Arhiva | august, 2017

CUM L-A SALVAT VECINA DE LANGA CASA PROCUROAREA MARIA CAPRA,PE PENALUL KLAUS WERNER JOHANNIS DE DOSARELE PENALE!

31 aug.

Cum l-a salvat vecina de lângă casă pe Klaus Iohannis de dosarele penale.

Imagini pentru MARIA CAPRA,IOHANNIS ,POZE

De curând o știre făcea senzație pe piața mass-media: Judecătoria Sibiu  s-a  grăbit să elimine din arhivă decizia judecătorească  prin care FDGR se declara continuator al Grupului Etnic German( citește aici). Astăzi venim cu noi dezvăluiri legate de acest caz: o  procuroare, pe numele ei, Maria Capră, a închis dosarul de urmărire penală pe numele lui Klaus Iohannis( în calitate de președinte al FDGR), acum 6 ani,  în urma unei plângeri penale depuse pe subiectul în cauză. Aceasta era vecina lui Iohannis de  pe strada Bâlea. Plângerea făcea referire la decizia abuzivă prin care FDGR ( condusă la acea vreme de Iohannis) s-a constituit drept moștenitoare a unei asociații declarate colaboratoare cu regimul nazist.

Aceeași procuroare  i-a ”oferit” un NUP lui Iohannis, într-un alt  dosar  referitor la retrocedări  suspecte ale Primăriei Sibiu, în perioada când actualul președinte  era edil. Amintim și faptul că soțul procuroarei a lucrat vreo 10 ani la compania Holzindustrie Schweighofer. De notorietate este  relația foarte apropiată a șefului statului  cu firma austriacă, prin intermediul finului său, Andreas Huber, consul onorific al Austriei în România. ( citește aici).

Maria Capră s-a pensionat la vârsta de numai 47 de ani, printr-un decret prezidențial, semnat de Klaus Iohannis,  chiar în ultima zi a anului 2015, când el nu se afla la Cotroceni, ci  în concediu în Florida, SUA.

Plângerea penală depusă în 2010 de jurnalistul Marius Marinescu  se referea la decizia abuzivă luată de FDGR, care se declara moștenitorul  unei asociații scoase în afara legii în 1944, deoarece colaborase cu regimul nazist iar membrii săi fuseseră declarați criminali de război. De asemenea, în plângerea depusă la Parchetul de la Curtea de Apel Alba Iulia, se arăta că interesul FDGR era unul imobiliar, acela de a revendica bunurile care aparținuseră Grupului Etnic German, până în 1944.

Dosare blocate și apoi închise

Cazul  a fost anchetat timp de 11 luni de procurorul Blînda Tudor, potrivit justițiarul.ro.  Însă, Maria Capră, în calitatea sa de prim-procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu, a închis dosarul. Ea a fost detașată de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia pe data de 15.05.2011 și a funcționat în calitatea de șef al Parchetului Sibiu până pe 15.11.2011, având timp suficient să blocheze anchetele la adresa vecinului său de casă, Klaus Iohannis, la vremea aceea, primar al urbei. Precizăm că procuroarea Maria Capră locuia pe strada Bâlea nr. 7, vecin de casă cu Klaus Iohannis, care stă pe aceeași stradă, la numărul 35. Între timp, aceasta s-a mutat la Viena.

Același personaj a dat NUP în alt dosar greu de urmărire penală în cazul lui Klaus Iohannis, de această dată, din calitatea de procuror al Curții de Apel Alba Iulia. Asta se întâmpla  pe data de 5 decembrie 2014, după ce vecinul său  ajunsese președinte al României.  Deci, la numai 2 săptămâni după ce Iohannis devenea șef al statului, vecina lui, procuror la Curtea de Apel  Alba Iulia îi clasa dosarul penal nr. 625/P/2014, pe motiv de prescripție.

“Numita Staicu Eleonora a formulat în luna octombrie 2014 plângere penală împotriva numiților Klaus Werner Iohannis, Bucșa Radu Gabriel-notar, Forek Gertrud Therese Anna, Braune Stephan Max Johannis, Hans Klein, preot al bisericii Evanghelice, Suciu Dorin-avocat, soția avocatului Suciu Dorin, funcționari și foști funcționari ai OSPI Sibiu, funcționari ai Primăriei (…) pentru săvârșirea în concurs a infracțiunilor de înșelăciune (…), fals în inscrisuri sub semnătură privată și uz de fals.  Verificând condițiile tragerii la răspundere  penală a persoanelor care săvârșesc infracțiuni, constatăm că acestea nu sunt întrunite în speță, în raport de starea de fapt, prescripția răspunderii penale reprezentând o cauză care înlatură răspunderea penală. Astfel, prescripția răspunderii penale ca instituție de drept material înlătură răspunderea penală ca urmare a trecerii unei durate de timp prevăzute de lege. Efectele prescripției penale constau în stingerea obligației infractorului de a suporta consecințele penale ale faptei săvârșite și totodată, în stingerea dreptului corelativ al statului de a declanșa sau continua procedurile legale pentru aplicarea vreunei sancțiuni prevăzute de lege”, se arată în ordonanța de închidere a dosarului penal a lui Klaus Iohannis.

Evident, conflict de interese

Din această rezoluție rezidă o întrebare: oare de ce  procurorii din acest caz ( printre care și Maria Capră) au lungit-o foarte mult cu cercetarea penală în acest dosar, de vreme ce  a fost deschis în 2014, pentru ca după un an și jumătate,  la sfârșitul lui 2015, să fie  închis? Precizăm că dosarul s-a plimbat pe la DNA, Parchetul Sibiu și în cele din urmă a ajuns la Parchetul de pe lângă Alba Iulia, chiar pe masa vecinei de casă a lui Iohannis, care a constatat prescipția faptelor.

Oare, în asemenea cazuri nu există instituția abținerii din motive de conflict de interese? Nu era obligatoriu ca procuroarea Capră să se abțină ținând cont că-l cunoștea personal pe Klaus Iohannis?

Nu este lipsit de interes nici faptul că soțul procuroarei Capră a lucrat 10 ani pentru compania Holzindustrie Schweighofer. Amintim că finul lui Iohannis, Andreeas Huber, consulul onorific al Austriei în România, este bun prieten cu directorul general al firmei austriece(citește și aici). Cosmin Dumitru Capră a fost timp de 8 ani (2001-2011) director executiv la SC Holzindustrie Schweighofer din Sebeș. Acum, domnul Capră lucrează pentru alți austrieci – Oxford Energy Gmbh din Viena. El se ocupă de tranzacțiile cu energie electrică pentru EXAA Wien (Energy Excharge Austria), gestionând proiecte energetice pentru Europa de Est.

Pentru că soțul său s-a mutat la Viena, procuroarea Maria Capră a luat decizia să se pensioneze la vârsta de doar 47 de ani ( în timp ce oamenii de se rând muncesc o viață întreagă, până la 65 de ani). CSM i-a acceptat pensionarea, prin Hotărârea nr. 1338 din 17 decembrie 2015,  iar decizia finală a fost semnată chiar de vecinul său,  președintele Klaus Iohannis. Ciudat este că decretul prezidențial a fost semnat pe data de 31 decembrie 2015, în ultima zi a anului, când Iohannis era în vacanță în Florida, SUA.

HOP SI SLUGA TURBATA A LUI GEORGE SOROS ,MONICA MACOVEI CARE PRIN REFORMA JUSTITIEI ISI VEDE DISTRUSA REPUBLICA PROCURORILOR!

31 aug.

Europarlamentara Monica Macovei critică dur proiectul de modificare a legilor justiției, susținând că ministrul Tudorel Toader trebuie oprit pentru că încearcă să distrugă „justiția independentă”.

„Și Toader, noaptea, ca hoții, încearcă să distrugă justiția independentă. Trebuie oprit!
Propunerile de modificare a legilor justiției sunt cea mai puternică încercare de subjugare a justiției, procurorilor și judecătorilor. Reiese clar din modificări că PSD, prin alunecosul util Toader, vrea să controleze politic justiția. Modelul Stănoiu-Năstase, când dosarele de corupție se decideau la sediul de partid, este respectat întocmai și chiar depășit.
Toader a publicat aseară, noaptea, ca hoții, proiectele de modificare a legilor justiției fără să renunțe la nicio propunere din cele care distrug justiția din România.
De ce vor Toader și PSD să încalece politic justiția independentă? De ce vor Toader și PSD să izoleze România pe plan extern? Ca singura alternativă pentru România să fie gubernie rusească?”, a scris Macovei pe pagina sa de Facebook.

MINISTRUL JUSTITIEI TUDOREL TOADER A BAGAT SPAIMA IN INSPECTIA JUDICIARA !

31 aug.

Inspecția Judiciară afirmă că proiectul de lege de modificare a legilor justiției, publicat miercuri seara de Ministerul Justiției, este în contradicție cu necesitatea autonomiei instituționale. Proiectul lui Tudorel Toader prevede ca Inspecția să treacă de la CSM în subordinea Ministerului Justiției.

„Am spus-o şi cu alte ocazii că pentru realizarea eficientă a misiunii sale Inspecţia Judiciară ar trebui să se bucure de independenţă faţă de orice altă entitate. Conducerea Inspecţiei Judiciare atrage atenţia asupra faptului că simpla independenţă operaţională, pe care legea o prevede şi în acest moment nu trebuie confundată cu autonomia instituţională, la care ministrul justiţiei a făcut referire ca alternativă la trecerea Inspecţiei Judiciare în cadrul Ministerului Justiţiei. În acest context, proiectul de lege dat publicităţii ieri este în contradicţie cu poziţiile noastre publice şi cu necesitatea asigurării autonomiei instituţionale a Inspecţiei Judiciare”, transmite Inspecția Judiciară.

Proiectul de modificare a legilor justiției, publicat miercuri pe site-ul ministerului, prevede că Inspecția Judiciară (IJ) va trece, din subordinea CSM în cadrul Ministerului Justiției, instituția având titlul de structură cu personalitate juridică.
„Se înființează Inspecția Judiciară ca structură cu personalitate juridică în cadrul Ministerului Justiției, cu sediul în municipiul București, prin reorganizarea Inspecției judiciare din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii. (2) Inspecția Judiciară este condusă de un inspector-șef, ajutat de un inspector-șef adjunct, numiți prin concurs organizat de Ministerul Justiției. (3) Inspecția Judiciară acționează potrivit principiului independenței operaționale, îndeplinind, prin inspectori judiciari numiți în condițiile legii, atribuții de analiză, verificare și control în domeniile specifice de activitate. (4) Normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecție se aprobă, la propunerea inspectorului-șef, prin regulament adoptat prin ordin al ministrului Justiției”, se arată în articolul 109 al proiectului de lege publicat pe site-ul Ministerului.

Proiectul prevede și faptul că, în realizarea atribuțiilor sale, IJ dispune de un aparat propriu.
„(2) Aparatul propriu al IJ este organizat în direcții, servicii și birouri. În cadrul aparatului prorpiu al IJ, funcționează inspectori judiciari, personal de specialitate juridică asimilat magistraților, funcționari publici și personal contractual. (3) Organizarea și funcționarea IJ, structura organizatorică și atribuțiile compartimentelor se stabilesc prin regulament aprobat prin ordin al inspectorului-șef, care se publică în Monitorul Oficial, Partea I. (4) IJ funcționează cu un număr maxim de 110 posturi. (5) Numărul maxim de posturi pentru aparatul IJ poate fi modificat prin hotărâre a Guvernului, la propunerea ministrului Justiției. (7) Finanțarea cheltuielilor curente și de capital ale IJ se asigură integral de la bugetul de stat, fondurile destinate IJ fiind evidențiate distinct în bugetul Ministerului Justiției”, potrivit sursei citate.

De asemenea, în proiect mai este precizat faptul că și conducerea IJ este numită de către ministrul Justiției, pe baza unui concurs.
„(1) Inspectorul-șef și inspectorul-șef adjunct sunt numiți de ministrul Justiției dintre inspectorii judiciari în funcție, în urma unui concurs ce constă în prezentarea unui proiect referitor la exercitarea atribuțiilor specifice funcției de conducere respective și într-o probă scrisă privind managementul, comunicarea, resursele umane, capacitatea candidatului de a lua decizii și a-și asuma răspunderea, rezistența la stres și un test psihologic. (2) Concursul se organizează de Ministerul Justiției, potrivit regulamentului aprobat prin ordin al ministrului Justiției. (3) Organizarea concursurilor pentru ocuparea posturilor de inspector-șef și inspector-șef adjunct se anunță cu cel puțin 3 luni înaintea datei acestora. (4) Mandatul inspectorului-șef și al inspectorului-șef adjunct este de 4 ani și poate fi reînnoit o singură dată, cu respectarea prevederilor alin. (1). (5) Inspectorul-șef și inspectorul-șef adjunct pot fi revocați din funcție de către ministrul Justiției, în cazul neîndeplinirii sau îndeplinirii necorespunzătoare a atribuțiilor manageriale. (6) Ordinul ministrului Justiției prin care se dispune revocarea din funcție poate fi atacată cu contestație, în termen de 15 zile de la comunicare, la Secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Contestația suspendă executarea ordinului ministrului justiției. Hotărârea prin care se soluționează contestația este definitivă”, mai prevede pachetul de legi.
Evaluarea calității managementului IJ se face anual, potrivit proiectului, printr-un audit extern independent, finanțat de Ministerul Justiției.
Inspectorul-șef îndeplinește, în principal, atribuții precum: conducerea și organizarea instituției, exercită atribuții legale ce îi revin în calitate de ordonator de credite, ia măsuri pentru repartizarea aleatorie a dosarelor, stabilește echipele de control, evaluează personalul din subordine, stabilește atribuțiile etc.
„(2) Inspectorul-șef al IJ nu solicită și nu primește instrucțiuni de la nicio autoritate, instituție sau persoană în realizarea atribuțiilor sale referitoare la declanțarea, desfășurarea și valorificarea controalelor, cu excepția situațiilor prevăzute de prezenta lege. (…) Inspectorii din cadrul IJ sunt numiți în funcție de către inspectorul-șef, în urma unui concurs organizat de Ministerul Justiției, pentru un mandat de 4 ani care poate fi prelungit o singură dată, dintre judecătorii și procurorii care au o vechime de cel puțin 10 ani în aceste funcții, care au cel puțin grad de tribunal sau parchet de pe lângă tribunal și au avut calificativul „foarte bine” la ultima evaluare”, se mai precizează în document.

INVAZIA AMERICANA IN COLONIA ROMANIA!

31 aug.

Vizita recentă a lui Klaus Iohannis la Washington s-a lăsat în scurt timp cu o invazie a companiilor americane în România, cea mai mare parte a acestora având ca interes planul de înzestrare al Armatei Române în valoare de 9,8 miliarde euro, pentru perioada 2017-2026. Premierul Mihai Tudose a semnat, miercuri, un acord cu Jonathan Hoyle, vicepreşedinte al Lockheed Martin, pentru transferul de tehnologie la cele mai înalte standarde pentru avioanele F16. De asemenea, Guvernul României a aprobat recent un nou program de înzestrare a Armatei, care se referă la cumpărarea de elicoptere de atac. Furnizorul va fi Bell Helicopter, unul dintre cei mai mari producători mondiali de armament. Totodată, Ministrul Apărării, Adrian Ţuţuianu, a dezvăluit că a discutat cu reprezentanţii companiei General Dynamics pentru înfiinţarea, până la finalul anului, a unei companii mixte, care să producă vehicule militare în România începând cu vara anului 2018. În luna iulie, The Defense Security Cooperation Agency a anunțat că autoritățile de la București au solicitat vânzarea a şapte sisteme Patriot împreună cu echipamentul de comunicaţii, instrumente şi echipamente de testare, echipamente de suport, generatoare, documentaţie tehnică, echipamente de antrenament, piese de schimb, instruirea personalului, servicii de suport tehnic şi logistic. Valoarea totală a programului este de 3,9 miliarde de dolari. Principalii contractori vor fi Raytheon Corporation din Andover, Massachusetts, şi Lockheed-Martin din Dallas, Texas. Afacerile cu armament nu sunt singurele intenții ale americanilor aici.
Compania Philip Morris vrea să transforme fabrica de la Otopeni într-o unitate care să producă exclusiv rezervele de tutun HEETS pentru dispozitivele IQOS. Acest proces de retehnologizare, început în 2017, va fi finalizat în 2020. Investiția totală urmă spre jumătate de miliard euro. De asemenea, compania americană AVX cumpără fabrica de componente electronice pentru industria auto de la Timișoara a grupului britanic TT Electronics. Producătorul local cu venituri de 40 milioane de euro are o pondere de 15% în cadrul afacerii vândute la nivel internațional pentru circa 130 milioane de euro în numerar, conform jurnalului de tranzacții Mirsanu.ro. De asemenea, în această toamna va veni la Bucureşti cea mai mare misiune economică din istoria relaţiilor româno-americane, potrivit lui George Maior, ambasadorul român în SUA. Acestea se alături Ford și ExxonMobil, prezente de mai mulți ani în România cu investiții în sectorul auto și, respectiv, petrolier.

Cea mai nouă informație privind venirea americanilor în România este cea privind acordul semnat de premierul Tudose cu vicepreședintele Lockheed Martin. Documentul a fost parafat după ce marți ministrul Țuțuianu și şefi ai structurilor militare implicate în procesul de achiziţie de tehnică militară s-au întâlnit cu o delegaţie a companiei americane specializată în cercetarea, dezvoltarea, producţia şi integrarea tehnologiilor avansate din domeniul militar, care a venit cu propuneri de colaborare cu industria naţională de apărare, potrivit Ministerului Apărării Naţionale (MApN). Reprezentanţii Lockheed Martin au prezentat oportunităţile de cooperare industrială şi propuneri de colaborare cu industria naţională de apărare, iar partea română a detaliat cele opt programe esenţiale de înzestrare ale Armatei României, dar şi alte intenţii privind dezvoltarea de noi tehnologii militare în România. Armata română va avea parte de avioane F16 dar șide elicoptere de atac produse de Bell Helicopter. „Sunt două motivații principale: pe de o parte, discutăm cu un producător care a dezvoltat capabilități militare de înalt nivel, apoi discutăm de parteneriatul strategic cu SUA și de situația în care SUA sunt cel mai bun partener al nostru pentru securitatea națională. Vom continua discuțiile, iar dacă mergem la planul de înzestrare a armatei, asemenea capabilități sunt planificate pentru perioada 2019-2020/2021”, a declarat ministrul Țuțuianu. Conform acestuia, modelul care va fi oferit de Bell Helicopter este „modelul care este astăzi în dotarea armatei SUA și de aceea avem nevoie de un acord guvern la guvern pentru a beneficia de o asemenea tehnologie. Modelul care este cel mai bun astăzi”. Despre viitoarea societate mixtă, în care se va implica Bell Helicopter, nu se știu deocamdată mai multe elemente. Două posibile locații ar putea fi cele de la Brașov, unde funcționează respectiv Craiova, unde se află societatea Avioane Craiova.

Tot ministrul Ţuţuianu a vorbit și depre finalizarea înfiinţării unei societăţi mixte dintre Uzina Mecanică București și General Dynamics. Aceasta din urmă este un producător american de vehicule militare, printre care tancuri uşoare şi alte vehicule blindate. România ar putea produce, cel mai probabil, transportorul blindat Piranha 3. Piranha III este un transportor blindat 8×8 ce poate atinge viteza maximă de 100 de kilometri pe oră şi are o autonomie de circa 800 de kilometri. Vehiculul are un echipaj alcătuit din trei până la cinci militari. Reprezentanţii General Dynamics European Land Systems (GDELS) spun că armata română foloseşte din 2006 transportoarele Piranha. ‘Armata României este un important utilizator de vehicule Piranha, iar acest contract ne onorează pentru că reflectă încrederea deosebită şi satisfacţia forţelor armate române faţă de acest vehicul’, a spus unul dintre vicepreşedinţii grupului GDELS, Thomas Kauffmann, citat de UPI.

În domeniul civil, producătorul de țigarete Philip Morris vrea să ridice o fabrică la Otopeni pentru sistemul IQOS. Acestae încălzeşte tutunul, nu îl arde. Astfel, aceste dispozitive nu emană fum, aşa cum se întâmplă în cazul fumatului clasic. ”Investiţia noastră în România demonstrează în continuare angajamentul nostru către un viitor cu produse fără fum, care vor înlocui ţigările. Suntem încurajaţi de cei 2,9 milioane de fumători din întreaga lume care au renunţat deja la fumat şi au trecut la IQOS. Ne aşteptăm ca acest impuls să continue, iar transformarea facilităţii din Romania ne va ajuta să răspundem cererii în creştere a fumătorilor adulţi pentru alternative mai bune la ţigări”, a declarat André Calantzopoulos, CEO Philip Morris International, într-o conferinţă la care a ţinut să fie prezent şi premierul Tudose. La Timișoara, preluarea pachetului de 100% din acțiunile TT Electronics Sensing and Controls SRL de către AVX are loc în cadrul unei tranzacții mai largi la nivel internațional, prin care AVX urmează să plătească 118,8 milioane de lirire sterline (aproape 130 milioane de euro) în numerar pentru achiziția diviziei de senzori și echipamente de control în domeniul transportului a grupului TT Electronics, susține Mirsanu.ro.

Fabrica de la Timișoara vândută de către grupul britanic a ioaportat pentru 2016 o pierdere netă de 2,2 milioane de lei, 398 de angajați și venituri de 180 milioane de lei.

CUPLUL LAZARICA SI LULUTZA UN PERICOL PENTRU O ROMANIE CU O DEMOCRATIE NECONSOLIDATA!

31 aug.

Republica procurorilor”, sintagmă folosită din ce în ce mai des atunci cînd se vorbeşte despre România, a fost instaurată de Victor Ponta la începutul anului 2013, imediat după ce Mona Pivniceru a fost convinsă să renunţe la funcţia de ministru al Justiţiei. Scriam atunci, în „Cotidianul” din 16 aprilie 2013, editorialul „România, ţara unde Justiţia este condusă de procurori”.

Permiteţi-mi să citez din acel articol: „Primul ministru Victor Ponta a fost procuror. Ministrul Justiţiei a fost procuror. Preşedintele CSM este procuror. Şeful DNA este procuror. Procurorul General este procuror. Practic, toate funcţiile de conducere din Justiţie sînt acordate procurorilor! Judecătorii au devenit simpli angajaţi în Justiţie!

Şi încheiam acel text cu acest avertisment: „Dacă lucrurile rămîn aşa – şi nu văd cum ar mai putea fi schimbate curînd – , din ouăle în care zac monştrii unui astfel de sistem judiciar, peste puţin timp, se vor auzi loviturile ce vor anunţa ieşirea din găoace a „blînzilor” puişori. Care vor creşte mari, mari de tot, pînă ne vor înghiţi!

Speram ca semnalul de alarmă să fie luat în seamă încă de atunci de asociaţiile magistraţilor, de societatea civilă şi, în general, de societatea românească. Nu s-a întîmplat aşa şi, iată unde am ajuns acum!

Toată mascarada lui Victor Ponta din acea vreme a fost generată de Pactul încheiat de el cu Traian Băsescu, prin care a fost de acord ca Laura Codruţa Kovesi să preia şefia DNA, iar ruda sa după soţie, procurorul Robert – Marius Cazanciuc, să devină ministrul Justiţiei! Ulterior, am aflat cu toţii şi de episodul acela penibil, în care Elena Udrea şi Sebastian Ghiţă au venit la biroul lui Victor Ponta cu mesajul de la Florian Coldea, prin care Codruţa Kovesi trebuia musai să preia DNA, apoi de episodul din via lui Ghiţă şi de prea multele legături ale lui Ponta cu serviciile.

Din acel moment, clanul procurorilor a început să domine Justiţia, sub privirile îngăduitoare ale lui Traian Băsescu şi Victor Ponta, ajungîndu-se ca mai apoi chiar ei să vadă pe propria lor piele ce pericol teribil este ca prevederea constituţională care spune că „Justiţia se înfăptuieşte de către instanţele de judecată” să fie călcată în picioare, plîngîndu-se chiar ei de abuzurile procurorilor.

Vedem acum că ministrul Justiţiei Tudorel Toader vrea să repună Justiţia pe făgaşul său normal, limitînd atribuţiile procurorului la ceea ce spune caietul de sarcini al acestei funcţii.

Sigur, deciziile sale de acum vin tot după nişte bîlbîieli. Şi lui i-a fost frică la începutul acestui an să-i demită pe Augustin Lazăr şi Codruţa Kovesi, după ce CCR a decis că amîndoi au încălcat grav Constituţia în cazul Ordonanţei 13. Şi Tudorel Toader s-a crezut şmecher atunci, păcălind întreaga opinie publică în acea penibilă conferinţă de presă, iar acum trage şi el ponoasele, văzînd că procurorii Lazăr şi Kovesi vor să-şi facă singuri legile, substituindu-se atît Guvernului, cît şi Parlamentului!

Totuşi, Tudorel Toader a încercat măcar acum să facă exact ce prevede Constituţia: ca membru al guvernului să emită un proiect de lege, iar apoi, cu avizul CSM, să-l trimită în Parlament pentru adoptare. Procedura este perfect legală şi identică cu cea prevăzută de Constituţia din Franţa, ţara din care s-au inspirat cei care au făcut legile justiţiei de la noi.

Ei, bine, procurorii, instigaţi de şefii lor, Augustin Lazăr şi Laura Codruţa Kovesi, se opun modificărilor propuse de ministrul Justiţiei, deşi Constituţia prevede cît se poate de clar că ei „îşi desfăşoară activitatea potrivit principiului legalităţii, al imparţialităţii şi al controlului ierarhic, sub autoritatea ministrului justiţiei! Ei, procurorii, care au făcut mii de dosare pentru abuz în serviciu, nu înţeleg în ruptul capului că exact asta fac atunci cînd, depăşindu-şi atribuţiile, încalcă atributul ierarhic din textul Constituţiei, subminînd autoritatea ministrului ce le coordonează activitatea!

Întrebarea firească ce se naşte din această situaţie este: cum de îndrăznesc procurorii să rişte o asemenea atitudine? Desigur, poziţiile ciudate exprimate de amabasadorul SUA, poziţia la fel de ciudată a preşedintelui Iohannis şi opiniile exprimate de „elita lui Băsescu” sînt răspunsurile potrivite, căci, în ultimele zile, toţi aceştia au invadat spaţiul public cu tot felul de idei trăznite, existînd chiar riscul provocării unor proteste de stradă, menite să stopeze iniţiativa ministrului de Justiţie!

În mod firesc, apare întrebarea ciceroniană: cui folosesc astfel de reacţii? Profitorii acestui război penibil din aceste zile sînt tocmai Augustin Lazăr, Procurorul general al României, şi Laura Codruţa Kovesi, şefa DNA. Ei simt că aceste modificări le iau din putere, dar nu din cea prevăzută de lege, ci din cea cu care s-au obişnuit în ultimul deceniu şi care a rezultat din Protocoalele cu SRI, din „parteneriatul” cu ÎCCJ sau din „cîmpul tactic” care devenise Justiţia!

Toate aceste aberaţii, impuse în timpul regimului Traian Băsescu şi tolerate de regimul Klaus Iohannis, nu fac altceva decît să confirme dorinţa procurorilor de a-şi subordona actul de Justiţie prin păstrarea tuturor normativelor ilegale care le-au dat în aceşti ani puteri mult peste limitele constituţionale, pe care apoi le-au transformat rapid în sursă a abuzurilor.

Iar cînd o instituţie foloseşte abuziv legea pentru răfuieli politice sau pentru satisfacerea bunului plac, însăşi democraţia este în pericol! Şi, odată cu ea, drpturile fundamentale ale omului, condiţii imperative atunci cînd se defineşte un stat de drept!

În acest sens, Augustin Lazăr şi Laura Codruţa Kovesi au devenit principalele pericole pentru democraţia din România! Atitudinea lor faţă de Parlament şi faţă de Guvern arată că ei doi nu sînt altceva decît pionii acelor forţe care ar vrea să menţină România în zona acelui periculos statut de „Republică a procurorilor”, adică de ţară necontrolabilă, în care Justiţia este doar un moft formal.

Spuneam acum cîţiva ani că ne paşte pericolul unor monştri ce ar putea să apară din indiferenţa noastră, a opiniei publice. Acum, aceşti monştri nu numai că au apărut, ci s-au făcut deja mari, au căpătat gustul sîngelui şi deja vor mai mult de la noi: să fim hrana lor zilnică, iar noi, ascultători, să aşteptăm tăcuţi să ne înghită! Poate că n-ar strica să ne împotrivim. Măcar aşa am mai avea o şansă să supravieţuim!

ROMANIA = CHILE = CIA CARE I-O DECORAT PE TRADATORII ROMANIEI GEORGE MAIOR SI FLORINEL COLDEA!

31 aug.

George Maior, fost director al SRI și actual ambasador al României la Washington, a fost decorat în urmă cu patru luni de către CIA.

Directorul CIA, Michael Pompeo, i-a înmânat lui Maior Ordinul „Earl Warren“. Principalul serviciu de informații externe american i-a conferit acestă distincție fostului șef al SRI pentru „parteneriatul deosebit cu Statele Unite şi excepţionala viziune de conducere de care a dat dovadă cât a fost director al Serviciului Român de Informaţii“.

Tot atunci CIA l-a decorat și pe generalul SRI Florian Coldea, adjunctul lui Maior în perioada când acesta a condus SRI. El a primit distincţia „Alben W. Barkley“ într-o ceremonie care a avut loc la sediul CIA.

Decorarea lui George Maior și a adjunctului său de către serviciul american de informații externe readuce în spațiul public câteva întrebări adresate fostului șef al SRI de către fostul senator Valer Marian.

Imediat după nominalizarea lui Maior ca ambasador al României la Washington, senatorul i-a adresat acestuia mai multe întrebări legate de biografia sa, de la tribuna Parlamentului. Întrebările nu au primit răspuns nici până acum, chiar dacă au trecut doi ani de la enunțarea lor. Cotidianul a preluat atunci întrebările senatorului Valer Marian. Dintre acestea, le reluăm doar pe cele legate de CIA.

Sugerez, prin această declarație, colegilor mei din această comisie să-i solicite aspirantului George Maior să clarifice unele aspecte nebuloase din biografia sa.

– Referitor la scandalul și dosarul Microsoft, George Maior trebuie să clarifice dacă este adevărat faptul că, în perioada în care a fost însărcinat cu afaceri la Ambasada României din Irlanda (1997-1999), a demarat primele negocieri cu corporația americană Microsoft, prin Microsoft European Operations Center, care are sediul la Dublin, și că a continuat negocierile cu reprezentanța Microsoft pentru Europa în perioada în care a fost secretar de stat la Ministerul Apărării Naționale (2000-2004).

– Referitor la scandalul și dosarul EADS, George Maior trebuie să clarifice în ce condiții a negociat și semnat, în calitate de secretar de stat pentru relații internaționale în Ministerul Apărării Naționale, desemnat să negocieze aderarea României la NATO, contractul privind achiziționarea a două fregate militare de la Grupul BAE Systems din Marea Britanie, a cărui divizie de rachete a fuzionat în 2001 cu EADS. Prețul celor două fregate, denumite ulterior „Regele Ferdinand“ și „Regina Maria“, a fost de 122 milioane euro, dar acestea se aflau într-o stare învechită, motiv pentru care au fost trase de câțiva ani la mal, atât la propriu, cât și la figurat.

Legat de tranzacția cu BAE Systems, în presa britanică, res­pectiv în The Observer, au apărut în 2007 acuzații că un politician român neidentificat ar fi primit un comision secret de 6 milioane lire sterline (7,6 milioane euro). DNA a deschis o anchetă în acest sens, pe care a închis-o în 2009 cu soluție de neîncepere a urmăririi penale, cu precizarea că va putea fi redeschisă dacă vor apărea noi probe.

– George Maior va trebui să clarifice dacă se află în slujba unei puteri sau agenții străine. Alegațiile fostului președinte Traian Băsescu că a numit în 2006 în funcția de director al SRI un reprezentant al opoziției, respectiv pe George Maior, pe atunci senator PSD, constituie povești de adormit copiii, întrucât acesta a fost promovat în fruntea principalului serviciu secret al României la recomandarea, respectiv la cererea unor factori de decizie din administrația și serviciile secrete ale SUA. Promovarea lui George Maior a avut la bază încrederea câștigată americanilor prin serviciile aduse anterior de tatăl său, Liviu Maior, cunoscut ca profesor de istorie la Universitatea „Babeș-Bolyai“ din Cluj-Napoca, ministru al Educației în guvernul Văcăroiu.

La începutul anilor ’80, profesorul Liviu Maior a beneficiat de o bursă de specializare în SUA și a predat la universități americane, ocazie cu care a primit din partea Securității misiuni de monitorizare a iredentei maghiare de dincolo de Ocean. Profesori români și americani de la universitățile Bloomington din Indiana și Ann Arbor din Michigan au confirmat colaborarea profesorului Maior atât cu Securitatea, cât și cu CIA“, scria Valer Marian pe 13 mai 2015.

Decorațiile

Decorația atribuită lui George Maior poartă numele fostului şef al Curţii Supreme a SUA Earl Warren, considerat o persoană importantă şi curajoasă, care a avut un impact profund asupra istoriei americane. „La fel, aţi avut un impact profund şi pozitiv în dezvoltarea SRI şi aţi fost esenţial în dezvoltarea relaţiilor robuste, care rezistă şi azi, între serviciile noastre“, se precizează în documentul prin care directorul CIA anunţă decorarea lui Maior. Şeful CIA mai apreciază, în context, că cei 8 ani petrecuţi de Maior la conducerea SRI s-au concretizat într-o profesionalizare şi eficientizare a Serviciului şi că buna colaborare cu agenţia americană s-a concretizat în „succese operaţionale comune împotriva celor mai dificile ţinte“. La rândul său, Florian Coldea a primit distincţia „Alben W. Barkley“, care poartă numele unui fost vicepreşedinte al Statelor Unite în administraţia Harry Truman.

Decorări controversate

Cei doi nu sunt singurii ofițeri de informații români decorați de CIA. Printre cei care au primit distincții de la agenția americană de spionaj se mai regăsește și Daniel Dragomir, considerat de către DIICOT cel care a mediat operațiunea Black Cube pentru compromiterea Laurei Codruța Kovesi. Daniel Dragomir a fost șef al serviciului de Antiterorism din SRI și unul dintre cei care au ajuns în Irak, în cadrul operațiunii de salvare a jurnaliștilor români răpiți în anul 2005. Dragomir a intrat în atenția DNA în ianuarie 2015, atunci când a fost arestat pentru trafic de influență, spălare a banilor și folosire de informații ce nu sunt destinate publicității.
Un alt șef al SRI decorat de CIA a fost și Radu Timofte. Acesta a ocupat funcția de director al Serviciului Român de Informații între 2001 și 2006. El a demisionat de la conducerea SRI în vara anului 2006, după eliberarea și fuga din țară a lui Omar Hayssam, care era acuzat de terorism. Timofte a fost decorat chiar de directorul de atunci al CIA, George Tenet, în cadrul unei întâlniri de la Washington. Întrevederea a avut loc în noiembrie 2003, când șefii serviciilor secrete române au făcut o vizită în SUA, în contextul războiului antiterorist din Afganistan declanșat de administrația Bush. „Directorul CIA s-a întâlnit cu Radu Timofte de două ori, prima dată în timpul unei vizite efectuate de şefii serviciilor secrete din România – SRI şi SIE – în SUA, în noiembrie 2003. Timofte a primit atunci o medalie chiar din mâna lui George Tenet, şeful CIA. Oficiul de presă al CIA afirma, în noiembrie 2003, că medalia acordată lui Timofte este dovada aprecierii şi o recunoaştere a angajamentului şi profesionalismului SRI în eforturile comune ale SUA şi România, de prevenire şi contracarare a terorismului. A doua întâlnire dintre cei doi a avut loc în cursul anului 2005, când George Tenet a efectuat o vizită-fulger în România, vizită care nu a fost mediatizată, în cursul căreia s-a întâlnit cu Radu Timofte, în secret la Constanţa“, scria Evenimentul zilei pe 19 octombrie 2009.

Închisorile secrete

De altfel, perioada directoratului lui Radu Timofte a fost cea în care a izbucnit și scandalul închisorilor secrete ale CIA în România. „Cu un an înainte de finalul mandatului de director al Serviciului Român de Informaţii al lui Radu Timofte, a început să se contureze ideea că ţara noastră s-ar afla pe harta potenţială a ţărilor unde spionajul american a plasat centre de detenţie. Comisia Europeană a cerut clarificări, Senatul României a înfiinţat propriul organ de anchetă, iar instituţiile statului, de la serviciile secrete la Preşedinţie, au calificat, la unison, ipoteza ca fiind falsă. Oficial, nu au existat închisori secrete ale CIA în România. Presa a derulat propriile investigaţii şi astfel s-a conturat un altfel de răspuns. Americanii au fost primii: în noiembrie 2005, ziarul The Washington Post publica o amplă anchetă potrivit căreia, după atentatele de la 11 septembrie 2001, SUA au amplasat în ţări din Estul Europei centre pentru interogarea unor suspecţi ai reţelei Al-Qaida. În aceeaşi lună, organizaţia americană de apărare a drepturilor omului Human Rights Watch (HRW) indica România şi Polonia ca fiind gazde certe ale închisorilor CIA. Liderii HRW veneau cu date punctuale: transferul deţinuţilor – majoritatea acuzaţi de terorism – s-a făcut prin baza aeriană «Mihail Kogălniceanu», de la Constanţa. În aprilie 2006, EVZ dezvăluia că zece avioane, suspectate că ar fi avut la bord deţinuţi CIA, au făcut escale pe aeroporturile din România. Potrivit documentelor obţinute de EVZ, pe 22 septembrie 2003, un Boeing 737 pleca dintr-un oraş de pe «axa răului», Kabul, cu destinaţia Guantanamo, închisoarea oficială în care erau ţinuţi cei acuzaţi de terorism. Zborul a avut trei escale strategice: în România, pe aeroporturile «Aurel Vlaicu» şi «Mihail Kogălniceanu», în Maroc, la Rabat, şi în Polonia, la Szymany“, mai scria ziarul Evenimentul zilei.

Istoria neagră a CIA

Afacerea închisorilor ilegale ale CIA din Europa și torturarea celor acuzați de terorism nu sunt singurele acuze aduse CIA de-a lungul istoriei sale. Serviciul de spionaj american a fost acuzat de implicarea în numeroase acțiuni ilegale și necurate în cei 70 de ani de existență. Încă de când se numea OSS (Office of Strategic Services), în anii celui de-al Doilea Război Mondial serviciul a fost acuzat că a cooperat cu Mafia pentru a înlesni debarcarea americanilor în Sicilia. Prietenia cu crima organizată italiană din SUA s-a menținut și după terminarea războiului, când mafioți celebri au fost parteneri ai CIA în numeroasele încercări de asasinare a președintelui cubanez Fidel Castro. În 1954, serviciul american de spionaj a fost implicat în lovitura de stat din Guatemala. În timpul războiului din Coreea, agenți dubli ai CIA au fondat cu banii agenției imperiul heroinei din Triunghiul de Aur, care avea să-și desfășoare activitatea până la finele anilor ’70, după încheierea războiului din Vietnam.

Tot CIA a fost implicată în 1960 în asasinarea președintelui Republicii Dominicane Rafael Trujilo, prin furnizarea de arme oponenților acestuia. Ulterior, agenția de informații americană a fost acuzată chiar de implicare în asasinarea președintelui american J.F. Kennedy și a fratelui acestuia, Robert.

În timpul administrației Nixon, CIA l-a susținut pe generalul chilian Augusto Pinochet și a fost implicată în asasinarea președintelui chilian Salvator Allende.

PE 31 AUGUST SE IMPLINESC DOUAZECI DE ANI DE LA TRECEREA IN NEFIINTA A LADY DI SI POVESTEA EI FARA SFARSIT!

31 aug.

Joi se împlinesc 20 de ani de când, la 31 august 1997, ora 1h26 (ora României), automobilul Mercedes în care se aflau prinţesa Diana şi iubitul ei Dodi Al-Fayed, urmărit nebuneşte de paparazzi, a percutat al 13-lea pilon al pasajului de sub podul parizian Alma, aflat în al 8-lea arondisment, tragicul accident provocând decesul şeforului, a cărui alcolemie era foarte mare, şi al logodnicului ei.

Câteva ore mai târziu, la spitalul Pitie-Salpetriere, murea şi Diana, în vreme ce garda ei de corp, Trevor Rees-Jones, grav rănit, a supravieţuit.
Ştirea a făcut rapid înconjurul lumii, capete încoronate, preşedinţi, premieri sau alte înalte personalităţi fiind înştiinţate imediat despre eveniment, asemuit, din perspectiva impactului emoţional mondial creat cu cel provocat de asasinarea preşedintelui american John F. Kennedy – 22 noiembrie 1963 – şi cu cel datorat tragediei de la 11 septembrie 2001.

La 6 septembrie 1997, la funeraliile ei au participat 3 milioane de persoane, iar alte 2 miliarde de oameni din întreaga lume le-au urmărit la televizor. Cifre fireşti, dacă amintim că, în 2002, la cinci ani de la deces, într-un sondaj al BBC, Lady Di era plasată pe locul 3 între marile personalităţi britanice ale Istoriei, iar în altă anchetă, moartea sa era considerată de public drept principalul eveniment englez al secolului XX, înaintea sfârşitului celui de Al Doilea Război Mondial şi al acordării dreptului de vot pentru femei.

Cei 20 de ani scurşi de la decesul „prinţesei inimilor”, cum fusese numită Diana, sunt marcaţi de mai multe filme documentare, difuzate îndeosebi de televiziunile franceze, dar şi de cele britanice. Se remarcă, dintre toate, documentul inedit transmis, în iulie, de canalul londonez ITV, în care William şi Harry, fiii prinţesei, sparg tăcerea oficială ce o înconjura pe mama lor, omagiind-o cu deosebită emoţie.

Noile documentare au pus în lumină destinul şi parcursul vieţii sale ieşite din comun, prezentând episoade intime şi necunoscute ale vieţii ei ori au revenit la zvonurile incredibile referitoare la tragica ei dispariţie, fie rememorându-le, fie aducând noi dovezi în sprijinul ipotezelor avansate.
În tot acest context, în care presa audiovizuală şi cea scrisă au înmulţit emisiunile ori dosarele consacrate mereu foarte popularei prinţese, trebuie remarcat că, oficial, casa regală britanică i-a adus un omagiu sobru.În schimb, lângă gardul de la Palatul Buchingham, cu câteva zile înainte de 31 august, au apărut numeroase buchete, mesaje şi fotografii ale prinţesei, care amintesc marea de flori depuse acum 20 de ani de sutele de mii de persoane în lacrimi.

„Doamne, ce s-a întâmplat?”

În ajunul marcării tragicei dispariţii a prinţesei, s-au înmulţit şi noile mărturii. Astfel, după cea a unei prietene, care a dezvăluit, în premieră, că Diana nu trebuia să se afle la Paris în seara fatidică, a urmat pompierul ajuns printre primii la locul accidentului, care a povestit noaptea de coşmar pe care a trăit-o. După ce a păstrat tăcerea ani de zile întrucât îl obliga secretul profesional, acum, la pensie, Xavier Gourmelon a acceptat să acorde un interviu publicaţiei londoneze „The Sun”. Ajuns la faţa locului şi realizând imediat că nu se mai putea face nimic pentru şoferul şi cel aflat în spatele lui ( Dodi Al-Fayed), şi lăsându-l în grija unui coleg pe Trevor Rees-Jones, garda ei de corp, el şi-a concentrat atenţia asupra femeii, fără a şti că era Diana. „Ea respira încă (…). Se mişca uşor. Am înţeles imediat că este încă în viaţă. I-am luat mâna în a mea, spunându-i că eram acolo pentru a o sprijini, şi că ajutorul nu va întârzia”.
Convins că va salva femeia pe care nu o recunoscuse încă, pompierul nu a neglijat nimic.„I-am dat oxigen şi eram lângă ea când a fost scoasă din maşină”.

Foarte slăbită, Diana a reuşit să schimbe câteva vorbe cu cel ce încerca s-o menţină în viaţă.Suspinând, l-a întrebat:„Doamne, ce s-a întâmplat?” Este ultima propoziţie rostită de ea, după care inima i s-a oprit.„I-am făcut masaj cardiac şi respiraţia i-a revenit. În tot timpul intervenţiei mele am fost convins că va trăi.Când a fost pusă în ambulanţă credeam serios că am făcut ceea ce trebuia pentru a o salva”. Câteva ore mai târziu, aflat în faţa unui televizor, pompierul Xavier Gourmelon a aflat că Lady Di murise.„Îmi amintesc şi acum toată scena”, a mărturisit el ieri în ziarul „The Sun”.

Din mormânt, Diana încă se răzbună pe Charles

Comentatorii, specialiştii în viaţa mondenă şi istoricii sunt unanimi în constatarea că prinţesa Diana a fragilizat familia regală britanică dezvăluind, în 1992, detalii deloc flatante despre viaţa de la palat pe care publicistul Andrew Morton le-a inclus în biografia ei şi despre care, într-un interviu acordat agenţiei „France Presse”, susţine că au efecte neplăcute şi azi. În cartea „Diana, adevărata sa poveste,” pe care a reeditat-o acum, autorul a făcu loc tuturor confidenţelor prinţesei legate de căsătoria ei cu prinţul Charles, tentativele ei de sinucidere şi luptele ei împotriva bulimiei, făcând un portret dur al vieţii din sânul familiei regale britanice.Acest best-seller a aruncat o lumină crudă asupra viitorului rege şi continuă să facă să planeze îndoiala în ce priveşte capacitatea lui Charles de a-i succeda pe tron mamei sale, Elisabetha a II-a
„Nu este nicio îndoială că, în convorbirile cu mine şi apoi la la televiziune, când vorbea despre faptul că prinţul Charles nu era făcut pentru a fi rege, ea credea întotdeauna că prinţul William trebuia să aibă rolul de viitor rege”, a declarat Morton.„Azi, majoritatea persoanelor ar prefera ca această coroană să ajungă direct pe capul prinţul William.Acest lucru nu se va întâmpla, dar, în parte, este sentimentul poporului, care a fost influenţat de viaţa Dianei”, a apreciat biograful.

În context, să notăm că un sondaj YouGov a arătat că actuala comemorare a celor 20 de ani trecuţi de la moartea Dianei a afectat popularitatea lui Charles, doar 36% dintre britanicii intervievaţi apreciind că el este un atu pentru monarhie, faţă de 60% în 2013. „Comemorarea a redeschis şi vechile răni pentru Camilla ( actuala soţie a lui Charles-n.n.), ea amintind oamenilor rolul cheie pe care l-a jucat în destrămarea căsătoriei prinţului moştenitor cu prinţesa Diana, prezentată în epocă drept o „poveste de basm”, mai spunea acelaşi autor. Potrivit sondajului, doar 14 % dintre cei interogaţi ar dori s-o vadă regină. Reeditându-şi cartea, Morton a povestit că a ascultat şase casete ce conţineau mărturii ale Dianei, care, ajunse în volum, au zguduit manarhia britanică, iar decesul ei a constrâns monarhia să facă schimbările şi modernizările necesare.

„Este o nouă generaţie care preia comenzile, William şi Harry, iar ei încarnează multe dintre calităţile şi specificul Dianei… Au devenit (membrii familiei regale-n.n.) mai umani, mai accesibili”.„Este de reţinut că, după drama provocată de incendiul de la Grenfell, consolatoarea şefă a fost regina”, spune el, referindu-se la incendiul din Londra, de pe 14 iunie, soldat cu 80 de morţi„Într-un fel, familia regală a adoptat modul în care Diana gestiona lucrurile”, a conchis Andrew Morton, în declaraţia făcută agenţiei „France Presse”.

Ploaia de documentare

Cu greu se poate găsi un eveniment care, asemeni celor două decenii scurse de la moartea „prinţesei inimilor”, să fi fost marcat printr-o ploaie de omagii exprimate în filme documentare, pentru difuzarea cărora canalele de televiziune să-şi fi bulversat programele. În „Diana, mama nostră: viaţa şi moştenirea ei”, prinţii William şi Harry vorbesc deschis despre mama lor şi despre influenţa pe care a avut-o asupra vieţii lor. Sunt filmaţi răsfoind albumul familial privat creat de Diana şi amintindu-şi copilăria alături de mama lor. A fost, de departe, cel mai aşteptat dintre toate, dat fiind că, pentru prima oară, cei doi au vorbit public despre relaţiile cu mama şi tatăl lor, despre copilăria alături de ea. La fel, „ Diana, 7 Days” („Diana, 7 zile”) realizat de BBC revine asupra evenimentelor fără precedent care au urmat decesului prinţesei.Din el s-a detaşat această declaraţie cutremurătoare a prinţului Harry, care, la ora tragicului eveniment, avea 12 ani: „Cred că unul dintre lucrurile cel mai greu de acceptat este faptul că aceşti tipi ( paparazzi-n.n.) care au urmărit-o în acel pasaj subteran au făcut fotografii în timp ce ea agoniza pe bancheta din spate ( a maşinii-n.n.).Ne-a fost confirmat în mai multe rânduri”. „Ea era… foarte grav rănită la cap, dar era încă în viaţă, iar aceşti oameni care au provocat accidentul ei, în loc s-o ajute, au rămas s-o fotografieze. Iar aceste imagini, aceste clişee au fost transmise ulterior redacţiilor din ţară”, declara el.
Harry a revenit asupra modului în care tatăl său a avut grijă de el şi fratele lui după decesul Dianei, declarând că era „acolo, pentru ei”. Harry, care, la ora tragediei, era în vacanţă la castelul Balmoral alături de fratele său, tatăl lor, regină şi ducele de Edimbourg, spune : „Sunt puţine lucruri mai dificile decât faptul de a trebui să comunici copiilor tăi că celălalt părinte tocmai a murit.Nu ştiu cum se poate gestiona un lucru asemănător. În orice caz, el (Charles-n.n.) era acolo pentru noi”. „Nu ne rămânea decât el, aşa că a făcut tot ce e mai bine, încercând să ne protejeze şi să aibă grijă de noi.Dar, totodată, trebuia să respecte doliul” „Atunci, bunica ( regina- n.n.) voia să protejeze nepoţii, la fel ca tatăl nostru”, povesteşte, la rândul lui, prinţul William.„(Ea) a avut grijă să nu fie în casă ziare şi orice alte surse de informaţii, spre a ne proteja de ceea ce se petrecea.Ne-am putut plânge mama în toată intimitatea, ne-am adunat gândurile, am încercat să ne facem timp pentru noi”.

Revenind la vorbele lui Harry, ele amintesc de un interviu precedent, în care el evoca ideea de a părăsi familia regală.„În anii care au urmat (morţii mamei mele), am stat foarte mult cu capul plecat, zicându-mi : „Nu vreau să fiu prinţul Harry, nu vreau acest rol, aceste responsabilităţi. Priviţi ce i s-a întâmplat mamei mele, de ce trebuie să am asta deasupra capului ?”Azi, nu aspir decât la un lucru: să mă forţez să umplu golul pe care l-a lăsat ea. Asta este ceea ce contează în ochii noştri: să încercăm să schimbăm lucrurile şi să fie astfel încântată de noi”. În fine, William povesteşte cum a suportat funeraliile mamei sale cu capul plecat, „ascuns” în spatele lungului său breton.„Era unul dintre cele mai dificile lucruri pe care le-am făcut vreodată. Aveam impresia că ea era acolo, lângă noi, pentru a ne ajuta să rezistăm”, spune el.

Un inel, două destine şi două logodne

Azi, adolescenţi de atunci au 35 (William) şi, respectiv, 32 de ani ( Harry). William este căsătorit cu Kate Midleton, iar când cei doi au anunţat logodna lor, unii au remarcat similitudini între logodna din 24 februarie 1981 a prinţului Charles cu prinţesa Diana.„Viitoarea ducesă de Cambridge s-a prezentat în faţa ziariştilor într-o rochie bleu, culoare care amintea în mod straniu de cea a taiorului purtat atunci de Diana”, a spus Isabelle Riviere, biografă a prinţesei. În fine, ea se mai ocupă de inelul de logodnă al Dianei, care a ajuns pe degetul lui Kate. „Acest inel este simbolic pentru o căsătorie ce s-a încheiat prost”, a continuat specialista. „După cum aţi remarcat, este vorba de inelul de logodnă al mamei mele.Este o bijuterie care, pentru mine, este preţioasă în mod special, cu atât mai mult cu cât, de acum înainte, ea ne uneşte. Este felul meu de a saluta memoria mamei mele, de a o asocia la fericirea noastră, acum, când vom petrece viaţa împreună”, a conchis prinţul William.

Cuplul William-Kate are doi copii – un băiat, George, şi o fată, Charlotte-, cărora tatăl lor le vorbeşte frecvent despre „bunica Diana”. „ Avem fotografii de-ale ei peste tot în casă şi vorbim despre ea în mod constant. Dar ne e greu, întrucât Katherine nu a cunoscut-o şi nu poate să spună poveşti detaliate despre ea. Atunci, în mod automat, când îi pregătesc de culcare, le vorbesc despre ea, încercând să le amintesc că au două bunici în viaţa lor (este vorba atât despre Diana, cât şi despre Camilla-n.n.).Este important ca ei să ştie cine este şi că ea a existat”.

Atentat, execuţie, complot, etc.?

Imediat după tragicul accident din pasajul subteran al podului Alma, în Franţa a fost deschisă o anchetă care, după cum remarca un jurnalist de la FranceTvinfo, a durat doi ani, sub reflectoarele lumii întregi, după investigaţii autorităţile pariziene conchizând că a fost „un banal şi tragic accident de circulaţie”. Şoferul, ce avea între 1,7 şi 1,9 gr-l de alcool în sânge, a pierdut controlul maşinii, care rula cu 105 – 155 kmh. După 7 ani, poliţia britanică a deschis şi ea o anchetă, care a durat până în 2008, la capătul ei autorităţile ajungând la aceleaşi concluzii ca şi cele pariziene.Cu toate astea, nimeni nu a împiedicat apariţia şi circulaţia celor mai ciudate teorii despre acest grav accident, ele făcându-şi loc şi în aceste zile, unele cu noi argumente, altele cu noi ipoteze.

Diana, victimă colaterală a unui atentat

Este considerată între teoriile cele mai improbabile. Autorul şi realizatorul Francis Gillery dezvoltă ipoteza unei ambuscade în cartea lui „Lady Died” şi în documentarul „Diana şi fantomele de la Alma”. Potrivit lui, Dodi Al-Fayed ( fiul bogatului om de afaceri egiptean Mohamed Al-Fayed) ar fi fost victima unei capcane legate de un misterios contract pe care tocmai l-ar fi încheiat la Paris. Moartea lui ar fi avut ca fundal afacerile necurate ale tatălui său, comentează cu sceptiscism revista „Telerama”.

Diana ar fi în viaţă

Accidentul ei de maşină nu ar fi fost decât o regie destinată s-o facă dispărută. După 20 de ani, Lady Di îşi petrece zilele liniţită, departe de paparazzi, care o vânau altă dată. Argumentele amatorilor teoriei complotului: garda sa de corp a supravieţuit accidentului, iar şoferul nu era cel obişnuit. În context, reamintim că şi despre preşedintele american John F. Kennedy, asasinat la Dallas, în noiembrie 1963, a circulat o versiune similară, care a avut mulţi adepţi.

Diana, sacrificată de reptilieni

Această teorie cel puţin fantezistă este amintită de ziarul parizian „Le Monde” şi este apărată de un foarte popular jurnalist britanic, David Icke, fost fobalist profesionist şi gazetar sportiv. El afirmă că lumea de azi e guvernată în secret de reptile umanoide. Regina Elisabetha a II-a ar fi, evident, unul dintre aceşti monştri, iar Diana ar fi fost victima unui sacrificiu uman făcut de aceste creaturi atotputernice.

Diana, asasinată de MI6

După cum apreciază unii publicişti este teza cea mai vehiculată, potrivit ei Lady Di ar fi fost asasinată de serviciile secrete britanice la ordinul familiei regale.Teoria este apărată şi finanţată de Mohamed Al-Fayed, datează din 1998 şi a fost foarte la modă peste un deceniu. Tatăl lui Dodi, refuzând cu încăpăţânare versiunea oficială, a susţinut că Diana şi fiul lui au fost ucişi de MI6, la comanda prinţului Philip, soţul reginei Elisabetha a II-a şi tatăl prinţului Charles, fostul soţ al Dianei. Teoria este înlocuită de Chris Lafaille în documentarul „Diana, ancheta niciodată publicată”. În schimb este întărită de declaraţiile unui fost agent al MI6, Richard Tomlinson, care dă asigurări că serviciile secrete englezeşti erau implicate în accident. Mohamed Al-Fayed susţine că fiul său şi iubita lui au fost urmăriţi de MI6, iar casa regală britanică era informată despre cea mai mică mişcare a lor. Familia regală „nu putea accepta ca un musulman egiptean să devină tatăl vitreg al viitorului rege britanic”, declara superbogătaşul egiptean ziarului „Le Figaro”. El pretindea că Diana era însărcinată cu Dodi, care tocmai cumpărase un inel de logodnă de la un mare bijutier parizian, cei doi având de gând să oficializeze legătura lor pe 1 septembrie, dar Diana a decedat cu câteva ore înainte.

Magnatul egiptean a angajat anchetatori, avocaţi şi specialişti în comunicare pentru a răspândi cât mai bine zvonurile din ce în ce mai rocamboleşti.De pildă, unul pretindea că şoferul maşinii, Henri Paul, responsabil cu problemele de securitate la hotelul Ritz, din care Dodi şi Diana plecaseră în acea nopte, era agent la MI6, iar în conturile lui fuseseră virate importante sume de bani.Analizele de sânge care au dezvăluit alcoolemia lui mare ar fi fost prelevate de la altcineva.
În fine, corpul Dianei ar fi fost îmbălsămat astfel încât să nu se observe sarcina ei. Agenţii secreţi britanici ar fi orbit şoferul cu un puternic flash, iar absenţa imaginilor video de pe traseul Mercedesului ar fi ultima probă a unei operaţiuni speciale.

Operaţiunea Paget

În atare împrejurări, Scotland Yard, poliţia britanică, a declanşat Operaţiunea Paget, o anchetă vastă în urma căreia a alcătuit un raport de 800 de pagini, dat publicităţii în 2006, răspunzând astfel punctual acuzaţiilor miliardarului egiptean.Totuşi, în 2013, teza asasinatului a răbufnit iarăşi, în timpul unui proces al unui trăgător de elită al SAS, forţele speciale britanice, acuzaţia fiind de port ilegal de armă.După cum informa ziarul „The Telegraph”, potrivit socrilor unui alt membru al SAS, „soldatul N.”, şi el condamnat în proces, acesta ar fi mărturisit fostei sale soţii că unitatea lui ar fi „organizat” moartea prinţesei.Obligată din nou să investigheze, Scotland Yard a conchis că „nu există nicio dovadă credibilă sau pertinentă”.

Enigma cea mai mare

Şi în 2017 mas-media şi criminaliştii au vorbit despre cea mai veche enigmă care nu a lămurit întrebarea referitoare la rolul în accident al unui Fiat Uno alb, care a lovit Mercedesul. Cine îl conducea? Ce s-a întâmplat cu el ulterior? Fiind descoperite urme de vopsea albă pe caroseria Mercedesului lovit, cât şi bucăţi de plastic roşu în pasaj, care erau resturi ale unui far, cât şi urme de frânare pe şosea, anchetatorii au stabilit că era vorba de un acroşaj. Urmele de vopsea şi resturile de far proveneau de la un Fiat Uno construit între 1983 -1987. Tatăl lui Dodi a pretins că acest automobil a fost folosit de agenţii MI6 pentru a împinge Mercedesul în pilonul pasajului.Mai mult, el citează detectivii lui privaţi care ar fi descoperit identitatea şoferului de pe Fiat. Era fotojurnalistul francez James „Jean-Paul” Andason, care ar fi aparţinut serviciilor secrete britanice. În mod ciudat, în 2000, Andason a fost găsit mort într-un BMW incendiat la Nantes. Ancheta a vorbit despre o sinucidere, în vreme ce magnatul egiptean a susţinut că Andason era un martor prea jenant şi a fost executat.

Din nou, raportul din Operaţiunea Paget îl contrazice, deşi s-a aflat că el avea un Fiat Uno alb, dar nici şoferul şi nici maşina nu s-au aflat în pasajul cu pricina în noapte fatidică de 31 august 1997. În joc a intrat cuplul francez Georges şi Sabine Dauzonne, care a trecut prin pasaj la 1h32 şi ar fi încetinit pentru a evita ciocnirea cu un Fiat Uno ce mergea în zig-zag.Pe baza mărturiei soţilor respectivi s-a declanşat o nouă anchetă, în urma căreia a fost arestat Le Van Thanh, un gardian de 22 de ani. El a fost audiat şi la Londra, iar soţii Dauzonne l-au recunoscut din mai multe fotografii. Cu toate astea, în raportul Scotland Yard-ului nu a fost nominalizat, întrucât experţii francezi nu au găsit nicio urmă de coliziune între Fiatul său Uno şi Mercedes.
Oficial, ancheta a fost stopată, şoferul maşinii nefiind găsit, aşa încât există destule elemente pentru a conchide că povestea Dianei este una fără sfârşit, precum cele din 1000+1 de nopţi.

TAYLOR SWIFT – LOOK WHAT YOU MADE ME DO!

31 aug.

HALSEY – BAD AT LOVE!

31 aug.

SOFIA CARSON – INS AND OUTS!

31 aug.

KILL DEVIL HILL – STRANGE!

31 aug.

ADRENALINE MOB – INDIFFERENT!

31 aug.

ART OF ANARCHY – ECHO OF A SCREAM!

31 aug.

Europa incepe sa se trezesca! Demonstratii anti-refugiati in tot mai multe tari europene. Pe cand in Romania?

31 aug.

Vremuritulburi

Polonia

Vezi articolul original 21 de cuvinte mai mult

Aveti grija de unde va luati informatiile si cum interpretati informatiile receptate. Despre Razboiul din Orientul Mijlociu si Criza Refugiatilor.

31 aug.

Vremuritulburi

Urmariti va rog urmatorul articol aparut pe site-ul Comisarul.ro si intitulat: 

DEZVĂLUIRILE unui jurnalist polonez de INVESTIGAȚII despre IMIGRANȚI/Detalii ZGUDUITOARE

Witold Gadowski e un cunoscut jurnalist polonez de investigație și reporter de război. Acesta a vizitat Siria și Turcia în vara acestui an ca să documenteze Statul Islamic și valul de migranți care s-a pornit spre Europa. Într-un interviu acordat publicației polonezefronda.pl acesta a declarat că toate granițele Statului Islamic sunt controlate de trupe de frontieră conduse de emirul Al-Turki, iar pedeapsa pentru încercarea de a fugi este răstignirea. Ceea ce presupune că din teritoriu se pleacă doar cu aprobarea Statului Islamic. „Concluziile le trage fiecare”, spune Witold Gadowski.

Specialist în probleme de securitate și reforma poliției, expert în problematica activității serviciilor secrete, Witold Gadowski este autorul unor lucrări despre activitățile serviciilor secrete ruse FSB, GRU și SVR pe teritoriul polonez. A realizat mai multe filme documentare despre terorism, crima organizată, corupție și vechile structuri comuniste. Predă reportajul jurnalistic la…

Vezi articolul original 3.719 cuvinte mai mult