Arhiva | 12:26 pm

Isărescu spune că în România nu avem recesiune: românii din provincie sunt bogați

15 nov.

Isărescu spune că în România nu avem recesiune: românii din provincie sunt bogați

Guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, a răspuns întrebărilor jurnaliștilor din conferința de presă care a avut loc luni la Banca Națională, cu ocazia prezentării raportului privind prognoza inflației în România pentru sfârșitul de an și 2023. El a spus că pe drumurile României „nu prea arată nici a recesiune, nici a poverty (sărăcie – n.red.)”, ci „consumul e mult mai mare decât investițiile”.

„Așa cum arată lucrurile acum, suntem călare pe situație, ducem inflația în jos cât putem”.

Reporter: Mulți români au început să economisească în dolari.

„Riscul lor, opțiunea lor. Sfatul nostru întotdeauna e să-și pună ouăle în 2-3 coșuri, și în lei, dolari, euro. Eu așa fac. Am fost recent în provincie, coloană după coloană, și pe o parte și pe alta, nu e doar în București. Nu prea arată nici a recesiune, nici a poverty (sărăcie – n.red.). Arată un singur lucru: consumul e mult mai mare decât investițiile. N-avem drumuri. Nu poți să-mi spui că sunt prea multe mașini, or fi, dar e o realitate, îți sare în ochi. Nu mai poți să privești, te orbesc farurile”.

Reporter: S-au înțeles băncile între ele pentru creșterea artificială a acestui indice? „Am observat că «le-am luat telefoanele sa vedem dacă au vorbit, calculatoarele». Vorbesc, comunică între ei, ce să facă? Cum vreți să stabilească, prin semne, telepatii?”. Guvernatorul BNR Mugur Isărescu a transmis un avertisment, luni, în privința prețurilor la energie.

„Nu e de glumă”, spune șeful băncii centrale, subliniind că majorările de tarife la gaze naturale și electricitate generează rapid un efect în lanț. Banca Naţională a României (BNR) a majorat la 16,3% prognoza de inflaţie pentru finalul acestui an şi estimează o inflaţie de 11,2% pentru sfârşitul anului viitor, potrivit datelor prezentate luni de guvernatorul BNR.

https://60m.ro/

Publicitate

Preşedintele Asociaţiei 15 noiembrie 1987 Braşov: Nimeni nu a fost tras la răspundere pentru ororile la care am fost supuşi, eu şi colegii mei, cei arestaţi, judecaţi, apoi alungaţi din oraş în doi ani de deportare, permanent chemaţi la securitate şi atent urmăriţi

15 nov.

Preşedintele Asociaţiei 15 noiembrie 1987 Braşov: Nimeni nu a fost tras la răspundere pentru ororile la care am fost supuşi, eu şi colegii mei, cei arestaţi, judecaţi, apoi alungaţi din oraş în doi ani de deportare, permanent chemaţi la securitate şi atent urmăriţi

Preşedintele Asociaţiei 15 noiembrie 1987 Braşov, Marius Boeriu, a transmis luni deputaţilor şi senatorilor să aibă curajul răspunderii şi să-şi facă datoria, menţionând că şi acum, la fel ca în 1987, pâinea şi căldura reprezintă o problemă, iar parlamentarii trebuie să rezolve această situaţie, relatează Agerpres.

„Sunt unul dintre cei din 15 noiembrie 1987, cei bătuţi şi umiliţi pentru că am avut curajul atunci să cerem ce astăzi ni se pare normal să avem. Am cerut pâine. Era pe cartelă şi o prindeam după cozi lungi la ieşirea din schimb, am cerut căldură pentru apartamentele reci, unde tremurau de frig copiii colegilor mei mai în vârstă. Eu aveam 20 de ani, am cerut libertate. Ca să avem toate acestea, am strigat: Jos Ceauşescu! În speranţa că braşovenii ni se vor alătura am cântat în marşul nostru Deşteaptă-te Române! şi doi ani mai târziu românii s-au trezit”, a afirmat Boeriu, în plen, la şedinţa comună solemnă consacrată comemorării a 35 de ani de la Revolta Anticomunistă de la Braşov din 15 noiembrie 1987.

El a spus că este greu de descris ce a îndurat, adăugând că nimeni nu a fost tras la răspundere.

„Lasă că îţi arătăm noi demonstraţie, îmi spunea un miliţian care mă bătea cu bastonul de cauciuc, lovind pe unde apuca, eu fiind legat cu cătuşe de calorifer. Nimeni nu a fost tras la răspundere pentru ororile la care am fost supuşi, eu şi colegii mei, cei arestaţi, judecaţi, apoi alungaţi din oraş în doi ani de deportare, permanent chemaţi la securitate şi atent urmăriţi”, a adăugat acesta.

Boeriu a subliniat că datorită participanţilor la Revolta de la Braşov în România funcţionează un Parlament, iar parlamentarii trebuie să-şi facă datoria faţă de români.

„Am rămas cum eram, oameni simpli, dar avem conştiinţa împlinirii noastre. Noi am devenit oameni ai istoriei, chiar dacă a durat două decenii până ne-au fost recunoscute meritele. Ce am făcut noi atunci ne-a marcat vieţile pentru totdeauna, dar nu ne pare rău, pentru că noi avem conştiinţa că şi datorită nouă vă aflaţi aici, că în România funcţionează un Parlament, că oamenii vă pot vota liber să-i reprezentaţi. Ştiu, şi acum pâinea e o problemă, căldura la fel, dar am câştigat libertate. Gândiţi-vă vă rog la ceea ce faceţi ca să ne bucurăm şi de pâine şi de căldură, alături de ceilalţi români. Dumneavoastră nu riscaţi nimic, nu vă leagă nimeni cu cătuşele de calorifer să vă snopească în bătaie. Aveţi o datorie faţă de noi şi de ceilalţi români care au avut curajul să se ridice în decembrie 1989, să aveţi şi dumneavoastră curajul răspunderii pe care l-am avut noi în 15 noiembrie 1987 şi să vă faceţi datoria”, a adăugat Boeriu.

El s-a referit la suferinţele îndurate de el şi colegii săi, spunându-le parlamentarilor să nu mai lase „oameni şi întreprinderi să moară”.

„Mă întreb adesea, nu numai eu, dar şi colegii mei care au suferit în anchetă şi deportare, dacă a meritat. Acum, când mă aflu în faţa dumneavoastră, simt că a meritat, dar câteodată, când văd cum merg lucrurile în România, mai am îndoieli. Risipiţi-le. Gândiţi-vă dacă se poate la colegul nostru Cornel Vulpe, pe care l-am văzut când ne urcau în dube la Braşov să ne ducă la Bucureşti şi m-am cutremurat cât de speriat şi bătut era. M-am gândit că am scăpat ieftin, el avea 17 ani şi l-au bătut cumplit pentru că purtase un steag tricolor în fruntea noastră. A fost uşor de identificat, a mai trăit 4 ani. Gândiţi-vă şi la ceilalţi colegi ai noştri, 33 la număr, care nu mai sunt printre noi. Faptul că atâţia dintre noi, cei care la 15 noiembrie 1987 au murit la vârste la care de obicei nu se moare, vă dă o imagine a ceea ce am păţit noi în beciurile miliţiei şi securităţii pentru ca dumneavoastră să vă aflaţi aici. A murit şi întreprinderea noastră – Uzina de Autocamioane Braşov. Nu mai lăsaţi oameni şi întreprinderi să moară, e în puterea dumneavoastră, sunteţi cei care purtaţi pe umăr greutatea unei ţări, aşa cum noi am purtat povara de a deveni liberi pentru o zi în plină dictatură”, a mai spus Boeriu.

https://60m.ro/

Întâlnirea CIA-SVR din Turcia: Moscova și Ankara confirmă că au avut loc „negocieri”

15 nov.

Întâlnirea CIA-SVR din Turcia: Moscova și Ankara confirmă că au avut loc „negocieri”

Fahrettin Altun, șeful departamentului mass-media și comunicații în președinția turcă, a confirmat că directorul Serviciului de Informații Externe al Rusiei, Serghei Naryshkin, și directorul Agenției Centrale de Informații din SUA, William Burns, au avut o întâlnire luni la Ankara.

„Confirmăm întâlnirea directorilor de informații ruși și americani din Turcia, care a fost organizată de Organizația Națională de Informații. Au fost purtate discuții cu privire la amenințările la adresa securității internaționale, inclusiv cele legate de posibila utilizare a armelor nucleare”, a spus el la NTV. televiziune.

Potrivit oficialului turc, Ankara „mulțumită eforturilor de mediere pentru care a avut loc anterior o întâlnire a miniștrilor de externe ai Ucrainei și Rusiei și a fost încheiat acordul de cereale, vor continua negocierile cu toate părțile pentru realizarea păcii”.

Consultările ruso-americane de la Ankara au fost confirmate anterior la TASS de purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov.

„Aceste negocieri au avut loc într-adevăr. Au fost propuse de partea americană”, a spus el, fără a preciza subiectul discuţiilor.

Presa de știri turcă a raportat anterior că întâlnirea dintre directorii Serviciului de Informații Externe din Rusia și CIA a avut loc la sediul Organizației Naționale de Informații din Turcia.

https://60m.ro/

Europa ne dă cu flit. România înțepenește în anticamera Schengen

15 nov.

Europa ne dă cu flit. România înțepenește în anticamera Schengen

Statele UE fac cu schimbul la blocarea României în Schengen. Ca să nu riște presiuni prea mari la adresa Olandei, chiar dacă este puțin probabil că acestea s-ar fi făcut, Suedia a decis să-i sară în ajutor și să anunțe și ea blocajul, spulberând, astfel  orice speranță și orice optimism al politicienilor noștri. Europarlamentarii spun că ei au făcut tot ce le stă în putință pentru a convinge țările Uniunii Europene și acuză tăcerea și absența oricărui lobby al președintelui, al premierului și al ministrului de interne.

Deși intrarea în Schengen ar însemna și riscuri mari pentru România, despre care vom vorbi zilele următoare, faptul că UE ne ține în anticameră fără niciun motiv spune multe despre statutul țării noastre în Uniunea Europeană. Este mai clar ca oricând că și noi, și bulgarii suntem cetățeni de categorie inferioară și că regulamentele Uniunii Europene nu au nicio valoare în cazul nostru.

După opoziția declarată și aproape legiferată a Olandei, iată că și Suedia i se alătură în demersul de a bloca cu orice preț intrarea României în Schengen. În fapt, cele două țări au mai făcut tandem și în 2011, când, la fel, s-au opus desființării controlului vamal pentru România. În 2017, a existat un trio al opoziției față de România, format din Germania, Franța, Finlanda și nelipsita Olanda. Critici la adresa României, pe motiv de MCV, care nu are nicio legătură cu Schengen-ul, au mai formulat, împreună, Germania, Franța, Olanda, Danemarca, Belgia, Suedia și Finlanda. S-a mai invocat corupția din țara noastră, deși cel puțin zece state UE dezvoltate au probleme mai mari decât România. Lucrurile sunt cât se poate de simple. Când nu vrei ceva, vei găsi la nesfârșit motive să nu faci acel lucru. Iar UE nu ne vrea, decât ca piață de desfacere și mână de lucru ieftină. Aversiunea asta față de România a fost însă cultivată intens, de-a lungul anilor, chiar de către politicienii români, de genul Monica Macovei, care ne-a spurcat pe unde s-a dus. Iar Laura Codruța Kovesi și-a construit și ea o imagine murdărind-o pe a României și punându-i eticheta definitivă de țară eminamente coruptă.

De ce se tem europenii ?

Din toate discursurile politicienilor din statele UE care nu ne vor în Schengen a reieșit un fel de îngrijorare, insinuându-se că România ar deschide granițele pentru hoardele de imigranți, care, apoi, i-ar cotropi pe ei. Eu cred că nu este vorba despre așa ceva. Mai degrabă intuiesc un complex de superioritate al europenilor față de niște sărăntoci, care nu reușesc, sub nicio formă, să iasă din propria mizerie. Să le spui că am avut trădători și vânzători de țară pe la conducere ar fi un nonsens, pentru că ne-ar replica faptul că noi i-am votat. Iar din complexul ăsta de superioritate mai apare și un soi de rasism, pe care românii care lucrează în afara țării, în special în Germania, îl simt din plin. Pe lângă toate acestea, discriminarea pare ceva inofensiv. Iar ipocrizia aia cu marea familie europeană este pur și simplu dezgustătoare, pentru că România nu a fost tratată nici măcar ca ruda săracă, ci, efectiv, ca un cerșetor zdrențuit care a venit să deranjeze masa bogaților.

”Proștii satului”

Europarlamentarul Maria Grapini susține că președintele României ar trebui să fie mai dur în declarații și să facă lobby puternic în toate țările UE. În schimb, în aceste momente tensionate, președintele tace. ”Aici intervine rolul foarte important al președintelui Klaus Iohannis, pentru că noi ne-am făcut treaba în Parlamentul European. Colegii suedezi au votat pentru intrarea României în Schengen. Președintele ar trebui să facă lobby de la om la om cu cei 26 din Consiliul European. Dacă nu vom intra, vinovat va fi Iohannis. Eu aș fi făcut turul țărilor și aș fi vorbit cu fiecare. Noi nu cerem favoruri, vrem să intrăm în drepturile noastre legale. Dar nu văd să se miște președintele, nu văd nici declarații în presa din România din partea lui, doar tace. Ar trebui să dea declarații, chiar dure, dar argumentate, să vadă ăia că nu suntem proștii satului. Nici premierul și nici ministrul de interne nu-și fac treaba. Noi am votat imediat intrarea în NATO a Suediei, necondiționat. Conducătorii noștri nu știu să facă acele deal-uri politice care se fac în toată lumea”, ne-a declarat europarlamentarul Maria Grapini.

National

Iohannis, MÂNĂ MOARTĂ!

15 nov.

Iohannis, MÂNĂ MOARTĂ!

Vom avea încă un șef al statului român care se va declara înfrânt de sistemul ticăloșit… Și tot după două mandate… Până atunci însă, ghinion, Klaus Iohannis mai are de îndeplinit o sumedenie de ”treburi prezidențiale”. Poate și în interesul poporului român, cine știe, dacă timpul îi va permite… Dar sigur pentru ca adevărații jucători mondiali aflați la ”masa geo-globală” unde se fac cărțile pentru această parte a lumii și nu numai să îi mai permită să rânjească și el, alături de ei, într-o fotografie de grup!

NATO nu mai face ”Rocada Prostănacilor”

Ca să aibă ce să arate ”loialiștilor” de acasă cum se bate el pe burtă cu ”greii” lumii! Dar mai ales ca să nu se trezească dureros din visul că ”jocul” lui încă mai contează. Chiar și acum când, poate cu excepția câtorva ”iohanniști” radicalizați, adevărații băieți deștepți ai sistemului știu foarte bine că Iohannis chiar că nu mai contează nici măcar în repartizarea marilor contracte de armament pentru înzestrarea Armatei Române. Șeful statului român fiind deja perceput ca o biată ”mână moartă” de către adevărații lideri occidentali care contează. Cei care deja își împart cele 2,5 procente din PIB-ul României, fără ca măcar să îl mai întrebe pe Iohannis ce părere are. În timp ce acesta continuă să se amăgească, deja de o manieră penibilă, cum i-ar juca de fapt el pe degete pe Biden, Macron, Scholz, Rutte, ”șmenuind” dosarele de la unul la altul și ”peticind” bugetele” cu noi și noi promisiuni.

Ciucă a primit ordin să ia și două submarine Scorpene, deși nouă ne trebuie U212A

Scorpene
U212A

Unele care pe el unul, pe persoană fizică nu îl costă nimic! Dar care conduc la asumarea obligației de devalizare a bugetului național cu noi și noi miliarde de euro. Pentru achiziția de tehnică militară despre care rapoartele informative ale principalelor servicii secrete ale țării avertizează deja că, pur și simplu, nu sunt necesare Armatei Române!

Ca la Citroen, pe vremea lui Ceaușescu…!

După seria de ”lovituri” privind ”unidirecționarea” contractelor de armament, în valoare totală de aproximativ 14 miliarde dolari până acum, strict către samsarii americani de armament, uite că a venit momentul dezvăluirii și ”filierei franceze”! Una care nu face decât să folosească exact aceeași ”rețetă” în ceea ce privește obedienta Românie. Ce este drept, cu un succes încă ”insignifiant” față de ”marele pot” pe care l-au ”umflat” până acum doar partenerii strategici de peste Ocean. Dar cum și Franța ne este partener strategic, Președinția lui Macron și-a întărit eforturile ca și companiile franceze de armament să ”smulgă” cât mai mult pot din ”prada” românească. Mai ales după ce Klaus Iohannis și Nicolae Ionel Ciucă au promis că vor ”sparge” din nou ”pușculița” bugetului alocat Armatei Române. Singura ”excepție” care însă din păcate nu face decât să întărească regula ”plății în avans a taxelor pentru parteneriat strategic” o constituie structura contrainformativă care și de această dată atrage atenția asupra ”capcanei” în care tocmai ce cad decidenții români. Ce este drept, de această dată una întinsă de un Paris care s-a săturat să tot aștepte ca România lui Iohannis să plătească singură ”tainul francez”. Așa că au început să acționeze cum știu ei mai bine…

Avem corvete doar în format machetă

Ca pe vremea când ne vindeau mașini Citroen depășite din punct de vedere tehnic, vechi, dar foarte scumpe, pe vremea lui Ceaușescu! Raportul informativ de ultimă oră intrat în posesia noastră documentând o nouă ”țeapă” pregătită bugetului Ministerului Apărării Naționale. Și asta după ce cam toată ”lumea bună” a sistemului a conștientizat deja că Naval Group nu este în stare să livreze, în graficul sumei de 1- 2 miliarde de euro, cele ”4 bucăți” corvete și fregate promise! În schimb, se angajează acum să livreze submarine – cea mai scumpă armă existentă! – în cadrul unui acord cadru de 1 miliard euro. Nu unul… Ci două submarine! Și asta în condițiile în care, după cum se avertizează în raport, numai logistica, pregătirea și muniția aferentă vor depăși în schimb suma de 3 miliarde euro. Deci, în contract vom plăti 1 miliard pentru 2 submarine! În schimb, prin anexele secretizate la acordul cadru, ne obligăm să achităm alte peste 2 miliarde euro, pentru ”logistică, pregătire, muniție…”! Mai mult decât atât, deja beneficiarii legali au fost avertizați de către experții militari că submarinele din clasa Scorpene nu sunt adecvate condițiilor platoului românesc al Mării Negre! Și uite cum, deși nici nu ne-am apucat încă de corvetele care ar fi trebuit deja finalizate, acum trecem direct la submarine! Dar pentru că, nu este așa, ”reevaluarea” amânării de către partea franceză a vizitei premierului Ciucă la Paris costă, mai cumpărăm înainte și niscai elicoptere, de ”doar” 150 milioane euro, să fie acolo…

Chile – Malaezia – India – Brazilia…

Da, se știe! Dar ce mai contează atunci când ”cineva” are interese financiare și politice uriașe…? Astfel că factorii de decizie de la București refuză, cu o încăpățânare demnă de o cauză mai bună, să deschidă ”plicurile galbene” prin care ar fi informați despre ”amănuntul” că ”francezii nu mai fac acest tip de submarin de 20 de ani”! Ca și despre faptul că prin contractul gata negociat, submarinele nu se vor face în România! Și nici măcar în Franța, care nici măcar ea nu mai este sigură dacă are sau nu mai are tehnologia! Astfel că ultimele submarine Scorpene au fost produse în… Brazilia!

Știa el Dîncu de ce a plecat…

Și achiziționate, cu imensele scandaluri de corupție aferente, de armatele din Chile, Malaezia, India și Brazilia… State care nu sunt membre NATO! Mai mult decât atât, Vasile Dîncu pare să fi ”dezertat” din fruntea MApN, pentru a nu fi apoi răspunzător penal, după lecturarea informării privind implicarea companiei producătoare Naval Group într-un imens scandal de corupție în Brazilia. Pe lângă anchetele nenumărate din Brazilia, inclusiv Parchetul Național Financiar de la Paris derulând propria anchetă privind ”paraîndărătul” din contractul de furnizare a 5 submarine către Armata Braziliană…

Nu e NATO… Nu e ONU… E Ursula!

Numai că, în timp ce mai mulți politicieni brazilieni și din Malaezia înfundă pușcăria pentru implicarea lor în achiziția de submarine de la Naval, Iohannis tocmai ce i-a promis președintelui Macron că și România va cumpăra două Scorpene! De ce..? Pentru că, după ce până și Iohannis s-a prins de ”abureala” cu preluarea conducerii NATO de la Stoltenberg, acestuia i s-a ”fâsâit” și planul de a ajunge la ONU, după ce ”valul republican” va mătura SUA. Numai că, ghinion, nu a fost să fie…

Macron i-a promis că îl face … Ursula!

În schimb, Macron nu a avut nicio ”greață” de a îi promite sprijinul francez pentru ca Iohannis să fie ”noua Ursula” din fruntea Comisiei Europene! Și ”mână moartă” de Iohannis a crezut din nou… Așa că deja i-a ordonat lui Ciucă să ia de îndată două submarine! Cele care costă ”doar” un miliard… Dar care au ”anexe” la contract de peste 3 miliarde euro…În timp ce expertiza tehnico – militară susține că Armatei Române i-ar trebui, dacă tot are bani de submarine, de U212A, ci nu de Scorpene!

National

Germania și Polonia au naționalizat activele Gazprom de pe teritoriile lor

15 nov.

Germania și Polonia au naționalizat activele Gazprom de pe teritoriile lor

Berlinul a anunțat naționalizarea filialei germane a gigantului rus, iar Varșovia a pus sub tutelă participațiile Gazprom la gazoductul Yamal

Berlinul a anunțat luni, 14 noiembrie, naționalizarea filialei germane a gigantului energetic rus Gazprom. Obiectivul anunțat: să salveze de la faliment acest furnizor de gaze, supraîndatorat și deja administrat de statul german. Această acțiune va garanta securitatea aprovizionării cu gaze în Germania, explică Ministerul Economiei într-un comunicat de presă. Astfel, Berlinul naționalizează pentru a doua oară în câteva luni un grup energetic lider, după ce a salvat deja Uniperul german, asfixiat de tăierile de gaze rusești, relatează Le Monde preluat de Rador.

Sefe, care a funcționat anterior sub numele de Gazprom Germania, are printre clienți utilități municipale și deține o cotă de piață în Germania de aproximativ 20%. Grupul deține și numeroase infrastructuri de transport și stocare a gazelor, inclusiv cel mai mare rezervor din Europa, situat în Rehden (Nord-Vest). Statul german preluase deja controlul companiei la începutul lunii aprilie, pe fondul exacerbării tensiunilor energetice dintre Rusia și țările occidentale de la invazia Ucrainei.

Acționar unic al Gazprom Germania, Gazprom a anunțat la 1 aprilie că și-a retras activele din filiala sa. Berlinul dorise să împiedice compania să cadă în mâini ostile, sau chiar să fie lichidată, și a încredințat compania Agenției Federale de Rețea (Bundesnetzagentur) timp de șase luni, redenumind-o Sefe. O declarație contabilă care datează de la sfârșitul lunii august precizează că Sefe are 1 miliard de euro capitaluri proprii și 3 miliarde de datorii, adică se află într-o situație de supraîndatorare. „Partenerii de afaceri și băncile au suspendat relațiile de afaceri cu compania sau sunt reticente în a intra în altele noi”, a spus Ministerul Economiei.

„Evitarea paraliziei”

Pentru a ușura situația financiară și a clarifica legătura de proprietate, Berlinul va efectua o manevră contabilă: capitalul, inclusiv rezervele, va fi redus inițial la zero, cu consecința că fostul acționar rus va pierde controlul, sub rezerva unor compensații care urmează să fie stabilite. Germania va injecta apoi 225 de milioane de euro în companie, devenind astfel „noul acționar unic”.

Berlinul intenționează, de asemenea, să majoreze la 13,8 miliarde de euro un împrumut de la banca publică KfW către companie, pentru a crește capitalul propriu prin schimbul datoriilor cu acțiuni. Aceste măsuri vor fi finanțate prin planul de sprijin de 200 de miliarde de euro decis la începutul lunii octombrie de Berlin pentru a-și proteja economia de criza energetică și care a fost criticat de mai multe țări europene.

Polonia, la rândul ei, a pus luni sub tutelă participația Gazprom la compania EuRoPol Gaz care administrează tronsonul polonez al gazoductului Yamal, a anunțat Ministerul Dezvoltării polonez. Gazprom controla 48% din această companie, față de 52% pentru statul polonez.

Această măsură, luată la solicitarea Agenției Naționale de Securitate (ABW, contrainformații), este „necesară (…) în special pentru a evita paralizia decizională a acestei companii și pentru a asigura securitatea infrastructurilor critice destinate transportului de gaze”, precizează într-un comunicat ministrul Dezvoltării, Waldemar Buda.

Gazoductul Yamal-Europa, deschis în 1994, leagă orașul Torzhok, din centrul Rusiei, prin Polonia, de Germania, pe o lungime de peste 2.000 de kilometri. Înainte de agresiunea rusă împotriva Ucrainei din februarie, a fost unul dintre principalii vectori ai furnizării de gaz rusesc către Europa. La sfârșitul lunii aprilie, Gazprom a suspendat complet livrările de gaze către Polonia în baza contractului Yamal.

https://60m.ro/

Autoritățile ucrainene au retras acreditările jurnaliștilor CNN și Sky News după ce au relatat din Herson

15 nov.

Autoritățile ucrainene au retras acreditările jurnaliștilor CNN și Sky News după ce au relatat din Herson

Mai mulți jurnaliști din presa străină și-au pierdut acreditările, din cauza încălcării regulilor de lucru în zona de luptă, relatează Statul-Major al Forțelor Armate ale Ucrainei.

„Recent, unii reprezentanți ai presei, ignorând interdicțiile și avertismentele existente, fără acordul comandanților relevanți și al serviciilor de relații publice ale unităților militare, au desfășurat activități de informare în orașul Herson, chiar înainte de finalizarea măsurilor de stabilizare. Astfel de acțiuni reprezintă o încălcare gravă a cerințelor ordinului comandantului-șef al Forțelor Armate ale Ucrainei nr. 73 din 03.03.2022, precum și a ordinelor relevante ale comandamentului militar”, potrivit comunicatului biroului de presă al Forțelor Armate. Statul-Major nu a precizat căror jurnaliști le-au fost revocate acreditările de presă.
Citeşte întreaga ştire: Autoritățile ucrainene au retras acreditările jurnaliștilor CNN și Sky News după ce au relatat din Herson fără aprobare

https://60m.ro/

Publicista americană Candace Owens: I-am dat 50 de miliarde de dolari lui Zelenski. De exact 50 de miliarde au cumpărat oligarhii ucrainieni proprietăți în Elveția

15 nov.

Publicista americană Candace Owens: I-am dat 50 de miliarde de dolari lui Zelenski. De exact 50 de miliarde au cumpărat oligarhii ucrainieni proprietăți în Elveția

Publicista americană Candace Owens acuză că cele 50 de miliarde de dolari date Kievului de către SUA au fost deja cheltuite pe proprietăți imobiliare în Elveția, relatează Pravda.ru.

„Doar de curând i-am dat lui Volodimir Zelenski 50 de miliarde de dolari, dar acum el cere mai mult”, s-a indignat Owens la postul american de televiziune Fox News.

Potrivit spuselor sale, este exact suma de bani folosită de oligarhii ucraineni în ultimele trei luni pentru achiziționarea de imobiliare în Elveția. Jurnalista este convinsă că ar trebui trimisă o comisie specială în Ucraina pentru a clarifica pe ce a cheltuit Kievul banii americani.

Candace Amber Owens Farmer (n. 29 aprilie 1989, StamfordConnecticutSUA) este o scriitoare conservatoare, prezentatoare de talk-show, comentatoare și activistă. În 2021, s-a alăturat companiei The Daily Wire⁠(d)unde este gazda emisiunii Candace, un podcast care dezbate subiecte politice.

https://60m.ro/

14 noiembrie: Lăsatul secului pentru Postul Nașterii Domnului

15 nov.


Postul Crăciunului este primul post din anul bisericesc și ultimul din anul civil. Din rânduielile bisericești aflăm că se lasă sec în seara zilei de 14 noiembrie, însă, dacă această dată cade miercurea, se lasă sec cu o zi mai înainte. Postul Nașterii Domnului a fost statornicit prin decizia Sinodului din 1166.
În mod obișnuit, cuvântul sec, din sintagme precum „lăsatul secului” sau „mâncare de sec”, este înțeles ca fiind sinonim cu uscat, fără grăsime, de post. „Lăsatul secului” ar însemna deci începutul vremii de sec, lăsatul postului. Și totuși, nimic mai fals ca această etimologie populară, în care accentul cade în primul rând pe calitatea mâncării, asa cum nu se întâmplă de fapt în învățătura sfinților părinti ai Bisericii.
Secul pe care îl lasã postul ortodox este seclum (saeculum), adicã lumea, în sensul de mondenitate, modã, obiceiuri lumești. E vorba aici nu de comunitate, de umanitate, ci de lumea care nu-l cunoaște pe Dumnezeu, de lumea în toată strălucirea ei de tinichea, despre care Hristos ne-a avertizat: „Eu mãrturisesc despre ea cã lucrurile ei sunt rele”. În ce constă această lume, o va spune si ucenicul cel iubit, Apostolul Ioan, în felul sãu unic prin simplitate si concizie: „Tot ce este de la lume, aceasta este: pofta trupului si pofta ochilor si trufia vietii” (1 Ioan 2, 16). El nu se referă aici numai la păcate, ci la toate lucrurile zadarnice care ne ocupă viata si ne consumă timpul. Nu omul este condamnat în cuvintele sfântului, ci nimicurile în care se risipește; ele alcătuiesc acum, mai presus de orice, lumea. Este tot atâta efemeritate în viata lumii, cât si într-un banal ziar de știri: astăzi îl parcurgi cu voluptate, pentru ca mâine sã nu mai facã doi bani. Poate cã acesta este și cel mai mare păcat al lumii: pierderea de timp, risipirea ei atât de pătimasă în deșertăciuni. Unul dintre cele mai tulburătoare versuri din Psalmi este si acesta: „Dumnezei sunteți, și toți fii ai Celui Preaînalt, dar voi ca niște oameni muriți…”
De aceea, lăsatul secului este mai întâi de toate un îndemn la reculegere, la reînnoirea vieții prin lăsarea păcatelor și a preocupărilor deșarte si prin întoarcerea spre Dumnezeu. Asa se spune în frumoasele cântări bisericești de post: „Ziua postului părăsire de păcate să-ți fie, suflete, și către Dumnezeu plecare și apropiere”. Postul este prin excelentă timp de rugăciune, de căință și mărturisire a păcatelor, de înfrânare, de răbdare și mai ales de iertare. Înfrânarea de la mâncarea „de frupt” este numai un aspect al postirii ortodoxe, cel văzut. Dar în Sinaxarul Sâmbetei Albe, vorbindu-se despre „marea luptă a postului”, se arată treptele sale, ca într-o scară: „Mai întâi dragostea și depărtarea minții de la lucrările și faptele necuviincioase; apoi însuși postul, dar să nu postim numai de mâncări, ci să postim și cu limba și cu ochii și, ca să spunem pe scurt, să ne oprim și să ne îndepãrtăm de la orice faptă rea”.
Părintii nu au încetat să atragă atenția, chiar în cele mai aspre cuvinte, că, înțeles doar ca efort alimentar, postul nu are nici o trecere religioasă: „De mâncare postind, suflete al meu, dar de pofte necurățindu-te, în deșert te lauzi cu nemâncarea… Ca un mincinos vei fi urât de Dumnezeu și demonilor celor răi te vei asemăna, căci nici ei nu mănâncă pururea…”; sau: „Eu, cel ce rămân neîndreptat în toate, în zadar mă bucur de oprirea mâncării, că n-a zis Domnul să fie postul de acest fel”.  Nici atunci când este revendicat de la etimologia lui siccus, referirea nu se face la calitatea mâncării (uscată, seacă), ci la sensul figurat al cuvântului, acela de cumpătare, sobrietate. În fond, nu mâncarea este condamnată prin post, ci neînfrânarea, necumpătarea, proasta ei folosință. Aceleași cântări de post vorbesc de „întunericul sațiului”. Masa de post trebuie să fie în primul rând cumpătatã, altfel „întunericul sațiului” poate la fel de bine să vină și din mâncarea de fasole…

Postul ortodox nu este așadar un exercițiu alimentar, o dietă „purificatoare”, asa cum se concepe în multe confesiuni ezoterice (după cum nu există în creștinism alimente necurate sau interzise). El reprezintă însă un act spiritual superior, acela de a corecta viețuirea imediată și instinctuală și de a orienta lumea după sensul ei înalt și singurul adevărat: acela de creație a lui Dumnezeu.

https://www.activenews.ro/

„Haiducii lui Dumnezeu”, atacați și azi de „Elie Wiesel”. 14/15 noiembrie 1957 – noaptea în care au fost executați luptătorii din rezistența armată anticomunistă de pe versantul nordic al Munților Făgăraș. NU UITĂM!

15 nov.

Conform mărturiei doctorului Nicolae Burlacu, sprijinitor al rezistenței armate anticomuniste, în noaptea de 14/15 noiembrie 1957, a avut loc execuția ultimului grup de luptători anticomuniști cu arma în mână din Munții Făgărașului – „Haiducii lui Dumnezeu.
Iată mărturia doctorului Burlacu, judecat în lotul luptătorilor din munți, a cărui condamnare la moarte a fost comutată în muncă silnică pe viață: „În noaptea de 14/15 noiembrie 1957, după schimbul santinelelor de pază, efectuat prin bătaie de clopot, am auzit lanțuri cunoscute: în dreptul ușii mele a tușit Ioan Chiujdea (Profesorul). Deci, era începutul sfârșitului. A tușit și în dreptul altor uși. Era semnalul de rămas bun. N-a mai fost adus înapoi. A urmat apoi Victor Metea (acesta a fost împușcat 5 luni mai târziu, în 23 aprilie 1958, din cauză că a refuzat recursul – nota redacției), și el tușind în dreptul ușilor. Apoi alte patru treceri cu lanțul și cu tușitul lui Laurian Hașiu, lui Gheorghe Hașiu, lui Nelu Novac și al lui Pop Jean. A urmat o pauză lungă, care nu se mai sfârșea. Ne așteptam și noi rândul. Văzând că pauza se prelungește prea mult am bătut în ușă și am cerut gardianului raport la ofițerul de serviciu. Acesta mi-a răspuns: „Ce mă, ești nebun? Să vină în miez de noapte ofițerul de serviciu?”. I-am spus categoric că, de nu se duce, voi face un scandal de ridic toată secția în picioare. Ofițerul a fost anunțat și după puțin timp am auzit zăvorul ușii. Conform regulamentului din închisoare m-am dus în fundul celulei cu fața la perete și cu mâinile la spate. După formalitățile de rigoare, mă întreabă: „Ce vrei, mă?”. „Vreau să fiu dus și eu cu cei din lotul meu!”. A rămas surprins că știu ce s-a întâmplat. „Stai aici, că stai bine! Vei muri atunci când vrem noi, nu când vrei tu”. (Ion Gavrilă Ogoranu, Brazii se frâng, dar nu se îndoiesc, vol. II, pag. 190, Editura Marineasa, Timișoara, 1995).
Luptătorii anticomuniști au fost prinși în urma unei capcane a Securității, prin trădarea profesorului Ioan Grovu. În anul 1955, au fost prinși luptătorii Ion Chiujdea și Laurean Hașu, Ioan Novac și Victor Metea, iar în primăvara anului 1956 avea să fie capturat Ioan Pop. În lotul partizanilor au fost incluși și principalii sprijinitori ai luptătorilor din munți: învățătorul Olimpiu Borzea, preotul Victor Dâmboi, țăranii Ionel Cristian, Gheorghe Borzea, frații Ion și Vasile Bucelea, Victor Șandru, precum și doctorul Pompiliu Stanciu, care avea să moară în arest în condiții suspecte. Membrii grupului de sprijin al luptătorilor anticomuniști aveau să primească pedepse cu închisoarea, fiind eliberați în anul 1964 din temnițele Aiud și Gherla. Singurul supraviețuitor al grupului de luptători anticomuniști din Munții Făgăraș avea să fie conducătorul acestuia, Ion Gavrilă Ogoranu. Legendarul luptător va fi prins de Securitate abia în 1976, la mai mult de 29 de ani de la executarea fraților săi de luptă.
Execuția luptătorilor a avut loc la închisoarea Jilava, grupul de execuție fiind comandat de căpitanul Gheorghe Sălceanu, aflat la dispoziția procurorului militar Gheorghe Cojocaru, secretar al Tribunalului Militar al Regiunii a II-a Militară. Ei au fost însărcinați să pună în executare sentința pronunțată în data de 26 august 1957 de un complet de judecată condus de sinistrul judecător militar Dragoș Cojocaru, cel care a condamnat nenumărate grupuri de luptători anticomuniști la ani grei de detenție și a pronunțat mai multe condamnări la moarte. În aprilie 1958, același grup de ucigași plătiți avea să-l execute pe dârzul anticomunist Victor Metea, care, condamnat la moarte fiind, a fost torturat timp de încă cinci luni, din cauza faptului că a refuzat să facă recurs.
Dumnezeu „a pedepsit aici pe pământ vânzarea de frați de atunci”
În data de 6 august 1957 (Schimbarea la Față), luptătorii condamnați au fost transportați la Jilava. Pe drum, echipajele de Miliție și Securitate au oprit la intrarea în Azuga, la un izvor de apă. Gardienii au dus apă și condamnaților, spunându-le: „Beți, măi băieți, că nu se știe care dintre voi vor mai bea din această apă”. Peste 30 de ani, trădătorul Grovu, recompensat de comuniști cu postul de director al liceului din Victoria, se îndrepta cu mașina spre București, însoțit de soție și de contabilul liceului. În dreptul izvorului, mașina a derapat. Singurul care a murit a fost Grovu. Dumnezeu „a pedepsit aici pe pământ vânzarea de frați de atunci”, avea să scrie Gavrilă Ogoranu.
Luptătorii din munți nu ar fi putut rezista fără sprijinul localnicilor. Peste 10.000 de țărani din Țara Făgărașului au fost arestați sau anchetați pentru gesturile lor creștinești de sprijinire a luptătorilor pentru libertate. Este o parte din epopeea rezistenței armate anticomuniste din Munții Făgăraș, a luptătorilor din munți pentru care, așa cum a spus unul dintre membrii grupului de rezistență făgărășean, Nicolae Mazilu, „libertatea a luat chipul lui Dumnezeu”. „Copiilor și nepoților să nu le fie rușine să se numească români”, spunea Ion Gavrilă Ogoranu.
Din păcate, în zilele noastre, există și luări de poziție denigratoare la adresa luptătorilor din munți, a celor care au menținut aprinsă în conștiința românilor flacăra speranței. Spre exemplu, psiholoaga Aurora Liiceanu consideră că: „Frustările și reprimarea, ca și tentația stereotipurilor, au fost, probabil, atât de mari încât doar o glorificare a rezistenței în general putea produce o imagine care să flateze orgoliul național. Glorificarea însă, cu discursul său excesiv, patetic, emoțional, adesea nemăsurat în nuanțe superlative, pasional, a impus conștiinței publice eroi aproape de neînțeles, lipsiți de substanța vieții, de acel amalgam complicat și subtil pe care individualitatea o are prin singularitate, ambivalență și consistență uneori contradictorie”.
Luptătorii din rezistența armată anticomunistă sunt contestați și de reprezentanții Institutului „Elie Wiesel” din România, pentru care evocarea luptătorilor anticomuniști din Munții Făgăraș, cei mai mulți dintre ei membri ai Frățiilor de Cruce, „reprezintă un risc pentru consolidarea unei democrații civice la care aspirăm”. Cel mai bun răspuns dat acestor denigrări a fost anticipat de Ion Gavrilă Ogoranu, care, într-un articol scris în 1991, afirma că „nu te întreba nimeni din ce partid ai făcut parte, ci dacă ești gata să lupți și să mori pentru țara asta. Problema coloraturii politice a fost o invenție a Securității de ieri și de azi pentru a ponegri și a dezbina. Steagul ce l-am apărat atunci a fost al națiunii române și nu al unei grupări partinice. Și apoi munții au fost la locul lor egal pentru toți tinerii acestei țări. Oricine se putea retrage să lupte în ei. Istoria însă va trebui să se mulțumească cu cei care, buni sau răi, n-au stat cu mâinile în sân, când țara se scufunda în întuneric și rușine”.
Memorialista închisorilor comuniste, mărturisitoarea Aspazia Oțel Petrescu, aprecia peste ani:

„Onoarea este un nimb pe care îl cucerești sau îl pierzi, depinde de câtă onoare ai. De n-ar fi decât atât, și rezistența își are sensul ei. Este un cavalerism românesc care va trece în legendă. Acum poți să-l accepți, poți să nu-l accepți, poți să-l admiri, sau dimpotrivă, să spui că a fost o tâmpenie și o lipsă de rațiune, o jertfă zadarnică, sau să spui, cum o fac unii, că au murit cu ghiotura ca proștii (sunt oameni care susțin și așa ceva), dar în timp va fi un nimb de legendă al unor oameni care au preferat să moară decât să renunțe la idealul lor, la crezul lor de-o viață, la lupta lor, pe care au considerat-o dreaptă”.

CCR face praf legea PNL care schimbă modul de contestare a amenzilor. E neconstituțională!

15 nov.

CCR face praf legea PNL care schimbă modul de contestare a amenzilor. E neconstituțională!

Legea care prevedea reducerea contestației amenzii contravenționale la un simplu formular a murit înainte de a se naște. Elaborată de liberali și votată cu două mâini de Camera Deputaților, legea a fost desființată de Curtea Constituțională chiar înainte de a fi promulgată de președinte. Sesizată de Avocatul Poporului în această speță, CCR a decis că prevederile actului normativ se bat cap în cap cu alte legi și că aplicarea acestuia este, practic, imposibilă.

Introducerea a două subpuncte în actul normativ privind regimul juridic al contravențiilor, materializată printr-o nouă lege elaborată de PNL și votată de Camera Deputaților, a avut atâtea nereguli și a creat atâta haos încât poate constitui un record absolut în acest domeniu. În drum spre promulgare, legea a fost contestată de Avocatul Poporului la Curtea Constituțională, care, practic, a desființat-o.

Pe scurt, sub pretextul că ar degreva instanțele de dosare, liberalii au redus posibilitatea de a contesta o contravenție cu valoare de până în 3.000 de lei la completarea unui formular, fără posibilitatea audierii martorilor și fără posibilitatea de a contesta sancțiunea complementară, cea mai frecventă fiind suspendarea permisului de conducere.  Avocatul Poporului a semnalat la CCR că reglementarea aduce atingere prevederilor art. 1 alin. (5), ale art. 21 și ale art. 24 din Constituție, referitoare, pe de-o parte, la lipsa de previzibilitate și claritate a normei legale, iar, pe de altă parte, la accesul liber la justiție, dreptul la un proces echitabil și dreptul la apărare. Instituția arată că dreptul la apărare conferă oricărei părți implicate într-un proces, potrivit intereselor sale și indiferent de natura procesului, posibilitatea de a utiliza toate mijloacele prevăzute de lege pentru a invoca în apărarea sa fapte sau împrejurări. Acest drept presupune participarea la ședințele de judecată, folosirea mijloacelor de probă și invocarea excepțiilor prevăzute de lege.

Nereguli pe toată linia

Potrivit Deciziei CCR, în legea criticată de Avocatul Poporului se folosesc alternativ termenii „petent” și „contravenient”, însă fără să prevadă posibilitatea părții vătămate de a face plângere în ceea ce privește despăgubirea și nici posibilitatea celui căruia îi aparțin bunurile confiscate, altul decât contravenientul, de a face plângere în ceea ce privește măsura confiscării. ”Totodată, Curtea reține că art. 5 alin. (4) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 permite legiuitorului să stabilească și alte sancțiuni principale, dar și complementare, prevăzute în acte normative speciale. Aceasta este situația în cazul contravențiilor rutiere, în ipoteza în care contravenientului îi este aplicată sancțiunea principală a amenzii contravenționale, dar și una sau mai multe sancțiuni complementare prevăzute de art. 96 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice. Or, legea criticată nu face nicio referire la posibilitatea de a ataca sancțiunile complementare aplicate”, se precizează în Decizia CCR.

Se anula dreptul la apărare

Prin modul în care sunt redactate, dispozițiile articolelor din lege sunt neclare cu privire la probele pe care le pot aduce petenții în procedura simplificată instituită de legiuitor, ceea ce
conduce la imposibilitatea de aplicare a acestora de către părți și de către instanța judecătorească, susține CCR. Totodată, Curtea a mai reținut că este de necontestat faptul că legiuitorul poate limita numărul căilor de atac, însă, prin norma legală criticată, se elimină singura cale de atac, și anume recursul. ”Curtea constată că pragul valoric de 3.000 de lei al sancțiunii dispuse prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nu poate reprezenta o justificare obiectivă și rezonabilă pentru interzicerea accesului la calea de atac a apelului reglementată deja de art. 34 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001”, se mai arată în Decizia CCR prin care declară neconstituțională legea dată de liberali.

National

Se împlinesc 35 de ani de la Revolta anticomunistă de la Brașov

15 nov.

O amplă revoltă populară îndreptată împotriva autorităţilor comuniste a avut loc, la Braşov, la 15 noiembrie 1987, la care au participat muncitorii uzinelor de tractoare şi camioane, alături de care au venit şi muncitori de la alte întreprinderi braşovene, precum şi o mare parte a populaţiei oraşului. În aceeaşi zi erau programate alegerile de deputaţi din Marea Adunare Naţională, potrivit lucrării „Istoria României în date” (Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2003).

Revolta s-a declanşat la Uzina de Autocamioane ”Steagul Roşu” din Braşov printr-o grevă spontană, începută în data de 14 noiembrie, noaptea, la schimbul III, conform site-ului Asociaţiei 15 Noiembrie 1987, https://crosul15noiembrie.ro/. Muncitorii şi-au primit salariile mult micşorate, fără a le fi oferită nicio explicaţie de către conducere, astfel că, cei care intrau în schimbul III au refuzat să înceapă lucrul, potrivit site-ului https://www.memorialsighet.ro/. În cursul dimineţii următoare, respectiv la 15 noiembrie, celor din schimbul III li s-au alăturat colegii care urmau să intre în schimbul I.

Adunaţi în faţa Palatului Administrativ, unde se afla conducerea întreprinderii, cei aproximativ 400 de oameni au pornit spre sediul Prefecturii oraşului, pe traseu alăturându-li-se şi alţi braşoveni. Trecând pe strada Poienelor, Calea Bucureşti, Bulevardul Lenin (astăzi Bulevardul 15 Noiembrie), mulţimea, al cărei număr ajunsese deja la câteva mii, a cântat ”Deşteaptă-te, române!” şi a scandat, pentru prima dată în România, ”Jos dictatura!”, ”Vrem pâine!”, ”Jos Ceauşescu!”, se arată în volumul ”Istoria României în date” (2003). Refuzul autorităţilor comuniste de a dialoga cu demonstranţii a provocat luarea cu asalt a sediului Comitetului Judeţean al Partidului Comunist Român, unde oamenii au descoperit alimente de negăsit în magazinele din ţară, ceea ce le-a sporit indignarea, menţionează Florin Constantiniu în cartea ”O istorie sinceră a poporului român” (2008). Portretul dictatorului Nicolae Ceauşescu a fost doborât de pe frontispiciul clădirii şi incendiat, împreună cu steagul roşu al PCR.

Luate prin surprindere, autorităţile au reacţionat cu o întârziere de 3-4 ore, astfel că intervenţia celor 1.000 de miliţieni a eşuat. S-a recurs, însă, la sprijinul trupelor speciale de securitate, care au înconjurat întreaga zonă centrală, reuşind să ţină situaţia sub control. În faţa baricadei Securităţii, mulţimea s-a dispersat. Între timp, la Întreprinderea ”Steagul Roşu”, a fost organizată o adunare la care au fost convocaţi toţi muncitorii rămaşi, în care participanţii la manifestaţie au fost catalogaţi drept ”huligani” cu ”intenţii criminale”, cerându-se ”pedeapsa maximă”, inclusiv ”pedeapsa capitală”, se arată pe https://www.memorialsighet.ro/.

Au început, apoi, represiunile împotriva participanţilor. În perioada 16-25 noiembrie 1987, peste 193 de persoane au fost cercetate în legătură cu manifestaţia din 15 noiembrie. Anchetele s-au desfăşurat la Braşov şi apoi la Bucureşti. În 22 noiembrie, trei studenţi de la Facultatea de Silvicultură din Braşov – Cătălin Bia, Lucian Silaghi, Horea Şerban – s-au solidarizat cu mişcarea muncitorilor, protestând împotriva arestării acestora, prin expunerea, în faţa cantinei din Complexul studenţesc, a unei pancarte pe care scria ”Muncitorii arestaţi nu trebuie să moară!”. Au fost imediat arestaţi şi anchetaţi. Exmatriculaţi din facultate, ei au fost trimişi în oraşele natale unde au fost angajaţi ca muncitori necalificaţi. Au fost reînmatriculaţi în septembrie 1989, potrivit https://crosul15noiembrie.ro/ şi https://www.memorialsighet.ro/.

La 30 noiembrie 1987, s-a încheiat urmărirea penală a participanţilor la revolta din 15 noiembrie, 61 de persoane fiind trimise în judecată pentru „ultraj contra bunelor moravuri” şi „tulburarea liniştii publice”. În cadrul sentinţei penale din 3 decembrie, cei 61 de inculpaţi au primit condamnări între 6 luni şi 3 ani închisoare, pedepsele urmând a fi executate prin muncă corecţională. Doi dintre inculpaţi au mai primit încă 1 an de închisoare pentru încercarea de fugă în Iugoslavia, 26 au fost condamnaţi la executarea prin muncă corecţională. Ceilalţi au fost condamnaţi la 2 ani cu suspendare, însă şi ei au fost transferaţi fiecare la alt loc de muncă în oraşe cât mai îndepărtate, la Topliţa, Paşcani, Huşi, Piatra Neamţ, Râmnicu Vâlcea, Buzău, Câmpulung, Craiova, Botoşani, Vaslui, Focşani, Moreni, Suceava, Bacău, Târgu Neamţ, Galaţi, Zalău, Brăila, Rădăuţi, Medgidia, Tulcea, Dorohoi, Târgovişte. Abia după 1989 cei condamnaţi s-au putut întoarce acasă.

Şi alţi studenţi ai facultăţilor braşovene s-au solidarizat cu muncitorii, fiind, ulterior, supuşi aceloraşi măsuri represive. Astfel, după cum declarau Oana Demetriade şi Mihai Demetriade, cercetători la CNSAS, într-o conferinţă de presă susţinută la Braşov, în noiembrie 2010, cu ocazia marcării a 23 de ani de la aceste evenimente, în noaptea de 11 spre 12 decembrie 1987, trei studenţi seralişti ai Facultăţii de Mecanică din Braşov, care stăteau în Zărneşti, au pătruns în două săli ale Universităţii braşovene, unde au scris cu roşu pe pereţi lozinci anticomuniste şi anticeauşiste şi au caricaturizat portretele lui Nicolae Ceauşescu. Au fost descoperiţi câteva luni mai târziu, în urma unui denunţ, fiind arestaţi. În timpul interogatoriilor au fost bătuţi, iar familiile lor au fost ameninţate şi intimidate. Au urmat exmatricularea din facultate şi transferul ca muncitori necalificaţi în diverse întreprinderi din zonă.

La acea vreme, presa din România nu a publicat nici cea mai vagă informaţie privind revolta muncitorilor din Braşov, însă evenimentul a fost prompt comentat de mass-media internaţionale, constituind un semnal vizibil al crizei regimului comunist. Revolta anticomunistă de la Braşov, din 15 noiembrie 1987, a fost evenimentul politic major care avea să anunţe prăbuşirea iminentă a comunismului în România, prefaţând, în ciuda reprimărilor care au urmat, revoluţia din decembrie 1989.

În ianuarie 1990, s-a constituit, la Braşov, Asociaţia „15 Noiembrie 1987”, care în acelaşi an, la 15 noiembrie, a organizat o mare demonstraţie cu prilejul marcării a trei ani de la revolta anticomunistă a muncitorilor şi locuitorilor Braşovului. A fost adoptată Proclamaţia de la Braşov, în care ziua de 15 noiembrie a fost declarată „Zi naţională de luptă împotriva comunismului”, notează lucrarea „Istoria României în date” (Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2003). De-a lungul anilor, Asociaţia s-a remarcat prin organizarea a zeci de evenimente privind lupta anticomunistă din România şi din ţările din fostul bloc comunist. La 15 noiembrie 1997, în amintirea muncitorilor braşoveni, a fost dezvelită o troiţă, aflată în faţa Spitalului Judeţean Braşov, iar în noiembrie 2007, în cadrul manifestărilor organizate cu prilejul împlinirii a 20 de ani de la revolta de la Braşov, a fost dezvelită o placă comemorativă la intrarea în sediul primăriei, pe care este scris „În cinstea luptătorilor pentru libertate şi democraţie care, în 15 noiembrie 1987, au retrezit conştiinţa românească”.

La 15 noiembrie, începând din 2021, este marcată Ziua Revoltei Anticomuniste de la Braşov din 1987, una din primele revolte pe scară largă împotriva regimului ceauşist.

Cotidianul RO

Profituri uriașe pentru perlele statului român

15 nov.

Producătorul de curent Hidroelectrica și cel de gaze naturale Romgaz, companii controlate de statul român prin Ministerul Energiei, au raportat la nouă luni creșteri masive de profit ca urmare a saltului prețurilor energiei. Astfel, Hidroelectrica, cel mai mare producător de electricitate din țară, a consemnat un câștig net mai mare cu 37.4% în primele nouă luni ale anului, comparativ cu perioada similară a lui 2021, de la 2,56 miliarde de lei la 3,52 miliarde de lei. Acest salt a fost posibil după ce prețurile de vânzare ale curentului s-au dublat, în condițiile în care producția Hidroelectrica a scăzut cu un sfert din cauza secetei din acest an. Și veniturile au crescut la compania de stat, la 6,88 miliarde de lei, cu 46,8% mai mari decât în ianuarie-septembrie 2021.

Seceta a dăunat vânzărilor, care au scăzut cu 24,5%, însă creșterea prețurilor a compensat acest neajuns.

Cealaltă perlă a statului român, Romgaz, cel mai mare producător de gaze naturale din țară, a raportat pentru primele nouă luni ale anului, un profit net de 2,23 miliarde de lei, în creștere cu 93%, la o cifră de afaceri triplă și la o producție de gaze practic neschimbată. Profitul net la nouă luni a fost cu 93% mai mare (2,23 miliarde de lei), cifra de afaceri a fost cu 209% mai mare (10,8 miliarde de lei), indicatorul EBIT a fost cu 93% mai mare (2,52 miliarde de lei), potrivit datelor companiei transmise Bursei de Valori București. “În primele 9 luni ale anului 2022, Romgaz a produs un volum de 3,68 miliarde de metri cubi de gaze naturale, cu 19 mil.mc (-0,5%) mai puţin decât în aceeaşi perioadă din anul 2021. Nivelul producţiei de gaze naturale înregistrat în primele 9 luni ale anului 2022 a fost influenţat de: implementarea de măsuri pentru optimizarea exploatării zăcămintelor de gaze naturale, continuarea şi extinderea proiectelor de reabilitare a principalelor zăcăminte mature de gaze,efectuarea de programe de reparaţii şi intervenţii la sondele cu productivitate scăzută sau inactive, finalizarea unor lucrări de investiţii pentru extinderea infrastructurii productive şi conectarea de noi sonde la această infrastructură”, arată compania.

 

Cotidianul RO

Profituri gigantice la producătorii de electricitate și gaze

15 nov.

Hidroelectrica, cel mai mare producător de energie electrică al țării, și Romgaz, cel mai mare producător de gaz, au anunțat azi rezultate record. Ambele au făcut profituri de miliarde, la primele 9 luni ale acestui an, ambele anunță cele mai mari rezultate din istorie, ambele sunt controlate de stat. Totul este pus pe seama creșterilor generalizate de preț ale energiei, din acest an, întrucât producția lor nu a crescut, ba chiar, la Hidroelectrica, a scăzut drastic, niciuna dintre cele două companii nu au început să exploateze instalații noi, ca urmare a unor investiții noi. Cel mai mare câștigător este statul, ca urmare că deține poziția de acționar majoritar al ambelor și ca urmare a taxelor încasate de la companii. De asemenea, câștigători mai găsim prin rândul acționarilor minoritari, cum ar fi Fondul Proprietatea, și al directorilor, care, cu siguranță, vor încasa bonusuri considerabile. Cine pierde? Consumatorul casnic și firmele, care trebuie să plătească facturi cu mult mai mari ca în 2021. Pe lanț, acest lucru mai înseamnă și o scumpire generalizată a tuturor produselor și serviciilor, pentru că totul este legat de energie.
Romgaz, cel mai mare producător de gaze naturale din România, controlat de stat, a raportat pentru primele nouă luni ale anului, un profit net de 2,23 miliarde de lei, în creștere cu 93%, la o cifră de afaceri triplă și la o producție de gaze practic neschimbată.
Profitul net al Romgaz la nouă luni a fost cu 93% mai mare (2,23 miliarde de lei), cifra de afaceri a fost cu 209% mai mare (10,8 miliarde de lei), potrivit datelor companiei transmise Bursei de Valori București. “În primele 9 luni ale anului 2022, Romgaz a produs un volum de 3,68 miliarde de metri cubi de gaze naturale, cu 19 mil.mc (-0,5%) mai puţin decât în aceeaşi perioadă din anul 2021. Nivelul producţiei de gaze naturale înregistrat în primele 9 luni ale anului 2022 a fost influenţat de: implementarea de măsuri pentru optimizarea exploatării zăcămintelor de gaze naturale, continuarea şi extinderea proiectelor de reabilitare a principalelor zăcăminte mature de gaze,efectuarea de programe de reparaţii şi intervenţii la sondele cu productivitate scăzută sau inactive, finalizarea unor lucrări de investiţii pentru extinderea infrastructurii productive şi conectarea de noi sonde la această infrastructură”, arată compania.
Profitul net al companiei de stat Hidroelectrica, cel mai mare producător de energie electrică din România, a crescut cu 37,4% în primele 9 luni ale anului, față de perioada similară din 2021, de la 2,56 la 3,52 miliarde lei, ca urmare a dublării prețurilor de vânzare, care a compensat reducerea masivă, cu circa un sfert, a producției de electricitate a companiei, afectată de secetă.
Veniturile companiei au avansat cu 46,8% în intervalul menționat, la 6,88 miliarde lei, potrivit datelor acționarului minoritar Fondul Proprietatea, care deține 20% din capitalul producătorului de energie hidro. Controlul este deținut de către Ministerul Energiei, cu 80% din acțiuni.  Vânzările totale de energie ale Hidroelectrica s-au redus cu 24,5% în ianuarie-septembrie 2022, de la 14,1 la 10,6 TWh, în timp ce energia vândută din producția proprie s-a comprimat cu 26,3%, de la 13,6 la 10 TWh, ca urmare a secetei. În schimb, prețul mediu de vânzare realizat aproape s-a dublat, de la 305,4 la 590,5 lei/MWh.

Angelicul Tîlvăr – doctor fără operă

15 nov.

Toată elita prostocratică a României încearcă să domolească valul de dezvăluiri privind diplomele de doctor în științe, acordate pe bani sau pe veresie politică. Este celebră producția prof. univ. dr. Gabriel Oprea, „general de justiție” cum își scria el pe o ușă de la Primăria Sectorului 2. Cineva povestea că Oprea l-ar fi întrebat: Vrei să te fac doctor? Nu te costă nimic! Tre’ să-i dai ceva băiatului care face lucrarea.

Aceasta a fost moda unui deceniu și jumătate după căderea comunismului. Cînd nu s-au mai temut de nimic, tezele de doctorat au devenit o afacere simplă și pe bandă rulantă. Mai toți pretinșii intelectuali și-au imaginat că nici dracu’ nu-i mai descoperă și o duc bine. Le crește salariul și prioritatea la funcții.

Descoperirile de furt intelectual inițiate și amplificate de Emilia Șercan agită cuibul de profitori pe bază de diplome de doctor. În loc să asistăm la o campanie națională de anulare a titlurilor și de curățire a instituțiilor publice de prostocrați cu diplome lipsite de acoperire științifică, vedem cum, sub privirile tuturor, hoțimea de bunuri intelectuale se apără, mușcă, acuză, se promovează. Cazul ministrului Angel Tîlvăr este simptomatic. Băiatul de colonel de Secu, absolvent de limba engleză, cu o mărișoară gaură în CV (cine știe pentru cine și ce a lucrat) şi cu pregătire pe la instituții controlate de „băieți”, este numit ministru al Apărării în ciuda faptului că era doar un om „specializat„ pentru orice muncă de dat din gură. În loc să asistăm la o cercetare temeinică asupra presupusei fraude, asistăm la vizibile eforturi de minimalizare și îngropare a acesteia.

De cînd a început scandalul, am încercat să descopăr opera doctorului în științe Angel Tilvar. Singura sa carte „România Israel. Relații în perioada comunistă” apărută la Editura Hasefer este de negăsit. Peste tot figurează ca epuizată, inclusiv la editura comunității evreiești. S-o fi vîndut ca pîina caldă, mi-am zis eu, deși, de obicei, marile golănii se fac în tiraj redus pentru a li se pierde urma. Am zis: „Mamă, Doamne! Ce capodoperă o fi, cu ce dezvăluiri spectaculoase!”. Nici vorbă! Am încercat să găsesc studii și articole de acest Tîlvăr prin revistele de istorie, prin colecțiile de studii. Nu se poate ca munca unui intelectual să apară din neant. Trebuie să fi lăsat niște urme. Cei care sunt specialiști într-un domeniu nu se specializează peste noapte. Urmează un drum destul de lung, cu cercetări și cu articole și studii (pe baza lor sunt și admiși la doctorate), apoi la cele cîteva examene mai publică un capitol, o descoperire din lucrare, o sinteză, ceva. Acest Tîlvăr pare căzut de pe acoperișul clădirii PSD din Kiseleff direct în biroul cu diplome de doctor în științe și de acolo, în fotoliul de ministru al Apărării. M-am lămurit doar cînd am dat peste afirmația unui om sănătos în materie, cercetătorul Dorin Dobrincu de la Institutul A.D Xenopol din Iași, citat de site-ul Europa Liberă.

„Apariția acestui personaj la vârful politicii din România este surprinzătoare. Nu a reținut nimeni existența lui. E un personaj obscur apropiat de Ciolacu și Iohannis”. (Dorin Dobrincu).

Sper ca gruparea pesediștilor ieșeni să nu-i caute nod în papură pentru asta și pentru o altă afirmație a sa, reprodusă tot de Europa liberă.

„Am văzut în fruntea ministerului Apărării oameni foarte supuși, ca Nicolae Ciucă, sau complet inadecvați, ca Vasile Dîncu. Tîlvăr este cu siguranță un om din sistem, dacă ne uităm la legăturile de familie, studii. Este pe placul președintelui Iohannis” ( Europa Liberă). G4Media a avut inspirația să descindă la Arhivele Naționale din Focșani unde se află documentele citate de fulgerătorul și necunoscutul istoric Tîlvăr.

„Dosarele Arhivelor Naționale – secția Vrancea arată că numele lui Angel Tîlvăr nu apare în registrul de cercetare a documentelor citate în teza sa de doctorat, scrie G4Media. Potrivit jurnaliștilor G4media, pe foaia de folosire a dosarelor citate se regăsește numele istoricului Ionuț Iliescu de la Muzeul Vrancei. Mai mulți angajați ai muzeului au declarat pentru Libertatea că Iliescu a documentat teza de doctorat a lui Angel Tîlvăr„.

Așadar, între istorici, Angel Tîlvăr este o apariție fără logică, fără pași mărunți, fără apariții publice (mă rog, cu excepția cărții de la Hasefer). Adică, o invenție, un fel de găselniță nerecunoscută de profesioniști. Ce vrem mai mult? Angel Tîlvăr susține că își poate susține lucrarea în fața publicului ca o probă că îi aparține. Nu se califică! După atîta tărăboi și după situația ridicolă în care a ajuns, nu-i de crezut că n-a învățat pe de rost cîteva date și niște concluzii.
Încep să mă conving că, în ciuda faptului că a absolvit o facultate de limba engleză (pe care o fi exersat-o în cine știe ce misiune), ne-am putea edifica și după o simplă probă de dictare în Limba Română!

CORNEL NISTORESCU/ http://cotidianul.ro/

%d blogeri au apreciat: