Tag Archives: 29 IULIE

29 IULIE 2013,PROTESTE IN PIATA UNIVERSITATII A ROMANILOR CARORA LI S-AU ARUNCAT LA GUNOI CELE 7,4 MILIOANE DE VOTURI PRIN CARE TIRANUL A FOST DEMIS.S-A STRIGAT:”JOS BASESCU!”

30 iul.

A trecut un an de la referendumul prin care peste șapte milioane de români au votat demiterea președintelui Traian Băsescu. Câteva zeci de oameni au ieșit în Piața Universității. Ei au mai multe nemulțumiri și, cu steagul în mână, strigă în cor: “Jos Băsescu!”.

protest_67480200

Aurelian Pavelescu a declarat: “Cei care vor să protesteze și să se exprime liber pot să o facă”.

O parte dintre cei care protestează în Piața Universității au declarat, la RTV:

“Noi la Piața Universității suntem de un an și șase luni. Noi suntem ciumpalacii din Piața Universității!”;

“De la 15 ianuarie 2012 noi suntem aici”;

“Nu suntem de acord cu privatizarea CFR Marfă”;

“Au fost nesocotite dorința noastră și votul nostru. Fără coabitare! Noi am vrut o schimbare definitivă! Fără Băsescu!”.

Reclame

REMEMBER.29 IULIE – ZIUA IMNULUI NATIONAL AL ROMANIEI!

29 iul.

Luni 29 iulie, începând cu ora 9.00, în Piaţa Tricolorului din faţa Palatului Cercului Militar Naţional, va avea loc ceremonia militară dedicată Zilei Imnului Naţional in prezenta ministrului apărării naţionale şi a şefului Statului Major General.

La eveniment vor fi prezenti, alături de militarii Regimentului 30 Gardă “Mihai Viteazul” şi Muzica Reprezentativă a M.Ap.N., reprezentanţi ai unor instituţii civile şi militare, veterani de război, cadre militare în rezervă şi în retragere.

Militarii din celelalte garnizoane din ţară vor lua parte la ceremoniile publice dedicate Zilei Imnului Naţional organizate în colaborare cu autorităţile publice locale.

1989- ”Desteapta-te romane”

Iata o scurta istorie a imnului national al Romaniei, intr-o prezentare pe reteaua de socializare a MApN:

IMNUL NAŢIONAL AL ROMÂNIEI ESTE “DEŞTEAPTĂ-TE ROMÂNE” (CONSTITUŢIA ROMÂNIEI art.12 al.3)

Versurile imnului naţional aparţin lui Andrei Mureşanu (1816-1863), poet de factură romantică, ziarist, traducător, un adevărat tribun al epocii marcate de Revoluţia de la 1848. Muzica a fost compusă de Anton Pann (1796-1854), poet şi etnograf, om de mare cultură, cântăreţ şi autor de manuale de muzică.

Poemul “Un răsunet” al lui Andrei Mureşanu, redactat şi publicat în timpul Revoluţiei de la 1848, a fost pus pe note în câteva zile, deoarece îl aflăm cântat pentru prima oară pe data de 29 iunie 1848 la Râmnicu Vâlcea (în Ţara Românească Revoluţia a izbucnit pe 11 iunie). Poemul va deveni imn sub titlul “Deşteaptă-te, române!”, câştigându-şi instantaneu gloria recunoscută datorită mesajului energic şi mobilizator pe care-l conţine.

Începând din 1848, “Deşteaptă-te, române!” a fost un cântec foarte drag românilor, insuflându-le curajul în timpul momentelor cruciale, în timpul Războiului de Independenţă (1877-1878), cât şi în cel al primului şi celui de-al doilea Război Mondial.

Imediat după instaurarea deplinei dictaturi comuniste la 30 decembrie 1947, când regele Mihai I a fost forţat să abdice, “Deşteaptă-te, române!”, ca şi alte marşuri şi cântece patriotice, au fost interzise, intonarea sau fredonarea lor fiind pedepsite cu ani grei de închisoare.

Pe 22 Decembrie 1989, în timpul revoluţiei anticomuniste, imnul s-a înălţat pe străzi, însoţind uriaşele mase de oameni, risipind frica de moarte şi unind întregul popor în sentimentele nobile ale momentului. Astfel, instituirea sa ca imn naţional a venit de la sine, sub formidabila presiune a manifestanţilor.

Mesajul imnului “Deşteaptă-te, române!” este în acelaşi timp social şi naţional; social, deoarece impune o permanentă stare de vigilenţă pentru a asigura tranziţia către o lume nouă; naţional, deoarece alătură această deşteptare tradiţiei istorice.

Imnul conţine acest sublim “acum ori niciodată”, prezent în toate imnurile naţionale, de la “paion”-ul cu care grecii au luptat la Marathon şi Salamina până la “Marseilleza” Revoluţiei franceze.

Invocarea destinului naţional este culmea cea mai înaltă pe care un popor o poate atinge în zborul său către divinitate. Acest “acum ori niciodată” concentrează toate energiile vitale, mobilizând la maximum.

Sursa:Roarmy.ro/

29 IULIE 2013,LA UN AN DE LA REFERENDUMUL PRIN CARE 8,5 MILIOANE DE ROMANI L-AU DEMIS PE BASESCU,URA ACESTUIA SE RASFRANGE IMPOTRIVA DUSMANULUI SAU,PRESEDINTELE FONDATOR AL P.C.,DAN VOICULESCU,PUS SUB URMARIRE PENALA DE „BRATUL INARMAT”AL BASESCULUI,DNA!

29 iul.

Direcția Națională Anticorupție a dispus începerea urmăririi penale pe numele lui Dan Voiculescu, sub acuzația de complicitate la șantaj. Voiculescu a fost audiat, luni, la DNA, iar când a părăsit sediul instituției acesta a declarat că acțiunea împotriva sa este o încercare de intimidare a presei. Avocatul Gheorghe Mateuț a susținut, în fața sediului Direcției, că nu există vreo implicare a clientului său în dosarul Sorin Alexandrescu – RCS&RDS.

dan-voiculescu-nu-ar-fi-trebuit-sa-incheiem-un-nou-acord-cu-fmi-87875-300x182

”Mi s-a adus la cunoştinţă că aş fi complice. Deci am fost, spun ei că sunt complice. Eu nu am nicio treabă cu dosarul ăsta de niciun fel, ca atare lucrurile sunt puţin complicate. Părerea mea este următoarea: este o încercare de intimidare a presei, o încercare care de mult este dorită (…) Nu avem de-a face nici măcar cu un şantaj. Este un conflict comercial între Antena Group şi RCS, conflict care durează de şase ani, conflict care nu are niciun fel de legătură cu penalul”, le-a spus Voiculescu jurnaliștilor prezenți la DNA, potrivit Mediafax.

Avocatul Gheorghe Mateuț a spus, răspunzând unei întrebări, că deciziile procurorilor de a extinde periodic cercetarea penală este una dubioasă, dat fiind că la dosar nu sunt aduse probe noi.

”A fost o declarație scurtă pentru că nu cunoaștem nimic despre acest caz. Nu a avut cunoștință despre vreo faptă sau vreo împrejurare de fapt despre acest caz”, a precizat Mateuț.

Motivarea DNA

”Probatoriul administrat până în prezent a relevat implicarea învinuitului Voiculescu Dan în activităţile desfăşurate de inculpatul Alexandrescu George Sorin. Concret, acestuia i-a fost adus la cunoştinţă, atât de către inculpat, cât şi de către fiica sa Voiculescu Camelia, fiecare demers care era realizat în scopul de a se încheia contractul mai sus menţionat. De asemenea, Voiculescu Dan i-a precizat lui Alexandrescu George Sorin că materialele compromiţătoare ar trebui să fie difuzate şi pe alte căi mediatice decât posturile de televiziune şi i-a indicat să manifeste precauţie cu ocazia întâlnirilor şi discuţiilor cu partea vătămată”, arată procurorii DNA, conform Agerpres.

În dosarul Sorin Alexandrescu au fost puși sub urmărire penală persoanele fizice Camelia Voiculescu, Dan Voiculescu, dar și fostul șef al ANAF, Șerban Pop. DNA a decis începerea urmăririi penale și pe numele unor persoane juridice: Antena Group și Antena 3.

29 IULIE -ZIUA CAND 8,5 MILIOANE DE ROMANI L-AU DEMIS PE BASESCU,CARE A FOST REINSCAUNAT DE CCR,TRIADA C.E ,MERKEL SI GORDON!

29 iul.

8,5 milioane de români au participat la urne pe 29 iulie. Instituţiile statului au demonstrat clar că prezenţa reală la urne a întrunit/depăşit cvorumul de participare. 7,4 milioane de români au votat demiterea lui Traian Băsescu. Nimic nu a contat însă. Voinţa poporului român a fost călcată în picioare. Vă prezentăm cine a contribuit la încălcarea voinţei populare din România.

1011168_268155333324001_118706354_n

Curtea Constituţională a României,

CCR a avut trei etape în care a acţionat pur politic. Înainte de referendum, în perioada imediat post-referendum şi în ziua de 21 august, când s-a pronunţat pe fond.

În perioada anterioară referendumului, CCR a dat o decizie care a schimbat radical regulile jocului. Pe 10 iulie a.c., atenţie, în unanimitate, CCR dă o decizie unicat, şi totodată împotriva propriei jurisprudenţe la contestaţia PDL privind legea referendumului.

PDL a contestat doar art.10 din legea referendumului, susţinând că preşedintele nu poate fi demis cu majoritate simplă ci cu majoritate calificată (50%+1 vot din numărul total al alegătorilor). Răspunul CCR a fost unul unicat din punct de vedere juridic. CCR a constatat că art.10 este constituţional, dar (fără să i se ceară) a mers mai departe şi a precizat că legea de modificare a art.10, „este costituţională, în mãsura în care asigurã participarea la referendum a cel puţin jumãtate plus unul din numãrul persoanelor înscrise în listele electorale permanente”. A fost pentru prima oară când CCR a condiţionat constituţionalitatea unei legi, în fapt o simplă modificare a unui articol din altă lege. Pe lângă faptul că respectiva condiţionare reprezenta doar o compunere literară, neînsoţită juridic, CCR nici măcar nu trebuia să pună respectiva condiţionare, din moment ce legea referendumului conţinea o prevedere privind existenţa unui prag de participare de jumătate plus unul din numărul persoanelor înscrise în listele electorale permanente. (art.5, alin.2).

Decizia CCR a fost dată împotriva propriei jurisprudenţe, pentru că în 2007, tot în urma unei contestaţii a PDL, a respins existenţa unui prag de participare. Referendumul pentru demiterea lui Traian Băsescu din 2007, s-a desfăşurat, repetăm, după confirmarea de către CCR a Legii referendumului, fără introducerea unui cvorum de participare la urne. Nu în ultimă instanţă, impunând acum cvorumul de participare, CCR a judecat şi contrar recomandărilor Comisiei de la Venezia, organism al CE care s-a pronunţa încă din 2002 împotriva existenţei unui cvorum de participare la referendumuri.

În perioada post-referendum, mai precis pe 6 august, doi judecători, Augustin Zegrean şi Ştefan Minea, introduc ilegal, într-o hotărâre luată pe 2 august o completare la text care schimbă a doua oară radical regulile jocului. Completarea a reprezentat de fapt o preluare a unei indicaţii precise a lui Traian Băsescu prin care acesta invoca (în judecarea pe fond a cauzei referendumului) apelarea la proceduri ce ţineau de Legea alegerilor prezidenţiale şi a o definiţie de ordin generalist în ceea ce priveşte listele electorale permanente. Pe 14 august, cu majoritate de voturi, judecătorii pro Băsescu dau o hotărîre care legalizează completarea de text din 6 august. Tot în intervalul 3 – 6 august, Augustin Zegrean a remis un document organismelor europene prin care reclama presiuni inventate făcute la adresa CCR. Spunem inventate, pentru că singurele presiuni asupra CCR, cele făcute de Traian Băsescu nu au fost înserate în text. Documentul a conţinut şi ameninţările la adresa Aspayiei Cojocare, dar nu se menţiona că au fost făcute de un deţinut de drept comun de la penitenciarul Poarta Albă, lăsându-se să se înţeleagă că ar fi venit din partea taberei anti-Băsescu.

Pe 21 august ignorând total documente oficiale ale autorităţilor centrale (MAE, MAI, INS etc) din care rezulta că la data de 10 iulie 2012 numărul alegătorilor era cu cel puţin 2-3 milioane mai mic decât cel existent pe listele electorale permanente (şi totodată contrazicându-şi propriile solicitări făcute guvernului de a clarifica situaţia numerică de pe listele electorale permanente), 6 judecători din 9 ai CCR, au decis că nu s-a realizat cvorumul de participare şi au invalidat rezultatul referendumului.

Componente ale serviciilor secrete

Prin agenţi de influenţă români şi străini activi sau reactivaţi (ziarişti – corespondenţi români sau străini ai unor importante medii de informare occidentale, persoane cu influenţă, lobbyşti etc), componente ale serviciilor secrete au operat în străinătate, rezultatul fiind următorul: au creat (sau au cauţionat) în rândul unor oficiali ai UE – este adevărat, cei mai mulţi din familia conservatoare din care face parte şi PDL, o imagine apocaliptică privind guvernul Ponta, şi toţi adversarii lui Traian Băsescu. Cotidianul.ro a descoperit că o parte din ponegritorii României în străinătate au fost stipendaţi de ICR (Institutul Cultural Român), un organism condus până nu demult de F.R. Patapievici şi Mircea Mihăieş. În plan intern, serviciile au lansat diverse zvonuri toate menite să-i descurajeze pe adversarii lui Traian Băsescu. Cu numeroase dezinformări au fost alimentate publicaţiile şi televiziunile favorabile lui Traian Băsescu, organe media care au lucrat la „foc continuu” pentru „şeful” lor. Ultima „acţiune” a serviciilor o reprezintă filajul făcut Monei Pivniceru, propunerea pentru portofoliul justiţiei şi „servirea” rezultatelor finalejelor – un mare „fâs” în realitate, postului RTV.

Parchetul General şi DNA

Procurorii din subordinea Laurei Codruţa Koveşi şi Daniel Morar, la puţine zile după scrutin au recurs la anchete ilegale în teren, scopul fiind semănarea de teroare în rândul celor care au votat pentru demiterea lui Traian Băsescu. Pe termen mediu sau lung, anchetele care se desfăşoară în acest moment au şi scopul de a descuraja adversarii PDL şi ai lui Traian Băsescu, de a se prezenta la viitoarele alegeri şi de a vota pentru USL sau alte grupări politice care nu sunt în siajul PDL şi Traian Băsescu. Tot procuroii din subordinea Laurei Codruţa Koveşi, în dosarele penale deschise – total nejustificat – unor demnitari din MAI (chestorul Manoloiu, secretarul de stat Nicolae Căbulea, ministrul Victor Paul Dobre) s-au implicat – prin publicarea ilegală a unor interceptări telefonice (şi ele ilegale în mare parte) – în propaganda pro Băsescu, încercând să acrediteze teoria eliminării nejustificate a categoriilor de alegători de pe listele electorale permanente şi definind, direct, prin inserţii din rechizitoriu, din cine sunt compuse listele electorale permanente. Evident, utilizând un act normativ din anul 2000, devenit caduc din 2004. Nu în ultimă instanţă, Procurorul General, Laura Codruţa Koveşi a refuzat să răspundă preşedintelui interimar, Crin Antonescu, care, uzând de prerogativele de mediator, i-a solicitat să verifice abuzurile din teren ale procurorilor.

O parte a membrilor CSM

O parte din magistraţii din componenţa CSM au pus o piedică, pe faţă, guvernului Ponta, prin refuzânt o formaliate şi anume să ia act de demisia Monei Pivniceru. Prin vocea lui Cristi Danileţ, au fost ameninţaţi cu puşcăria toţi cei care au criticat procurori, judecători sau anchetatori. De asemenea, conducerea CSM a refuzat cererea lui Crin Antonescu – care şi-a exercitat rolul de mediator – de a se sesiza şi de a veriofica abuzurile procurorilor care au demarat anchete în zonele rurale ale României. Din contră, conducerea CSM a sesizat inspecţia judiciară acuzând pe Antonescu, Ponta şi doi deputaţi PNL de presiuni la adresa justiţiei.

ONG-uri partizane şi interesate

Câteva ONG-uri (cca 10-12) compuse dintr-un număr restrâns de activişti (unii dintre ei se regăsesc simultan în board-urile a două sau trei organizaţii), s-au erijat în unicii reprezentanţi ai societăţii civile şi au bombardat organismele europene cu dezinformări grosolane privind guvernanţii şi adversarii lui Traian Băsescu. Drintre ONG-uri amintim:

GDS, Expert Forum, Freedom House România, Romanian Center for European Policy etc iar dintre activişti, la loc de frunte trebuie nominalizat Sorin Ioniţă.

Media

Până la schimbarea conducerii, postul public de televiziune – post pentru care românii plătesc efectiv taxă din propriul buzunar – a fost în serviciul lui Traian Băsescu. Şi după schimbarea conducerii, o componentă, TVR Info, în special prin site-ul TVRInfo.ro a continuat să activeze ca o oficină a lui Traian Băsescu şi a aliaţilor săi. Evenimentul Zilei, România Liberă, Adevărul, B1TV, Hotnews (împreună cu sateliţi de mai mică anvergură) au fost organele media care au excelat la atacuri murdare la adresa adversarilor lui Traian Băsescu şi au fost campioane la manipulări şi dezinformări. Realitatea TV şi RTV au avut de asemenea momente în care şi-au uitat menirea.

Ambasadorul SUA, Mark Gittenstein

Ambasadorul SUA la Bucureşti a avut în mai multe rânduri intervenţii pe faţă, în sprijinirea lui Traian Băsescu. Mark Gittenstein a făcut numeroase declaraţii (fără să verifice starea de fap) ghidat doar după aritcolele din presa pro Băsescu sau după afirmaţiile fără acoperire ale Monicăi Macovei & Co. Prima ieşire în public, pe 3 iulie, într-o declaraţie de presă remisă Hotnews (sic!): „Sunt extrem de îngrijorat în legatură cu orice tentativă de ameninţare a independenţei instituţiilor democratice ale României”. Inutil să spunem că nicio instituţie democratică nu era ameninţată. Chiar în preziua suspendării, ambasadorul spunea: „dacă suspendarea este făcută într-un mod care pare manipulator sau prin încălcarea Constituţiei (…) aceasta va avea un foarte serios efect asupra modului cum este văzută în întreaga lume aplicarea legii în România”

Pe 11 iulie, când a criticat organizarea unui referendum „după o legislaţie care nu este în concordanţă cu Constituţia”.

Ambasadorul SUA şi-a arătat „imparţialitatea” şi când, a invitat doar câţiva (cinci) ziarişti la o întîlnire cu asistentul dnei Hillary Clinton (trimis special la Bucureşti pentru „a vedea care este situaţia”), toţi, fără excepţie, partizani pe faţă a lui Traian Băsescu.

Philip Gordon emisar Casa Albă

Ultima lovitură de măciucă a venit din partea emisarului Casei Albe, Philip Gordon, care, în primă instanţă la vizitat pe preşedintele suspendat, şi abia ulterior s-a întâlnit cu preşedintele interimar în exerciţiu şi primul ministru al României. Gordon, a participat şi la reuniunea restrânsă cu ziariştii pro Băsescu şi a făcut celebra declaraţie „Au fost, aşa cum ştim cu toţii, informaţii credibile despre un vot ilegal răspândit la referendum. S-au făcut eforturi pentru modificarea listelor electorale, ceea ce ar afecta cvorumul, şi aparente încercări de a forţa Curtea Constituţională în ce priveşte validarea referendumului”. Tot Gordon a fost cel care a „decretat”: „dorim să vedem cum Curtea va lua o decizie cât mai repede posibil”. Se poate spune că aceste declaraţii au cântărit enorm în convingerea unor judecători ai CCR să ignore numărul real de alegători şi să invalideze referendumul. Culmea, cu câteva zile înainte, ambasadorul SUA declara: „ Curtea Constituţională trebuie lăsată să ia o decizie bazată pe principii, în mod independent, fără niciun amestec din afară”.

Oficiali ai Comisiei Europene + alţi lideri PPD

Toată luna iulie, dar şi în august, lideri ai Comisiei Europene au tocat mărunt guvernul Ponta şi în general autorităţile centrale. Lor le-au ţinut isonul şi mai mulţi lideri ai PPE, familie politică din care face parte şi PDL. Este dificil de apreciat ce procent din declaraţiile oficialilor CE au avut la bază dezinformările grosolane de la Bucureşti venite în special pe canalele dirijate de Monica Macovei, în ce măsură au contribuit articolele „criminale” din o serie de publicaţii străine sau ale celor de la Bucureşti şi cât la sută a contat că şefii CE fac parte din PPE. Un lucru este cert, replici la dezinformările grosolane de la Bucureşti, inclusiv un apel al 100 de intelectuali (majoritatea din mediul universitar) în care se arăra care este de fapt realitatea, nu au fost băgate înseamă. România a fost pusă la zid, vârful de lance fiind „atacul la independenţa justiţiei”, o gogoriţă marca Monica Macovei & Co. Un lucru este cert: sub presiunea extraordinară a Bruxelles-ului, liderii USL au avut un moment de mare slăbiciune, şi în Parlament, coaliţia aflată la guvernare a adoptat legea referendumului (după aberanta decizie din 9 iulie a CCR) după indicaţiile CE, adică a fost legalizat cvorumul de participare. USL avea instrumente legale şi constituţionale să evite legiferarea cvorumului, dar presiunile uriaşe ale oficialilor europeni, iminenţa unui raport de ţară negativ – aici se pare că s-ar fi utilizat şi şantajul – au condus la cedarea de la mijlocul lunii iulie. Iată aici o parte din ultimele declaraţii ale oficialilor europeni:

José Manuel Barroso (preşedinte al CE): „Sunt profund îngrijorat în legătură cu recentele evoluţii privind validarea referendumului de către Curtea Constituţională”.
„Acum este crucial ca Guvernul român să raspundă fără întârziere cerinţelor Curţii Constituţionale în ceea ce priveşte transmisia listelor electorale”. (Aici se poate observa cât de clar era intoxicat Barroso (sau poate nu), pentru că printr-un singur telefon ar fi aflat că guvernul nu deţine listele electorale. Cum necum, se poate spune că preşedintele CE s-a făcut urât de tot de râs prin această declaraţie).
Vibiane Reindg (comisar pt.justiţie şi vicepreşedinte CE): „Suntem în continuare extrem de îngrijorați de starea democrației în România”.
Gianni Buquicchio (preşedinte Comisia de la Venezia): „Am aflat cu adâncă îngrijorare de numeroasele încercări de a exercita presiune asupra Curţii Constituţionale din România şi de a-i submina independenţa”.

Nu în ultimă instanţă, se poate spune că un rol important în economia referendumului l-a jucat şi premierul maghiar Orban Vicktor, care i-a îndemnat pe etnicii maghiari din România să nu participe la referendum.

O parte a media din străinătate

Chiar înainte de votul din parlament (6 iulie a.c. – n.a.) de suspendare a lui Traian Băsescu, în presa occidentală, în special în cea din Germania, au apărut articole devastatoare la adresa guvernului, a USL şi, în general la adresa opozanţilor lui Traian Băsescu. În timpul campaniei pentru referendum atacurile s-au înteţit, publicaţii din Austria, Elveţia. Franţa şi evident Germania ţinând capul de afiş. Nu în ultimul rând şi unele agenţii străine şi-au adus obolul pentru Traian Băsescu, vârf de lance fiind „France Presse”. Articolele i-au avut drept autori pe corespondenţii străini pentru state din zona Ewuropei de Est sau Centrale (unii dintre ei suspect de „apropiaţi” de tabăra Băsescu, alţii – s-a descoperit – stipendaţi de ICR) sau pe corespondenţi români angajaţi la diverse publicaţii din străinătate. În toate articolele din media străină care a atacat pe adversarii lui Traian Băsescu, erau utilizate doar declaraţii ale locotenenţilor acestuia sau erau citate doar pasaje din presa portocalie. De multe ori, articolele erau „făcături” redactate de „colaboratori” (nu în sensul real al termenului – n.a.) de la Bucureşti şi care aveau un singur scop: să „revină”, prin preluare în media română pro Băsescu sub titluri de genul „ce spune presa străină despre…”. Culmea, multe din „articolele din presa străină” nu erau altceva decât postări pe bloguri arondate unor publicaţii şi în niciun caz nu reflectau poziţia respectivelor medii de informare. Totuşi, sintagma „lovitură de stat”, termenul „pucişti” a fost preluat în veselie în media de dincolo de graniţe. „Vedeta” numărul unu care şi-a intoxicat citirorii cu dezinformări şi manipulări a fost, de departe, germano-austriacul Carl Petere Schwartz de la Frankfurter Allgemeine Zeitung, cunoscut încă din 2009 pentru osanalele scrise la adresa guvernului Boc şi Traian Băsescu.

NOTĂ

Guvernele Marii Britanii, Italiei, Spaniei şi preşedintele Franţei nu au marşat la intoxicările de la Bucureşti şi nu s-au implicat deloc în evenimentele din România. Nu au fost singurele, dar ne-am referit la unii dintre cei ma reprezentativi actori politici din UE.

REMEMBER .29 IULIE 2012-29 IULIE 2013,SE IMPLINESTE UN AN DE ZILE CAND ROMANII L-AU DEMIS DIN FUNCTIA DE PRESEDINTE AL ROMANIEI PE DICTATORUL TRAIAN BASESCU!

29 iul.

Acum un an de zile, românii l-au demis în fapt pe Traian Băsescu. Prezentăm o radiografie a evenimentelor de acum un an de zile: cine a greşit şi cine l-a ajutat pe Traian Băsescu să revină la Palatul Cotroceni. Sinteză: ce face Traian Băsescu la un an de la ruşinoasa înfrângere suferită pe 29 iulie.

traian-basescu-reclamat-la-comisia-europeana-pentru-multele-schimbari-din-func-ie-ale-procurorilor-i-judecatorilor-171986

Un an de la referendum

Luni 29 iulie 2013 se împlineşte exact un an de zile de când o uriaşă masă de alegători a votat pentru demiterea lui Traian Băsescu din funcţia de preşedinte al României. Faptul că Traian Băsescu se află încă în funcţie se datorează unor decizii ruşinoase ale Curţii Constituţionale, a presiunilor externe, dar şi unor erori impardonabile înregistrate în tabăra USL. Un „remember” al evenimentelor din vara anului 2012 trebuie să plece de la datele electorale seci şi ofiale ale referendumului din 29 iulie 2012.

Referendumul în cifre seci

Persoane înscrise pe listele electorale: 18.292.464

Participanţi la urne: 8.459.053 (46,24%)

Voturi „DA” (pentru demitere): 7.403.836 (87,52%)

Voturi „NU” (împotriva demiterii): 943.375 (11,15%)

Voturi nule: 111.482 (1,32%)

„Cheile” referendumului pentru demiterea lui Traian Băsescu

Rezultatul final al referendumului a depins şi a fost decis de mai multe situaţii cheie înregistrate înainte de referendum, dar (mai ales) şi după desfăşurarea scrutinului.

A. Înainte de scrutin

O eroare majoră a parlamentarilor USL

Senatorul PSD, Georgică Severin şi deputatul PNL, Cornel Pieptea aduc o modificare Legii referendumului. Concret se modifică art.10, articol care prevedea că „demiterea preşedintelui este aprobată dacă (…) propunerea a întrunit majoritatea voturilor valabil exprimate”. Cei doi parlamentari (au existat voci care au susţinut că de fapt modificarea legii i-ar fi aparţinut senatorului PSD, Dan Şova, cei doi fiind doar semnatari de formă – n.a.). Indiferent cine a fost autorul, s-a comis o eroare capitală: nu s-a modificat şi articolul 5 din lege, care stabilea un prag de participare la urne – „referendumul este valabil dacă la acesta participă cel puţin jumătate plus unu din numărul de persoane înscrise în listele electorale permanente”. Ulterior, când premierul Ponta a realizat uriaşa gafă a parlamentarilor, a emis o ordonanţă de urgenţă prin care se deroga de la prevederile art.5, dar eroarea iniţială a cântărit enorm în desfăşurarea ulterioară a evenimentelor.

Decizie scandaloasă a CCR

Modificarea adusă Legii referendumului a fost atacată la CCR de către PDL. Judecătorii CCR nu aveau cum să infirme modificarea legii, pentru că erau împiedicaţi de jurisprudenţă (modificările de acest gen ale Legii referendumului nu au fost considerate anterior – cu o singură excepţie, dar fără legătură cu speţa curentă – ca fiind neconstituţionale. Şi judecătorii CCR nu au respins legea, dar profitând de faptul că Parlamentul nu a modificat şi articolul 5, au dat o decizie scandaloasă: „modificarea art. 10 (…) este constituţională, în măsura în care asigură participarea la referendum a cel puţin jumătate plus unul din numărul persoanelor înscrise în listele electorale permanente”. În mod normal, CCR trebuia doar să respingă sesizarea PDL, pentru că nemodificarea art.5 ducea către acelaşi rezultat şi anume, art.10 era legat de participarea la urne a 50% din numărul persoanelor înscrise pe listele electorale permanente. Decizia CCR a fost dată însă cu un scop clar: acela de a forţa Parlamentul să respingă – sub presiunea factorului extern – ordonanţa de urgenţă emisă ulterior.

Cedarea în faţa presiunilor internaţionale

Cu toate eforturile CCR, dacă Ordonanţa de Urgenţă care modifica art.10 şi deroga de la art.5 ar fi rămas în vigoare, nimeni nu mai putea face nimic şi Traian Băsescu ar fi fost demis fără probleme. Totuşi, liderii USL au cedat în faţa extraordinarelor presiuni ale organismelor internaţionale, în special cele venite de la fruntaşii Comisiei Europene şi au modificat şi ordonanţa de urgenţă pe „linia CCR”. Oficialii europeni au fost intoxicaţi masiv din ţară din mai multe direcţii pro Traian Băsescu, dar nu doar intoxicările au generat presiunile la adresa USL, ci şi propriul interes politic. Se ştie, majoritatea oficialilor CE erau/sunt din aceiaşi familie politică din care face parte şi PDL/Traian Băsescu. Oficialii europeni au avut drept punct de plecare în presiunile exercitate, tocmai decizia dată de CCR. Se poate observa aici ce importanţă uriaşă a avut decizia CCR, în absenţa ei, oficialii europeni nu ar fi avut muniţia necesară pentru declanşarea presiunilor.

Preşedintele interimar, Crin Antonescu, avea posibilitatea legală să retrimită la reexaminare legea prin care se anula practic şi ordonanţa de urgenţă şi în acest caz, referendumul s-ar fi desfăşurat conform modificărilor făcute de guvern (repetăm, modificări absolut legale şi constituţionale) iar soarta lui Traian Băsescu ar fi fost pecetluită. Este greu de spus chiar şi astăzi, dacă intermarul Crin Antonescu a promulgat legea din spirit de fair-play, sau tot din raţiuni de protecţie vis-a-vis de presiunile europene.

B. După referendum

Bâlbe privind numărul de alegători

Pe 2 februarie 2012, INS publica datele provizorii ale recensământului din toamna anului 2012. Populaţia înregistrată (cifrele „umflate” prezentate recent de INS nu schimbă datele problemei) cu ocazia recensământului se ridica la 20.254.866 locuitori, din care 19.052.936 reprezenta populaţia stabilă. Conform legislaţiei în vigoare numărul alegătorilor de pe listele electorale permanente trebuia să fie dat de numărul persoanelor majore din cele 19 milioane găsite de INS. Cu toate acestea, din „n” cauze (principala vină o au autorităţile locale şi cei de la evidenţa populaţiei, şi nu excludem nici „complicitatea” ministrului de atunci, Ioan Rus) în primă instanţă MAI a anunţat existenşa pe listele electorale permanente a 18.292.464 de votanţi. O enormitate cât „Casa Poporului”, dacă nu şi mai mare. În România anului 2012 nu aveau cum să fie atâţia cetăţeni cu drept de vot. Ulterior, de fapt la două zile după anunţarea numărului de mai sus, ministrul delegat pentru administraţie, liberalul Victor Paul Dobre şi un oficial din minister anunţă că nu îşi asumă responsabilitatea pentru numărul de electori prezentat iniţial. Numărul iniţial de alegători transmis de MAE a reprezentat de fapt o gură de oxigen pentru Traian Băsescu şi a constituit „cheia” care în final a asigurat revenirea la Cotroceni a preşedintelui suspendat.

O dovadă a absurdităţii datelor iniţiale comunicate de MAI o vedem din tabelul următor cu persoanele cu drept de vot din ultimii 20 de ani

1992 – 16.380.663 (parlamentare/prezidenţiale)

1996 – 17.218.654 (parlamentare/prezidenţiale)

2000 – 17.699.727 (parlamentare/prezidenţiale)

2003 – 17.842.103 (referendum constituţie)

2004 – 17.897.017 (parlamentare/prezidenţiale)

2007 – 18.301.309 (referendum demitere Traian Băsescu)

2007 – 18.222.176.(referendum uninominal)

2007 – 18.224.582 (alegeri europarlamentare)

2008 – 18.253.616 (alegeri parlamentare)

2009 – 18.197.232 (alegeri europarlamentare)

2009 – 18.293.277 (alegeri prezidenţiale I)

2009 – 18.303.224 (alegeri prezidenţiale II)

2012 – 18.292.464 (referendum demitere Traian Băsescu)

După cum se poate observa, deşi în ultimii 10 ani s-a înregistrat un spor negativ al populaţiei, numărul alegătorilor din 2012 nu doar că nu a scăzut, dar chiar a crescut faţă de anii precedenţi, cu excepţia turului II al prezidenţialelor din 2009, când s-au petrecut de asemenea lucruri dubioase. Aici, orice comentariu este de prisos.

CCR a „schimbat” legea referendumului

Rolul (ultra)decisiv în reîntoarcerea lui Traian Băsescu l-a Palatul Cotroceni l-a avut însă CCR, ajutată şi de procurori. Imediat după 1 august a început o adevărată bătălie pe „numărul de alegători de pe listele electorale”. Procuratura generală a ridicat de la Autoritatea Electorală Permanentă listele electorale, chipurile pentru a verifica neconcordanţa dintre declaraţiile oficialilor de la MAI. În realitate, prin preluarea listelor de către procurori, guvernul Ponta I a fost împiedicat să facă o reactualizare a listelor.

După care a intrat în acţiune şi CCR. O acţiune „istorică”, scandaloasă şi neconstituţională. Luni 6 august, la primele ore ale dimineţii, se aduce o modificare unei Hotărâri a CCR, publicată sub formă de „eroare materială” în Monitorul Oficial o regulă care nu avea de-aface cu legea referendumului. Concret, Legea referendumului făcea trimitere la Legea alegerilor parlamentare în ceea ce priveşte persoanele înscrise pe lista electorală permanentă. Rezulta că pe lista electorală permanentă se înscriu doar românii cu drept de vot aflaţi pe teritoriul naţional. Asta nu însemna că diaspora nu putea să nu voteze, numai că legea (modificată aici în 2009 de …Emil Boc) prevedea că se calculează pragul de participare doar raportat la listele electorale permanente. În urma indicaţiilor date pe 4 august din „garaj” de Traian Băsescu, doi judecători CCR fac respectiva modificare, concret, susţinând că în cazul referendumului de demitere, trimiterea în ceea ce priveşte listele electorale permanente nu se face la legea alegerilor parlamentare ci la legea alegerilor prezidenţiale. Culmea şi această lege conţine, la art.7 conţine prevederi similare legii alegerilor parlamentare, dar la art.2 – articol de ordin general privind definirea unor termeni – definiţia dată „listelor electorale” spunea altceva, adică se ereferea la toţi cetăţenii români cu drept de vot, înţelegându-se prin asta şi cei din diaspora. Nimeni nu a observat de-a lungul anilor contradicţia dintre art.2 şi art.7, CCR a mers pe ce i-a convenit, art.2 şi astfel a rămas bătut în cuie numărul de peste 18 milioane de alegători. Prin intervenţia sa, CCR efectiv a „adăugat la lege” şi a decis practic soarta referendumului. Mai mult, judecătorii CCR nici nu au vrut să ţină comt de datele recensământului, sau de o reactualizare/corectare a listelor electorale.

După ce CCR şi-a îndeplinit misiunea, au intrat în joc procurorii lui Kovesi şi ai lui Morar şi au început anchetele staliniste prin satele României.

„Problema” UDMR

Cu toate erorile făcute de tabăra USL, cu toate presiunile oficialilor europeni, cu imensul rol jucat de CCR, cu schimbarea regulilor şi adăugărilor neconstituţionale la lege, Traian Băsescu ar fi fost totuşi demis fără probleme, dacă la urne ar fi ieşit şi electoratul UDMR. Ţinând însă cont de indicaţiile liderilor de la Budapesta (şi ei din aceeaşi familie politică la care sunt arondaţi Traian Băsescu şi PDL), liderii UDMR au îndemnat electoratul propriu să nu se prezinte la urne. Disciplinat, electoratul UDMR s-a conformat şi nu a ieşit la vot. Se poate spune că şi UDMR a reprezentat una dintre „cheile” referendumului.

Ce a demonstrat referendumul

Cel mai clar vot dat de români după 1990

Exceptând „duminica orbului” (20 mai 1990) când au avut loc primele alegeri postdecembriste – şi când încă persista gândirea comunistă şi implicit frica de „nou”, de „Occident” – la niciun scrutin politic personal sau de partid nu s-a mai înregistrat un vot aşa de categoric precum cel din 29 iulie 2012. Concluzia, una singură: românii s-au săturat până peste cap de Traian Băsescu. Vă prezentăm „top 10”- alegerilor precedente

Ion Iliescu – 7.393.429 voturi (12 milioane alegători) – tur II prezidenţiale 1992
Emil Constantinescu – 7.057.906 voturi (12,9 mil.) – tur II prezidenţiale 1996
Ion Iliescu – 6.696.623 voturi (10 mil.) – tur II prezidenţiale 2000
Traian Băsescu – 6.059.315 (8,1 mil) – voturi „pro” referendum demitere 2007
Ion Iliescu – 5.914.579 (12,9 mil) – loc 2 !!! tur II prezidenţiale 1996
Ion Iliescu – 5.633.456 (11,9 mil.) – tur I prezidenţiale 1996
Traian Băsescu – 5.275.808 (10,6 milioane) – tur II prezidenţiale 2009
Mircea Geoană – 5.205.760 (10,6 milioane) – loc 2 tur II prezidenţiale 2009
Traian Băsescu – 5.126.794 (10 milioane) – tur II prezidenţiale 2004
Adrian Năstase – 4.881.520 (10 milioane) – loc 2 tur II prezidenţiale 2004

După cum se poate vedea, cele 7,4 milioane de voturi (din 8,4 mil.) anti-Băsescu bat şi scorul fabulos al lui Ion Iliescu din 1992, când, atenţie au fost la urne 12 milioane de alegători. Şi mai trebuie subliniat că procentual, voturile din 29 iulie 2012 sunt şi mai zdrobitoare decât primele trei clasate din „top”, ţinând cont de diferenţele mari de prezenţe la urnă. Culmea, în 2009 Traian Băsescu a câştigat la mustaţă preşedinţia tocmai cu voturile diasporei, dar în doar doi ani şi jumătate, cu tot aparatul de propagandă de care a dispus, Traian Băsescu nu a mai prezentat încredere pentru românii din afara graniţelor.

Traian Băsescu a pierdut şi „diaspora”

Pentru prima oară din decembrie 2004, de când a fost implicat direct în procese electorale, Traian Băsescu a pierdut în diaspora. Şi a pierdut categoric, pentru că în diaspora nu se poate vorbi de boicot

2004 – tur II prezidenţiale: Traian Băsescu a obţinut mult mai multe voturi decât Adrian Năstase; datele nu sunt disponibile, din cauză că au fost contabilizate la nivelul municipiului Bucureşti
2007 – referendum pentru demitere: 75.027 participanţi la urne; 4.741 – „DA”; 70.044 „NU”
2007 – referendum pentru uninominal: 21.497 participanţi la urne; 18.762 – „DA”; 2.564 – „NU”
2009 – tur I prezidenţiale: 94.383 participanţi la urne; 52.904 voturi Traian Băsescu; 40.804 voturi ceilalţi candidaţi.
2009 – tur II prezidenţiale: 147.754 participanţi la urne; 115.381 voturi Traian Băsescu; 31.045 voturi Mircea Geoană.
2012 – referendum pentru demitere: 73.016 participanţi la urne; 57.297 – „DA”; 15.066 – „NU”
La europarlamentarele din 2007, parlamentarele din 2008, europarlamentarele din 2009, PD, respectiv PDL, gruparea politică susţinută de Traian Băsescu a obţinut cele mai multe voturi în diaspora.

Românii nu s-au mai lăsat păcăliţi de propaganda portocalie

Votul din 29 iulie 2012 a mai aratat ceva. Un ceva cu „C” mare. Românii nu au mai putut fi păcăliţi de imensul aparat de propagandă de care a dispus Traian Băsescu. Şi Traian Băsescu + PDL + sateliţii (PDL) + ONG-urile „loialiste” au beneficiat de un aparat de propagandă cum nu a mai avut nimeni în perioada post-decembristă. În 1990-1992 când Ion Iliescu şi FSN erau invincibili şi aveau TVR la dispoziţie, existau mai multe cotidiene şi săptămânale independente sau de „opoziţie”, în „epoca Năstase” ziarele erau cumpărate cu publicitate de la stat, dar nu aveau şi misiuni de „torpilare” a adversarilor politici, dar şi atunci au existat câteva ziare independente. Propaganda portocalie – 4 sau 5 televiziuni de ştiri, 3 cotidiene, 3 sau 4 săptămânale mai multe ziare pe net (ne referim doar de media de la nivel naţional, în teritoriu presa portocalie fiind impresionantă ca număr) – a lucrat non-stop la coafarea imaginii lui Traian Băsescu şi a PDL şi în paralel a tras cu artileria grea în opozanţi. Presa independentă sau de „opoziţie” putea fi numărată pe degete la momentul referendumului. Cu toate acestea, românii nu au mai înghiţit minciunile şi promisiunile deşănţate venite din zona portocalie.

Ce face Traian Băsescu la un an de la referendum

Neclarificatul încă şi ciudatul „acord de coabitare” l-a reîncărcat pe Traian Băsescu.
Şi-a conservat „echipa majoritară” de la CCR
A obţinut şefia DNA pentru Laura Codruţa Kovesi şi şi-a pus în alte poziţii cheie procurori favorabili
S-a implicat direct şi neconstituţional în năşirea unei forţe politice pe care o va conduce şi în acte după ce va pleca de la Palatul Cotroceni
Dă în continuare indicaţii preţioase procurilor şi judecătorilor
Îşi urmăreşte cu ferocitate adversarii politici şi pe cei pe care nu-i înghite
A blocat şi blochează (în colaborare cu parlamentarii PDL şi cu sprijinul CCR) iniţiativele legislative importante (sau care nu-i convin) ale USL
A blocat revizuirea Constituţiei
A început din nou să emită judecăţi de valoare privind activitatea guvernului
A reînceput să atace violent pe „coabitanţi”
A reînceput – ca şi în vara preelectorală din 2009 – să participe la toate zaiafeturile locale pentru a „filma” băi de mulţime, chiar dacă „mulţimile” sunt de regulă activişti portocali atent selecţionaţi.
ANI lucrează cu motoarele la turaţie maximă „secerând” adversarii lui Traian Băsescu
DNA „duduie”, raportul victimelor fiind de 5-1 (5 din zona celor neagreaţi de Traian Băsescu – 1 fiind de regulă pioni minori din zona portocalie)

TRAIAN BASESCU,REPETENT LA ISTORIA ROMANIEI.A TRANSMIS,SAMBATA 29 IUNIE,UN MESAJ DE ZIUA IMNULUI,DESI ACEASTA ESTE SARBATORITA LA 29 IULIE!

29 iun.

Traian Băsescu a transmis, sâmbătă, un mesaj de Ziua Imnului, deşi aceasta este sărbătorită, potrivit unei legi din 1998, la 29 iulie.

traian-basescu-reclamat-la-comisia-europeana-pentru-multele-schimbari-din-func-ie-ale-procurorilor-i-judecatorilor-171986

” Ziua de 29 iunie, când toţi românii sărbătoresc Imnul Naţional, ne oferă un bun prilej să înţelegem cât de important este să fim uniţi în jurul valorilor noastre naţionale. Imnul Naţional, «Deşteaptă-te, române», născut în Zilele Revoluţiei de la 1848 şi cântat în momente grele pentru naţiunea noastră de către generaţiile care au făurit statul român, ne îndeamnă să înţelegem că la temelia unui stat puternic stă întotdeauna un popor solidar şi responsabil şi că, fără implicarea activă a tuturor cetăţenilor săi în viaţa societăţii, nu putem avea o ţară stabilă, prosperă şi demnă. în această zi de sărbătoare îi invit pe toţi românii să cinstească şi să onoreze cu sufletul deschis Imnul nostru Naţional, «Deşteaptă-te, române»!”, a sunat mesajul postat sâmbătă dimineaţă, pe site-ul Preşedinţiei, care a fost eliminat ulterior.

Puţin mai târziu, Preşedinţia a publicat o erată: „Dintr-o regretabilă eroare tehnică, meajul preşedintelui României, domnul Traian Băsescu, cu ocazia Zilei Imnului Naţional a fost transmis sâmbătă, 29 iunie a.c. Menţionăm că, potrivit Legii nr. 99/1998 pentru proclamarea Zilei Imnului Naţional al României, această zi se sărbătoreşte în data de 29 iulie. Ne cerem scuze pentru eventualele neplăceri pricinuite”.

29 IULIE ,CEREMONIE DE ZIUA IMNULUI NATIONAL!

29 iul.

Mai multe ceremonii vor fi organizate duminică, în Capitală, de Ziua Imnului Naţional.

Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul Administraţiei şi Internelor, Prefectura Bucureşti şi Primăria Generală a Capitalei vor organiza, de la ora 10,00, o ceremonie militară la Mormântul Ostaşului Necunoscut din Parcul Carol, la care au fost invitaţi să participe reprezentanţi ai unor instituţii civile şi militare, veterani de război, cadre militare în rezervă şi în retragere.

Ceremonialul public va cuprinde intonarea Imnului Naţional şi înălţarea drapelului României.

Evenimentul va fi urmat de un spectacol muzical susţinut de Regimentul 30 Gardă ”Mihai Viteazul”, Muzica Militară a Inspectoratului General al Jandarmeriei Române, solişti ai Ansamblului Artistic al Armatei şi ai Ansamblului Artistic „Ciocârlia” al Ministerului Administraţiei şi Internelor.

ISTORIC:

Data de 29 iulie a fost proclamată, în conformitate cu Legea nr. 99/1998, Ziua Imnului Naţional al României – ‘Deşteaptă-te române!’, simbol al unităţii Revoluţiei Române de la 1848.

Deşteaptă-te, române!” este, din 1990, imnul naţional al României ( ascultă imnul). Muzica are autor necunoscut (vezi mai jos). Versurile şi aranjamentul aparţin lui Andrei Mureşanu (1816 – 1863), poet de factură romantică, ziarist, traducător, un adevărat tribun al epocii marcate de Revoluţia de la 1848.

[2]

Poemul „Un răsunet” al lui Andrei Mureşanu, redactat şi publicat în timpul Revoluţiei de la 1848, a fost pus pe note în ziua în care autorul l-a recitat câtorva prieteni braşoveni, fiind cântat pentru prima oară la Braşov, într-o grădină din Şchei, şi nu în data de 29 iulie 1848 la Râmnicu Vâlcea, aşa cum este îndeobşte cunoscut (deşi nu se precizează care era acel cântec patriotic, cântat de cei prezenţi, s-a presupus fără dovezi că era vorba despre acesta).

Anton Pann este creditat ca autor al muzicii imnului, dar melodia pe care Andrei Mureşanu a pus versurile sale avea o largă circulaţie în epocă şi nu i se cunoaşte cu certitudine autorul. Era o melodie cântată de obicei pe un text religios, ce purta numele Din sânul maicii mele. Gheorghe Ucenescu a fost cel care i-a intonat-o, printre altele, la cererea poetului, care căuta o melodie potrivită pentru versurile sale.

De atunci, acest imn a fost cântat cu ocazia fiecărui conflict în România, datorită mesajului de patriotism şi de libertate pe care îl poartă în el. Acesta a fost şi cazul în timpul Revoluţiei române din 1989, când practic instantaneu şi generalizat a fost cântat ca un adevărat imn naţional, înlocuind imnul comunist „Trei culori”.
Timp de câţiva ani „Deşteaptă-te, române!” a fost şi imnul naţional al Moldovei, dar a fost înlocuit în 1994 cu „Limba noastră”.

%d blogeri au apreciat asta: