Arhiva | 10:56 am

Iohannis, de la New York: „Nu se va întâmpla ca românii să stea în frig”

21 sept.

Iohannis, de la New York: „Nu se va întâmpla ca românii să stea în frig”

„Trebuie să evităm să risipim energia”, a declarat Klaus Iohannis, marți seară, aflat la New York. Președintele susține, însă, că nu se va ajunge ca românilor „să li se stingă lumina”.

„Cred că a face economie într-o vreme în care criza energetică este evidentă, într-o vreme în care ne dorim tranziția verde, lucrurile sunt, ca să mă exprim, poate, un pic mai colocvial, sunt destul de simple”, a susținut Iohannis, răspunzând unei întrebări de la presă.

Președintele a dat și câteva exemple de măsuri care ar putea împiedica risipa de energie. „Trebuie să evităm să risipim energia, când plecăm de acasă putem să permitem ca locuința să fie un pic mai rece dacă plecăm, putem să stingem lumina, dacă nu este nevoie să folosim anumite aparate electrice, ele pot fi fără probleme scoase din priză și așa mai departe”, a spus Iohannis.

Liderul de la Cotroceni: „Să facem economii rezonabile acolo unde putem”

Președintele a completat răspunsul susținând că nu se dorește ca românii să stea în frig.

„Am mai spus-o și cred că este bine să o repet: nu ne dorim și nu se va întâmpla ca românii să stea în frig, cum nu se va întâmpla să li se stingă lumina, cum se spune, dar este un lucru natural și foarte potrivit, foarte bun, etic corect, un semn de solidaritate, să facem economii rezonabile acolo unde putem, fiecare acasă, și toate aceste lucruri pe care vi le-am enumerat le practic și eu la mine acasă”, a afirmat Klaus Iohannis în cadrul declarațiilor de presă susținute din SUA, în marja participării la sesiunea Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite (ONU).

National

Publicitate

Bogdan Aurescu cere izolarea totală a Rusiei

21 sept.

Ministrul Bogdan Aurescu lansează noi atacuri la adresa Rusiei, în cadrul forurilor europene. Oficialul susținut de PNL la Externe vrea sancțiuni mult mai dure și promite că România va face tot posibilul pentru a-l sprijini pe Volodimir Zelenski.

Ministrul de Externe, Bogdan Aurescu, aflat în plin scandal cu fostul diplomat Andrei Marga, tocmai s-a întâlnit cu liderii politici din statele UE, de unde a revenit cu noi teme de implementat.

Luni, 19 septembrie, Bogdan Aurescu a participat la reuniunea informală a miniștrilor de externe din statele membre UE. Diplomații europeni au discutat despre conflictul militar din Ucraina și gestionarea efectelor globale.

Bogdan Aurescu a ținut să precizeze în cadrul întâlnirii că România a acordat Ucrainei un sprijin semnificativ, pentru a facilita exporturile de cereale prin porturile românești. Potrivit diplomatului român, 4 milioane de tona deja au tranzitat România.

Pe lângă sprijinul acordat de țara noastră Ucrainei, oficialul român a mai informat și cu privire la ajutoarele trimise Republicii Moldova. Practic, România este pilon de bază în acordarea de ajutor celor două state prin intermediul colaborării Trilaterale, care a fost inaugurată la Odesa, pe 15 septembrie. Miniștrii de externe și cei din energie din cele trei state au participat la eveniment.

Ministerul de Externe al României, incisiv. Bogdan Aurescu vrea sancțiuni și mai dure împotriva Rusiei

Mai mult, ministrul Bogdan Aurescu a cerut adoptarea unui nou pachet de sancțiuni împotriva Rusiei și a subliniat necesitatea continuării izolării Rusiei în forurile multilaterale, potrivit Ministerului de Externe, citat de agenția Agerpres.

De asemenea, politicianul român a mai vorbit și despre discuțiile pe care le-a purtat cu cinci miniștri de Externe din Africa. Diplomatul român susține că reprezentanții statelor respective așteaptă ajutoare de la Uniunea Europeană, pentru a face față crizei alimentare, acutizate pe fondul conflictului din Ucraina.

https://60m.ro/

Iohannis, la ONU: ”Educaţia e prioritate de top pentru România”. A uitat să le spună că avem wc-ul în fundul curții la școală

21 sept.

Preşedintele Klaus Iohannis a declarat marţi, în discursul rostit în cadrul Adunării Generale ONU, că provocările cu care ne confruntăm în prezent, precum impactul schimbărilor climatice şi pierderea biodiversităţii, insecuritatea energetică, lipsa accesului la alimente şi educaţie şi inechităţile sociale, devin din ce în ce mai grave. Președintele Klaus Iohannis a uitat să puncteze la ONU că România încă mai are școli cu wc-ul în fundul curții și faptul că zeci de mii de copii din România se culcă seara nemâncați din cauza salariilor mizerabile și condițiilor demne de lumea a treia.

”Timpul trece, iar planeta noastră nu mai poate aştepta. Creşterea gradului de conştientizare, educarea generaţiilor viitoare cu privire la protecţia mediului şi combaterea schimbărilor climatice sunt de importanţă majoră şi reprezintă subiecte foarte importante pentru mine.

Educaţia constituie o prioritate de top pentru România şi o investiţie strategică în viitorul nostru. Prin urmare, privim cu speranţă către Summitul Viitorului, care va avea loc în 2024”, a declarat  preşedintele.

https://60m.ro/

Iohannis: Vom avea o creştere la preţurile unor alimente

21 sept.

Preşedintele Klaus Iohannis a afirmat, marţi seară, la New York, că România nu se va confrunta cu o criză a alimentelor, chiar dacă vor exista creşteri de preţuri la unele produse.

”Nu cred că în România vom avea o criză alimentară şi nu cred că undeva în Europa vom avea o criză alimentară. Vom avea, este posibil, din păcate, o creştere la preţurile unor alimente”, a declarat, marţi seară, la New York.

Potrivit preşedintelui, românii nu trebuie să aibă semne de întrebare în legătură cu disponibilitatea unor alimente.

”Pentru români nu trebuie să apară semne de întrebare, nu vom avea în România o criză alimentară, nu vom raţionaliza alimentele, dar Guvernul va trebui să se străduie foarte mult pentru a ţine preţurile la un nivel pe care românii şi-l pot permite”, a mai transmis preşedintele.

https://60m.ro/

Iohannis ne spune nouă să facem economie, dar el se scaldă în bani cu avion de lux la New York

21 sept.

Președintele Iohannis are un tupeu fantastatic. Le cere românilor să facă economie, dar el o arde pe bogăție prin vacanțe de lux în Occident pe banii noștri. Nu mai vorbim că lui Iohannis și domna Carmen le put cursele de linie și de fiecare dată zboară cu avioane de lux private. Ne spune că nu ne va stinge lumina și că nu vom sta în frig. Păi ei deja când pronunță asemenea chestii este clar că asta se va întâmpla. Dacă merge în această direcție ar fi bine să își pregătească elicopterul.

”Cred că a face economie într-o vreme în care criza energetică este evidentă (…) lucrurile sunt destul de simple, trebuie să evităm să risipim energia”, a declarat, marţi seară, la New York, preşedintele Klaus Iohannis.

Întrebat cum face el însuşi economie, preşedintele a precizat că locuinţa poate să fie mai rece, dacă nu este nimeni acasă, se poate stinge lumina în încăperile în care nu se stă şi pot fi scoase din priză aparatele care nu se folosesc.

”Nu ne dorim şi nu se va întâmpla ca românii să stea în frig, cum nu se va întâmpla să li se stingă lumina, cum se spune, dar este un lucru natural, foarte potrivit, bun, etic, corect, un semn de solidaritate, să facem economii rezonabile fiecare acolo unde putem”, adăugat preşedintele.

https://60m.ro/

De la generalul de Gaulle la profesorul Marga

21 sept.

Pe 24 iulie 1967, aflat în vizită la Montreal, în provincia canadiană Québec, fostă colonie franceză, generalul Charles de Gaulle, pe atunci președinte al Franței, a ținut un discurs în fața unei mulțimi imense de canadieni francofoni suveraniști, pe care l-a încheiat cu o propoziție ce avea să devină celebră pe cât a fost de incendiară: „Vive le Québec libre!” („Trăiască Quebecul liber!”) – cu accent pe ultimul cuvânt.

Formula era cu atât mai impresionantă pentru canadienii quebecuasi, francofoni pierduți în masa uriașă a canadienilor anglofoni și amenințați cu pierderea identității culturale, care revendicau „libertatea” / suveranitatea, cu cât ea era o adaptare a celei cu care, în timpul războiului antinazist, generalul, în calitate de șef al Franței libere, își încheia invariabil toate discursurile: „Vive la France libre!” („Trăiască Franța liberă!”)

Ea a scandalizat, în schimb, guvernul Canadei, care, printre altele, a declarat că întrucât toți canadienii sunt liberi nu există nici un motiv de a fi eliberați. De Gaulle a trebuit să revină de urgență în Franța fără a mai merge la Ottawa, unde ar fi urmat să se vadă cu primul ministru canadian. În condițiile date, o asemenea întâlnire devenise imposibilă. Conflictul diplomatic era amorsat.

Efectele șocului creat au fost, însă, importante și de lungă durată. Așa cum au afirmat mulți observatori politici, prin cutremurul diplomatic provocat, eroul libertății franceze, cel care pe 1 martie 1941, la reuniunea francezilor din Marea Britanie spusese Il y a un pacte vingt fois séculaire entre la grandeur de la France et la liberté du monde.” („Există un pact de două zeci de ori secular între măreția Franței și libertatea lumii.”), „a pus Quebecul pe harta lumii”. Cu alte cuvinte, lumea a conștientizat aspirațiile canadienilor francofoni iar guvernul canadian a trebuit să le recunoască drepturi culturale și să le ofere o autonomie sporită în cadrul Canadei, spre a salva unitatea și coeziunea acesteia.

 

Peste treizeci de ani, ca ministru de externe al României, am răspuns rugăminții guvernului Canadei de a-i da o mână de ajutor în efortul de a menține pacea interculturală și coerența civică ațării, renunțând la organizarea unui Summit al francofoniei, care urma să aibă loc la București, pentru ca acesta să fie găzduit de Noul Brunswick, provincie canadiană unde atât limba engleză cât și cea franceză fuseseră oficializate. (Canada ne-a restituit gestul susținând admiterea României în NATO, la Summitul de la Madrid, din 1997, în ciuda opoziției vecinului său din sud, SUA.)

Deși propoziția cu care s-a încheiat discursul lui de Gaulle de la Montreal nu fusese premeditată, restul cuvântării fusese pregătit. În drum spre Canada, Președintele Franței mărturisise apropiaților: „Voi da o lovitură puternică. Situația se va încinge. Este ultima șansă de a rectifica lașitatea Franței.” (El se referea la abandonarea din 1763, de către Regatul francez, în mâinile Angliei, a 70.000 de coloniști francezi, după înfrângerea din Războiul de șapte ani.)

Răspunzând criticilor tânărului ministru canadian al justiției de atunci, Pierre Eliot Trudeau (tatăl actualului premier al Canadei), foarte asemănătoare cu cele adresate azi profesorului Andrei Marga de către ambasadorul Ucrainei la București, de Gaulle avea să spună: „Nu am nici o concesie de făcut și nici măcar un cuvânt de curtoazie de adresat dlui Trudeau care este adversarul faptului francez (recunoașterii realității istorice franceze – nn) în Canada”.

Peste ani, marele Charles de Gaulle avea să admită că a anticipat furtuna pe care urma să o declanșeze propoziția adăugată spontan la finalul discursului său, dar a simțit că trebuie să o facă întrucât tocmai asemenea gesturi nediplomatice și neprotocolare pot economisi decenii pierdute și împinge cu decenii înainte găsirea soluției la probleme aparent fără ieșire. Nu își imagina, socotesc eu, că fosta Canadă franceză ar putea deveni un stat independent, dar credea că este just, fezabil și durabil ca populația francofonă a Canadei să primească recunoașterea drepturilor sale culturale, precum și a celorlalte drepturi conexe acestora. Și acolo s-a ajuns.

Profesorul Andrei Marga, probabil cel mai mare istoric al filosofiei român în viață, fost rector al Universității Babeș-Bolyai, fost ministru al educației și fost ministru de externe, cu o imensă recunoaștere în lumea academică internațională, autor a mai multor cărți decât au citit criticii săi, nu a vorbit ca oficial român, ci ca simplu cetățean, liber să gândească și să își exprime opiniile. Pentru săvârșirea acestui „delict de opinie” unii îl văd susceptibil de sancțiune penală. Este vorba chiar despre acei „unii” care ne spun că ne apără valorile și se luptă pentru a salva democrația europeană amenințată de „războiul barbar, neprovocat, nejustificat și ilegal” pornit de Rusia în Ucraina.

Dar să vedem ce a afirmat, de fapt, Andrei Marga. Profesorul clujean a formulat următoarele patru idei: 1. Conflictul din Ucraina nu se poate încheia decât printr-o înțelegere care să implice Rusia, SUA, Ucraina, Germania, Uniunea Europeană, China. Indiferent de cine „învinge”, nu va fi pace în Europa dacă nu se iau în seamă interesele de securitate ale fiecărei părți. Oricum, europenii vor fi cei care vor achita facturile de orice fel. 2. Ar trebui trase consecințe și din faptul că Ucraina este în granițe nefirești. După toate criteriile istorice și demografice, ea are de cedat teritorii vecinilor, în granițele cunoscute: României – Bucovina și județele, Ungariei – Transcarpatia, Poloniei – Galicia, Rusiei – Donbasul. 3. Nu au suport iluziile, căci, în Ucraina actuală, până la democrație este un drum. 4. România nu are ce căuta în acest conflict. Ea nu ar trebui să înfrunte vreo criză în plus, fie ea și energetică, din cauza conflictului.”

În exact aceeași zi în care dl Marga formula aceste gânduri la o conferință publică susținută la Alba Iulia, eu însumi, fost ministru de externe, fost Președinte la Adunării Parlamentare a OSCE, fost raportor special ONU pentru drepturile omului, fost președinte al delegației Parlamentului european pentru relația cu Ucraina și fost raportor permanent al Parlamentului european pentru relația cu Rusia, terminam de redactat și trimiteam organizatorilor Conferinței de la București referitoare la probleme ale securității, un text privind „Securitatea și reziliența la Marea Neagră în contextul războiului din Ucraina” (text pe care nu am mai avut posibilitatea să îl prezint conferinței întrucât la cererea MAE am fost exclus din secțiunea organizată pentru a trata tema respectivă). Textul includea următoarele idei (altminteri reluate sau dezvoltate din luări de poziției mai vechi):

  1. În istoria relațiilor internaționale ceea ce contează este jocul intereselor și dinamica raporturilor de putere. Interesele în concurs și puterile în contrapondere sunt variabilele esențiale de care depinde evoluția relațiilor internaționale. Nu putem dobândi securitatea dacă nu ținem seama de interesele tuturor jucătorilor, astfel cum fiecare dintre aceștia și le definește. Nu putem face ca securitatea să dureze dacă nu realizăm și conservăm echilibrul de putere între jucătorii titulari de interese.”
  2. O Rusie ale cărei interese geostrategice sunt satisfăcute la un nivel rezonabil este o garanție de securitate superioară celei reprezentate de o Rusie revizionistă cu degetul permanent pe trăgaci.”
  3. În măsura în care este gata să recunoască interesele vitale ale Rusiei, Occidentul colectiv trebuie să negocieze cu fermitate garantarea lor, în condițiile în care, la rândul său, Rusia trebuie să ofere garanții privind menajarea intereselor celorlalți actori aflați în joc.”
  4. Se impune organizarea, sub egida ONU sau / și a OSCE, a unei conferințe internaționale privind Ucraina, la care să participe membrii permanenți ai ONU, statele vecine ale Ucrainei și, eventual reprezentanții UE, și care să stabilească atât condițiile de bază ale păcii în regiune, cât și garanțiile internaționale acordate Ucrainei, în contextul asumării statutului de neutralitate de către aceasta.Acordarea garanțiilor va trebui să aibă loc pe bază de reciprocitate, Ucraina angajându-se, la rândul său, să adopte politicile necesare pentru a susține viabilitatea arhitecturii de securitate convenite în regiunea Mării Negre și, în general, în vecinătatea sa.”
  5. Ideea că o astfel de luptă cu un asemenea obiectiv este esențială pentru apărarea valorile noastre (euro-atlantice) și securitatea noastră (a UE și a statelor membre ale NATO) aparține exclusiv de domeniul retoricii. Niciodată Ucraina nu a atins standardele europene în domeniul democrației, statului de drept și drepturilor omului, ea având încă mult de lucru pentru a ajunge la nivelul acestora. Faptul este consemnat în toate evaluările Consiliului Europei, OSCE și UE.”
  6. Asigurarea păcii la Marea Neagră prin asigurarea echilibrului de putere în regiune, cere existența unui stat ucrainean suveran și independent, civic și multicultural, neutru și descentralizat (federalizat). Cu privire la frontierele acestui stat se poate invoca principiul integrității teritoriale. Nu trebuie uitat, însă, că, în dreptul internațional, acest principiu se află în concurență cu principiul autodeterminării. Or, autodeterminarea popoarelor europene s-a bazat pe criteriul naționalității; adică pe criteriul etno-cultural. Constituirea RSS Ucrainene a avut la bază, însă, alte criterii. Este vorba despre criteriile sovietice ale solidarității transnaționale a proletariatului în lupta împotriva capitalismului atât intern cât și extern. De aici a rezultat o logică geopolitică și geoeconomică, constituțională și administrativă, pe care Ucraina le-a preluat ca succesor al RSS Ucrainene, în procesul desprinderii ei din URSS. Problema acestei moșteniri sovietice trebuie rezolvată. Aceasta implică transformarea Ucrainei dintr-un stat post-sovietic succesor al Ucrainei sovietice, într-un stat-națiune, evident, democratic, cu recunoașterea dreptului la autodeterminare, internă sau externă, după caz, al celor cărora acest drept le-a fost negat de fostul imperiu sovietic. Fără a se rezolva această problemă nu va fi securitate în regiunea Mării Negre, în Europa de est în general. Rezolvarea ei nu poate fi amânată pentru o dată ulterioară terminării actualului război; drumul către rezolvare trebuie început viguros, curajos, vizionar și consistent chiar acum.”

Coincidența opiniilor mele cu cele al lui Andrei Marga este izbitoare. Conspiraționiștii o vor pune pe seama apartenenței noastre la cine știe ce cabală putinistă. Propagandiștii năimiți din rândurile intelectualității coprofage și ai presei miluite vor răspândi ideea, iar idioții utili o vor crede. În realitate este vorba despre concluzii inevitabile atunci când realitatea este cercetată cu instrumentele gândirii libere care refuză atât narcisismul cât și autoamăgirea.

Ceea ce mă deosebește de profesorul Marga este faptul că domnia sa vorbește ca filosof, iar eu vorbesc ca jurist. Domnia sa evocă argumentele istorice, demografice și morale, iar eu le valorific îmbrăcându-le în haina conceptelor și principiilor juridice – integritatea teritorială și autodeterminarea, încercând sinteza acestora.

Nici profesorul Marga, nici eu nu am salutat vreodată intervenția militară a Rusiei în Ucraina. Eu unul, și nu am găsit nici un cuvânt al lui Andrei Marga care să spună altceva, am considerat și am argumentat public de ce soluția militară (indiferent cum o numim în limbaj comun sau o definim în termenii dreptului internațional) este inadecvată și regretabilă.

Alături de Secretarul General ONU, Antonio Guterres, am recunoscut, însă, realitatea preocupărilor Rusiei odată cu faptul că există și alte instrumente decât cel marțial pentru a li se adresa. De asemenea, pornind de la fapte care nu pot fi ignorate, am respins teza părtinitoare potrivit căreia intervenția militară rusă ar fi neprovocată și nejustificată; iar, în măsura în care a existat provocare sau justificare, ea poate fi condamnată din punct de vedere politic, dar condamnarea sub aspect juridic este discutabilă, căci războiul nu este interzis pur și simplu în dreptul internațional. Acțiunea rusă are caracter revizionist și încalcă principiul nerecurgerii la forță, dar pentru viitor trebuie să ne întrebăm cât de eficiente sunt organizațiile internaționale și cât de aptă este actuala ordine internațională pentru a convinge statele că recurgerea la instrumentele puse la dispoziție de ele este preferabilă recurgerii la forță? Nu cumva tocmai slăbiciunea ordinii internaționale actuale cu instituțiile ei este de vină (cel puțin în parte) pentru a se fi ajuns la război?

Ceea ce profesorul Marga caută și pentru ce profesorul Marga pledează este o pace durabilă și spune care ar fi unele dintre condițiile dobândirii ei. Decât să ne demonizăm adversarul, cu toții ar trebui să ne punem mintea la contribuție spre a găsi, cum spuneam, formula unei păci juste, fezabile și durabile. Nu mai are importanță cum am intrat în război. Important este cum ieșim din el. Precum și cum facem ca pacea să dureze.

În acest context, mulți șefi de state și de guverne occidentali, printre care chiar și președintele Biden, au făcut, în trecutul nu tocmai îndepărtat, aluzie la faptul că viitorul acord de pace va necesita și compromisuri incluzând „cedarea de teritorii”. Nu este profesorul Marga primul care o spune.

Ceea ce deosebește poziția lui Andrei Marga de poziția liderilor politici occidentali este claritatea criteriilor de aplicat (istoric și demografic), precum și lipsa ipocriziei și duplicității. Într-adevăr, atunci când amintiții lideri s-au referit la cedările teritoriale, public au lăsat ca Ucraina să stabilească în mod suveran care să fie acestea, iar nepublic au făcut presiuni asupra Kievului de natură a satisface exigențele ruse; iar asta fără a ține seama că așezarea statului ucrainean pe baze naționale (adică pe baza majorității etno-culturale care locuiește compact un anumit teritoriu) nu se poate realiza numai la est, fără a se realiza și la vest. Din două una: ori Ucraina rămâne în frontierele sovietice cu o organizare constituțională de tip sovietic, și atunci ea va avea problemele identitare care au condus la destrămarea URSS, cu consecința inevitabilă a restrângerii drepturilor cetățenești și, deci, a renunțării la democrație, ori ea se va așeza pe baze demo-culturale, cu schimbarea ordinii constituționale și, eventual, restituirea (nu cedarea) de teritorii sau recunoașterea dreptului la autodeterminare a comunităților etno-culturale care au ajuns să trăiască în Ucraina ca urmare a încălcării acestui drept de către URSS. Altminteri „cedarea de teritorii” sau „păstrarea de teritorii” sugerată de liderii politici europeni și americani, fără alt criteriu decât cel al tranzacției geopolitice optime, este și nedreaptă și sursă de insecuritate pentru întreaga regiune și chiar întreaga Europă.

Pentru a pune lucrurile în asemenea parametri limpezi și coerenți, profesorul Andrei Marga ar trebui omagiat, iar nu blamat.

Așa cum am afirmat-o în repetate rânduri, trecutul istoric nu este izvor de drept. „Drepturile istorice” pot fi invocate, dar nu exercitate. Exercitabile sunt doar drepturile care își au originea în tratatele internaționale. Celelalte pretenții fie nu sunt drepturi, ci argumente sau idealuri, fie sunt expresii ale unor abuzuri comise cu ajutorul forței. Nu trebuie să renunțăm nici o clipă la afirmarea a ceea ce impropriu se cheamă „drepturi istorice”, dar nu trebuie să le confundăm cu drepturile juridice și să insistăm în a le pune în executare altfel decât prin intermediul actelor de drept internațional.

Profesorul Marga, ca și mine, de altfel, nu îndeamnă la dezmembrarea prin forță a Ucrainei și redesenarea unilaterală a frontierelor statului ucrainean, așa cum îndemnase în trecut Hitler cu privire la Iugoslavia, invitând și pe vecinii acesteia să rupă hălci din ea (ceea ce, spre cinstea ei, România a refuzat), ci îi îndeamnă pe ucraineni să își conceapă viitorul în securitate, prosperitate și demnitate, înțelegând că pentru a le avea pe acestea ei trebuie să evite a profita de efectele turpitudinilor imperialismului sovietic. Faptul că Ucraina nu este vinovată de ocuparea unor teritorii istorice ale națiunilor vecine de către URSS, nu înseamnă că menținerea acestei ocupații, ca succesor al URSS și chiar ca semnatar în nume propriu al Tratatului de la Paris, care a consacrat în plan juridic privilegiul învingătorului, nu îi creează probleme de securitate ei și întregii regiuni din vecinătatea sa. Profesorul Marga îi spune cum poate scăpa de ele; spre binele ei și al întregii lumi.

Ce legătură are asta cu iliberalismul, nu știu. Dacă este adevărat că în orice țară trebuie să fie și un procent de adepți ai doctrinei iliberale, asta nu înseamnă că a stabili fundamente solide păcii și a te opune unui război care nu duce la altceva decât la lacrimi, sânge și suferințe pentru propriii cetățeni, este iliberalism. Mai degrabă este dovada că orice popor are și doza sa de imbecilism sau / și de lichelism.

Așa după cum observă unii comentatori, nenumăratele războaie care s-au purtat pe teritoriul Europei au condus adesea la stabilirea unor granițe arbitrare și, în acest sens, injuste. Corectarea lor prin forță aduce alte războaie și mizerii generale. Păcile rele prin care s-au trasat asemenea frontiere sunt, ca să folosim expresia fostului prim ministru britanic David Lloyd George, mai rele decât cel mai rău război, întrucât războiul cel mai rău are un sfârșit, în timp ce o pace rea își perpetuează efectele rele de la un război la altul la nesfârșit.

De aceea, la finele secolului XX omenirea a conceput alte soluții pentru corectarea păcilor rele decât transferul teritorial. Principalele idei au fost descentralizarea administrativă, autoguvernarea comunităților locale, devoluția, garantarea drepturilor culturale ale persoanelor aparținând minorităților naționale, spiritualizarea frontierelor, crearea de euroregiuni. Astfel problemele teritoriale se puteau rezolva fără modificarea frontierelor. În acest context am adoptat doctrina potrivit căreia românii care locuiau pe teritoriile lor istorice dinăuntrul și din afara frontierelor statului român se vor regăsi din nou împreună într-un singur stat (confederal) care se va numi Uniunea Europeană.

Este spiritul în care a fost negociat și semnat în anul 1997 Tratatul politic de bază între România și Ucraina. Cel mai amplu articol din acel tratat era consacrat tratamentului minorităților naționale. Tratatul, care nu exclude modificarea frontierelor, ci numai modificarea prin agresiune (rapt, acaparare, forță), permițând-o pe calea negocierilor politice (așa cum prevedea și Actul Final de la Helsinki), a fost asumat de către Guvernul României din care am făcut parte atât eu cât și profesorul Marga. Fost-a el respectat de Ucraina? Românii ucraineni zic că nu și cu toții o știm, chiar dacă guvernele care au succedat momentului în care tratatul a fost încheiat au închis ochii la aceasta.

Citez iarăși din textul cuvântării mele pregătite pentru Conferința de la București referitoare la problemele securității:

În anul 1997, ca ministru de externe al României, am declarat că securitatea și stabilitatea României depind de securitatea, stabilitatea, independența, suveranitatea și integritatea teritorială a Ucrainei. Cred și acum că aceasta a fost o declarație corectă, mai ales în contextul de atunci, când România nu era membru NATO și UE, și nici partener strategic al SUA, aflându-se în căutarea unui sistem de securitate în afara acestora,

Nu reiau argumentele pe care s-a bazat declarația. Pentru ca acea Ucraină, intrată după 2014 într-un război de secesiune la est, în Dombas, și la sud, în Crimeea, să rămână în securitate cu hotarele cu care s-a desprins din URSS, ea trebuia să se ocupe exclusiv de construirea unei națiuni civice și multiculturale ucrainene, aflată atât în afara sferei de influență ruse, cât și a alianțelor occidentale, respectiv „finlandizată”. Din păcate, nici Rusia, nici Occidentul colectiv nu au acceptat, în realitate, o asemenea soluție. Unii au căutat să aibă la Kiev un guvern pro-rus, care prin chiar această orientare era socotit ca fiind automat anti-occidental; alții un guvern pro-occidental, cu subînțelesul că era anti-rus. Securitatea noastră, în regiunea Mării Negre, depindea, de fapt, de existența unui guvern integral… pro-ucrainean.

Mă alătur observatorilor politici și experților americani, precum John Mearsheimer, Henry Kissinger, Jeffrey Sachs, Noam Chomsky, William Perry și mulți alții, care susțin că Occidentul a depășit linia roșie care despărțea aceste două orientări strategice permițându-le conviețuirea prin acceptarea multivectorialismului geostrategic al Ucrainei.

Acest multivectorialism nu putea dura, însă, chiar dacă puterile străine concurente l-ar fi îngăduit, fără reforme interne care să pună în concordanță o asemenea politică externă ucraineană cu ordinea constituțională internă. Asta însemna neutralitate în raporturile externe (ceea ce nu ar fi exclus integrarea în UE, în contextul favorizant al unui parteneriat strategic convenit între UE și Rusia) și federalizare pe plan intern (ceea ce implica descentralizare, devoluție și autoguvernare locală).

În 2014, Euromaidanul a apărut tocmai pe când UE convinsese Kievul să accelereze deplasarea pe o asemenea direcție. Dacă nu s-a întâmplat așa a fost și din cauza preferinței Occidentului colectiv pentru un stat ucrainean centralizat și condus autoritar, cu care putea lucra mai ușor, în condițiile în care acesta urma să fie avanpost occidental pe frontul cu rivalii euro-asiatici. Al doilea obstacol important a fost opțiunea americană neoconservatoare care în raporturile cu Ucraina a fost și este sintetizată în formula „totul sau nimic”, my way or highway.”.

Prin urmare, dacă Ucrainei nu i-au plăcut soluțiile secolului XX, nu avem altă cale decât de a ne întoarce la cele ale secolului XIX. În politica internațională, la fel ca în tango, pentru a dansa este nevoie de doi. Profesorul Marga o constată (inclusiv atunci când spune că la război și la inevitabilitatea unor cedări teritoriale a condus și refuzul aplicării acordurilor de la Minsk), fără a o dori. Dacă ce vedem în oglindă nu ne place, nu este vina oglinzii. Nu noi ne întoarcem în secolul XIX. Ucraina nu a plecat de acolo.

Mulți ne-au acuzat că încheind tratatul din 1997 cu Ucraina am fi cedat teritorii românești. Evident, este o inepție. Nu poți ceda ce nu ai. Teritoriile românești în discuție au fost cedate URSS (și Ucrainei sovietice) cu cincizeci de ani înainte și nu în baza Pactului Ribbentrop-Molotov, ci a Tratatului de pace la care parte mai erau și SUA, UK și Franța. Fusesem învinși în război și trebuia să plătim prețul.

Ironic este faptul că în 1997, Rusia, susținută de Occident, se opunea cu toată forța oricăror potențiale solicitări românești privind recuperarea unor teritorii istorice, dar totodată și încheierii unui tratat româno-ucrainean care să consacre Ucraina post sovietică drept succesor al URSS și al Ucrainei sovietice. Astăzi Rusia recunoaște că nu doar ea are teritorii de recuperat întrucât nu ar fi ucrainene și nu ar fi locuite de ucraineni; pentru asta este gata să susțină revizuirea vechilor tratate. Aceasta aduce în discuție dreptul la autodeterminare al comunităților etnice din Ucraina. Profesorul Marga nu propune, practic, decât ca dreptul să fie recunoscut în vederea obținerii unei păci durabile. Nu poți construi pacea încălcând drepturi.

În raportul meu întocmit pentru Consiliul Europei pe tema situației minorității ruse din Letonia, am făcut o distincție între minoritățile naționale și minoritățile imperiale (dominante). Cele dintâi au preexistat formării statelor națiune și când acestea au apărut ele au rămas în țesutul cultural al majorității etnice, așa cum scoicile marine au rămas în roca munților ridicați din mare. Cele din urmă au rămas pe teritoriul unor state națiune desprinse din imperiile multinaționale, ele fiind lăsate în urmă după retragerea acestora în alte frontiere. Membrilor tuturor acestor minorități trebuie să li se recunoască drepturi cetățenești și culturale în statele în care trăiesc, cu grija necesară ca acordarea lor să nu ofere minorităților imperiale revenirea la un statut dominant, respectiv să nu reînvie privilegiile imperiale ale majorității etnice a fostului imperiu.

Nici rușii din Donbas sau Crimeea, nici românii din Bucovina sau cei din Hotin ori Bugeac, teritorii luate de puterea sovietică de la Republica Moldova (Basarabia) și transferate Ucrainei în schimbul Transnistriei, nu se găsesc în aceste situații. Aceștia locuiesc pe teritoriile istorice ale comunității lor etno-culturale, teritorii care, împreună cu populația băștinașă, într-un fel sau altul, fără asentimentul lor sau, în cazul românilor, al națiunilor în care erau integrați și în mijlocul cărora se autodeterminaseră (națiunea română), au fost trecute în componența Ucrainei. Lucrurile s-au petrecut mai mult sau mai puțin la fel și cu polonezii (care, însă, au primit compensații teritoriale pe seama Germaniei) și maghiarii. Iată fapte care nu pot fi negate. Nu poate fi o crimă să le constați. Dimpotrivă.

Unde mergem mai departe, este o altă discuție. Nu se poate ajunge la pace fără să o purtăm și să îi oferim concluziile adecvate. Este tot ceea ce a cerut profesorul Marga și cred că nu doar orice român, ci și orice om de bună credință o cere.

Nu este de dorit să răvășim acum toate granițele Europei postbelice, dar moștenirea URSS trebuie administrată corect în conformitate cu aspirațiile naționale și nevoile de securitate ale tuturor europenilor. Dacă aceasta a dus la o confruntare militară între Rusia și Ucraina, noi nu avem a ne plasa de partea uneia sau alteia dintre ele. Despre această neutralitate vorbește și Andrei Marga; pentru ea am pledat și eu. Ceea ce nu înseamnă indiferență față de nevoia ca războiul celor două să se încheie cât mai repede iar soluțiile care duc la încetarea lui să se încadreze într-o arhitectură de securitate regională negociată și agreată de toți actorii regionali împreună cu principalii actori globali.

Nu este nici o legătură între această poziție și recrearea sferelor de influență în contrast cu politica de alianțe care ar caracteriza astăzi viziunea asupra ordinii universale. O alianță se caracterizează prin statutul de egalitate al membrilor, toți diferiți și toți egali, toți uniți și toți liberi. Când unul dintre egali este mai egal decât ceilalți (sic!), când interesele membrilor mici sunt ignorate de cei mari și când orice opinie autonomă este sancționată, abia atunci vorbim de sfere de influență. În acest sens mă întreb cine se apropie azi mai mult de profilul și logica sferelor de influență: NATO sau OCS, UE sau BRICS?

Profesorul Marga, parafrazând cumva maxima potrivit căreia acolo unde armele vorbesc muzele tac, a mai opinat că acolo unde se trage cu tunul democrația moare. Dacă privim la linșajul politic căruia îi este supus înțelegem câtă dreptate are. Democrația tăcerii impuse este pacea cimitirelor. Nu va trece, însă, mult timp și cei care azi ne pun pumnul în gură, vor plânge în pumni.

Reflectând post factum asupra efectelor discursului său de la Montreal, generalul Charles de Gaulle, avea să spună: „A fost un fenomen istoric care probabil era previzibil, dar care nu putea căpăta formă decât atunci când contextul o putea determina. Desigur, ca mulți alții, aș fi putut să mă sustrag cu câteva remarci politicoase și câteva acrobații diplomatice, dar când ești generalul de Gaulle nu ai drept de recurs la asemenea expediente. Ce am făcut, trebuia să fac!

Parafrazându-l pe general voi spune, la rândul meu: „Ca mulți dintre pigmeii lași și ipocriți care îl atacă azi, și Andrei Marga se putea sustrage de la a spune lucrurilor pe nume cu câteva remarci politicoase și acrobații diplomatice, dar când ești Andrei Marga nu ai dreptul să recurgi la asemenea expediente. Și Andrei Marga a făcut ceea ce trebuia să facă.”

Acum, că ceea ce trebuia spus s-a spus, rămâne cuvântului ca să își facă mai departe lucrarea cu puterea sa. De aceea au și speriat atât remarcile profesorului Marga.

P.S. Cât despre declarațiile ambasadorului Ucrainei în România, cu tot respectul, i-aș atrage atenția că în țara mea nu are nici un drept să pronunțe cuvântul „inadmisibil” cu privire la opiniile unui ministru român (fie acesta și fost demnitar) și cu atât mai puțin să amenințe cu acțiuni penale pentru delictul de opinie. Aceasta mai ales după câte a făcut și face România pentru Ucraina din 1991 și până azi. Dacă eu aș fi fost ministru de externe al României, în nici un caz nu m-aș fi dezis de predecesorul meu, ci astăzi ambasadorul ucrainean ar fi fost convocat la MAE pentru a da explicații. Ar fi o greșeală să conteze că în fruntea statului român vor fi mereu nevertebrate trădătoare.

Autor: Adrian Severin

Barajul de la Mihăileni, în blocaj din cauza ong-ului #rezist Declic: Recepția lucrărilor a fost revocată

21 sept.

Barajul Mihăileni din Hunedoara, construit în trei decenii și jumătate, a fost inaugurat cu fast în primăvara acestui an, însă recent procesul verbal de recepție a lucrărilor a fost revocat.

Lucrările la barajul Mihăileni de pe râul Crișul Alb au fost finalizate în luna martie 2022, la 36 de ani de la începerea construcției, însă, recent, procesul verbal de recepție parțială a investiției a fost revocat de Apele Române – Administraţia Bazinală de Apă Crişuri.

Între timp, organizația neguvernamentală Declic a chemat în instanță Apele Române și a obținut, la Tribunalul Cluj, atât suspendarea continuării lucrărilor la Acumularea Mihăileni, cât şi suspendarea efectelor hotărârii de Guvern prin care, în luna mai 2022, a fost aprobată exproprierea unor suprafeţe de teren a localnicilor pentru a se putea derula amenajare alacului de acumulare. Unul dintre motivele invocate de reprezentanții ONG-ului a fost faptul că autorizația de construcție necesară derulării proiectului datează din 1987, nefiind valabilă pentru lucrările efectuate în ultimii ani.

Corpul barajului – finalizat, lucrările la acumulare – blocate

Până la 31 martie 2022, potrivit Administrației Naționale a Apelor Române au fost finalizate: barajul, descărcătorul de ape mari, plotul de apă industrială şi microhidrocentrala, inclusiv montajul echipamentelor hidromecanice; drumul de exploatare de pe malul stâng, pe o lungime de 3,60 kilometri, devierea Drumului Naţional 74 din care s-au executat 3,52 kilometri (din totalul de 4,6 kilometri), trei poduri, un viaduct şi sediul de exploatare.

În procesul verbal de recepție se arăta că lucrările au fost executate în baza Autorizaţiei de construire nr. 69/2640 din data de 22 apeilie 1987 ,emisă de autoritățile județene din Hunedoara, valabilă pe o perioadă nedeterminată.

Până în anul 2023, autoritățile anunțau că urmau să fie finalizate şi celelalte componente ale investiţiei: devierea Drumului Naţional DN 74 Brad – Abrud pe o lungime de 4,54 kilometri; devierea a cinci kilometri din drumul de exploatare pe malul stâng al lacului de acumulare, cu podul peste râul Crişul Alb la coada lacului; strămutarea celor 5,5 kilometri ai liniei de înaltă tensiune care traversează lacul de acumulare; amenajarea traseelor torenţilor care se descarcă în lacul de acumulare în scopul reducerii colmatării acestuia cu aluviuni; amenajarea cuvetei lacului de acumulare în vederea ecologizării acesteia.

În urma deciziilor instanțelor, lucrările de amenajare a lacului de acumulare nu au mai putut continua. Administratorii barajului au decis revocarea procesului verbal de recepție a lucrărilor la investiție, arătând că în document nu au fost clar identificate şi enumerate măsurile de conservare a lucrărilor executate.

„Comisia va întocmi un nou proces-verbal de recepţie parţială în momentul identificării şi comunicării de către proiectant a măsurilor de conservare a lucrărilor executate”, se arăta în procesul verbal, citat într-o decizie a Tribunalului Cluj.

În prezent, mai multe procese între organizația neguvernamentală și autoritățile statului român vizează lucrările la Acumularea Mihăileni.

Barajul de pe râul Crișul Alb, început în anii ´80

Barajul şi lacul de acumulare de la Mihăileni, aflate la 15 kilometri de municipiul Brad, la limita judeţelor Hunedoara şi Alba, în comuna Buceș, au intrat în şantier din anul 1987, iar lucrările trebuiau finalizate în cinci ani, potrivit proiectului iniţial, din anii regimului Ceauşescu.

Acumularea de pe râul Crişul Alb a rămas, în schimb, unul dintre cele circa 30 de proiecte hidrotehnice începute înainte de 1989 în România şi nefinalizate în următoarele trei decenii. De această investiţie urmau să beneficieze comunităţile din zona Bradului, precum şi numeroasele uzine şi exploatări miniere din Apuseni, dispărute între timp.

Proiectul prevedea construcţia unui baraj pe râul Crişul Alb, cu o lungime de aproape 300 de metri şi o înălţime maximă de 24 de metri, precum şi amenajarea unul lac de acumulare cu un volum de peste 10 milioane de metri cubi, o suprafaţă de 110 hectare şi o lungime de 4,5 kilometri.

Amenajarea hidrografică de pe râul Crişul Alb a fost proiecată să producă 1,2 GW. În primii trei ani de la începerea lucrărilor, peste 60 la sută din lucrări au fost realizate, inclusiv cea mai mare parte din devierea DN 74, de 4,5 kilometri, aflată în prezent în şantier.

După 1990, acestea au stagnat în perioade lungi sau au avansat într-un ritm lent. În ultimii ani, Acumularea Mihăileni a rămas în conservare, iar singurele lucrări care au avut loc aici au fost de întreţinere a şantierului.

Statul român a alocat până în prezent peste 148,51 milioane de lei, pentru realizarea investiţiei, a cărei valoare totală a fost estimată la aproape 168 de milioane de lei, informau reprezentanții Apelor Române.

https://60m.ro/

O voce în deșert

21 sept.

Profesorul Andrei Marga, fost ministru la Învățământ și la Externe, a avut curajul să spună ceea ce este cu totul evident: teritoriul Ucrainei este un conglomerat etnic contruit prin raptul teritorial realizat de URSS-ul lui Stalin.

Declarația sa pe subiect:

„Ucraina este în frontiere nefirești. Ea trebuie să cedeze teritorii: Ungariei – Transcarpatia, Poloniei – Galiția, Romaniei – Bucovina și Rusiei – Donbas și Crimeea. Sunt teritorii ale altor țări, ne cramponăm, asta este, va fi conflict.

Şi închei cu aceasta, să fim foarte limpezi: cât timp nu se rezolvă printr-o discuţie şi cu America şi cu Rusia, Germania, Ucraina şi cu China şi nu se va ajunge la un acord, nu va fi linişte în Europa. Nefiind linişte, democraţia va suferi”.

A urmat cortegiul de colaboraționiști și devertebrați globaliști care au direcționat șuvoiul de poncifuri de tip „Slava”, între care s-au remarcat Cioroianu, Baconschi și actualul ministru, Aurescu. Adică experții în obediență, ineficienți și lipsiți total de viziune. De fapt, sunt printre cei care au transformat România într-o ficțiune geopolitică. Au dus vasalitatea la rang de virtute.

Bine, a intervenit și ambasada Ukr, semn că aceste vorbe „doare”.

Spre cinstea sa, Profesorul Marga și-a susținut punctul de vedere neclintit.

România are nevoie de astfel de glasuri care au curaj să spună lucrurilor pe nume!

https://60m.ro/

Vladimir Putin: Ucraina este pompată cu arme! Regimul de represiune din întreaga țară a fost consolidat în cel mai sever mod

21 sept.

Vladimir Putin se arată îngrijorat că Ucraina este sprijinită militar de Occident.

„Este evident că soluția de pace nu a fost pe placul Occidentului, prin urmare, după ce a ajuns la anumite compromisuri, Kievului i s-a dat o instrucțiune directă de a perturba toate acordurile”, a spus Vladimir Putin, în discursul său.

Drept urmare, după întreruperea negocierilor, Kievul a trimis pe front „noi bande de mercenari și naționaliști”, a adăugat președintele rus.

„Ucraina este pompată cu arme, regimul de represiune din întreaga țară a fost consolidat în cel mai sever mod, se desfășoară o politică de intimidare, teroare, violență, capătă din ce în ce mai multe forme teribile și mai masive, barbare”, a spus Putin.

Potrivit acestuia, moștenitorii „banderiștilor și pedepsitorii naziști torturează oameni, îi aruncă în închisori.”

„Mulți au fost forțați să devină refugiați, să-și părăsească casele, iar cei care au rămas sunt supuși unui tir cu rachete din partea militanților”, a continuat liderul de la Kremlin.

Rusia nu are dreptul „moral de a-i da pe cei dragi să fie sfâșiați de călăi”, a mai afirmat Putin.

https://60m.ro/

VIDEO// Mamele pesediștilor, înjurate la petrecerea tinerilor liberali: Cine e cu PeSeDe…

21 sept.

Antena 3 a difuzat, marți, o nouă înregistrare de la școala de vară a Tineretului Național Liberal, unde viitoarea generație de PNL-iști cântă sloganuri vulgare împotriva PSD-iștilor cu care se află la guvernare. „Ale, ale, ale / Cine e cu PeSeDe / Să le f***m mamele!”, cântă tinerii din PNL, potrivit filmărilor.

Anterior, în spațiul public au apărut imagini de la aceeași petrecere în care tinerii liberali strigau „PSD, m***e PSD”. Șefa TNL și-a cerut scuze, iar liderul PNL a cerut identificarea membrilor de partid implicați în scandările vulgare, în vederea sancționării acestora.

Petrecerea a avut loc pe 10 septembrie, în stațiunea Venus de pe litoral.

https://60m.ro/

SUA anunță că nu va recunoaște referendumurile din Donbas

21 sept.

Oficialii Statele Unite ale Americii au respins marți planurile de a organiza referendumuri în zonele controlate de Rusia în Ucraina și nu vor recunoaște niciodată vreo pretenție a Rusiei de a anexa părți din Ucraina, a declarat marți consilierul pentru securitate națională de la Casa Albă, Jake Sullivan, citat de Reuters.

Sullivan a mai spus că Washingtonul este la curent cu informațiile potrivit cărora Vladimir Putin ar putea ordona o mobilizare generală a populației și a spus că această mișcare nu ar face nimic pentru a submina capacitatea Ucrainei de a respinge agresiunea rusă.

Sullivan a spus că Moscova ar putea conduce referendumurile din Donbas, Herson și Zaporojia pentru a recruta trupe în aceste zone după ce a suferit pierderi importante pe câmpul de luptă.

Sullivan a calificat referendumurile anunțate pentru week-end-ul viitor drept un afront adus principiilor suveranității și integrității teritoriale.

„Dacă acest lucru se va întâmpla, Statele Unite nu vor recunoaște niciodată revendicările Rusiei cu privire la orice părți ale Ucrainei pretins anexate. Nu vom recunoaște niciodată acest teritoriu ca fiind altceva decât o parte a Ucrainei. Respingem fără echivoc acțiunile Rusiei”, a declarat Sullivan.

https://60m.ro/

Iohannis, la funeralii – „Mai degrabă ne-am simțit reprezentați de Principesa Margareta”

21 sept.

Reacții acide la adresa președintelui Klaus Iohannis, după ce a postat pe Facebook un mesaj legat de funeraliile Reginei Elisabeta a II-a.

Am participat astăzi la funeraliile de stat ale Majestății Sale Regina Elisabeta a II-a și exprim, încă o dată, în numele poporului român, profunda noastră compasiune pentru această grea pierdere. Majestatea Sa Regina Elisabeta a II-a și-a servit patria și întregul Commonwealth cu cea mai mare dăruire, fiind o sursă de inspirație nu doar pentru poporul britanic, ci pentru întreaga lume. Suntem alături de poporul britanic și Familia Regală în această perioadă de adâncă durere și aducem un pios omagiu memoriei și vieții Majestății Sale, a scris Iohannis, atașând și imagini.

Numeroși internauți au reacționat. Iată câteva dintre comentariile lăsate de români la postarea sa:

Alexandru Pomana

Ti-a fost usor, ca nu a trebuit sa vorbesti.

István Boncz

Alexandru Pomana Invia regina pana termina propozitia.

Epurescu Izabela

Mai degraba ne-am simtit reprezentati de Principesa Margareta decat de un presedinte fan pe se de.

Elena Todoran

Da așa e. Tare mi-ar fi plăcut că și despre domnia voastră să se spună la fel dar din păcate pentru noi poporul român sunteți un dezastru ,ne-ați dezamăgit enorm

Marcel Tavi Balint

„și-a servit patria și întregul Commonwealth cu cea mai mare dăruire”…
Ceva ce niciodată nu o să se spună despre dumneavoastră în această țară.

Tinel Dimache

O să venim și noi la tine

Razvan Duta

Sa o anuntați pe soție ca nu era la poza pentru revista Vogue..ca era cam zâmbitoare!!!!

Adrian Ratan

Dacă ai avea măcar 10% compasiune pt România cat ai pt Anglia sau alte tari mare lucru ar fi ,dar nu cred !!!!!

Iulian Câcău

Aici este totul pe modul plăcut de dumneavoastră si anume : SILENT!

Cristian Laze

,,Si-a servit patria” ….. hmmm …. da , adevarat , deci nu pentru poporul roman ar trebui sa fie o inspiratie ….daca stiti ,, Domnul Presedinte ” la ce ma refer

Zoltan Nagy

Degeaba ! …mai bine stateai acasa sa gasesti solutii pentru saracimea din Romania…pierzi timpul aiurea Klaus…! De ani de zile pierzi timpul aiurea prin Sibiu si excursii prin lume…

Valeriu Vasile

Și-a servit patria,bine zis,tu Iohanis, pe cine servești?Că pe noi românii în niciun caz!!!! Îmi provoci o…mare silă!!!

Valentina Welsh

Poate învățați ceva. Problema este ca va duceți boi și va întoarceți vaci! In afara de evenimentul in sine care bineînțeles ca a fost repetat de-a lungul timpului, prezenta oamenilor arată respectul pe care l-a căpătat acest șef de stat! Voi ce respect aveți? Dacă ați muri mâine, cine ar veni la înmormântarea voastră? Învățați ceva? Nimic!

Maricel Cirnu

Regele MIHAI la vîrsta de 20 de ani a luat decizii mult mai ferme decât o faci d-le IOHANNIS la 60 de ani , trebuia să-ți vezi de fizica d-mneata

Claudiu Karloss

Tu lipseai Pizdelea de acolo🤦‍♂️🤦‍♂️🤦‍♂️ cred ca sa bucurat mult printul Charles ca le ai fost alaturi in momentele astea

Costel Duda

A fost frumos? Mai ales că nu ai spus nimic!

Vasile Toma

Ai invatat ceva din acest eveniment ?tot cu sapca si geaca rosie ai ramas !

Nicu Mihailescu

Ne bucurăm maxim , dar ca mor romani din cauza prețurilor nubspuneti nimic , va fost frica de suspendare si ati facut pact cu diavolu

Nicu Gaina

Degeaba ai fost acolo ca tot nu pricepi nimic.
Vei ramane in istorie un 0.

Gabriel Thg

O adevărată pierdere pentru poporul român este faptul ca nu ați însoțit-o până pe lumea cealaltă… păcat!

Sergiu Telbisz

Pe cuvânt: trec săptămâni întregi și uit că avem un președinte însă nu am uitat că există o Regină în Marea Britanie. Acum nu voi uita ca a existat un suveran model în Marea Britanie dar tot voi uita de președintele țării noastre.

Gogeamite Galigan

Nu mai vorbi tu in numele nostru!Tu nu faci parte din acest popor pe care il sapi constant!Daca vrem sa ne exprimam sentimentele o putem face singuri,nu avem nevoie de unul ca tine !

Aress Aress

Slab Președinte sunte ți !!! Nu ați făcut nimic in legătura cu corupții din Parlament și țara merge tot mai in jos !!! Sunte ți murdar ca și toți ceilalți de corupție !!!

Sorin Simionescu

Contractele ptr executarea deplasărilor speciale sunt clasificate. Astfel ne-am fi luat cu mâinile de păr ptr risipa banilor publici făcute de klaus!! Risipă da, rezultate canci!!

Andrei Bogdan

Numai noi nu servim pe nimeni și nimic. Niște paraziti și degete la costum sugând din pielea grasa a statului. Ar merita sa nu uitam cine suntem, asta cu aceste zile tragice.

O Mafalda se gudură pe la gardul puterii (I)

21 sept.

Victor Ponta este o enciclopedie ambulantă. Nu exisă subiect de pe lume despre care el să nu aibă o părere. Ucraina, gazele, căldura în case, salata de gândaci, economie, inflație, iodul, rachete, pensii, ce va fi peste 10 ani, care e geopolitica azi – omul știe tot. Are microfon permanent deschis la televiziunea lui Sebastian Ghiță, inculpatul fugar cum îl numea Kovesi, despre care nu se mai știe nici dacă mai e fugar, nici dacă mai e inculpat. Ponta își gestionează cu grijă aparițiile, sare de la un post la altul, ni se bagă pe gât de trei ori pe zi, ca Ampicilina. Flecărește câte-n lună și stele, se screme să aibă umor, face pe deșteptul, pozează într-un guru al politicii. Are iluzia că face un mare hatâr muritorilor de rând dacă-i lasă să se adape din puțul gândirii sale.

Problema lui Ponta nu se rezumă la telecomandă – dacă nu-ți convine, schimbi postul și basta. Chiar dacă există riscul să dai de el peste tot. Cazul Ponta este un subiect nu pentru că apare des la televizor. E treaba lui ce-și face cu banii și e treaba editorilor ce invitați își aleg.

Cazul lui Ponta este un subiect pentru că aparițiile sale arată un mod toxic de a face politică, acreditează flecărismul, bârfa ieftină, forma fără fond. A fost 16 (!) ani deputat, 5 ani lider al celui mai mare partid din țară și 3 ani prim-ministru și, pohta ce-a pohtit, candidat la președinția țării…A fost dat de pământ și-acum încearcă să repete suișul. Amușinează în stânga și-n dreapta, să vadă unde poate găsi o gaură prin care să intre iar în hora puterii. La fel a procedat și acum douăzeci de ani, când, din simpatizant PNȚCD pe la Buftea a ajuns să-și comande costume ca să intre în PSD. „Ce să fac mamă dacă ăștia m-au chemat?”

PREMIERUL FLECĂRELII PE CORIDOARE

Ponta crede că investiția masivă în imagine cu doi ani înainte de alegerile 2024 poate să-i acopere văgăunile de caracter și să-i șteargă pasivul dintr-o carieră politică umflată artificial.

Or, trebuie să nu uităm că Guvernarea Ponta este aceea în care puterea binomului s-a instalat definitiv, iar statul paralel a devenit cancerul democrației. Mistuit de o irepresibilă sete de putere, Ponta a forțat moțiunea de cenzură din luna aprilie 2012 doar pentru a ajunge prim-ministru mai devreme cu 6 luni. Alegerile aveau loc în decembrie și victoria USL era previzibilă, dar Ponta s-a grăbit să ajungă în fruntea bucatelor, cumpărând voturile PDL-iștilor împotriva propriului guvern contra promisiunii de a-i trece pe liste pentru alegerile din decembrie. Ceea ce s-a și întâmplat, un sfert dintre cei care au intrat atunci în Parlament pe listele PSD fiind foști PDL-iști. A fost prima mare lovitură dată de Ponta propriului partid, infuzia de pedeliști creând frustrări în rândul pesediștilor loiali.

Acum o ține langa cu performanțele din perioada în care a condus Guvernul. Era anul 2012, după doi ani catastrofali în care regimul Băsescu împinsese economia la un stadiu față de care orice măsură normală la cap însemna o creștere. Iar în sala mașinilor la Guvern a fost adus prin detașare temporară Florin Georgescu, care era prim-viceguvernator al BNR. Pentru că guvernarea nu putea fi lăsată pe mâinile imberbului Ponta, Florin Georgescu a fost convins să treacă la butoane măcar o jumătate de an, fiind numit viceprim-ministru și ministru al finanțelor publice, astfel că lui i se datorează de fapt măsurile cu care se tot laudă și acum Ponta.

Bolnav de un carierism devastator, Victor Ponta a guvernat atent exclusiv la imaginea și cariera sa. Își mutase biroul pe coridoarele parlamentului, unde-și făcea mai toată ziua de lucru, mereu în căutarea unor microfoane și camere tv, dând interviuri și declarații fel de fel despre te miri ce.

Scopul deciziilor sale politice majore era de a-și securiza (sic!) puterea cu orice preț. Câteva exemple.

În 2012 a încheiat rușinosul pact cu Băsescu, cu care acesta a defilat pe la Bruxelles spre a dovedi că vinovații pentru suspendarea sa și-au recunoscut greșeala; tot atunci Ponta a acceptat cu mândrie lista la fel de rușinoasă de la Barroso, act fără precedent în istoria UE, ca președintele Comisiei Europene să dea ordine în scris unui prim ministru-ghiocel dintr-o țară membră-colonie.

În fața asaltului lui Macovei, Phill Gordon et Co. pe tema „fraudei la referendum” (acuză care s-a dovedit o mare gogoriță), Ponta s-a dat la o parte, arătându-l cu degetul pe Dragnea, care – caz unic în lume – avea să fie condamnat pentru cu totul altă infracțiune inventată decât aceea trecută în rechizitoriul procurorilor. Un membru al acelui Guvern Ponta, ministrul de Interne Ioan Rus, a rămas în istorie prin torpilarea referendumului de demitere a lui Băsescu, declarând oficial că numărul de alegătorilor înscriși pe listele electorale este suficient de mare pentru a nu se realiza cvorumul; iar alt ministru din acel Guvern, Daniel Constantin de la Agricultură, a semnat constituirea ministerului ca parte civilă în dosarul binefăcătorului său Dan Voiculescu, lucru pe care-l refuzaseră toți miniștrii anteriori. Cu timpul, s-a dovedit că prejudiciul stabilit de DNA și însușit de Constantin fără crâcnire fusese special umflat, pentru a-i putea da varanului un deceniu de pușcărie. Ponta a fost complice la aceste decizii mizerabile.

În 2013, același Ponta, care-și asumase interimatul la ministerul Justiției după plecarea Monei Pivniceru, a desemnat-o în fruntea DNA pe Laura Codruța Kovesi, conform voinței sistemului, deși numele acesteia stârnise deja o ostilitate generală în spațiul public. Era oficializarea actului de naștere al câmpului tactic.

În 2014, l-a împins pe Crin Antonescu în mantinelă și s-a autopropus el drept candidat la președinție, deși înțelegerea în USL era să candideze fostul lider liberal. Altă ispravă a biografiei politice a lui Ponta este că în mandatul său de prim-ministru, fostul președinte al PSD și binefăcătorul său Adrian Năstase, căruia îi datorează un nemeritat start-up politic, a fost condamnat de două ori – caz unic în lume. Nu se punea problema ca premierul Ponta să „intervină în justiție”, ci ca Guvernul Ponta, susținut de o majoritate parlamentară covârșitoare, să stârpească statul paralel și să dinamiteze prin lege Câmpul tactic. Ponta n-a făcut nimic în acest sens, ba, dimpotrivă, cu șmecheria pe care o are în sânge, a întărit acest sistem, i-a transferat hoteluri și vile, a populat cu SRI-iști instituții ale statului, le-a mărit lefurile, pensiile, privilegiile etc, etc.

Pentru ca el să se mențină la suprafață, Ponta a trebuit să se lepede de Năstase, Dragnea și Antonescu, precum și de o mulțime de lideri locali importanți, care stânjeneau sistemul prin autoritate și notorietate.

OCTAVIAN STIREANU/http://cotidianul.ro/

Iohannis: Românii nu vor sta în frig şi nu li se va stinge lumina

21 sept.

Preşedintele Klaus Iohannis a declarat că trebuie evitată risipa de energie.

„Cred că a face economie într-o vreme în care criza energetică este evidentă, probleme în care ne dorim tranziţia verde, lucrurile sunt (…) destul de simple, trebuie să evităm să risipim energia. Când plecăm de acasă putem să permitem ca locuinţa să fie un pic mai rece, dacă plecăm putem să stingem lumina, dacă nu este nevoie să folosim anumite aparate electrice ele pot fi fără probleme scoase din priză şi aşa mai departe. Am mai spus-o şi cred că este bine să o repet: Nu ne dorim şi nu se va întâmpla ca românii să stea în frig, nu se va întâmpla să li se stingă lumina cum se spune, dar este un lucru natural şi foarte potrivit, foarte bun, etic, corect, în semn de solidaritate, să facem economii rezonabile acolo unde putem fiecare acasă şi toate aceste lucruri pe care le-am enumerat le practic şi eu la mine acasă”, a spus şeful statului.

El a mai spus că în România nu va exista o raţionalizare la energie.

„La noi, din istoria recentă venind, nevoia de raţionalizare automat induce teamă sau poate chiar panică, fiindcă unii dintre noi am trăit vremuri cu aşa numita raţionalizare. Nu va exista aşa ceva, dar este un lucru bun şi este corect şi cred că pot să o spun şi când am fost profesor de fizică am recomandat elevilor să economisească raţional. A trăi raţional nu are nimic de-a face cu raţionalizarea energiei sau raţionalizarea alimentelor în sens negativ. Nu risipim. Asta este soluţia cea mai potrivită. Asta se referă şi la instituţii publice. Este foarte uşor într-o instituţie publică să se stingă toate luminile noaptea când nu lucrează nimeni, cum este absolut posibil ca iarna, când toată lumea lucrează în birouri, să nu fie 27 de grade, ci poate 21 sau 22. Acestea sunt lucrurile pe care le ţintesc eu. Să nu risipim, asta înseamnă a economisi eficient. Sunt şi tehnologii moderne”, a afirmat Iohannis.

Preşedintele Klaus Iohannis a mai declarat că priorităţile bugetului pe anul viitor sunt aceleaşi ca până în prezent, şi anume dezvoltarea, investiţiile, sustenabilitatea, pensiile, salariile şi un trai decent, şi a subliniat că, în contextul actual complicat, trebuie „să nu ne întindem mai mult decât permite pătura”.

„Priorităţile sunt mereu aceleaşi: dezvoltare, investiţie, sustenabilitate, salarii, pensii, trai decent. Lucrurile nu vor fi absolut noi, temele pe care le-a prezentat coaliţia de la începutul guvernării vor rămâne în continuare temele centrale. Sigur, dacă la acestea nu se adaugă o situaţie care nu depinde de noi; dacă de exemplu preţurile pe energie cresc mai mult decât s-au făcut calcule până acum, acum trebuie adaptat acest obiectiv. Dar este la fel de bine posibil să scadă un pic şi atunci banii vor fi disponibili, sper eu, pentru lucrări de infrastructură, pentru investiţii care reprezintă cea mai bună variantă pentru a avea o creştere sustenabilă, adică o creştere care este continuă, nu într-o lună mai mult, pe urmă mai puţin. Lucrurile trebuie bine balansate şi trebuie să avem grijă în acest context complicat să nu ne întindem mai mult decât permite pătura, fiindcă nu ştim ce alte crize vor mai veni, nu ştim cum se va dezvolta situaţia pe frontul din Ucraina şi este foarte bine să fim pregătiţi să folosim banii de care dispunem pentru a permite creşterea economică, dar să nu folosim mai mult decât trebuie şi să rămânem într-un cadru macroeconomic sănătos”, a spus Iohannis.

Coaliţia de guvernare a început discuţiile despre bugetul de stat pe anul viitor, a anunţat, marţi, preşedintele PSD, Marcel Ciolacu, care a amintit că se urmăreşte ca acestea să fie finalizate în luna noiembrie.

Preşedintele Klaus Iohannis a mai declarat, că, având în vedere contextul actual, este „corect, rezonabil şi aşteptat” ca pensiile şi salariile să crească.

„Atâta vreme cât nu avem o previziune a bugetului pentru anul viitor, orice ar spune unul sau altul este o speculaţie. Însă pot să vă spun un lucru pe care eu personal l-am transmis liderilor coaliţiei. Având în vedere că suntem în criză energetică, avem foarte multe probleme în economie, avem şi o creştere economică, avem totuşi o inflaţie destul de mare, este corect, este rezonabil şi este aşteptat să crească şi salariile şi pensiile. În condiţiile în care inflaţia a ajuns, acum recent au fost date publicităţii datele, peste 15%, nu mi se pare rezonabil să fie refuzată discuţia pe creşterea salariilor şi pensiilor. Până la urmă, nu oamenii simpli trebuie să plătească pentru aceste crize şi Guvernul trebuie şi va identifica soluţii”, a spus Iohannis.

Potrivit şefului statului, cuantumul acestor majorări sunt chestiuni tehnice care vor fi cunoscute după calcule foarte aplicate.

„Acum, cu cât va creşte salariul minim, cu cât va creşte punctul de pensie şi aşa mai departe, acestea sunt chestiuni tehnice care vor fi cunoscute după ce se fac nişte calcule foarte aplicate, legate de bugetul care trebuie să realizeze aceste creşteri, şi vorbim clar despre bugetul anului 2023. Partea foarte bună pe care o văd este că, în pofida acestor crize multiple, pe care le tratăm cât putem de bine, avem o creştere economică substanţială şi, sigur, asta ne dă speranţa că vom avea pe salarii şi pensii o creştere care vine să compenseze într-o măsură rezonabilă creşterea preţurilor şi inflaţia pe care o avem”, a declarat preşedintele Iohannis.

Cotidianul RO

Succesul lui Andrei Marga la Alba Carolina

21 sept.

Adevărul scapă din laț și zboară peste lume cînd te aștepți mai puțin. Cazul afirmațiilor profesorului Andrei Marga, făcute la Alba Iulia într-o conferință prilejuită de lansarea unei noi cărți (Soarta democrației, apărută la Meteor Press), a scuturat bine de tot scena publică. Adevăruri istorice indiscutabile, dureroase pentru țara noastră, au fost ignorate de statul român, de politicieni, de presă și de istorici de dragul înrolării pe frontul anti-Putin condus de SUA și de țări europene cu forță economică. Andrei Marga și-a asumat să le spună de mai multe ori. Pînă acum, puțini oameni din România au evaluat cu seninătate situația, incluzînd în analiza lor istoricul teritoriilor românești din Ucraina precum și situația minorității noastre din țara vecină.

Marga a scos păduchii la suprafață: Baconski și Cioroianu

Au gîndit-o, au șoptit-o, dar de dragul (sau de teama!) politicii statului român s-au ferit să o rostească răspicat în spațiul public. Și dacă unii au făcut-o, ecoul a fost mic pentru că nimeni nu s-a gîndit să rostogolească pe post de mare scandal prin televiziuni și ziare. În fapt, știrea cu afirmațiile lui Andrei Marga a „explodat” mai mult din lipsă de subiecte și din prostie decît dintr-o preocupare care să lămurească populația asupra teritoriilor românești din Ucraina și asupra soartei războiului declanșat de invazia Rusiei.

Un site local (Alba24) a scos dintr-o conferință de presă de o oră a profesorului Marga doar cîteva propoziții, fără să știe că el mai făcuse afirmații aproape identice în alte articole și că nu erau noi și că au fost făcute în mai multe universități și capitale ale lumii de alți intelectuali și politicieni celebri. Pentru că afirmațiile lui Andrei Marga erau clare și pentru că toată presa din țara noastră este doar un amplificator de mesaje americano-europene și guvernamentale, toate televiziunile și ziarele s-au grăbit să o distribuie cu aerul că au descoperit o mare bombă, că profesorul a adus atingere politicii românești și integrității Ucrainei. Andrei Marga, fost ministru în diverse guverne, este totuși o persoană privată, departe de orice partid, un filosof de prestigiu care are curajul să gîndească liber. Presa s-a grăbit să-l taxeze, să umfle opiniile sale și să le transforme într-o abatere gravă de la „politica cu ochelari“ de cal a statului român.

Cotidianul.ro, citat în Franța

Efectul a fost extraordinar. În nici 24 de ore, toată populația României a aflat că guvernul țării și politicienii, inclusiv președintele au ignorat tratamentul minorității românești din Ucraina și că trec pe lîngă problema teritoriilor românești din această țară. Reacția celor doi foști miniștri de Externe ieșiți pentru o replică devastatoare abia că i-a obligat la o altă șifonare zdravănă, accentuînd astfel importanța afirmațiilor lui Andrei Marga.

Merită să introduceți pe Google numele lui Andrei Marga, alături de Ucraina, teritorii nefirești și cedare de teritorii și să vedeți cine apare pe lista combatanților. Multe  nume țin de propaganda oficială și de serviciile secrete românești, semn că prostia, slugărnicia și comanda îi împing pe mulți cam pe același drum. Cu acuzațiile lor au izbutit să-l ridice pe filosoful clujean la rangul de voce românească liberă, apărătoare a intereselor românești.

Concluzia acestui tărăboi provocat de obtuzitatea și superficialitatea vieții noastre publice este simplă și amuzantă. Nu toți cei care vor să te îngroape în rahat îți fac un rău. Uneori,  prostia lor te ridică deasupra tuturor.

Post scriptum:

Pentru cei care se mai pot trezi, reproduc afirmațiile filosofului român Andrei Marga, cetățean, liber, fără de partid, fără nici o oră de curs sau seminar la Universitatea Babeș Bolyai pe care a ridicat-o la nivel internațional, un intelectual cu operă „marcat” pentru Academia Română și pentru toți patrioții de ocazie aflați la cîrma țării noastre:

”Suntem aici cu o situație absolut specială și o supun cu toată răspunderea, Ucraina este în frontiere nefirești.

Ea trebuie să cedeze teritorii Ungariei – Transcarpatia, Poloniei – Galiția, României – Bucovina și Rusiei – Donbasul și Crimeea. Sunt teritorii ale altor țări.

Ne cramponăm, asta este, va fi conflict. Și închei cu aceasta, să fim foarte limpezi: cât timp nu se rezolvă printr-o discuție și cu America și cu Rusia, Germania, Ucraina și cu China și nu se va ajunge la un acord, nu va fi liniște în Europa. Nefiind liniște, democrația va suferi”.

CORNEL NISTORESCU/http://cotidianul.ro/

%d blogeri au apreciat: