuiala statului pe care-l lovea), deși știa din prima clipă că va respinge Guvernul Shhaideh. Până să se facă o nouă propunere, până să vină investirea în Parlament etc., România a cumulat cam 2 săptămâni de neguvernare. De fapt pe cine a lovit, cine a suferit? Pe. Se. De-ul ori România?

Dacă ar fi să apreciem după aplaudacii infestați de ură veșnică, P.S.D.-ul (dar ce a piedut, timp?), dar dacă apreciem după rezultate și evaluările oamenilor responsabili, doar România.

Au urmat contestări și respingeri de miniștri, tratarea celor aprobați cu o silă și un dispreț demn de cele mai primitive creaturi, culminând cu văduvirea Ministerului Finanțelor Publice de conducător, tocmai în perioada fierbinte și sensibilă când România deținea președinția U. E. Asta cui a cauzat, tot Pe. Se. De-ului (pe care acum îl încurajează să vină la guvernare spre a scoate țara dim mocirla în care el a băgato) sau năpăstuitei Românii?

Așa cum au apreciat specialiștii interni, dar, mai ales cei din spațiul și conducerea U.E., președinția românească a fost una strălucită, cu toate piedicile puse din interior, chiar de „patriotul” președinte. Singurul care a negat asta, până i s-a atras atenția că devine ridicol în fața evidenței, a fost însuși președintele țării. O astfel de atitudine răuvoitoare și disprețuitoare cui a servit? României? În nici un caz!

Imediat ce a fost instalat guvernul de stânga a „inaugurat” intriga între acesta și partid. Că nu este liber, că este subjugat partidului. Că este la dispoziuția lui Dragnea, semănând doar ură și artificiale tensiuni. Asta face un președinte responsabil sau unul care are ceva de împărțit cu țara în fruntea căreia a fost plantat? Păi, cui să-i fie subordonat un guvern dacă nu partidului care „l-a angajat”, „l-a mandatat” să-i pună în practică programul pentru care a fost votat de electorat? Guvernele nu sunt alese de populație. Ele sunt mandatate de partidele câștigătoare de alegeri, tocmai pentru a le pune în practică programele pentru care alegătorii le-au acordat încrederea.

Marele „mediator din societate” în loc să aprecieze și să spună clar și deschis celorlalți, pe care, chipurile, îi îndrăgea, că așa e bine să facă și ei, a făcut din asta încă un instrument al dezbinării societății românești. Cu această tehnică a reușit să schimbe trei guverne ale aceluiași partid. În dauna cui? Cât a pierdut respectivul partid și cât a pierdut Țara?

Sfidările legii și Constituției României de atâtea ori, care constituiau tot atâtea motive de demitere, au servit cu ceva România? I-a adus acesteia ceva bun, demn de apreciat, sau au fost semnale clare de cât de mult o ”stimează”, o ”respectă” și o disprețuiește nevolnicul ei președinte? Dacă prin aceste încălcări România ar fi crescut cu ceva ori ar fi performat într-o direcție, lumea ar fi apreciat, dar așa, de ce? Din patriotism și de dragul democrației (sic!)?

Demokrat până-n măduva oaselor, în plină pandemie, nu a avut nicio ezitare în a încălca propriile dispoziții, atunci când stăpânii din țara mamă i-au cerut ajutorul. Când nimeni nu putea ieși la 100 de metri de casă fără ca un organ de control să nu-i ceară declarația, buletinul de identitate și tot felul de alte hârțoage, două autocare pline ochi au putut traversa țara (care nu-i cât Slovenia, nici cât Liechtensteinul), respectiv de la Suceava și Caraș-Severin până la aeroportul din Cluj, fără ca nimeni să nu se sesizeze, fără ca nimeni să le oprească, să întrebe de autorizații, declarații, măști, cum erau chestionați toți ceilalți trăitori din țară, doar pentru a fi înghesuiți într-un avion fără nicio regulă sanitară și fără nicio protecție, spre a servi într-o mizerabilă și dificilă zonă a agriculturii germane, în care nemții refuză să lucreze: sparanghelul. Câte îmbolnăviri, câtă suferință, câtă umilință pe bieții oameni, doar pentru a răsplăti „dragostea și prețuirea” kaiserului de la Cotroceni!

În fine, i s-a dat guvernul său! Să umple România de aprecieri, stimă și bunăstare? Nici vorbă de așa ceva! A dorit guvernul său doar pentru că așa nu mai era nevoit să facă el chiar toate lucrurile murdare (refuzul creșterii pensiilor, salariilor, alocațiilor, retragerea dreptului studenților de a călători etc.), având acum slugarnici din belșug, gata să le facă ei.

Au fost destule guri căscate și aplaudaci care trâmbițau din toți rărunchii că așa va curge doar lapte și miere. Ce-a curs și continuă să curgă, s-a văzut și se vede! Generații întregi îndatorate, transporturi medievale, salarii și pensii înghețate, sănătate de plânsul lumii, moarte endemică, prețuri insuportabile pentru mai mult de o treime din populație, în curând, probabil, și foamete endemică, inflație galopantă, raportul de schimb leu-euro ajuns la cel mai dezastruos nivel din istorie, calitatea traiului de lumea a III-a, situarea perpetuă a României pe locurile codașe ale Europei, educație lamentabilă. O Țară eșuată și… defrișată!

Dar pentru a fi sigur că aprecierea nu rămâne o figură de stil, a zis că-i bine să-și continuie lucrul pentru definitivarea „operei”. Concomitent cu derularea programului său „de mare succes”: Pentru o Românie educată, desfășurat triumfal pe ambele mandate, care a făcut România să mustească de educați, de competenți plini ochi de democrație, de politicoși, de patrioți (sic)!, dezastrul a continuat cu zâzania între prima sa marionetă (numită Orban, deși mergea și Orbete), care l-a și adus în fruntea țării (cel puțin la vedere), și gudulătorii de profesie: Câțu – Neputinciosul și Bogdan Rareș – Gură Spartă; ambii cocoțați pe locuri care nu le pot da decât amețeli atât de mari, că nici ei nu mai știu ai cui sunt și ce fac.

Întâiul Stătător premeditase deja că o astfel de poziționare va duce la noi scindări și ostilități ce vor umple de ură și ridicol și Pe. Ne. Le-ul. Și l-au umplut. Rău de tot. Mai abitir ca pe ceilalți. Efectiv caragialesc. Dar mai exista, de voie, de nevoie, Coaliția de Guvernare care refuza să se încaere și să-și scoatăm ochii de bună voie și din proprie inițiativă.

Știind clar ce va urma, promițându-i yesman-ului Câțu că-l va ține premier pe viață, și, ca să nu-și mai murdărească din nou mâinile, îi cere acestuia să-l demită, fără consultări și fără o motivație clară și serioasă, pe ministrul U.S.R.-ist de la justiție și… gaaa-ta, încă „un pumn în capul imperialismului”. Punct ochit, punct lovit, fiindcă mintea de papagal a premierului Cuțu nu a putut procesa că, de fapt, își sapă propria-i groapă. Dacă alesul a promis, știe el ce știe și nimic nu voi fi pe lume decât prim-ministru, își zise el lingând laba stăpânului care l-a lovit! Săracu’!

Așa cum a plănuit sau a fost instruit, Coaliția s-a încordat până la contestarea propriului guvern și până la desfacerea mult așteptată de Perversitatea Sa. Și din nou o Românie și mai mult neguvernată și mai în derivă! Așa…, să moară de ciudă Pe. Se, De-ul, că, în rest, națiunea dănțuiește mai abitir ca Isaia!

De fapt, Domnia Sa, mai tot timpul a avut nevoie de alte mâini care să facă lucruri prin care să lovească ori să umilească poporul Român. Ce nu a îndrăznit să facă în calitate de primar al Sibiului, a realizat prin alții: consiliul local și primarul. Ei au dorit, ei au hotărât, desigur. El nici nu a avut cunoștință de ridicarea statuii altui disprețuitor și împilator al românilor: baronul Brukenthal, adică sinistrul personaj care-a aprobat tragerea pe roată a lui Horea și Cloșca. Același care nu-i primea pe români în Sibiu decât o zi pe săptămână, respectiv marțea, între orele 6 și 21. De ce? Fiindcă îi considera primitivi, bețivi și scandalagii. Câteva minute dacă întârziau să fie la una din porțile orașului (fie că nu știau să cirească ceasurile de pe turlele bisericilor gotice, fie că nu-și terminau rapid treburile) își petreceau noaptea în beciurile poliției, aflată și ea sub comanda marelui guvernator.

Vrând să-i arate loialitate lui Câțu, ignorând încă odată pandemia și privațiunile suportate de către cetățenii de rând, aprobă congresul P. N. L., la care îl susține, implicându-se ”conform Constituției”, în alegerile de partid. Oare de dragul lui Câțu? Nu, ci pentru a face și mai mare dihonia PNL-istă între oamenii lui Câțu și cei ai lui Orban, sporind și mai mult divizarea și polarizare românilor. Aceeași rațiune și pentru desemnarea fostului premier 0 (zero), respectiv Dacian Cioloș. De ce? Pentru ai da posibilitatea ăstuia să-și pună în aplicare ”platforma” sau pentru a-l umili și vitregi încă odată România?

Apropo de platforma Cioloș! Auzisem, din tot felul de surse, de platforma Ciolos, de programul Cioloș, de strategia Cioloș. Cum cu puțin înainte de cele auzite publicasem ceva în care abordam și problema strategiilor, și cunoscând din interior ”performanțele” guvernului Cioloș și ”supercalitățile premierului”, am devenit instant curios să văd opera fostului prim ministru.

Ce operă, ce strategie, ce program, ce platformă? O lucrare de elev de clasa a Vll-a, de fapt o listă de dorințe numai bună de trimis lui Moș Crăciun. Pe lângă faptul că nu a fost în stare să realizeze niciuna, dar niciuna, din propriile dorințe, în perioada 17 noiembrie 2015 – 4 ianuarie 2017 cât a fost în fruntea administrației centrale românești (deci mai mult de un an), omul ăsta habar nu are nici măcar de o definiție a ceea ce se cheamă platformă, program ori strategie! Oricine, dar absolut orcine, de la clasa a Vll-a în sus, întrebat ce i-ar place să aibă această țară, ori ce-i lipsește țării, ar genera o cvasilistă Cioloș.

Problema nu este de a dori sau de a vrea să faci ori să știi ce trebuie, că asta știe tot neterminatul, ci de a ști cum trebuie să faci, care-i calea spre realizare! Ori la capitolul ”cum trebuie” Cioloș este pafarist prin definiție. De aceea mandatul, mandatele sale au fost doar niște biete bune intenții. Ce a lăsat în urma sa pe unde a fost? Ca mare ”angronom” ajuns secretar de stat la Ministerul Agriculturii ce a rămas de la El? Știe cineva ceva? L-a împiedecat cineva să facă, să intre în analele ministerului cu realizările sale sau modul de a concepe lucrurile? Dar cât a lucrat în structurile U.E.? Cu ce a pricopsit lumea? În afară de tupeul sfertodoctului de a se repezi la funcții bine plătite și cu prestigiu social, în care vegetează și se lamentează, mai poate și altceva?

Ei, cum să numești un așa ceva, încă odată, în fruntea unui guvern, dacă nu pentru a-ți bate joc de el, dar mai ales de țara pe care o pricopsești cu o asemenea „bijuterie”?

Revenind la subiectul nostru și privind peste umăr la pandemia care ne sfâșie viața de doi ani de zile, eu cred că intenționat nu a impulsionat cu nimic guvernul său în a face ceva coerent și temeinic pentru evitarea măcar a celui de-al patrulea val. Personajul care acum corect declară că avem de-a face cu o ”dramă națională” nu este identic cu acela care în toamna lui 2020 declara presei și țării că ”Pe. Se. De-ul vorbește de nu știu ce virus mortal” pentru a speria lumea și a bruia triumfalista guvernare? Cum adică, P.S.D.-ul, aflat în opoziție, era mai informat decât cel mai informat personaj din orice țară, care este, nimei altul, decât președintele? Chiar în asemenea hal au decăzut serviciile noastre de informații încât un partid este mai informat decât ele și, implicit, decât președintele? Păi, pe masa cui ajunge mai întâi plicul informativ zilnic (și chiar orar), cu ce se-ntâmplă în lume, dacă nu pe a președintelui (chiar și când este la schi ori joacă golf)? Pe cine păcălești conașule? Dacă ai fi fost de bună credință, atunci trebuia declanșată activitatea de achiziționare a celor necesare și de pregătire a spitalelor. Dar de unde atâta bună credință?

Văzând că guvernul său nu face nimic nici pentru pregătirea țării spre a trece mai omenește peste iarna care, totuși, vine și în acest an, nu a stat cu mâinile în sân, ci, spre a arăta stăpânilor săi cât de slugarnic poate fi, s-a hotărât să devină liederul cu poziția cea mai radicală din U.E. împotriva Rusiei. Rezultatul? Succes total: Rusia asigură gazul Europei, mai puțin României! Ei și? Tremurăm noi, dar tremură și rușii de frica Supermenului de la Cotroceni!

Dacă la cele de până acum (care sunt departe de a fi exhaustive) am adăuga și asumarea paternității „Grupului Etnic German”, vârf de lance a lui Hitler în România, organizație ai cărei membri nu aveau nicio tresărire când le cereau românilor din zona Sibiului și din împrejurimi ca, atunci când va veni ordinul, să fie pregătiți să părăsească locurile și gospodăriile în care trăiau de generații, pentru a se asigura puritatea rasei germane, mai că nu mai sunt chiar atât de abținut în a crede că în mintea sa, cel puțin în subconștient, cetățeanul se vede sabia investită de Creator să răzbune descendenții nibelungilor, afrontați de o nație pe care o considerau fără altă menire decît aceea de a-i servi cu tot ce au și dețin în țara lor și de a li se supune! Probabil că este convins că, dacă românii nu ar fi întors armele, Al Treilea Reich nu ar fi fost îngenunchiat, pierzând din vedere tăvălugul rusesc de neoprit, consistent susținut de trupele aliate.

Din păcate, asta e doar o opinie pe care mi-am formato despre onor președintele nostru, în lipsa contribuției unuia sau mai multor psihologi, ignorați de posturile de televiziune și nu numai. Dar cu sprijinul consistent, chiar total, al domniei sale. Asta e clar! Că doar ce am văzut și am auzit nu sunt peregrinări ale minții mele pe cine știe ce meridiane!

Dacă am în vedere și comerțul cu copii, practicat (se pare) mult mai pe larg decât ce a apărut în spațiul public, deoarece rromii nu au scos o vorbă în această chestiune, lucrurile parcă se mai limpezesc. Dacă nu apărea pe sticlă femeia care se plângea de faptul că delicatul actual președinte al României i-a administrat șuturi în fund, chiar în biroul său din I.S.J. Sibiu, doar pentru că a avut „tupeul” să se intereseze de soarta copilului său, vândut în Germania, nu știu cât s-ar fi aflat de problemă!

Totodată, nu pot să nu mă întreb de ce un om cu funcții bine plătite, cu două salarii în casă, cu situație materială bună, fără copii, fără alte mari obligații, dar cu multe „meditații”, este atât de încrâncenat în a strânge avere și proprietăți, încălcând legea, morala și bunul simț? Să le lase moștenire cuiva sau pentru a-și asigura baza ducerii la îndeplinire a închipuitei sale meniri?

Și serviciile noastre își fondau societăți comerciale pentru a-și asigura o bază materială. Să fie vreo similitudine? Și aici incertitudine! Poate, totuși, presa va realiza că niciodată nu-i prea târziu să facă ceea ce trebuia făcut.

Până atunci, dragi prieteni și cititori, aștept părerile voastre și voi fi cât se poate de recunoscător celor care, cu argumente serioase și solide, mă vor convige că am o opinie greșită, ce trebuie schimbată, că lucrurile stau altfel și au alte semnificații…[1].

https://www.art-emis.ro/

Regimul antiromânesc de la Chișinău a exclus oamenii de afaceri români de la Moldova Business Week 2022

18 sept.

Ambasadorul României la Chișinău, Cristian-Leon Țurcanu, a declarat astăzi că Asociația Investitorilor din România în Republica Moldova nu a fost invitată la „Moldova Business Week 2022”, organizat de Guvern, cu mare fast zilele acestea la Chișinău.

Cristian-Leon Țurcanu: „Am remarcat cu surprindere că AIR nu este parte din „Moldova Business Week 2022”, eveniment de anvergură dedicat afacerilor, în condițiile în care investițiile directe ale celor 30 de membri AIR reprezintă peste 54% din investițiile străine directe din R. Moldova din ultimii 10 ani. Companiile din România prezente în R. Moldova au creat peste 10.000 de locuri de muncă și au o cifră de afaceri totală de aproape 1 miliard de euro.”

Probabil Natalia Gavriliță ne va spune cu această ocazie: “Dacă vom gândi cu toții că relațiile cu România sunt bune acestea chiar vor fi bune”, indiferent de gesturile impardonabile, mustind a moldovenism, făcute de Guvernul condus de dumneaei.

https://60m.ro/

Andrei Marga: Ucraina este în frontiere nefirești. Ea trebuie să cedeze teritorii: Rusiei – Donbas și Crimeea, iar României – Bucovina

18 sept.

Andrei Marga, fostul ministru al Educației și fost rector al Universității ”Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca a declarat, la Târgul de Carte „Alba Transilvana” organizat în Alba Iulia, că „atât timp cât situația din Ucraina nu se rezolvă printr-o discuție între America, Rusia, Germania, Ucraina și China și nu se ajunge la un acord, nu va fi liniște în Europa. Nefiind liniște, democrația va suferi”.

„Noi încă nu avem documentele secrete la îndemână, nu ultra secrete pe care nu o să le avem nici când murim, ci documentele secrete care au dus la situația aceasta din Ucraina. Personal, sunt pentru ceea ce numesc școlile de la Harvard și Chicago „realismul politic”, este o școală americană care spune simplu: Ar trebui ca supraputerile Statele Unite, China, Rusia și UE să aibă înțelegere pentru o nouă structură de securitate în Europa și în lume. Cât timp nu este structura aceasta, și ea încă nu este deocamdată, vedem bine, toate părțile se înarmează, toate părțile vin pe câmpul de luptă din Ucraina. Cât timp este această situație, nu va fi posibilă democratizarea nici în Ucraina, nici în rest, că și restul, repet, e într-un fel confiscat sau, mă rog, deturnat de la democrație”, a adăugat el.

„În legatură cu Ucraina, sigur, văd și eu care am fost la un moment dat responsabilul cooperării din partea Guvernului alături de un coleg ucrainean, cam știu situația. Nu sunt cel mai mare cunoscător. Deocamdată se poate spune următorul lucru: Acolo mai e mult până la democrație, acolo la ora actuală partidele sunt interzise, acolo televiziunile sunt sub controlul uneia dintre ele, acolo sunt oameni foarte bogați care pleacă cu banii din țară. Sigur, noi nu putem împiedica un cetățean să facă cu banii lui ce vrea, dar o țară din care marea parte a oamenilor pleacă cu bani cu tot nu are cum să fie nici o democrație, nici dezvoltată. Deci mai e mult până la democrație, aș spune”, a declarat fostul ministru.

„Vedeti bine, discutăm puțin în Europa despre necazurile oamenilor chiar dacă la toate televiziunile sunt declarații, dar nu discutăm concret, nu se merge să se vadă ce face un grup social la marginea unui oraș sau sat. Nu se discută destul de precis această treabă. Și atunci, discutăm acum, mă rog, sigur sunt urgențele, degeaba va fi democrație dacă va fi frig în casă. România, părerea mea aici e simplă, România nu are ce căuta în acest război, are toate resursele să nu sufere în criza energetică. Eu aș spune însă simplu, sigur, părerea mea nu e neapărat împărtăşită, dar și eu sunt pe ideile elaborate mai sistematic de specialiști care dau tonul în lume, Harvard și Chicago”, a adăugat el.

„Suntem aici într-o situație absolut specială. S-o spun direct, cu toată răspunderea, Ucraina este în frontiere nefirești. Ea trebuie să cedeze teritorii: Ungariei – Transcarpatia, Poloniei – Galiția, Romaniei – Bucovina și Rusiei – Donbas și Crimeea. Sunt teritorii ale altor țări, ne cramponăm, asta este, va fi conflict. Aș încheia cu asta: să fim foarte limpezi, atât timp cât situația din Ucraina nu se rezolvă printr-o discuție între America, Rusia, Germania, Ucraina și China și nu se ajunge la un acord, nu va fi liniște în Europa. Nefiind liniște, democrația va suferi”, a concluzionat fostul rector.

https://60m.ro/

 

Gabriel Liiceanu: România educată, o cacealma sinistră! Cîmpeanu, pus în funcție ca să apere niște hoți ordinari

18 sept.

Ajung în posturi oameni convinși că funcția publică e prilej de căpătuială personală: niciodată un om prost pregătit nu-și va aduce în jur oameni mai buni decât el, ci doar mediocri și impostori, spune Gabriel Liiceanu.

Scriitorul și directorul Editurii Humanitas a vorbit despre cacealmaua pe care a pus-o în scenă președintele Iohannis, cu România educată și cu aducerea în funcție a ministrului Cîmpeanu, „pus acolo ca să-i apere pe cei care au furat timpul celor care au muncit ani de zile, hoți ordinari”.

„În clipa în care avem o clasă politică și, în general, o pătură administrativă, instituții ale statului în care sunt agramați, impostori, hoți de doctorate, vă puteți imagina vreo clipă că acești oameni vor putea face altceva decât un popor după chipul și asemănarea lor? Nici vorbă!

Pentru că ei nu înțeleg de ce, dacă ei nu știu să vorbească, trebuie să știe alții?Dacă nu-și pun problema competenței sau incompetenței și ajung în postul ăla convinși că nu înseamnă altceva decât un post de căpătuială personală, de ce credeți că ar alege oameni în funcții altfel decât după chipul lor?Niciodată un om prost pregătit nu-și va aduce alături de el sau deasupra lui un om mult mai bun decât el”.Ne confruntăm cu un lucru elementar, simplu, de care nu știu cât suntem de conștienți: felul în care se selectează oamenii care conduc diferitele domenii ale țării, care și-au luat angajamentul să ne reprezinte, să ne slujească”, a spus Gabriel Liiceanu, vineri, la inaugurarea unei noi librării Humanitas, Humanitas-Takumi, pe Lipscani 42.

În loc de tăierea unei panglici, gest care abundă în România, în vreme ce țara rămâne nefuncțională. Gabriel Liiceanu a pus față în față abandonul școlar și lipsa cronică a accesului multor copii la educație și cacealmaua sinistră a președintelui Klaus Iohannis:Programul «România educată» e o cacealma sinistră în care am crezut și l-am ales pe Iohannis. Asta ne-a păcălit pe o grămadă dintre intelectuali, care suntem conștienți că viața într-o țară depinde de nivelul culturii ei. Această cacealma numită «România educată» n-a reușit să ridice cu nici măcar un centimetru educația, un program care a virat, cum a spus cineva, de la toleranță 0 față de plagiat la reacție 0 față de plagiat. Avem un ministru al Educației pus acolo ca să-i apere pe cei care au furat timpul celor care au muncit ani de zile, hoți ordinari.

Dacă vom continua așa, nu am nici o îndoială că mergem în linie dreaptă către dispariția noastră ca nație. Pentru că dacă aceia ce ne guvernează sunt troglodiți, hoți de diplome, impostori, ajunși în posturi-cheie prin contra-selecție și clientelism, ei nu vor înțelege niciodată raportul care există între urgisirea culturii și educației și starea de decădere a unui popor. Cum să sprijine cartea oameni care n-au deschis o carte în viața lor?Cum să sprijine școala oameni agramați? Este firesc ca ei să se recunoască într-o populație care arată asemenea lor. Căci altfel cum de am ajuns să discutăm despre deschiderea unui spațiu dedicat cărții ca despre un act de eroism?

 

https://60m.ro/

Liiceanu: Cum poate Iohannis să stea lângă un „premier plagiator, un premier hoţ”?

18 sept.

Scriitorul și filosoful Gabriel Liiceanu îl critică pe președintele Klaus Iohannis pentru nepăsarea cu care asistă la haosul în care se află țara, dar și pentru eșecul proiectului „România Educată”.

„Programul „România educată” e o cacealma sinistră în care am crezut și l-am ales pe Iohannis. Asta ne-a păcălit pe o grămadă dintre intelectuali, care suntem conștienți că viața într-o țară depinde de nivelul culturii ei. Această cacealma numită „România educată” n-a reușit să ridice cu nici măcar un centimetru educația, un program care a virat, cum a spus cineva, de la toleranță 0 față de plagiat”, spune filosoful.

Rata de abandon școlar a fost uriașă în perioada 2003-2012. Generații întregi de români au fost condamnate să trăiască mizerabil. 390.000 de elevi nu au reușit nici măcar să termine ciclul gimnazial, estimează scriitorul.

„Cele mai civilizate țări ale lumii sunt cele care au puse la punct cartea și educația. Aproape 390.000 de elevi care au intrat în clasa I în perioada 2003-2012 n-au mai ajuns să termine clasa a VIII-a. Este echivalentul populației unui oraș mai mare decât Iași, Cluj sau Constanța. Analiza arată că elevii care au abandonat școala sunt catalogați drept pierderi definitive. Acești elevi vor spori rândurile populației, care nu știu să facă aproape nimic, care vor trăi mizerabil și care nu-și vor îmbogăți în niciun fel societatea în care trăiesc” , a afirmat Gabriel Liiceanu.

Președintele Klaus Iohannis nu este responsabil doar pentru eșecul proiectului „România Educată”, ci și pentru nepriceperea oamenilor pe care i-a pus în fruntea țării și a instituțiilor statului, care sunt de „proastă factură”.„În clipa în care avem o clasă politică și, în general, o pătură administrativă, instituții ale statului în care sunt agramați, impostori, hoți de doctorate, vă puteți imagina vreo clipă că acești oameni vor putea face altceva decât un popor după chipul și asemănarea lor? Nici vorbă! Pentru că ei nu înțeleg de ce, dacă ei nu știu să vorbească, trebuie să știe alții?

Dacă nu-și pun problema competenței sau incompetenței și ajung în postul ăla convinși că nu înseamnă altceva decât un post de căpătuială personală, de ce credeți că ar alege oameni în funcții altfel decât după chipul lor? Niciodată un om prost pregătit nu-și va aduce unul mult mai bun. Un exemplu este alăturarea lui Klaus Iohannis de Nicolae Ciucă. Cum poate Iohannis, care este profesor, să spună că are toleranță 0 față de plagiat și să stea alături de un premier hoț?”, întreabă retoric scriitorul Gabriel Liiceanu.

https://60m.ro/

Emil Boc preia retorica Bruxelles-ului privind economisirea: clujenii să renunțe o lună la mașină

18 sept.

Primarul Clujului, Emil Boc, le propune clujenilor să economisească energie prin a renunța o lună la mașină.

„Nu trebuie să renunți nici la duș, nici să închizi iluminatul public…În primul rând, trebuie să elimini risipa. Trebuie să stingi becul care înainte funcționa toată noaptea fără să te intereseze dacă e aprins sau nu. Acum să te intereseze. Pur și simplu, fiecare să își caute acasă soluții de eliminare a risipei. Prin eliminarea risipei facem ceea ce trebuie și pentru România, și pentru Europa”, a spus Boc, la ZIUA LIVE.

Primarul i-a mai îndemnat pe clujeni să circule fără mașini, în cadrul unei provocări lansate de orașul lituanian Tauragė: o lună fără mașină. „Reamintesc că orașul nostru a fost selectat de către Comisia Europeană să facă parte din rândul primelor 100 de orașe neutre din punct de vedere climatic până în 2030. În acest cadru, orașul lituanian Taurage ne invită la Challengeul 100 Sustainable Cities în aplicația #walk15”, a precizat edilul.

https://60m.ro/

Putin: S-a dovedit că terenul din Ucraina a fost, de mult timp, vândut companiilor americane, sunt cerealele lor, își exportă cerealelor lor

18 sept.

Vladimir Putin susține că Statelor Unite ale Americii au interese directe să faciliteze exportul de cereale din Ucraina, chiar și în condiții de război. Principalul motiv ar fi că producția le aparține, spune liderul rus. Majoritatea terenurilor agricole ar fi deținute de companii americane.

Pe data de 1 iulie 2021, în Ucraina a intrat în vigoare o nouă lege funciară, care a desființat moratoriul privind cumpărarea și vânzarea de terenuri, această reformă fiind solicitată de Fondul Monetar Internațional (FMI) în schimbul unui nou pachet de asistență financiară.

De atunci, aproape o treime din terenurile agricole ucrainene ar fi fost cumpărate de americani, dar anterior, și China a concesionat o suprafață însemnată de teren agricol în Ucraina.

Aproape 55% din suprafața totală a Ucrainei este teren arabil și o mare parte unul foarte fertil, care are o valoare agricolă enormă. Cu toate acestea, pentru o lungă perioadă de timp a fost posibil doar concesionarea, deoarece guvernul ucrainean a adoptat un moratoriu privind vânzarea și cumpărarea de terenuri, încă din 2001, care a fost apoi prelungit de zece ori. Fermierii care aveau doar suprafațe mică de pământ, a cărui cultivare nu era rentabilă, au preferat să concesioneze terenurile. Micile proprietăți au intrat astfel sub influența marilor companii agricole, care folosesc pământul în schimbul unor sume derizorii.

Cu toate acestea, data de 1 iulie 2021 a adus o schimbare major, când la presiunea Fondului Monetar Internațional (FMI), moratoriul a fost eliminat și astfel a reapărut posibilitatea de a cumpăra și de a vinde terenuri. Mai mult, guvernul ucrainean a permis entităților economice din afara Ucrainei să cumpere și terenuri agricole. Prețurile au crescut vertiginos, de la 2.500 de dolari la 10.000 de dolari pe hectar, ceea ce este încă un preț foarte bun având în vedere fertilitatea ridicată a terenului.

Anul trecut, trei consorții internaționale cu capital american au devenit cei mai mari cumpărători de terenuri în Ucraina. Potrivit Australian National Review, cele trei multinaționale au cumpărat în total 17 milioane de hectare de teren agricol, ceea ce reprezintă 28% din terenul arabil din țara vecină. Cei trei giganți sunt Cargill, DuPont și Monsanto.

Companiile din Statele Unite nu sunt primele care și-au manifestat interesul pentru terenurile agricole ucrainene.

Potrivit unui articol anterior al jurnaliștilor de la The Wall Street Journal, în 2013, China a semnat un contract de concesionare pe o jumătate de secol pentru 9% din cel mai fertil teren agricol din Ucraina, adică 5% din suprafața totală a țării.

https://60m.ro/

Viktor Orban, în război deschis cu Bruxellesul. Ungaria amenință cu ieșirea din UE!

18 sept.

Extinderea sancțiunilor impuse Federației Ruse și recentele amenințări la adresa Ungariei l-au determinat pe Viktor Orban să ia atitudine. Premierul maghiar se declară un critic dur al actualei politici duse de Bruxelles și nu se ferește să dea de înțeles că Budapesta ar putea ieși din UE!

RFE, citând surse din partidul Fidesz, scrie că Viktor Orban a făcut aceste remarce în cadrul unei întâlniri avute vineri, 16 septembrie, cu apropiații săi, în localitatea Kotcse, situată în vestul Ungariei.Întrevederea, deși una în spatele ușilor închise, a ajuns, totuși, în presa de specialitate, punctează și Reuters.

Viktor Orban amenință cu ieșirea din UEDe asemenea, RFE l-a citat pe Orban spunând că, până în 2030, cele patru naţiuni din grupul Visegrad ar putea deveni contribuabili neţi la bugetul UE. Or asta presupune, zice liderul de la Budapesta, o regândire a beneficiilor şi dezavantajelor continuării apartenenţei la blocul comunitar.

În lipsa unei evaluări pozitive, Ungaria ar trebui să tragă propriile concluzii, a declarat Orban, potrivit RFE/RL, sugerând că ar putea recomanda ca Ungaria să părăsească UE în acel moment.

Executivul UE va recomanda suspendarea miliardelor de euro alocate Ungariei din cauza problemelor de corupţie, au declarat miercuri doi oficiali, în ceea ce ar fi prima măsură de acest fel împotriva lui Orban.

Un critic vocal al Bruxelles-ului, Orban a declarat în septembrie anul trecut că Ungaria trebuie să rămână membră a UE pentru a asigura accesul continuu la piaţa sa unică. El a spus atunci că Ungaria va fi printre puţinii care vor rămâne în UE dacă aceasta se va desfiinţa vreodată

https://60m.ro/

Nebunia regală a regelui Carol al III-lea

18 sept.

Rusia avertizează SUA împotriva echipării Ucrainei cu rachete cu rază lungă de acțiune; „Va trece linia roșie”

18 sept.

Vedeți ce frumos se închide cercul?

18 sept.

Firma americană de consultanță McKinsey a asigurat expansiunea europeană a Gazprom, începând din 2010 și până în prezent, contribuind decisiv la crearea și adâncirea dependenței Germaniei de gazul rusesc. A încasat pentru asta zeci de milioane de dolari anual.

Ursula von der Leyen se plânge de influența agenților străini (interesant ceaușism de limbaj… ) asupra economiei europene și de îmbogățirea fără just temei a unora (hmmm, parcă treaba asta era considerată populism când o expuneam eu pe larg!) dar omite intenționat modul în care, prin lobby, consultanță și revolving doors dragonii economici chinezi sau urșii ruși au infestat cu corupție politica bruxeleză, franceză, germană, olandeză etc. și au luat ostatice sistemele energetice ale tărilor membre UE.

Aceeași firmă, McKinsey, a asigurat consultanța în plandemie pentru 64 de țari ale lumii, inclusiv Franța, inclusiv UE. A făcut legi de sorginte nazistă, a creat nazipass-ul sanitar, a contribuit decisiv la conceperea și impunerea portofelului totalitar digital și a făcut din asta sute de milioane anual, plus o rețea de control și lobby global, bazată pe politicieni, birocrați și tehnocrați cumpărați. Îi are la degetul mic de la picior pe președintele Consiliului Constituțional francez (al cărui fiu e mare șef la McKinsey Franța) și pe președintele Franței.

Dacă fundațiile lui Bill Gates au preluat cu bani de la OMS, UE și statele lumii sarcina de a “lupta” contra plandemiei, McKinsey a primit pe tavă sarcina de a demola și reseta întregul sistem energetic al Franței, cu extensie la nivel european.

În același timp, cei din și din jurul McKinsey sunt principalii propagandiști rusofobi și ucrainofili.

Vedeți ce frumos se închide cercul, nu? Faci bani și de la ruși, dar și de la europeni, doar că în sens opus, chiar oximoronic. Ce conflicte de interese, ce onestitate, ce constituționalitate?

Dacă te numești bilgheiț sau McKinsey, nu se pune.

Pe de altă parte, noi suntem cu teoria conspirației, domne. Nu se poate să avem dreptate când spunem că împăratul este gol, iar hainele lui cele noi sunt inexistente, ca o mașină electrică în plină penurie și hiper-scumpete de energie electrică, pe care nu ai de unde să o încarci, că te costă de te rupe.

Slava.

GHEOrGHE PIPEREA/http://cotidianul.ro/

Liderii lumii se reunesc la Londra pentru funeraliile Reginei

18 sept.

Defilarea populară se apropie de final, delegaţiile oficiale se adună: publicului mai are doar câteva ore la dispoziţie duminică pentru a se reculege lângă sicriul Reginei Elisabeta a II-a, înainte de funeraliile de stat, luni, în prezenţa unor lideri din întreaga lume, comentează AFP.

Ajuns la Londra sâmbătă seara împreună cu soţia sa, Jill, preşedintele american, Joe Biden, se va alătura şefilor de stat străini, printre care francezul Emmanuel Macron, reuniţi de Charles al III-lea duminică la finalul zilei, primul mare rendez-vous diplomatic al noului suveran în vârstă de 73 de ani.

Aceştia se vor regăsi luni dimineaţă printre cei 2.000 de invitaţiei ai Abaţiei Westminster, unde Elisabeta a II-a a fost încoronată în 1953, pentru punctul culminant al omagiilor aduse cu o emoţie imensă de la moartea, la 8 septembrie, a monarhului cu o popularitate planetară.

Pe lângă premierul canadian Justin Trudeau, premierul australian Anthony Albanese și premierul neozeelandez Jacinda Ardern, printre ceilalți lideri din Commonwealth așteptați se numără premierul din Bangladesh, Sheikh Hasina, și președintele din Sri Lanka, Ranil Wickremesinghe. India va fi reprezentată de președintele Droupadi Murmu.

Președintele francez Emmanuel Macron, președintele german Frank-Walter Steinmeier și președintele italian Sergio Mattarella se numără printre ceilalți lideri mondiali care vor participa la ceremonii. De asemenea, vor fi prezenți membri ai familiilor regale din întreaga Europă.

Mulți dintre invitați sunt așteptați să îi aducă un omagiu reginei la Westminster Hall și să semneze o carte de condoleanțe la Lancaster House. Momentul culminant va fi o recepție oficială de stat oferită duminică de regele Charles al III-lea la Palatul Buckingham.

Președintele României, Klaus Iohannis, va fi la Londra duminică și luni, unde va participa la o întâlnire cu Regele Charles al III-lea, apoi la funeraliile de stat al Reginei Elisabeta a II-a.

Majestatea Sa Margareta și Principele Consort se află de sâmbătă la Londra pentru a participa la funeraliile Reginei Elisabeta a II-a.

Unii dintre oaspeții invitați să participe la înmormântare au stârnit semne de întrebare.

Mohammed Bin Salman, prințul moștenitor al Arabiei Saudite și conducătorul de facto al statului, este un personaj controversat. El este acuzat că a ordonat uciderea jurnalistului saudit Jamal Khashoggi în interiorul consulatului saudit din Istanbul, Turcia, în 2018, o acuzație pe care prințul moștenitor și guvernul său o neagă. Logodnica lui Khashoggi, Hatice Gengiz, a declarat că acestuia nu ar trebui să i se permită să participe la eveniment.

O altă invitație care a fost criticată este cea a președintelui Chinei, Xi Jinping, din cauza acuzațiilor de crime împotriva umanității aduse guvernului chinez. Xi nu va participa la funeralii, iar China va fi reprezentată de vicepreședintele Wang Qishan.

Reprezentanții Rusiei, Belarusului, Myanmarului, Siriei, Venezuelei și Afganistanului nu au fost invitați. Iranul, Coreea de Nord și Nicaragua au fost invitate doar la nivel de ambasadori.

Publicul va mai avea acces până luni la orele 06.30 (05.30 GMT) pentru a se reculege în Westminster Hall, cea mai veche sală din Parlamentul britanic, în faţa sicriului celei care a traversat epocile cu acelaşi simţ al datoriei.

Dar având în vedere timpul considerabil de aşteptare pentru a defila prin faţa sicriului – 17 ore anunţate sâmbătă seară -, coada ar trebui să fie închisă de la sfârşitul zilei pentru noii sosiţi.

La orele 20.00, (19.00 GMT), Regatul Unit se va opri pentru un „moment de reflecţie” în memoria suveranei cu o longevitate fără precedent în istoria sa.

În timp ce sute de mii de oameni au trecut prin faţa catafalcului reginei, un singur incident a fost raportat: un bărbat a fost acuzat de tulburarea ordinii publice după ce a părăsit coada şi s-a apropiat de sicriu vineri, a anunţat Metropolitan police într-un comunicat sâmbătă seară.

Sâmbătă, regele Charles şi fiul său prinţul William şi-au oferit o baie de mulţime surpriză lângă Podul Lambeth.

Noul suveran, mult mai puţin popular decât era mama sa, a schimbat câteva cuvinte şi a dat mâna cu mulţimea, aşa cum a făcut în mai multe rânduri în cursul turneului său din această săptămână prin cele patru naţiuni ale Regatului Unit, de la Belfast la Cardiff.

În prezent prinţ de Wales, William, 40 de ani, a participat sâmbătă alături de fratele său Harry, cu care are o relaţie notoriu dificilă, la un priveghi în jurul sicriului, împreună cu ceilalţi şase nepoţi ai reginei.

Cei doi fraţi erau amândoi îmbrăcaţi în uniformă militară, o ţinută pe care Harry nu a mai purtat-o de la retragerea sa zgomotoasă din monarhie, în timp ce publicul a continuat să defileze de o parte şi de alta a sicriului. Vineri, cei patru copii ai reginei au participat la un priveghi similar.

Ca pentru a măsura şi, în acelaşi timp, a întreţine legătura dintre britanici şi familia regală, copiii şi nepoţii reginei atât de iubite de britanici şi-au înmulţit întâlnirile cu publicul în ultimele zile, în timp ce perioada de doliu bate orice alte ştiri din Marea Britanie.

Sâmbătă la primele ore ale după-amiezii, prinţul Edward şi soţia sa, Sophie, au salutat mulţimea adunată lângă Palatul Buckingham, reşedinţa oficială a Elisabetei a II-a în cei peste 70 de ani de domnie, până la moartea sa la 96 de ani, la Castelul Balmoral din Scoţia.

Într-un mesaj video înregistrat care va fi difuzat duminică la BBC, regina consoartă Camilla a adus un omagiu suveranei, „care a făcut parte din viaţa noastră din totdeauna”, şi a insistat asupra dificultăţilor pe care Elisabeta a II-a, „femeie solitară”, le-a întâmpinat într-o lume de şefi de stat şi de guvern predominant masculină.

Organizarea funeraliilor de stat, primele de la moartea lui Winston Churchill, premierul decedat în 1965, reprezintă o provocare fără precedent pentru poliţia londoneză. „Cea mai mare operaţiune” efectuată vreodată de poliţia Londrei, a subliniat primarul capitalei, Sadiq Khan, cu ocazia vizitei lui Charles şi William la un centru de comandă sâmbătă.

În culise, repetiţiile sunt în plină desfăşurare, şi, în vecinătatea Westminster Hall, cei mai înflăcăraţi şi-au instalat deja tabăra pentru a-şi asigura locul în primele rânduri.

După o ultimă procesiune, Elisabeta a II-a va fi înmormântată în privat, luni, în Capela St. George din Castelul Windsor, la vest de Londra, alături de tatăl ei, regele George al VI-lea, şi de soţul ei, prinţul Filip.

Cotidianul RO

Valea dintre prețuri și exemple

18 sept.

Ce zicea deunăzi Ursula vdL?

”Propunem o plafonare a veniturilor companiilor care produc electricitate la costuri scăzute. Acestea fac venituri pe care niciodată nu le-au luat în calcul, nici nu au visat la ele. Nu mă înțelegeți greșit, în economia noastră de piață socială profiturile sunt bune, dar în aceste vremuri este greșit să primești venituri extraordinare record și profituri, beneficiind de pe urma războiului și a consumatorilor. În aceste vremuri, profiturile trebuie împărțite și canalizate către cei care au nevoie cel mai mult”.

Ce zice Marcel Ciolacu, făcînd și el pe deșteptul în siajul declarațiilor minunatei mediocrități aflate în fruntea Comsiei Europene?

”Asta am susținut și noi, atunci când am propus atât taxa de solidaritate asupra profitului excepțional al companiilor din energie, cât și necesitatea introducerii unei reglementări a prețurilor care să pună capăt haosului speculativ din piața energiei”.

Soluția lui ”să tăiem” este oarecum corectă. Pentru o perioadă scurtă, mai ogoaie prețurile. Dar nu reprezintă o soluție pe termen lung. Și nici o formă de solidaritate.

Geaba zice Ursula vdL că ”În aceste vremuri, profiturile trebuie împărțite și canalizate către cei care au nevoie cel mai mult”.
Adică să le împartă cu cei defavorizați?

Dar cei cu salarii uriașe de la Bruxelles ce să facă? Să rămînă tot cu 17.000 de euro pe lună cu sume forfetare enorme, cu cheltuieli de transport și chirie cît cuprinde? O să-i cred pe Ursula vdL și pe Ciolacu atunci cînd vor ieși și vor anunța că în situația aceasta dificilă și ei au decis să renunțe la o parte din venituri, la o reducere de cheltuieli la Comisia Europeană și la PSD. Adică să-l văd și pe Ciolacu în mașină mai modestă, cu mai puține cheltuieli pe cabinetul său de președinte al Camerei Deputaților, cu mai puține costume de peste 1.000 de euro bucata și fără să-i curgă bancnotele mari din buzunare. Și înconjurat de mai puțini proști plătiți de pomană!

Altfel, declarațiile sale, identice cu lătrăturile televizate ale lui Rareș Bogdan, nu sunt decît o gălăgie politică de ochii lumii.La fel stau lucrurile și în cazul Ursulei vdL.

Panseurile lor politice nu depășesc faimoasa afirmație:

– Ori trăim cu toții, ori vă ia Dracul!

P.S.
Pentru cei care folosesc mai mult păsăreasca limbă presărată de anglicisme,”a ogoi” conform DEX înseamnă:
a (se) liniști, a (se) potoli, a (se) domoli, a (se) calma.
sinonime: a alina, calma, domoli, liniști, potoli, tempera
(Despre fenomene ale naturii sau despre alte forțe dezlănțuite): A pierde din intensitate, a se domoli.
sinonime: domoli

CORNEL NISTORESCU/ http://cotidianul.ro/

De la propagandă, la gândire

18 sept.

Într-o conferință publică susținută la Alba Iulia (14 septembrie 2022) am răspuns la o întrebare, venită din rândul celor prezenți, privind efectele conflictului din Ucraina asupra democrației. Nu sunt dintre aceia care nu văd realitățile sau gândesc una și spun alta, încât am reiterat cu claritate idei exprimate anterior, de această dată poate mai direct.

În esență, a fost vorba de patru idei: 1. Conflictul din Ucraina nu se poate încheia decât printr-o înțelegere care să implice Rusia, SUA, Ucraina, Germania, Uniunea Europeană, China. Indiferent de cine “învinge”, nu va fi pace în Europa dacă nu se iau în seamă interesele de securitate ale fiecărei părți. Oricum, europenii vor fi cei care vor achita facturile de orice fel. 2. Ar trebui trase consecințe și din faptul că Ucraina este în granițe nefirești. După toate criteriile istorice și demografice, ea are de cedat teritorii vecinilor, în granițele cunoscute: României – Bucovina și județele, Ungariei – Transcarpatia, Poloniei – Galicia, Rusiei – Dombasul. 3. Nu au suport iluziile, căci, în Ucraina actuală, până la democrație este un drum. 4. România nu are ce căuta în acest conflict. Ea nu ar trebui să înfrunte vreo criză în plus, fie ea și energetică, din cauza conflictului.

Repet oricând afirmațiile rostite, căci ele exprimă adevărul cel mai simplu cu putință. Altfel, lucrurile se țin mai departe într-o criză absurdă, la care sunt, totuși, alternative. Afirmațiile mele corespund adevărului istoric, dreptului international și intereselor generale – dincolo de propaganda de azi care, poimâine, va fi socotită doar o eroare.

Cum era de așteptat, după aceste afirmații, s-au convocat tot felul de inși și s-a făcut mobilizarea mediatică pentru a le contracara. Nu sunt mișcat. Niciunul nu a adus vreun argument factual împotriva a ceea ce am spus. Este doar adevăr în afirmațiile mele și mi-am făcut datoria profesională, civică și morală să-l rostesc. Ca de obicei, neputându-se contrazice cu argumente, se inventează și se bat câmpii.
Unul spune că ar fi vorba de o abordare “iliberală”, apropiată de cea a domnilor Vladimir Putin și Viktor Orban. Susținere complet gratuită, un lamentabil clișeu! Nu știu ce susțin în subiect cei doi lideri și, mai mult decât probabil, nici nu au spus ce am spus eu. Mai mărturisesc că nu mă pronunț despre o persoană înainte de vedea ce a spus efectiv. Prea multe se bazează astăzi la noi pe “așa se zice”, pe “așa ni se cere să spunem”, pe „așa mi-este mai comod”! Nu mă pronunț niciodată doar pe presupuneri, iar personalizarea deciziilor de stat din propaganda actuală este de prost gust.

Am discutat cu ani în urmă, oficial, cu fiecare dintre liderii amintiți. Nu m-am ocupat însă de ceeea ce spun ei în fiecare subiect. Oricum, o părere care nu este cea a propagandei curente nu înseamnă că este a domnilor Vladimir Putin și Viktor Orban. Doar la minți înguste rău funcționeză penibila regulă „ori spui cum se spune – ori ești cu acela”! Să sperăm că se mai poate gândi și cu propriul cap!
Observ însă că nici profesori universitari de la noi, care se consideră istorici sau politologi, nu pricep ce este “liberal” sau “illiberal”. Personal am o părere mai bună despre liberalism și, în definitiv, apăr libertățile intangibile ale persoanelor și “liberalismul reflexiv”. De altfel, în apărarea liberalismului am scris mai mult decât orice liberal de azi din România. În orice caz, cine nu împărtășește liberalismul care se practică nu este prin aceasta „iliberal” – decât dacă logica nu mai contează. Iar cu o logică schioapă, nu ai cum să fii liberal!

Altul schimbă explicațiile curente, dându-și seama că ele nu stau în picioare, și susține că ar fi o analogie între Rusia actuală și Germania lui Hitler. Simple aiureli! Analogia, trebuie spus, a fost respinsă argumentat deja de istorici germani, de ieri și de azi. În lunile trecute, în strălucite cărți din Germania, analogia a fost infirmată din nou, explicit. Se pare că așa-ziși „specialiști” de la noi nu prea citesc. Sunt de părere că nu are rost ca, atunci când nu se cunosc lucrurile, să se lanseze falsuri spre a fi înghițite de români. Peste toate, analogia nici nu este argument de minte matură.

Unul spune că nu era normal ca la lansarea cărții mele Soarta democrației (Creator, Brașov, 2022) să nu atac Rusia și Ungaria. Răspunsul meu este că un democrat care se respectă nu atacă, ci argumentează.

Eu sunt pentru a spune pe nume realităților. Numai că trebuie și analize, nu doar clișee. Ar fi bine să existe analize ale socialismului răsăritean, ale comunismului, ale autoritarismului, ale dictaturilor de astăzi. Dar dacă analize înseamnă examinări economice, sociologice, juridice, culturale serioase, cu epistemologie pusă la punct, atunci ne respectăm ca oameni și cetățeni spunând că ele sunt încă de elaborat. Fără laudă, confruntându-mă personal cu problema, am dat o analiză a prăbușirii socialismului răsăritean (Die kulturelle Wende, 2005, la solicitarea unor universități din afara țării), încât știu ce este în joc. Să facem, așadar, analize demne de încredere și apoi să vorbim oricât și despre oricine. În rest, ideea unui singur fel de democrație nu este democratică, iar democrația este parte a culturii.
Unii inși care se exprimă cu aplomb nu cunosc prevederile internaționale în materie de conflicte precum cel din Ucraina. Îmi dau seama că ei predau oportunisme ieftine, în vreme ce universitatea s-ar cuveni să însemne gândire.

Se pot parcurge documentele internaționale – în toate se prevede explicit respectul suveranității naționale. Dar în acordurile din ultimele decenii se adaugă: suveranitate națională în condițiile securității celuilalt. Cum au arătat concludent autori germani și americani, se află în eroare cei care reduc discuția despre conflictul din Ucraina la dreptul internațional, fără a vedea rădăcinile istorice ale conflictului și obligația securității celuilalt. Iar scrierea istoriei nu ar trebui să coboare în propagandă curentă. O astfel de „istorie” nu este istorie.

Unul confundă discuția cu o șuetă și spune că am fost ministru al guvernului care a semnat tratatul cu Ucraina de recunoaștere a frontierelor. Da, am fost. Am și elaborat proiectul restructurării Universității din Cernăuți pe limbile ucrainiană, română, germană, ebraică, având în vedere tradițiile extraordinare ale locului, și l-am discutat atunci în diferite capitale. Am și reprezentat autorități europene la lansarea programelor lor academice în Ucraina.

Numai că sunt patru aspecte de considerat. România avea atunci ocazia să intre în Europa unită, care era obiectiv național. Premisa generală a fost stabilizarea frontierelor. Sunt însă și azi în vigoare tratate între țări europene care au stabilizat frontierele în scopul cooperării. Pe de altă parte, nu se știa atunci că Ucraina nu va respecta minoritățile și că va fi punctul de plecare al unui conflict fără noimă. În definitiv, ca să fim realiști până la capăt, chestiunea frontierelor s-a acutizat din momentul în care Ucraina a refuzat aplicarea acordurilor de la Minsk, care erau susținute și de europeni. Ucrainienii merită respectul, ca orice popor și ca toți oamenii, dar a forța lucrurile, falsificând propagandistic situații, mi se pare indecent.

Sunt uimit cât de puțin se citește. Ceea ce am spus eu a fost spus de mulți, chiar înaintea mea. Am și arătat la timp (se pot consulta articolele mele din arhivele ziarelor și revistelor în care public) că socotesc redările istoricilor francezi (de pildă, Gerard Challiand), ale celor germani (Andreas Wirsching, Carlo Massala, Josef Braml și alții) și realismul politic al școlilor de la Harvard și Chicago (cu Graham Allison, John Mearsheimer, Steven M.Walt etc.) ca fiind relatări integre a ceea ce s-a petrecut în Ucraina și a dus la conflictul actual. Ele sunt redări mai exacte și mai responsabile de soarta democrației și a securității internaționale.

O probă este și reflecția publicată cu câteva zile în urmă a școlii de analize internaționale din prestigioasa universitate Harvard (vezi Dani Rodrik, Steven M. Walt, How to Build a Better Order. Limiting Great Power Rivalry in an Anarchic World, în “Foreign Affairs”, septembrie-octombrie 2022),. Nu intru aici în detalii, căci ar fi nevoie de spațiu, dar este o reflecție bine ancorată în istorie, care propune o soluție sustenabilă juridic și echitabilă la cele două crize ale lumii actuale – criza ucrainiană și tot mai apropiata criză taiwaneză. Dacă cineva vrea soluționarea, crizele sunt de luat în serios. Strategia „lovește și nu-ți pasă” nu este una a unor oameni cu mintea la ei. Împărtășesc o soluție bazată pe examinare factuală și luciditate în abordarea relațiilor internaționale, la care, de altfel, m-am așteptat (vezi A. Marga, Ordinea viitoare a lumii, Niculescu, București, 2017). O soluție informată și cultivată, plină de răspundere!
Democrația și atașamentul euroatlantic sunt achiziții prețioase, de importanță fundamentală ale istoriei recente a țării, la obținerea cărora am contribuit ca demnitar al statului român. Dar și ele ne obligă să luăm în considerare faptele, să gândim efectiv și responsabil realitățile și să refuzăm escamotarea lor sub o propagandă pentru naivi. Altfel, „angoasa în fața adevărului” nu aduce nimic bun.

ANDREI MARGA/http://cotidianul.ro/

%d blogeri au apreciat: