Tag Archives: ANUL 2012.INCEPUTUL SFARSITULUI REGIMULUI POLITIENESC BASESCU.ANUL 2013

ANUL 2012:INCEPUTUL SFARSITULUI REGIMULUI POLITIENESC BASESCU.ANUL 2013 ,ESTE ANUL DEMITERII LUI TRAIAN BASESCU!

28 dec.

Traian Băsescu a început anul 2012 sub semnul scăderii de popularitate şi al protestelor împotriva sa, l-a continuat luptându-se să îşi menţină fotoliul de la Cotroceni, apelând la Curtea Constituţională pentru a reprezenta România la Consiliul European şi l-a încheiat cu desemnarea ca prim-ministru, pentru a doua oară, a social-democratului Victor Ponta, după ce declarase public că nu îi va mai încredinţa niciodată acestuia un mandat de premier.

Pentru şeful statului, 2012 a fost anul unor bătălii pierdute, al altora câştigate, dar mai ales al supravieţuirii.

A pierdut popularitate, confortul de a avea un Executiv în mâna partidului căruia îi aparţine şi pe care l-a condus, puterea de a-şi respecta propriile principii. A ieşit câştigător în lupta cu încercările Uniunii Social Liberale de a-l demite, dar şi din cea cu premierul Victor Ponta privind reprezentarea ţării la Consiliul European. De fiecare dată, în bătăliile câştigate preşedintele a avut drept arbitru Curtea Constituţională, dar a beneficiat şi de susţinerea unor importanţi lideri europeni.

***
„Sigur, nu-i spune nimeni domnului Arafat (dr. Raed Arafat, subsecretar de stat în Ministerul Sănătăţii – n.r.) că nu are dreptul să aibă părerea că trebuie să rămână un sistem al statului sistemul de urgenţă, dar acest lucru îl exprimă, în primul rând, în interiorul ministerului şi, dacă nu găseşte înţelegere şi are alt punct de vedere decât propriul lui ministru, ori trebuie să plece ministrul ori secretarul de stat. Cine credeţi că pleacă? Ghici ghicitoarea mea!”, a fost declaraţia lui Traian Băsescu din luna ianuarie care i-a adus o scădere masivă de popularitate şi care a determinat lungul şir de proteste împotriva lui şi a guvernului condus la acea dată de democrat-liberalul Emil Boc.

După două săptămâni de la respectiva declaraţie, preşedintele a recunoscut că ieşirile sale împotriva lui Raed Arafat au fost o greşeală. „Nu am nimic de schimbat în comportamentul pe care l-am avut în cele două mandate de până acum. Excepţie, cu siguranţă, diminuarea acelor gafe pe care uneori le mai fac public. Vezi intrările pe post în dispută cu Raed Arafat”, spunea Traian Băsescu, după ce mitingurile pro Arafat cuprinseseră întreaga ţară.

În contextul în care miile de protestatari îi cereau demisia, preşedintele afirma că nu ia în calcul o astfel de soluţie, pentru că şefii de stat nu pot face un asemenea gest într-o perioadă de criză.

„Sunt de meserie comandant de navă şi nu am ratat niciodată destinaţia. Nu o s-o ratez nici acum, cu România”, afirma preşedintele, la acea vreme, subliniind că nu intenţionează să demisioneze sub presiunea protestelor.

S-a încercat câştigarea „liniştii” protestatarilor prin gestul lui Emil Boc de a depune mandatul Cabinetului său. Următoarea mutare a preşedintelui a fost aceea de a-l pune în fruntea Executivului pe Mihai-Răzvan Ungureanu, cel care conducea Serviciul de Informaţii Externe. După câteva zile de la învestirea lui Ungureanu ca şef al Guvernului, preşedintele anunţa că i-a propus mai întâi lui Victor Ponta să preia funcţia de prim-ministru, dar acesta a refuzat. Liderul social-democraţilor a replicat, însă, că nu a fost vorba despre o propunere serioasă, ci mai degrabă despre o ironie.

Vocile de nemulţumire ale populaţiei erau din ce în ce mai stinse, însă, după mai puţin de 80 de zile de guvernare, Cabinetul Ungureanu a căzut, în urma unei moţiuni de cenzură iniţiate de parlamentarii Uniunii Social Liberale.

După consultări cu partidele parlamentare, Traian Băsescu l-a desemnat pe preşedintele PSD, Victor Ponta, drept candidat la funcţia de prim-ministru. Pe 8 mai, premierul Victor Ponta şi miniştrii Cabinetului său au depus jurământul de învestitură.

Astfel, pentru Traian Băsescu a început o nouă luptă, aceea de a-şi îndeplini atribuţiile având un Guvern şi o majoritate parlamentară în mâna adversarilor săi politici. În câteva din ieşirile publice de la Palatul Cotroceni, şeful statului l-a ironizat pe Victor Ponta, numindu-l „dottore”, cu referire la doctoratul pe care acesta îl are în Drept. La scurt timp, au apărut primele informaţii, iniţial în presa străină, cu privire la faptul că Victor Ponta şi-ar fi plagiat teza de doctorat.

Dincolo de ironiile făcute de o parte şi de alta, primele conflicte majore între Guvern şi Preşedinţie au pornit de la reprezentarea României la Bruxelles. Dacă Victor Ponta susţinea că el ar trebui să reprezinte ţara la Consiliul European, pentru că acolo se iau decizii ce trebuie apoi puse în practică de Guvern, Traian Băsescu afirma că, potrivit Constituţiei, preşedintele este cel care trebuie să reprezinte România pe plan extern.

Neputând ajunge la o înţelegere, cei doi au apelat la ajutor, fie de la Parlament, fie de la Curtea Constituţională. Victor Ponta a cerut un mandat de la Parlament pentru a participa la Consiliul European din 28 – 29 iunie, iar Legislativul a adoptat o declaraţie prin care a recomandat reprezentarea României de către premier. Traian Băsescu a sesizat Curtea Constituţională, pentru a afla punctul de vedere al acesteia cu privire la cine trebuie să reprezinte România la reuniunea Consiliului European: preşedintele sau primul-ministru. CCR a decis în favoarea şefului statului.

În ciuda deciziei CCR, Victor Ponta a fost cel care a mers la lucrările reuniunii Consiliului European din 28 – 29 iunie, preşedintele susţinând ulterior că este pentru prima dată în perioada post-decembristă când un prim-ministru îşi asumă prerogativele şefului statului.

În luna iunie, tot mai multe voci din USL au afirmat că nu este exclusă declanşarea unei proceduri de suspendare din funcţie a preşedintelui Traian Băsescu. Pe 5 iulie, Senatul şi Camera Deputaţilor s-au reunit în sesiune parlamentară extraordinară pentru a citi cererea USL privind suspendarea preşedintelui, iar a doua zi plenul Parlamentului, reunit din nou în şedinţă comună, a decis suspendarea lui Băsescu. Cel care a preluat funcţia de preşedinte interimar a fost preşedintele Senatului, liberalul Crin Antonescu.

29 iulie a fost data stabilită pentru desfăşurarea referendumului pentru demiterea preşedintelui.

Aflat în campanie, Traian Băsescu critica USL, acuzându-i pe politicienii Uniunii că nu respectă statul de drept şi că doresc să „pună mâna pe Justiţie”. El susţinea că apariţia crizei politice nu a fost determinată de reprezentarea României la Bruxelles, ci de condamnarea fostului premier Adrian Năstase.

Un episod de tensiune între Traian Băsescu, aflat în campanie, şi liderii noii Puteri a fost legat de liniile de comunicaţii speciale ce fuseseră instalate de Serviciul de Telecomunicaţii Speciale la sediul preşedintelui suspendat. După nemulţumiri exprimate public şi chiar într-o şedinţă a CSAT faţă de această situaţie de către Crin Antonescu, STS a întrerupt liniile speciale de comunicaţii instalate la sediul de campanie al lui Traian Băsescu.

În ceea ce priveşte strategia de campanie a preşedintelui suspendat, ea a fost construită pe baza legii de desfăşurare a referendumului care prevedea existenţa unui prag electoral de validare.

Dacă iniţial Traian Băsescu le transmitea cetăţenilor să meargă la vot pentru că nu vrea să câştige „la masa verde”, ulterior el i-a îndemnat pe români să nu voteze, pentru „a nu gira lovitura de stat”. De altfel, a fost prima dată în mandatul său de preşedinte când Traian Băsescu nu şi-a exercitat dreptul de vot.

La data de 1 august, Biroul Electoral Central a prezentat rezultatul final al referendumului – din 8.459.053 de alegători care au participat la scrutinul popular, 7.403.836 s-au pronunţat pentru demiterea preşedintelui, 943.375 împotrivă, iar 111.842 voturi au fost nule.

CCR a tranşat în 21 august problema referendumului, deşi a avut alte două termene prevăzute anterior, 12 septembrie şi 31 august. Cu un vot de şase la trei, CCR a constatat că la referendum nu au participat cel puţin jumătate plus unu din persoanele înscrise în listele electorale permanente pentru ca acesta să fie valabil în conformitate cu prevederile art. 5, alin. 2 din Legea 3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului.

Şapte zile mai târziu, preşedintele Traian Băsescu a revenit la Palatul Cotroceni, după 52 de zile de suspendare din funcţie, reluându-şi mandatul câştigat în urma alegerilor prezidenţiale din 2009. Astfel, Traian Băsescu supravieţuieşte şi celei de a doua suspendări din funcţie de când este preşedinte.

Decizia CCR a strânit însă o serie de nemulţumiri şi acuze lansate spre Institutul Naţional de Statistică, referitoare la faptul că nu ar fi fost prezentată cifra corectă a românilor cu drept de vot.

Mesajul preşedintelui la întoarcerea la Cotroceni a fost acela că instituţiile statului de drept au rămas în funcţiune, în urma situaţiei politice din luna iulie, iar România a fost resetată datorită faptului că acestea „au rămas în picioare”.

Criticând Puterea pentru faptul că prin acţiunile sale a izolat România pe plan extern, Băsescu a anunţat că intenţionează să instaleze la Cotroceni un sistem de comunicaţii direct cu ambasadele ţării noastre din străinătate, pentru a putea comunica, în cazul în care mesajul său nu ajunge la misiunile diplomatice. Iniţiativa a fost criticată de premier şi nu a mai ajuns să fie pusă în aplicare.

Printre primele acţiuni ale lui Traian Băsescu, odată cu reîntoarcerea la Cotroceni, s-a aflat trimiterea unei scrisori de mulţumire liderilor europeni şi aliaţilor transatlantici care „s-au pronunţat în favoarea României” în timpul crizei politice din vară.

Dacă în timpul campaniei pentru referendum Traian Băsescu spunea că, în cazul în care va reveni la Cotroceni şi dacă USL va câştiga alegerile parlamentare, nu îi va mai încredinţa lui Victor Ponta mandatul de prim-ministru, la doar câteva luni a fost nevoit să acţioneze contrar celor spuse. După alegerile din 9 decembrie, în faţa unui rezultat ce i-a adus USL-ului o majoritate parlamentară mai mult decât confortabilă, Traian Băsescu l-a desemnat pe Victor Ponta drept candidat la funcţia de premier.

Pe 12 decembrie, înainte de a anunţa public numele celui pe care îl desemnează prim-ministru, Traian Băsescu a avut o întrevedere cu copreşedinţii USL, Crin Antonescu şi Victor Ponta, la finalul căreia a semnat cu şeful Executivului un Acord de colaborare instituţională.

Acordul include, printre altele, un „cod de conduită general”, un „mecanism de soluţionare a disputelor”, precum şi spaţiile de responsabilitate care îi revin fiecăruia, printre care faptul că reprezentarea la Consiliul European îi revine şefului statului.

Deşi rolul Acordului pare a fi acela de a garanta o coabitare între Preşedinţie şi Guvern, rămâne ca viabilitatea acesteia să fie testată şi la nivelul discursurilor publice ale lui Traian Băsescu şi Victor Ponta.

Din punctul de vedere al marilor reforme, Băsescu a rămas şi în 2012 un promotor constant al ideii că este nevoie de reluarea activităţilor de exploatare a resurselor naturale, fie că este vorba de aur, cupru sau gaze de şist.

Preşedintele a relansat în acest an tema respectării rezultatului referendumului din 2009 care prevederea Parlament unicameral, cu 300 de parlamentari, dar şi pe cea a necesităţii revizuirii Constituţiei.

De asemenea, Traian Băsescu a continuat să susţină că trebuie făcută o nouă lege a Sănătăţii şi că este nevoie de o reorganizare teritorial-administrativă a ţării.

În 2012, preşedintele Băsescu a anunţat şi ce va face după ce îşi va încheia mandatul – o şcoală de politicieni. „M-am hotărât deja ce fac după ce nu voi mai fi preşedinte: fac o şcoală pentru politicieni. Fac o fundaţie, o ceva, în care să îi învăţ pe politicieni puţină politică”, spunea preşedintele în primăvara acestui an.

În anul care se încheie, Traian Băsescu a făcut şi o nouă achiziţie – şi-a cumpărat prima maşină a liniei de producţie B-MAX, produsă de fabrica Ford de la Craiova.

%d blogeri au apreciat: