Tag Archives: NATO

DIPLOMATUL STELIAN STOIAN ,VALIDAT CA AMBASADOR AL ROMANIEI LA NATO!

16 oct.

Diplomatul Stelian Stoian a fost validat marţi de Comisiile de politică externă ale Parlamentului pentru postul de ambasador al României la NATO.

10151712-1889622605

El a deţinut funcţia de ambasador al României la Consiliul Europei. Pe 4 octombrie, preşedintele Traian Băsescu a semnat decretul privind rechemarea sa din calitatea de ambasador la Consiliul Europei de la Strasbourg. Stelian Stoian a fost numit şef al acestei misiuni permanente în data de 29 noiembrie 2006.

Acesta a mai deţinut de-a lungul anilor mai multe funcţii în cadrul Ministerului Afacerilor Externe, a fost în perioada 2001-2004 prim colaborator la Ambasada României la Washington (SUA), iar din 1996 până în 2000 a fost la misiunea permanentă a României la Naţiunile Unite – New York (SUA).

În ianuarie 2003, Stelian Stoian a fost decorat de preşedintele României cu „Ordinul Naţional de Merit” în rang de Cavaler.

BASESCU ,PERICOL PUBLIC PENTRU POLITICA EXTERNA SI PENTRU ALIATII DIN NATO SI UE!

29 aug.

Mai are ex-preşedintele capacitatea de a judeca lucid implicarea ţării în conflictul din Siria?

basescu-pericol-public-pentru-politica-externa-18461034

Băsescu Traian devine o problemă grea nu doar pentru “intern” ci şi-a extins în mod periculos acţiunile de destabilizare şi în zona politicii externe. Prin pactul de coabitare şia “alocat” decizia în relaţiile internaţionale ale României dar în ultimele luni am fost martorii unui şir de declaraţii periculoase, care au stârnit confuzie în ceea ce priveşte coerenţa politicii externe a ţării.
Dorinţa de a ţine morţiş de scaunul de reprezentare la reuniunile de la Bruxelles a provocat nedumerire în instituţiile Uniunii Europene, Băsescu apelând la Curtea Constituţională pentru a tranşa disputele cu Guvernul. Acum declară că nu are bani pentru deplasarea la sesiunea Adunării Generale ONU, ascunzând adevăratul motiv: lipsa unui program de întâlniri cu liderii unor ţări importante, inclusiv ratarea unui dialog cu reprezentanţii de vârf ai Administraţiei SUA. Izolat în UE şi nebăgat în seamă de cancelariile lumii, Băsescu nu încearcă să vadă cauzele de esenţă ale acestui “tratament”.

El încearcă explicaţii personale, care ocolesc adevărul: liderii care l-au ajutat acum un an să revină la Cotroceni, acceptând tezele “loviturii de stat” şi “fraudei masive la referendum” şi-au dat seama că au fost minţiţi, induşi în eroare. Ca atare îl ocolesc pe prietenul de conjunctură care, apropiindu-se şi de finalul de mandat nu mai este util ci devine doar stânjenitor.
Relaţiile externe ale României sunt tot mai consistente pe linie guvernamentală, cu primul ministru şi ministrul de externe în primul plan al dialogului.

Neacceptând această situaţie, Băsescu Traian încearcă să torpileze, în mod iresponsabil, acţiunile acestor reprezentanţi ai României cu partenerii din NATO, UE sau cu liderii
altor naţiuni.

Când Victor Ponta s-a aflat în China, Băsescu persifla capacitatea chinezilor de a face investiţii substanţiale în România. Când premierul se întâlnea cu Nazarbaev, preşedintele Kazahstanului, Băsescu Traian arunca la coş legea pentru stingerea diferendului economic.

Declaraţiile lui Băsescu Traian, obişnuit să pună mereu paie pe foc în disputele politice interne, sunt însă dinamită în planul relaţiilor externe construite cu migală de diplomaţi,
de oamenii de afaceri, de Guvern şi Parlament. Dacă ar ţine discursuri despre “efectul razelor gama asupra anemonelor” Băsescu ar fi privit ca un tip lovit de logoree, benign pentru restul societăţii. Dacă s-ar duce în colţul vorbitorilor din Hyde Park, nu ar fi ceva special. Dar Băsescu Traian face declaraţii trăznite din postura de preşedinte al României, pe care şi-o subliniază cu orice prilej. La Chişinău îi îndeamnă pe cetăţenii Republicii Moldova să ceară unirea cu România, “că o vom rezolva”. În relaţia tensionată cu Ungaria, alimentată de prietenii lui tradiţionali – Tokes Laszlo şi Victor Orban, el sare calul şi depăşeşte cu mult tonul unei replici adecvate.

Reacţia premierului Ponta arată îngrijorarea, aşa cum a exprimat-o tranşant în emisiunea “Subiectiv” la Antena 3: “Problema este dacă din funcţia de preşedinte, sabotează sau
nu activitatea Parlamentului, a Guvernului – şi în ultima perioadă asta a făcut – şi dacă din funcţia de preşedinte se comportă ca un preşedinte. Declaraţiile de politică externă, atât referitoare la Moldova, cât şi la Ungaria, din funcţia de preşedinte, sunt nişte declaraţii absolute aberante (…) Şi în momentul în care preşedintele ţării noastre, ca la cârciumă începe să dea cu scaunele în cap (…) evident că este o problemă pentru România”.

Dacă în situaţia aparent de pace, Băsescu aruncă în aer relaţiile cu alte ţări, ce se va întâmpla în situaţii de criză majoră? În aceste ore situaţia internaţională este extrem de complicată, în pragul declanşării unor operaţiuni militare în Siria, împotriva regimului Bashar al-Assad. În cadrul întâlnirii cu ambasadorii României, Băsescu Traian a declarat că “Există analizele noastre cu privire la utilizarea gazelor toxice de luptă în Siria, dar nu avem nici o certutidne. Imediat ce vom avea o poziţie a experţilor ONU, România se va pronunţa. Dar până atunci avem informaţii neconfirmate”.

Or această rezervă arată mai degrabă a distanţare de poziţia Statelor Unite ceea ce în contextual actual poate fi interpretată ca un sprijin indirect pentru Bashar al-Assad nu demult interlocutor apropiat al preşedintelui Băsescu. Această apreciere publică a fost rodul unei consultări cu Guvernul, cu Parlamentul?

Nu era normală o reuniune a CSAT, dat fiind impactul major pentru angajamentul militar şi securitatea ţării, pentru a rezulta o poziţie comună în privinţa Siriei? Mai poate Băsescu să judece lucid, în funcţie de interesul naţional, poziţionarea ţării în probleme de maximă gravitate?

După ce a demonetizat CSAT, târând această instituţie în conflicte politice mărunte, în războiul lui personal cu Victor Ponta şi Crin Antonescu, Băsescu şi-a anulat încă o cale de dialog instituţional cu societatea românească. Constituţional, Băsescu are prerogativa angajării ţării într-un conflict militar, dar are capacitatea de a lua decizia corectă? Confuzia degajată din mesajele lui ne îndreaptă să revedem filmul American “Revolta de pe Bounty”. Căpitanul paranoic este debarcat în final de pe vasul de război. Dar asta este în filme…

ROMANIA LUI TRAIAN BASESCU SI-O LUAT ADIO DE A DETINE FUNCTIA DE SECRETAR GENERAL NATO.NEMTII LUI MERKEL AU ZIS „NEIN”!

9 iul.

Deşi în România circula informaţia că am avea şanse să deţinem funcţia de secretar general al NATO, Der Spiegel scrie că ministrul apărării din Germania, Thomas de Maiziere (foto), este favorit în această cursă.

137335609134594811345_thomas-de-maiziere

In Germania, De Maiziere se află sub tirul criticilor, după ce ministerul său a fost nevoit să abandoneze un contract pentru drone de supraveghere, risipind astfel peste 500 de milioane de euro din banii contribuabililor. În plus, planul său de a cumpăra avioane Eurofighter se confruntă cu probleme financiare şi de calitate majore, în condiţiile în care se estimează că programul depăşeşte bugetul alocat cu miliarde de euro.

Şi alte programe al Ministerului german al Apărării se află, de asemenea, în vizorul biroului de contabilitate al guvernului.

Se pare însă că ar putea exista o luminiţă la capătul tunelului pentru politicianul asediat, membru al partidului de centru-dreapta Uniunea Creştin-Democrată (CDU) condus de cancelarul Angela Merkel, mai scrie Der Spiegel. Potrivit publicaţiei, care citează surse neprecizate, Thomas de Maiziere este, în prezent, un candidat promiţător pentru a-i succeda danezului Anders Fogh Rasmussen, al cărui mandat ca secretar general al NATO se încheie în vara anului 2014.

Oficiali ai ministerului şi cancelariei germane, precum şi reprezentanţi din cadrul Alianţei Nord-Atlantice, au indicat că politicianul, în vârstă de 59 de ani, ar putea candida la această funcţie după alegerile federale care se vor desfăşura în Germania în această toamnă.

Şi alte state membre ale NATO şi-au arătat interesul pentru a propune un candidat la postul de secretar general, însă, din toţi posibilii succesori discutaţi până în prezent, ministrul german pare să aibă cele mai bune şanse.

Astfel, conform aceleiaşi publicaţii, Statelor Unite nu le-ar conveni opţiunea polonezului Radoslaw Sikorski, fost ministru al apărării şi actual ministru al afacerilor externe. O altă opţiune ar fi ex-ministrul de externe italian Franco Frattini, dar acesta este considerat prea apropiat de Silvio Berlusconi pentru a fi larg acceptat, iar faptul că nu mai face parte din guvern ar putea reprezenta un alt punct în minus pentru el, comentează revista germană.

Printre ceilalţi candidaţi posibili s-ar număra ministrul apărării belgian, Pieter de Crem, considerat de unii responsabili NATO a fi unul din politicienii cu cea mai mare experienţă. Totuşi, ar avea puţine şanse să-l învingă pe De Maiziere într-o competiţie directă, ţinând cont de faptul că Germania este al doilea cel mai mare contributor al Alianţei, după SUA.

Ultimul german care a condus NATO a fost Manfred Worner (1988-1994), un expert în domeniul politicii externe din CDU.

Rasmussen, fost premier danez, se află în funcţia de secretar general al Alianţei Nord-Atlantice din 2009, aminteşte Der Spiegel. Mandatul acestuia a fost extins cu un an, în 2012, întrucât politicianul în vârstă de 60 de ani a dorit să rămână la şefia NATO pentru a supraveghea retragerea forţelor Alianţei din Afganistan şi transferul responsabilităţii privind securitatea din această ţară către poliţia şi armata afgană.

Criteriul pentru selectarea unui secretar general al Alianţei este ca persoana respectivă să fie ‘un om de stat dintr-o ţară membră NATO’, încheie săptămânalul.

DER SPIEGEL:DINASTIA DE HUGHENOTI CARE AU COLABORAT CU HITLER- DE MAIZIERE SI CARE AU FACUT-O PCANCELAR PE ANGELA MERKEL STASI VREA SECRETARIATUL NATO!

8 iul.

Ministrul german al Apărării, Thomas de Maiziere este favorit în cursa pentru funcția de secretar general NATO, scrie Der Spiegel.

13732901303c2h2856

De Maiziere a fost implicat în mai multe scandaluri privind achiziționarea unor elicoptere, a unor avioane Eurofighter Typhoon, dar cariera sa, familia sa și lansarea Angelei Merkel în politică, pentru care își poate aroga meritul, sunt argumente care îl faca un rival de temut în competiția cu alte nume grele: fostul ministru italian de Externe Franco Frattini, actualul președinte turc Abdullah Gul, ministrul polonez de Externe Radoslaw Sikorski.

De Maiziere ar fi doar al doilea secretar general NATO german, după Manfred Worner.

O dinastie politică atipică

Thomas de Maiziere este un personaj atipic în politica germană. El face parte dintr-o adevărată dinastie, iar Germania nu este cunoscută, spre deosebire de SUA, pentru dinastiile sale politice. Ar fi doar trei, potrivit Die Welt: Weizsacker, Guttenberg și de Maiziere. Iar cea mai puțin cunoscuta este aceasta din urmă.

Originile familiei, după cum o arată numele, sunt franceze. Familia este atestată în secolul XIV, în Metz. Trecând la protestantism, familia de Maiziere este persecutată și, după Războiul de 30 de ani, hughenoții din Metz fug în Brandenburgul protestant.

Spre deosebire de Weizsacker și Guttenberg, familia de Maiziere a fost separată de împărțirea Germaniei după Al Doilea Razboi Mondial. În Vest a rămas Ulrich de Maiziere, tatăl actualului pretendent la funcția de secretar general NATO. Numele său a aparut pe listele cu agitatorii naziști. Militar de carieră, Ulrich de Maiziere a participat la invazia URSS în Grupul de armate C. Potrivit unor relatări, amintite de Die Welt, de Maiziere a fost în buncărul lui Hitler din Berlin, în februarie 1945, pentru a-l informa asupra situației din armatele care apărau capitala.

Ulrich de Maiziere, părintele noii armate germane

Urmează doi ani de prizonierat în Marea Britanie, foarte utili, exact în perioada care se puneau bazele alianțelor militare ale Vestului în fata URSS (Tratatul de la Dunkerque din 1947, îndreptat împotriva Germaniei și apoi Tratatul de la Bruxelles din 1948, care, modificat în 1949, este cel care guverneaza acum NATO). Iar la scurt timp după întoarcerea în ceea ce devenise deja RFG, de Maiziere acceptă să intre în serviciul Bundeswehr, ca adjunct al generalului Adolf Heusinger, inspector general al Bundeswehr-ului. Acesta din urma a fost pentru o scurtă perioada șef al Statului Major al armatei germane în Al Doilea Război Mondial și l-a avut in subordine pe tânărul de Maiziere. Ulrich de Maiziere i-a succedat bătrânului general în fruntea Inspecției Bundeswehr-ului, pe care a condus-o între 1966 și 1972, devenind un părinte al armatei vest-germane, membră NATO.

Lothar de Maiziere, un premier ce crede în fiicele de pastori

De partea cealaltă a cortinei de fier își dezvolta cariera fratele său, Clement de Maiziere. Fost membru al trupelor de asalt naziste, SA, el are o istorie și mai întunecată decât fratele din Vest. Trecutul de membru al Partidului Național Socialist al lui Hitler este unul dintre cele mai bine păstrate secrete ale familiei, scria Die Welt. La fel de bine păstrat ca și colaborarea lui Clement de Maiziere cu Stasi, el fiind trimis in mai multe misiuni de strângere de informații în RFG si în rândurile bisericii protestante.

Fiul lui Clement de Maiziere este Lothar de Maiziere, singurul premier ales democratic al RDG. Și trecutul lui este unul cenușiu, existând dubii că acest membru al filarmonicii din Berlin care devine apoi avocat a colaborat cu Stasi. În timpul regimului comunist, Lothar de Maiziere, fidel credinței sale, devine vicepreședinte al sinodului Bisericii Evanghelice-Luterane din RDG. A fost si una dintre rațiunile care au dus la nominalizarea în fruntea guvernului, în 1990, după singurele alegeri libere din RDG. Din guvern făceau parte trei pastori.

Să fie oare o întâmplare că adjunct a purtătorului de cuvânt a acestui guvern a fost numită o ilustră necunoscută, dar fiică de pastor? Să fie o întâmplare și ca tatăl acestei noi membre a guvernului acceptase, în 1954, să plece din Hamburg tocmai în Berlinul de Est, într-o perioadă când germanii erau obsedați de ideea de a ajunge în RFG? Pastorul era Horst Kasner, tatăl Angelei Merkel, iar Die Welt scria, în urma cu un an, că varul din RFG al lui Lothar de Maiziere, actualul ministru german al Apararii Thomas de Maiziere, ar fi sugerat numirea Angelei Merkel.

Tandemul Merkel-de Maiziere

Acesta a fost începutul carierei politice a lui Merkel. Atunci, în primăvara lui 1990, era membră a unui partid afiliat Bisericii Protestante, Reînnoirea Democratică. Dar nu a pregetat să intre în rândurile Uniunii Creștin-Democrate, beneficiind de poziția din guvern și de faptul că fostul ei șef, Lothar de Maiziere, a devenit ministru în guvernul Helmut Kohl, după reunificare. Acesta nu a mai fost alături de ea (a demisionat în urma problemelor iscate de legăturile cu Stasi), dar vărul său refegist, Thomas, a evoluat în cariera politică cot la cot cu Merkel.

În timp ce Merkel se ridica în ierarhia CDU, de Maiziere devenea, pe rând, membru în delegația care a negociat reunificarea, secretar de stat al Culturii în Mecklenburg, șef al cancelariei landului Saxonia, ministru de Finanțe și ministru al Justiției în Saxonia, șef de cabinet al noului cancelar Merkel, ministru federal pentru Afaceri Speciale, ministru Federal de Interne și, acum, ministru al Apărării. O carte de vizita care îl recomandă pentru șefia secretariatului general NATO.

NATO ,PREMIERUL ROMANIEI TRAIAN BASESCU SI SUMMITUL DE LA CHICAGO!

24 apr.

NATO: Traian Băsescu este premierul României.

Traian Băsescu este primul-ministru al României şi va participa, în această calitate, la summit-ul NATO, care va avea loc luna viitoare la Chicago. Cel puţin asta cred cei care l-au invitat pe Traian Băsescu la reuniunea liderilor lumii, informeaza gandul.info.

Pe pagina de Internet a summit-ului, în dreptul fotografiei preşedintelui, scrie că acesta este premierul României, ţară membră NATO, şi că ocupă această funcţie din 20 decembrie 2004.

Nu este prima dată când organizatorii unui summit NATO confundă preşedintele cu premierul României.

În 2009, de exemplu, aceştia îl prezentau pe Traian Băsescu, preşedintele, ca fiind Emil Boc, premierul.

Şeful statului nu a fost ferit de o asemenea eroare nici măcar mai aproape de casă, în interiorul Uniunii Europene, el fiind numit de mai multe ori „prim-ministru” în cadrul unor întâlniri de la Bruxelles şi Strasbourg.

Biography
TRAIAN BĂSESCU

Date and place of birth
November 4th 1951, Basarabi city, Constanta County

Marital status: Married

Religion: Orthodox

Citizenship: Romanian

Nationality: Romanian

Foreign languages: English

Education:

• 1976 – graduated the Institute of Civil Marine „Mircea cel Batran”, Faculty of Navigation, Commercial Section
• 1995 – graduated the Advanced Management Courses in Maritime Transport Industry, Norwegian Shipping Academy

Professional Activity:

• 1976-1981 – Marine Officer grades III, II and I, on large tonnage ships at NAVROM Constanta
• 1981-1987 – Merchant Navy Captain, Commander of ships: ARGES, CRISANA and BIRUINTA – Flagship of the Romanian Commercial Fleet
• 1987-1989 – Head of Navrom Agency in Antwerp, Belgium
• 1989-1990 – General Director of the State Inspectorate for the Civil Navigation, Ministry of Transportation
• 1990-1991 – Under State Secretary, Head of the Naval Transportation department in the Ministry of Transportation
• 1991-1992 – Minister of Transportation
• 1992-1996 – Member of the Chamber of Deputies, Romanian Parliament
• 1996-2000 – Minister of transports in the V. Ciorbea, R. Vasile and M. Isarescu governments
• 2000 – December 2004 – General Mayor of Bucharest
• 2004 – Present- President of Romania

Political activity:

• 1991-1992 – Minister of Transport in Roman and Stolojan Governments
• 1992-1996 – Member of the Chamber of Deputies (PD – Democratic Party), Vice-President of the Chamber of Deputies Commission for Industry and Services
• 1996 – After resigning from Parliament and renouncing his parliamentary immunity – Director – Coordinator of the electoral campaign of Petre Roman, presidential candidate
• 1996-2000 – Member of the Chamber of Deputies, representing the Vaslui county; Minister of Transportation in Victor Ciorbea, Radu Vasile and Mugur Isarescu Governments
• 2000-2001 – President of Bucharest Organization of the Democratic Party
• May 2001 – 18 December 2004 – President of the Democratic Party (PD)
• 2003 – 18 December 2004 – Co-President of D.A. (Justice and Truth) Alliance

%d blogeri au apreciat: