Arhiva | 10:53 am

Unirea românilor – proiect de țară

1 dec.

A venit vremea să înțelegem că disputele fără cap și fără coadă ne duc într-o prăpastie morală, comunitară și statală. Ura ca principal vehicul politic anulează încet toate energiile progresului, toate proiectele, toate dorințele de afirmare individuală. Ura alungă, paralizează, îngroapă, distruge și pune țara într-un pericol de moarte. Toate confruntările politice se reduc la ură și la distrugerea definitivă a adversarului sau la scoaterea lui din joc. Din nefericire, doi președinți ai României (Traian Băsescu și Klaus Iohannis) și partidele care i-au sprijinit au făcut din ură un program, o tehnică de dobîndit succes electoral, un mod de a face bani și de a trece interesele lor pe primul plan. Pentru prima dată în istoria României, un președinte ales s-a afișat pe stîlpii orașelor cu un măturoi, pregătit să măture parlamentul. Ura de tip grobian a marcat exprimarea lui Traian Băsescu. El și-a propus să măture aleșii poporului. Adică democrația! Ura a anulat toată eficiența și tot rostul partidelor politice, a făcut din Constituția României un document aproape facultativ. Și instituțiile s-au stricat. Nu te înghite un funcționar sau te urăște un director, te blochează, te scoate din joc, te alungă. În unele cazuri, te și distrug pentru că le pari incomod. Ura a devenit regim politic și atitudine economică. Ura mînă în competiție persoane, vecini, firme, localități. Ura, o formă primitivă de competiție, ascunde lipsa minimei resurse de altruism, de omenie, de spirit comunitar.

Ura și luptele dintre grupările boierești au dus la marile tragedii ale țării noastre. Ura dintre partidele politice a făcut din parlamentul interbelic un bestiariu zgomotos și vesel. Ura din comunism a dus la eliminarea pretendenților la putere sau la eliminarea celor cu spirit critic. Ura s-a învolburat și după căderea comunismului. A fost principala energie negativă care a domnit în partidele politice, între partide, în profesii, în procese, în deconturi și în dispute. Prim mediatorul poporului român a devenit principalul agent și motor de ură și de eliminare politică. Criza de acum este un război surd, de eliminare și de neutralizare, fără căi adevărate de conciliere. Agenda urii românești secătuiește poporul român, încetinește sau anulează dezvoltarea, marginalizează țara și împinge hălci din populație în bejanie. Familii întregi își iau cîmpii. Economia are orizonturi incerte, veniturile sunt mici iar speranțele din ce în ce mai puține.

Toate subiectele și toate soluțiile care se vîntură în disputele publice și prin emisiuni nu sunt decît cîrpeli și nu depășesc condiția de flecăreli politice înghițite de timp. Între ce propun unii sau alții nu sunt decît diferențe minore. Alte zile de săptămîni și luni de așteptări, după care urmează alte răfuieli politice, alte expresii ale urii care îneacă societatea.

Numai un sentiment de solidaritate ne poate salva. Unirea românilor poate fi principalul proiect de țară al acestui deceniu. Simplu și în numai două cuvinte. Ce n-au putut produce Klaus Iohannis și echipa sa în 7 ani se conturează acum în două cuvinte.

Unirea românilor este o operă pentru o carieră și ar face din autorul ei un erou al românilor și al viețuitoarelor din regiunea Carpaților.O reaprindere a flăcării patriotice, a sentimentului de identitate, de respect pentru valorile trecutului și, mai ales, față de semeni dar și o mobilizare a populației în jurul marilor proiecte de dezvoltare ar putea schimba fața deprimată a României și a locuitorilor ei. Renașterea solidarității românilor ar deveni principalul program politic al unei persoane și al unui partid. S-ar bucura de o susținere năvalnică, de o eliberare uriașă de energii pozitive, de identificare a unor căi neașteptate de afirmare și dezvoltare pentru economie, pentru țară dar și pentru fiecare în parte.

Hărțuiala cumplită din toți acești ani lasă loc unui om, unui grup sau unui curent unificator. Om sau partid, grupare de intelectuali sau mișcare de tineret, indiferent cine ar izbuti să o declanșeze ar duce la edificarea unei opere comune de valoare uriașă. Ar fi o noutate românească pentru Europa. Românii care se mănîncă între ei ar recupla la energiile pozitive care i-au purtat prin istorie.

Chiar și Klaus Iohannis ar putea încerca asta. Așa uscat, rece, egoist și egolatru, fără idei pregnante (căci de mărețe, nici vorbă!) și fără idealuri, cu scuze publice pentru aroganțe și pentru acuzații fără rost, cu o mai mare apropiere sufletească de români și de istoria lor, tot ne-am alege cu o diminuare a resentimentelor și cu pași de reconciliere.

Dacă nu, nu ne rămîne decît să ne căutăm o forță unificatoare. Un om sau o grupare. Numai cu un spirit unificator iradiind în societatea românească mai avem o șansă pentru deceniile următoare. Nu se găsește între noi, vor spune unii. Nu cred! Unul dintre noi sau unii dintre noi pot face asta. Trebuie doar căutat, sprijinit și promovat.

Și dacă nu și nu, putem aduce unul din afară!

CORNEL NISTORESCU /http://cotidianul.ro/

Publicitate

Visul unei națiuni, 1 Decembrie, Ziua Naţională a României

1 dec.

Visul unei națiuni, 1 Decembrie, Ziua Naţională a României

1 decembrie 1918 reprezintă evenimentul principal din istoria României, dată la care Marea Adunare de la Alba-Iulia votează unirea Transilvaniei cu România, totodată cerându-se un singur stat naţional.

Ziua națională a României a fost, între anii 1866-1947, ziua de 10 mai, apoi, între 1948-1989 ziua de 23 august. Prin legea nr. 10 din 31 iulie 1990, promulgată de președintele Ion Iliescu și publicată în Monitorul Oficial nr. 95 din 1 august 1990, ziua de 1 decembrie a fost adoptată ca zi națională și sărbătoare publică în România. Această prevedere a fost reluată de Constituția României din 1991, articolul 12, alineatul 2.

România nu s-a putut articula temeinic nici pe o suveranitate puternică până când nu a reuşit, în 1918, să aducă cu mare noroc şi Basarabia, Transilvania cu Bucovina, Banatul, Crişana şi Maramureşul,

În ceea ce priveşte percepţia pe care românii de astăzi o au despre Ziua Naţională, istoricul Adrian Majuru a precizat că fiecare generaţie îşi trăieşte timpul ei şi are proiectele ei de viitor, însă întotdeauna proiectele de viitor ale fiecărei generaţii, indiferent de timpul ei istoric, depind foarte mult de cadrul social, de oportunităţile care îi sunt oferite sau nu.

 

 

1 decembrie, ziua naţională a României. Scurt istoric

1 decembrie 1918 reprezintă evenimentul principal din istoria României, dată la care Marea Adunare de la Alba-Iulia votează unirea Transilvaniei cu România, totodată cerându-se un singur stat naţional. Cu toate acestea, primul pas a fost făcut, de fapt, între 21 noiembrie – 4 decembrie 1918. Când Sfatul Ţării din Basarabia a proclamat Republica Democratică Moldovenească. Apoi, la 24 ianuarie se adoptă declaraţia de Independenţă.

Adunarea Naţională de la Alba Iulie a adoptat o rezoluţie în care este atestată unirea tuturor românilor din Transilvania şi Banat cu România. La 1 decembrie 1918, politicianul Vasile Godiş a citit rezoluţia Unirii:

Adunarea națională a tuturor românilor din Transilvania, Banat și Țara Ungurească, adunați prin reprezentanții lor îndreptățiți la Alba Iulia în ziua de 18 noiembrie / 1 decembrie 1918, decretează unirea acelor români și a tuturor teritoriilor locuite de dânșii cu România. Adunarea proclamă îndeosebi dreptul inalienabil al națiunii române la întreg Banatul, cuprins între Mureș, Tisa și Dunăre.

Legea Unirii a fost ratificată prin decret de lege, la 11 decembrie 1918 de cãtre regele Ferdinand, fiind votatã de Adunarea Deputaţilor în şedinta din 29 decembrie 1919.

1 decembrie nu este prima zi naţională a României

1 decembrie nu a fost singura zi naţională. România a mai schimbat două astfel de sărbători în trecut. Între anii 1866-1947, 10 mai a fost considerată sărbătoarea şi ziuna naţională a României, deoarece Prinţul Carol de Hohenzollern-Sigmaringen a depus în ziua de 10 mai 1866 jurământul în faţa adunării reprezentative a Principatelor Române Unite. În amintirea acestui eveniment, la 10 mai 1877, Carol a proclamat în faţa parlamentului independenţa României.

După abdicarea regelui Mihai I, la 30 decembrie 1947, a fost proclamată Republica Populară Română. Astfel, ziua de 23 august a fost adoptată drept ziua naţională, sub numele oficial de ziua insurecţiei armate antifasciste şi începutul revoluţiei populare în România, cu referire la întoarcerea armelor împotriva Germaniei naziste.

https://60m.ro/

Peste 300.000 de pensionari români au pensii de sub 500 de lei. Ciucă are o pensie specială de 18.000 lei

1 dec.

Peste 300.000 de pensionari români au pensii de sub 500 de lei. Ciucă are o pensie specială de 18.000 lei

Pensionarii români se descurcă din ce în ce mai greu. Mulți dintre ei trăiesc de pe o zi pe alta, având pensii cu care nu pot nici măcar să-și asigure produsele de bază pe o lună întreagă. Premierul Nicolae Ciucă are o pensie specială de 18.000 de lei, iar de la 1 ianuarie va avea parte de o nouă mărire.

În prezent, sunt peste 300.000 de pensionari români care se chinuie să trăiască cu mai puțin de 500 de lei. Două treimi din pensionari au pensii sub 2.000 de lei.

67% dintre pensionarii romani trăiesc din pensii sub 2.000 de lei, după cum arată statistica pensiilor aflate în plată. Dintre aceștia, peste 300.000 au un venit sub 500 de lei pe lună, iar un milion de români trebuie să se descurce cu mai puțin de 1.000 de lei.

Lista pensiilor aflate în plată luna trecută arată că 1,9 milioane de români au pensii între 1.000 și 2.000 de lei. Un milion de oameni au între 2.000 și 3.000 de lei.

Pensii mari, între 3.000 și 4.000 de lei, au doar 300 de mii de români, în timp ce între 4.000 și 5.000 de lei au 100 de mii dintre ei.  Venituri peste această sumă au doar 90 de mii de români.

Valoarea punctului de pensie se majorează, de la 1 ianuarie 2023, la 1.785 lei, de la 1.586, conform proiectului de Ordonanţă de urgenţă privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, publicat marţi pe site-ul Ministerului Finanţelor.

Începând cu anul 2024, valoarea se majorează cu rata medie anuală a inflaţiei, la care se adaugă 50% din creşterea reală a câştigului salarial mediu brut realizat, indicatori definitivi, cunoscuţi în anul curent pentru anul calendaristic anterior, comunicaţi de Institutul Naţional de Statistică.

„Majorarea şi data de acordare se stabilesc anual prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat”, se menţionează în proiect. Totodată, proiectul prevede că, începând cu 1 ianuarie 2023, pensiile militare de stat ale căror cuantumuri brute recalculate, stabilite şi/sau actualizate, după caz, până la data de 31 decembrie 2017 şi indexate ulterior, în conformitate cu legislaţia în vigoare, aflate în plată la 31 decembrie 2022, se indexează din oficiu.

Astfel, cele de până la 3.000 lei inclusiv se indexează cu 12,5%, fără să depăşească 3.256 lei, cele între 3.001 lei – 4.400 lei inclusiv se indexează cu 8,5%, fără să depăşească 4.687 lei, între 4.401 lei – 5.800 lei inclusiv se indexează cu 6,5%, fără să depăşească 6.103 lei, între 5.801 lei – 7.200 lei inclusiv se indexează cu 5,2%, fără să depăşească 7.518 lei, între 7.201 lei – 8.600 lei se indexează cu 4,4%, fără să depăşească 8.902 lei, şi între 8.601 lei – 10.000 lei se indexează cu 3,5%, fără să depăşească 10.000 de lei.

https://60m.ro/

Traian Băsescu nu a fost invitat la ceremoniile de 1 Decembrie

1 dec.

Traian Băsescu nu a fost invitat la ceremoniile de 1 Decembrie

Detalii legate de recepţia pe care o organizează mâine Klaus Iohannis, de 1 decembrie, au fost prezentate miercuri.

Deşi nu mai este pandemie, ceremonia va fi una restrânsă, cu aproximativ 200 de participanţi.

Este un număr cu puţin mai mare decât anul trecut, când a fost organizată în condiţii de pandemie, cu distanţare şi mască de protecţie.

Deşi joi este Ziua Unirii, clasa politica este dezbinată. Opoziţia nu a fost chemată la recepţia de la Cotroceni.

Cine a fost invitat la recepţie şi defilare

Alina Gorghiu şi Marcel Ciolacu

Premierul Nicolae Ciucă

Toţi miniştrii Cabinetului Ciucă

Vicepreşedinţii Parlamentului

Dan Barna nu va participa

Şefii serviciilor – Gabriel Vlase şi Eduard Hellvig

Preşedintele CCR – Marian Enache

Patriarhul Daniel

Foştii preşedinţi ai României – Ion Iliescu şi Emil Constantinescu

Ion Iliescu nu va participa

Cine nu a fost invitat la recepţie de Klaus Iohannis

Cătălin Drulă – preşedinte USR

George Simion – preşedinte AUR

Traian Băsescu – fost preşedinte al României

Număr total de invitaţi: 200

https://60m.ro/

Rusia atacă summitul NATO de la București: NATO nu este interesată de o soluție politică și diplomatică în Ucraina

1 dec.

Rusia atacă summitul NATO de la București: NATO nu este interesată de o soluție politică și diplomatică în Ucraina

Declarația comună adoptată la București în urma reuniunii miniștrilor de externe ai NATO sugerează că alianța nu este interesată de o înțelegere politică și diplomatică în Ucraina, a spus purtătoarea de cuvânt a Ministerului rus de Externe, Maria Zakharova.

„Nu pot ignora declarația miniștrilor de externe ai țărilor membre NATO. Această declarație a fost adoptată în cadrul ședinței Consiliului Alianței la nivelul miniștrilor de externe din 29-30 noiembrie de la București. Formularea conținută în document indică faptul că NATO nu este absolut interesată de o soluție politică și diplomatică în Ucraina”, a spus ea. „Țările NATO încearcă să acuze partea rusă de acte criminale și atrocități comise de forțele armate ale Ucrainei cu acordul total al sponsorilor occidentali ai regimului de la Kiev”.

Potrivit lui Zakharova, linia NATO, care a fost adoptată după lovitura de stat din Ucraina din februarie 2014, a fost continuată „să albească regimul de la Kiev și, în consecință, să demonizeze Rusia pentru a justifica relevanța Alianței Nord-Atlantice”.

Astfel, țările din blocul comunitar acuză Rusia că a perturbat aprovizionarea cu alimente la nivel mondial, „deși Moscova a fost cea care a oferit modalități reale de a rezolva” această problemă. „O încercare de a trage Rusia la răspundere pentru incidentul cu racheta ucraineană care a căzut pe teritoriul Poloniei pare flagrantă”, a adăugat diplomatul.

https://60m.ro/

Italia refuză să mai trimită arme în Ucraina

1 dec.

Italia refuză să mai trimită arme în Ucraina

Partidele de dreapta aflate la putere în Italia au retras marți un amendament care ar fi permis guvernului să continue să trimită arme Ucrainei până în 2023, a declarat o sursă parlamentară, după ce opoziția a cerut un act normativ separat pe această temă, scrie Reuters.

În urma invaziei Rusiei în Ucraina, administrația fostului prim-ministru Mario Draghi a introdus măsuri care au făcut posibilă trimiterea de arme către Kiev fără a solicita autorizația parlamentară pentru fiecare transport.

Acest aranjament expiră la sfârșitul anului, iar coaliția care o susține pe prim-ministrul Giorgia Meloni a încercat inițial să îl prelungească până la 31 decembrie 2023, prin modificarea unui decizii a guvernului care trece în prezent prin parlament. Principalul grup de opoziție – Partidul Democrat (PD) de centru-stânga – s-a plâns că decretul în cauză nu se referea în mod specific la Ucraina și a acuzat guvernul că a încălcat regulile parlamentare.

Ca reacție, ministrul pentru relații parlamentare, Luca Ciriani, a declarat că guvernul va lua în considerare posibilitatea de a promova măsura printr-un act normativ separat, asigurând în același timp aprobarea rapidă a acesteia.

Sprijinul pentru Ucraina a fost un subiect controversat în cadrul coaliției de guvernare, care include partidele Frații Italiei al lui Meloni, Liga, al lui Matteo Salvini, și Forza Italia, al lui Silvio Berlusconi.

Meloni este o susținătoare fermă a Kievului, în timp ce aliații săi Salvini și Berlusconi au fost mult mai ambigui din cauza legăturilor lor istorice cu Rusia și cu președintele Vladimir Putin.

„Merită să susținem Ucraina, deoarece negocierile pot apărea doar dintr-un echilibru de putere pe teren”, a declarat Meloni marți într-un interviu acordat cotidianului Corriere della Sera.

La începutul acestei luni, un oficial al coaliției de guvernare a declarat pentru Reuters că Italia pregătește un al șaselea pachet de arme pentru Ucraina, inclusiv sisteme de apărare aeriană solicitate de Kiev.

Într-un interviu acordat săptămâna trecută, ministrul apărării, Guido Crosetto, s-a angajat să continue furnizarea de arme în timp și în modalitățile convenite cu aliații NATO și cu guvernul de la Kiev.

PD este, de asemenea, un susținător al Ucrainei, în timp ce alte forțe de opoziție de stânga doresc ca guvernul să își schimbe accentul de la trimiterea de arme la intensificarea negocierilor diplomatice.

https://60m.ro/

Stoltenberg: Ca Ucraina să ajungă membru NATO, mai întâi trebuie să rămână independentă

1 dec.

Stoltenberg: Ca Ucraina să ajungă membru NATO, mai întâi trebuie să rămână independentă

Șeful NATO a afirmat că cea dintâi condiție pentru ca Ucraina să devină membru NATO este să iasă învingătoare din războiul purtat de Rusia pe teritoriul său și să rămână un stat suveran.  

„Cel mai important lucru pe care trebuie să îl facem este să ne asigurăm că rămâne o națiune suverană”, a afirmat secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, fiind întrebat dacă nu sunt speranțe false în privința aderării statului la Alianța Nord-Atlantică.

În același timp, Stoltenberg a explicat că pentru a face acest lucru NATO trebuie să mobilizeze cât de mult suport militar și economic poate.

„Orice ați crede despre când poate Ucraina să adere la NATO, o condiție extrem de importantă este ca Ucraina sa caștige”, a mai subliniat Stoltenberg, arătând că trebuie dezvoltat un parteneriat practic și politic cu Ucraina, fiind nevoie și de îndepărtarea statului de era societică, în ceea ce privește doctrina și echipamentele.

Totodată, arătând că este un drum lung până la calitatea de membru întreg, Stoltenberg a subliniat că „cel mai important pas este să ne asigurăm că Ucraina câștigă”.

Șeful NATO a mai explicat că în Bosnia și Herțegovina este importantă pentru securitatea din regiunea balcanică, arătând că NATO va oferi în continuare ajutor.

„Cred că dacă este o lecție care trebuie învățată este că trebuie să susținem pe toată lumea acum”, a mai spus Stoltenberg, arătând că atât ministrul de Externe din Ucraina, cât și ministrul din Georgia și Bosnia și Herțegovina au fost întâmpinați de șefii diplomațiilor NATO.

NATO promite să întărească și mai mult Flancul Estic

Miniștrii de Externe din cele 30 de state ale NATO, precum și secretarul general al Alianței, au venit la București pentru reuniunea ministerială începută ieri și care va continua până în această seară. De asemenea, în România sunt și șefi de Guvern, cum e cazul Nataliei Gavriliță, prim-ministrul Republicii Moldova. Inclusiv liderul diplomației Statelor Unite, Anthony Blinken, a venit la București, pentru discuții mai ales despre securitatea regională, în contextul războiului din Ucraina, dar și al crizei energetice.

Reuniunea miniștrilor de Externe ai NATO are loc într-un moment simbolic, la două decenii de când România a fost invitată să facă parte din NATO.

„NATO este aici, NATO este vigilentă şi este pregătită să apere fiecare centimetru de teritoriu aliat”, a afirmat Stoltenberg. Totodată, șeful NATO a explicat că deși statele NATO și aliații nu fac parte din conflictul din Ucraina, pun la dispoziție, „într-o manieră fără precedent, sprijin Ucrainei, deoarece Ucraina este o naţiune care are dreptul de a se apăra, drept înscris în Carta ONU”.

https://60m.ro/

Biden ia în calcul o intervenție militară în Iran

1 dec.

Biden ia în calcul o intervenție militară în Iran

Președintele american Joe Biden este gata să recurgă la intervenția militară ca ultimă soluție pentru a împiedica Teheranul să obțină arme nucleare, a declarat reprezentantul special al SUA pentru Iran, Robert Malley , în timpul unei discuții găzduite de Foreign Policy.

„Președintele a spus că, în ultimă instanță, va fi de acord cu un scenariu militar dacă acesta ar ajuta la împiedicarea Iranului să obțină arme nucleare. Cu toate acestea, încă nu a sosit momentul pentru acest lucru”, a spus el.

https://60m.ro/

Blinken a făcut mișto de Aurescu cu vizele

1 dec.

Blinken a făcut mișto de Aurescu cu vizele

Ministrul Afacerilor Externe, Bogdan Aurescu, a declarat că a discutat cu secretarul de stat american Antony Blinken pe tema vizelor SUA pentru români şi că va fi demarată o campanie de informare privind condiţiile ce trebuie îndeplinite de cei care aplică, astfel încât să scadă rata de refuz.

„În ce priveşte vizele şi discuţiile cu domnul secretar de stat Blinken – evident că am abordat acest subiect, este un obiectiv fundamental pentru cetăţenii români şi, în acelaşi timp, este un obiectiv comun pentru România şi pentru Statele Unite. Şi am avut o deschidere foarte mare din partea domnului secretar de stat Blinken. Am convenit ca, pentru acest ultim criteriu care mai rămâne de îndeplinit, şi anume rata de refuz, care nu ţine însă de eforturile instituţionale, ci ţine de cei care aplică pentru aceste vize, să demarăm cât mai rapid, aşa cum deja am discutat la începutul anului, o campanie de informare cu privire la condiţiile care trebuie îndeplinite de cei care aplică pentru vize, în aşa fel încât să existe mai multă predictibilitate.

Atunci când plăteşti acea taxă de 160 de dolari pentru depunerea cererii de viză, să ştii că nu o pierzi, ci că o să obţii viza, pentru că îndeplineşti criteriile pe care le solicită autorităţile americane. Deci, da, am discutat în destul de mare detaliu această chestiune şi sper să avem ceva progrese în perioada următoare”, a precizat Aurescu, într-o conferinţă de presă susţinută la finalul Reuniunii miniştrilor Afacerilor Externe din statele membre NATO, care a avut loc la Bucureşti.

https://60m.ro/

Cavalerul MARII UNIRI,Iancu Flondor. Omul cel mai de vază al Bucovinei

1 dec.

Iancu Flondor  Omul cel mai de vază al Bucovinei jpeg

Iancu Flondor. Omul cel mai de vază al Bucovinei

Ce fel de om a fost Iancu Flondor? Ce a lăsat în urmă? Ce îi datorăm? Contribuția sa la Unirea Bucovinei cu România este evidentă și a fost recunoscută atât de istorici, cât și de contemporanii săi, care notau că „atât de strâns legat este numele lui Flondor de actul istoric dela 1918, încât aproape sʼa identificat cu dânsul”. Istoricul Nicolae Iorga simțea nevoia, după Unire, să aducă un omagiu lui Flondor, exclamând: „Cu adâncă recunoștință mulțumim omului întreg și neînfricoșatului Român”. Despre „omul întreg” e vorba în cele ce urmează…

Iancu Flondor s-a născut la 16 august 1865, la Storojineț, fiu al lui Gheorghe cavaler de Flondor și al Isabelei Dobrowolski de Buchenthal. A mai avut șase frați: Tudor, Iancu, Nicu, Elena (căsătorită Mavrocordat), Constantin, Ecaterina și Aglaia (ultimii trei, morți la vârste fragede).

Copiii familiei Flondor au crescut într-un mediu în care cultura muzicală a fost foarte importantă. Și tatăl lor, dar mai ales mama au avut înclinații muzicale, pe care le-au transmis și copiilor. Gheorghe Flondor era cunoscut ca „un bun flautist”, admirator al operelor lui Beethoven și colecționar de instrumente muzicale, în timp ce soția sa, Isabela, era văzută ca o „renumită pianistă”, dotată cu „o voce puternică, sonoră și pretabilă tuturor nuanțelor dinamice, o dicțiune directă aleasă și un spirit lesne pătrunzător în interpretarea cântului. […] Nu era inițiativă culturală sau filantropică în care talentul Isabelei Flondor să nu asigure succesul ei moral și material”. În epocă se răspândise vestea că „la curtea lui Gheorghe Flondor din Storojineț, cucoana Izabela, cuconașii și cuconițele cântă de-a valma la clavir, la scripcă și la alte instrumenturi”. Alături de părinți, aveau înclinații muzicale și alte rude, cum ar fi Victor Stârcea, Eugenia Zotta sau Constantin de Buchenthal.

ghgh jpg jpeg

Astfel, Elena și Nicu Flondor au devenit pianiști, iar Iancu era „cellist și violonist de seamă”, compunând și partituri muzicale. Însă, în timp ce Iancu și Nicu s-au concentrat ulterior pe cariere politice, Tudor Flondor și-a dedicat viața muzicii, devenind un cunoscut compozitor, datorită talentului său remarcabil: „Dacă doamna Izabela cânta din gură, că-și jupeau boerii pălmile lăudând-o, dacă duduia Elena și cuconașii Constantin, Iancu și Nicu se întreceau și ei la diferite strune, apoi pe toți îi bătea Tudor, copilul cu ochi de jăratec”. Aflat la Cernăuți în 1883, Titu Maiorescu a fost plăcut impresionat de o reprezentație care îi avea în prim-plan pe frații Tudor și Iancu Flondor, notând în însemnările sale: „Aseară, teatru de diletanți al societăței românești de aici, întrʼo sală a otelului Moldavia, în etajul I. Tânărul jurist Flondor dirija orchestra (tânăr simpatic, svelt), un frate mai mic toba mare (nostim de tot), alți școlari și studenți celelalte instrumente, v. Onciu flaut, gentilul […] viloncel, un mic și încântător băiat Isopescu violină ș.a.m.d.”.

Viaţa la conacul familiei Flondor

Iancu Flondor a urmat mai întâi cursurile liceului german (Obergymnasium) din Cernăuți, apoi Facultatea de Drept din cadrul Universității „Franz Joseph” din același oraș. În 1894 a obținut, la Universitatea din Viena, titlul de doctor în drept.

În 1899 s-a căsătorit cu Elena, fiica lui Ioan cavaler de Zotta, „o doamnă foarte distinsă și de o cultură superioară”, așa cum o descria Valeriu Braniște. Împreună au avut trei copii: Șerban (1900-1971) – căsătorit cu Nadeja Știrbey, Neagoe (1901-1971) – căsătorit cu Elena Grigorcea și Mircea (1908-1927). Dar Iancu Flondor a mai avut şi o fată, Maria, dintr-o altă căsătorie a soției sale; Maria se va căsători cu profesorul Gheorghe Cuza.

conaa jpg jpeg

De la Valeriu Braniște ni s-a păstrat o descriere a vieții de la conacul familiei, unde Iancu Flondor se dedica „fericirii sale casnice și administrației moșiei”. Moșia era mare, fiind amplasată „într-un complex arător și pădure de mare extindere , spune Braniște, care povestește că „Flondor cultiva intens moșia. Avea velniță (fabrică de spirt) și îngrășa vite cu lăturile velniței, transportându-le direct la Viena. Erau grajduri enorme unde ținea vitele la îngrășat. În pădure avea căprioare. Pe moșie avea cam 70 servitori înarmați ca păzitori în diferitele puncte. În jurul conacului (modern cu etaj) și o terasă mare , era un parc bine îngrijit, cu lac în care se aflau lebede. În conac erau apartamentele lui și ale doamnei, separate de o boltă, apoi saloanele și pânzitorul, o sală de biliard și camerele pentru oaspeții doamnei și eventual pentru familii. Pentru bărbații oaspeți era o zidire deosebită, nu departe de conac, o botezasem «mânăstire»”. Tot Braniște își amintea că Iancu Flondor făcea regulat sport și că existau băi de aburi separate pentru femei și bărbați. În aceste băi, bărbații se adunau vara și purtau discuții politice alături de gazdă. Braniște a stat o vreme la conacul de la Storojineț, pe la 1899-1900, aici Flondor punându-i la dispoziție biblioteca mare a sa, pentru a lucra. Prezența sa la Storojineț era „mare secret”, declarând dacă era întrebat că este o rudă a „boierului”. Despre șederea la conacul familiei Flondor, Braniște își amintea cu plăcere: „Atmosfera era distinsă, dar foarte intimă. Țineau cu toții la mine. Mă simțeam atât de acas pe moșie, de parcă tot aici aș fi fost. Seara se mai făcea muzică. Doamna era o excelentă pianistă, dar nu cânta niciodată când o rugai, ci numai când avea dispoziție”.

Prima dintre cele patru retrageri din viaţa politică

În anii ʼ80 ai secolului al XIX-lea, Iancu Flondor începe să se implice în viața politică, în cadrul aripii „tinerilor”, aflați în conflict cu bătrânii lideri politici români din Bucovina. În 1892, cele două grupări se unesc în jurul societății „Concordia”, care este transformată în partid politic. În același an moare tatăl lui Iancu, Gheorghe Flondor, care fusese membru fondator al societății amintite.

În perioada 1895-1904, tânărul Iancu Flondor este ales deputat în Dieta Bucovinei, promițând că va „lucra totdeauna într-acolo ca limba noastră să domineze nu numai în cameră, ci să fie întrebuințată și în actele oficiului”. Colaborarea cu „bătrânii” români bucovineni nu a fost una de durată, iar în 1897 „tinerii”, în frunte cu George Popovici și Iancu Flondor, părăsesc Partidul Național Român. Aceștia înființează un nou ziar, „Patria”, care înlocuiește „Gazeta Bucovinei”. Redacția va fi condusă de Valeriu Braniște, principalul finanțator fiind Iancu Flondor (care contribuise și la înființarea ziarului „Dreptatea”). Elita politică a românilor din Bucovina trecea printr-o perioadă tulbure, marcată de conflicte interminabile între diverse facțiuni.

Afectat de aceste lupte între frații români, Iancu Flondor își retrage în 1900 sponsorizarea ziarului „Patria”, care astfel își încetează apariția și decide să se retragă din viața politică, după ce redactează programul noului Partid Poporal Național. Era prima dintre cele patru retrageri ale sale, despre care putem spune că sunt o caracteristică a activității politice a lui Flondor. De fiecare dată însă, nu putea sta prea mult departe de luptele românilor din Bucovina și revenea în fruntea elitei românești exact când aceasta avea mai mare nevoie de el.

„Fii căpitanul nostru și ne du la izbândă”

În 1902 se întoarce în viața politică în momentul în care facțiunile „poporalilor” și „conservatorilor” se unesc sub conducerea sa. În această perioadă apare o nouă grupare, Alianța Liberală, condusă de Aurel Onciul, care ataca Partidul Poporal Național Român și, în special, pe liderul acestuia, Iancu Flondor. Atacurile din partea lui Onciul au alimentat fărâmițarea elitei politice românești, iar în cele din urmă „conservatorii” l-au părăsit pe Flondor, acesta simțindu-se constrâns să demisioneze. „Divergențele vederilor politice care s-au furișat în rândurile Partidului Poporal Național și apatia membrilor partidului în campania electorală actuală, față cu pericolul ce ne amenință din partea agenților internaționali (Freisinnige Vereinigung) mă silesc să renunț la conducerea partidului și să mă retrag din el”, motiva Flondor decizia luată.

copaa jpg jpeg

După retragerea sa, partidul s-a dizolvat, iar în anul următor s-a încercat o nouă unificare a grupărilor politice, reînființându-se Partidul Național Român, însă Flondor a refuzat invitațiile de a reveni în viața politică. În 1908, Aurel Onciul îi trimitea o scrisoare lui Iancu Flondor, rugându-l să vină la conducerea unei grupări care urma să cuprindă toate facțiunile unite: „În vremea de grea cumpănă, noi, solii tuturor vârstelor, tuturor păturilor și tuturor năzuințelor românești din țară, venim la tine ca să te rugăm dintr-o gură, ca să părăsești singurătatea-ți de până acum și să reintri iarăși în războiul politic. […] Din inimă curată și sinceră întregul nostru popor te roagă: fii căpitanul nostru și ne du la izbândă”. De asemenea, Comitetul Executiv al Partidului Național i-a adus la cunoștință „dorinţa poporului românesc din Bucovina pentru inaugurarea unei păci solide şi pentru formarea unui partid bine organizat sub conducerea dlui Dr Iancu cav. de Flondor”. Astfel, toate grupările s-au unit într-un singur partid, adunarea constitutivă votându-l pe Iancu Flondor președinte al noii formațiuni. Acesta însă a acceptat conducerea partidului cu anumite condiții, preluând funcția abia după îndeplinirea acestora.

Lupta între fraţi – şi semnificaţiile ei

Iancu Flondor a preluat președinția Partidului Român în februarie 1909, însă, după mai puțin de doi ani, în noiembrie 1910, demisionează, explicând că „discordia și lupta între Frați, care au cauzat neamului nostru în Bucovina în ultimul deceniu multe și dureroase scăderi, consumând cu desăvârșire puterile Românilor și războiul lor contra deznaționalizării, încep din nou a se încuiba în rândurile noastre. În fața acestor împrejurări de tot triste îmi este peste putință a răspunde pentru viitorul neamului românesc în Bucovina și trebuie cu inima întristată să mă retrag de la conducerea partidului național”. În ciuda numeroaselor insistențe de a rămâne în fruntea românilor bucovineni, Flondor a refuzat acest lucru. „Lupta între frați” de care vorbea Iancu Flondor avea pentru el, pe lângă sensul general (de frați români), și sens propriu, ținând cont că frații săi Nicu și mai ales Tudor (care murise de doi ani) se număraseră printre membrii importanți ai facțiunii conservatoare.

Noua retragere a lui Flondor a fost întreruptă de izbucnirea Primului Război Mondial, văzut de românii bucovineni ca motiv de speranțe pentru o eventuală unire cu România. Iancu Flondor primește în 1915 vestea că România urmează să intre în război împotriva Austro-Ungariei, alături de invitația de a se refugia în România, pentru a evita eventualele probleme cu autoritățile austriece. Flondor însă refuză, rămâne în Bucovina și încearcă să intervină pentru a ușura condițiile populației de aici, lucru care i-a atras probleme cu autoritățile în 1917.

„O iobăgie națională de aproape un secol… e pe sfârşite”

Iancu Flondor este chemat din nou în fruntea românilor bucovineni în 1918. La 14/27 octombrie 1918 a fost convocată o adunare a românilor din Bucovina, care votează unirea provinciei cu Regatul României. Tot atunci este format un Consiliu Naţional și un organ cu caracter de guvern numit Consiliul Secretarilor de Stat, format din 14 secretari de stat. Guvernul provizoriu avea un Comitet Executiv, al cărui preşedinte a fost ales Iancu Flondor. La 15/28 noiembrie are loc Congresul General al Bucovinei, întrunit la Cernăuți, unde Iancu Flondor le spune celor prezenți că „o iobăgie națională de aproape un secol și jumătate, pe cât de dureroasă, pe atâta de rușinoasă, e pe sfârșite. Poporul român din Bucovina este pe cale de a sparge și de a lepăda lanțul care i-a ferecat sufletul”. Congresul hotărăște „unirea necondiționată și pe vecie” a Bucovinei cu România.

După Unire, Bucovina primește doi miniștri în guvernul condus de Ion I.C. Brătianu, unul la Cernăuți (Iancu Flondor) și unul la București (Ion Nistor). Flondor a fost ministru pentru Bucovina în perioada decembrie 1918-aprilie 1919, ulterior demisionând în urma unui conflict cu Nistor. A urmat o nouă perioadă de retragere, cauzată de noi dezamăgiri, în special în urma divizării elitei românilor bucovineni și a conflictului cu Ion Nistor. Această retragere a fost, din păcate, ultima.

Trebuie menționat și faptul că Iancu Flondor a fost inițiatorul mai multor legi, pe care le-a redactat și le-a propus guvernului de la București. Este vorba despre un proiect de lege referitor la alegerea deputaților și senatorilor care să reprezinte Bucovina în Parlamentul României, un proiect de lege referitor la administrarea Fondului religionar ortodox al Bucovinei, dar și de alte proiecte, așa cum reiese dintr-o scrisoare trimisă de ministrul Justiției.

Sfârşitul

Conform cumnatului său, Sever Zotta, Iancu Flondor suferea de embolie, „de care își dădea foarte bine sama, zicând adeseori că el nu va trăi mult”. De-a lungul timpului, mai multe persoane care l-au vizitat la moșia sa au notat faptul că Flondor era bolnav, fiind nevoit să stea în pat. De asemenea, Nicolae Iorga nota în memoriile sale că liderul bucovinean fusese foarte afectat de decesul soției sale, în 1918: „Abia cincizeci și trei de ani, dar foarte mult atins de moartea recentă a soției sale; părul cu totul alb; figura rasă; ochii extraordinar de scânteietori și vioi”.

În ziua dinaintea morții, pe 18 octombrie 1924, Flondor s-a simțit bine, iar seara a primit vizita cumnatului său, Octavian Zotta, căruia i-ar fi spus: „am să dorm bine în noaptea aceasta!”. A doua zi, pe la ora 11:30, servitorul observând că nu este chemat de stăpânul său, a intrat în cameră și l-a găsit mort în pat, „în o expresie liniștită”. A fost înmormântat în cripta familiei Flondor de la Storojineț.

Ce îi datorăm

Onestitatea și patriotismul sincer al lui Iancu Flondor pot fi de neînțeles astăzi, când politica și corupția coexistă, fiind chiar interdependente. Dar Iancu Flondor nu a urmărit interesul propriu în acțiunea sa politică, lucru demonstrat în special în momentele în care, fiind chemat să conducă mișcarea națională a românilor bucovineni, a refuzat acest lucru, preferând să rămână izolat la moșia sa de la Storojineț.

ziar jpg jpeg

De asemenea, și-a sacrificat și o parte a averii sale în sprijinul cauzei românilor din Bucovina: la el apelau adesea persoane care cereau ajutor financiar pentru diverse publicații, asociații sau comunități locale românești. Tot lui îi solicitau sprijin bănesc studenți și profesori români din Bucovina, aflați în dificultate.

Spiritul său justițiar și repulsia față de corupție sunt trăsături care ne pot inspira și astăzi. „Viitorul țării și nației noastre este strâns legat de drept și legalitate”, îi scria Iancu Flondor lui Iuliu Maniu în 1923. De aceea, de fiecare dată când numele său risca să fie asociat cu afaceri ilicite sau cu oameni îndoielnici, prefera să se retragă. Mai mult, Iancu Flondor impunea respect prin simpla sa prezență, iar comportamentul său contrasta cu cel al multor contemporani. Alexandru Marghiloman nota în însemnările sale, după o întâlnire cu Iuliu Maniu, Alexandru Vaida-Voevod și Iancu Flondor, că acesta din urmă este „mai puțin vorbăreț ca Ardelenii; înfățișare bună, înfășișare de European”. De asemenea, Constantin Argetoianu îl numea „omul cel mai cu vază al Bucovinei”, adăugând că era „un om foarte cumsecade, un patriot, un gentleman, un om cinstit, dar cel mai formidabil pisălog din câți am cunoscut”.

Poate mai cu seamă aceste trăsături sunt vizibile în episodul menționat anterior, în care Flondor refuză oferta de a se refugia în România la începutul Marelui Război: „Mai am și răspunderi nu numai față de mine și de familia mea. Eu stau în văzul tuturor. Ceea ce fac are repercusiuni în multe direcții. De aceea nu pot face ce mi-ar plăcea sau ar fi interesul meu imediat și personal. Trebuie să mă gândesc și la alții… și la viitor”. Scurt, dar cât se poate de elocvent.

Arhivele Naționale Istorice Centrale, Fond Iancu Flondor
Arhivele Naționale Istorice Centrale, Fond Teodor Bălan
Arhivele Naționale Istorice Centrale, Fond Sever Zotta
Arhiva personală a familiei Radu Alexandru și Maria Ioana Miclescu (născută Flondor)
Constantin Argetoianu, Memorii. Pentru cei de mâine. Amintiri din vremea celor de ieri, vol. VI, Editura Machiavelli, București, 1996
Valeriu Branişte, Amintiri din închisoare (Însemnări contimporane și autobiografice), Editura Tritonic, București, 2002
Ioan Cocuz, Partidele politice românești din Bucovina 1862-1914, Editura Cuvântul Nostru, Suceava, 2003
Vlad Gafiţa, Iancu Flondor (1865-1924) și mișcarea națională a românilor din Bucovina, Editura Junimea, Iași, 2008
Dinu C. Giurescu (coord.), Istoria României în date, Editura Enciclopedică, București, 2010
N. Iorga, Memorii, vol. II, Editura „Naționala” S. Ciornei, București, f.a.
N. Iorga, Oameni cari au fost, vol. II, Fundația pentru Literatură și Artă „Regele Carol II”, București, 1935
C. Loghin, Iancu Flondor (1865-1924), în: „Revista Bucovinei”, anul II, nr. 11, noiembrie 1943
Titu Maiorescu, Însemnări zilnice, vol. II, Editura Librăriei Socec & Co., București, f.a.
Alexandru Marghiloman, Note politice, vol. V, Editura Institutului de Arte Grafice „Eminescu”, București, 1927
Ion I. Nistor, Istoria românilor, vol. II, Editura Biblioteca Bucureștilor, București, 2003
Ștefan Purici, Iancu Flondor (1865-1924). O viață în slujba dreptății, în: „Codrul Cosminului”, nr. 10, 2004
Mihail Gr. Posluşnicu, Istoria Musicei la români. De la Renaștere până la epoca de consolidare a culturii artistice, Editura Cartea Românească, București, 1928
Lucian Predescu, Encicolpedia României Cugetarea. Material românesc. Oameni şi înfăptuiri, Editura Saeculum I.O., Bucureşti, 1999
N. Tcaciuc-Albu, O amintire despre Iancu Flondor, în: „Revista Bucovinei”, anul II, nr. 11, noiembrie 1943
Dragoș Vitencu, Tudor Flondor (1862-1908), în: „Revista Bucovinei”, anul II, nr. 9, septembrie 1943
*** „Journal dés debats”, anul 136, nr. 303, 31 octombrie 1924
*** Iancu Flondor și spița Flondurească, în: „Ioan Neculce”, fascicola 5, 1925
*** Tudor cav. de Flondor, în: „Familia”, anul XLI, nr. 23, 5 iunie 1905

https://historia.ro/

1 decembrie 1918 – Ziua în care românii au făcut Marea Unire

1 dec.

1 decembrie 1918 – Ziua în care românii au făcut Marea Unire jpeg

1 decembrie 1918 – Ziua în care românii au făcut Marea Unire

Intrată în Marele Război în august 1916, alături de Antanta (Franța, Anglia și Rusia) care făgăduise realizarea idealului românesc de unitate națională, măcar în ceea ce privește teritoriile aflate sub stăpânire austro- ungară (Transilvania, Banat, Crișana, Maramureș, Bucovina), România, copleșită numeric și material de forța armatelor germano-austroungare, cu două treimi din teritoriu ocupate, va fi nevoită să încheie umilitorul Tratat de Pace de la București (7 mai 1918), din fericire niciodată ratificat de Regele Ferdinand I.

„Prin modul cum a influențat în 1916 intrarea României în război și, din nou, în 1918, când aproape numai mulțumită ei Ferdinand nu a ratificat dezastruoasa pace de la București, regina (Maria, n.n.), s-a așezat ca ctitoriță a României întregite și ca una din cele mai mari figuri ale istoriei noastre naționale” (Constantin

În contextul prăbușirii economico- militare a Puterilor Centrale, ca urmare a epuizării cauzate de război, popoarele asuprite din cadrul milenarului Imperiu Habsburgic, rebotezat din 1867 Austro-Ungaria, declanșează acțiuni de eliberare și de constituire a unor noi state naționale. Astfel, pe 28 octombrie, după mari manifestații populare, se proclamă statul independent Cehia. Două zile mai târziu, exemplul cehilor este urmat de slovaci, care se unesc cu cehii, formând un nou stat, Cehoslovacia.

În cursul lunilor octombrie și noiembrie 1918, reprezentanții popoarelor sud-slave pun bazele unei federații ce va lua oficial ființă pe 1 decembrie, în aceeași zi cu Marea Adunare Națională de la Alba Iulia: Iugoslavia. Pe 16 octombrie, marele om politic polonez Józef Piłsudski proclama „existența statului polonez independent“. Cele două „nuclee dure” ale Dublei Monarhii își oficializează și ele divorțul prin proclamarea Republicii Austria (12 noiembrie) și a Republicii Ungaria (16 noiembrie). Imperiul încetase să existe de facto și reprezentanții românilor nu aveau decât să ia act de această nouă realitate și să acționeze în consecință.

Sala Unirii din Alba Iulia

Sala Unirii Alba Iulia jpg jpeg

La 31 octombrie, Partidul Național Român și Partidul Social- Democrat constituie la Arad, Consiliul Național Român Central, „ca unicul for care reprezintă voința poporului român”. Totodată, pe întreg teritoriul Ardealului se formează consilii naționale regionale și gărzi naționale, care se subordonează C.N.R.C.

În copilărie am trecut adeseori în drum spre grădiniță sau școală pe lângă cocheta și atât de tradițional-ardeleneasca casă a lui Cicio-Pop din Arad, acolo unde de fapt a funcționat adevăratul stat-major al Unirii, cel care a organizat inclusiv adunarea de la Alba Iulia. Pe sub bolțile maiestuoasei intrări în casă și-au purtat pașii, în acel înfierbântat noiembrie 1918, Iuliu Maniu, Alexandru Vaida-Voevod, Vasile Goldiș, Aurel Lazăr, Teodor Mihali, Aurel Vlad, Ion Fluieraș, Iosif Jumanca etc.

La 18 octombrie 1918, Vaida- Voevod este împuternicit de Partidul Național Român să declare în Parlamentul de la Budapesta celebrele cuvinte ce aveau să declanșeze furia deputaților maghiari, gata să-l linșeze:

„Națiunea română așteaptă și pretinde, după multe suferințe de veacuri, afirmarea și valorizarea drepturilor ei nestrămutate și inalienabile la deplina viață națională”.

Guvernul ungar a încercat să oprească secesiunea românilor prin trimiterea lui Oszkár Jászi, ministrul naționalităților, la Arad, pentru tratative cu fruntașii transilvăneni. Acestor negocieri le-a pus capăt sec Iuliu Maniu, la 14 noiembrie afirmând:

„Noi vrem separarea deplină de Ungaria”.

În consecință, Consiliul Național Român a hotărât convocarea Marii Adunări Naționale și alegerea delegaților reprezentativi. Convocarea s-a publicat pe 20 noiembrie în următorii termeni:

„Convocăm Adunarea Națională a națiunii române din Ungaria și Transilvania, la Alba Iulia, cetatea istorică a neamului nostru, pe ziua de duminică, 18 noiembrie (1 decembrie, pe stil nou) a.c., la orele 10 a.m. ARAD 7/20 noiembrie 1918, secretar Gh. Crișan, prezident dr. Ștefan Cicio-Pop”.

Alegerea Albei Iulia ca loc de desfășurare a Marii Adunări Naționale se impunea de la sine. Alba Iulia fusese orașul triumfalei intrări a lui Mihai Viteazul în „ziua tuturor sfinților” din noiembrie 1599, fusese de asemenea, orașul înfricoșătorului martiriu al lui Horea și Cloșca, sfârtecați pe roată în februarie 1785. Era deci locul care îngemăna cel mai bine bucuria cu suferința, uralele de entuziasm cu strigătele de durere ale unui întreg popor.

În aceeași zi de 20 noiembrie în care se decidea convocarea adunării naționale, a fost dat publicității și manifestul-protest intitulat „Către popoarele lumii”, act acuzator la adresa politicii duse de guvernul maghiar, dar și un apel patetic la respectarea drepturilor românilor din Ardeal:

„Din ceasul acesta, oricum ar decide puterile lumii, națiunea română este hotărâtă a pieri mai bine decât a suferi mai departe sclavia și atârnarea”.

Pe lângă cei 1.228 de delegați oficiali din toate zonele Transilvaniei, învestiți cu așa-numitele credenționale, un fel de împuterniciri care le permiteau să participe în mod direct la dezbaterile din Sala Unirii și să voteze, peste 100.000 de români, mai cu seamă din zonele limitrofe, au umplut Platoul Românilor, de lângă Alba Iulia, locul unde avea să se desfășoare, de fapt, conclavul romanității ardelene. Siguranța delegaților și a adunării era asigurată de trei cordoane de avanposturi prin care nu se putea trece decât în grupuri compacte sau cu legitimații speciale.

„Veniți cu toții la Marea Adunare Națională care se va ține la 1 decembrie în Bălgradul lui Mihai Viteazul”

Mobilizarea maselor se făcuse, evident, în primul rând prin viu grai, dar și prin presa românească a vremii:

„Veniți cu toții la Marea Adunare Națională care se va ține la 1 decembrie în Bălgradul lui Mihai Viteazul. Veniți cu miile și cu zecile de mii! Lăsați pe o zi grijile voastre acasă, căci în această zi vom pune temelia unui viitor bun și fericit pentru întreg neamul nostru românesc”.

Și într-adevăr zile bune înaintea datei de 1 decembrie, toate drumurile și trenurile erau pline de însuflețiții români care veneau la cea mai mare sărbătoare a neamului lor. Trenurile, după cum relatează documentele vremii, erau împodobite cu mlădițe verzi de brad și cu drapele naționale. Pe întreg parcursul drumului spre Alba Iulia nu conteneau chiotele de bucurie și cântecele patriotice: „Deșteaptă-te, române“, „Treceți batalioane române Carpații“, „Ardealul ne cheamă“, „Hora Unirii“ etc.


Documente ale Unirii – credenţionale celor 1228 de delegaţi oficiali din toate zonele Transilvaniei

Documentele Unirii jpg jpeg

Atmosfera tensionată de emoție a acelor zile este surprinsă în mărturiile unor participanți la marele eveniment:

„Pe două părți a șoselei care urca din orașul Alba Iulia în Cetate, apoi pe baza zidurilor Cetății, erau înșirați, la câte 20-30 de pași, gardiști din gărzile românești din Munții Apuseni. Moți tineri, voinici, toți în haină de panură albă, cu căciuli negre. Pe umeri, arma. Lângă poarta Cetății, în care mai e și azi o celulă în care a fost închis Horea, patru gardiști, ca patru statui, strănepoții celor frânți pe roată – acum victorioși. Și ca aspect – dar mai ales ca semnificație – era o priveliște splendidă, șirul de ostași-țărani, stăpânind Cetatea dușmană cucerită” (Ionel Sava, participant la 1 decembrie 1918).

În casele celor mai de seamă cetățeni ai Albei Iulia mesele încheiate cu veritabile conciliabule politice se țineau lanț, iar pe stradă nu era de mirare să te ciocnești de cele mai importante „VIP”-uri ale politicii transilvănene: Maniu, Vaida-Voevod, Octavian Goga, Pop de Băsești, Cicio-Pop, Petru Groza etc. Iată un sugestiv fragment din amintirile lui Ion I. Lapedatu, strălucit economist, viitor ministru de Finanțe, fratele istoricului și omului politic Alexandru I. Lapedatu, participant activ la evenimentele ce au premers actul de la 1 decembrie:

„Orașul furnica de lume românească. Cunoscuți și prieteni din toate părțile te agrăiau la tot pasul […] Pe la 11-12 noaptea avea să sosească trenul de la Cluj, cu care știam că sosește și Badea Gheorghe Pop de Băsești, președintele partidului (Partidul Național Român, n.n.) […] La despărțirea de Badea Gheorghe, am plecat și eu spre locuință. În drum, m-am întâlnit cu câțiva prieteni tineri, dintre care îmi amintesc pe Silviu Dragomir, Iosif Șchiopu, Constantin Bucșan și Ghiță Pop, care căutau încă unul-doi colegi să redacteze o telegramă care, după părerea lor, trebuia trimisă monarhului (Regele Ferdinand) a doua zi după prima ședință. Am redactat noi un text care nu ne-a convenit […] La despărțire, către casă m-am întâlnit cu Iuliu Maniu. I-am spus de textul telegramei, dar el, rece ca întotdeauna, mi-a răspuns: «Să nu vă pripiți. Nu știm dacă statul nostru va fi republică sau monarhie»“.

Tuturor acestor negocieri și speculații li se va pune capăt a doua zi, când venerabilul Gheorghe Pop de Băsești (1835-1919) va deschide lucrările Marelui Sfat Național cu memorabilele cuvinte:

„Acum slobozește, Doamne, pe robul tău, căci ochii mei văzură mântuirea neamului românesc”.

I s-a dat apoi cuvântul lui Vasile Goldiș care a citit „Expunerea istorică de motive“ (Goldiș era el însuși un strălucit profesor de istorie) precum și „Rezoluția de unire a Ardealului cu România“. După ce a făcut un aspru rechizitoriu monarhiei habsburgice – „Veacuri de-a rândul poporul românesc, adevăratul și legitimul proprietar al pământului, ce fusese odată Dacia Romană, a fost străin și sclav pe pământul său strămoșesc” – Goldiș a propus:

„Adunarea Națională a tuturor românilor din Transilvania, Banat și Ţara Ungurească, adunați prin reprezentanții lor îndreptățiți, la Alba Iulia în ziua de 1 Decembrie 1918, decretează Unirea acelor români și a tuturor teritoriilor legate de dânșii cu România. Adunarea Națională proclamă îndeosebi dreptul inalienabil al națiunii române la întreg Banatul, cuprins între râurile Mureș, Tisa și Dunăre”.

Episcopul Iuliu Hossu citeşte Rezoluţia de la Alba Iulia, 1 decembrie 1918

Iuliu Hossu jpg jpeg

În continuare, hotărârea formula un șir de prevederi destinate să asigure individualitatea acestor teritorii în faza de tranziție spre desăvârșirea instituțională, precum și alte cerințe, absolut indispensabile funcționării unui stat cu adevărat democratic: votul obștesc, egal, direct și secret pentru toți cetățenii indiferent de sex, de peste 21 de ani, reforma agrară, drepturi pentru muncitori etc. Nu fără ezitări, hotărârea a fost adoptată în unanimitate:

„Hotărârea de la Alba Iulia apare ca o sinteză între programul național și cel social și o sinteză între unirea necondiționată și unirea condiționată. (Există mărturii că un grup de tineri ofițeri ardeleni, alarmați de zvonurile despre o unire condiționată, au pătruns în camera unde se redacta hotărârea și au exercitat presiuni pentru proclamarea unirii necondiționate. În cele din urmă, Iuliu Maniu avea să găsească formula finală, dar numai după lungi discuții cu Al. Vaida-Voevod, partizan ferm al unirii necondiționate)” (Florin Constantiniu).

Oricum, până la unirea definitivă a fost înființat un Consiliu Dirigent în frunte cu Iuliu Maniu, menit să gestioneze afacerile Transilvaniei. O delegație în frunte cu Vasile Goldiș, Vaida-Voevod și episcopii Miron Cristea și Iuliu Hossu a fost însărcinată să prezinte actul Unirii la București, Regelui Ferdinand.

Zece zile mai târziu, pe 11 decembrie 1918, Regele Ferdinand I semna Decretul Regal nr. 3631, care stipula la articolul 1, unirea cu România a „ținuturilor cuprinse în Hotărârea Adunării Naționale din Alba Iulia de la 1 decembrie 1918”. Recunoașterea internațională a deciziilor de la Alba Iulia va veni odată cu semnarea Tratatului de la Trianon, dintre România și Ungaria, pe 4 iunie 1920.

https://historia.ro/

1 Decembrie 1918-nasterea Romaniei. La multi ani, romani oriunde va aflati!

1 dec.

1 Decembrie 1918-nasterea Romaniei. La multi ani, romani oriunde va aflati!
1 Decembrie, este ,,praznicul” istoric al romanilor de pretutindeni. La Alba-Iulia, in cetate, a sunat trambita invierii neamului romanesc. Unirea de la 1 Decembrie 1918 reprezinta evenimentul principal al istoriei Romaniei si totodata realizarea unui deziderat al locuitorilor granitelor vechii Dacii, unirea Transilvaniei cu Romania. Ziua de 1 Decembrie a devenit dupa evenimentele din decembrie 1989, Ziua Nationala a Romaniei. In urma primului razboi mondial, Imperiul Habsburgic se

Acest text a fost copiat de pe Ziare.com

Ursula von der Leyen: Peste 100.000 de militari și 20.000 de civili ucraineni au fost uciși de ruși

1 dec.

Ursula von der Leyen: Peste 100.000 de militari și 20.000 de civili ucraineni au fost uciși de ruși

Președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, lansează o informație absolut nucleară într-un discurs despre Ucraina susținut azi, pe care ulterior o cenzurează fără explicații. Gafă ori scăparea celui mai incomod adevăr despre războiul din Ucraina? Oricum ar fi, Comisia Europeană trebuie să clarifice lucrurile urgent.

În discursul postat azi pe Twitter, von der Leyen vorbește despre atrocitățile rușilor în Ucraina ”care au adus moarte, devastare și suferințe de nespus. Cu toții ne amintim ororile din Bucha”.

Și urmează fraza-cheie: ”It is estimated that more then 20.000 civilians and more than 100.000 military officers have been killed so far”.

Presa de la noi s-a repezit să titreze că rușii au ucis peste 20.000 de civili și peste 100.000 de soldați ucraineni, pînă acum.

Doar că există două mici probleme.

Prima, că military officers nu înseamnă soldați, ci comandanți militari, indiferent de rang. Ceea ce înseamnă că numărul total al militarilor uciși ar trebuie să fie mult mai mare.
Să zicem, însă, că Ursula a greșit, voind să se refere, de fapt, la soldați în general.

Dar, chiar și așa, afirmațiile ei sunt explozive, pentru că regimul Zelenski a refuzat cu încăpățînare după invazie să livreze date oficiale despre numărul soldaților morți, iar cînd a făcut-o, pe alocuri, a vorbit de cifre infinit mai mici: cca.9.000, la sfîrșitul lunii august, potrivit comandatului forțelor armate ucrainene, Valeriy Zaluzhnyi.

Ceea ce înseamnă ori că în ultimele trei luni rușii au ucis de peste 10 ori mai mulți soldați ucraineni decît în restul invaziei, ori că înalții oficiali europeni au decis azi, prin vocea președintei C.E. să spună adevărul îngrozitor, anume că pierderile armatei ucrainene sunt imense și pînă acum au fost secretizate.

Cifrele Ursulei coincid, trebuie spus, cu prima estimare de acest gen aruncată pe piață luna aceasta de către generalul american Mark Milley, care a vorbit în premieră despre 100.000 de militari ucraineni uciși.

Ca să fie tacîmul complet, la cca.două ore după postarea înregistrării video pe Twitter, materialul a fost reeditat, iar referirile la pierderile ucrainene au fost eliminate complet. Au rămas, în schimb, în materialul preluat de Youtube.

Fără a mai vorbi că Wikipedia a preluat cu o iuțeală fabuloasă informația în materialul despre pierderile de război din Ucraina. Pe care, la fel de iute, a eliminat-o la orele 12,53 ora noastră.

Ce să înțelegem de aici? Gafă de proporții, sau șmecherie europeană pentru a transmite lumii adevărata catastrofă petrecută în Ucraina? (Bogdan Tiberiu Iacob)

https://60m.ro/

Marea Unire: Paradă la Arcul de Triumf

1 dec.

Peste 1.500 de militari şi specialişti din Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul Afacerilor Interne, Serviciul Român de Informaţii, Serviciul de Telecomunicaţii Speciale, Administraţia Naţională a Penitenciarelor şi Autoritatea Vamală Română, precum şi 120 de mijloace tehnice participă în acest an la parada de Ziua Naţională a României.

Potrivit MApN, în blocul de onoare vor fi aproximativ 150 de militari străini, în cadrul unor detaşamente din Belgia, Franţa, Macedonia de Nord, Republica Moldova, Portugalia, Statele Unite ale Americii şi Ţările de Jos şi militari reprezentând ţările aliate contributoare la structurile NATO de pe teritoriul României. Militarii străini sunt prezenţi cu 25 de mijloace tehnice, inclusiv aeronave de luptă din Canada, Italia, Spania şi Statele Unite ale Americii.

Fondul sonor al defilării va fi asigurat de muzicile militare ale Armatei, din garnizoana Bucureşti: Muzica Reprezentativă a Ministerului Apărării Naţionale, Muzica militară a Brigăzii 30 Gardă „Mihai Viteazul” şi Muzica militară a Brigăzii 1 Mecanizată „Argedava”.

Cu ocazia Zilei Naţionale, Armata României participă, la solicitarea autorităţilor publice, la organizarea de ceremonii militare în garnizoanele din întreaga ţară.

Militarii aflaţi în misiune în afara ţării desfăşoară şi ei, cu acest prilej, ceremonii militare.

În toate instituţiile militare din ţară se arborează Drapelul naţional, iar la bordul navelor maritime şi fluviale se ridică Marele Pavoaz.

Pierderile Armatei României în Primul Război Mondial sunt estimate la peste 330.000 de căzuţi la datorie, dintre care peste 60.000 în prizonierat. În cel de-al Doilea Război Mondial, ţara noastră a înregistrat peste 900.000 de morţi, răniţi, dispăruţi, prizonieri şi invalizi, potrivit MApN.

Cotidianul RO

Macron, în SUA: „Puneţi-vă în locul meu”

1 dec.

Preşedintele Emmanuel Macron a deplâns, la Washington, măsurile economice „super agresive” ale omologului Joe Biden pentru a stimula industria americană, în prima zi a unei vizite de stat care se vrea o celebrare a prieteniei dintre Franţa şi Statele Unite, transmite AFP.

Subvenţiile masive decise de preşedintele american în legea cu caracter economic şi social „Inflation Reduction Act” (IRA) sunt „super agresive pentru companiile noastre”, a denunţat preşedintele francez în cadrul unei întâlniri cu congresmenii americani.

„Puneţi-vă în locul meu”, le-a spus preşedintele Macron aleşilor la un prânz privind schimbările climatice, după care a adăugat: „Poate că vă veţi rezolva problema, dar o vei înrăutăţi pe a mea” cu acest program de investiţii faraonice care, în opinia sa, ar putea „elimina multe locuri de muncă” în Europa în absenţa unei mai bune coordonări transatlantice.

„Nimeni nu m-a contactat când era în discuţie IRA”, a continuat el, cerând să fie „respectat ca un bun prieten”.

Franţa percepe cu îngrijorare patriotismul economic dezinhibat de care dă dovadă preşedintele american, pentru care cuvântul de ordine este „Made in USA”.

Preşedintele Joe Biden are în vedere în special stimularea sectorului maşinilor electrice într-o optică ce vizează relansarea ocupării forţei de muncă în industrie, tranziţia energetică, precum şi concurenţa tehnologică cu China.

Preşedintele francez a indicat că nu „crede nici măcar o secundă” într-o schimbare din partea americană în privinţa acestei legi apreciată drept crucială de Casa Albă, dar a pledat pentru o mai bună sincronizare între Statele Unite şi Europa.

Washingtonul consideră însă că această lege de reducere a inflaţiei va fi un proiect de natură să stimuleze inclusiv economia europeană.

Vizita de stat a preşedintelui Emmanuel Macron, primul lider străin căruia preşedintele Joe Biden îi rezervă această onoare diplomatică, a început cu o întâlnire la sediul NASA cu vicepreşedinta Kamala Harris, care a salutat o cooperare „bazată pe principii democratice şi valori comune” şi Franţa drept un „aliat vital pentru Statele Unite” .

Preşedintele francez are programată o întrevedere pe tema energiei nucleare civile cu principalii jucători din acest sector. Şeful statului se va adresa şi comunităţii franceze, după o ceremonie tradiţională la Cimitirul Naţional Arlington. Emmanuel şi Brigitte Macron se vor întâlni cu Joe şi Jill Biden pentru o cină intimă, departe de fastul protocolar pe care Casa Albă îl va desfăşura joi pentru preşedintele francez, care va include lovituri de tun, pentru întâlnirea în Biroul Oval şi cina de gală.

Partea americană speră că această primire fastuoasă va facilita depăşirea gravei crize diplomatice de anul trecut când, în septembrie, Washingtonul a anunţat o nouă alianţă, AUKUS, cu Australia şi Regatul Unit, stârnind furia Franţei, ţinută deoparte într-o regiune cheie a lumii şi care a pierdut cu acea ocazie un important contract de vânzare a unor submarine către Australia.

Pe lângă chestiunea protecţionismului comercial, Joe Biden şi Emmanuel Macron vor discuta joi şi aspecte internaţionale majore, precum China şi războiul din Ucraina. Se aşteaptă ca cei doi lideri să afişeze un mesaj de unitate în dosarul ucrainean, promiţând să continue să susţină Kievul atât timp cât este necesar, explicând în acelaşi timp că negocierile cu Moscova pot avea loc numai atunci când preşedintele ucrainean Volodimir Zelenski va considera oportun.

Cotidianul RO

%d blogeri au apreciat: