Niște ghiocei ofiliți la umbra Înaltei Porți

S-a încheiat expediția triumvirilor români în capitala imperiului UE. Ciucă, Predoiu și Aurescu au fost două zile prin niște birouri din Bruxelles. Și? Și nimic.

Acum vreo lună, săracu^ Ciolacu, care se îmbățoșează tot mai des în oglindă cum de a ajuns al treilea om în stat, declara că va fi și el în delegația eroică a renegocierii PNRR, schimbării cifrelor de pe la pensii și înălțării României pe noi culmi. Între timp, a fost ras de pe listă.

Răspunsuri importante erau așteptate după summit-ul Ciucă-Ursula. Miercuri, în jurul orei 12, președinta CE i-a acordat prim-ministrului român mai puțin de o oră, inclusiv poza cu zâmbete, întrucât se grăbea la avion. Pleca spre Macedonia de Nord să anunțe că din bucata de pâine a UE va tăia o felie micuță, de vreo 500 mil. euro, ca să ajute această țară plus Kosovo, Muntenegru și Serbia să investească „pentru a obţine independenţa” în domeniul energiei. Ajunsă la Skopje, preşedinta CE anunța că, începând din ianuarie 2023, gazdele vor primi din această felie o porție de 80 de milioane de euro.

De la întâlnirea anterioară, de o jumătate de oră, cu preşedinta PE, Roberta Metsola, premierul român s-a ales cu un tonic schimb de miresme parfumate, obținut într-o îmbrățișare prelungă. De la Ursula van der Lynen nici măcar atât. Comunicatul Guvernului relatează doar ce-a spus Ciucă, nu și ce i-a răspuns Ursula. (V. https://gov.ro/ro/stiri/intrevederea-premierului-nicolae-ionel-ciuca-cu-pre-edinta-comisiei-europene-ursula-von-der-leyen?mc_cid=328c5971e2&mc_eid=cd1f92f96c).

Într-o conferință de presă susținută la capătul istovitoarei excursii la Bruxelles, premierul Ciucă a sistematizat discuțiile purtate pe diverse subiecte.

Problema de fond a renegocierii PNNR rămâne cum am vorbit: nu se poate. Motivele invocate de funcționărimea CE țin de calendar. În ritmul intens de lucru al birocrației bruxelleze, plus perturbarea adusă de binemeritatul concediu de sărbători, negocierea celor 2-3 puncte care ne dor s-ar prelungi vreo 6 luni (!), ceea ce ar periclita realizarea angajamentelor la termenul din 2026, când va cădea cortina peste orice finanțare. Numai când afli astfel de lucruri te și doare capul…

Plafonul de 9,4% din PIB stabilit de Ghinea și Cîțu pentru fondul de pensii poate fi înlocuit doar cu un…„indicator de disciplină financiară”! Ceea ce tot un drac. Oricum, pensiile românilor nu sunt stabilite nici de Guvern, nici de Parlament, ci de Banca Mondială, care deja le-a dat guvernanților mutarea în plic. În România, se vede treaba, nu mai există capete capabile să conceapă o astfel de lege, plătim milioane de euro să ni le scrie alții.

Din toată agitația despre pensii, a dispărut cu discreție problema pensiilor militare. Soluția care se întrevede este că vor rămâne la fel. Rareș Bogdan își pregătește un nou discurs. Războiul, criminalul Putin, patriotul Zelenski, rachetele nucleare, prezența consolidată pe frontul estic, amenințările multiple pe sol, aer și apă și toate narațiunile perioadei fac din pensiile militarilor un subiect închis.

Numai Kelemen Hunor s-a găsit să lanseze o ipoteză de-a dreptul copernicană: pensiile speciale să rămână neatinse, cine vrea să se pensioneze la 45- 50 de ani e liber s-o faci, dar pensia specială să n-o primească imediat, ci după ce împlinește 65 de ani, vârsta standard de pensionare. Exact așa se aplică în cazul indemnizațiilor parlamentarilor: cei care ies din parlament, indiferent de vârstă, primesc acea indemnizație abia după ce au împlinit vârsta standard de pensionare. Dacă s-ar aplica „regula Hunor”, n-ar mai fi atâta discuție despre cei care acum ies la pensie la 40-45 de ani, dintre care mulți sunt imediat angajați, acoperiți sau nu, în diverse funcții publice, cumulând salariul cu pensia specială. Și-n administrația publică ar rămâne mai multe locuri libere pentru civili, n-ar mai fi chiar toate ocupate de tinerii rezerviști cu ochi albaștri.

În legătură cu Shengen și MCV, care acum au ajuns din nou în aceeași oală, s-a mai stabilit un lucru de mare respirație patriotică: ministrul de Interne, dr. Bode, a transmis ministrului de interne olandez o scrisoare prin care invită o comisie de orice fel să vină în ţara noastră să controleze și să clarifice la fața locului „subiectele încă neelucidate”. Ce n-a înțeles dr. Bode este că premierul Rutte este obligat să respecte votul din parlamentul olandez întrucât la ei nu e ca la noi. La ei, premierul, care e șeful delegației la Consiliul UE, ascultă de parlament. La noi, Iohannis se duce pe la tot felul de summit-uri unde spune ce-i trece lui prin cap, fără să aibă vreun mandat de la Parlament, deși este considerat membru al Executivului.

Ungaria este considerat stat autoritar și e în Shengen; Polonia este oaia neagră a UE în materie de stat de drept și e în Shengen; Grecia și Olanda, prin porturile lor, sunt destinațiile cele mai populate cu imigranți și sunt în Shengen. România – niet!
Tot în legătură cu acest subiect și la sfatul marii inteligențe care este ministrul de Externe Bogdan Aurescu, premierul le-ar fi transmis europarlamentarilor români de la Bruxelles, „să nu fim vocali împotriva Olandei, să nu le zicem nimic, așa e bine”. Știrea a apărut pe G4 Media.
PREDOIU, ÎNCĂ O RUȘINE

Ministrul Justiției s-a afirmat și el în cadrul acestei vizite prezentând comisarilor Didier Reynders şi Vĕra Jourová creația monstruoasă a noilor legi ale justiției, ca argument pentru ridicarea MCV. Sunt mai multe variante: ori Predoiu n-a trimis din vreme la viză aceste legi NKVD-iste, ori comisarii de resort nu le-au citit sau, dacă le-au citit, au acceptat din prostie sau din rea credință unul dintre cele mai flagrante atentate la principiile statului de drept democratic. Legile deja sunt în analiza Curții Constituționale a României, ca urmare a sesizării partidelor de opoziție. Sunt legi care, între altele, dizolvă de facto Curtea Constituțională, îndeamnă la nerespectarea Constituției, introduc haosul în instanțe, albesc practicile ilegale ale SRI, oficializează câmpul tactic și acordă noii securități atribuții de cercetare penală.

Prezentarea, iar și iar, fără să fim obligați, la avizare de către instituții străine a unor documente de fond ale statalității României este una dintre paginile de rușine ale politicii externe românești din ultimul deceniu și jumătate.
Este bine ascuns sub preș un lucru esențial: politicile penală, fiscală și culturală sunt atribute exclusive ale legislației naționale, nu fac parte din tratatul de aderare. Nimeni nu ne obligă să ne ducem umili la funcționărimea bruxeleză să ne dea viză pe reglementări în aceste domenii. Și cu toate astea, tot felul de ghiocei ofiliți se tot duc la Înalta Poartă să obțină firmane de glorie pentru ei și obligații rușinoase pentru țară.

Pentru cine mai e interesat de subiect, amintim că „încheierea negocierilor de aderare a fost realizată în 2004 fără MCV si cu Aderarea automată și necondiționată la Spațiul Schengen și la zona Euro la 5 ani după aderare”, cum spunea recent însuși Mircea Geoană, pe atunci ministru de Externe și acum virtual președinte din 2024.

Premierul Ciucă a discutat despre PNRR în transporturi cu comisarul de resort, ilustra reprezentantă a României, Alina Vălean. Subiectul întâlnirii a fost cum să se mute în altă parte fonduri care sunt alocate pentru niște lucrări de transporturi, dar pe care nu le putem realiza până în 2026. Discuția a rămas ca-n tren.

Premierul s-a referit și la un alt subiect care, în termeni simpli, constă în umila rugăminte de a ne lăsa și pe noi Comisia Europeană să mai folosim cărbune, ca să ne mărim independența energetică… În PNRR, marii patrioți Ghinea și Cîțu au trecut, între alte lucruri pentru care Dragnia ar fi fost deja în pușcărie, că trebuie date la fier vechi mai multe grupuri energetice „conform angajamentelor de decarbonare”. Decarbonarea este un cuvânt drag lui Timmermans, așa cum altora le sunt dragi „denazificarea” ori „desatanizarea”…

În noile condiții de pe piața energiei, sunt tot mai multe state din UE care au redeschis minele de cărbuni pentru a produce energie. Noi mai stăm o tură. Comisia trebuie să cugete. Premierul Ciucă a cerut aprobare ca măcar două grupuri de la CE Oltenia, cu o capacitate de câte 300 MW fiecare, să nu fie distruse cu totul, ci să fie puse în conservare. Ar fi păstrate „în rezerva tehnică”, pentru a fi folosite „în momentul în care avem nevoie de asigurarea securităţii energetice şi de echilibrarea energetică”. Comisia Europeană se mai gândește, treaba nu e așa simplă, pentru că deja s-au dat cu grăbire fonduri pentru distrugerea acestor grupuri și ele nu mai pot fi lăsate în funcțiune. Pentru schimbarea acelui 9,4% din PIB ca plafon de pensii trebuie negociat 6 luni, dar pentru desființarea combinatelor energetice s-au găsit fonduri imediat.

VIZITĂ PREGĂTITĂ CATASTROFAL

Premierul a recunoscut că, la întâlnirea cu Ursula von der Leyen, nu a putut intra în detalii despre diverse subiecte. „La nivelul acesta, niciunul dintre noi nu am avut nici timpul necesar și nici elementele pregătite pentru a discuta detalii”, a spus premierul la conferința de presă, menționând că acestea vor fi stabilite la nivelul comisiilor de specialitate.

Chiar și fără această mărturisire, era evident că vizita n-a fost pregătită. Se întâmplă prea rar ca un premier român să fie primit la șefii de la Bruxelles pentru ca un astfel de eveniment să fie ratat. Cererile României, câte vor fi fost ele, trebuia depuse conform regulamentului european, în scris și cu argumente, cu mult timp înainte de vizită. Când, plin de smerenie, premierul Ciucă s-a întâlnit cu președinta CE, aceasta trebuia să aibă deja pe masă documentul de răspuns. Iar Ciucă nu trebuia să se urce în avionul de Bruxelles fără să se asigure că acest răspuns, bun sau rău, deja există.

Diplomația română este cea care trebuia să pregătească vizita astfel încât premierul României să nu fie obligat să spună că nici dumnealui, nici președinta CE „nu au avut nici timpul necesar și nici elementele pregătite pentru a discuta detalii”. Puzderia de ambasadori, reprezentanți permanenți, consilieri și alți pițifelnici care freacă menta pe coridoarele palatului imperial de la Bruxelles trebuia să pregătească din timp la sediul Comisiei elementele-suport ale deciziei pe fiecare subiect în parte.

Pentru discutarea oricăror probleme despre PNRR-urile naționale, la Comisia Europeană a fost înființată (încă) o structură birocratică denumită Grupul operativ pentru redresare și reziliență (Recovery and Resilience Task Force – RECOVER).
„Grupul” a fost înființat la 16 august 2020 în cadrul Secretariatului General al Comisiei Europene și răspunde de orientarea punerii în aplicare a Mecanismului de redresare și reziliență. Grupul operativ este condus de franțuzoiaca Céline Gauer, care îi raportează direct președintei Comisiei, Ursula von der Leyen.
Grupul de control _sg_11-10-2022_en_0

Șefa RECOVER este ajutată de un consilier principal, Johannes Luebking, precum și de doi directori, Eric von Breska și Maria Teresa Fabregas Fernandez. În grup mai sunt încă 7 consilieri, fiecare răspunzând de PNRR-urile dintr-un număr de țări. Între acești 7 se află și românca Felicia Stănescu, care răspunde de Cipru, Estonia, Letonia, Lituania și Grecia.

De România răspunde Luca Rossi, care mai are în coordonare PNRR-urile din Irlanda, Malta și Portugalia, precum și problematica de Afaceri sociale, Educație, Sănătate, Egalitate din toate țările membre. Rossi este un avocat italian, absolvent al Facultății de Drept de la Universitatea din Pennsylvania, care de peste 10 ani lucrează în birocrația bruxeleză.

Céline Gauer, Head of the Recovery and Resilience Task Force (RECOVER), lucrează de 14 ani prin Comisie.
N-am auzit ca cineva din România să fi avut discuții oficiale cu acești doi înalți funcționari europeni despre ce probleme sunt în PNRR-ul național.

N-am auzit dacă madame ambasador Iulia Matei, reprezentantul permanent al României pe lângă Uniunea Europeană, s-a întâlnit vreodată cu membri ai acestui Task Force RECOVER.

N-am auzit dacă vreun europarlamentar român a avut vreo discuție vreodată cu senor Rossi despre durerile PNRR-ului din România.
După cum n-am auzit dacă românca Felicia Stănescu, membră a Task Force RECOVER, ar fi fost invitată vreodată să prezinte, chiar informal, administrației de la București cum se vede derularea PNRR din perspectiva funcționărimii de la Bruxelles. Felicia Stănescu lucrează în Comisia Europeană din 2010. Are o diplomă în Economie de la Universitatea Kent din Canterbury, Marea Britanie (1994) și o diplomă în Administrarea Afacerilor ASE București (1996). Și-a început cariera la KMPG România. Înainte de Comisia Europeană, a lucrat mulți ani la ABN AMRO Rothschild (Londra, 1999 -2008) și la BNP Paribas Fortis (Bruxelles, 2008-2010), dar poate n-a uitat să vorbească românește.

Vizită inutilă, rezultate nule. Dar în marja întâlnirilor atât de transpirate de la Bruxelles, ministrul Aurescu a avut probabil răgaz să-și aprindă câte-un trabucel de satisfacție.

Cotidianul RO