Tag Archives: ASTAZI

ASTAZI ESTE SARBATOAREA SFANTULUI MARE MUCENIC GHEORGHE: APROAPE 900.000 DE ROMANI ISI SARBATORESC ONOMASTICA!,LA MULTI ANI!

23 apr.

Aproape 900.000 de cetățeni români își sărbătoresc onomastica de Sărbătoarea Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, potrivit statisticilor Direcției pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date din cadrul Ministerului Afacerilor Interne.

 

sf. gheorghe

Având împăratul gând să pornească război asupra creştinilor, a dat poruncă să se învrednicească de cinstiri împărăteşti şi de daruri cei ce se vor lepăda şi vor părăsi pe Hristos. Iar cei cer nu se vor supune poruncii, să aibă pedeapsă moartea. Atunci sfântul acesta fiind de faţă, a declarat că este creştin, mustrând deşertăciunea şi neputinţa idolilor, luând în râs pe cei ce credeau în ei. Neplecându-se nici cu amăgiri, nici cu făgăduinţele tiranului, care făcea multe ca acestea, nici de îngroziri, ci se vedea nebăgător de seamă de toate, pentru aceea întâi l-au lovit în pântece cu o suliţă. Şi când i s-a înfipt suliţa în trup, a curs sânge mult; iar vârful suliţei s-a întors înapoi şi a rămas sfântul nevătămat. Apoi legându-l de o roată ţintuită cu fiare ascuţite, care a fost pornită din sus spre o vale, şi rupându-se trupul în mai multe bucăţi, cu ajutorul dumnezeiescului înger a rămas el sănătos. Şi înfăţişându-se sfântul înaintea împăratului şi a lui Magnenţiu, care şedeau alături de el şi aduceau jertfă la idoli pentru sănătatea lor, sfântul a atras pe mulţi spre credinţa în Hristos, cărora din porunca împăratului li s-au tăiat capetele afară din cetate. Şi venind la Hristos şi Alexandra împărăteasa, a mărturisit pe Hristos Dumnezeu înaintea tiranului. Au crezut şi alţii mulţi în Hristos, văzând că sfântul a ieşit sănătos dintr-o varniţă în care fusese aruncat. După aceasta i-au încălţat picioarele cu încălţăminte de fier ce avea cuie şi l-au silit să alerge. Ci iarăşi au pus de l-au bătut, fără de nici o milă, cu vine de bou uscate. Iar Magnenţiu cerând semn ca să învieze pe un mort din cei ce erau îngropaţi, din mormintele ce erau acolo, care erau de multă vreme morţi, şi făcând sfântul rugăciune deasupra mormântului, a înviat mortul şi s-a închinat sfântului, şi a slăvit Dumnezeirea lui Hristos. Şi întrebând împăratul pe mort cine este, şi când a murit, a răspuns acesta că este din cei ce au trăit mai înainte de venirea lui Hristos, adică mai înainte de trei sute de ani şi mai mult şi cum că a ars în foc atâţia ani din pricina rătăcirii idoleşti. Pentru care minune crezând mulţi, şi înmulţindu-se spre credinţă, slăveau cu un glas pe Dumnezeu, între care era şi Glicherie, căruia îi murise boul, şi l-a sculat sfântul. Din care minune adeverind şi el credinţa în Hristos, a luat cununa muceniciei, făcându-l păgânii multe bucăţi cu săbiile. Deci venind mulţi la Hristos, pentru ceea ce vedeau, şi încă pentru că sfântul mucenic Gheorghe intrând în capiştea idolilor, a poruncit unui chip idolesc cioplit, ca să spună dacă este el Dumnezeu, şi de i se cuvine să i se închine lui oamenii. Iar demonul cel ce era într-însul plângând a răspuns că unul este Dumnezeu adevărat: Hristos şi dintr-aceasta s-au tulburat idolii toţi şi au căzut şi s-au sfărâmat. Ceea ce neputând răbda cei ce credeau în idoli au prins pe sfântul şi l-au dus la împăratul, şi-au cerut degrab răspuns de moarte asupra lui; iar împăratul a poruncit ca să taie pe sfântul şi pe Alexandra împărăteasa cu sabia. Sfântului Gheorghe i s-a tăiat capul, iar sfânta Alexandra făcând rugăciune în temniţă, şi-a dat sufletul lui Dumnezeu.

Însă trebuie să istorisim oarecare parte din cele multe minuni ale sfântului.

sfantul mare mucenic gheorgheÎn părţile Siriei se află o cetate numită Ramel, în care era o biserică zidită în numele marelui mucenic Gheorghe. Neaflându-se acolo mină de piatră, ca să se taie stâlpi, se aduceau stâlpii bisericii din loc depărtat, şi se făcea multă nevoinţă cu aflatul lor, şi cu adusul. Atunci oarecare femeie cu frica lui Dumnezeu având adevărată şi întărită credinţă la sfântul mare mucenic Gheorghe, a cumpărat şi ea un stâlp asemenea cu cei ce erau făcuţi şi înfrumuseţaţi, şi pogorându-l la mare, se ruga celui ce era purtător de grijă să ducă stâlpii, să ia şi să ducă şi pe acela pe care îl cumpărase ea. Iar el nu vrea, ci punând numai pe al lui, purcese să se ducă. Atunci femeia de supărare căzând la pământ plângea şi se ruga sfântului să-i ajute să poată duce stâlpul. Aflându-se ea într-un astfel de chip, văzu în vis unde i se arătă sfântul în chip de voievod, şi-i zise: „De ce eşti tristă, femeie?” Iar ea îi spuse pricina întristării, şi sfântul descălecând de pe cal zise către femeie: „Unde-ţi este voia să fie pus stâlpul?” Şi ea răspunse. „De-a dreapta parte a bisericii.” Şi sfântul îndată însemnă marmura cu degetul, scriind aceasta: Să se pună în dreapta, al doilea, stâlpul văduvei (după cel dintâi), şi ridicând sfântul de capătul stâlpului ce era despre mare, zise femeii: „Ajută şi tu” şi ridicându-l amândoi, l-au dat în mare, şi cu îndreptarea sfântului sosi stâlpul mai înainte de ceilalţi, şi dimineaţa se află la liman. Ceea ce văzând Vasilicos, căci aşa se numea purtătorul de grijă pentru ducerea stâlpilor, s-a minunat şi mai vârtos dacă a văzut şi scrisul, care rânduia şi locul, unde trebuia să fie pus. Şi mulţumind lui Dumnezeu, cerea şi de la sfântul iertare pentru greşeala neascultării, şi, luând şi el prin vedenie iertare de la sfântul, puse stâlpul văduvei în rând cu ceilalţi, în locul care poruncea scrisul cel însemnat de sfântul. Care stâlp stă şi până în ziua de astăzi întru neştearsă pomenirea femeii, şi întru mărirea sfântului pentru preamărita minune.

Iată altă minune făcută la Mitilene şi care înfricoşează tot gândul şi tot auzul. Căci în acest loc este o biserică a marelui mucenic Gheorghe, foarte slăvită şi vestită. Şi este obicei de a se strânge la ziua sfântului mulţime multă de popor în toţi anii, să facă la acea biserică prăznuire. Aceasta aflând agarenii ce erau în Creta au lovit fără veste la vremea privegherii pe câţi au aflat în biserică, şi i-au luat legaţi, împreună cu câţi au putut prinde din cei de afară, că cei mai mulţi scăpaseră. Pe cei ce i-au prins, i-au dus în Creta, între care era şi un tinerel, pe care l-a dăruit saracinul care-l prinsese lui Amira, celui ce era mai mare peste agareni. Şi trecând câtăva vreme până s-a împlinit anul, şi au ajuns iar la prăznuirea preamăritului mucenic, tânărul a slujit lui Amira; iar părinţii lui nelăsându-şi obiceiul lor şi nici nu au fost nemulţumitori pentru pierderea copilului, ci punându-ţi nădejdea la Dumnezeu şi mulţumind sfântului, şi făcând praznic după obicei, au ieşit ca să cheme la masă pe cei ce erau chemaţi; iar maica copilului întorcându-se la biserică, a căzut la pământ plângând şi rugând pe sfântul, ca să izbăvească pe fiul ei din robie, în ce chip va şti, cu atotputernicul şi dumnezeiescul dar al Sfântului Duh, ce locuia într-însul. Iar cel grabnic la ajutor nu a trecut cu vederea lacrimile femeii. Şi, după ce şi-a sfârşit femeia rugăciunea, şezând oaspeţii la masă, a pomenit bărbatul femeii la masă întâi ajutorul sfântului, şi stau gata cei ce dregeau vinul. Atunci din voia lui Dumnezeu s-a făcut minune mare şi preamărită şi aproape de necrezut pentru cei ce nu ştiau lucrurile cele slăvite ale lui Dumnezeu. Dar dacă vor cugeta la Avacum, care din răpirea îngerului întru o clipeală de vreme s-a aflat din Ierusalim la Babilon, nu se vor arăta necredincioşi nici de aceasta. Căci în ceasul în care pusese tânărul vin în pahar şi se gătea ca să dea lui Amira din Creta, s-a aflat în Mitiline dând maicii sale vinul. Văzând toţi cei ce erau la masă pe tânăr, s-au minunat. Şi întrebându-1 de unde şi cum se află în mijlocul lor, el a zis: „Umplând paharul acesta de vin, ca să-l dau lui Amira în Creta, am fost răpit de un bărbat preamărit, care m-a pus pe calul lui, ţinând cu mâna dreaptă paharul, şi cu stânga ţinându-mă de mijlocul lui, mă aflai precum mă vedeţi în mijlocul vostru.” Acestea auzindu-le şi văzându-le, s-au mirat de acea mare minune. Şi sculându-se de la masă, au dat laude şi mulţumire toată noaptea Atotputernicului Dumnezeu, mărind pe sfântul Său mucenic.

Dintre aceștia, peste 700.000 sunt bărbați, majoritatea purtând numele de Gheorghe sau Ghiorghe (540.000), George (148.000), Gheorghiță, Ghiorghiță (24.000), iar Ghiță (4.700).

Din totalul româncelor, 132.600 poartă numele de Georgeta, alte 33.000 — Gheorghița sau Ghiorghița și 14.900 — Geta.

Reclame

ASTAZI ,ESTE ZIUA IN CARE CREDINCIOSII ORTODOCSI SI GRECO-CATOLICI SE SALUTA CU „HRISTOS S-A INALTAT!”SI RASPUND „ADEVARAT S-A INALTAT!”

13 iun.

Credincioşii ortodocşi şi greco-catolici sărbătoresc, joi, la 40 de zile de la Paşte, Înălţarea Domnului la cer, fapt petrecut, potrivit Scripturilor, pe Muntele Măslinilor de lângă Ierusalim, unde Iisus şi-a chemat apostolii pentru o ultimă binecuvântare.

Deşi prin Înălţarea Domnului activitatea Sa pământească lua sfârşit, Iisus le-a spus ucenicilor chiar în momentul Înălţării: „Iată, Eu sunt cu voi până la sfârşitul veacurilor”.

El s-a înălţat pentru a trimite în lume Duhul Sfânt, aşa cum promisese: „Voi ruga pe Tatăl să vă trimită un alt Mângâitor ca să fie cu voi în veac”.

Acest lucru se va întâmpla zece zile mai târziu, de Rusalii sau Cincizecime, când, prin pogorârea Sfântului Duh peste Sfinţii Apostoli, aceştia s-au transformat din oameni timizi şi simpli în misionari îndrăzneţi şi înţelepţi, care au răspândit învăţătura creştină în toată lumea.

După Înviere, Iisus li s-a arătat de mai multe ori, în diferite locuri, ucenicilor sau oamenilor care L-au cunoscut şi au crezut că El este Mesia. Prima care L-a văzut a fost Maria Magdalena, pe care însă apostolii nu au crezut-o, până când nu L-au văzut chiar ei.

În prezent, pe locul din care s-a înălţat Iisus la cer, se află o capelă, fiind spaţiu de închinare atât pentru creştini, cât şi pentru musulmani, întrucât Înălţarea lui Hristos la ceruri este recunoscută în Islam, deşi nu este menţionată în Coran. În lăcaş se păstrează o piatră care are imprimată o urmă de picior despre care se spune că ar aparţine Mântuitorului.

Până în anul 312, când s-a botezat Împăratul Constantin cel Mare, creştinii prăznuiau această sărbătoare într-o peşteră de pe Muntele Măslinilor, ferindu-se de cei care îi persecutau. În jurul anului 390 aici s-a ridicat prima biserică, dărâmată însă în 614 de perşi şi refăcută apoi de eparhul Modest.

În unele locuri, de sărbătoarea Înălţării, numită şi Ispas, se taie mieii şi se însemnează vitele cu vopsea pe blană şi cu crestături pe urechi.

Este ziua în care credincioşii se salută cu ”Hristos s-a înălţat!” şi răspund ”Adevărat s-a înălţat”.

ASTAZI ,CRESTINII COMEMOREAZA VINEREA PATIMILOR SAU VINEREA NEAGRA!

3 mai

Astăzi, în Vinerea Mare, Vinerea Patimilor sau Vinerea Neagră, se ţine post negru, ca recunoştinţă pentru Iisus Hristos, care a fost răstignit şi a murit pe cruce pentru a răscumpăra păcatele oamenilor.

În biserici, astăzi, nu se oficiază Sfânta Liturghie, dar se citesc textele evanghelice legate de patimile Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

În această zi se prăznuiesc sfintele Patimi ale Domnului, Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos: scuipările, lovirile peste faţă, palmele, insultele, batjocurile, haina de porfiră, trestia, buretele, oţetul, piroanele, suliţa şi, înainte de toate, crucea şi moartea, pe care Ie-a primit de bunăvoie pentru omenire.

În mijlocul bisericii, astăzi se scoate Sfântul Epitaf, pe sub care trece toată lumea, iar seara se oficiază Denia Prohodului, cea mai solemnă slujbă a credinţei ortodoxe.

La sfârşitul ei, preoţii şi credincioşii înconjoară biserica de trei ori, cu lumânări aprinse în mână.

Potrivit tradiţiei, în Vinerea Patimilor nu se face treabă în casă şi se ţine post negru: nu se bea şi nu se mănâncă nimic toată ziua.

Sâmbătă este ultima zi în care se fac pregătirile pentru Paşte, gospodinele pregătind mâncărurile tradiţionale.

Învierea Domnului este cea mai importantă sărbătoare religioasă pentru creştinii ortodocşi şi una dintre cele mai importante sărbători ale creştinătăţii.

CRESTINII ORTODOCSI IL SARBATORESC ASTAZI ,6 DECEMBRIE PE SFANTUL IERARH NICOLAE,ARHIEPISCOPUL MIRELOR LICHIEI!

6 dec.

Creştinii ortodocşi îl sărbătoresc astăzi, 6 decembrie 2012, pe Sfântul Ierarh Nicolae, Arhiepiscopul Mirelor Lichiei.

Sfântul Nicolae, Arhiepiscopul Mirelor Lichiei s-a născut la sfârşitul secolului al III-lea, în localitatea Patara (Asia Mică), din părinţii Teofan şi Nona. Pe lângă părinţi, unchiul său, Episcopul Nicolae al Patarei, a avut un rol important în biografia sfântului, fiindu-i luminător în drumul slujirii lui Dumnezeu.

A studiat la cele mai bune şcoli, unde s-a remarcat prin inteligenţă, iar în bisericile în care intra uimea pe toţi prin blândeţe şi nobleţe sufletească. Episcopul Nicolae, plecând la Ierusalim să se închine la Sfântul Mormânt, a lăsat toată grija eparhiei în seama nepotului său. În acest timp părinţii Sfântului Nicolae au murit. El i-a îngropat în Patara, iar averea moştenită a împărţit-o săracilor. La întoarcerea unchiului său, Nicolae pleacă în pelerinaj în Ţara Sfântă. Când s-a întors de la Locurile Sfinte, a mers la Mănăstirea Sionului, întemeiată de unchiul său. Îndemnat de Dumnezeu, s-a reîntors apoi în cetatea Mira, pentru a trăi între oameni.

După moartea arhiepiscopului Mirei Lichiei (eparhie din Asia Mică) Sfântul Nicolae a fost ales în fruntea acestei eparhii, în urma unei minuni. Tradiţia spune că Dumnezeu S-a arătat în vis unui episcop bătrân, pe care l-a îndemnat să pună arhiepiscop de Miria pe primul bărbat care va intra a doua zi în biserică. Primul bărbat care a intrat în Biserica arhiepiscopală a fost Sf. Nicolae. El a refuzat la început această funcţie, însă Mântuitorul i S-a arătat în vis, dăruindu-i Evanghelia şi îndemnându-l să primească noua demnitate.

Ca arhiepiscop, Sfântul Nicolae a avut o activitate deosebită. A ajutat pe săraci, i-a primit pe cei păcătoşi, a apărat credinţa de erezii şi de persecutorii păgâni, el însuşi fiind chinuit de soldaţii împăraţilor Diocleţian şi Maximian, care au încercat să distrugă creştinismul. El a continuat să apere legea lui Hristos, mergând prin oraşul Mira şi distrugând toate statuile zeilor la care se închinau păgânii. În jurul anului 305 a fost întemniţat, dar atunci când pe tronul Imperiului Bizantin a urcat Sf. Constantin cel Mare (305-335), creştinii putând să-şi manifeste liber credinţa, Sfântul Nicole a fost eliberat.

În Biserică, apar însă primele tulburări eretice prin persoana lui Arie ce se raporta cu o înţelegere pur omenească la Taina Întrupării Mântuitorului, ştirbindu-I Acestuia calitatea dumnezeirii Sale. La cererea Sf. Împărat Constantin are loc astfel primul Sinod Ecumenic în anul 325 în localitatea Niceea, ce avea drept scop îndreptarea ereziei ariene. Printre cei 318 de părinţi participanţi a fost convocat şi Sfântul Nicolae. Arhiepiscopul Mirelor Lichiei era un om cu o cultură extraordinară şi cu un profil moral desăvârşit, fiind unul dintre cei care au luat cuvântul la Sinodul I Ecumenic.

Se spune despre Sfântul Nicolae că a condamnat erezia lui Arie, iar această condamnare a fost atât de vehementă, atât de convingătoare şi el a fost atât de supărat de atitudinea lipsită de credinţă a lui Arie, încât l-ar fi pălmuit chiar pe acesta. Ieşirea aceasta l-a costat însă deprecierea celorlalţi părinţi ce au catalogat acest gest incompatibil cu demnitatea slujirii arhiereşti. Drept urmare, însemnele arhiereşti i-au fost retrase sfântului. Peste scurtă vreme însă, din cauza unei vedenii avute de unul dintre Sfinţii Părinţi de la acest sinod, situaţia este îndreptată. În această teofanie, Mântuitorul Hristos ţinea deasupra capului Sfântului Nicolae Evanghelia, iar Maica Domnului purta în mâini omoforul, semn că Dumnezeu dorea reabilitarea ierarhului său. Nu se ştie cu exactitate anul în care Sfântul Nicolae a plecat la Hristos, unele surse indicând anul 340, altele 350. Se ştie doar data, respectiv cea la care astăzi îl cinstim pe Sfântul Nicolae, 6 decembrie.

Datorită minunilor pe care le-a făcut, Sfântul Nicolae este considerat ocrotitorul copiilor, în special al celor săraci, dar şi al marinarilor, al brutarilor, al fetelor nemăritate, al celor acuzaţi pe nedrept. În anul 1087, de frica expansiunii musulmane, moaştele sale, care rămăseseră în Mira Lichiei, au fost transferate la Bari, în Italia, unde sunt păstrate într-o criptă sub Biserica care îi este dedicată în acest oraş italian. O parte din mâna dreaptă a Sfântului Nicolae se află în ţara noastră la Biserica „Sfântul Gheorghe“ Nou din Bucureşti.

ASTAZI IN PARLAMENTUL EUROPEAN PROCURORUL CEAUSIT MONICA GHERGHESCU(MACOVEI) SI PLEDOARIA IMPOTRIVA ROMANIEI!

12 sept.

Cele două feţe ale Monicăi Macovei.

Miercuri în Parlamentul European va avea loc o dezbatere privind situaţia din România, cerută de PDL şi aprobată de PPE. Dezbaterea nu va fi urmată de votarea vreunei rezoluţii, dar este de urmărit ce dezinformări şi intoxicări vor profera eurodeputaţii PDL.

Prima faţă a Monicăi Macovei: demers împotriva României

Dezbaterea din Parlamentul European are loc la cererea expresă a PDL. Vârful de lance al eurodeputaţilor PDL în această acţiune a fost Monica Macovei. Este adevărat, nu este chiar ceea ce a vrut ea, adică o dezbatere fără urmări concrete. Monica Macovei ar fi vrut mult mai mult, şi anume aplicarea de sancţiuni maxime României.

Să ne aducem aminte ce spunea în premieră, la TVR Info, pe 3 iulie Monica Macovei. Atunci, Macovei a spus, cu subiect şi predicat, că va cere suspendarea dreptului de vot al României în Consiliul European. „Art. 7 din tratatul privind UE, care prevede că drepturile unui stat membru pot fi suspendate, inclusiv dreptul de vot în Consiliu, atunci când se constată încălcarea statului de drept, stat de drept înseamnă respectarea legii şi a democraţiei, o astfel de decizie se poate lua, desigur, în situaţii excepţionale, se poate lua la propunerea Parlamentului European sau a Comisiei Europene, cu aprobarea Parlamentului European; eu vreau să cer acest lucru tocmai pentru a-mi apăra ţara; dacă am muncit ca să intram în UE, împreună cu toţi românii, trebuie să ne apărăm… o să încep cu Parlamentul European, cu Comisia, deocamdată vorbesc cu comisari, cu toată lumea”, spunea Macovei. (În dimineaţa aceleiaşi zile, tot Monica Macovei şi-a început campania de intoxicări şi dezinformări prin următoarea declaraţie: „Oameni, treziţi-vă! Suntem în plină lovitură de stat. Ponta şi USL se şterg pe picioare cu Constituţia, legea şi instituţiile democratice. Trăim zile de urgie care şterg 22 de ani de construcţie democratică. Astăzi Ponta şi USL dau o lovitură de stat, au înlocuit legea cu propriile pofte tiranice”. Şi atenţie, încă nu se votase în Parlament înlocuirea Robertei Anastase şi a lui Vasile Blaga şi nici nu era clar dacă urma suspendarea lui Traian Băsescu.)

A doua faţă: cea de acuzator public

La sfârşitul lunii ianuarie a.c., în Parlamentul European a avut loc o dezbatere similară celei de miercuri 12 septembrie. Atunci, pe fondul real al abuzurilor regimului Băsescu-Boc şi pe fondul masivelor proteste de stradă, liderii USL au cerut o dezbatere privind încălcarea democraţiei şi a drepturilor omului în România, invocând în special intenţia guvernului Boc de a comasa alegerile locale cu cele parlamentare. Singura solicitare a liderilor USL a fost următoarea: Parlamentul European să recomande Guvernului României să renunţe la ideea comasării alegerilor şi să sugereze, pentru detensionarea situaţiei din ţară, organizarea de alegeri parlamenare anticipate. Atât şi nimic mai mult.

Iată ce spunea însă atunci aceeaşi Monica Macovei pe 22 ianuarie a.c. referitor la demersul USL. „Ieri PSD ne-a spus în mod public că face demersuri pentru a obţine o Rezoluţie în Parlamentul European împotriva României şi chiar aplicarea unor sancţiuni grave: suspendarea fondurilor europene şi retragerea dreptului de vot al României în Consiliu, adică să nu avem nici un cuvânt de spus atunci când se iau decizii în Uniune. Înţeleg că PSD (probabil USL) vrea să izoleze economic şi politic România şi să ne ia cele mai mari beneficii pe care le avem fiind în Uniune: fondurile şi participarea la decizie. (…) Declaraţiile şi demersurile USL au impact pe pieţele financiare europene într-o perioadă de criză economică, pot descuraja investitorii şi agenţiile de rating”.

Faţă în faţă

Punem faţă în faţă cele două declaraţii. Găsim un prim element comun: dezinformarea. În prima, Monica Macovei dezinformează în ceea ce priveşte demersul liderilor USL din Parlamentul European. În cea de a doua, Monica Macovei dezinformează privind situaţia din ţară. Iată deci, în luna ianuarie 2012, o solicitare de sprijin punctuală a USL faţă de masive şi reale încălcări ale statului de drept din România este taxată de Monica Macovei ca fiind o intenţie de a „izola economic şi politic România în UE”. În iulie 2012, cerererea expresă a Monicăi Macovei de suspendare a dreptului de vot al României însemna apărarea ţării.

Foarte ciudată logica doamnei Monica Macovei. Judecă utilizând unităţi de măsură diferite două situaţii care doar aparent sunt similare, demersul din iulie fiind unul radical împotriva României, în timp ce demersul din ianuarie fost unul moderat care ţintea o serie de decizii ale guvernului, una dintre ele – intenţia de comasare a legerilor locale cu cele parlamentare – fiind infirmată chiar şi de CCR.

Îşi va face din nou Viviane Reding campanie pe seama României?

Într-un interviu acordat marţi 11 septembrie pentru RFI, eurodeputatul PNL Renate Weber face o dezvăluire referitoare la comisarul european Viviane Reding, unul dintre oficialii europeni care au tocat pur şi simplu România şi guvernanţii în ultimele două luni.

„Va fi interesant de văzut, de altfel, cine va fi prezent din partea Comisiei Europene. Sigur, este foarte posibil să fie doamna Viviane Reding, care are o manieră extrem de selectivă de a-şi alege temele la care doreşte să participe. Când era vorba despre Ungaria, personal, am avut o lungă corespondenţă cu dumneaei şi a refuzat în mod categoric să-şi asume cea mai mică implicare indiferent că era vorba de Constituţie, de legea presei etc. Deci, în materie de Ungaria, doamna Reding era dispărută cu desăvărşire, acum însă toată lumea ştie că doamna Reding este într-o campanie, chiar dacă nu o recunoaşte, dar este într-o campanie pentru că doreşte să fie viitoarea preşedintă a Comisiei Europene şi atunci a zis, «Gata, din România fac trambulina mea de dezbatere electorală în ceea ce mă priveşte»”, a afirmat eurodeputata PNL.

Tot Renate Weber a mai precizat: „Cred că dezbaterea de mâine – rămâne să vedem când se va petrece efectiv – se va încadra în linia altor dezbateri care au mai avut loc în Parlamentul European, cu puncte de vedere exprimate de Comisia Europeană şi de preşedinţia Uniunii Europene şi cu luări de cuvânt din partea deputaţilor europeni din toate grupurile politice. Ea este o dezbatere şi atât, ea nu va fi urmată de nicio rezoluţie”.

ASTAZI,31 MARTIE,AMBASADORUL USA,MARK GITENSTEIN,A VALIDAT,ABIL,DOCUMENTELE WIKILEAKS ROMANIA!

31 mart.

Surpriza: ambasadorul SUA valideaza documentele Wikileaks Romania
Ambasadorul american la București, Mark Gitenstein, face o mișcare surprinzătoare, în raport cu propria poziție anunțată oficială, și validează, abil, documentele Wikileaks România, a căror reală proveniență este tot mai des pusă la îndoială de presă și de politicienii autohtoni.

Luni, 28 martie, într-un comunicat oficial al Ambasadei SUA la București, se precizează următoarele: „Departamentul de stat nu comentează cu privire la materiale, inclusiv documente confidențiale, care este posibil să fi ajuns în presă. Noi nu ne putem pronunța asupra autenticității nici unui document oferit presei”.

Contactat de jurnaliști, tot luni, Gitenstein se ține tare și refuză, cu îndîrjire, orice comentariu. Pînă aici, o atitudine absolut de înțeles.

Astăzi, însă, prezent la Bursa de Valori București, Gitenstein e întrebat de presă ce a vrut să spună cu expresia ”rață șchioapă” folosită la adresa guvernului român, potrivit unuia dintre documente. Iar diplomatul – surpriză – chiar explică, fără rezerve, ce a vrut cu adevărat să spună la vremea respectiv. „Nu înseamnă că e ceva ilegitim legat de Guvern. Tot ceea ce descriam era ceea ce se întâmpla. Cred că era în octombrie sau în noiembrie 2009, când Guvernul căzuse, dar era funcţional în aşteptarea unui nou mandat al Executivului”, a spus Gitenstein.

Adevărata știre nu e că ”rață șchioapă” n-ar fi o formulă peiorativă, ci că ambasadorul american validează conținutul documentului Wikileaks, în ciuda deciziei anunțate de a comenta în vreun fel asemenea texte. Ceea ce are un impact indirect și asupra celorlalte documente apărute la noi. Dacă ar fi fost consecvent, răspunsul lui Gitenstein trebuia să fie, ”Sorry, am mai spus-o, nu comentez!”.

Ce s-a întîmplat de luni pînă astăzi, în ceea ce privește documentele Wikileaks? Simplu: a început să prindă teren ideea că ele nu sunt documente autentice, ci făcături, eventual ale serviciilor secrete autohtone.

Intervenția lui Gitenstein de azi denotă clar că americanii au interesul ca documentele Wikileaks de România să fie luate în serios. De ce, probabil vom începe să înțelegem peste mai multă vreme.

%d blogeri au apreciat asta: