O pagubă românească, dar cu folos internațional

Prin bilanțuri și la conferințe internaționale, reprezentanții României se laudă cu sprijinul țării noastre pentru Ucraina, invocînd două lucruri. (Despre altele nu prea zic nimic). Cele două acțiuni importante ar fi solidaritatea românilor cu care au primit refugiații ucraineni și facilitarea exportului de cereale din Ucraina prin portul Constanța. Și amîndouă sunt adevărate.

Nu știu mare lucru despre efectele avalanșei de populație ucraineană în refugiul său și în drumurile sale spre vestul Europei. Știu însă de la cunoscuți, din ziare și de la televiziuni tot felul de efecte nefericite ale încercărilor de a salva exporturile ucrainene de cereale. Despre care nici președintele, nici guvernul nu zic mare brînză. Scot la vedere doar meritele lor și ignor sau ascund necazurile altora, mai ales ale producătorilor români.

De cîteva ori, de la izbucnirea războiul din Ucraina, președintele României s-a lăudat cu sprijinul acordat de țara noastră. Și, între cele enumerate, Klaus Iohannis a pomenit și rolul salvator al Portului Constanța. Pentru a fi scutit de bănuieli inutile, reproduc trei fragmente din discursurile și declarațiile președintelui României, între care unul este din chiar din cuvîntarea sa la Organizația Națiunilor Unite.

Cu ocazia vizitei președintelui Confederației Elvețiene,  Klaus Iohannis a spus:

„ Am discutat, totodată, despre asistența acordată de statele noastre Ucrainei și altor parteneri din zonă afectați de război, precum Republica Moldova. Am evidențiat demersurile complexe ale României în sprijinul a peste 3 milioane de refugiați ucraineni care ne-au trecut granița. De asemenea, am expus eforturile noastre de facilitare a tranzitului de cereale din Ucraina, prin porturile românești de la Dunăre și Marea Neagră, din 24 februarie și până în prezent, tranzitînd peste 10 milioane de tone de cereale și alte produse agricole către state terțe vulnerabile, contribuind astfel la soluționarea eficientă a crizei alimentare la nivel global“(din alocuțiunea de la vizita președintelui helvet).

Tot președintele României a mai spus: „Este clar că trebuie îmbunătățită sau cel puțin adaptată condițiilor actuale, capacitatea Portului Constanța, care este cel mai mare port pentru exportul grânelor din Ucraina, dar aceste lucruri nu se schimbă de la o lună pe alta. Ceea ce am făcut noi până acum a fost să facilităm cât de mult se poate pe infrastructura existentă. De aceea, am salutat și acea înțelegere facilitată de Secretarul General ONU pentru a permite exportul de grâne pe Marea Neagră direct din Ucraina. Lucrurile trebuie să fie diversificate. Noi lucrăm în continuare la îmbunătățirea infrastructurii logistice în România. Sper să se mențină înțelegerea pe tranzitul pe Marea Neagră și în acest fel să existe o șansă reală pentru a exporta cerealele din Ucraina. Ucraina este un furnizor de prim rang pentru alimentație în plan global“. (Klaus Iohannis, la ONU)

„A spune că Marea Neagră este blocată mi se pare o exagerare. Pericolul minelor în Marea Neagră există, iar partea de nord a Mării Negre, adiacentă Ucrainei, este blocată. Portul Constanța nu este blocat și ne vom asigura că nu va fi blocat”. (Klaus Iohannis)

La fel, ministrul român de Externe, Bogdan Aurescu, a afirmat și el în cadrul unei reuniuni a Consiliului de Securitate al ONU (pe tema foametei şi a conflictelor armate), că, începînd cu sfîrșitul lunii aprilie, 240.000 de tone de cereale au fost exportate din Ucraina prin Portul Constanţa.

Cu primirea imigranților și cu portul Constanța ne umflăm în pene numai la extern. Suntem și noi printre binefăcătorii Ucrainei. Ce se întîmplă în țară? Lucrurile stau exact pe dos. Ca să nu fiu bănuit de interpretări, reproduc tot din alte surse:

„Tirurile încărcate cu orz care urmează să intre la operațiuni de încărcare într-una din danele portului, acolo unde trebuie să sosească o navă de mare capacitate, sunt motivul pentru care traficul este îngreunat, potrivit unui operator portuar.

Așa se explică faptul că, în acest moment, coada se întinde atât pe breteaua care leagă Poarta 9 de A4, dar și pe A4, de asemenea, aproximativ trei kilometri. Autoritățile portuare menționează că ce se întâmplă este normal și că au parte de o performanță istorică a Portului Constanța” (Antena3.ro.)

Peste noapte, Portul Constanța a devenit un hub european de cereale. În contextul războiului, portul românesc se califică drept o rută extrem de importantă pentru transportul grânelor ucrainene. Cu ce consecințe pentru producătorii români? La ei chiar nu s-a gîndit nimeni!“

Un articol din Ziarul financiar sintetizează problema mai simplu decît guvernul sau decît ministrul Transporturilor:

„Suntem în măsură să facem că acest coridor să funcţioneze, fără să punem în pericol interesele României şi implicit ale fermierilor români şi fară să punem în pericol siguranţa alimentară naţională? Trebuie să ne aplecăm cu multă analiză spre următorii factori de risc, ce pot avea consecinţe asupra sistemului de agrobusiness din România”. (Cezar Gheorghe, Ziarul financiar).

Aici, trebuie precizat că România este al doilea mare exportator de cereale din Europa, cu 27,5 milioane de tone. Ucraina exporta anual înainte de război până la 50 de milioane de tone, fiind pe locul doi în lume. Două țări mari producătoare de cereale se bat cap în cap pe facilitățile și utilitățile unui port în cele mai multe cazuri nemodernizat.

Grîul ucrainean ajunge în Portul Constanța, pentru a fi încărcat în nave, cu autocamioane, vagoane și șlepuri. Înghesuiala e nebună. Competiția, la fel. În plus,multinaționalele producătoare de cereale din România îi încalecă pe producătorii români mai mici. Unii spun că aceștia sunt călcați în picioare. Iar ucrainenii vînd ca să vîndă.

„Un tren are o capacitate de transport de 1.500 de tone. Este nevoie de 40 de trenuri pentru a umple un vapor. Dacă grâul vine cu șlepuri, e nevoie și până la 50 de astfel de vase, depinde cât de mare este nava de transport cargo„ (Dan Dolghin, producător).

„Sunt vreo 30 de nave care așteaptă în port. Este o situația mai aglomerată, având în vedere și situația cu războiului, dar și pentru că traficul portului a crescut. Normal că a apărut și creșterea datorată și mărfurilor care se descărcau în Ucraina”, declara mai în vara lui 2022 Florin Goidea, directorul APM.

„Vagoanele confiscate de Fisc și abandonate, dar și boscheții crescuți fără a fi deranjați în ultimele două decenii au făcut imposibil ca mai mult de un tren să intre în port pentru a descărca marfă. Asta în condițiile în care Portul Constanța are 35 de linii de cale ferată (……) Refacerea liniilor de cale ferată va debloca activitatea portuară la toamnă, spun autoritățile. Atunci, cerealele românești vor ajunge în port prin camioane, cele din Ucraina pe calea ferată sau barje. Ministerul Transporturilor a alocat 50 de milioane de euro pentru deblocarea și refacerea liniilor de cale ferată. „Căile Ferate se ocupă de această operațiune. Este pentru prima dată după mulți ani când se investește în această infrastructură de cale ferată din port”, precizează șeful APM. (Marian Păvălașc, Radio Europa liberă)

De unde vine nebunia din zona de transfer a cerealelor? Iată explicațiile date de Viorel Panait, directorul Comvex SA, cel mai important terminal de cereale din Portul Constanța:

„ Trei sunt cauzele de bază. Prima, o dezorganizare a accesului camioanelor în port. Se putea rezolva prin punerea în funcțiune a unei aplicații, dar UTI nu a permis utilizarea rețelei sale. A doua vine de la așteptările pentru creșterea prețurilor care n-au mai crescut. Dimpotrivă! Și sub spectrul noilor recolte, producătorii sunt presați să vîndă. Iar a treia vine de la traderii care nu au vapoarele programate. Capacitățile de stocare în port s-au epuizat și mulți nu au unde să descarce. Nu este nici o programare a transporturilor sosite în port. Lipsite de informații asupra situației din port, camioanele sosesc și așteaptă pe șosele”.

Cam așa arată consecințele unei faceri de bine în care ai noștri au ajuns pe locul al doilea!

CORNEL NISTORESCU /http://cotidianul.ro/