Tag Archives: LOBBY AMERICAN

LOBBY AMERICAN PENTRU VIZITA PREMIERULUI PONTA ” BLAIR IN BALCANI”IN USA.MIZA,SOROS SI ROSIA MONTANA!

17 oct.

La un an și jumătate după ofensiva sa asupra regimului Basescu, PSD-ul au redescoperit America, adică lobby-ului. O demonstrează un studiu al Democracy Institute din SUA, care anunță vizita lui Ponta la Washington și condiționează succesul economic și democratic al României de inițierea proiectului Roșia Montană și exploatarea gazelor de șist. Altfel, țara va bascula către…Rusia.

Ponta_Basescu_Blair_Thatcher-300x199

Diletantismul total demonstrat în vara anului 2012 a dispărut după un an şi jumătate la putere a lăsat loc unor mişcări ceva mai subtile, iar Victor Ponta a reuşit să pozeze astfel, la Democracy Institue din SUA, în ”Blair din Balcani”, sprijinitorul investitorilor străini şi creatorul unei Românii-tigru balcanic. Nimic însă în studiu despre al doilea om în stat, candidatul, încă, al USL la preşedinţie. Să fie rândul liberalilor să fi uitat să-şi caute propriile resurse de lobby?

”Pe scurt, Ponta va veni la Washington, timp în care va explica avantajele pe care le-ar avea în România unele dintre cele mai importante companii energetice americane. Ponta are dreptate când spune că România ar transmite un mesaj catastrofal, cum că nu este un partener de încredere, că ţara sa nu este deschisă către investiţii, dacă respinge proiectul Roşia Montană”, se arată într-un material publicat cu o zi in urma de Democracy Institute, la Washington, sub titlul ”Tigru balcanic sau balta din Balcani? Amenintarea de astazi la adresa viitorului economic al Romaniei’’. Autorul materialului este fondatorul Democracy Institute, Patrick Basham, membru al Cato Institute, unul dintre cele mai influente think tank-uri din SUA si din lume.

Citând copios din New York Times, BBC şi Financial Times, dar şi din Evenimentul Zilei, instituţii de presă care aruncau o lumină cât se poate de proastă asupra lui Victor Ponta în vara anului trecut, studiul Democracy Institute prezintă România drept un ”Tigru balcanic”, cu perspective de creştere aproape nebănuite, îl prezintă pe Victor Ponta ca pe un ”Blair al Balcanilor”, dar arată că România are de ales între două drumuri. Este remarca cu care se încheie un material de 35 de pagini. Alegerea este între a deveni membri ai Organizaţiei pentru Cooperare si Dezvoltarea Economica sau nu. Conditia este demonstrarea faptului ca Romania are o economie de piata de succes si o democraţie funcţională. Iar, în lumina acestui material, România va demonstra că are o economie funcţională de succes, dacă va da undă verde proiectului minier de la Roşia Montană şi exploatării gazelor de şist.

Afacerea Roşia Montană, strâns legată de cea a gazelor de şist, în viziunea autorului, ocupă cea mai amplă secţiune a materialului despre România, circa un sfert, şi conţine datele cele mai bine actualizate.

Aşadar, România nu poate intra în clubul select al ţărilor OECD, candidat fiind de ani de zile, dacă nu va renunţa la patru munţi plini de minereuri rare şi dacă nu va oferi unor companii americane din domeniul energiei licenţe de exploatare a gazelor de şist. Polonia, Cehia, Slovacia şi Polonia sunt membre OECD din anii 1990. Estonia şi Israelul au aderat în urmă cu doi ani. Însă aici, chiar membru fondator, este Turcia, o ţară cu un dosar democratic mai mult decât îndoielnic, atât în 1961, cât şi acum. Pentru a nu mai vorbi de Grecia sau Spania anilor ’60, la fel, membre fondatoare. Să fie miza intrării în OECD obţinerea cu adevărat a statutului de membru deplin al UE, negrevat de un MCV, căci se ştie că Washingtonul este cel mai bun ambasador la UE al României?

Dacă decidenţii sau intelighenţia americană nu ştiu prea bine cine este Victor Ponta, le transmite studiul citat. Ponta este ”Blair din Balcani”, după cu se intitulează o secţiune a materialului. ”El proclamă aşa-zisul ’Model românesc de management al crizei si reconstrucţie post-criză.’” Iar apoi materialul citează site-ul Guvernului României, unde Ponta vorbeşte despre statul social, statul de drept şi justiţie socială, care poate ar contribui la creştere economică, nu numai în România, ci în întreaga UE.

”Care este abordarea economică a lui Ponta?”, se întreabă autorul materialului. ”Planul său pentru România îl declară încrezător că ”Romania is ready for business!” Pentru asta, el susţine un model de creştere economică bazat pe ’mai multe locuri de muncă, mai puţine taxe şi mai puţină birocraţie.’ Modelul lui ’combină într-un mod fericit disciplina fiscală cu stimularea inteligentă a creşterii, atrăgând investiţii şi creând locuri de muncă, pe fondul justiţiei sociale, egalităţii şi solidarităţii.”

Şi, mai continuă autorul, ”pe scurt, viziunea sa politică se bazează pe privatizări, bugete echilibrate, disciplina cheltuielilor bugetare şi liberalizarea preţurilor. El caută să vândă pachete minoritare la companiile de stat. Logica sa este că investitorii privaţi vor îmbunătăţi managementul acestor companii şi vor oferi capital pentru modernizare. Se estimează că nişte companii de transport şi energetice mai eficiente vor aduce un procent la PIB-ul României.”

Redăm integral secţiunea materialului Democracy Institute care vorbeşte despre protestele împotriva proiectului de la Roşia Montană.

”Faptele nu contează! Campania pentru a opri proiectul miniere de la Roşia Montană”

”Sunt două motive – unul independent şi unul politic – pentru care campania zgomotoasă pentru a opri proiectul Roşia Montană merită analizată. Primul motiv este că obiecţiile de factură intelectuală la adresa proiectului amintesc de puterea apelurilor şi bunelor intenţii care pleacă însă de la neinformare pentru a provoca mania membrilor educaţi (dacă nu chiar celor mai educaţi) ai societăţii.

Motivul politic referitor la campania Roşia Montană este că aceasta demostrează capacitatea uluitoare a mişcării ecologiste internaţionale şi a finanţării sale externe de a orchestra şi de a coregrafia opoziţia internă la un proiect de dezvoltarea sustenabil din punct de vedere al mediului.

Proiectul pentru extinderea şi modernizarea minei de la Roşia Montană a fost amânat timp de un deceniu din cauza dezbaterii impactului asupra mediului. Ecologişti autodeclaraţi susţin că mineritul va distruge vârfurile munţilor şi sunt preocupaţi mai ales de folosirea cianurii în procesul de extracţie, cianuri care riscă să contamineze apa freatică.

Acum, zona Roşia Montană este departe de a fi un mediu înconjurător virgin. De fapt, mediul regiunii se află într-o stare proastă. Ironia, care nu a avut parte de publicitate, este că, mai degrabă decât să dauneze mediului, proiectul este foarte bun pentru acesta. De fapt, la fiecare dintre îngrijorările protestatarilor s-a răspuns deja. Spre exemplu, un raport din 2010 al Comisiei Europene redactat pe baza rapoartelor experţilor independenţi arată că ”tratamentul cu cianuri este metoda aleasă în industria aurului în toată lumea, 90% din cele 2.500 de tone de aur produse în fiecare an fiind extrase în acest fel.” (aici studiul citează publicaţia română de limba engleze Nine O’Clock).

O asemenea tehnologie modernă sofisticată va permite proiectului să producă apă uzată cu o concentraţie de cianură mai mică decât cea din cana zilnică de cafea. Nivelul cianurilor la Roşia Montană va fi de trei ori mai mic decât cel din proiectele comparabile din Finlanda şi Suedia (3,5 părţi la un milion, faţă de 10 părţi la un milion), două ţări recunoscute pentru modul responsabil şi sigur de utilizare a cianurilor şi a altor substanţe toxice.

Din păcate, lupta pentru Roşia Montană nu a fost niciodată o competiţie între mai multe seturi de fapte şi argumente. Dimpotrivă, de la debutul ei, a fost ”o luptă strict politică”, potrivit analistului Bogdan Chirieac. El nu găseşte substanţa campaniei împotriva proiectului minier, pentru că oponenţilor le lipsesc atât argumentele tehnice convingătoare, cât şi cele economice.

Dimpotrivă, Chirieac argumentează că proiectuil Roşia Montană este o daună colaterală a unei lupte politice mai mari între liderii politici ai ţării.

Se află oare proiectul Roşia Montană în spaţiul politic nepotrivit, la momentul nepotrivit? Desigur, altfel ar fi greu de explicat de ce, la numai 40 de km de Roşia Montană se dezvoltă un proiect care foloseşte aceeaşi tehnologie, dar care nu a întâmpinat nicio opoziţie politică.

În România există un număr destul de mic de oponenţi dedicaţi, bine intenţionaţi şi pasionaţi ai proiectului Roşia Montană. Abilitatea lor de a organiza proteste eficiente, de a capta atenţia presei externe şi interne şi de a avea impact asupra procesului politic reflectă mult mai mult decât angajamentul lor faţă de cauza ecologistă.

Mai degrabă, succesul campaniei de până acum este rezultatul unei campanii bine organizate şi bine finanţate de către marile ONG-uri internaţionale, precum Greenpeace, Earthworks şi Friends of the Earth, şi de către mulţi membri ai acestor organizaţii, activişti şi agitatori. De aici, spre exemplu, capacitatea lor de a produce clipuri sofisticate şi prezentări care informează greşit publicul, dar o fac într-un mod foarte emoţionant şi foarte eficient.

Finanţatorul-cheie şi pe termen lung al acestei campanii este George Soros, miliardarul de origine maghiară, care este bine cunoscut studenţilor americani pentru sprijinul oferit cauzelor politice liberale şi de stânga. Organizaţiile lui includ Soros Foundation Romnia, care a oferit câteva milioane de dolari de-a lungul anilor unor grupuri precum Open Society Institute, CEE Trust, Foundation for Civil Society Development şi Foundation for Partenership. (pentru acest paragraf studiul citează articolul ”Deşi are Quinta spartă, George Soros merge servit în Piaţa Universităţii, publicat de Evenimentul Zilei”.)

În cazul în care călătoriţi în România, nu puteti evita discuţiile despre rolul lui Soros, locuitorii exprimându-şi îngrijorarea faţă de influenţa lui asupra procesului de decizie din ţară. Străzile din Bucureşti sunt şi ele preocupate de rolul lui Soros, dar şi de cel al guvernului rus, iar inamicii politici ai premierului Ponta îi incurajează şi ii susţin pe aceşti opozanţi.”

%d blogeri au apreciat: