Discurs jalnic marca Klaus Iohannis în Parlamentul României / Nu pomenește Basarabia la 105 de la Actul Marii Uniri
După cum era de așteptat, președintele anti-național al României, Klaus Iohannis a ignorat cu nesimțire că astăzi adevărații români celebrează 105 de la Marea Unire a Basarabiei cu Patria Mamă, fiind astfel prima provincie românească care pornește pe calea unificării și edificării statului Român unitar de astăzi.
Vă prezentăm mai jos jenantul discurs al lui Klaus Werner Iohannis:
Președintele României, Klaus Iohannis, a susținut luni, 27 martie 2023, la Palatul Parlamentului, o alocuțiune în cadrul evenimentului dedicat aniversării a 100 de ani de la adoptarea Constituției României Întregite din 1923.Doamnă Președinte al Senatului României,
Domnule Președinte al Camerei Deputaților,
Domnule Prim-ministru,
Domnule Președinte al Curții Constituționale a României,
Preafericirea Voastră,
Doamnă Președinte a Înaltei Curți de Casație și JustițieDomnule Președinte al Curții de Justiție a Uniunii Europene,
Domnule Președinte al Comisiei de la Veneția,
Distinși membri ai Curții Constituționale a României,
Stimați reprezentanți ai cultelor religioase,
Excelențe,
Distinși invitați,
Doamnelor și domnilor,
Felicit organizatorii Conferinței „Centenarul Constituției României Întregite”, un eveniment cu o semnificație aparte pentru istoria constituțională a țării noastre.
Marcarea acestui centenar reprezintă un bun prilej de a readuce în atenția societății semnificațiile momentului constituțional din 1923.Printr-un proces politic complex și un efort intelectual deosebit, Legea fundamentală adoptată a valorificat marile experiențe constituționale ale vremii, asigurând continuitatea tradițiilor și garantând diversitatea și pluralismul.
Actul fundamental al României Întregite a consacrat proiectul național și înfăptuirea statului unitar român, recunoscând cele mai importante drepturi și libertăți individuale, valori și principii sociale, precum și regulile de bază pentru buna conducere a statului. Actul politic al Marii Uniri a primit astfel o semnificație constituțională.
România Întregită nu a presupus doar crearea statului unitar național și o unificare teritorială, ci și crearea premiselor unei democrații incluzive.
Românilor, fără deosebire de origine etnică, de limbă sau de religie, li s-au recunoscut și protejat principalele drepturi fundamentale.Totodată, Constituția României din 1923 a reprezentat atât o expresie, cât și o bază normativă pentru unificarea legislativă și pentru integrarea multiculturală a diverselor tradiții legislative.
Legea fundamentală românească era una dintre cele mai avansate din Europa acelor vremuri, devenind temelia juridică și politică pentru funcționarea instituțiilor României, o monarhie bazată pe un regim constituțional democratic, parlamentar.
Constituția din 1923 a fost o operă juridică modernă, de inspirație europeană, care a reflectat nu doar o serie de aspirații și tradiții specifice societății românești, ci și apartenența naturală a României la spațiul cultural, politic și juridic al democrațiilor occidentale.
Consacrarea expresă a caracterului unitar al statului, a drepturilor civile și politice, protejarea libertății religioase, dreptul minorităților naționale, regimul proprietății, interzicerea discriminării pe motive etnice, de limbă sau de religie și a pedepsei cu moartea în timp de pace, ca și interzicerea cenzurii sunt doar câteva dintre elementele modernizatoare pe care Constituția din 1923 le-a adus statului român.
În Legea fundamentală de acum un secol și-au găsit loc principiile constituționalismului liberal, printre care se numără separația puterilor în stat, raționalizarea procesului legislativ sau consacrarea controlului de constituționalitate asupra legilor, realizat atunci prin Curtea de Casație și Justiție.
Doamnelor și domnilor,Istoria ne-a arătat însă că o constituție, indiferent cât este de avansată și de bine concepută, nu poate să devină singură o stavilă împotriva autoritarismului.
Pentru ca drumul unei națiuni să nu fie deviat spre autocrație și dictatură, este esențial ca cetățenii și autoritățile publice deopotrivă să conștientizeze că orice cedare de la principii fundamentale poate, în timp, să compromită parcursul democratic.
Constituția pe care o aniversăm astăzi rămâne expresia reușitei proiectului național, iar întreaga construcție a statului român modern a fost un efort de generații, cu sacrificii făcute mereu cu speranța unui viitor mai bun.În anul 1991, după căderea regimului comunist, Constituția a cărei adoptare o aniversăm a inspirat și noua lege fundamentală, prin care a fost asigurată continuitatea unor principii și a unor idealuri.
Doamnelor și domnilor,România este astăzi parte a marii familii democratice occidentale, o comunitate a valorilor care au trecut testul timpului.
Viitorul țării noastre este unul european, asigurat de însăși deschiderea oferită de dispozițiile Constituției noastre.Parcursul țării noastre nu are o altă direcție decât cea în care valorile democratice sunt respectate, interiorizate și promovate. În vremuri tumultoase, acestea reprezintă o busolă și un filtru pentru deciziile publice, pentru clasa politică și pentru cetățeni.
La 100 de ani de la adoptarea Constituției României Întregite, moștenirea sa democratică ne îndatorează să ducem aceste valori mai departe, să le apărăm cu orice preț și să construim viitorul pe care ni-l dorim, într-un cadru constituțional permanent adaptat la realitatea momentului și la nevoile societății.
Această moștenire presupune o răspundere comună. Ea aparține clasei politice, Parlamentului, care are datoria ca, prin legile adoptate, să nu se abată de la valorile constituționale.
Responsabilitatea este, în egală măsură, și a celorlalte autorități publice, cărora le revine obligația de a respecta separația și echilibrul puterilor în stat, în spiritul loialității constituționale.
Prin misiunea sa constituțională, Curtea Constituțională are, deopotrivă, un rol major ca, prin fiecare decizie sau hotărâre adoptată cu obiectivitate și profesionalism, să consolideze încrederea cetățenilor în statul de drept.
Ca Președinte al României, voi continua să veghez la respectarea Constituției și la buna funcționare a autorităților publice, rămânând un susținător ferm al parcursului european al țării noastre, bazat pe unitate, perseverență și dorința continuă de a construi o societate mai bună!
SURSE: Dispare facilitatea prin care magistrații puteau ieși la pensie după un mandat în CSM. Coaliția PSD-PNL-UDMR renunță la propriul proiect după criticile Comisiei Europene. Pensiile magistraților se vor indexa cu inflația, nu cu salariul
Liderii coaliției PSD-PNL-UDMR au decis duminică seară, într-o ședință la Vila Lac din București, să renunțe la propriul proiect prin care membrii CSM ar fi avut dreptul să iasă la pensie după un singur mandat de membru în Consiliul Superior al Magistraturii, conform unor surse politice. Tot duminică, liderii coaliției guvernamentale au decis și schimbarea modului în care cresc pensiile magistraților în general: vor fi indexate cu inflația (ca restul pensiilor) și nu în funcție de creșterea salariilor din sistem, arată G4media.ro.
Proiectul legii pensiilor speciale adoptat de guvernul Ciucă în decembrie 2022, care ar fi trebuit să normalizeze pensiile speciale, prevedea apariția încă unei categorii de pensii speciale.
E vorba despre posibilitatea ca membrii aleși CSM să se pensioneze după un mandat întreg de membru în Consiliul Superior al Magistraturii. Mandatul în CSM este de șase ani. De aceeași facilitate se pot bucura președintele Înaltei Curti și șefii Parchetului General, DNA și DIICOT.
Prevederea din proiectul de lege a provocat critici de la o parte a societății civile, care a denunțat apariția unei noi inechități. De asemenea, reprezentanții Comisiei Europene au transmis că autoritățile trebuie să renunțe la aceste inechități în procesul de reformare a pensiilor speciale/de serviciu, un jalon esențial în PNRR.
Ca urmare, liderii coaliției au decis duminică să elimine această nouă prevedere, pe care însăși coaliția PSD-PNL-UDMR o promovase prin proiect de lege în decembrie 2022.
Creșterea pensiilor magistraților – o nouă formulă de calcul
O altă decizie luată duminică se referă la modul de calcul în cazul pensiilor magistraților. Acum, ele sunt indexate în funcție de creșterile salariale din sistemul judiciar, ceea ce face ca majorările să fie semnificativ mai mari decât în cazul celorlalte pensii.
Coaliția a decis duminică să modifice acest mod de calcul, urmând ca pensiile magistraților să fie majorate proporțial cu nivelul inflației, ca în cazul celorlalte pensii, au declarat pentru G4Media surse din coaliție.
odificările decise în coaliție vor fi codificate luni sub forma unor amendamente la proiectul legii privind reforma pensiilor speciale și urmează să fie adoptate de plenul Senatului până la 31 martie, dată la care proiectul trimis de guvern în Parlament are termenul de adoptare tacită. Ulterior, proiectul va merge pentru dezbatere în Camera Deputaților.
Amendamentele agreate duminică în coaliția guvernamentală pot suferi modificări în acest proces legislativ.
De notat că la ședința de coaliție de duminică seară nu au fost luate decizii radicale legate de pensiile militare, dat fiind că premierul Nicolae Ciucă se opune oricărei modificări.
Ciolacu, despre noul USL 2.0: PNL și PSD ar urma să meargă împreună la alegeri împotriva AUR
Preşedintele PSD, Marcel Ciolacu, a declarat că Partidul Naţional Liberal nu stă prea confortabil în acest moment în sondajele de opinie. Liderul PSD și-ar dori o coaliție cu liberalii împotriva partidului AUR în marja alegerilor din 2024. Partidul AUR a devenit principala forță politică care ar putea spulbera actuala coaliție în 2024, de aici și agitația liderilor din PSD și PNL.
„Eu am spus, ca orice om politic, că e posibil orice, să avem o coaliţie, să avem o alianţă din 2024. Alianţă înseamnă mai multe, şi candidaţi comuni. Eu nu am spus niciodată că Ciolacu este candidatul sau este Ciucă premier. Şi Ciolacu şi Ciucă suntem nişte oameni trecători, vremelnici prin anumite funcţii. Cred că cel mai important rămâne PSD, cel mai mare partid din România, şi PNL, care nu e prea confortabil în acest moment în sondaje le opinie, dar e problema dânşilor, nu e problema noastră”, a spus Ciolacu la România TV, întrebat dacă, după alegerile din 2024, va mai exista coaliţia de guvernare formată din PSD, PNL şi UDMR şi dacă el va candida la alegerile prezidenţiale.
Momentan liberalii dau din colț în colț însă vor fi obligați de împrejurări să intre sub aripa protectoare a PSD-ului condus de Marcel Ciolacu.
Ce crede Adrian Năstase despre o posibilă alianță Rusia – China. Cine pierde și cine are de câștigat
Ce crede Adrian Năstase despre o posibilă alianță Rusia – China. Cine pierde și cine are de câștigat
Adrian Năstase, fost premier al României, a vorbit despre planul secret al Rusiei cu China. Acesta și-a spus opinia despre o posibilă alianță între cele două superputeri, în contextul ultimelor evenimente internaționale.
Adrian Năstase, despre planul secret dintre Rusia şi China
Prezent duminică seara într-o emisiune de televiziune, Adrian Năstase și-a spus punctul de vedere în legătură cu această relație Rusia – China despre care au discutat toți specialiștii planetei.
„Dacă încercăm să ne ridicăm, să privim de la înălțimea de pe orbit a unui satelit, vom vedea, de fapt, că că ar trebui să lăsăm la o parte iluziile şi să constatăm că s-au creat două blocuri care de acum încolo vor deveni foarte agresive unele cu celelalte.
Occidentul, pe de o parte condus de Statele Unite și pe de altă parte Rusia și China. Dar este clar că în felul ăsta și războiul din Ucraina devine un fel de război proxi prin intermediar. Ucraina e sprijinită de Statele Unite și state membre NATO. Pe de altă parte, Rusia e sprijinită mai mult sau mai puțin vizibil de China”, spune Năstase, la Antena 3.
Înțelegere militară între Rusia și China?!
În ceea ce privește o alianță Rusia – China, fostul diplomat român spune că ”practic” ar exista o înțelegere militară între cele două mari puteri ale lumii. Explicația: au interese comune.
„Chiar dacă nu există o alianță și nu există o alianță militară, cred că din punct de vedere al unui echivalent funcțional, există practic o alianță militară între Rusia și China. Cele două țări în momentul de față interese similare”, a adăugat Năstase.
Adrian Năstase este și el de părere că Beijingul domină atunci când vine vorba de relația cu Moscova. Acesta remarcă și mandatul de arestare pentru Vladmiri Putin. Decizia luată de Curtea Penală Internațională îl pune pe liderul rus într-o ipostază vulnerabilă.
„China reprezintă partenerul senior. Rusia a devenit partenerul junior, schimbându-se cumva ceea ce exista în timp ca relație între ei și decizia asimetrică și-a schimbat sensul.
În plus, decizia de arestare pentru Putin venită de la de la Tribunalul Penal Internațional ajută din nou China. Îl pune pe Putin într-o situație de oarecare vulnerabilitate”, subliniază fostul premier.
Românii care au voie să cumuleze pensia cu salariul şi alte venituri. Vezi dacă eşti pe listă!
Pensionarii sistemului public de pensii indiferent de categoria de pensie de care beneficiază, pot cumula, în anumite condiții, pensia cu anumite venituri.
Casa Națională de Pensii Publice (CNPP) a făcut o serie de precizări privind situațiile în care se poate cumula pensia cu anumite venituri, prezentând și situațiile în care acest lucru este interzis.
Când se poate cumula pensia cu alte venituri și când este interzis
Românii care beneficiază de pensie pentru limită de vârstă pot cumula pensia cu venituri obținute din activități dependente și activități independente, indiferent de cuantumul acestora.
Persoanele care beneficiază de pensie anticipată pot cumula pensia cu venituri obținute din activităţi independente, cu excepţia unor cazuri:
veniturilor obținute în baza unui contract individual de muncă;
veniturilor obținute în baza unui raport de serviciu (funcționar public);
veniturilor obținute de persoane care desfășoară activități în funcţii elective sau care sunt numite în cadrul autorităţii executive, legislative ori judecătoreşti, pe durata mandatului.
Ce se întâmplă cu pensionarii pe caz de invaliditate
Un statul aparte îl au persoanele care beneficiază de pensie de invaliditate gradul I sau gradul II, precum şi persoanele care beneficiază de pensie de urmaş încadrate în gradul I sau II de invaliditate.
Pot cumula pensia cu venituri obținute din activităţi din activități independente astfel cum sunt reglementate de Codul fiscal, precum și din activităţi dependente (fără a se depăşi jumătate din programul normal de lucru al locului de muncă) obținute:
în baza unui contract individual de muncă;
în baza unui raport de serviciu (funcționar public);
de persoane care desfășoară activități în funcţii elective sau care sunt numite în cadrul autorităţii executive, legislative ori judecătoreşti, pe durata mandatului.
Noi ajutoare sociale pentru pensionari și cei nevoiași. Cine sunt beneficiarii și ce primesc
Noi ajutoare sociale pentru pensionari și cei nevoiași. Cine sunt beneficiarii și ce primesc
Guvernul ajută din nou pensionarii și persoanele vulnerabile cu ajutoare sociale și bani. Românii ar putea primi noi tichete pentru mâncare, în afară de voucherele de alimente sau mesele calde.
De asemenea, persoanele care trăiesc sub limita sărăciei vor primi un sprijin financiar sub formă de bani.
Cupoanele de călătorie, preschimbate în cupoane pentru alimente
Un parlamentar propune ca pensionarii care nu folosesc cupoanele de călătorie să le schimbe cu tichete pentru mâncare.
Cupoanele de călătorie pentru anul 2023 pe care pensionarii nu le folosesc ar putea fi preschimbate cu bonuri de alimente. Propunerea vine de la deputatul PSD Gabriel Zetea care îi transmite ministrului Muncii, Marius Budăi, o propunere în beneficiul pensionarilor.
„La ultima întâlnire pe care am avut-o cu Consiliul Județean al Persoanelor Vârstnice Maramureș, reprezentanții vârstnicilor din județ m-au mandat să vă rog să vă aplecați și mai mult privirea spre problemele cu care părinții și bunicii noștri se confruntă și să identificați, alături de decidenți, soluții care să vină și mai mult în sprijinul acestei categorii sociale. (…)
Alte probleme care preocupă pensionarii și soluțiile care ar putea fi aplicate în cazul lor fac referire la cupoanele de călătorie neutilizate, care ar putea fi compensate cu bonuri valorice pentru alimente, dar și la prețul biletelor de tratament care ar putea include, în costul lor, și transportul în/din stațiune.
Domnule ministru, anual, în România se aruncă peste 2 milioane de tone de mâncare. În acest sens s-ar putea găsi o variantă ca aceste produse să fie comercializate la un preț modic în supermarket-uri sau să fie donate cantinelor sociale, iar beneficiarii să fie cei mai năpăstuiți dintre români.
În ceea ce privește cupoanele de călătorie, pensionarii arată că nu toți beneficiarii sistemului public de pensii ajung să le folosească, fapt pentru care se propune ca, la final de an, contravaloarea acestor tichete să fie compensată cu bonuri valorice pentru alimente.”, transmite Zetea.
Sprijin financiar pentru românii vulnerabili
În ceea ce privește persoanele vulnerabile, românii care trăiesc sub limita sărăciei ar putea primi noi ajutoare financiare, în acord cu venitul minim garantat. Potrivit datelor Agenţiei Naţională pentru Plăţi și Inspecţie Socială (ANPIS), în luna februarie a.c. au primit ajutoare sociale 165.425 de români, suma medie plătită fiind de 268,95 de lei.
Cei mai puțini beneficiari de ajutoare sunt din București (254 de persoane, care au încasat în medie luna trecută câte 196,73 lei, dar și în Ilfov (859 de persoane) suma medie încasată fiind de 267,05 de lei. La polul opus, cei mai mulți beneficiari de ajutoare sociale sunt din județul Dolj, cele 10.382 de persoane încasând în luna februarie suma totală de 2,84 milioane de lei, respectiv o medie de 273,25 lei.
Un alt județu în care sunt foarte mulți beneficiari de ajutoare sociale este Bacău, cu 9.299 de persoane care au încasat aproape 2,5 milioane de lei în februarie, o medie de 267,31 lei pe beneficiar. Județele Buzău și Vaslui au și ele peste 7.000 de beneficiari de ajutoare sociale, suma medie încasată fiind de 253 de lei, respectiv 272 de lei.
AICI AU FOST PRINȘI CAPII JANDAMERIEI, CÂND ÎI ”FRECAU MOTANUL”!
”Doi jandarmi au fost răniți, după ce unul dintre ei a tras cu pistolul din greșeală. Glonțul i-a trecut prin palmă celui care a manevrat pistolul, iar colegul său a fost împușcat în abdomen”.
Orban stă pe malul lacului Fundeni!
”Totul s-a întâmplat noaptea trecută, iar cei doi au ajuns de urgență la spital. Cei doi jandarmi se aflau în timpul serviciului, în județul Ilfov. Unul dintre ei și-a scos arma din dotare și pentru că a manevrat-o greșit, pistolul s-a descărcat accidental.
Astfel, glonțul a trecut prin palma jandarmului și apoi l-a lovit în abdomen și pe cel de-al doilea jandarm. La fața locului au ajuns ambulanțe, care le-au acordat primele îngrijiri medicale și i-au transportat la spital”.
”Confirmăm incidentul”…
Aceasta este știrea care a făcut înconjurul mediatic de rigoare în data de 23 martie. Și pe care Inspectoratul General al Jandarmeriei Române a confirmat-o. Printr-un comunicat pe care îl redăm integral. Veți vedea de ce…
”Bitanu” Barbu încă se crede ”Tătuțul”!
”Confirmăm producerea acestui incident în care au fost implicați doi jandarmi din cadrul Inspectoratului de Jandarmi Județean Ilfov. Incidentul s-a produs noaptea trecută, în localitatea Pantelimon din județul Ilfov.
Un echipaj format din trei subofițeri, în timp ce acționa pe raza județului Ilfov, a observat pe un teren viran situat pe Centura București, între localitățile Glina și Pantelimon, un autovehicul suspect. Ajunși la fața locului, jandarmii au observat mai multe persoane care sustrăgeau fier. În încercarea de a-i opri, unul dintre jandarmi a coborât din autospecială și a executat mai multe focuri de armă, în plan vertical. După somațiile legale făcute, subofițerul a revenit în autospecială și momentul în care a vrut să asigure armamentul acesta s-a descărcat, unul dintre jandarmi rănindu-se la mână, iar glonțul ricoșând în abdomenul unui alt jandarm.
Imediat după acest incident, cei doi jandarmi au fost preluați de către ambulanță, conștienți, și transportați la spital. La acest moment, leziunile provocate nu le pun viața în pericol.
În loc să își vadă de motan sau barem de Cătălina, Enescu trimite civili înarmați să facă pe paznicii
Circumstanțele în care s-a produs evenimentul urmează să fie elucidate de către instituțiile abilitate. La nivelul Inspectoratului General al Jandarmeriei Române au fost dispuse, de urgență, verificări interne cu privire la cele întâmplate, urmând ca rezultatele să fie puse la dispoziția organelor abilitate”.
Și civilul cu glonț pe țeavă…?
Acum, de ce să nu recunoaștem, IGJR-ul lui Mastan a ”diseminat în fluxul informativ” al Ministerului Afacerilor Interne un comunicat oficial pe gustul ministrului sindicalisto- pălincar. Unul cu studii terminate la 37 de ani! Și care astfel a auzit exact ce îi place să audă… Numai că, ghinion, uite că nu chiar toată ”lumea bună” a sistemului este la fel de credulă ca și plagiatorul de la Interne. Mai ales atunci când, în timp ce toate televiziunile vorbesc de Ambulanțele care i-au transportat la spital pe cei doi ”eroi”, IGJR susține că, încălcând flagrant toate procedurile asumate de chiar ”Doctorul Raed Arafat”, paramedicii ar fi transportat doi pacienți împușcați în aceeași ”Ambulanță”!
În plus, semne de întrebări ridică și faptul că ”suspecții” încercau să sustragă fier vechi de pe un teren viran, ci nu din curtea vreunei societăți comerciale, șantier sau altă locație asemănătoare.
Însă la ”next level” al anchetei pe care ”mințile luminate” ale MAI o derulează într-un ”blat” total, trebuie lămurit urgent de ce, din toată ”autospeciala”, doar ”un subofițer a coborât și a efectuat focuri de armă”. După care a intrat înapoi în ”autospecială”, unde s-ar fi produs incidentul… În timp ce colegii din autospecială ce făceau? Postau pe Tik – Tok…? Greu de crezut… Mai ales că procedurile de intervenție în astfel de operațiuni sunt cât se poate de clare! Și, spre cinstea lor, jandarmii special antrenați nu au fost protagoniști ai unor astfel de incidente cel puțin penale. Până acum… Când, pentru a le întinde o ”mână colegială” șefilor MAI implicați în această anchetă, îi informăm că unul dintre ”subofițerii” cu glonț pe țeava pistolului era civil! Da, da… Era îmbrăcat în civil! Unul dintre ”pistolarii” din cea de a doua echipă a IJJ Ilfov ajunsă în ”perimetrul Dobroești – Pantelimon”!
Au fost două echipe!
Pentru că ”organele abilitate” vor descoperi lesne, dacă urmează pașii procedurali ai audierii de îndată a tuturor celor implicați, că în ”perimetrul incidentului” au fostă DOUĂ, ci nu doar o echipă de intervenție! Însă niciuna dintre echipele militaro – civile prezente nu poate explica încă, cel puțin prin prezentarea către organele de anchetă a ordinelor de misiune absolut obligatorii, ce căutau acolo, noaptea! Ce? Singura certitudine fiind că, având de confruntat o ”situație operativă” neprevăzută, una dintre echipe a solicitat sprijinul unei alte echipe… Cea mai aproape fiind tocmai cea ”acoperită”, condusă de civilul cu glonț pe țeavă!
Bodyguardul lui Orban de la Dobroești!
Astfel titram ”lovitura” din 29 iulie 2020! Una care a dus la deschiderea unui nou dosar penal îndreptat împotriva colonelului Bogdan Enescu! Numai că procurorul militar Radu Mihăiță Cazacu, având la rândul său pe cap alte dosare penale ”pe persoană fizică” instrumentate de către DIICOT – și în care a fost recent audiată chiar mama fetiței sale!- nu a mai apăsat pe ”accelerator”. Ceea ce nu înseamnă că nu se știe de prietenia dintre fostul șef al Jandarmeriei Române și ex- premierul Ludovic Orban. Prietenie asumată inclusiv prin echipajele de jandarmi în civili obligați să asigure protecția locuinței lui Ludovic Orban de pe malul lacului Fundeni, în Dobroești… Motiv pentru care de altfel se pare că ”Motanul” Enescu a și fost păstrat la conducerea IJJ Ilfov. Acum, pur și simplu este treaba colonelului Enescu dacă mai crede sau nu în legendarea ”Bitanului” Costel Barbu cu privire la întoarcerea lui Ludovic Orban la vârful politicii. Sau dacă doar vrea să îi plătească astfel datoriile numirii sale în fruntea IGJR… Dar, dacă tot insistă să asigure în continuare securitatea vilei lui Orban și acum, când acesta nu mai deține nicio funcție de conducere în statul român, atunci să o facă pe banii lui! Și să apeleze, transparent, al serviciile unei firme private de profil! Pentru că, în timp ce Jandarmeria se confruntă cu o criză acută de personal iar pe subofițeri se trage zi și noapte să participe la tot felul de misiuni suplimentare și neplătite, chiar nu este corect ca alții ”să frece Motanul”! Prin Dobroești, colț cu Pantelimon…
Mastane, ce băiat bun te-ai făcut tu…
Drept urmare, uite că prin aceste dezvăluiri ”deviem” traseul unei anchete altfel ordonate pentru mușamalizarea acestui caz scandalos. Și în care principal vizat ar trebui să fie inspectorul șef al IJJ Ilfov. Omul urmărit penal și ”ejectat” de la conducerea Jandarmeriei Române pentru că încasa sume amețitoare din ”orele suplimentare” de sâmbătă și duminică petrecute acasă! La bustul gol, în timp ce își freca motanul – la propriu, desigur! – pentru a impresiona asistența privitoare.
Mastane, știai..? Știai!
Anchetă care trebuie să stabilească dacă ”incidentul” a avut loc în Pantelimon sau în Dobroești! Dacă a doua echipă a venit din Dobroești! Și ce anume căuta acolo! Noaptea! În civil! Și cât de aproape se aflau subofițerii de locuința fostului premier Ludovic Orban! Că doar Enescu trebuie să știe! Rămânând de văzut dacă și încă inspectorul general Alin Mastan și-a făcut calculele că, dacă tot va fi ejectat din fruntea IGJR după 25 mai, atunci barem să facă pe ”băiatul bun” cu ceilalți lideri din teritoriu. Și să ”înghită” astfel comunicatul IGJR. Unul care nu face decât să dovedească slugărnicia deja grețoasă a pea multora dintre capii Jandarmeriei. Cei care au ajuns să îi ”frece Motanul” unuia care nu mai are acest drept legal de ani de zile.
Pentru că, de când cu dezvăluirea apucăturilor colonelului Enescu, subofițerii obligați să presteze ilegal astfel de misiuni ”pe persoană fizică” se resemnează că ”freacă motanul” atunci când sunt trimiși în astfel de operațiuni neînregistrate oficial!
Și câți nu or mai fi ca Ludovic Orban! Cel care probabil se și jură că habar nu are că băieții care fac nopți albe pe lângă casa lui din Dobroești sunt ”civili cu glonț pe țeavă”…
Mărturisesc că nu știam absolut nimic despre posibilitatea trimiterii unor copii cu probleme de comportament la reeducare în diverse țări. Pur și simplu n-am auzit niciodată de așa ceva. Presupun că ancheta ziarului Libertatea desfășurată în colaborare cu revista Der Spiegel a șocat destul de mulți cititori. Recuperarea unor copii cu dezordine de comportament este o operațiune complicată și costisitoare. În multe cazuri, pentru copii cu asemenea probleme, plasamentul familial în medii mult mai liniștite și departe de cel inițial a dat roade.
Pornind de la o asemenea practică, România a primit mai multe cereri de plasament internațional. Nu știu ce fel de legislație reglementează o asemenea operațiune.
Încă n-am aflat-o!
Oricum, în baza unei înțelegeri care ne-a scăpat tuturor, Germania poate trimite în țara noastră un număr de copii cu probleme de comportament. Statul german face un contract cu o firmă care se ocupă de derularea operațiunii în țara noastră și achită costurile, avînd grijă să își păstreze o parte din sumele alocate de statul german. Tineri cu suferințe psihice și probleme de comportament sunt relocați în țara noastră în plasament familial. Plasamentul familial este o operațiune benefică, practicată și în țara noastră cu nenumărate familii dispuse, pregătite și controlate în activitatea de preluare și educație.
Povestea copilului din Germania ajuns în plasament în România ca adolescent are proporțiile unui infern omenesc. Investigația făcută de Libertatea și revista Spiegel mai precizează că
”Încă din anii ‘80, Germania își trimite o parte dintre copiii și adolescenții dificili, cu dependențe de substanțe, probleme psihice sau de comportament, în plasament în afara țării, măsura fiind prezentată ca un fel de „ultimă șansă” pentru aceștia. Unii dintre ei, ca Luca, ajung la familii din România. 154 de cereri de plasament internațional a primit România, între 2013 și 2022. Cele mai multe din Germania”. (Libertatea)
Aflăm așadar că țara noastră găzduiește în plasament adolescenți cu probleme majore de comportament, în perioada 2013-2022 România primind 154 de cereri. Au fost acceptate 130. Puține sau multe? Germania ar fi recurs la modalitatea plasamentului internațional în cazul a peste 3.600 de copii. Pentru unele familii din România, plasamentul este o sursă de bani. În cazul unui plasament internațional, cîștigurile sunt mai mari. Se poate trăi chiar bine de pe urma lui. Firmele din Germania implicate în asemenea operațiuni au beneficii destul de mari, statul german cheltuind sume enorme pentru toate aceste încercări de redresare și recuperare.
Parcursul adolescentului trimis din Germania la reeducare în România și îngrijit la o familie din județul Sibiu s-a încheiat prost. Derapajul a fost total. Adolescentul din Germania a comis o crimă și o tentativă de crimă. Este prins și arestat și își așteaptă condamnarea, fiind un om abandonat și de cei care au încercat să-l salveze.
.
”Tânărul, născut în vestul Germaniei, în vârstă de 18 ani, este acuzat de omor calificat, tentativă de omor și distrugere. Cu aproape nouă luni în urmă, pe 12 aprilie 2022, a omorât o bătrână necunoscută din Mediaș, crezând că e de etnie romă. A filmat momentul în care a ucis-o, apoi a difuzat clipul pe grupuri extremiste de pe Telegram și Discord. A făcut crima cu câteva luni înainte de majorat, când urma să părăsească familia din Dumbrăveni, la care a stat în plasament în ultimii șase ani. Luca a recunoscut faptele în fața procurorilor”. (Libertatea).
Investigația din Libertatea este cutremurătoare și fără soluție, iar autoritățile române nu s-au grăbit să ne ofere nici o dată despre ceilalți 129 de copii aflați în plasament internațional de reeducare în România.
O doamnă de la Moscova, al cărei nume te-ar putea duce cu gândul la o adevărată dulceaţă, îşi dă arama pe faţă şi împroaşcă cu venin, dar nu în numele dânsei, ci al instituţiei executivului FederaţieiRuse însărcinate cu relaţiile inter-state. Prin vocea ei, dar, fără îndoială, în urma unor reuniuni de experţi din cadrul MID Rossii care i-au ticluit declaraţiile şi postările online, ceea ce putea deveni o reacţie de bun-simţ şi care ar fi putut să reprezinte, în aceste vremuri în care voturile la ONU contrare condamnării nefericitei intervenţii militare din Ucraina pot fi numărate pe degetele unei singure mâini, o punte întinsă spre cei care mai nădăjduiesc că măreţia Rusiei de odinioară ar putea fi resuscitată.
Împărăţia ţarilor a mai pierdut războaie, la un moment dat alternând înfrângerile cu victoriile, dar de fiecare dată a găsit resursele şi abilităţile pentru a se reinventa. Nu trebuie să fii mare expert geopolitic pentru a înţelege că, în curând, omenirea se va îndrepta fie spre al Treilea Război Mondial, fie, la limita Apocalipsei, spre un al Doilea Război al Crimeei. Nemaipunând la socoteală şi bătăliile pentru cucerirea peninsulei din anii 1941-42 şi din primăvara anului 1944, ceea ce s-a încheiat prin Congresul de Pace de la Paris din 1856 ar fi trebuit să marcheze o îngenunchere a Rusiei, deşi Austria şi Prusia nu au intervenit armat în conflict. Cu toată victoria obţinută pe câmpurile de luptă, Occidentul şi Imperiul Otoman nu au avut tăria de a impune nici retrocedarea întregului teritoriu dintre Nistru şi Prut, ca şi a Crimeei către otomani (ambele susţinute de vicontele Palmerston), nici anexarea Alaskăi la posesiunile britanice din America de Nord. Cât despre neutralizarea Mării Negre prevăzută expres prin tratatul de pace, după numai cincisprezece ani, diplomaţia rusă a reuşit, printr-o remarcabilă volte-face, chiar la Londra, să o condamne la caducitate.
Pornit, ca şi războiul din 2022, cu un avans semnificativ al forţelor terestre ruseşti, asigurat prin cea de-a 10-a invazie a Principatelor Române, ocupate vremelnic, deşi instigat şi declanşat, cu prilejul aniversării a 400 de ani de la căderea Bizanţului, de către un ţar care n-a mai apucat să trăiască amarul pierderii Sevastopolului (ţar de la care ne-au rămas graţierea tânărului Dostoievski, condamnat la moarte, ca şi atât de uzitata definiţie a „bolnavului Europei“ acelor timpuri – domeniul sultanilor de la Constantinopol), acel război al Crimeei s-a încheiat prost pentru Rusia. Cu toate acestea, diplomaţii acesteia s-au mulat cu măiestrie în câmpul asperităţilor dintre puterile învingătoare şi cele neutre, reuşind să-i menţină imperiului intact statutul de Mare Putere, în numele principiului echilibrului european. După două decenii, trupele ţariste aveau asigurată prezenţa la porţile Constantinopolului.
Cât despre celălalt război pierdut, de acea dată în faţa Japoniei, şi încheiat, pe 5 septembrie 1905, prin medierea preşedintelui SUA Theodore Roosevelt (căruia avea să-i fie acordat ulterior Premiul Nobel pentru pace), odată cu semnarea la Kittery, în Maine, a tratatului cunoscut drept „de la Portsmouth“, este adevărat că Rusia a cedat sudul insulei Sahalin (Karafuto) şi influenţa asupra Manciuriei şi a Coreei. Cu toate acestea, condiţiile soft ale păcii în absenţa oricăror despăgubiri de război au aruncat Japonia în pragul unui colaps financiar şi au generat valuri succesive de proteste antiguvernamentale în marile oraşe ale arhipelagului nipon, dând impresia că Rusia reuşise să câştige pacea, deşi pierduse războiul.
În actualele circumstanţe atât de grave, este îndoielnic că astfel de performanţe le-ar mai fi la îndemână diplomaţilor ruşi de talia celor care s-au implicat recent în deranjul provocat de recunoaşterea glotonimului „limba română“ de către Parlamentul Rep. Moldova, apelând la jocuri de cuvinte şi, din păcate, la expresii, dacă nu jignitoare, cel puţin maliţioase la adresa unei evidenţe ştiinţifice relevate cu mai mult de un secol în urmă. Ar fi fost mult mai nimerit ca de la Moscova să se audă un mesaj împăciuitor de genul: «Salutăm hotărârile adoptate la Chişinău, ca pe o manifestare liberă a poporului majoritar din Rep. Moldova, şi vom face totul pentru a convinge autorităţile de la Tiraspol ale autoproclamatei Rep. Moldoveneşti Nistrene să le aplice consecvent!»
Sunt şi eu unul dintre cei care au ceva de spus la adresa ţării mele, a conducătorilor acesteia din toate timpurile şi la cea a multora dintre concetăţenii mei. Dar eu sunt îndreptăţit la aceasta şi, mai ales, nu o fac cu o ură neîmpăcată, care mi-ar fi impus mai demult să concretizez acel concept „Ugly Nation” referitor la aspecte ale istoriei noastre moderne şi contemporane, fapt pe care, până la urmă, l-am considerat a fi nedemn. Oricât de ticăloşi am fi cu toţii (şi numărul celor care s-au afişat în sediul legislativului de la Chişinău cu acele pancarte, simbol al „moldovenismului“ lor, căci 58 de deputaţi din 101 sunt departe de unanimitatea pe care o impunea o astfel de lege, nu face decât să confirme acest lucru), în chestiunile de demnitate naţională o minimă decenţă ne impune un răspuns adecvat, consistent şi tranşant.
Iar cel mai bun răspuns de dat doamnei Zaharova şi specialiştilor din jurul său, în chiar ziua în care omagiem cei 105 ani de la Unirea Basarabiei cu România (cu data pe stil vechi, atunci în uz atât în teritoriul controlat de guvernul român ce se găsea în refugiu la Iaşi, cât şi pe cel aflat, mai mult formal, sub autoritatea Sfatului Ţării de la Chişinău, căci Rusia bolşevică trecuse de două luni la calendarul gregorian) – proces pe care distinsul istoric din Rep. Moldova, Ion Ţurcanu, l-a definit în a sa monumentală lucrare „Istoria ilustrată a românilor de la origini pînă la Marea Unire“, tipărită la Chişinău în 2007, drept „anevoios şi îndelungat“ (spre deosebire de Unirea Ardealului), este acela exprimat în vara anului 1914 de către Nicolae II, „ţarul tuturor Rusiilor“.
Acesta fu martirizat din ordinul lui Lenin, în iulie 1918, pentru a fi, în cele din urmă, canonizat de Biserica Ortodoxă Rusă în anul 2000, în ciuda responsabilităţii sale în declanşarea Primului Război Mondial (după cum şi Karl, ultimul împărat al Austro-Ungariei se înscrie printre sfinţii Bisericii Romano-Catolice). Nicolae II a vizitat Constanţa pentru o zi, împreună cu familia sa imperială, pe 14 iunie 1914 (s.n.), după care a revenit la Odesa. De acolo s-a dus la Chişinău pentru inaugurarea monumentului ţarului Alexandru I – manifestare un pic amânată din cadrul celor dedicate centenarului anexării de la 1812, oprindu-se şi la Tiraspol. In acest context, ar fi răbufnit: «Être roumain ce n’est pas une nationalité, c’est une profession!», cu menţiunea că termenul „naţionalitate“ se referea, pe atunci, la cetăţenie. Asta nu i-a împiedicat pe numeroşi ţărani basarabeni să-i mai păstreze portretul în casele lor, în acea cameră din faţă numită „casa mare“, pentru mulţi ani după 1918, în timp ce în Rusia Sovietică aşa ceva era considerat o desconsiderare a noului regim politic, cu consecinţele punitive de rigoare.
Şi pentru a clarifica lucrurile chiar în sensul celor afirmate de ţarul Nicolae II, apelez la precizările cuprinse în „Bolşaia Enţiklopedia”, care a fost publicată la Sankt Petersburg în primul deceniu al secolului XX. Nu am pretenţia de a fi chiar primul care face acest demers, întrucât „România liberă“ a inserat harta semnalată de dr.ing. Ion Puşcă în suplimentul „Aldine“ din 24 noiembrie 2001, chiar pe prima pagină, sub titlul „Diversiunea „moldovenismului” – lansată de sovietici, preluată de Ucraina“. [Sigur, în cei douăzeci de ani şi mai bine scurşi de la articolul respectiv, lucrurile s-au mai schimbat: în 2021, în vară, la Bucureşti, l-am putut auzi cu toţii pe ministrul de Externe ucrainean Dmytro Kuleba confirmând faptul că înţelege că moldovenii sunt români, iar mai recent, în februarie, la Satul Nou (Novosil’s’ke, în ucraineană), din apropiere de Ismail, a fost inaugurat noul centru cultural al moldovenilor din regiunea Odesa.]
Revenind la ceea ce lămureşte fără drept de apel volumul 16 din enciclopedia sus-menţionată (ce cuprinde, în total, douăzeci de tomuri), acesta include atât articolul „Rossiya”, cât şi pe cel „Rumîniya”. Redactarea chestiunilor lingvistice a fost coordonată de către savantul filolog Dmitri Ovsianiko-Kulikovski, în timp ce referitor la domeniul istoriei un cuvânt hotărâtor l-a avut Pavel Miliukov (care a fost redactor-şef al unora dintre volume, acest al 16-lea avându-l în frunte pe editorul Serghei Iujakov). Nu există nici un temei în a pune la îndoială ceea ce se afirmă în aceste articole referitor la românii din Rusia, cu atât mai mult cu cât pe verso-ul paginii de gardă se menţionează „Dozvoleno ţenzuroiu. Spb.”, adică, mai pe româneşte, „Cu permisiunea cenzurii St.Petersburg“, datată 6 iulie 1904.
Harta etnografică a Rusiei europene nu are nici un câmp colorat special pentru „Moldavane”. In schimb, Basarabia apare ca fiind, în majoritatea ei (riguros în sud, dar mai puţin exact în nord, în partea dinspre Nistru a judeţului Hotin, unde se înregistra preponderenţa ucrainenilor), populată de „Rumînî”, care sunt prezenţi şi în numeroase insuliţe lingvistice până dincolo de Bug. Referitor la populaţia Rusiei, la pag.459 se precizează că românii (moldovenii) ar constitui circa 1,2% din totalul locuitorilor părţii europene, însumând 900.000 în Basarabia şi în judeţele apusene [Ananiev şi Tiraspol] ale guberniei Herson, fără a fi menţionaţi şi cei din judeţul Balta din Podolia [oraş în care avea să fie capitala Rep. Autonome SS Moldoveneşti între 1924 şi 1929].
La pag. 591, când se face socoteala vorbitorilor de limba română, aceasta se încheie cu cei un milion din Basarabia, confirmându-se în avans ceea ce avea să scrie Lev Semionovici Berg în 1918 în lucrarea intitulată „Populaţia Basarabiei“ (căreia îi va fi ataşată şi o admirabilă hartă etnografică a mediului rural dintre Prut şi Nistru în ediţia datată 1923 şi publicată la Petrograd): „Moldovenii sunt români.“ Dacă nici argumentaţia acestui om de ştiinţă, născut la Tighina şi care a studiat în tinereţe la Chişinău, ajungând, după două decenii, în fruntea Societăţii de Geografie a URSS nu e în măsură să-i convingă pe toţi cei care se complac în a susţine existenţa unei „limbi moldoveneşti“, atunci nimic nu mai e de făcut. Chiar şi concesia exprimată recent la Moscova, conform căreia cele două limbi ar fi asemănătoare şi ar avea unele diferenţe dialectale, nu este riguroasă, căci avem de-a face doar cu un grai basarabean al limbii române, aşa cum aceasta mai are şi alte graiuri ce se suprapun mai mult sau mai puţin provinciilor istorice.
În condiţiile libertăţilor subînţelese pe plan european în asumarea de către fiecare cetăţean a uneia sau mai multor naţionalităţi distincte (dacă, eventual, doreşte să-şi facă public acest fapt într-un cadru oficial, fie şi numai cel al unui recensământ al populaţiei), nimeni nu-i poate pretinde unui moldovean să se identifice drept român odată ce legislaţia Rep.Moldova recunoaşte limba română drept limbă oficială a statului. De aceea, e înţelept să nu se creeze o falsă problemă identitară acolo unde doar a fost restabilit (în litera Declaraţiei de Independenţă a Rep.Moldova) un adevăr ştiinţific. Cât despre replierea „limbii moldoveneşti“ sugerată, dar, practic, dictată de Moscova, la est de Nistru, ca un refugiu al spiritului „moldovenist“ până la eventuala întoarcere a armelor la Chişinău, şi această iluzie poate fi una de moment, în funcţie de sorţii războiului din Ucraina, odată ce moldovenii şi ucrainenii din Transnistria îi copleşesc numeric pe ruşii din Pridnestrovia.
În aşteptarea noilor evoluţii, sugerate şi de renunţarea unilaterală de către Rusia la conceptul rezolvării conflictului transnistrean având la bază marota menţinerii integrităţii teritoriale a Rep. Moldova, devine clar că atât Moscova, cât şi Tiraspolul, nu au alternativă la a îmbrăţişa viziunea lui Stalin referitoare la „naţiunea“ şi la statalitatea sovietică moldovenească. Conform unei relatări târzii prezente în interviurile lui Molotov din anii ’80 şi a identificării interlocutorului dictatorului de la Kremlin în persoana liderului de partid din Abhazia, Akaki Mgheladze, după terminarea celui de-al Doilea Război Mondial, Stalin i-a arătat acestuia pe o hartă a Uniunii Sovietice că lucrurile nu stau bine în zona graniţei cu Turcia, asupra căreia s-au exercitat anumite presiuni în anii 1945-47. In parte instigate de conducerile de partid republicane din Armenia şi Georgia, acestea au avut ecou până şi în Sinodul Bisericii Armene.
Înainte de a se apleca asupra acestui subiect, Stalin s-a referit la faptul că lucrurile s-au aşezat în partea de vest a URSS, unde bieloruşii, ucrainenii şi moldovenii şi-ar fi realizat, odată terminat războiul, reunificarea naţională, ignorând cu bună ştiinţă faptul că aceştia din urmă sunt o frântură a aceleiaşi romanităţi orientale vorbind o limbă română unitară, fără dialecte, aşa cum lămurea enciclopedia rusă din 1904.
Actualmente, la 105 ani de la Unirea Basarabiei cu România, ca şi în 1918, Ucraina luptă pentru a-şi salvgarda independenţa, oferindu-i şi Rep. Moldova prilejul unei apropieri de statutul de viitor membru al Uniunii Europene, imposibil de imaginat dacă Rusia s-ar înstăpâni iarăşi la Prut şi pe Dunărea inferioară. Dintre multele lucruri ce se puteau face în anii de când au pierdut puterea în Rep. Moldova cei ce-şi făcuseră din „Împreună cu Rusia“ sloganul lor electoral şi o viziune de viaţă de stat s-a înfăptuit această repunere în drepturi a limbii române. Să ne aducem aminte de modul jalnic în care, în nebunul an 1989, presa din România a neglijat lupta acelor patrioţi basarabeni ce au reuşit să impună revenirea limbii lor străbune la grafia latină, ca şi evenimentul memorabil al împiedicării paradei militare de la Chişinău cu ocazia aniversării revoluţiei bolşevice?
Celor de la Moscova, obosiţi de uzura războiului şi de imposibilitatea de a-i produce justificări pe bandă rulantă, înainte de a le spune un prietenesc «La revedere!» (sau «Do pobacenia!» pe ucraineană, pentru a le evoca diferenţa faţă de «Do svidania!» lor şi, implicit, faptul că luptă pentru subjugarea unui alt popor, indiferent de unele afinităţi amplificate interesat în decursul secolelor de istorie comună), le ofer, din spiritul de fair-play ce mă animă, şansa de a produce (sau nu) proba existenţei, la un moment dat, a unei limbi moldoveneşti percepută ca fiind diferită de cea valahă.
Există în arhivele ruseşti şi sovietice o lucrare excepţională ce datează din vremea domniei ţarinei Ekaterina II cea Mare. Este vorba de un atlas al limbilor lumii şi nu se poate spune că în a doua jumătate a secolului XVIII învăţaţii ruşi ce l-au alcătuit nu ar fi avut cunoştinţe aprofundate despre Principatele Dunărene, despre Banatul Temişan şi despre Marele Principat al Transilvaniei, ca, de asemenea, şi despre Peninsula Balcanică, pentru că armatele ţariste luptau contra celor otomane (şi, pentru zeci de ani, în alianţă cu cele habsburgice) pe unele dintre aceste teritorii. Acest atlas (elaborat într-o vreme când interesele imperiale ruseşti se intersectau cu cele britanice până si în îndepărtatul arhipelag Hawaii) pe care, în ciuda eforturilor stăruitoare, dar în contextul unor contacte limitate în spaţiul postsovietic, nu l-am putut vedea vreodată, pare a avea o acurateţe deosebită. Acest fapt este ilustrat de faptul că el ar menţiona printre limbile sud-estului european şi o limbă numită macedoneană, în spaţiul macedo-slav din nordul Macedoniei istorice. Dacă această limbă, devenită în urma evoluţiilor mişcării de redeşteptare naţională, spre sfârşitul secolului XIX, un dialect al limbii bulgare, pentru a fi, printr-o manevră politică titoistă, readusă, începând din 1945, la statutul de limbă aparte, figurează cu adevărat în acel atlas, în timp ce tot spaţiul dintre Tisa, Dunăre şi Nistru e definit drept domeniul unei limbi unitare, fie ea consemnată drept „moldo-valahă“, atunci înseamnă că parlamentul de la Chişinău a avut, încă o dată, dreptate.
Ionel Arsene, baronul PSD de Neamț condamnat la 6 ani și 8 luni cu executare de Curtea de Apel Brașov într-un dosar de corupție, s-a predat în Italia, potrivit surselor G4Media.ro.
Președintele CJ Neamț, Ionel Arsene, a fost condamnat vineri definitiv la 6 ani și 8 luni de închisoare cu executare.
Decizia a fost luată de Curtea de Apel Brașov. Înainte de verdict, el ar fi plecat din țară, mai precis în Italia. Polițiștii l-au căutat vineri seara la adrese cunoscute și pentru că nu l-au găsit a fost dat în urmărire.
”La data de 10 martie a.c., poliţiştii din cadrul Inspectoratului de Poliţie Judeţean Neamţ au primit un mandat de executare a pedepsei închisorii, emis pe numele unui bărbat de 51 de ani. La acest moment se desfăşoară activităţi specifice, în vederea depistării persoanei în cauză”, au transmis, vineri, poliţiştii din Neamţ.
Iniţial, în aprilie 2022, Arsene primise la instanţa de fond (Tribunalul Braşov) o condamnare de 8 ani şi 4 luni, pedeapsă scăzută vineri de Curtea de Apel Braşov la 6 ani şi 8 luni.
CA Braşov a mai decis confiscarea de la şeful CJ Neamţ a sumelor de 80.000 euro şi 80.000 lei.
Ca pedeapsă accesorie, Ionel Arsene nu are mai are dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, de a alege şi dreptul de a ocupa o funcţie de conducere sau de a exercita atribuţii de conducere în cadrul vreunui partid, formaţiune sau alianţă politică din România pe o perioadă de cinci ani după ce execută condamnarea.
Ionel Arsene a fost trimis în judecată de procurorii Direcţiei Naţionale Anticorupţie, în anul 2018, pentru trafic de influenţă, infracţiune săvârşită în 2013, în perioada când acesta era deputat.
Conform DNA, în cursul anului 2013, Ionel Arsene, în calitate de deputat şi preşedinte al organizaţiei judeţene Neamţ a PSD, ar fi primit de la o persoană (martor în cauză) suma de 100.000 euro, pentru a-şi folosi influenţa pe care a lăsat să se creadă că o are asupra unor persoane din conducerea Agenţiei Naţionale de Integritate, în scopul de a se constata nerespectarea dispoziţiilor legale privind conflictul de interese şi regimul incompatibilităţilor în cazul unei persoane care, la acea vreme, avea funcţie de conducere în administraţia locală.
Concret, Ionel Arsene s-a înţeles cu Gheorghe Ştefan, zis „Pinalti”, fost primar al municipiului Piatra Neamţ, pentru a „scăpa” de preşedintele CJ Neamţ de la acea vreme, Culiţă Tărâţă.
Gheorghe Ştefan i-ar fi dat lui Arsene 100.000 de euro, bani care trebuiau să ajungă la şeful ANI, în schimbul declarării lui Culiţă Tărâţă în stare de incompatibilitate şi conflict de interese. Arsene a primit banii într-un restaurant din Bucureşti.
Înţelegerea dintre cei doi nu a fost respectată, astfel încât Gheorghe Ştefan şi-a cerut banii înapoi, însă nu i-a primit, astfel încât el l-a denunţat pe Arsene la DNA.
Ulterior, Arsene i-a propus lui Gheorghe Ştefan să-i dea o parte din bani sub forma unui contract de construire a unei şcoli într-o comună din Neamţ, contract atribuit unui apropiat al lui „Pinalti”.
Klaus Iohannis: Voi continua să veghez la respectarea Constituției
Preşedintele Klaus Iohannis a declarat, luni, în cadrul adunării solemne ”Centenarul Constituţiei României Întregite (1923-2023)”, eveniment organizat de Curtea Constituţională a României. că în calitate de preşedinte al României, va continua să vegheze la respectarea Constituţiei şi la buna funcţionare a autorităţilor publice, rămânând un susţinător ferm al parcursului european al ţării noastre.
Vă prezentăm textul declarației, integral:
Felicit organizatorii Conferinței „Centenarul Constituției României Întregite”, un eveniment cu o semnificație aparte pentru istoria constituțională a țării noastre.
Marcarea acestui centenar reprezintă un bun prilej de a readuce în atenția societății semnificațiile momentului constituțional din 1923.
Printr-un proces politic complex și un efort intelectual deosebit, Legea fundamentală adoptată a valorificat marile experiențe constituționale ale vremii, asigurând continuitatea tradițiilor și garantând diversitatea și pluralismul.
Actul fundamental al României Întregite a consacrat proiectul național și înfăptuirea statului unitar român, recunoscând cele mai importante drepturi și libertăți individuale, valori și principii sociale, precum și regulile de bază pentru buna conducere a statului. Actul politic al Marii Uniri a primit astfel o semnificație constituțională.
România Întregită nu a presupus doar crearea statului unitar național și o unificare teritorială, ci și crearea premiselor unei democrații incluzive.
Românilor, fără deosebire de origine etnică, de limbă sau de religie, li s-au recunoscut și protejat principalele drepturi fundamentale.
Totodată, Constituția României din 1923 a reprezentat atât o expresie, cât și o bază normativă pentru unificarea legislativă și pentru integrarea multiculturală a diverselor tradiții legislative.
Legea fundamentală românească era una dintre cele mai avansate din Europa acelor vremuri, devenind temelia juridică și politică pentru funcționarea instituțiilor României, o monarhie bazată pe un regim constituțional democratic, parlamentar.
Constituția din 1923 a fost o operă juridică modernă, de inspirație europeană, care a reflectat nu doar o serie de aspirații și tradiții specifice societății românești, ci și apartenența naturală a României la spațiul cultural, politic și juridic al democrațiilor occidentale.
Consacrarea expresă a caracterului unitar al statului, a drepturilor civile și politice, protejarea libertății religioase, dreptul minorităților naționale, regimul proprietății, interzicerea discriminării pe motive etnice, de limbă sau de religie și a pedepsei cu moartea în timp de pace, ca și interzicerea cenzurii sunt doar câteva dintre elementele modernizatoare pe care Constituția din 1923 le-a adus statului român.
În Legea fundamentală de acum un secol și-au găsit loc principiile constituționalismului liberal, printre care se numără separația puterilor în stat, raționalizarea procesului legislativ sau consacrarea controlului de constituționalitate asupra legilor, realizat atunci prin Curtea de Casație și Justiție.
Doamnelor și domnilor,
Istoria ne-a arătat însă că o constituție, indiferent cât este de avansată și de bine concepută, nu poate să devină singură o stavilă împotriva autoritarismului.
Pentru ca drumul unei națiuni să nu fie deviat spre autocrație și dictatură, este esențial ca cetățenii și autoritățile publice deopotrivă să conștientizeze că orice cedare de la principii fundamentale poate, în timp, să compromită parcursul democratic.
Constituția pe care o aniversăm astăzi rămâne expresia reușitei proiectului național, iar întreaga construcție a statului român modern a fost un efort de generații, cu sacrificii făcute mereu cu speranța unui viitor mai bun.
În anul 1991, după căderea regimului comunist, Constituția a cărei adoptare o aniversăm a inspirat și noua lege fundamentală, prin care a fost asigurată continuitatea unor principii și a unor idealuri.
Doamnelor și domnilor,
România este astăzi parte a marii familii democratice occidentale, o comunitate a valorilor care au trecut testul timpului.
Viitorul țării noastre este unul european, asigurat de însăși deschiderea oferită de dispozițiile Constituției noastre.
Parcursul țării noastre nu are o altă direcție decât cea în care valorile democratice sunt respectate, interiorizate și promovate. În vremuri tumultoase, acestea reprezintă o busolă și un filtru pentru deciziile publice, pentru clasa politică și pentru cetățeni.
La 100 de ani de la adoptarea Constituției României Întregite, moștenirea sa democratică ne îndatorează să ducem aceste valori mai departe, să le apărăm cu orice preț și să construim viitorul pe care ni-l dorim, într-un cadru constituțional permanent adaptat la realitatea momentului și la nevoile societății.
Această moștenire presupune o răspundere comună. Ea aparține clasei politice, Parlamentului, care are datoria ca, prin legile adoptate, să nu se abată de la valorile constituționale.
Responsabilitatea este, în egală măsură, și a celorlalte autorități publice, cărora le revine obligația de a respecta separația și echilibrul puterilor în stat, în spiritul loialității constituționale.
Prin misiunea sa constituțională, Curtea Constituțională are, deopotrivă, un rol major ca, prin fiecare decizie sau hotărâre adoptată cu obiectivitate și profesionalism, să consolideze încrederea cetățenilor în statul de drept.
Ca Președinte al României, voi continua să veghez la respectarea Constituției și la buna funcționare a autorităților publice, rămânând un susținător ferm al parcursului european al țării noastre, bazat pe unitate, perseverență și dorința continuă de a construi o societate mai bună!
Trenurile şi autobuzele din Germania erau în regim de staţionare luni dimineaţa, perturbând milioane de navetişti şi călători la începutul săptămânii, în timpul uneia dintre cele mai mari mişcări de protest din ultimele decenii, transmite Reuters, preluată de Agerpres.
Greva de 24 de ore declanşată de Sindicatul Verdi şi de Sindicatul EVG este cea mai recentă din ultimele luni de acţiuni sindicale care afectează cele mai mari economii europene, după ce standardele de viaţă au scăzut în urma majorării preţurilor la alimente şi energie.
Două dintre cele mai mari aeroporturi din Germania, Munchen şi Frankfurt, şi-au suspendat zborurile, iar trenurile pe distanţe lungi au fost anulate de operatorul feroviar german Deutsche Bahn.
Sindicatul Verdi negociază în numele celor aproximativ 2,5 milioane de angajaţi din sectorul public, inclusiv din transportul public şi de la aeroporturi, în timp ce sindicatul feroviar şi de transport EVG negociază pentru aproximativ 230.000 de angajaţi de la Deutsche Bahn şi companiile de autobuze.
Conform publicaţiei Bild am Sonntag, Frank Werneke, şeful Sindicatului Verdi, care a vorbit despre cea mai mare mişcare de protest din ultimele decenii, a declarat că această grevă este o problemă de supravieţuire pentru milioane de angajaţi, în contextul inflaţiei ridicate.
Preţurile de consum în Germania au crescut peste aşteptări în februarie – cu 9,3% faţă de anul anterior – presiunea costurilor rămânând ridicată în cea mai mare economie europeană, chiar dacă BCE încearcă să contracareze inflaţia majorând dobânzile.
Preşedintele EVG, Martin Burkert, a declarat luni pentru publicaţia Augsburger Allgemeine că angajatorii nu au făcut încă o ofertă viabilă şi a avertizat că sunt posibile noi greve, inclusiv în perioada Sărbătorilor Pascale.
Oficialii Deutsche Bahn au apreciat duminică că mişcările de protest sunt „complet excesive, nefondate şi inutile”, avertizând că o majorare a salariilor pentru angajaţii din transporturi va avea ca rezultat bilete de călătorie mai scumpe şi impozite, pentru a compensa diferenţa.
Transgaz licitează execuția unui proiect de importanță națională
Transgaz a lansat în SICAP un contract de 451 milioane lei pentru construcția conductei Prunişor-Orşova-Băile Herculane-Jupa, proiect care a fost desemnat, în 2020, de importanță națională și care este esențial pentru dezvoltarea județului Mehedinți și, în sens mai larg, a zonei de sud-vest a țării.
„Entitatea contractantă intenționează să încheie un contract sectorial având ca obiect Conducta de transport gaze naturale pe direcția Prunișor – Orșova – Băile Herculane – Jupa (inclusiv alimentare cu energie electrică, protecție catodică și fibră optică) – LOT 1, LOT 2, LOT 3, LOT 4. Data limită până la care operatorii economici au dreptul de a solicita clarificări sau informațiisuplimentare în legătură cu documentația de atribuire, este a 18-a zi dinaintea datei limita de depunere a ofertelor, conform prevederilor art. 173 Legea nr. 99/2016, modificată și completată de OUG 107/2017 pentru modificarea și completarea unor acte normative cu impact în domeniul achizițiilor publice. Termenul-limită în care entitatea contractantă va răspunde în mod clar și complet tuturor solicitărilor de clarificare/informațiilor suplimentare conform prevederilor art. 172 alin. 2, coroborat cu art. 173 din Legea nr. 99/2016, modificată și completată de OUG 107/2017 pentru modificarea și completarea unor acte normative cu impact în domeniul achizițiilor publice, este: a 11-a zi dinaintea datei limita de depunere a ofertelor Lot 1 – 121.390.221,63 lei din care Entitatea Contractantă va pune la dispoziția Executantului materiale, utilaje şi echipamente în valoare de 87.774.313,84 lei”, potrivit descrierii din SEAP.
Proiectul va presupune construcția a 180 de kilometri de conductă pe teritoriul celor două județe menționate, are o capacitate de transport de 394 milioane mc/an și este preconizat să se finalizeze în 2024. El va fi conectat la BRUA, gazoductul care leagă Sistemul Național de Transport gaze al României cu cele omoloage din Ungaria și Bulgaria.
Când s-a lansat acest proiect, în 2020, directorul Transgaz, Ion Sterian, îl descria astfel: „„Județul Mehedinți este ultimul județ din țară, până acum, care are cea mai scurtă lungime de conducte de înaltă presiune de transport gaze: 54 de kilometri. De ce a fost așa până acum, nu știu! (…) Există un potențial fantastic aici, în județul Mehedinți și în Caraș -Severin, atât din punct de vedere al dezvoltării activității economice în domeniul turismului, în domeniul prelucrării resurselor minerale, în domeniul balnear, cât și pentru creșterea calității vieții populației, care se încălzește în prezent cu lemn.. .Avantajul maxim este că această conductă de 180 de kilometri, cu o valoare a investiției rezultată din studiul de pre-fezabilitate de peste 250 de milioane de lei, va închide un inel și va avea dublă sursă de alimentare: indiferent ce se întâmplă cu o sursă, vine sursa a doua. În zona localităților Obreja, Jupa, Constantin Davidoiu, Caransebeș, Hunedoara, conducta va fi cuplată la BRUA… A doua sursă de alimentare este din conducta Filiași-Strehaia și cei 54 de kilometri care vin până la Turnu Severin. Având acest avantaj că avem două surse, preconizăm că la sfârșitul anului 2022 primele localități vor fi conectate”, preciza directorul Transgaz.
Sectorul bancar din umbră este ”punctul slab al sistemului financiar” şi ar putea declanşa următoarea criză financiară, a avertizat Luis de Guindos, vicepreşedintele Băncii Centrale Europene, într-un interviu acordat publicaţiei irlandeze Sunday Business Post, transmit Bloomberg şi publicaţia The Irish Times.
În contextul salvării recente a grupului elveţian Credit Suisse, Luis de Guindos şi-a exprimat încrederea că sectorul bancar european este „solid şi rezilient”, dar sectorul non-bancar „ar putea fi o sursă de probleme pentru întregul sistem financiar”.
Sectorul non-bancar implică firmele care sunt angajate în activităţi asemănătoare cu cele bancare, dar nu sunt nici înregistrate şi nici reglementate ca bănci. Din această categorie fac parte fondurile, firmele de asigurări, investitorii în capital de risc şi schimburile valutare.
De Guindos a avertizat că firmele din acest sector şi-au asumat „multe riscuri” în perioada în care ratele dobânzilor erau la un nivel scăzut, iar acum ar putea fi expuse, în urma majorării dobânzilor, ceea ce ar putea afecta sistemul financiar extins.
Principalul motiv de îngrijorare al BCE în privinţa stabilităţii financiare, după problemele de la Credit Suisse Group AG, îl reprezintă sectorul non-bancar, a cărui pondere a crescut în sistemul financiar european, a explicat Luis de Guindos. Acesta a adăugat: „Nu suntem supervizorii sectorului non-bancar. Dar aceste companii sunt interconectate cu băncile pe care le supervizăm în mod tradiţional, şi de aceea ne uităm şi spre acest sector”.
Situaţia este destul de diferită faţă de criza financiară globală din 2008, deoarece băncile au un nivel mai ridicat al capitalului şi al lichidităţilor, multe peste cerinţele minime, susţine Luis de Guindos.
De asemenea, a apreciat oficialul BCE, sistemul bancar „trece printr-o perioadă de incertitudini ridicate”, ceea ce necesită o abordare a politicii monetare la fiecare şedinţă, fără un pre-angajament spre o acţiune specifică.
„Suntem deschişi în privinţa viitorului. Problema este acum modul în care sistemul bancar din SUA şi Credit Suisse vor afecta economia zonei euro. În următoarele săptămâni şi luni, trebuie să analizăm dacă vom înăspri în continuarea condiţiile financiare”, a declarat de Guindos.
Acesta şi-a exprimat dorinţa unei reveniri „rapide” către ţinta de inflaţie a BCE de 2%. „Ştim că nu poate fi realizată imediat, dar trebuie să fie în orizontul nostru de proiecţie, care este o perioadă de doi ani. Traiectoria inflaţiei este mult mai importantă decât simpla readucere a inflaţiei la ţinta de 2%”, a precizat Luis de Guindos.
Conform datelor Eurostat, în zona euro rata anuală a inflaţiei a scăzut de la 8,6% în ianuarie la 8,5% în februarie. Este a patra lună consecutivă în care s-a înregistrat o încetinire a preţurilor în zona euro, după ce în octombrie se înregistrase un avans record, de 10,6%.
Mihai Anghel (Cerealcom Dolj), unul dintre marii producători agricoli ai țării noastre, întocmește pentru Cotidianul o radiografie riguroasă a pierderilor suferite de pe urma războiului din Ucraina.
Radiografia realizată de Mihai Anghel pleacă de la anunțul Comisiei Europene de a a sprijini cu fonduri fermierii din Polonia, România şi Bulgaria.
„Primele Propuneri ale Comisiei Europene sunt:
30 mil. € pentru Polonia
16 mil. € pentru Bulgaria
10 mil. € pentru România
Nu voi comenta Polonia. Voi comenta despre România și Bulgaria.
Prin localizarea ei în imediata proximitate a Ucrainei, România este cea mai afectată:
Datorită prețurilor scăzute și în scădere continuă, pe măsură ce situația conflictuală din Ucraina nu a avut o evolutie în sensul diminuarii ei,
Producatorii romani au fost în imposibilitatea de a-și valorifica produsele aflate într-o concurență total neloială cu cerealele din Ucraina.
Prețurile la grâu, de exemplu, au scăzut de la 1800 RON/To la 1000 RON/To – deci o depreciere de cca. 800RON/To, respectiv cca. 175 USD/ To minim, din mai-iunie 2022 până în prezent.
Prețurile la porumb au evoluat similar.
Prețurile la floarea soarelui au scăzut de la 4000 RON/To la 2000 RON/ To, deci cca. 500 USD/To.
Scaderea prețurilor este unul dintre efectele care nu permit comercializarea cerealelor românești.
Al doilea element care influențează semnificativ (reduce semnificativ) capacitatea ca producătorii de cereale să-și vândă produsele este creșterea exponențială a prețului transportului de cereale.
Apariția cantităților de cereale din Ucraina disponibile a fi transportate sub toate modurile (rutier, feroviar, naval) spre portul Constanța în general, de la granița terestră de nord si de est a României cu Ucraina, au determinat creșteri exponențiale a prețului transporturilor de cereale.
De exemplu: dacă înainte de 24 februarie, transportul unei tone de cereale de la Reni (Ucraina), pana la Constanța, pe Dunăre în amonte și pe Canalul Dunăre – Marea Neagră costa 5 €/to, acesta a ajuns în lunile mai-iunie la cca. 125 €/To !!!; în momentul de față a scăzut la cca. 50 €/To.
Triplări de preturi au fost înregistrate și pentru transporturile feroviare.
Concentrarea de mijloace de transport spre granița de N și E a României a provocat o lipsă acută de capacitate de transport feroviar și naval în primul rând, în zona de sud a României, care, după cum e bine știut, e principalul grânar (zona de producție de cereale) din România.
Cantități masive de cereale din Ucraina au determinat creșteri majore ale tarifelor de operare portuară ale puținilor operatori portuari din România, alții decât multinaționalele care și-au operat cu prioritate cerealele pe care le aveau de scos din Ucraina.
Primii operatori de grâu (mori de panificație), porumb (FNC-uri pentru puținele animale care au mai rămas), fabrici de ulei au cumparat/s-au aprovizionat în special cu materie primă din Ucraina.
Cantitățile de cereale pe care le-au achiziționat din România au fost reduse, în medie, la cel mult 30% din cât cumpărau în mod normal de pe piața internă.
Situația tensionată de la Marea Neagră a dus la majorarea semnificativă a riscului și implicit la creșterea costurilor de transport maritim.
Toate acestea au condus la situația ca cerealele românești să fie vândute doar într-o proporție de maxim 50% din producția anului precedent. Și asta, în condițiile în care seceta instalată în România începând cu anul 2018 (nimeni nu a vorbit de asta, Daea bate câmpii și spune că seceta lovește pe sărite) a fost de 50% față de un an normal.
Deci, am exportat nu mai mult de 30% maxim decât am fi putut exporta într-un an normal.
Marea majoritate a producătorilor agricoli au încă stocuri semnificative de cereale, în condițiile în care producția lor din anul precedent a fost, așa cum spuneam, de 50% față de producția dintr-un an normal.
P.S. 1 Producția/Recolta anului 2022 a fost realizată cu îngrășăminte al căror preț a crescut de trei ori.
Producția anului 2023 se realizează, cu îngrășăminte de trei ori mai scumpe decât înainte de război și cu motorină la preț dublu.
La actualele preturi de valorificare a cerealelor, fiecare producător de cereale din România înregistrează o pierdere de cel putin 50 €/ To de cereale produsa.
Înmulțind cu o cantitate de 6 tone/ha, rezultă că, la actualele prețuri, toți producătorii de cereale din România vor înregistra o pierdere minimă de cel puțin 300 €/ha.
Înmulțind 300 €/ ha cu 10.000.000 ha de teren arabil, pierderea înregistrată va fi pentru producția anului 2023 de cel putin 300 € x 10.000.000 ha = 3.000.000.000 €.
P.S. 2 Acum, mă întorc la cele 10 mil. € pe care are de gand UE să le aloce agricultorilor din România și compar cele 10 mil. € cu cel puțin 3.000.000.000 € care a fost pierderea minimă și stau și mă întreb dacă cei care au cerut/au propus acest „ajutor” au o minimă cunoștință a realității din agricultură.
P.S. 3 În altă ordine de idei, nu pot să nu remarc suma mai mare acordată Bulgariei comparativ cu România, în condițiile în care Bulgaria are o suprafață arabilă de cel puțin 4 ori mai mică decât România, iar influența cerealelor din Ucraina a fost cu totul indirectă.
”Confirmăm producerea acestui incident în care au fost implicați doi jandarmi din cadrul Inspectoratului de Jandarmi Județean Ilfov. Incidentul s-a produs noaptea trecută, în localitatea Pantelimon din județul Ilfov.
Circumstanțele în care s-a produs evenimentul urmează să fie elucidate de către instituțiile abilitate. La nivelul Inspectoratului General al Jandarmeriei Române au fost dispuse, de urgență, verificări interne cu privire la cele întâmplate, urmând ca rezultatele să fie puse la dispoziția organelor abilitate”.
Chinese
French
German
Italian
Japanese
Korean
Russian
Spanish
Octavpelin's Weblog 
Comentarii recente