Studii
1974 – devine doctor in inginerie la Institutul de Mecanica Fluidelor din Toulouse
1971 – Obtine masterul „Diplome d’Etudes Approfondies” in Franta, , la Universitatea „Paul Sabatier” din Toulouse
1963- 1968 – Facultatea de Energetica a Politehnicii din Bucuresti (sef de promotie la sectia Centrale Hidroelectrice)
Activitate profesionala
In aprilie 2000, primeste titlul de Doctor Honoris Causa al Universitatii Tehnice din Chisinau, Republica Moldova.
Din 1990 este profesor universitar la Universitatea Tehnica din Chisinau.
In 1985 i se incredinteaza conducerea Catedrei de Hidraulica si Masini Hidraulice de la Facultatea de Energetica.
In 1976 obtine titlul de sef de lucrari, apoi conferentiar.
In 1968 devine asistent la Facultatea de Energetica de la Institutul Politehnic Bucuresti.
Activitate politica
– In septembrie 2008 este numit, prin decizie a premierului Calin Popescu Tariceanu, in postul de Inalt Reprezentant al Guvernului pentru romanii din strainatate
– In februarie 2004, a fondat partidul Forta Democrata
– In perioada 1993 – 2001, a fost presedinte al Partidului Democrat
– In perioada 22 dec. 1999 – 28 dec. 2000 a fost ministru de stat, ministrul Afacerilor Externe in Guvernul Mugur Isarescu
– Intre 1996 – decembrie 1999 a fost presedintele Senatului
– In perioda 1996 – 2000, a fost senator, ales pe listele Partidului Democrat
– Intre 1992 – 1996, a fost deputat PD si presedinte al Comisiei de Aparare din Camera Deputatilor
– Intre 1990 – 1992, a fost deputat din partea Frontului Salvarii Nationale
– Intre 28 iun. 1990 si 26 sept. 1991 a fost prim ministru in Guvernul Petre Roman
– In perioada 26 dec. 1989-28 iun. 1990 a fost premier intr-un Guvern provizoriu
Revolutionarul
In 22 decembrie 1989, Petre Roman pronunta, din balconul sediului Comitetului Central, prima Declaratie contra dictaturii comuniste, participand direct, impreuna cu tinerii revolutionari, la evenimentele ce au avut loc in centrul Bucurestiului in zilele de 21 si 22 decembrie.
Tot pe 22 decembrie a devenit membru al Consiliului Provizoriu al Frontului Salvarii Nationale (CPFSN) constituit pentru coordonarea procesului revolutionar si instaurarea democratiei.
De doua ori premier
Pe 26 decembrie 1989, Petre Roman a fost numit prim-ministru al Romaniei, el conducand Guvernul provizoriu pana la 28 iunie 1990.
Apoi, dupa alegerile din mai 1990, este desemnat de presedintele Ion Iliescu si votat de Parlament ca prim-ministru al Romaniei, functie pe care o detine pana in octombrie 1991.
Au existat insa multe puncte controversate ale regimului Roman. In aprilie 1990, anti-comuniştii au protestat în Piaţa Universităţii din Bucureşti. Două luni mai târziu, „huliganii” au fost împrăştiaţi brutal de către minerii din Valea Jiului, chemaţi de preşedintele Iliescu, cu acceptul lui Roman.
Minerii au atacat Universitatea, Institutul de Arhitectură „Ion Mincu”, precum şi sediile şi casele liderilor opoziţiei.
In ianuarie 1990, regele Mihai solicita organelor provizorii ale puterii reinstaurarea constitutiei democratice din 1923. Acestea refuza si ii interzic regelui sa se intoarca in tara cu ocazia Pastelui.
In decembrie 1990, dupa ce initial regelui i se permite sa intre in Romania, guvernul condus Roman organizeaza o ambuscada pe autostrada Bucuresti Pitesti. Regele Mihai este ridicat de catre trupe de politie inarmate si dus la Otopeni de unde este expulzat.
Cu toate acestea, in cursul mandatului lui Petre Roman de 15 luni ca prim-ministru au fost adoptate, din initiativa Guvernului, peste 100 de legi incluzand un pachet ce stabilea mecanismele economiei de piata in Romania, precum si bazele institutiilor democratice.
Programul guvernamental elaborat de prim-ministrul Petre Roman includea si o serie de idei considerate liberale, criticate de gruparea conservatoare din interiorul FSN.
Prima decizie mai radicala a cabinetului Roman s-a pus in aplicare la 1 noiembrie 1990, si viza liberalizarea preturilor pentru un numar important de bunuri de consum. A doua etapa a liberalizarii preturilor, cu exceptia celor la energie, paine si lapte, este realizata la 1 aprilie 1991.
In ianuarie 1991, la Consiliul Europei, dupa o serie de reactii negative in cadrul forumului european cu privire la mersul democratiei in Romania, face fata cu succes tirurilor incrucisate de intrebari astfel ca, la 1 februarie 1990, Biroul Largit al Adunarii Parlamentare a Consiliului Europei ia hotararea sa acorde Romaniei statutul de invitat special.
In martie 1991 Guvernul Roman reuseste sa stabileasca Acordul stand-by cu FMI, prin care se puneau bazele unei politici macroeconomice pentru Romania.
In iulie 1991, dupa o serie de dispute politice dure cu reprezentanti ai gandirii conservatoare din Parlament, Guvernul Roman reuseste sa obtina adoptarea Legii Privatizarii.
Prin interventia lui Petre Roman, este blocata ratificarea Tratatului Romaniei cu URSS semnat de presedintele Romaniei, la Moscova, la 5 aprilie 1991, tratat care continea prevederi ambigue privind angajamentele de securitate ale Romaniei.
In septembrie 1991, minerii din Valea Jiului vin la Bucuresti. In ciuda intelegerii dintre sindicatele minerilor si Guvern, ortacii sosesc in Capitala, cerand demisia Cabinetului Roman. Sub presiunile violente, Petre Roman si-a pus la dispozitie demisia.
Ministru de Externe
In decembrie 1999, Petre Roman este numit ministru de stat, ministrul Afacerilor Externe in Guvernul Isarescu.
In aceasta calitate a detinut in perioada mai 2000 – octombrie 2000 functia de Presedinte in exercitiu al Organizatiei Cooperarii Economice la Marea Neagra (OCEMN) si este membru in Troika ministeriala a OSCE.
Una din primele masuri luate a fost constituirea in structura MAE a Departamentului Afacerilor Europene.
Dupa inceperea, odata cu decizia summitului de la Helsinki, din decembrie 1999, a negocierilor de aderare a Romaniei la Uniunea Europeana, Petre Roman si-a exprimat convingerea ca tara noastra va fi pregatita pentru aderare la inceputul anului 2007.
In tot cursul anului 2000 a facut repetate demersuri in capitalele europene pentru obtinerea scoaterii Romaniei de pe „lista neagra” a tarilor ai caror cetateni au nevoie de vize pentru a circula in spatiul Uniunii Europene, in conditiile indeplinirii anumitor criterii.
Ca ministru de Externe a sustinut intarirea relatiilor cu Republica Moldova, parafand in aprilie 2000, la Chisinau, Tratatul de parteneriat privilegiat.
Partidul Democrat
Partidul Democrat a fost inregistrat ca persoana juridica in 23 mai 1993 la Tribunalul Bucuresti. Este continuatorul aripii Roman a Frontului Salvarii Nationale, devenita partid de sine statator odata cu scindarea Frontului din martie 1992. Fondator al partidului a fost Petre Roman, care l-a si condus pana in 2001.
La 27 septembrie 1995 se constituie Uniunea Social Democrata, alianta electorala a Partidului Democrat cu Partidul Social-Democrat Roman.
Alegerile locale din mai 1996 indica o crestere a audientei partidelor aflate in opozitie. In septembrie 1996 U.S.D. si C.D.R. semneaza protocolul de sustinere reciproca in turul 2 al alegerilor prezidentiale si de alianta la guvernare.
Gratie sprijinului P.D., Emil Constantinescu devine presedintele Romaniei. P.D. intra la guvernare alaturi de C.D.R., U.D.M.R. si P.S.D.R., detinand, proportional cu scorul electoral, 6 portofolii ministeriale.
Remanierea Guvernului Ciorbea operata in decembrie 1997 a constituit o dezamagire pentru Partidul Democrat, care astepta o remaniere de fond, asumarea esecurilor din 1997 si un program clar de actiune pentru 1998.
La 28 ianuarie 1998, presedintele Romaniei anunta demisia ministrilor P.D.
La 29 martie 1998, P.D. initiaza o motiune de cenzura care, mai inainte de a fi depusa, determina demisia lui Victor Ciorbea din functia de prim-ministru.
Partidul Democrat reintra in Guvern la 17 aprilie 1998, alaturi de C.D.R., U.D.M.R. si P.S.D.R. dupa semnarea unui protocol de guvernare care prevede explicit sarcinile fiecarui ministru.
Aceasta revenire in Guvern, cu aceiasi ministri si alaturi de aceiasi aliati, aduce Partidului Democrat o scadere semnificativa de credibilitate.
Inlocuirea prim-ministrului Radu Vasile cu Mugur Isarescu, petrecuta la 21 decembrie 1999, nu aduce nicio modificare in echipa P.D. trimisa in Guvern, cu exceptia lui Petre Roman, care accepta numirea sa in fruntea Externelor, renuntand la a doua functie in stat, aceea de Presedinte al Senatului.
Alegerile locale si generale din anul 2000 gasesc Partidul Democrat in cea mai mare pierdere de imagine. Daca partidul reuseste un 7% in alegerile parlamentare, Petre Roman abia aduna 3% din voturile exprimate pentru presedintie. Partidul Democrat trece in opozitie. Petre Roman initiaza demersurile pentru „Alternativa 2004”, alianta electorala PD – PNL – ApR.
Mazilirea
PD a obtinut o performanta modesta la alegerile din 2000, la jumatatea celei din 1996. Totusi, partidul s-a calificat in Parlament pe pozitia a treia, inaintea fostilor sai parteneri liberali. Un esec usturator a inregistrat insa liderul PD in competitia prezidentiala, Petre Roman reusind sa atraga abia 3% dintre votanti.
In aceste conditii, o schimbare la varful partidului era iminenta. Initiativa lui Traian Basescu de a candida pentru presedintia P.D. a fost singura modalitate de a relansa partidul. Victoria in alegerile pentru Primaria Capitalei il legitimeaza pe Traian Basescu drept cel mai popular personaj al Partidului Democrat.
In mai 2001, cu 653 de voturi, de doua ori mai multe decat cele obtinute de Petre Roman, Traian Basescu a devenit noul presedinte al PD, al doilea de la infiintarea partidului.
A urmat o perioada relativ incerta, in care partidul a inregistrat numeroase dezertari. Multi dintre cei nemultumiti de schimbarea produsa au parasit partidul, in principal in favoarea PSD. S-a ajuns astfel la situatia exceptionala ca, la Senat, PD sa nu mai aiba grup parlamentar.
Lupta pentru numele PD
In februarie 2008, partidul Forta Democrata, condus de Petre Roman, vrea sa-si schimbe denumirea in Partidul Democrat.
Pentru ca Partidul Democrat este partidul pe care l-am fondat eu, alaturi de cativa din cei care erau camarazii mei atunci, in 1993 si mai inainte, pentru ca Partidul Democrat mai intai a suferit o schimbare absolut radicala, trecand de la doctrina social-democrata la doctrina popular conservatoare, pentru ca de curand au renuntat la denumirea de Partidul Democrat in favoarea noii sale denumiri, dupa unirea cu PLD. De aici incolo urmeaza procedura in justitie si justitia e suverana”, a explicat Petre Roman.
In octombrie 2008, Petre Roman nu si-a vazut visul cu ochii. Tribunalul Bucuresti a decis ca el nu are calitatea sa ceara schimbarea numelui Partidului Forta Democrata in Partidul Democrat, pentru ca nu mai este membru al acestui partid.
Inalt reprezentant al Guvernului Tariceanu
In septembrie 2008, este numit Inalt reprezentant al Guvernului Tariceanu in cadrul Cancelariei premierului, cu functia de consilier de stat.
El urma sa se ocupe cu promovarea si sustinerea intereselor comunitatilor romanesti din afara granitelor, in cooperare cu Departamentul pentru Relatiile cu Romanii de Pretutindeni din Ministerul Afacerilor Externe si de promovarea intereselor romanilor aflati la munca in strainatate in relatia cu autoritatile din statele de resedinta.
In octombrie 2008, conducerea PNL a validat candidatura lui Petre Roman, din partea formatiunii liberale la alegerile parlamentare din noiembrie 2008.
Fuga cu o manelista
In februarie 2007, Petre Roman s-a despartit de sotia sa, Mioara, cu care era casatorit de peste 20 de ani si a inceput o noua poveste de dragoste cu o cantareata de manele. Silvia Chifiriuc este cu 26 de ani mai tanara decat Roman. Cantareata si-a lansat in anul 1990 un album muzical, intitulat „O pisica indragostita”.
In iunie 2009, Petre Roman s-a insurat cu Silvia in mare secret.
In noiembrie 2009, Silvia Chifiriuc a nascut un baietel, pe care l-au botezat Petrus, primul mostenitor de sex masculin al fostului premier. Roman a fost alaturi de sotia sa pe toata durata operatiei de cezariana.
Publicatii
Romania la ceasul integrarii europene si euro-atlantice (2000)
Viziune politica asupra strategiei de dezvoltare a Romaniei in intampinarea secolului XXI – Caiet politic – (1999)
Romania incotro? (1995)
Memorii si analiza politica: Le devoir de liberté (Libertatea ca datorie) (Franta, 1992, Romania, 1994)
Mecanica fluidelor (1989)
Hidrologia si protectia calitatii apelor (1987)
Miscarea fluidelor compresibile cu transfer de caldura (1982)
Introducere in fizica poluarii fluidelor (1981)
Distinctii
Distins cu Diploma UNESCO pentru mediul inconjurator si cinci decoratii de stat (Franta, Ecuador, Argentina, Portugalia si Regatul Danemarca).
România este captiva „dialecticii”, a melanjului dintre minciună şi putere, dintre trădare şi forţă. Şerpuiala a fost agitată de anularea privilegiilor locative pentru „aleşii” dialecticii. Părinţii lor au pus umărul la distrugerea României Vechi iar pentru aceste servicii, dirijate de Comintern, au primit în primul rând locuinţe în cartiere inaccesibile proletarilor, apoi funcţii decizionale bine plătite. Pentru copiii şi apoi nepoţii lor au obţinut paşapoarte şi burse în străinătate, beneficii sociale şi pecuniare, aflate foarte departe de visele de mai bine ale muritorilor proletari.
Moştenirea dialectică este transmisă nu numai cu vilele de protocol, dar şi cu sferele de influenţă ale tatălui sau bunicului. Un exemplu este Walter Neulander, tatăl lui Petre Roman. Walter Neulander a fost la sfârşitul anilor ’30 agentul Cominternului la Paris, mai apoi a fost brigadist comunist în Spania, trimis cu misiunea de a fonda în Spania o republică sovietică spaniolă sprijinind cu toate forţele opoziţia militară anti-Franco. Idealul lor fiind înfrânt, franchiştii câştigând bătălia în războiul civil, Walter Neulander se refugiază în URSS. După război a fost „paraşutat” în România ca şeful direcţiei de propagandă al Armatei Române (încă regale) între 1945 şi 1948 şi apoi şef de personal tot în armata română, acum de factură nouă între 1948 şi 1950. Walter Neulander obţine gradul de general-maior al armatei române, în anul 1948. Tot atunci devine vicepreşedintele Asociaţiei pentru răspândrea ştiinţelor şi culturii între anii 1950 şi 1951. Între 1951 şi 1952 este ministru al Poştei şi Telecomunicaţiilor iar după moartea lui Stalin a lucrat în Ministerul Agriculturii. Cu venirea lui Nicolae Ceauşescu în 1965, Walter Neulander îşi românizează numele în Walter Roman. Walter Roman este membru CC al PCR între 1965 şi 1983, dar şi director al Editurii Politice între anii 1954 şi 1983. În anul 1983 moare. Fiul său, Petre Roman, a susţinut că tatăl său ar fi fost dizident, însă oare despre ce dizidenţă este vorba când Walter Roman moare fiind în funcţia de director al Editurii Politice şi având gradul de general-maior al armatei române!? Mai mult, Walter Roman alias Neulander, în perioada revoluţiei maghiare din 1956, a avut rolul de raportor ideologic, fiind trimis de conducerea Partidului în misiune de securist itinerant. Trimiterea lui s-a datorat faptului că era profund ataşat de idealurile sovietice şi considera revolta maghiară ca o reacţie hortistă. În raportul său, Walter Roman-Neulander arată greşelile pe care armata sovietică le-a făcut în înăbuşirea revoluţiei maghiare. Petre Roman alias Neulander a „moştenit” şi o bursă de studii în anii ’70 la Toulouse, dar şi o funcţie de redactor în redacţia ziarului „Liberation” al stângii franceze, unde foarte puţini intelectuali francezi veritabili de stânga aveau acces la o astfel de funcţie. Poziţie obţinută de Petre Roman în baza poziţiei lui taică-său, ca fost şef al Cominternului la Paris. Nu este deloc întâmplător astfel că el a devenit la 22 decembrie 1989, alături de Ion Iliescu preşedinte, cel dintâi premier al României eliberate de sub regimul comunist! Ce ipocrizie a sorţii, ca tocmai fiul unui cominternist să fie premierul celui dintâi guvern democrat al României postcomuniste. Există o clară filieră de subordonare a României, de factură cominternistă, pe axa Paris-Spania-Moscova-România.
Comentarii recente