DETINUTUL POLITIC,FOSTUL PREMIER ADRIAN NASTASE UN MESAJ DUR CATRE TRAIAN BASESCU!

Fostul premier, Adrian Năstase, transmite, din pușcărie, un mesaj ce are o destinație clară: președintele Traian Băsescu. Năstase susține că în ciuda faptului că Băsescu încearcă să acrediteze ideea că PSD ar face orice să pună mâna pe justiție, însă cel mai bun exemplu că nu este așa este chiar cazul Adrian Năstase. 

”Sunt mândru de faptul că guvernarea PSD din ultimii ani a contribuit la consolidarea justiției. Astfel, condamnarea mea, în calitate de fost președinte al PSD, în Dosarul afișelor electorale (Trofeul Calității) a fost pronunțată în 20 iunie 2012 – în timpul guvernării PSD. Condamnarea în Dosarul Zambaccian, în calitate de fost prim-ministru al PSD a fost pronunțată în 6 ianuarie 2014 – în timpul guvernării PSD. Sporul de 6 luni închisoare (în cele două calități) în Dosarul contopirii celor două pedepse a fost pronunțat tot în timpul guvernării PSD.

Cine ar putea spune, în aceste condiții, că justiția din România nu este consolidată sau că ea ar acționa la comanda PSD?”, susține Adrian Năstase, pe blogul personal.

CAB A AMANAT PENTRU VINERI,24 IUNIE,PRONUNTAREA UNEI DECIZII PE CEREREA DNA DE ACORDARE A UNI SPOR DE PEDEAPSA LA CEI 4 ANI DE INCHISOARE PRIMITI DE DETINUTUL POLITIC,FOSTUL PREMIER ADRIAN NASTASE!

Curtea de Apel Bucureşti a amânat vineri, pentru 24 iunie, pronunţarea unei decizii pe cererea DNA de acordare a unui spor de pedeapsă la cei patru ani închisoare primiţi de Adrian Năstase în dosarele ‘Zambaccian’ şi ‘Trofeul calităţii’.

Curtea de Apel Bucureşti a judecat vineri o contestaţie a DNA, după ce Tribunalul Bucureşti a contopit pedepsele primite de Adrian Năstase, fără ca această din urmă instanţă să adauge un spor de pedeapsă la cei patru ani închisoare, aşa cum solicitaseră procurorii.

Pe 8 mai, Tribunalul Bucureşti a admis cererea de contopire a pedepselor primite de fostul premier Adrian Năstase în dosarele ‘Zambaccian’ şi ‘Trofeul calităţii’, urmând ca acesta să execute pedeapsa rezultantă de patru ani închisoare, fără ca instanţa să-i adauge un spor de pedeapsă.

‘Tribunalul apreciază că lipsa antecedentelor penale (evident anterior momentului comiterii celor trei infracţiuni de către condamnat), micromediul persoanei condamnatului, relaţiile acestuia pe diferite planuri – cu ambianţa socială, în cadrul acestor din urmă aspecte un loc central ocupându-l gradul integrării sociale sub multiplele sale aspecte: profesională, familială (neputând fi indiferente sub aspectul caracterizării persoanei şi implicit al individualizării pedepsei globale, aspecte ca atitudinea condamnatului faţă de membrii familiei sale, modul în care se îngrijeşte de întreţinerea şi educaţia copiilor, atmosfera creată în cadrul familiei, grija faţă de patrimoniul familiei), cultural – obştească (nivelul de pregătire culturală şi politico- ideologică, participarea la viaţa culturală şi la acţiunile sociale generale, atitudinea faţă de îndatoririle sociale, gradul de aderare la procesul creşterii omului responsabil), conduita condamnatului după comiterea faptei (prezentarea acestuia în faţa organelor de urmărire penală şi instanţelor de judecată, faptul că petentul nu a încercat să se sustragă de la urmărire penală ori judecată, împrejurarea constând în aceea că, deşi de la momentul comiterii ultimei infracţiuni – anul 2006 până la cel al pronunţării unei prime hotărâri definitive de condamnare – iunie 2012 a trecut o perioadă mare de timp, condamnatul nu a mai încălcat din punct de vedere penal normele de conduită socială) sunt argumente care converg către concluzia că în prezenta cauză faţă de condamnatul Năstase Adrian nu se impune sporirea pedepsei de bază şi că aceasta este suficientă în vederea asigurării scopului pedepsei, fiind aptă de a produce transformări reale şi profunde ale conştiinţei petentului şi pe cale de consecinţă modificări statornice, de durată, ale comportamentului acestuia (evident în raport de sfera ilicitului penal)’, se arată în motivarea dată de tribunal.

Adrian Năstase a fost condamnat pe 6 ianuarie 2014 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la patru ani de închisoare cu executare pentru luare de mită şi trei ani pentru şantaj în dosarul ‘Zambaccian’. De asemenea, el a fost condamnat pe 20 iunie 2012 la doi ani de închisoare în dosarul ‘Trofeul calităţii’, din care a efectuat opt luni de detenţie, fiind eliberat condiţionat.

În dosarul ‘Zambaccian’, Adrian Năstase a fost acuzat că a primit de la fostul şef al ISC Irina Jianu, în perioada 2002-2004, în mod direct şi prin intermediul soţiei sale, Dana Năstase, foloase necuvenite în valoare de aproximativ 600.000 de euro, constând în bunuri importate din China şi contravaloarea unor lucrări efectuate la imobilele din localitatea Cornu şi Bucureşti.

În dosarul ‘Trofeul calităţii’, Adrian Năstase a fost acuzat că în anul 2004 s-ar fi folosit de ”influenţa sau autoritatea funcţiei de preşedinte al unui partid” pentru organizarea unui simpozion intitulat ‘Trofeul calităţii în construcţii’ cu scopul strângerii unor sume de bani destinate campaniei electorale pentru alegerile prezidenţiale, la care urma să participe.

FOSTUL PREMIER ADRIAN NASTASE II RASUCESTE CUTITUL IN RANA LUI TRAIAN BASESCU CU „TEORIA LICURICIULUI”,CARE L-O LASAT DIN BRATE!

Eșecul partidului susținut de Traian Băsescu, Partidul Mișcarea Populară, i-a dat prilejul fostului premier Adrian Năstase să răsucească cuțitul în rana provocată de rezultatele dezastruoase.

”Tema “licuriciului” a fost lansată – spun jurnaliștii – de către Traian Băsescu, pentru a defini opțiunea sa exclusivă pentru Statele Unite, în politica externă.

Această temă a fost preluată, recent, și în politica internă, de către PMP, partid pentru care Băsescu a devenit marele “licurici”, patrimoniul ideilor sale devenind ideologia noului partid. Liderii PMP au declarat că vor să ducă mai departe “viziunea lui Traian Băsescu”. Sigur, s-ar putea răspunde, simplu, că ar fi bine să o trimită cât mai departe de noi. Dar se pune o întrebare fundamentală – a avut, vreodată, Traian Băsescu “viziune”? Eu nu am elemente să cred acest lucru. Poate că a avut “viziuni”.

Săptămânile trecute, într-o dezbatere televizată, “intelectualul lui Băsescu”, Cristian Preda, i-a reproșat lui Cătălin Ivan că a participat, anul trecut, la Bruxelles, alături de mine, la instalarea unui bust al lui Titulescu – donat Parlamentului European. De fapt, Fundația Europeană Titulescu reușea, în acest fel, să marcheze “prezența” lui Nicolae Titulescu și în “capitala” Europei, după ce organizase, în ultimele două decenii, acțiuni similare la Geneva, la Berna, la Strasbourg, la Atena, la Paris, la Bratislava și în alte metropole europene.

Promotorul ideilor “cinice” în PMP, traseistul șef, Cristian Preda, dorește, probabil, să toarne în bronz “viziunea” lui Băsescu și să o instaleze la Bruxelles, în locul statuii lui Titulescu.

PMP promovează “schimbarea în bine” a României (parcă am mai auzit sloganul ăsta!). Probabil însă că ei doresc “schimbarea la loc” a României. Probabil că ei doresc să ducă România înapoi la politica de tăiere a salariilor și pensiilor, la izolare internațională, la manipularea justiției pentru scopuri politice. În zece ani, nici măcar un singur obiectiv extern nu a putut fi realizat. România se chinuie să obțină un sfert de măsură, în acest an, pentru intrarea în Spațiul Schengen, după eșecul din 2010-2011.

Viziune nu înseamnă povești cu Albă ca Zăpada, nici vânătoare de vrăjitoare, nici măcar broaște cu ochi bulbucați care să caute gaura șarpelui”, susține Adrian Năstase, în editorialul său din Jurnalul.ro.

FOSTUL PREMIER ADRIAN NASTASE ATAC DUR IMPOTRIVA FASCISTULUI MIHAI NEAMTU,NOUA REPUBLICA: „ESTE UN GUNOI UMAN!”

Fostul premier Adrian Năstase pare că nu uită și nu iartă. Ultimul intrat în colimatorul fostului premier este liderul partidului Noua Republică, Mihail Neamțu, cel pe care Năstase îl califică drept ”un gunoi uman”. 

”Vi-l aduceți aminte pe Mihai Neamțu? E vorba de cel care a jucat rolul lui Romeo în scena balconului de la referendum, alături de Monica Macovei. Partidul său – Noua Republică – este atât de nou încât pare că încă nici nu s-a născut.

După scorul obținut la europarlamentare – 0,27% – m-am gândit că i se va cere, de către colegii de partid, să-și dea demisia din funcția de președinte. Am realizat însă că numărul celor care au votat pentru el – aproximativ 10.000 – nu este suficient nici pentru înființarea unui partid.

Pentru mine Mihai Neamțu va rămâne însă o expresie perfectă de gunoi uman. În 20 iunie 2012, când a avut loc tentativa mea de suicid, el a venit, cu mai mulți reprezentanți ai “noii republici” și, în fața blocului din Zambaccian, în derâdere, și-au mânjit cămășile cu ketchup! În 25 de ani de politică nu-mi aduc aminte de o mizerie mai mare din partea unui “om politic”.

A primit, din partea alegătorilor, ceea ce a meritat. Iată că nu va putea merge, și el, în “balconul” de la Bruxelles, alături de mentorul său – Monica Macovei”, scrie Adrian Năstase, pe blogul personal.

O ANALIZA PERTINENTA A VIZITEI FACUTA DE VICEPRESEDINTELE USA,JOE BIDEN,IN ROMANIA FACUTA DE FOSTUL PREMIER ADRIAN NASTASE SI DE CE POLONIA A FOST VIZITATA DE PRESEDINTELE USA BARACK OBAMA?!

Fostul premier și ministru de Externe, Adrian Năstase, ridică o serie de întrebări ce schimbă total perspectiva vizitei vicepreședintelui SUA, Joe Biden, la București. 

Din păcate, cu ocazia acestor vizite, nu am aflat răspunsuri la câteva chestiuni importante:

1. De ce Polonia este vizitată de președintele american iar România de vicepreședinte. Este vorba de o anumită ierarhie în politica externă americană? Ne amintim, între altele, că Polonia a fost admisă în NATO în 1997 iar România doar în 2004, poziția SUA fiind determinantă.
2. De ce, dacă România este un partener atât de important, de aproape 2 ani, SUA nu a trimis un nou ambasador în România? Este util, fără îndoială, dialogul prin reprezentanții serviciilor de informații, dar ei nu pot înlocui un ambasador – ca reprezentant politic al președintelui american.
3. De ce nu este eliminat sistemul de vize pentru români, așa cum se întâmplă pentru cele mai multe state europene? Oare “un partener respectat” nu are dreptul la un asemenea tratament? Faptul că democrații dau vina pe republicani, așa cum republicanii dădeau vina pe democrați, nu este decât un joc neconvingător.
4. De ce în seara de marți nu s-a organizat un dineu la Cotroceni, cu ocazia vizitei, așa cum era obiceiul, dineu la care puteau să participe și liderii politici importanți? A fost mai interesant ca un lider american important să-și petreacă timpul într-o cofetărie din Lipscani, înconjurat de forțele de ordine? Formula cu expunerea de la Cotroceni, le-a permis liderilor politicidoar să asculte o lecție teoretică despre corupție și despre alternative energetice (gaze de șist?), fără să aibă posibilitatea să-și exprime opiniile. Nu cred că cea mai bună formulă a fost convocarea, în devălmășie, anterioară, a liderilor politici români, la ambasada americană, pentru un briefing realizat de adjunctul asistentului secretarului de stat american.

Și o observație de final: Scena în care Traian Băsescu, se strânge la pieptul vicepreședintelui american, în timp ce acesta se ferește să-l îmbrățișeze, va rămâne antologică. Nu se poate să nu știi că americanii se feresc de gesturi de efuziune în public. Forțarea notei a creat o senzație de penibil.

FOSTUL PREMIER ADRIAN NASTASE II DA O LECTIE USTURATOARE DEMENTULUI TRAIAN BASESCU!

Fostul premier și candidat la alegerile prezidențiale, Adrian Năstase, îi servește o lecție președintelui Traian Băsescu, după pozele acestuia împreună cu Elena Udrea și îi explică în ce condiții a făcut el celebrele afișe cu Ion Iliescu, din anul 2004. 

”Mi s-a reproșat că, în campania electorală din 2004, am folosit, pe unele afișe, fotografii cu Ion Iliescu. Vreau să reamintesc faptul că, în acel an, au avut loc, concomitent, alegeri prezidențiale și alegeri parlamentare. Ion Iliescu candida pentru un loc de senator și eu candidam pentru un loc de deputat (în paralel cu alegerile prezidențiale).

Problema candidaturii lui Ion Iliescu fusese contestată la Curtea Constituțională. În concret, un număr de 54 de parlamentari PD și PNL (între care Radu Berceanu, Anca Boagiu, Crin Antonescu, Puiu Hașotti, Mona Muscă, Eugen Nicolăescu) au atacat la CCR, în 9 septembrie 2004, dispozițiile art.5 din Legea pentru alegerea Camerei Deputaților și a Senatului, care prevedea “Președintele României în funcție la data alegerii Camerei Deputaților și a Senatului, dacă se află în ultimele trei luni ale mandatului, poate candida ca independent pe listele unui partid politic, unei alianțe politice sau alianțe electorale pentru obținerea unui mandat de deputat sau senator”.

Prin Decizia nr.339/2004, Curtea a stabilit că textul este constituțional.

În aceste condiții, “candidatul pentru postul de senator” Ion Iliescu putea să-și facă poze de campanie cu cine dorea…”, scrie Năstase, pe blogul personal.

FOSTUL PREMIER AL ROMANIEI,DETINUTUL POLITIC AL REGIMULUI TRAIAN BASESCU,ADRIAN NASTASE A DECLARAT LUNI ,LA TRIBUNALUL BUCURESTI CA S-A GANDIT SA RENUNTE LA CETATENIA ROMAN!

Fostul premier Adrian Năstase a declarat luni, la Tribunalul București, că s-a gândit la un moment dat să renunțe la cetățenia română, iar justiția i-a oferit „un concept de moarte civilă” prin interzicerea dreptului de a mai candida la o funcție publică pe o perioadă de cinci ani.

 

Declarația a fost făcută în procesul în care el a solicitat judecătorilor contopirea pedepselor primite în dosarele „Zambaccian” și „Trofeul calității”.

Adrian Năstase i-a spus judecătoarei care se ocupă de acest caz că ar trebui să țină seama și de faptul că a fost achitat în dosarul „Mătușa Tamara”.

De asemenea, el consideră că, prin aplicarea pedepsei complementare de interzicere a unor drepturi civile pe o perioadă de 5 ani de zile, printre care și dreptul de a fi ales într-o funcție publică, Justiția i-a oferit „un concept de moarte civilă”.

„M-am gândit, la un moment dat, să renunț la cetățenia română”, a mai spus Năstase.

Procurorul de ședință a fost de acord cu cererea de contopire a pedepselor primite de Adrian Năstase în cele două dosare, însă a solicitat ca la pedeapsa rezultată de 4 ani să fie adăugat un spor de un an închisoare.

Unul dintre motivele invocate de procurorul DNA a fost faptul că sunt cu atât mai grave faptele pentru care a fost condamnat Năstase, cu cât el a ocupat funcții importante în stat.

De cealaltă parte, avocații au depus la dosar un CV al lui Năstase și au arătat că pedepsele primite de fostul premier au fost orientate spre minimum prevăzut de legea penală.

Avocatul Viorel Roș a arătat că nu trebuie aplicat un spor de pedeapsă, pentru că fostul premier nu are nevoie să fie reeducat, „pentru că el este educat prin definiție”.

„A scris sute de articole și studii. A fost invitat să țină cursuri la Sorbona. A scris o bibliotecă, cât alții nu citesc o viață întreagă”, a mai spus avocatul.

Avocații au solicitat instanței contopirea pedepselor, însă fără acordarea unui spor.

Instanța se va pronunța în acest caz pe 8 mai.

Adrian Năstase a fost condamnat pe 6 ianuarie de Înalta Curte de Casație și Justiție la patru ani de închisoare cu executare pentru luare de mită în dosarul „Zambaccian”. De asemenea, el a fost condamnat pe 20 iunie 2012 la doi ani de închisoare în dosarul „Trofeul calității”, din care a efectuat opt luni de detenție, fiind eliberat condiționat. Prin contopirea celor două pedepse și dacă nu se aplică un spor de pedeapsă, Adrian Năstase va putea solicita din nou eliberarea condiționată, cel mai probabil tot după opt luni de închisoare.

În dosarul „Zambaccian”, Adrian Năstase a fost acuzat că a primit de la fostul șef al ISC Irina Jianu, în perioada 2002-2004, în mod direct și prin intermediul soției sale, Dana Năstase, foloase necuvenite în valoare de aproximativ 600.000 de euro, constând în bunuri importate din China și contravaloarea unor lucrări efectuate la imobilele din localitatea Cornu și București.

În dosarul „Trofeul calității”, Adrian Năstase a fost acuzat că în anul 2004 s-ar fi folosit de ”influența sau autoritatea funcției de președinte al unui partid” pentru organizarea unui simpozion intitulat „Trofeul calității în construcții” cu scopul strângerii unor sume de bani destinate campaniei electorale pentru alegerile prezidențiale, la care urma să participe.

AGERPRES.

FOSTUL PREMIER ADRIAN NASTASE A PUBLICAT PE BLOGUL SAU : „HILLARY CINTON A AVUT NOROC!”

Hillary Clinton a avut noroc!

Publicat aprilie 4, 2014

 

 

 

 

Hillary Clinton a avut mare noroc că a fost anchetată de procurorul Ron Machen și nu de procurorii lui Daniel Morar. Și că nu a fost judecată de completele conduse de judecătorii Livia Stanciu și Ionuț Matei. Astfel, a scăpat de raționamentele logico – juridice prin care ar fi putut fi condamnată pentru finanțarea campaniei sale electorale. Așa, procurorul Ron Machen a precizat că nu are dovezi că Hillary Clinton era la curent cu acele activități “specifice”.

Detaliile le găsiți într-un interesant articol din “România Liberă”, intitulat “Culisele campaniei din umbră a lui Hillary Clinton”, din 13 martie 2014, semnat de Gabriel Anghel. Articolul, pe care îl puteți citi mai jos (dar vă rog să nu i-l arătați lui Mark Gitenstein), are ca supratitlu “SUA. Corupție și fonduri “negre” în campania prezidențială din 2008 și alegerile pentru primăria Washingtonului”. (Hillary Clinton a avut noroc și că nu a fost declarată un “caz emblematic” de MCV-ul dnei Reding):

Culisele „campaniei din umbră“ a lui Hillary Clinton

În pofida promisiunii făcute de Hillary Clinton că a „spălat“ contribuţiile ilegale făcute pentru campania sa la prezidenţialele din 2008, procurorii au dezvăluit că primarul Vincent C. Gray a fost „creierul“ unei campanii din umbră care a adus sute de mii de dolari pentru a susţine candidatura lui Hillary Clinton la Casa Albă. Ea a primit mii de dolari pentru campanie şi de la Jeffrey Thompson. Procurorul Ron Machen a precizat că nu are dovezi că Hillary Clinton era la curent cu acele activităţi „specifice“.

În 2007, când Hillary Clinton era considerată favorită pentru investitura democrată, ea a luat decizia fără precedent de a returna 850.000 dolari, contribuţie făcută de Norman Hsu, căutat pentru acuzaţii criminale într-o schemă Ponzi de câteva milioane de dolari. În 2009, Hsu a fost condamnat la 25 de ani de detenţie pentru violarea legilor de finanţare a campaniei şi fraudarea investitorilor, dar scandalul a avut efecte nedorite pentru Hillary Clinton.

Luni, omul de afaceri american, Jeffrey Thompson a pledat vinovat într-o afacere distinctă de finanţare electorală pentru primăria din Washington a primarului Vincent C. Gray în campania din 2010. Dar, în documentele Parchetului general, datate 7 martie şi publicate de Washing­ton Post, Thompson a relatat cum consiliera lui Hillary Clinton, Minyon Moore, l-a convins în 2008 să finanţeze cu discreţie activităţile electorale în favoarea candidatei democrate.

Se arată că nici o dovadă nu o implică direct pe dna Clinton, dar campania sa este desemnată sub titlul de „campanie prezidenţială” în documente. Minyon Moore este descrisă ca o apropiată a fostului preşedinte Bill Clinton şi a soţiei sale, angajată în 2008 într-o bătălie fratricidă contra lui Barack Obama pentru nominalizarea Partidului democrat la prezidenţiale. Potrivit planului descris de Thompson, Minyon Moore pilota acea campanie din umbră în patru state americane şi în Porto Rico, unde se derulau primare strânse.

În total, cheltuielile s-au ridicat la 608.750 de dolari. În discuţiile cu procurorii, el a precizat că Moore juca un rol mult mai intim în campanie şi legătura dintre Moore şi afacerea Thompson a fost dezvăluită prima oară în septembrie, când actele de procedură au arătat că ea l-a pus pe Thompson în relaţie cu un consultant în marketing din New York care încercase în van pentru campania lui Clinton să folosească „echipele de stradă” pentru îmbunătăţirea poziţiei acesteia în comunităţile urbane.

Thompson a finanţat operaţiunile prin cabinetul său de expertiză contabilă, canalizând fondurile printr-o societate deţinută de un vechi asociat.
Primar demascat

Procurorii federali au declarat de asemenea că primarul DC, Vincent C. Gray a fost implicat în „campania din umbră” ilicită care aduna sute de mii de dolari pentru primărie şi a cerut personal bani negri de la Jeffrey Thompson, care s-a declarat vinovat de acuzaţiille de complot la infracţiune.

Cooperarea lui Thompson a deschis posibilităţile anchetei şi a ridicat perdeaua denunţând corupţia generalizată. Gray nu a fost inculpat în cadrul vastei anchete care a dus la recunoaşterea vinovăţiei din partea a patru din angajaţii săi, dar conexiunile sale au fost divulgate în US District Court pentru districtul Columbia, unde Thompson a admis că după 2006 a donat peste 2 milioane dolari pentru finanţarea ilegală a şapte curse politice locale, ca şi pentru prezidenţialele lui Hillary Cinton.

Cele mai uimitoare sunt dezvăluirile referitoare la primarul districtului, care ia parte la alegeri primare democrate în trei săptămâni şi care a insistat multă vreme că nu a avut cunoştinţă de reţeaua complexă a donatorilor de paie şi a banilor de campanie nedeclaraţi fiscului.
Procurorul Ronald Mached Jr., care declarase anul trecut că acea campanie din umbră a compromis alegerile din 2010, a precizat luni că „vălul corupţiei a fost ridicat”. „Campaniile DC au fost compromise ani de zile de banii secreţi”.

P.S. Mă aștept ca, zilele viitoare, Dan Turturică să scrie un editorial în “cel mai cumpărat ziar quality din România”, prin care să explice că cele două situații (a lui Hillary Clinton și a mea) sunt complet deosebite și că “raționamentul logico – juridic” din România a avut totuși dreptate. Pentru că, așa cum se spune în comunicatele de presă ale Ambasadei americane de la București, “nimeni nu e mai presus de lege”. Problema este că nu știm întotdeauna cine face “legea”.

FOSTUL PREMIER ADRIAN NASTASE A PUBLICAT PE BLOGUL SAU: NATO – ROMANIA,ZECE ANI DUPA!

NATO – ROMÂNIA, zece ani după

Publicat martie 29, 2014

 

 

 

 

 

În timpul Războiului Rece, rolul NATO a fost acela de a stabili – pe coordonatele Zidului Berlinului – cortina de demarcație între Occident și Uniunea Sovietică. Avea și rolul de a asigura o umbrelă de protecție militară pentru statele Europei Occidentale, în timp ce acestea puteau să investească în economie, pentru refacerea potențialului lor, după război.

După încheierea Războiului Rece, organizația “defensivă” – NATO – s-a aflat în situația de a se extinde teritorial, în valuri, spre Răsărit.

Pentru România, după încheierea Războiului Rece și retragerea trupelor sovietice din Europa Centrală, concomitent cu intrarea spațiilor Grupului de la Vișegrad (Polonia, Cehoslovacia, Ungaria) în zona de interes a Uniunii Europene și a NATO, s-a pus problema noului său statut.

În condițiile în care noile zone de influență se redesenau în Europa, România risca să devină o zonă tampon între Occident (extins cu Europa Centrală) și fostul imperiu sovietic. Sau chiar o alternativă la Iugoslavia, ca poligon de încercare pentru definirea acestor noi zone de influență în vidul creat de destrămarea URSS.

Frustrarea românilor ținea și de faptul că, după al doilea război mondial, “împărțirea” Europei de atunci nu a inclus România în tabăra occidentală. De asemenea, în mod paradoxal, state care participaseră la invadarea Cehoslovaciei în 1968, împreună cu URSS, intraseră în NATO înaintea noastră.

Pentru noi, NATO (evident și SUA) – la acel moment (începutul anilor ’90), erau mai importanți ca parteneri decât UE care, evident, nu putea și nu voia să “digere” din zona Europei Orientale mai mult decât Grupul Vișegrad, lăsând România ca potențială pradă pentru “Răsărit”.

Aveam nevoie, deci, de o clarificare a statutului nostru “occidental”, în condițiile în care unii doreau păstrarea unui fel de Austrii neutre postbelice pe teritoriul României. Din fericire, toate partidele politice românești au militat pentru integrarea în NATO, înțelegând importanța acestei opțiuni, inclusiv pentru aderarea la UE.

În istoria relațiilor noastre cu NATO, reamintesc vizitele secretarului general al NATO, Manfred Wörner, în România, în primii ani după Revoluție și, mai ales, semnarea, în 1994, a Parteneriatului pentru Pace cu NATO. România a fost, de altfel, prima țară care a semnat un astfel de acord internațional, pe un model acceptat în urma unor sugestii pe care le făcusem la sfârșitul anului 1992. Era o modalitate de a se depăși abordarea, în bloc, în relația NATO cu Grupul Vișegrad.

Din păcate, în 1997, Reuniunea NATO de la Madrid a lăsat o cicatrice dureroasă României, SUA acceptând, ca membri NATO, doar Cehoslovacia, Ungaria și Polonia. Nu are rost să mai discutăm cauzele. Din anul 2001 a trebuit să luăm lucrurile de la capăt și, practic, la fiecare ședință de guvernaveam, pe ordinea de zi, alături de chestiunea eliminării vizelor, măsurile pentru aderarea la NATO. La aceste eforturi, în perioada martie – noiembrie 2002, s-a alăturat Regele Mihai, care a efectuat vizite în Spania, Danemarca, Norvegia, Olanda, Belgia, Marea Britanie și Suedia pentru a susține cauza aderării României la NATO. Amintesc și faptul că unul din scopurile vizitei Preafericitului Teoctist, patriarhul BOR, la Vatican, a fost și obținerea sprijinului Vaticanului pentru aderare.

În plan intern, Guvernul pornise o campanie de promovare a imaginii României între țările NATO. A fost înființată și Casa NATO, a fost creată filiala Asociația Manfred Wörner.

În anii aceia, am avut însă numeroase probleme cu partenerii europeni, care nu înțelegeau eforturile noastre de a finaliza aderarea la NATO. Existau divergențe ale lor cu americanii, legate inclusiv de războiul din Irak. Erau tensiuni și atacuri mediatice (președintele Chirac era calificat în Wall Street Journal, de exemplu, “un șobolan care se străduie în zadar să ragă ca un leu”).

Sarcina dificilă a guvernului pe care l-am condus, a fost aceea de a explica de ce pentru noi erau importante și NATO și UE.

Este adevărat că atacurile teroriste împotriva SUA, din 11 septembrie 2001, au grăbit procesul de extindere a NATO, la fel ca și operațiunile militare din Irak. Îmi amintesc vizita mea în SUA din octombrie 2001, și de faptul că la Universitatea John Hopkins, din SUA, am vorbit despre impactul evenimentelor din 11 septembrie în Europa.

În aceste condiții generale, în noiembrie 2002, la Praga, România, în urma eforturilor depuse, a fost invitată, alături de alte state, să adere la Alianța Atlantică. După anunțul din noiembrie 2002, de invitare a României în Alianța Atlantică, am vorbit la Praga despre faptul că acea decizie închidea un ciclu istoric, “de la Praga la Praga”. Am relatat că tot la Praga participasem, în 1991, în calitate de ministru al afacerilor externe, la actul final de destrămare a Pactului de la Varșovia. Și atunci fusese un moment simbolic.

Ulterior, prin dobândirea efectivă a calității de stat membru NATO – la 29 martie 2004, la Washington – România a căpătat acces la cea mai puternică garanție de securitate din întreaga ei istorie.

Ideea era aceea că valoarea însumată a avantajelor strategice ale țărilor noastre era mai mare decât valoarea individuală a acestor avantaje. Ca să fie mai clar, pentru a asigura culoarul teritorial de legătură, din Europa Centrală spre Turcia și Grecia, trebuiau incluse în NATO și România și Bulgaria.

Planul prezentat Parlamentului cuprindea câteva zeci de obiective și de acțiuni concrete în aceste domenii, obiective și acțiuni îndeplinite în lunile următoare.

În 10 aprilie 2002, am susținut o declarație în Parlament, prezentând politica Guvernului pentru pregătirea aderării României la NATO și acțiunile prioritare, necesar a fi adoptate. Am prezentat atunci eforturile de restructurare a armatei (bugetul armatei a fost stabilit la 2,38% din PIB, ulterior scăzând sub 1%!), argumentele geo-strategice, de derulare a celui de-al treilea ciclu din Programul “Membership Action Plan” (MAP), participarea trupelor românești în diferite teatre de operațiuni.

În mesajul meu către Parlament, am prezentat și măsurile economice, măsurile anti-corupție, măsurile de securizare a informațiilor, activitatea serviciilor secrete, acțiunile referitoare la protejarea drepturilor minorităților.

În aceeași perioadă, am organizat la București, o reuniune a primilor miniștri din Grupul Vilnius, intitulată semnificativ “Primăvara Noilor Aliați”.  În 13 decembrie 2002, la Bruxelles, a avut loc o primă rundă de convorbiri pentru aderarea țării noastre la NATO, tema acesteia fiind asumarea de către România a obligațiilor politice și militare pe care le implică statutul de membru al Alianței. Delegația României a fost condusă atunci de Mihnea Motoc, secretar de stat în MAE, co-președinte al delegației fiind George Cristian Maior, secretar de stat în MAPN. Delegația NATO a fost condusă de ambasadorul dr. Günther Altenburg, adjunct pentru afaceri politice al Secretariatului General.

Scopul celui de-al doilea val de extindere, după 1989, era acela de a asigura securitatea unei zone care se întindea de la Marea Baltică la Marea Neagră și de a sublinia importanța dimensiunii flancului sudic al extinderii NATO, în contextul unei lărgiri puternice și echilibrate geografic.

De altfel, acesta a fost și argumentul pe care l-am lansat, propunând “tandemul” România – Bulgaria, în negocierea cu NATO.

Pentru mine, o amintire specială o reprezintă momentul în care, în 2003, am depus, la Washington, instrumentele de ratificare a Tratatului de aderare la NATO și când, pe peluza Casei Albe, împreună cu președintele George W. Bush și cu premierii celorlalte state invitate să adere, am sărbătorit acel eveniment memorabil.

Îmi amintesc și faptul că atunci când s-au împlinit cinci ani de la aderare, în 2009, eram în Parlament și am vorbit despre semnificația acelei decizii.

Astăzi, 29 martie 2014, se împlinesc zece ani de la aderarea României la NATO – o decizie cu efecte extrem de importante pentru statutul României. Constat însă, cu admirație, faptul că și unii dintre cei pe care i-am coordonat în eforturile de atunci par să fi uitat aceste “detalii”.

Iar cei din administrația americană, în mod firesc, și-au găsit alți “prieteni” în acest timp. Naivitatea se plătește în politică. Accept lucrul ăsta.

 

 

 

FOSTUL PREMIER ADRIAN NASTASE: „S-A DOVEDIT CA ADERAREA ROMANIEI LA NATO A FOST O DECIZIE INTELIGENTA A TUTUROR FORTELOR POLITICE ROMANESTI!”

Fostul premier Adrian Năstase afirmă că, în contextul actual al evenimentelor din Ucraina, aderarea țării noastre la NATO se dovedește o decizie inteligentă a tuturor forțelor politice românești, precizând că s-ar fi bucurat să fie prezent să fie prezent în Parlament la aniversarea a 10 ani de la aderarea la NATO.

„M-aș fi bucurat să fiu prezent în Parlament. Nu cred însă că ar fi fost potrivit să vin de la Jilava pentru această aniversare. Mă deranjează însă că unii încearcă să modifice trecutul pentru a justifica prezentul. La aniversarea a cinci ani de aderare am fost în Parlament, am vorbit în numele grupului parlamentar PSD. Acum aș fi spus că în perspectiva unui deceniu de la aderare și în contextul evenimentelor din Ucraina s-a dovedit că aderarea la NATO a fost o decizie inteligentă a tuturor forțelor politice românești”, a precizat într-o declarație pentru Antena 3, Adrian Năstase
Referitor la Victor Ponta și aniversarea aderării la NATO, Năstase a precizat că actualul premier trebuie să ia cuvântul la un asemenea eveniment. „Cred că Victor Ponta trebuia inițial să pună unele condiții: să ia cuvântul, fiind premier în funcție, să verifice lista de participanți pentru a se asigura că sunt invitați ministrul de externe și foștii miniștri care au contribuit la aderare. Dacă aceste condiții nu erau acceptate, putea să anunțe că nu participă și evident, dacă lua cuvântul, putea să facă precizările pe care le dorea”, a afirmat Năstase. AGERPRES.

FOSTUL PREMIER ADRIAN NASTASE SI CONDITIILE PE CARE PREMIERUL VICTOR PONTA TREBUIA SA LE IMPUNA LUI TRAIAN BASESCU LA CEREMONIA DE IMPLINIRE A ZECE ANI DE ADERARE A ROMANIEI LA NATO!

Năstase, despre condițiile pe care Ponta trebuia să i le impună lui Băsescu

 

Adrian Năstase a precizat într-un interviu acordat Antenei 3, că s-ar fi bucurat să fie prezent la ceremonia de la Cotroceni organizată pentru  implinirea a 10 ani de la aderare a României la NATO,  dar a punctat că nu se punea problema să vină de la Jilava. ”M-aș fi bucurat să fiu prezent  ceremonia de la NATO, dar nu cred ca se punea problem să vin de la Jilava”, a  precizat acesta.

Referitor la decizia lui Ponta de a nu participa la ceremonia de la Cotroceni, Adrian Năstase a afirmat că în opinia sa, Ponta ar fi trebuit, înainte să refuze invitația, să accepte să  se ducă, dar ar fi trebuit să pună condiții lui Băsescu, cum ar fi, să se asigure că va lua cuvântul, dar de asemenea să fie sigur că vor fi invitați și miniștrii de Externe care au contribuit în mandatele lor la aderarea României la NATO.

PREMIERUL ADRIAN NASTASE DESPRE ANUNTUL LUI VICTOR PONTA DE A SE RETRAGE DIN POLITICA.VINA O AUCEI CARE IL IMPING DE LA SPATE SA CANDIDEZE LA PREZIDENTIALE!

Nastase, anunț despre retragerea lui Ponta. Cine îl impinge de la spate să candideze

 

Adrian Nastase a precizat ca in opinia sa, Ponta nu dorește sa candideze la prezidentiale si cel mai probabil, este impins de la spate de partid sa se inscrie in cursa  electorala pentru functia suprema.

”S-ar putea sa ne anunte ca va candida la prezedentialele după alegerile europarlamentare. Nu cred ca ca doreste sa fie candidat. E posibil să fie impins de la spate de catre colegi sa candideze”,a spus acesta.

Năstase a mai spus că anuntul lui Ponta de a se retrage din viata politică  este neclar, intrucât pune intrebari, nu ofera raspunsuri: ”Dupa parerea mea postarea  nu ofera raspunsuri ci pune intrebari. Vorbeste in proiectul in care e angrenat. Nu cred ca transmite ceva definitiv”, a spus acesta la Antena 3.

FOSTUL PREMIER ADRIAN NASTASE ATAC DEVASTATOR IMPOTRIVA LUI CRIN ANTONESCU,ACUZANDU-LCA A FOST COMPLICE LA LACRIMILE LUI TRAIAN BASESCU,IN 2004 SI LA RUPEREA USL!

Năstase, atac fără precedent la Antonescu. Legătura cu lacrimile lui Băsescu din 2004

 

Adrian Nastase a precizat ca ruperea USL a fost o eroare de strategie și a mai afirmat ca cel mai probabil ruptura a foat cauzata de catre dorinta lui Antonescu de a candida la prezedentiale. În plus, fostul premier a lansat o acuzatie foarte grava la adresa liberalului, spunand că  Antonescu a fost complice la lacrimile lui Basescu, in 2004, când Băsescu a fost ales președinte și cu ajutorul lui Antonescu. 

“A fost o eroare de strategie, inclusiv în ceea de priveşte momentul ales. Determinant pare să fi fost interesul personal al lui Crin Antonescu, legat de candidatura la prezidenţiale. Dovedit şi de încercarea de “mutare” a partidului la PPE, prin schimbarea ideologiei partidului. La fel cum a procedat Băsescu în 2005. În plus, nu trebuie ignorate informaţiile recente referitoare la negocierile cu Traian Băsescu, nedezminţite de nicio parte”, a comentat Adrian Năstase cu privire la decizia liberalilor de a ieşi de la guvernare.

Năstase a afirmat despre Crin Antonescu că a fost unul dintre artizanii alegerii lui Băsescu, la prezidenţialele din 2004. Potrivit lui Năstase, din acest motiv “are o responsabilitate pentru un deceniu de haos, dezbinare, crize repetate, sărăcie şi izolare internaţională care au afectat viaţa românilor”.

“Încearcă se se justifice prin teoria “am de ales răul cel mai mic”. Prin opţiunile de acum dovedeşte însă că a ales şi continuă să aleagă “Răul”, pur şi simplu. În ceea ce priveşte “manipularea” din 2004, îi aduc aminte că a fost complice la manipularea “lacrimilor” lui Băsescu şi la acuzaţiile de fraudă electorală, dovedite mincinoase, de la prezidenţiale”, a mai spus Adrian Năstase, scrie antena3.ro.

FOSTUL PREMIER ADRIAN NASTASE,CARE A FINALIZAT ADERAREA ROMANIEI LA NATO SI UE,DESCONSPIRA STRATEGIILE CONSPITARIVE ALE LUI TRAIAN BASESCU SI ALE SEFILOR SRI!

Năstase descoase strategiile conspirative ale lui Băsescu și ale șefilor SRI

 

Adrian Năstase a publicat un text pe blogul personal, în care a supus atenției modul în care Traian Băsescu și-a luat  rămas bun de la instituțiile juridice și de la serviciile secrete, făcând referire și la opiniile contradictorii ale lui Băsescu despre sefii SRI care erau in funcție atunci când Băsescu a venit la Cotroceni, dar și despre modul eronat în care acesta apreciaza deontologia anumitor judecători, chiar dacă aceștia nu respectă procedurile judecatorești la litera legii. Astfel, Năstase evidențiază că Traian Băsescu a spus că la preluarea mandatului său, SRI avea un director care folosea mașinile lui Sorin Ovidiu Vântu, dar amintește că tot Băsescu l-a mai ținut în funcție pe acesta încă un an si jumatate, fostul premier susținând că de fapt, Băsescu ar fi primit sugestii ”din afara”, chir si de la SOV, pentru a-l mai menține în funcție pe seful de serviciu de atunci. Fostul premier a mai făcut referire și la modul în care actualul șef al statului înțelege cultura justiției și deonotologia, Năstase dându-l  ca exemplu pe judecătorul Ionuț Matei, vicepreședintele ICCJ, cel care a instrumentat dosarul Zambaccian și care nu redactat nici acum hotararea de pronuntare în cazul său, deși au trecut 84 de zile de atunci, iar legea prevede un termen limita de 30 de zile pentru această procedură.

”Din discursul lui Băsescu la “dezbaterea” Fundației Mișcarea Populară, am aflat, de exemplu, că el “a găsit SRI în condițiile în care Vântu îi spunea directorului SRI ce are de făcut și primea informații cum primește președintele României”. Ulterior, la bilanțul SRI, Băsescu a depănat amintiri în același sens: “Când am preluat funcția de președinte al României, SRI avea un director care umbla cu sau folosea mașină de la Sorin Ovidiu Vântu…” Pot fi puse mai multe întrebări naive: Dacă așa l-a “găsit” pe Radu Timofte în decembrie 2004, de ce l-a mai ținut în funcție până la jumătatea anului 2006? Cam un an și jumătate. Doar ca să facă economie la benzină, la mașina de serviciu? Sau a primit sugestii, din afară, să-i mențină pe Timofte și pe Fulga? Sau poate că asta a discutat cu Vântu în benzinăria de pe DN1, unde s-au întâlnit între cele două tururi de scrutin, la prezidențialele din 2004? În definitiv, când l-a “găsit” pe Timofte – prietentul lui Vântu – la SRI, în 2004, nu trecuseră decât câteva zile de la întâlnirea “sub acoperire” cu Vântu, de la benzinărie”, a scris Năstase.

Apoi, fostul premier a mai exemplificat și discursul în care Băsescu a apreciat  deontologia judecătorilor, fostul sef de Guvern susținând ironic ca speră  ca si Ionut Matei să se inspire din discursul lui Băsescu pentru a-și exercita corect meseria: ”Am admirat, la Congresul Avocaților, discursul despre cultură al lui Băsescu. Despre “cultura justiției” și despre deontologie. Am aflat că orice stat poate avea legi foarte moderne dar că “toți trebuie să aplice legea sau să aplice hotărârile judecătorești, dând dovadă de bună credință și cu deontologie profesională nealterată…” Sper ca și judecătorul Ionuț Matei, vicepreședintele ICCJ – cel care a condus completul de 5 care a judecat recursul în “Dosarul Zambaccian – să citească acest discurs, în condițiile în care Noul Cod de Procedură Penală stabilește, în art.406, că “Hotărârea se redactează în cel mult 30 de zile de la pronunțare”, iar din 6 ianuarie și până în 31 martie (cel de-al treilea termen pentru contopirea pedepselor) au trecut 84 de zile fără ca motivarea să fi fost redactată. Nu este foarte clar pentru mine dacă toți judecătorii trebuie să aplice prevederile noului cod de procedură penală. Probabil că dna Reding va considera că este vorba de un exemplu de bune practici”, a încheiat acesta

PREMIERUL VICTOR PONTA A DECLARAT LUNI CA IMPLINIREA A 10 ANI DE LA ADERAREA ROMANIEI LA NATO AR TREBUI SARBATORITA DE CEI CARE AU AVUT UN MERIT- FOSTII PRESEDINTI EMIL CONSTANTINESCU SI ION ILIESCU,PRECUM SI FOSTUL PREMIER ADRIAN NASTASE,NU DE TRAIAN BASESCU CARE NU A AVUT NICIO LEGATURA CU ADERAREA ROMANIEI LA NATO!

Premierul Victor Ponta a declarat luni că împlinirea a zece ani de la aderarea României la NATO ar trebui să fie sărbătorită de cei care au avut un merit – foștii președinți Emil Constantinescu și Ion Iliescu, precum și fostul premier Adrian Năstase.

Potrivit lui Ponta, președintele Traian Băsescu nu a avut nicio legătură cu aderarea României la NATO, chiar dacă sărbătorește acest eveniment cu „petreceri și șampanie”.

 

„Toată lumea aniversează zece ani de la intrarea în NATO. Eu cred că ar trebui să aniverseze cei care au un merit în intrarea noastră în NATO — președintele Constantinescu, președintele Iliescu, primul-ministru Adrian Năstase. Ei sunt cei care ne-au adus în NATO ca să tragă o petrecere astăzi președintele Băsescu, care nu a avut nicio legătură cu NATO.

El e cu petrecerile de după. Slavă Domnului că cei care au condus România după ’97-’98 până în 2003 au reușit să ia această decizie fundamentală pentru România! Acum, când sărbătorim zece ani de NATO, să nu uităm totuși cine ne-a adus în NATO, că s-ar putea să credem că cei care dau astăzi cu șampania sunt cei care ne-au adus. Nu putem decât să le mulțumim celor care au avut atunci această viziune corectă”, a afirmat Ponta în ședința Biroului Permanent al PSD.

AGERPRES.