Noutăți de pe frontul de luptă al instalării Guvernului Orban
Încă un ministru propus de PNL a primit astăzi aviz negativ în urma audierii din Parlament, e vorba de Ion Ştefan, ministrul propus la Dezvoltare, după ce ieri Florin Cîțu, propunerea pentru Ministerul Finanțelor, a avut aceeași soartă.
BUCUREȘTI, 30 oct – Sputnik, Marius Holdean. Ion Ştefan a obţinut 17 voturi ”pentru” şi 19 ”împotrivă”, ceea ce înseamnă un aviz negativ, un scor chiar mai prost decât al lui Cîțu care a obținut egalitate între voturile pro și contra (19 de fiecare parte).
La fel cum a procedat și în cazul lui Florin Cîțu, despre care a declarat că nu îl retrage, Ludovic Orban a făcut o declarație similară și în cazul lui Ion Ștefan:
”A fost un vot politic, iar modul în care a decurs evaluarea arată ca a fost un scenariu prestabilit. Nu accept ca Olguța Vasilescu sau Mitralieră să stabilească capacitatea unui ministru din echipa mea și de a face reformele pe care le-am prezentat. Cu siguranță veți vedea că votul de învestitură din plen este determinat atât de discuțiile cu partenerii de guvernare, cât și de cele cu alți parlametari”, a declarat Ludovic Orban, punându-se zid în jurul propunerilor sale de miniștri.
Victor Ponta face și el presiuni asupra lui Orban, declarând că nu va vota pentru învestirea guvernului PNL dacă miniștrii care au primit aviz negativ nu sunt retrași.
Una rece, una caldă
Dar tabăra liberală a repurtat și o victorie astăzi, când deputata PSD de Cluj Cristina Burciu a anunţat că va vota pentru învestirea Guvernului Orban:
„Dincolo de culoarea politică a unui parlamentar, obiectivul oricărui ales este acela de a se asigura că acţiunile sale politice generează efecte pozitive pentru cetăţeni, şi nu invers. Vreau ca România să intre într-o zonă de stabilitate, vreau să nu fie pusă în pericol plata salariilor la finalul anului, pentru care e necesară rectificarea bugetară, vreau ca ratele bancare ale românilor să se menţină la un nivel rezonabil şi cursul de schimb să rămână în echilibru, vreau ca România să aibă buget de stat pentru anul viitor. Toate aceste lucruri nu se pot petrece câtă vreme România nu are un Guvern în funcţie”, a scris Burciu pe Facebook.
Mesajul ei este clar și se pune întrebarea dacă gestul ei nu va fi urmat și de alte voci din PSD:
„Am decis să susţin învestirea în funcţie a Guvernului propus de Ludovic Orban, pentru că România nu îşi poate permite să intre într-o criză guvernamentală. Un astfel de caz ar însemna ca situaţia fiecărui român să fie afectată de instabilitatea generată de neînvestirea unui nou Guvern”, a mai adăugat deputatul.
Un caz similar ar putea fi cel al liderului PSD Olt Paul Stănescu care a afirmat recent că guvernul Orban trebuie învestit, invocând aceleași motive ale stabilității.
„A Romanian Commissioners Saga”, o coproducție Bruxelles-București
România, țară pe deplin integrată în Uniunea Europeană, are dreptul să nominalizeze un comisar european. Adică, i se cuvine să aibă un ministru în guvernul european care se numește Comisia Europeană. Numai că, așa cum bine știm, pentru noi, pentru români, oricare demers la nivel european, chiar și cel mai simplu și mai firesc, se dovedește a fi extrem de complicat. Ca să nu credeți că exagerez, putem analiza împreună modul în care decurge admiterea României în spațiul Schengen sau procesul stabilirii unor redevențe firești pentru resursele noastre exploatate de alții (măcar până la nivelul la care să nu mai pară a fi un furt…). Ori, de ce să n-o spunem, putem exemplifica prin lupta inutilă pentru stoparea circului cu prosteala MCV (Mecanismul de cooperare și verificare), „mecanism” impus României și Bulgariei pentru a le aminti anual că UE nu uită și nu iartă că cele două sunt state de mâna a treia, primite în Uniune cu scârbă și numai pentru că interesele unora în zonă depășeau puterea de respingere a celor care hotărau la Bruxelles.
Cu privire la acceptarea în acest an a comisarului român, nu încetează să ne uimească modul în care se comportă țările partenere, cele cu democrație consolidată râvnită până la durere de noi excomuniștii. Văzându-le suita de contre, ți se înmoaie genunchii și îți vine să te așezi în pozitia în care Gânditorul de la Hamangia cugetă inutil de vreo opt mii de ani. Dar, să nu cădem în păcatul, destul de frecvent azi, al refugiului în preistorie și să purcedem la depănarea filmului…
Partea I-a
Prin urmare să trecem, îngăduitori, peste semantica profund bolșevică a termenului „comisar” și să vedem cum a procedat guvernul României. A respectat el cerințele Tratatului UE? Cum era de așteptat, temător (de prea multe ori i se dăduse peste nas), disciplinat și ascultător, guvernul a nominalizat un comisar și, bucuros, și-a frecat palmele cu satisfacția trebii împlinite. Dar, s-a dovedit imediat, degeaba și-a frecționat mâinile. Fiindcă, naiv, nu a ținut cont că în UE există state cu o democrație consolidată care nu uită nicio clipă să ne aducă aminte că noi, esticii, trebuie să fim educați prin admonestare și în nicio împrejurare lăsați de capul nostru. În consecință, vigilent, așa cum îi stă bine cuiva trăitor într-o democrație adevărată, Bruxellesul îi dă peste nas guvernului român. Diplomatic și în același timp profund democratic, îi transmite că degeaba are România dreptul la comisar dacă el, comisarul, nu este omul care îi convine ei, democrației bruxelleze.
Să încercăm a pricepe adevăratul motiv al refuzului? Ar fi inutil. Pentru o strâmbare democratică din nas și pentru respingerea la fel de democratică a propunerii unui stat care nu contează, așa cum este România, se găsesc suficiente pretexte. Vorba preiubitului nostru fost președinte (”preaiubit”, fiindcă ne-a păstorit, ales de noi democratic, timp de zece ani!), exprimată convingător după ce a pocnit strașnic peste ceafă un puștan care nu păstrase distanța prezidențială: „O fi făcut el, copilul, ceva. M-o fi înjurat, o fi vorbit urât…” Tot așa și cu comisarul român. O fi făcut el ceva. O fi luat el cândva vreun împrumut pe care democrația bruxelleză consideră că nu-l poate înapoia…
Partea a II-a
Prin urmare, în mod democratic, desigur, se cere guvernului român să nominalizeze un alt comisar, mai puțin împrumutat. Guvernul român, cam nătâng și încă nu pe deplin pătruns de spiritul democratic consolidat, nu s-a prins că democrații aceia bătuseră șeaua la Bruxelles ca să priceapă iapa de la București. Și, nărod cum e, face o altă propunere. De data aceasta, cu un personaj mai puțin împrumutat.
Dar, nu vă mirați, nici acest potențial comisar nu-i pe placul democrației consolidate. De ce? În primul rând, pentru că, prea pudic, guvernul cazat în palatul din Piața Victoriei, condus de o femeie rușinoasă, înaintea nominalizarii nu l-a căutat pe noul propozabil la părțile moi. Așa cum se procedează cu Papa înainte de ungerea sa pontifială. Prin urmare, nu s-a prins că persoana este bărbat și nu femeie. Vedeți dumneavoastră, democrația bruxelleză spune, ne discriminatoriu, că numărul comisarilor bărbați trebuie musai să fie egal cu al comisarilor femei! Iar împărțeala, democratică și ea, impunea că noi, românii, să propunem o femeie, întocmai așa cum procedasem cu precedenta propunere. Cu preaîmprumutata.
Partea a III-a
Dar nu-i numai atât! Democrații consolidați repetă și sceneta scatoalcei peste ceafă, motivată de clasicul: „O fi făcut el ceva. M-o fi înjurat, o fi vorbit urât…” Și, astfel, ei constată că domnul trimis pe postul de comisar ne căutat la vintre a ”făcut și el ceva”. Ce a făcut? Ceva impardonabil! Cu 20 de ani în urmă a fost, nenorocitul, ministru în guvernul autoîmpușcatului Năstase. Adică a fost membru în guvernul condus de un corupt nedovedit pe deplin dar condamnat la câțiva ani de pușcărie fiindcă știe el de ce! Consolidata democrație bruxeleză este sigură că dacă prim-ministrul a fost corupt, atunci și miniștrii guvernului său au fost așișderea. Niște corupți. Iar un român corupt nu poate fi comisar european fiindcă, la sediul UE de la Bruxelles nu sunt admiși decât mituiții din țările cu o democrație de mult consolidată. În guvernul european, corupții necopți, proveniți dintr-o țară excomunistă și vai de capul ei, nu pot accede întrucât l-ar compromite iremediabil. Ceea ce, desigur, nu poate fi acceptat.
Partea a VI-a
Prin urmare, aceluiași guvern român i se transmite porunca să numească un al treilea comisar. Unul ne împrumutat și ne susceptibil de acceptarea unor mite dâmbovițene. Dar, să nu ne grăbim! Mai există o condiție. Condiția este ca, de data aceasta, guvernul să nu se pronunțe înainte de observa spre cine arată cu coada ochiului democrația bruxelleză. La o primă vedere, pare simplu. Însă nu și în România. La noi, nominalizarea, chiar și așa, condiționată, se poate materializa numai dacă guvernul acesta bolând, împins de pe linie până la deraiere, va mai supraviețui. Pentru că, la noi, în România, actul guvernamental este atât de dinamic încât s-a ajuns la faza în care, conform principuilui profund românesc „Eu te-am făcut, eu te omor!”, guvernul este dărâmat periodic de chiar partidul care l-a născut.
Va continua…
Așadar, povestea fără sfârșit a numirii comisarului european român la Bruxelles continuă. Guvernul alungat de parlament, cazat încă la palatul din Piață în timp ce își face bagajele, pare că nu mai poate nominaliza un alt comisar. Nu mai poate și fiindcă, grijuliu, tătuca Iohannis a dat o raită până la prietenii săi democrații consolidați de la Bruxelles și, deși el nu avea nicio treabă cu numirea comisarului, le-a cerut să nu cumva să accepte vreo propunere de la guvernul dărâmat. Fiindcă ist nicht korrekt ca aflatul pe picior de plecare să nominalizeze un comisar social democrat când la ușa palatului bate deja cu pumnii și cu picioarele guvernul său liberal. Nici nu mai contează că acest guvern, încă în funcție, ar mai avea, încă, acest drept…
„Germanul” Klaus Iohannis insistând în fața nemțoaicei Ursula von der Leyen, președinta Comisiei Europene, ca un liberal să fie numit comisar european al României. (Foto și text „Justițiarul”)
Ca într-o veritabilă saga înmugurită pe malurile Dâmboviței cu ajutor venit dinspre apele curate ale Zennei, strădania numirii comisarului român riscă să împletească istoria cu mitologia. Se mai așteaptă (nu se știe cât) instalarea noului guvern care, condus de un prim-ministru nășit la Cortoceni, va aștepta și el ca tătuca să se gândească la o persoană corespunzătoare îndeplinirii înaltei misiuni de la Poartă. Cum procesul gândirii la palatul din deal reprezintă el însuși un demers extrem de dificil, cu preponderență cronofag, nimeni nu poate prognoza data la care comisarul român își va ocupa fotoliul de la Bruxelles.
Deci, răbdare. Ca în orice poveste lungă, există și o țâră de suspans. Continuarea poveștii o vom afla, desigur, dacă vom privi, cuprinși de adevăratul spirit european, scenariile ne scrise încă ale coproducției de succes Bruxelles-București.
În loc de încheiere
Niciodată, dar niciodată, vreun comisar european român nu a ajutat cu ceva România. Ca urmare, saga încă ne încheiată prezentată mai sus trebuie privită numai și numai ca o ilustrare a modului în care te poți simți atunci când ești considerat a fi oaia neagră într-o familie de mioare albe și diafane, vopsite astfel cu un profesionalism indelung exersat. Deci, povestea aceasta adevărată nu reprezintă nici pe departe expresia regretului pierderii iremediabile a vocii României în guvernul european. Voce neimportantă pentru Europa și cu atât mai puțin importantă pentru România. Este doar suspinul inutil al celui veșnic umilit.
Azi se împlinesc patru ani de la tragedia produsă în Clubul „Colectiv”, fără ca autorul real să fi fost trimis în judecată. Nu e nimic, căci în stilul lui Iohannis, când vorbea despre Secția de Investigare a Infracțiunilor din Justiție, „o rezolv eu și pe asta”, cazul se va închide în următoarele luni. Panarama de rechizitoriu făcut de băieții de casă ai lui „Nea Gusti Lazăr” va suferi cosmetizările de rigoare și va ocoli răspunsul la cea mai importantă întrebare: cine a pregătit terenul ca focul să se întindă? Vor fi și condamnați, fără discuție. Doi sau trei pompieri fraieri care nu au dat ei foc, încă un Acar Păun sau doi și gata. Vor încasa cel mult trei ani cu suspendare, ca să nu zică lumea că nu s-a făcut dreptate.
Iohannis știe doar sloganul „Corupția ucide”, în rest nimic.
De ce, dacă timp de patru ani procurorii au frecat berbunca, acum i-a apucat zorul să-și termine treaba? Pentru că dosarul „Colectiv” nu mai folosește la nimic, și-a făcut treaba cu efect pe zece ani. Ce satisfacții vor primi familiile victimelor? Niciuna, pentru că nu despre asta este vorba în dosar. Și apoi, cum să-i pui pe niște unii să plătească pentru ceea ce nu au făcut? Crede cineva că incendiul a izbucnit pentru că pompierii nu i-au dat clubului autorizație de funcționare? Nu, tragedia de la „Colectiv” s-a produs pentru că focul a fost provocat în mod intenționat. Iar numele autorului nu poate fi făcut cunoscut.
Efectul emoțional
Pompierii nu aveau tărgi, cel mai important lucru descoperit de Tolontan.
Repunerea pe tapet a nenorocirii din noaptea de 30 octombrie 2015, cu poze, cu filmulețe, cu discuții interminabile la televizor care nu rezolvă nimic, cu interviuri și alte alămuri gazetărești este doar semnalul că se poate trece la închiderea dosarului. Tam-tamul declanșat de Tolontan nu are însă ca scop și identificarea autorului. De altfel, se vede bine că accentul se pune pe ce nu au făcut pompierii, pe lipsa tărgilor, pe ignorarea victimelor timp de minute bune de la începerea dezastrului. Haine arse, oameni arși, oameni cu pielea desprinsă de pe trup, cadavre întinse pe trotuar, oameni care se târăsc pe asfalt și din care iese fum, iată suficiente imagini care să creeze un șoc emoțional cumplit. Tocmai acum, înainte de alegerile prezidențiale? Păi când? După, nu mai au efect. Filmarea, atribuită unui pompier rămas anonim, aflăm că a fost dosită în toată perioada asta. Se pasează vina de la unul la altul, unii spun că a fost predată cui trebuie, alții declară că nu au știut de existența ei sau că nu știu despre ce este vorba, în fine, centrul de greutate se mută pe cu totul altceva, aflat la marginea subiectului principal. Fumigenă curată.
Napalm sau ce?
Exceptând anul când la guvernare s-a aflat Dacian Cioloș, în ceilalți trei ani scurși de la tragedie au fost doar social-democrații. Trimiterea către ei mi se pare evidentă și e construită pe același schelet emoțional cunoscut, „Corupția ucide!” Un alt fel de a spune că din cauza lor s-a produs totul. Dacă adăugăm și vorbele lui Iohannis, „a fost nevoie să moară oameni ca acest guvern să cadă”, tabloul se definește și mai bine. Ce au cercetat procurorii în cei patru ani de când au dosarul e greu de spus. Au fost audiați patronii clubului, apoi martori din rândul celor care au participat la spectacolul ce avea loc la „Colectiv”, tehnicienii care au instalat artificiile despre care se presupune că ar fi provocat incendiul, importatorul acestora precum și alte persoane. Expertizele efectuate au demonstrat că focul nu putea fi provocat de scânteile artificiilor, deoarece interiorul fusese ignifugat. Or ceea ce s-a întâmplat în club ducea la concluzia că totul s-a desfășurat cu o viteză uimitoare, ca și cum s-ar fi folosit substanțe similare napalmului.
BND, scutul lui Iohannis
Rob Bertholee, șeful Serviciului de Informații Externe al Olandei.
În mod cert, toată povestea asta s-ar lămuri repede dacă cei abilitați să o facă ar avea curajul să lectureze rapoartele sensibile ale serviciilor de contrainformații. Partea proastă este că nimeni nu o face, nici premierul, nici președintele Camerei Deputaților, nici cel al Senatului, iar Iohannis de ce ar face-o? Toți fug ca dracul de tămâie când aud de ele, pentru că nu știu ce reacție trebuie să aibă și ce ar trebui să facă.
Pe lângă informările privind asaltul Serviciului de Informații Externe al Federației Ruse (SVR RF) asupra României, rapoartele conțin și date privind „Colectiv”, din care rezultă că tot scenariul ar fi fost gândit de Bundesnachrichtendienst (BND), Agenția de Informații Externe a Germaniei. Iar de punerea în practică s-ar fi ocupat AIVD – Algemene Inlichtingen en Veiligheidsdienst, Serviciul de Informații Externe al Olandei, condus de generalul Rob Bertholee. Ce ar mai fi de spus? Că BND a făcut scut împrejurul lui Iohannis. Și nu de acum.
Portavoce este un „film german“ produs de nişte „români“ de import, Marcel Schreiter, Henry Rammelt, care, provenind din Germania, s-au întâlnit şi s-au împrietenit în Franţa, în 2005 (an în care Germandom-ul l-a propulsat în politica românească pe Klaus Iohannis: https://www.german-foreign-policy.com/en/news/detail/4698/), la Universitatea din Lyon, cu jurnalista Ruxandra Gubernat, de la ProTv, care îşi dădea acolo masterul în „studii post-comuniste”.
După câţiva ani, Henry Rammelt şi Ruxandra Gubernat au hotărât să se mute în România, „pentru că simţeau că se întâmplau lucruri”, zic ei. Ea avea să devină şefă în trustul de presă la Realitatea Caţavencu, deţinut pe atunci, în 2009, de Sorin Ovidiu Vîntu, care prin unii dintre jurnaliştii din trust, precum Liviu Mihaiu, se lipise de „societatea civilă” de profesie făcând front cu o parte din aceasta, în acelaşi an, împotriva lui Traian Băsescu.
Trecut şi pe la israelianul Elan Schwartzenberg, din 2011 până în 2014, trustul Realitatea ajunge în anii următori pe mâna lui Cozmin Guşă (care acum face iarăşi hocus-pocus în politică, cu PSD, în care s-a reînrolat, în scopul de a readuce în PSD „Grupul de la Cluj” = Dâncu, Rus, Maior & Gaşca), dirijat mai de demult şi de unele servicii secrete (la Cluj, Guşă avea retribuţie de la centrul SRI regional), a devenit o trambulină politică a lui Klaus Iohannis şi un promotor al protestelor stradale împotriva oricărei guvernări neagreate de Iohannis. În tot acest timp, în care trustul s-a situat de partea manifestaţiilor stradale anti-PSD, Ruxandra Gubernat a fost salariată a trustului, pe o funcţie de conducere.
Ruxandra Gubernat
„Voiau să facă un documentar despre protestele din România”, zic Ruxandra şi Henry, care aveau să şi apară din 2012 şi să participe „la toate valurile de proteste“, în timp ce el, Henry Rammelt, era şi corespondent pentru trustul de presă transnaţional Euronews, cu sediul central tot în Lyon, ca şi coordonator de proiecte în România al reţelei internaţionale Transparency International (un Ong german auto-intitulat „coaliţia globală de luptă împotriva corupţiei” condus la Bucureşti de către activistul Victor Alistar). Henry Rammelt mai activează şi ca „visiting professor“ la Bucureşti, la facultatea de Ştiinţe Politice a SNSPA (al cărui corp profesoral este o adevărată placă turnantă a foştilor marxişti şi a serviciilor secrete, şi unde sunt pregătiţi în România politrucii sistemului globalist).
Henry Rammelt
La SNSPA (care s-a solidarizat în 2017 cu surata ei din Ungaria, Universitatea Central Europeană, a manipulatorului internaţional George Soros), Henry Rammelt predă cursul „Mişcările sociale în Europa”, el fiind dedicat „reţelelor activiste” şi protestelor anti-guvernamentale din Ungaria şi din România, „mişcărilor sociale, societăţii civile, culturii protestelor şi schimbărilor de regim”, precum stă scris în fişa lui de la Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative, facultatea de Ştiinţe Politice, unde îl are ca şef (decan) pe ong-istul de lungă carieră Cristian Pîrvulescu de la Pro Democraţia.
Cristian Pîrvulescu
Şi Cristian Pîrvulescu se specializase în mai-august 1995 la „Science Po” (Institut d’études politiques) din Paris, de unde provine şi Henry Rammelt, care, înainte de a veni la Bucureşti, era acolo cercetător-asistent, având astfel recomandările necesare de la Pîrvulescu.
Institutul de Studii Politice din Franţa este, de fapt, ca rol, similar cu Facultatea de ştiinţe Politice (FSP) din cadrul SNSPA Bucureşti, „tot un laborator pentru spălat creierii şi formarea de kapo pentru captivii din lagărul UE“, cum îl numesc criticii, pe unde s-a format şi actualul preşedinte rothschildian al Franţei, Emmanuel Macron, dar şi Sandra Pralong, mâna dreaptă a lui George Soros în România din 1990, care a ajuns din 2015 consilieră prezidenţială pentru Klaus Iohannis.
De fapt, acest Pîrvulescu, angajatorul la vedere al lui Henry Rammelt la Bucureşti, s-a lansat în plan social la revista Sfera Politicii, fondată în 1991 de către Stelian Tănase, un cofondator al Grupului pentru Dialog Social (GDS, finanţat de fundaţia lui George Soros), ca publicaţie a Fundaţiei „Societatea Civilă“, de unde alegaţia că Pîrvulescu ar fi fost un băiat „crescut în curtea GDS“. Dar abia după stagiul francez de la „Science Po“, Cristian Pîrvulescu este propulsat în fruntea Asociaţie Pro-Democraţia, înfiinţată la începutul anilor ’90 de către „organizaţia cooperării liberale internaţionale“, National Democratic Institute (NDI), un pretins „ong“ finanţat de statul şi servicii secrete americane.
La Paris, unde şi-a început stagiile politice, era de fapt, sediul fundaţiei „Societatea Civilă“, care era condusă de unul din „redeşteptătorii“ masoneriei române, Alexandru Paleologu, fundaţie ce patrona revista la care lucra. Dar şi după 1995, Cristian Pîrvulescu a continuat stagiile de formare politică la Paris, în 1998 la Universitatea Paris X Nanterre, în 1999 la Cefipa, iar în 2001 din nou la X Nanterre. S-a înscris apoi, pe filiera politică a Ong-urilor prietene, la stagii în Olanda şi în Germania şi, în 2003 (înainte de alegerile prezidenţiale din România din 2004), la un stagiu la Departamentul de Stat al SUA. Şi, tot din 2003, Cristi Pîrvulescu apărea şi în conducerea fundaţiei lui Soros la Bucureşti. Era vremea „revoluţiei portocalii“ soroşiste din Ucraina şi „societatea civilă“ din România anunţa o revoluţie geamănă şi la Bucureşti, dacă Stolojan sau Băsescu nu ajung preşedinte al României. Ajunge Băsescu preşedinte în 2004, iar Cristi Pîrvulescu, care i-a fost aliat politic şi care ajunsese conferenţiar în acelaşi an la SNSPA, începe să urce în grad în guvernarea liberală, pe care o susţinuse, până ajunge decanul facultăţiide Ştiinţe Politice la „Şcoala Naţională“.
*
Acesta era contextul în care Henry Rammelt ajungea de prin 2009 de la „Science Po” din Franţa, la SNSPA, la Bucureşti, cu contract. Spre deosebire de cei doi prieteni ai ei germani, Ruxandra Gubernat a „crescut în locul acesta“, în România. Când s-a întors în România din Franţa, ea a fost pusă de Realitatea Caţavencu în fruntea proiectului Smark, ce constă din site-ul de marketing smark.ro şi cel de publicitate IQads.ro, în care trustul a băgat 100.000 de euro.
Prietenul lor din Leipzig, Marcel Schreiter, avea să ajungă la Bucureşti mai târziu, peste şase ani, în ziua de 25 octombrie 2015, cu 5 zile înainte de incendiul de la clubul Colectiv. Foarte bizar este că după sosirea lui Schreiter s-au îndreptat chiar spre acel loc, căci, zice ea, „stabiliserăm deja că vom lucra pe ideea de socializare culturală care influenţează implicarea politică a tinerilor… Îmi aduc aminte că ne plimbam prin cartier (Zona Budapesta din Bucureşti) şi am ajuns în curtea de la Fabrica Pionierul, unde era [clubul] Colectiv. Am povestit că sunt o groază de iniţiative culturale care se întâmplă acolo – erau Colectiv, Claca, cunoaştem câteva trupe care aveau sălile de repetiţie acolo – şi Marcel m-a întrebat dacă nu există şi camere de închiriat [pentru el]… La cinci zile după s-a produs incendiul. Nu vreau să discut prea mult despre asta…”. [1]
Marcel Schreiter
Marcel Schreiter este un producător de filme freelancer care s-a specializat la Karls-Universität la Praga în sociologie, cultură şi mass media. Freelancer fiind, înseamnă că cineva l-a angajat şi s-a nimerit să vină în recunoaştere la locul de unde avea să înceapă filmul lor documentar, chiar înainte cu câteva zile ca incendiul să aibă loc la Colectiv, deşi acesta (oficial) a fost un accident, nu o faptă premeditată, şi deci nimeni nu putea şti ce va urma. Şi totuşi… acolo s-au dus!
„Cam aşa a început munca la [documentarul] Portavoce”, zicea Ruxandra Gubernat despre sosirea la Bucureşti a lui Schreiter, compania căruia, Kirschbaum-Pictures din Leipzig, a şi produs documentarul propagandistic, el fiind specializat în a obţine „înţelegerea şi acceptarea generală” a unor fenomene culturale şi sociale minore, cf site-ului art-and-syhre.com, care adaugă: „Cu proiectele sale adesea critice din punct de vedere social, el atrage atenţia asupra abuzurilor şi a contextului sociologic“, creând o specie aparte de „documentar social“ (propagandistic, de fapt).
Filmul documentar s-a numit iniţial Concert Anulat – mai zicea Ruxandra Gubernat – şi urmărea „firul ăsta“: morţii şi răniţii din tragedia de la Colectiv reprezintă, simbolic, „…tragedia pe termen lung a unei generaţii care nu se poate dezvolta, care nu are nici spaţii fizice, nici spaţii simbolice pentru a deveni autonomă“. Şi, prin urmare, voalat, se identifică şi vinovaţii: guvernarea (cu bătaie spre statul naţional), autohtonul cu tradiţiile şi biserica şi, în general, tot ceea ce se poate identifica ca majoritar local: o identitate naţională / patriotică; în timp ce internaţionalismul sau globalismul (fără a conta consecinţele lui economice asupra statelor slab dezvoltate, care astfel sunt colonizate şi exploatate, de facto) este ceva bun.
De aceea, în prezentarea documentarului lor, Portavoce, eveniment central la festivalul condus de româno-evreul Alexandru Solomon (fiul sionistului româno-israelian Petre Solomon) în martie 2018, One World Romania, se clama propagandistic: „Eşti masochist – trăieşti în România. Nu ştiu cum de mai rezişti. Sau poate că nu mai rezişti, sau nu mai stai cu braţele încrucişate, ceea ce înseamnă că eşti deja parte a comunităţii crescânde de români care se regăseşte frecvent în stradă contestând starea de fapt… – filmul aduce în prim-plan o ţară în profundă schimbare şi tot mai experimentată într-o cultură a protestului ce îşi are rădăcinile în scena culturală alternativă. Suntem mulţi.”
Wikipedia confirmă că Petre Solomon este tatăl lui Alexandru Solomon. Click pe imagine pentru mărire!
Alexandru Solomon s-a tăiat la mână în curtea Patriarhiei şi a început să arunce cu bani (spre bucuria cerşetorilor), îndeplinind astfel un ritual „artistic“ de „dar de sânge şi de bani, în memoria victimelor tuturor poliţiilor secrete din Rusia şi din România“, spunea el.
Ce trebuie să conteste românii? „Starea de fapt!“, ceea ce poate însemna un protest permanent până când agitatorii şi organizatorii spun „stop joc“. Dacă nu fac protestul împotriva „stării de fapt“, românii sunt masochişti pentru că trăiesc în România, iar asta le-o spune cei care au venit să trăiască în România (precum autorii filmului, Henry Rammelt şi Marcel Schreiter). Apare ca şi când, pentru noua ordine globală, trebuie ca românii să îşi neantizeze identitatea, să plece în alte părţi, iar cei din alte părţi să se mute în locul lor. Până la „stop joc“.
„Tema care a fost la baza Portavoce ne era foarte familiară şi aproape, cunoşteam şi participaserăm la toate valurile de proteste începând din 2008 şi pană atunci. Aveam deja un unghi de abordare“, mai preciza Ruxandra Gubernat, ei fiind, deci, şi agitatori şi actori ai protestelor, dar şi teoreticieni-profesori şi, mai ales, îndoctrinatori: activişti ai cauzei obscure.
Deşi s-au plâns că la început nu au avut fonduri pentru Portavocea lor, sponsorizările au apărut odată cu producţia efectivă (editarea documentarului). Totuşi, nu a fost declarată concret nici o sursă de finanţare, iar R. Gubernat admite că a apelat şi la prieteni, dar cei mai mulţi dintre aceştia se situează în zona activiştilor sociali cu experienţă în obţinerea fondurilor de la marile Ong-uri internaţionale sau alte asemenea granturi şi ajutoare, precum agitatorii de la manifestaţiile stradale #rezist Florin Bădiţă şi Mălin Bot, oengiştii de profesie ca Laura Ştefan şi Sorin Ioniţă de la Expert Forum, jurnalişti sateliţi ai societăţii civile precum Dan Tapalagă, Lidia Moise (de la Revista 22), jurnalişti de la RISE Project (site de investigaţii finanţat din fonduri Soroş şi indirect de către CIA), sau precum Rodica Culcer (de la GDS), Vlad Mixich (iohannist-cioloşist crescut de soroşistul nr.1 al României, Andrei Pleşu,) ori poetul-jurnalist Iulian Tănase (din trust, la radio Radio Guerrilla până în 2019, poetul fiind cel care l-a însoţit pretutindeni în campania prezidenţială pe Klaus Iohannis, preşedintele încercând apoi răsplătirea acestuia cu funcţia de şef al Institutului Cultural Român).
Slugarnicul poet-jurnalist Iulian Tănase s-a îmbrăcat cu o tunica prusacă ca să fie pe placul sasului Klaus Werner Iohannis.
*
Acţiunile de stradă ale „societăţii civile“ din România fiind perla festivalului, au mai urmat şi un documentar olandez, pledoarie pentru primirea în Europa de emigranţi refugiaţi asiatici, unul francez, L’Assemblée (Adunarea), de „cultură a protestului”, având episod central o manifestaţie maraton de 3 luni împotriva legislaţiei franceze a muncii în Place de la République din Paris, manifestaţie numită Nuit Debout(Noaptea pe poziţie), de unde inspiraţia de peste o jumătate de an a activiştilor de Ong români de a lansa în ianuarie 2017 lozinca-manifestaţie „Noaptea ca hoţii“, şi alte documentare asemănătoare, mai ales propagandistice, inclusiv împotriva clericilor islamici, precum un documentar german ce prezenta „zbuciumul“ unui „artist politic“ iranian pe acest subiect. Un alt documentar al festivalului era îndreptat împotriva celui de al treilea partid al Greciei, Zorii Aurii, considerat de către producători ca promotor al unei „ideologii toxice”, de extremă dreaptă. Un film israelian prezent la festival, la Bucureşti, s-a înscris şi el la categoria „cultura protestului“.
Documentarele au fost difuzate la Muzeul Ţăranului Român, mai ales, această instituţie a statului român fiind deja celebră prin difuzarea unor documentare şi filme artistice de promovare a relaţiilor homosexuale şi, implicit, a „drepturilor persoanelor LGBT“, acesta fiind unul din scopurile declarate şi ale fundaţiei Soros şi a tuturor celor afiliate ei.
Producătorul Ada Solomon și regizorul Radu Jude, premiați cu trofeul „Crystal Glove” la Festivalul Internațional de Film de la Karlovy Vary pentru filmul „Îmi este indiferent dacă în istorie vom intra ca barbari” în care românii sunt prezentați ca un popor de criminali, participanți la un așa-zis holocaust împotriva evreilor în timpul celui de-al doilea Război Mondial.
În această direcţie, a promovării imaginii minorităţilor sexuale, este angajată şi soţia lui Alexandru Solomon, Ada, producătoarea controversatului film artistic cu temă homosexuală „Poveste din Ferentari”, a cărui difuzare la Muzeul Ţăranului Român a făcut obiectul unor splendide proteste în februarie 2018, proteste creştine conduse de Adrian Grigoriu şi anti-soroşiste conduse de Mihai Tociu, persoane remarcabile, dar ignorate de media centrală, proteste difuzate şi la ştirile tv, când Alexandru Solomon a fost surprins (la stirile Pro Tv) cum se repezea să indice jandarmilor sau poliţiştilor pe care protestatari creştini sau „anti-sistem” să-i ridice şi să îi evacueze din sala de proiecţie a muzeului.
Ministrul propus pentru preluarea portofoliului de la Ministerul Muncii și Protecției Sociale, Victoria Violeta Alexandru, a primit miercuri aviz negativ din partea comisiilor reunite de specialitate ale Parlamentului, informează Agerpres.
Aceasta a primit din partea parlamentarilor 22 de voturi pentru, 29 de voturi împotrivă și o abținere.
Violeta Alexandru a declarat în cadrul audierilor de la comisii, că își propune ca în mandatul său de ministru al Muncii să încurajeze munca și a negat faptul că PNL va tăia pensii și salarii. „Nu tăiem pensii și salarii, aș vrea să pun punct avalanșei de informații pe această temă. Sunt un om responsabil, nu fac afirmații pentru a avea un câștig politic, o spun cu toată fermitatea, suntem responsabili de ceea ce spunem și oamenii trebuie să știe de la noi că ne angajăm să nu tăiem și salarii”, a precizat ministrul desemnat al Muncii. Violeta Alexandru a menționat că își propune aducerea la alb a contractelor de muncă la negru, respectiv la gri.
Violeta Alexandru, consilera liderului PNL Ludovic Orban, a fost aleasă în această vară președinte al organizației liberalilor bucureșteni.
În 2015, în Cabinetul Cioloș, ea a ocupat postul de ministru delegat pentru Consultare Publică și Dialog Social. A fost director al ONG-ului Institutul pentru Politici Publice (IPP), care a făcut parte din rețeaua Open Society a lui George Soroș.
În 2016, la parada gay din București, Violeta Alexandru a fost unul dintre participanți la marșul homosexualilor, declarând că, din poziția sa, susține ”libertatea de a putea fi deschis cu ceea ce ești și echipa guvernamentală e pentru aceasta”. „Vă doresc să fiți respectați. Sunt foarte fericită să fiu alături de voi și să simt și în echipa guvernamentală aceeași dorința de a fi liberi, să spui ce simți și cum simți si ceea ce vrei să faci”, le transmitea ea participanților la marș.
Despre modul în care Violeta Alexandru a trecut de la activismul civic la business, ActiveNews a scris :
Pentru că marile spirite se întâlnesc întotdeauna, susținătorii înflăcărați ai societății multisexual dezvoltate se adună, de fiecare dată când sună goarna, sub stindardul curcubeului.
La 25 iunie a.c., din mijlocul Gay Pride, deputatul Remus Cernea posta pe pagina sa de facebook fotografia de mai sus, alături de explicația: „Moment istoric astăzi la Marșul Diversității! Este pentru prima dată când un ministru în Guvernul României participă la un astfel de eveniment! În fotografie sunt alături de doamna Victoria-Violeta Alexandru, Ministrul pentru Consultare Publică si Dialog Civic. În 2012, când eram Consilier de Stat în Cancelaria Primului Ministru am participat de asemenea, la Marșul Diversității dar funcția deținută atunci echivala cu cea a unui Secretar de Stat. Acum a fost prezent un ministru, ceea ce reprezintă un mare pas înainte!”, se bucura Cernea, care încheia postarea cu un emoticon zâmbăreț.
Cine este Victoria-Violeta Alexandru, ministru în Guvernul Cioloș, cea care, prin prezența ei la Gay Pride, a ajutat comunitatea LGBT să facă „un mare pas înainte”?
Consilier la Cotroceni, și apoi studentă la „parti”
Victoria-Violeta Alexandru, fostă Bau înainte de căsătorie, s-a născut la 11 noiembrie 1975, în București. Ȋn perioada 1994 – 1997, ea a lucrat pentru Asociația Pro Democrația, unde a coordonat activitatea de comunicare publică și relația cu presa.
Ȋn 1997, domnișoara Bau a fost numită consilier în cadrul Departamentului de Comunicări Internaționale și Relații cu Românii de Pretutindeni din Administrația Prezidențială. Promovarea domnișoarei Bau a făcut parte din seria de recompense acordate de președintele Emil Constantinescu tuturor celor care i-au stat alături în campania electorală. La Cotroceni, Violeta Bau se ocupa de partea de comunicare a departamentului pentru „Românii de Pretutindeni”. Nu știm ce succese a înregistrat ea ca și consilier prezidențial, ele nefiind considerate notabile și pentru autobiografia sa. Ȋn anul 2005 însă, referindu-se la alți consilieri, Violeta Bau declara public, din poziția de director al IPP, că „actul de consiliere e înțeles greșit. Ei sunt fie oameni apropiați, fie din aceeași zonă politică și îndeplinesc sarcini cotidiene sau de relații cu presa.”
Ȋn 1999, la vârsta de 24 de ani, Violeta Alexandru a devenit studentă a Facultății de Științe Politice din cadrul Universității Creștine Dimitrie Cantemir. Dar și director executiv al Asociației Pro Democrația, funcție pe care a deținut-o până în 2001.
Institutul pentru Politici Publice i-a mulțumit lui Dragnea
Ȋn martie 2000, în Republica Moldova apărea Institutul de Politici Publice, fondat, conform datelor publice de pe site-ul oficial , cu sprijinul Fundaței Soros Moldova și al Centrului Euro-Atlantic din Moldova.
Un an mai târziu, în mai 2001, la instanțele din România era depusă cererea de înregistrare a Asociației „Institutul pentru Politici Publice”, ce avea drept scop „elaborarea și îmbunătățirea politicilor publice în România”. Consiliul director al asociației era format din Constantin Ionescu, Ionel Popescu, Anca Ghinea, Gabriela Delia Chiorean, Elena Simona Tănăsescu, Magdalena Felicia Anghel. Numărul de înregistrare al asociației în Registrul Național era 1676/A/2001.
Conform CV-ului său, Alexandru (fostă Bau) Violeta a deținut funcția de director/membru fondator al Institutului pentru Politici Publice (IPP) încă din 2001. Ȋn acel an, la doar câteva luni de la înființare, IPP lansa studiul „Migrația politică în administrația locală la un an de la alegerile locale 2000”, studiu „realizat din resurse proprii, pentru Asociația Pro Democrația”. Ȋn finalul acestui studiu se preciza că „Institutul pentru Politici Publice (IPP) este un think thank înregistrat ca organizație neguvernamentală în 2001, în contextul lipsei inițiativei comunitare în aria politicilor publice. (…) IPP furnizează constant date și rapoarte partenerului său strategic, Asociația Pro Democrația (APD) și nu numai”.
La rându-i, APD a furnizat către IPP resurse umane și nu numai. Tot în 2001, IPP realiza studiul „Bugetele locale între teorie și practică, „la comanda Asociației Pro Democrația în cadrul proiectului Administrare eficientă prin participare publică, finanțat de German Marshall Fund of The United States”. Ȋn prefața acestui studiu, IPP mulțumea unor „reprezentanți ai administrației publice locale cu care am discutat și ale căror informații ne-au fost de un real folos (…), Florentin Pandele – Primar Comuna Voluntari, Nicolae Liviu Dragnea – Președintele Consiliului Județean Teleorman”.
O adevărată rețea de persoane extrem de influente care au lucrat coordonat sau care au beneficiat de activitățile pe care le finanțează miliardarul George Soros fac parte, astăzi, din cercul zero de încredere al Palatului Cotroceni, în perspectiva alegerilor prezidențiale din România și a bătăliei care se dă, zilele acestea, pentru instalarea unui guvern al liberalilor.
Consilieri prezidențiali, foști consilieri prezidențiali, numiți, recent, ca judecători la Curtea Constituțională, un șef al celui mai important serviciu secret intern, precum și un prim-ministru desemnat au avut și unii încă au legături cu rețeaua de ONG-uri finanțate de Soros. Toate aceste forțe sunt concentrate acum într-o singură direcție: Guvernul lui Iohannis care să-i organizeze acestuia alegerile, în vederea realegerii pentru un nou mandat. Pe lângă persoanele fizice care sunt legate între ele de această apartenență la organizațiile miliardarului, mai există și o zonă de presă coordonată de unul dintre directorii zonali ai unui ONG de investigații implicat în mod direct în încercarea de punere sub acuzare a președintelui american Donald Trump.
Structura multi-instituțională care, așa cum se vede, coordonează, în subterane, campania electorală atipică pentru alegerile prezidențiale din 2019 de la București și care are legătură directă inclusiv cu eforturile de a instala, în mod artificial, un Guvern PNL, în ciuda faptului că liberalii numără, astăzi, în Parlamentul României, doar 96 de membri, este împânzită în mai multe funcții oficiale, la nivel înalt, interconectată de ani buni. “Jurnalul” prezintă, pe scurt, această schemă.
Sandra Pralong, fondatoarea ONG-urilor lui Soros în România, consilier la Cotroceni
Sandra Pralong, un nume cu rezonanță, mai ales în rândul societății civile, este, începând cu decembrie 2014, consilier prezidențial, consilier de stat la Administrația Prezidențială și conduce Departamentul pentru Relația cu Românii din Afara Granițelor, Este primul și cel mai important colaborator al controversatului miliardar George Soros în România, înființând, în numele acestuia, în anii ’90, Fundația Soros România, devenită, ulterior, Fundația pentru o Societate Deschisă.
În anul 1998, Sandra Pralong a ocupat, de asemenea, funcția de consilier prezidențial al fostului președinte al României, Emil Constantinescu, fiind responsabilă pentru comunicarea internațională și coordonarea politicilor către românii din afara țării. Atunci, Sandra Pralong a avut-o în subordine directă pe Violeta Alexandru, fost ministru pentru Dialog Social în cadrul Guvernului Cioloș, actual președinte al PNL București și propusă de către Ludovic Orban să devină ministru al Muncii. La Violeta Alexandru vom reveni mai jos.
Sandra Pralong este fondatorul și ex-managing partner al Grupului Synergy Communications București, conducând această entitate între anii 2000 și 2004. Entitatea se ocupă cu punerea bazelor unui serviciu de consultanță pentru a consilia organizații internaționale și corporații în managementul strategic al comunicării, reputație și PR. Printre clienți s-a aflat și USAID (Agenția Statelor Unite pentru Dezvoltare Internațională), care, potrivit Judicial Watch, a demarat “Open Government Partnership”, o inițiativă sprijinită de Soros’s Open Society Foundation România. În urma unui proces din SUA, au fost scoase la lumină documente cu privire la modul în care fonduri ale Agenției USAID au fost scurse către fundațiile finanțate de Soros, în 2016 și 2017, în vederea susținerii unei campanii pentru reforma justiției realizate de Guvernul Albaniei, iar aceeași sursă susține că mecanisme similare au fost realizate în România și Ungaria.
Violeta Alexandru, din aceeași rețea, propusă ministru în Guvernul PNL
Violeta Alexandru, despre care am precizat, deja, că a lucrat cu Sandra Pralong la Administrația Prezidențială, pe vremea președintelui Emil Constantinescu, a devenit, în 2001, licențiată în științe politice la SNSPA. În perioada 2004 – 2006, ea a urmat cursuri masterale în Afaceri Internaționale și Managementul Conflictelor, tot la SNSPA, iar în perioada 1994 – 1997 a fost coordonator de relații publice la Pro Democrația, un ONG finanțat de George Soros prin Fundația Soros. Violeta Alexandru a fost chiar director executiv la Asociația Pro Democrația, până în anul 2001.
Între 2001 și noiembrie 2015, Violeta Alexandru a ocupat funcția de director și de membru fondator al Institutului pentru Politici Publice, un alt ONG care face parte din rețeaua lui George Soros. De remarcat este faptul că, dintre membrii boardului IPP a făcut parte, pe lângă Violeta Alexandru, și un alt actual consilier prezidențial al lui Klaus Iohannis, care coordonează chiar Departamentul Securității Naționale și este director al Oficiului de Informații Integrate din Administrația Prezidențială. Este vorba despre Constantin Dudu Ionescu.
Mai mult, din boardul IPP, alături de Violeta Alexandru și de Constantin Dudu Ionescu, a mai făcut parte și celebra Elena Simina Tănăsescu, fost consilier prezidențial pe probleme juridice al lui Klaus Iohannis și pe care, în primăvara acestui an, Iohannis a numit-o, prin proprie inițiativă, în funcția de judecător la Curtea Constituțională.
Violeta Alexandru este, așadar, un membru cu acte al organizațiilor finanțate de Soros care, în 2016, a fost introdus în Guvernul României, sub prim-ministeriatul lui Dacian Cioloș, ocupând funcția de ministru pentru Dialog Social. În prezent, Violeta Alexandru a fost transferată la PNL, unde, prin voința lui Ludovic Orban, a fost pusă la conducerea Organizației de București și nominalizată, la sfârșitul săptămânii trecute, de același Ludovic Orban, să ocupe în guvernul lui Iohannis funcția de ministru al Muncii.
Șeful SRI, apropiat al Fundației Soros
Actualul director civil al Serviciului Român de Informații, Eduard Hellvig, numit de Iohannis, pe 19 februarie 2015, și votat de Parlament pe 2 martie 2015, i-a fost subaltern colegului de ONG soroșist al Violetei Alexandru, Constantin Dudu Ionescu. Mai exact, în perioada 1999-2000, pe când Violeta Alexandru era subalterna Sandei Pralong la Cotroceni, Hellvig era consilierul lui Dudu Ionescu la Ministerul de Interne.
Eduard Hellvig a lucrat îndeaproape cu rețeaua lui George Soros din România încă de pe băncile facultății. În 1997, când actualul director al SRI urma cursurile universitare la Facultatea de Științe Politice și Administrație Publică din cadrul Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, a obținut o bursă din partea Fundației Soros pentru proiectul “Cine guvernează sau cine deține puterea în România?”. Conform unor surse avizate, Eduard Hellvig a coordonat, în anul 1996, filiala Cluj a Fundației Soros.
În anul 1999, Eduard Hellvig a urmat cursurile Școlii de Vară a Centrului de Studii Post-Comuniste a Universității Maryland College Park, cu sprijinul Fundației Soros, iar în anul 2009 și-a dat doctoratul în științe politice la SNSPA, adică acolo unde s-a școlit și Violeta Alexandru.
Ludovic Orban, instruit în SUA de USAID
Când vorbim despre legături cu Soros, nu îl putem omite pe însuși Ludovic Orban, “uns” președinte al PNL și cel mai fervent susținător al lui Klaus Iohannis, cel pe care șeful statului în funcție l-a utilizat drept unealtă perfectă cu ajutorul căreia a dărâmat Guvernul Dăncilă și pe care, în data de 15 octombre, l-a desemnat în funcția de prim-ministru însărcinat să alcătuiască un guvern monocolor care să-i organizeze alegerile prezidențiale.
Interesant este că și Ludovic Orban a urmat studii post-universitare la SNSPA, în anul 1993. Însă, cu un an înainte, în 1992, a participat la un program internațional de instruire denumit “Cunoașterea sistemului politic și electoral american”, realizat de Agenția de Informații a Statelor Unite (USAID) și finanțat de George Soros. Orban a obținut, atunci, diploma “Arkansas Traveler”, care i-a fost înmânată de către Bill Clinton, care ocupa, la acel moment, funcția de guvernator al statului Arkansas. Clinton a fost președinte al SUA, iar soția sa, Hillary, a ocupat funcția de secretar în Administrația Obama și a candidat la alegerile prezidențiale precedente, fiind susținută de întreaga rețea controlată de Soros împotriva lui Donald Trump.
Ludovic Orban mai are însă o calitate esențială prin intermediul căreia este legat ombilical de Palatul Cotroceni. Fratele său, Leonard Orban, este consilier prezidențial al lui Klaus Iohannis și conduce Departamentul de Afaceri Europene al Administrației Prezidențiale.
Iohannis, propus membru într-un Consiliu controlat de miliardar
Din aceeași rețea, dar ca beneficiar asumat, face parte și președintele României în funcție, Klaus Werner Iohannis, un susținător necondiționat al politicilor Bruxellesului, sprijinitor al mișcării #rezist și al protestelor antiguvernamentale din perioada 2017-2018 din Piața Victoriei, organizate de ONG-urile finanațate de Soros. Iohannis a susținut-o, în tandem cu aceleași ONG-uri ale lui Soros, pe Laura Codruța Kovesi și a pus umărul activ la “ungerea” acesteia în funcția de procuror-șef al EPPO.
Iohannis aplaudă politicile PPE, care se intersectează perfect cu agenda miliardarului George Soros în privința statelor din estul Europei. Iar în 2015, după tragedia de la Colectiv, s-a consultat cu toate ONG-urile finanțate de Soros pentru a-l numi pe Dacian Cioloș în funcția de prim-ministru. Guvernul tehnocrat instalat atunci, la Palatul Victoria, era “plin” de persoane care făceau parte din rețeaua Soros.
În noiembrie 2016, presa a dezvăluit faptul că președintele în funcție al României era, la acel moment, membru în organismul numit European Council of Foreign Relations, respectiv un think-tank finanțat de același miliardar controversat George Soros. Iohannis este singurul președinte de țară care avea calitatea de membru în această organizație, în ciuda faptului că prevederile Constituției României interzic ca, în timpul mandatului, președintele să îndeplinească o altă funcție publică sau privată. Numele lui Klaus Iohannis apărea pe lista membrilor acestei organizații alături de cel al lui Daniel Daianu, Monica Macovei, Alina Mungiu Pippidi și Ion Sturza.
Iohannis a recunoscut că a fost “ofertat” să facă parte din acel “club”, însă a infirmat că s-ar fi aflat în stare de incompatibilitate. “Într-adevăr, mi s-a propus să fiu membru al acelui consiliu și am spus că sunt bucuros și că îmi doresc acest lucru, dar după încheierea mandatului de președinte”, spunea Iohannis. În schimb, Daniel Daianu a subliniat, la vremea respectivă, că este imposibil să figurezi cu numele pe acea listă, dacă nu ești membru al consiliului. La scurt timp după această dezvăluire, numele lui Iohannis a dispărut de pe lista membrilor.
De remarcat este faptul că, pe lista membrilor, din partea Ungariei, dar și a SUA, figurează numele lui George Soros, fondator și conducător al Open Society Foundation, dar și al fiului acestuia, Alexander Soros, director al Open Society Foundation.
Operațiunea “Barna”, OCCRP și scandalul de la vârful SUA
O altă conexiune, de această dată mediatică, dintre Soros, Palatul Cotroceni și alegerile prezidențiale din România și nu numai, o reprezintă portalul de investigații Rise Project, care, practic, l-a “înmuiat” pe principalul contracandidat al lui Klaus Iohannis de pe așa-zisa parte de dreapta a eșichierului politic în alegerile prezidențiale. Rise Project a publicat celebra investigație referitoare la posibilele fraude cu fonduri europene pe care le-a derulat, în urmă cu câțiva ani, compania de consultanță a actualului lider USR, Dan Barna.
Dezvăluirea, care conține date reale de o gravitate evidentă, a fost detonată odată cu începerea campaniei electorale prezidențiale și în condițiile în care USR nu prea ar fi avut chef să voteze în Parlament pentru instalarea Guvernului Orban. Barna a fost “răzgâdit” după ce DLAF și DNA au deschis dosare de cercetare pe marginea aspectelor semnalate de Rise Project.
Aflăm însă că unul dintre coordonatorii Rise Project este Paul Radu, care este și director executiv al Organized Crime and Corruption Reporting Project (OCCRP) – România, o filială a OCCRP, structură de jurnalism de investigații – ONG – finanțat de George Soros prin Open Society Institute, alături de USAID, despre care am făcut referire mai sus, în care este, de asemenea, implicat George Soros.
Ei bine, OCCRP se află în spatele campaniei mediatice din Statele Unite care a întocmit un raport împotriva președintelui american Donald Trump (adversar declarat al lui George Soros), în legătură cu așa-zisa intervenție a liderului de la Washington pe lângă președintele ucrainean, pentru a-l convinge pe acesta din urmă să dispună investigarea fiului contracandidatului său Joe Biden. Scopul operațiunii este suspendarea lui Trump, punerea sa sub acuzare și scoaterea actualului președinte din cursa prezidențială.
Consilierul prezidențial pentru Diasporă, primul colaborator al lui Soros în România. Ex-subalterna acesteia, propusă ministru în Guvernul Orban. Aceasta a lucrat pentru IPP – ONG sorosist, alături de alt consilier prezidențial, care coordonează Departamentul Securității Națonale, dar și de un actual judecător CCR
Premierul desemnat, frate al unui alt consilier prezidențial, a primit, în 1992, o diplomă din partea lui Bill Clinton, în cadrul unui proiect finanțat de Soros. Iar șeful SRI în funcție a fost bursier Soros și a coordonat o filială a organizației acestuia din Cluj-Napoca
Mihai Sora a fost cu Ana Pauker iar acum, la varsta de 103 ani, este cu #rezist:
Si nu-i nimic de mirare in toata treaba asta. Dar asta o pot intelege doar cei ce stiu ce-i aia stanga. Iar acestia sunt extrem de putini. Restul, doar spun ca stiu, dar, de fapt, habar nu au si asta este extrem de grav, caci fiara rosie, ce parea ca a primit o rana de moarte la finalul anilor ’80, si-a revenit si a pornit sa inghita intreg Pamantul, Romania fiind o victima aproape sigura.
De aceea am scris randurile de mai jos, in incercarea de a mai aprinde oarece beculete, macar in mintea catorva.
I. Definitia STANGII
Comunism, socialism, social democratie. Cuvintele acestea le-au auzit aproape toti. Mai putini insa stiu care le este in mod real doctrina iar si mai putini stiu ca nu doar acestea apartin stangii, pentru ca majoritatea nu stie ce-i aia stanga.
Ma voi stradui, deci, sa definesc acesta stanga, in termeni cat mai simpli, folosind cat mai putine fraze:
Cine vrea globalism, e de stanga.
La fel, cine vrea Guvern Mondial.
Cine striga impotriva nationalismului.
Cine vrea avort.
Cine vrea homosexualitate.
Cine vrea al treilea gen.
Cine vrea eutanasie.
Feminismul.
Cine spune “copiii vostri sunt ai nostri” si inventeaza tot soiul de motive pentru rapirea copiilor din familie si plasarea lor in sistem.
Cine vrea desfiintarea proprietatii.
Cine vrea desfiintarea familiei, inclusiv prin redefinirea notiunii.
Cine vrea ecumenism total.
Cine e anticrestin, ateu sau new age.
Cine vrea Big Brother, internetul obiectelor si disparitia banilor cash.
Toti acestia sunt de stanga. Orice individ, organizatie, partid sau miscare care promoveaza si doar una dintre cele insirate mai sus, este de stanga. Degeaba spui ca avortul si homosexualitatea nu sunt bune, insa vrei Guvern Mondial, precum Sanhedrinul, de exemplu:
Tot de stanga se cheama ca esti. E ca in cazul ereziei si crestinismului. Se cheama erezie (si nu crestinism) deoarece are o forma exterioara de crestinism, insa a schimbat ceva. Dar acel ceva este este suficient ca sa strice tot, caci este ceva esential si face ca erezia sa fie o uraciune.
Asa si in cazul stangii. Pentru ca un partid, de exemplu, sa fie de stanga, este suficient sa promoveze doar o singura stricaciune din toate cele ale stangii. Iar ce este de stanga este al diavolului iar cei ce-i fac voia diavolului vor sta la Judecata de Obste tot in … stanga (Sfânta Evanghelie după Matei, Capitolul 25):
Când va veni Fiul Omului întru slava Sa, şi toţi sfinţii îngeri cu El, atunci va şedea pe tronul slavei Sale.
Şi se vor aduna înaintea Lui toate neamurile şi-i va despărţi pe unii de alţii, precum desparte păstorul oile de capre.
Şi va pune oile de-a dreapta Sa, iar caprele de-a stânga.
Sigur, nu toate partidele sunt atat de subtile. Bolsevismul, de exemplu, le-a avut cam pe toate din doctrina stangii:
Doctrina stangii este fix aceeasi cu cea a Noii Ordini Mondiale a Ordinului Illuminati, de acum peste 200 de ani, ordin cladit pe banii lui Rothschild („Scut Roșu” în germana veche):
Inclusiv culoarea rosie. Pentru ca stanga este creatia illuminati.
Si fiind o unealta, va ajunge acolo unde vor creatorii sai: la Guvernul Mondial si la instaurarea antihristului.
CAZUL ROMANIEI
De cativa ani, cea mai uzitata lozinca este “PSD – ciuma rosie”. Din pacate insa, in tara noastra, nu doar PSD este de stanga…
III. Preambul
George Soros a venit în România imediat după Revoluție, in ianuarie 1990. „Am venit cu primul avion civil care a aterizat la București“, povestea el într-un interviul pe care i l-a luat jurnalistul Robert Turcescu.
Agenda fundatiile sale sunt de tip open – deschise, adica anti ortodoxie, anti nationalism si tot tacamul ce deriva de aici. Ca atare, si membrii societatii civile create de acesta au lucrat si lucreaza cu foarte multa harnicie in aceste directii. Din randurile sale fac parte puzderie de intelectuali, oameni politici, consilieri si fondatori de ONG-uri mai mici.
Evreul George Soros nu lucreaza doar in Romania, ci si pe plan international. Cele mai cunoscute fundatii infiintate de el sunt cele pentru o Societate Deschisa. Iar banii nu sunt putini: 32 miliarde de dolari incepand cu 1984 si provin din averea sa personala castigata pe pietele financiare. Cum de a castigat el atat de usor atat de multi bani? Evident, pentru ca stapanii finantelor l-au lasat s-o faca. Si l-au lasat tocmai pentru ca foloseste banii unde trebuie, tot astfel cum si strabunii lor i-au dat sume colosale evreului Leon Trotsky pentru finantarea Revolutiei Bolsevice.
IV. CRONOLOGIE PE SCURT:
In 2012 evreul Mark Gitenstein (ambasadorul SUA la Bucuresti) declara ca ambasade vestice au finantat 140 000 de „restarteri”, adica agenti ai schimbarii pe internet:
La 9 februarie 2012, presedintele Traian Basescu il desemneaza drept prim-ministru.
Klaus Iohannis
In 2014 castiga alegerile iar din 21 decembrie acelasi an ocupă funcția de președinte al României.
USR
Uniunea Salvați România continuă la nivel național proiectul politic al partidului Uniunea Salvați Bucureștiul (USB), înființat pe 1 iulie 2015.
Incendiul de la Colectiv
A avut loc în noaptea de vineri 30 octombrie 2015.
Dacian Ciolos
A deținut funcția de prim-ministru al României din noiembrie 2015 până în ianuarie 2017.
PLUS
Partidul Libertate, Unitate și Solidaritate (abreviat PLUS) este un partid politic înființat la 26 octombrie 2018, al cărui președinte este Dacian Cioloș.
Alianta USR PLUS
Alianța 2020 USR PLUS este o alianță electorală înființată la 2 februarie 2019 între partidele USR și PLUS.
#rezist
Miscarea rezist din Romania este parte a miscarii internationale resist, ambele fara date oficiale de infiintare.
DETALII:
V. Mihai Răzvan Ungureanu
La 9 februarie 2012, presedintele Traian Basescu il desemneaza drept prim-ministru. Va detine aceasta functie pana la 7 mai 2012.
In trecut, la data de 26 noiembrie 2007, acelasi Traian Băsescu înaintase Parlamentului propunerea de numire a lui Mihai Răzvan Ungureanu (nascut in 1968) în funcția de director al Serviciului de Informații Externe.
Alte informatii interesante din biografia sa:
În anul 1993 Mihai Răzvan Ungureanu a susținut masteratul în Studii Ebraice la Oxford Centre for Hebrew and Jewish Studies din cadrul Universității Oxford.
Este membru al board-ului științific al Fundației Soros pentru o Societate Deschisă, Iași – București (1996-1998)
Este membru al European Association for Jewish Studies din Oxford, Marea Britanie (din 1997).
Este Senior Fellow al Oxford Centre for Jewish and Hebrew Studies, St. Cross College, University of Oxford, Marea Britanie (din 1998).
După mandatul său de premier, Ungureanu a fondat Inițiativa Civică de Centru-Dreapta (ICCD), o organizație non-guvernamentală, care-și propune unirea tuturor forțelor de dreapta. Printre fondatorii ICCD, sunt și doi membri PDL, anume Monica Macovei și Cristian Preda. Ungureanu a devenit președintele noii platforme. El a vorbit despre o alianță electorală de dreapta, la care să participe PDL, PNR, PNȚCD și FCD.
În septembrie 2012, Ungureanu s-a înscris în partidul Forța Civică. El a candidat la președinția partidului, funcție în care a fost ales la 7 septembrie 2012. A alipit partidul la Alianța România Dreaptă (ARD), formată din PDL și PNȚCD. De asemenea, a aplicat Forța Civică la Partidul Popular European (PPE), purtând discuții cu liderii partidelor membre și cu organizația centrală a organizației europene. După alegerile parlamentare din 2012, ARD s-a dizolvat. În martie 2013, Forța Civică și PNȚCD au reînființat Alianța Dreptate și Adevăr.
În luna iulie a anului 2014, Partidul Forța Civică al lui Mihai Răzvan Ungureanu a decis să fuzioneze prin absorbție cu PDL. În aceste condiții, Ungureanu devenea prim-vicepreședintele PDL. În luna noiembrie, după alegerile prezidențiale, Alianța Creștin Liberală formată din PNL și PDL a fost desființată, iar cele două partide s-au unit într-un singur partid, numit PNL. Astfel, după multe negocieri și fuziuni, Mihai Răzvan Ungureanu a revenit în PNL.
După caștigarea alegerilor din 16 noiembrie 2014, Klaus Iohannis a devenit la 21 decembrie 2014 președintele României. La 29 decembrie 2014, Mihai Răzvan Ungureanu este numit consilier personal al președintelui Klaus Iohannis.
S-a remarcat prin reamenajarea parcurilor orașului și demararea lucrărilor de reabilitare a centrului istoric. A adaptat sistemul de semaforizare al orașului Sibiu la noua tehnologie LED. Totodată a dezvoltat securitatea populației prin promovarea și dezvoltarea serviciilor Poliției Locale.
BUCURESTI (MEDIAFAX) „Sibiu-Capitală Culturală Europeană 2007”, eveniment a cărui organizare a costat 50 milioane de euro, se va închide oficial de Ziua Naţională a României. Statutul de Capitală Europeană a reuşit să atragă un milion de turişti, dar nu a ajutat Sibiul să intre pe Lista patrimoniului mondial UNESCO. Sibiul a fost desemnat, în 27 mai 2004, în urma votului final al Consiliului de Miniştri ai Culturii din Uniunea Europeană, drept Capitală Culturală Europeană pentru anul 2007, titlu pe care l-a împărţit cu Luxemburg. Tema aleasă de Sibiu/Hermannstadt pentru programul „Sibiu 2007” şi-a propus să prezinte profilul multicultural al acestui oraş vechi de opt secole, sub deviza „City of Culture – City of Cultures”. Considerat de mulţi „prima campanie de imagine reală” a României şi „cel mai amplu program cultural” organizat în România, „Sibiu – Capitală Culturală Europeană 2007” a înghiţit de la bugetul de stat o sumă de 50 de milioane de euro, pentru lucrări de reabilitare (circa 40 de faţade ale clădirilor şi ganguri din Sibiu), achiziţia de echipamente (cortul Pavilion 2007, două scene şi gradene, un pian Steinway), reabilitare mai multor lăcaşuri de cult, organizarea de proiecte culturale, promovarea programului, reabilitarea aeroportului din Sibiu. „Aceasta este suma totală, investită de Ministerul Culturi şi Cultelor şi de autorităţile de la Sibiu pentru Capitala Culturală Europeană”, a declarat pentru MEDIAFAX Sergiu Nistor, comisarul guvernamental al programului „Sibiu-Capitală Culturală Europeană 2007”. Capitala Culturală Europeană a fost un prilej pentru derularea la Sibiu, în acest an, a circa 220 de proiecte, la care, potrivit estimărilor autorităţilor locale, au ajuns circa un milion de turişti. Cele mai mari evenimente din cadrul „Sibiu 2007” au fost, de departe, Adunarea Ecumenică Europeană, deschisă de preşedintele Băsescu, concertele susţinute de Opera de Stat din Viena şi Scala din Milano, Festivalul Internaţional de Teatru „Radu Stanca”, Festivalul de rock „Artmania”, dar şi „Sibiu.Dans. Festival”. Nu au lipsit din programul Capitalei Culturale nici recitalurile lui Goran Bregovici şi Julio Iglesias. (Material de Madalina Cerban)
Si a trait el linistit asa, nestiut de mai nimeni in afara de sibieni, pana prin 2009, cand ne trezim ca-i propus premier de catre PNL dar si de … PSD, PC și UDMR. Ocazie cu care se afla ca:
Nu iese atunci premier, fiind scos probabil de papusari doar cat sa se obisnuiasca romanii cu figura lui. Se intoarce deci in Sibiu si iar mai sta linistit, dar deja oleaca mai cunoscut. Pana in 2014.
Sa discutam acum oleaca de episodul Crin Antonescu.
Pe vremea aia Crin figura a fi pe cai mari, aproape sigur viitor presedinte al Romaniei candidand din partea USL si multi s-au intrebat ce i-a venit lui Niels? Ei bine, consider ca nu gresesc presupunand acum ca deja stia ce se va intampla. Caci la scurta vreme Crin Antonescu se sinucide politic, lasandu-i locul lui Johannis, PNL rupe USL si face ACL cu … PDL. Apoi PDL dispare ocupand PNL-ul si-l baga la inaintare pe neamt, care mai apoi devine presedintele Romaniei.
Sa ne amintim si cum au decurs alegerile prezidentiale din 2014. Primul tur a fost la 2 noiembrie. La al doilea tur, din 16 noiembrie, s-au calificat premierul în funcție, Victor Ponta (Alianța PSD–UNPR–PC), cu 40,44% din voturi, respectiv Klaus Iohannis, cu 30,37%. Deci Ponta intra ca favorit, cu 10 procente mai mult.
In ziua turului doi, in predica rostita, Patriarhul Daniel spunea: “In istoria poporului roman, ca raspuns la rugaciunile sale pentru a dobandi libertatea si unitatea nationala, adesea Dumnezeu a lucrat chiar si prin oameni straini de neamul nostru”, iar batalia la urne era déjà cu mult mai stransa, exit-poll-urile aratandu-i la egalitate sau pe Iohannis doar cu un pic peste 50% iar pe Ponta doar cu un pic sub 50%. Sau chiar viceversa…
Cei ce hotarasera ca neamtul trebuie sa castige au considerat insa ca este mult prea la limita, asa ca a intrat in actiune strada. De exemplu, conform Ziare com din 16 Noiembrie 2014, ora 20:46:
Peste 1.000 de manifestanti, care cer prelungirea scrutinului pentru romanii din diaspora, se indreapta spre sediul Guvernului, unii dintre ei spunand ca vor sa ajunga apoi la sediul PSD, la ora 21.00, cand se asteapta ca premieul Victor Ponta sa fie acolo.
Si astfel, dupa inchiderea urnelor, Iohannis obtinea 54,43% din opțiuni iar Ponta doar 45,56%. Adica neamtul adauga inca aproape 25% la ceea ce avusese initial.
Pentru a intelege si mai bine cum stau lucrurile, trebuie amintit si de faptul ca evreul mason Adrian Thiess s-a ocupat cu supravegherea din umbră a campaniei lui Klaus Iohannis. Detalii despre el gasiti la:
Neamtul n-a fost insa pus la Cotroceni pentru a hotari ceva, ci pentru a executa intocmai si la timp ordinele papusarilor, transmise catre el prin consilierii sai din societatea civila creata de George Soros.
Biserica Ortodoxa Romana este o tumoare de pe corpul social al tarii. Comportamentul ei in campania electorala a socat prin intensitate, insa nu a fost o noutate. Intre noi fie vorba, dragi prelati, a te face frate de cruce electorala cu un partid de stanga inseamna a prea curvi (dezlegat). Asemenea struto-camile concepute in prag de alegeri numai pe meleagurile noastre se pot naste.
Actuala BOR trebuie asadar combatuta cu aceeasi intensitate cu care se combate coruptia, nerespectarea drepturilor constitutionale si pradarea banului public. Parazitarea mintii e mai grava decat cea a buzunarului. Profesorul din Buzau, Emil Moise (ce nume frumos!), care a invins binomul Stat-BOR si le-a dat in cap cu legea la Curtea Constitutionala e un exemplu de urmat. Parinti-votanti de Romanie Normala la aceste alegeri, retrageti-va copiii de la actualele ore de religie din scoli. Tineri ai acestei tari, urmariti si denuntati manevrele financiare, fiscale si inlesinirile de tot felul acordate bisericilor nu in schimbul vreunui loc in Rai, ci a unor marsave foloase Pamantesti. Preafericitilor, din doua una: ori va va bate Dumnezeu ori va va lua Dracu’, daca o tineti tot asa! Ma veti intreba ce m-a apucat sa asez Biserica pe lista cu plagile Romaniei? Ganditi-va la milioanele de minti infestate si veti intelege o buna parte din dezastrul de astazi. Vrem spitale, nu catedrale, suna un bun slogan.
CNA este echvalentul laic al BOR. Daca exista o lupta care trebuie dusa in Romania urmatorilor ani, aceea este legata de curatarea spatiului media. CNA trebuie sa devina un DNA al audiovizualului. Nu Reporters sans frontieressau alte ONG-uri din afara vor putea schimba felul in care arata peisajul televiziunilor din tara. Jandarmul CNA va trebui restructurat din temelii ca sa devina pavaza impotriva manipularii si dezinformarii, la fel cum justitia e stavila impotriva coruptiei directe. Doar noi putem propune si impune prin presiune constanta schimbarea legii de functionare si organizarea institutiei dupa regulile elementare ale lumii civilizate. Antena 3 de astazi trebie sa primeasca la nivelul sanctiunilor ceea ce a primit patronul ei in justitie. Cu greu putem cuantifica Binele indus in societate prin resetarea televiziunilor. Miza e uriasa!
Ar mai fi multe: directia Vest, respectarea valorilor, alegerea graului de neghina, combaterea nationalismului optuz, boicotarea activa a initaitivelor care spala pe creier populatia, promovarea intensa a succesului sanatos din orice domeniu… si ma opresc.
[…]
Pe de alta parte, intrusii din zona ortodoxa traditionalista si anti sistem isi faceau si ei treaba. De exemplu, iata ce scria in articolul Victoria bunului-simț, începutul unei revoluții din 17 noiembrie 2017, de pe blogul lui Claudiu Tarziu:
Dar, atenție, victoria lui Iohannis este doar începutul unei revolutii autentice, in sensul restaurării în făgașul firesc a întregii societăți românești. Depinde de noi, de generația noastră, a decrețeilor, mai ales, să ducem la bun sfîrșit această revoluție.
Ca sa intelegem de ce gandeste Claudiu Tarziu astfel, sa ne amintim ce spunea intr-o emisiune a realizatorului Razvan Bucuroiu:
Eu personal nu cred in teoria conspiratiei, in sensul ca nu cred in existenta unei grupari atotputernice, atotcunoscatoare si atothotaratoare care urmeaza un plan perfect. Cred mai degraba in momentele de convergenta a intereselor unor forte economice si militare care pot modifica harta si viata lumii.
Nu cred ca se va instala vreodata un guvern mondial unic peste o lume de sclavi.
In octombrie 2015, Sandra Pralong, consilierul presedintelui Romaniei, Klaus Iohannis, spunea apasat că oamenii adevărați nu au nevoie de religie, pentru că aceasta ar forma „docili, adică obedienți, timorați, asistați și slugarnici”:
„Nu cred că predarea religiei este treaba şcolii, ci a familiei şi/sau a Bisericii. Religia înseamnă dogmă, iar dogma împarte oamenii în „buni” (cei care cred ca noi) şi „răi” (cei care cred în alte dogme), or, asta este exact ceea ce şcoala nu trebuie să facă! Mai ales într-o lume globală şi multiculturală, şcoala nu trebuie să împartă oamenii în tabere, în funcţie de religie sau crez, etnie, rasă sau de alte atribute care nu ţin de caracterul omului, ci, dimpotrivă, şcoala trebuie să formeze caracterul! Ce fel de caracter? Aici intervine politicul: vrem o naţie de oameni liberi care gîndesc independent, sînt autonomi, creativi şi întreprinzători, sau, dimpotrivă, vrem oameni docili, adică obedienţi, timoraţi, asistaţi şi slugarnici, pe care să-i putem controla?
Pentru a forma oameni adevăraţi, şcoala nu are nevoie de religie, ci de acele valori care modelează spiritul, iar acestea sînt valori universale, care transcend o anume religie şi sînt comune tuturor”
Sandra Pralong (nume complet, Sandra Marilyn Andreea Budiș) este un autor, politolog și activist civic. Emigrată din România în timpul regimului comunist, s-a întors după Revoluția din 1989 pentru a înființa așezământul român al Fundației Soros pentru o societate deschisă:
Si ma opresc aici, nu voi trecere in revista toti consilierii, caci mai sunt multe de scris despre multe alte personaje si evenimente importante.
VIII. Colectiv
Incendiul din clubul Colectiv a avut loc în noaptea de vineri 30 octombrie 2015, în incinta unui club situat în Sectorul 4 din București într-o fostă hală a fabricii Pionierul. Incendiul s-a declanșat în timpul unui concert gratuit al trupei Goodbye to Gravity, cu ocazia lansării unui nou album, numit „Mantras of War”. Au decedat un număr de 64 de persoane.
Sunt multe intrebari referitoare la acest incendiu.
A fost un accident sau o mana criminala? In al doilea caz, locul a fost ales special? Sa fie denumirea? Apoi, se stie ca acolo prestau formatii rock sataniste:
Pe cand inca mai erau carati raniti la spitale, apare Raed Arafat si traseaza linia directoare: s-a interesat si a constatat ca clubul nu era in regula cu avizele si alte hartogarii. Chiar asta sa fi fost treaba lui in acele momente?
Si strict pe linia asta s-a mers de atunci. Care linie evident ca a suportat dezvoltari: autoritati corupte, ne-am saturat de politicieni.
La scurta vreme, tinerii frumosi si liberi de pe facebook pare ca se mobilizeaza si ies pe strazi in “Marsuri ale Tacerii”:
In cazul incendiului de la “Colectiv” ce s-ar dori? Pare ca o revolutie. Cum? Prin facebook. Ceva asemanator primaverii arabe. Care sa fie papusarii? Aceiasi ca de fiecare data. Maestrii ingineriilor sociale. Poate chiar asociatiile marca George Soros. Evident, ca de obicei, majoritatea celor ce-au iesit pe strada habar nu au de toate acestea.
Observam insa ca asta nu e tot.
Explozie satanista pe internet, mass-media si strazi
„Vrem spitale, nu catedrale”. Este doar unul dintre mesajele afişate duminică de oamenii care au mărşăluit în tăcere pe străzile din centrul Bucureştiului. Peste flori şi lumânări, domneşte liniştea asurzitoare a indignării. În urma celor 30 rămâne o realitate care-ţi îngheaţă sângele-n vene: o ţară în care numărul spitalelor este mult depăşit de cel al bisericilor şi catedralelor, o Românie în care se ridică mall după mall şi din care pleacă anual mii de medici. Pentru un salariu mai bun, pentru condiţii umane, pentru demnitate. O ţară în care unii încă preferă să se roage în loc să doneze sânge, în care oamenii aruncă vina în spatele mortului pentru că s-a nimerit ca o tragedie să aibă loc în seara de Halloween, la concertul unei trupe care cânta melodia The Day We Die.
Mii de tălpi au călcat duminică în acelaşi ritm şi au ajuns până pe urmele paşilor celor care vineri seara au ieşit în oraş doar pentru un concert. Pentru toţi intrarea a fost liberă. Pe unii, ieşirea i-a costat viaţa. De toate vârstele, îmbrăcaţi în haine piele, cu bărbi lungi şi dese sau cu ochelari de soare, peste 10.000 de oameni au fost astăzi un singur spirit. Spiritul #colectiv.
În Piaţa Universităţii, bucureştenii au început să se adune cu aproape o oră înainte. Printre primii care au apărut au fost câţiva tineri care purtau în mâini o pancartă mare, pe care scrie apăsat: „18.000 de biserici. 425 de spitale. Şi stăm şi ne uităm la fraţii noştri cum mor pe trotuare…”. În jurul lor e rumoare. Oamenii citesc mesajul, iar unii dau din cap aprobator. Andrei e cam cel mai matur dintre ei. Toţi vorbesc, însă, ca nişte oameni mari, oftează din când în când şi privesc dincolo de cei din faţa lor.
„Aia era o dărâmătură, o boschetăreală, a căzut tavanul, a luat foc lumea, nu s-au folosit extinctoarele. Au rupt băieţii uşa să mai iasă unul peste altul, dar eu cred că au murit mai mulţi decât se zice. În primul rând, ambulanţa a venit după o jumate de oră, nu după 10 minute, cum s-a tot spus, eu aşa ştiu. S-au spart geamuri, lumea plângea acolo, oamenii cereau apă. A sărit mai multă lume, au sărit oameni care n-aveau nicio treabă cu locul, niciodată, oameni care ascultă manele, de exemplu. Dar ei au sărit şi au intrat acolo în gazele alea şi şi-au riscat viaţa”, spune înverşunat băiatul. La 21 de ani, a pierdut prieteni în Colectiv, are amici care sunt încă dispăruţi şi vrea să arate realitatea aşa cum e, să spună tot ce-a văzut. Revolta îl gâtuie şi, din când în când, zice că nu mai vrea să vorbească. Apoi îşi aduce aminte de-ai lui, prieteni de care nu se mai ştie nimic, oameni rămaşi singuri de care nu mai are cine să se ocupe, şi izbucneşte din nou.
„Da, am încredere, am încredere în săracii medici, dar dacă n-au bani, ce să facă şi ei? Nu se investeşte în învăţământul de specialitate, nu se investeşte în spitale. Se fac biserici şi catedrale. Am venit şi cu un mesaj. E ceva de genul, aveţi grijă la accidente, că avem multe biserici şi niciun spital. Eu n-am nimic cu nicio biserică, să creadă lumea în ce vrea. Dar să se facă şi pe alte părţi, să se facă şi spitale. Doar de la Unirii până aici am dat de patru biserici”, încheie Andrei.
„Nu cred că s-ar arunca toată lumea să aibă semne pentru alţi oameni”
Cu o cutie de carton în braţe, alţi puşti se agită pentru prietenii lor. Nicole şi Alex Şerban sunt alţi doi adolescenţi pentru care scăparea stă în donarea de sânge şi în colecta pe care o fac pe stradă prietenii lor. „Suntem colectiv” scrie pe cutia îmbrăcată în coală albă de hârtie. Nicole abia s-a trezit din comă, iar Alex nu este deocamdată conştient. În spital mai este şi o altă prietenă de-a lor, Cătălina Dinu. „A fost călcată în picioare, dar acum nu e în stare foarte gravă. Are un picior rupt sau paralizat, din câte am înţeles”, spun amicii fetei.
Despre izbucnirea incendiului, acelaşi şir apocaliptic de întâmplări: „Incendiul a pornit de la artificii, aşa ştim şi noi. Au fost două pe scenă şi două puse în lateral, au sărit scântei la burete, s-a aprins buretele ăla imediat, iar în 30 de secunde tot tavanul, care era din lemn, a căzut. Era o singură uşă, cealaltă din spate era cu lanţuri blocată, au încercat s-o spargă, am înţeles că au spart uşa, dar s-au călcat în picioare. Spuneau toţi că au călcat peste cadavre la propriu ca să poată să scape”, declară Alexandra Dimitrescu, 17 ani.
Ce-i mai ţine să nu se prăbuşească e speranţa. Încrederea pe care o au în medici păleşte, însă, în faţa dezamăgirii pe care o simţi în glasul lor atunci când îşi amintesc ce mult contează donaţiile oamenilor. „La spital am înţeles că au nevoie de grefă de piele, la sânge am înţeles că ajunge, deocamdată. În schimb, nu ştiu ce să zic de grefele de piele, pentru că nu cred că s-ar arunca toată lumea să aibă semne pentru alţi oameni. Nu cred, din păcate asta e”, adaugă Alexandra.
Fata speră, totuşi, ca oamenii să continue să doneze, să-i ajute şi în zilele următoare pe cei a căror viaţă curge prin venele lor. Starea critică a atâtor oameni e o problemă imensă, dar catastrofe de proporţii imense pot apărea oricând. „Sunt mulţi în stare critică, dar, dacă medicii nu pot să facă faţă pentru 150 de tineri, dacă se întâmplă, Doamne fereşte, altceva, ce se întâmplă atunci? Doar un singur bloc are 150 de locatari”, se întreabă adolescenta.
„În loc să facă 100 de mall-uri şi biserici, ar trebui să facă mai multe spitale”
Din spatele ei, alţi tineri sunt revoltaţi. Dau vina pe patron pentru incoştienţă, pe investiţiile fără cap făcute de statul român, pe obiceiurile şpăgare care fac să se ducă de râpă orice urmă de normalitate: „Toţi sunt pe şpagă, pe nimeni nu interesează viaţa altcuiva, decât dacă ai bani pe mână. Aşa a fost mereu. În loc să facă 100 de mall-uri şi biserici, ar trebui să facă mai multe spitale.”. În mai puţin de 20 de ani, puştii par să ştie bine cum se mişcă lumea în jurul lor. Şi mai multe despre incendiul de la Colectiv ştie un băiat care stă mai în spate. Retras, evită să-i privească în ochi pe cei din jur. Poate pentru că vede împăienjenit din cauza lacrimilor care stau să îi curgă pe obraji. A fost acolo. A văzut primele flăcări şi a avut norocul ca spaima să-i trezească simţurile în loc să i le paralizeze. Era lângă uşă şi a scăpat. O secundă mai mult şi ar fi devenit încă un nume pe cutia de donaţii.
Mulţi dintre cei strânşi în Piaţa Universităţii n-au fost, însă, în club. Mulţi nu pot decât să-şi închipuie cum a fost, să-şi facă scenarii, să aducă un omagiu. Nici Robert n-a fost vineri seara în Colectiv. Dar ştie oameni care au mers la distracţie şi au ieşit afară pe tărgi. „A zis că s-au aprins stâlpii cu burete de la artificii, erau din alea mici, de tort. Apoi, imediat, totul a luat foc. Uşa era cam de un metru, cât să iasă un om odată, cum să iasă 400 de oameni grămadă pe o uşă aşa de mică?”, spune bărbatul de 35 de ani. N-a mai auzit niciodată de aşa tragedie şi vrea neapărat să depună nişte flori pentru cei ce nu mai sunt. Despre medici, numai de bine. A auzit că au tot ce le trebuie, că sunt pregătiţi cu materiale şi cu sânge, ba chiar că preşedintele însuşi dă dispoziţii pentru ca lucrurile să fie gestionate cum trebuie. De la distanţă, e mulţumit de doctori. E încrezător şi zice că sunt la spitale cele mai bune echipe, oameni cu suflet. N-au cum să nu-i salveze.
Minuni, însă, nu pot face. Şi nici măcar slujbele din multele biserici ale ţării nu pot alina acum chinuile celor care se zbat între viaţă şi moarte pe patul de spital. Între mir şi morfină, raţiunea alege întotdeauna a doua variantă. Din această perspectivă, realitatea românească apare, totuşi, mult mai puţin logică. 42 de biserici la un singur spital. Doamne-ajută!
Iar bani pentru sanatate nu avem pentru ca avem biserici? Nu cumva de fapt lipsa banilor trebuie cautata in contracte de autostrazi fantoma precum cel cu Bechtel? Si nu cumva despre lipsa banilor trebuie intrebati papusarii marionetelor de la Guvern, ce au transformat programatic tara asta intr-o colonie?
În România sunt 18.300 de biserici şi doar 425de spitale.
Românii care vor trece prin Piaţa Constituţiei pot afla de pe aceste panouri că în România sunt 18.300 de biserici şi doar 4.700 de şcoli generale şi 425 de spitale.”În România, în ultimii 15 ani, s-a inaugurat câte o biserica nouă la fiecare două zile, nota de plată fiind achitată, într-o măsură semnificativă, de bugetul de stat sau de către bugetele locale. În România, în aceeaşi perioadă, din cauza unui buget insuficient alocat Ministerului Educaţiei, s-au desfiinţat peste 21.000 de unităţi de învăţămînt – echivalent cu dispariţia a patru şcoli în fiecare zi a fiecărui an!”, se arată într-un comunicat la ASUR.
Pana acum sunt peste 18 000 de semnaturi.
Iata si primul comentariu:
“Daca Dumnezeu exista va trebui sa ma implore sa-l iert.”
„Scrie te rog un comentariu aici daca in capul tau încuiat cu cheia eventual pierdută undeva in peștera din care te tragi, consideri ca rock-ul a fost motivul tragediei din #colectiv iar eu ulterior o sa stiu sa-ti dau unfriend ca sa-mi curat si eu lista de prieteni.”
Doamne,vad tot felul de postari in legatura cu explozia dintr-un club din Bucuresti si raman socat. Oameni buni,in loc sa va para rau de toti oamenii raniti,familiile lor si cei care au murit,voi comentati „ce cautau aia de 15 ani in club?” ..”aia de seama cu tata ce cautau acolo?”..”da-i dracu,ce sa le fac eu?” . Baii,nu aveti pic de suflet,oameni de cacat ce sunteti,putea fi oricare din noi acolo . Si mai ales cei din Bucuresti,in loc sa comentati atat,duceti-va sa donati sange,PUTETI SALVA UN OM ! Nu pot sa cred de ce fel de oameni suntem inconjurati. Rusine sa va fie tuturor care aveti chef de baza pe seama unor oameni care se zbat intre viata si moarte. RUSINE !!
„Mă gândesc, așa, dacă ce s-a întâmplat azi noapte s-ar fi întâmplat într-un alt oraș. Mai mic, gen Cluj, Timișoara…dacă spitalele de urgență din București au ajuns la capacitate maximă, ce s-ar fi întâmplat altundeva?
Din câte știu, preoții nu au făcut cursuri de prim ajutor, iar bisericile nu au aparatura medicală necesară…iar serviciile secrete nu pot prevesti astfel de situații, oricâte ar fi ele și oricâți angajați ar avea.
Exceptând discursul anti-corupție (faptul că Statul permite ca unele localuri sau spații să poată funcționa mai puțin legal și/sau fără cele necesare în caz de urgență, iar patronii sunt dispuși să nu facă anumite lucruri, ca să iasă mai ieftin și cu un profit mai mare), discursul sistemului educațional și sănătate vs. biserici, catedrale și bani pentru serviciile secrete, armată, etc., trebuie dus la un alt nivel.
***
De asemenea, să începem să luăm în calcul și pe acei oameni, care sunt niște fundamentaliști ortodocși (sau catolici, greco-catolici, etc.) care cred că astfel de evenimente se întâmplă din cauza unor sărbători importate din alte țări, din cauza păgânismului, lui Satana, etc. Ei sunt o masă de manevră care poate fi folosită, la nevoie, de către BOR și Stat împotriva modernizării unor sfere importante din viața socială, politică, culturală…”
„Aruncați Biblia! „Sfinții” noștri știu mai bine. Dumnezeul ala iubitor e mort. Acum avem unul care arde tinerii în cluburi neortodoxe.
Cum poți să spui că „așa le trebuie dacă ascultă de-alea sataniste”? Cum poți să scoți țap ispășitor un grup de tineri care ieșise în oraș să se distreze? Cum poți, în 2015, să ai păreri de Evul Mediu?
Sunt ateu, dar am citit biblia de mai multe ori pentru a putea fi în stare să vă dau cu ea de cap când habar nu aveți ce te învață, dar bateți din gură că Iisus e răzbunătorul suprem.
De la Ozana Barabancea la alte persoane de doi bani, vocile astea ar trebui stinse, nu viețile unor tineri. E inadmisibil să arunci cu pietre, în astfel de clipe sau în oricare altă situație. Dumnezeu nu pedepsește. Dumnezeu nu ucide. Sau?
Vedeți-vă voi de mântuirea voastră și lăsați-ne pe noi să trăim în pace.
Religia a ucis deja prea mult. De câți morți mai e nevoie să arătăm că dumnezeu iubește pacea și viața?”
„E horror ! M-am contrazis si eu cu cateva persoane care spun ca muzica e de vina !
Ma supara destul tragedia asta dar cand ii mai aud pe oamenii astia … ma ia cu frisoane cand ma gandesc ca urmatoarea generatie va fi la fel ca generatille anilor 70′ -80′ . Lipsite de rationament . emoticon frown trist”
„Parca cu cat is mai „crestini” cu atat is pierd mai mult din umanitate, nu pot sa inteleg cat de batut in cap trebuie sa fi cineva sa dea vina pe Halloween si „Devil Music” dupa un asa eveniment, dar sa nu aiba nici o problema sa se tarasca pe jos sa linga cadavre, mumii si oase. It just fucking sad…..”
E plin internetul. E explozie. Iar faptul ca si pe un cont de facebook atat de mic au dat navala, dovedeste indubitabil ca nu-i vorba doar despre niste rockeri obisnuiti ci mai ales despre echipe intregi de baieti cu treaba care stiu cum sa foloseasca internetul. Cam dupa modelul asta:
Si din nefericire are efect. Iata si comentariul lui Gabriel M. postat la acelasi articol:
Sunt din ce in ce mai porniti impotriva Bisericii Ortodoxe. Sunt din ce in ce mai agresivi.
In jurul meu constat ca din ce in ce mai multi prieteni/ rude prind ura pe biserica si pe religia Ortodoxa. e atat de trist ca parca iti pierzi curajul sa mai vorbesti cu ei.
…Simti ca efectiv nu te mai aud si nu te mai inteleg deloc. Vorbesti ca la pereti cu ei.
Si nu e singurul care a observant treaba asta.
Ca atare nu putem exclude ipoteza:
La “Colectiv” ar putea fi vorba despre o ucidere ritualica in masa, urmata de o actiune bine inchegata a mass-media si a postacilor pe internet pentru declansarea unei adevarate revolutii de factura satanista avand ca tinte clasa politica sacrificabila si mai ales ortodocsii …
Cele de mai sus le postam, deci, pe 03.11.2015.
Asadar, la finalul lui 2015, dupa Colectiv, ce strigau tinerii frumosi si liberi ce navalisera pe strazi? Exact ceea ce se indicase in 2014:
“Vrem spitale, nu catedrale, suna un bun slogan.”
IX. Dacian Ciolos
Efectul incendiul de la Colectiv nu s-a limitat insa la o razmerita satanista pe facebook si pe strazi.
– Pe 30 octombrie a fost teribilul incendiu de la “Colectiv”.
– Imediat Guvernul decide 3 zile de doliu national.
In laboratoarele facebook se pregateste revolta. Revolta ajunge in strada. Inginerie sociala marca Soros. Aceeasi inginerie care l-a propulsat in functia de presedinte si pe Klaus Joahnnis.
Strada striga de toate, nimic insa din ceea ce conteaza:
Sa nu uitam, consilierii fiind cureaua de transmisie intre societatile lui George Soros si presedintele marioneta. Care societate civila invitata la Cotroceni se afla tot sub patronajul lui George Soros:
Si ce i-a cerut societatea asta civila presedintelui Klaus Johannis? Intre altele: întărirea DNA şi a Parchetelor prin oferirea posibilităţii tehnice de a efectua interceptări, pentru a nu ma depinde de tehnica SRI; dizolvarea comisiilor SRI şi SIE;
Sa revenim insa oleaca la “societatea civila”. In afara „Guvernului de tehnocraţi”, a mai apărut atunci în spaţiul public o struţo-cămilă intitulată „INIŢIATIVA ROMÂNIA”, care grupa vreo 20 de ONG-uri diverse iar Sandra Pralog (de care am amintit mai sus, la consilierii lui Klaus Iohannis) era omul de legatura cu acestea. Iata ce putem citi la „Iniţiativa România” vrea să fie emanaţia „Străzii” de pe site-ul Cotidianul din 21.11.2015:
La întîlnirea de la Cotroceni, „Iniţiativa România” a fost reprezentată de CLAUDIA POSTELNICESCU, o avocată care scrie aproape zilnic pe site-ul contributors.ro, despre care ştim doar că este un proiect al „Asociaţiei Societatea Online”, înfiinţată în 2011, cu sediul în Rm. Vâlcea, în care semnează constant Vladimir Tismăneanu, Gabriel Liiceanu, Andrei Pleşu.
Deşi nu apare pe lista de iniţiatori ai acestei noi mişcări, Roxana Dascăluare un rol important, ea fiind cea care se ocupa de realtiile cu presa fiind şi o apropiată de Cristina Guseth.
Prima oară, „Iniţiativa România” a apărut sub acest nume în 4 noiembrie 2015, a doua zi a manifestaţiilor din Piaţa Universităţii, adică exact în ziua demisiei Guvernului Ponta, cu un Comunicat scris în grabă, în care spune cine este şi ce-şi doreşte să devină: „Inițiativa România este o mișcare civică care (sic!) își propune coagularea cetățenilor și a societății civile în București. Scopul acesteia (sic!) este identificarea resurselor care, pe termen mediu și lung, vor reprezenta o alternativă la clasa politică actualăîn administrația publică locală și națională”.
„Prima ţintă”, scrie în acest Comunicat, este Bucureştiul, însă chiar de atunci se insinua intenţia de a înlocui clasa politică: „Demisia Guvernului Ponta nu este decât o minimă reparație morală, dar nu absolvă și nu schimbă clasa politică. Pe mormanul de victime se cațără aceiași politicieni borfași care ne-au furat și care, astăzi, miros și a moarte. Singura lor competență dovedită zilele acestea: cea de cioclu care numără morții. Nicio urmă de empatie, de regret, de jenă sau de căință.Să nu-i lăsăm să ne păcălească!Demisia Guvernului va fi doar o rotire de cadre. Viața nu mai poate merge înainte ca până acum: odată cu suferința și viața furată a tinerilor din Colectiv,a venit și apusul elitei politice a ultimilor 25 de ani”.
Totul pare a fi fost gîndit încă de atunci sub această formulă care să coaguleze societatea civilă într-o formulă care să reprezinte „o alternativă la clasa politică actuală”, cum se scrie în acest Program politic redactat în a doua zi a manifestaţiilor Colectiv!
„DOMNULE PREŞEDINTE KLAUS IOHANNIS, VĂ MULŢIMIM PENTRU INVITAŢIE. VENIM!”
În ziua de 6 noiembrie, „Iniţiativa România”, de care, fireşte, nu auzise nimeni pînă atunci, primeşte de la Cotroceni invitaţia de a participa la negocierile politice pentru formarea noului Guvern şi redactează chiar oScrisoare către preşedintele Klaus Iohannis, în care anunţă: „Domnule Președinte Klaus Iohannis, Vă mulțumim pentru invitație. Venim! Și ceea ce am scris mai jos vă vom spune și dumneavoastră”.
Textul scrisorii este foarte interesant, fiind parcă emanat din dorinţa ascunsă a lui Klaus Iohannis de a trimite acasă întreaga clasă politică:„Discuțiile publice febrile pentru formarea noului Guvern arată că liderii partidelor și-au pierdut complet auzul: domnilor, nu v-am cerut ca VOI să faceți un nou Guvern, v-am cerut să plecați acasă. Vă mai spunem o dată: plecați! Nimeni nu a cerut desființarea partidelor, nimeni nu a cerut desființarea Parlamentului. Tot ce am cerut este ca voi să plecați acasă”.
În această Scrisoare, după ultimatumul dat clasei politice, „Iniţiativa România” îşi trădează rădăcinile, precizînd cine se află în spatele ei:„Inițiativa România sprijină fără rezerve propunerile scrisorii deschise inițiate de Expert Forum(EFOR), Centrul Român pentru Politici Europene (CRPE), Grupul pentru Dialog Social (GDS), Asociaţia Română pentru Cultură, Educaţie şi Normalitate (ARCEN) șiAsociația Pro Infrastructură”!
În acest fel se explică de unde ştia Klaus Iohannis de existenţa „Iniţiativei România”, căci, în spatele ei, după cum se vede, sînt vechii clienţi ai Sandrei Pralong, noua lui consilieră prezidenţială, din vremea cînd îi finanţa pe băsişti:
– EXPERT FORUM, condusă de Cristina Guseth, care a devenit apoi propunerea ridicolă pentru funcţia de Ministru al Justiţiei
– Centrul Român pentru Politici Europene, în al cărui Comitet director îl întîlnim pe Cristian Ghinea, editorialist la „Dilema veche” a lui Pleşu, care a lucrat şi în „Societatea Academică Română”, „Centrul pentru Jurnalism Independent”, „APADOR – CH” şi „Freedom House”!
– Grupul pentru Dialog Social (GDS), despre a cărui orientare nu mai este nevoie să spunem nimic, fiind binecunoscut de ani de zile.
CLAUDIA POSTELNICESCU: „PREŞEDINTELE NE-A SPUS SĂ NE FACEM PARTID”
După întîlnirea de la Cotroceni din 7 noiembrie cu Preşedintele, Claudia Postelnicescu, lidera „Iniţiativei România”, a acordat un interviu pentruziare.com, rezumat apoi pe site-ul „Iniţiativei…”. Ea spune cu seninătate că nu ştie cum de a fost selectată să participe la acea întîlnire, dar devoalează ceva care are bătaie lungă: „A doua opţiune [a Preşedintelui, n.n.] este ca oamenii ieşiţi în stradă, cei din societatea civilă sau cei care doresc să schimbe ceva să îşi facă partide, să se implice în politică”. La insistenţa reporterului, Claudia Postelnicescu adaugă: „Dînsul crede că de acolo, din stradă, ar trebui să apară viitori lideri sau viitori oameni politici”.
Este cît se poate de clar că intenţia preşedintelui Klaus Iohannis este aceea de a forma un nou partid cu ajutorul acestor ONG-uri de pe lista Sandrei Pralong. Se pare, deci, că nu-i mai ajunge „Guvernul Meu”, ci vrea acum şi„Partidul Meu”, cu care să se prezinte la viitoarele alegeri parlamentare, iar nucleul este cît se poate de clar dezvăluit în aceste declaraţii: aceste ONG-uri care să se revendice din protestul străzii!
În acest interviu, Claudia Postelnicescu, cu o naivitate superbă spune ceva fundamental despre „Iniţiativa România”:
„Acum două zile ne-am înfiinţat, da. Suntem un grup, ne ştim de cîtva timp şi dorim să schimbăm ceva. Am monitorizat campanii electorale şi în stradă am tot ieşit. Am discutat diverse propuneri între noi şi am zis ‘Hai, să facem asta!’. Noi vrem să vină şi alţii alături de această Iniţiativă, să punem cumva pe o platformă comună tot ce reflectă strada şi societatea civilă acum. Şi de acolo să se degaje oameni care vor să meargă mai departe în politică, de exemplu, la alegerile locale de anul viitor sau la parlamentare”.
Superb, superb! Deci s-au înfiinţat de două zile, iar Preşedinţia ştia de ei şi i-a invitat să negocieze formarea noului guvern al României? Nu vi se pare că există cineva care ne ia de proşti pe toţi?
GREII BĂSIŞTI S-AU ALĂTURAT „INIŢIATIVEI ROMÂNIA”. DIN ÎNTÎMPLARE SAU AŞA ERA PLANUL?
La doar 2 zile de la întîlnirea de la Cotroceni, „Iniţiativa România” îi scrie din nou lui Klaus Iohannis, cerîndu-i să impună noului Premier criterii de imunitate pentru politicieni (deşi legile le fac chiar politicienii, în Parlament!), dar şi să-şi asume „demararea unui proces de consultare cât mai amplă cu cetățenii și cu organizațiile neguvernamentale”. De data aceasta,Scrisoarea către preşedintele Klaus Iohannis este semnată de următoarele ONG-uri:
– Initiaţiva România
– Freedom House
– Expert Forum
– Centrul pentru Jurnalism Independent (CJI)
– Institutul pentru Politici Publice (IPP)
– Societatea Academică din România (SAR )
– Centrul Roman de Politici Europene (CRPE)
– Fundaţia pentru Dezvoltarea Societăţii Civile (FDSC)
– Fundaţia Comunitară Bucureşti
– ActiveWatch
– Funky Citizens
– Asociatia Romana pentru Cultura, Educatie si Normalitate (ARCEN)
– Academia de Advocacy
– Agentia de Dezvoltare Comunitara Impreuna
– Asociatia ACCEPT
– Asociatia Nationala a Birourilor de Consiliere pentru Cetateni (ANBCC)
– Asociatia pentru Relatii Comunitare (ARC)
– Asociatia pro Democratia (APD)
– Asociatia Tura in Natura
– Centrul de Asistenta pentru Organizatii Neguvernamentale (CENTRAS)
– Centrul de Resurse pentru participare publica (CeRe)
– Centrul Parteneriat petru Egalitate (CPE)
– Centrul pentru Legislatie Nonprofit
– Civitas’99
– Confederatia CARITAS Romania
– Federatia Dizabnet – Reteaua Organizatiilor Furnizoare de Servicii in Domeniul Dizabilitatii
– Federatia Organizatiilor Neguvernamentale pentru Servicii Sociale (FONSS)
– Federatia VOLUM
– Fundatia Alaturi de Voi
– Fundatia EstuarFundatia pentru Parteneriat
– Fundatia Parteneriat pentru Actiune Comunitara si Transformare (PACT)
– Grupul pentru Democratie Participativa Plenum
– Militia Spirituala
– Romani Criss – Centrul Romilor pentru Interventie Sociala si Studii
– Salvati Copiii Romania
– TERRA Mileniul III
Aşa cum veţi vedea în analiza noastră, aceştia şi mulţi alţii sînt legaţi prin multiple fire atît de finanţări comune, mai exact din aceleaşi surse, cît şi de o trecere a lor dintr-un ONG în altul. Practic, în această „Iniţiativă România”, ei au au rolul decisiv, iar noul ONG nu are altă misiune decît de a-i transborda din barca lui Traian Băsescu în cea a lui Klaus Iohannis, într-un mod oarecum discret, sub acoperirea „Iniţiativei România”, astfel încît opinia publică să suporte mai uşor şocul! Cît timp Traian Băsescu era liderul lor spiritual, apăreau deseori împreună, după cum se vede şi în fotografia de mai jos:
NOUL MINISTER PENTRU CONSULTARE PUBLICĂ ESTE ŞEFA UNUIA DINTRE ONG-URILE PREFERATE LA COTROCENI
O asemenea operaţiune de amploare, aceea de a organiza nucleul unui viitor partid prezidenţial, care să fie perceput ca emanat din „Stradă”, nu putea fi lăsat la îndemîna oricui, fără să fie controlat, astfel încît în noul cabinet condus de Dacian Cioloş, s-a înfiinţat un nou minister:MINISTERUL PENTRU CONSULTARE PUBLICĂ ŞI DIALOG SOCIAL! Cine credeţi că îl va conduce?
Ei bine, noul ministru este chiar doamna din imaginea de mai sus:VICTORIA-VIOLETA ALEXANDRU, care este chiar preşedinta unuia dintre ONG-urile semnatare ale Scrisorii trimisă de „Iniţiativa României”, adică a„INSTITUTULUI PENTRU POLITICI PUBLICE”! Pe vremea cînd se numea VIOLETA BAU, doamna a fost preşedinta „Asociaţiei Pro Democraţia” după Cristian Pârvulescu.
Iată, deci, cu cît intrăm mai mult în analiză, tot planul lui Klaus Iohannis de a-şi face un nou partid şi de a-l legitima prin morţii de la Clubul „Colectiv” apare din ce în ce mai clar, avînd deja o structură care a scăpat pînă acum analiştilor politici şi opiniei publice:
– Sandra Pralong, consilier prezidenţial, şefa Fundaţiei SOROS, cea care a finanţat masiv aceste ONG
– VIOLETA ALEXANDRU,fosta BAU, actual Ministru pentru consultare publică, şefa „Institutului pentru Politici Publice”, semnatar pe lista „Iniţiativa României”!
Cu alte cuvinte, Klaus Iohannis are întreg controlul asupra acestui plan pentru înfiinţarea unui partid care să fie cu adevărat al său şi care deturnează, în acest fel, nu numai protestul „Străzii”, ci şi Tragedia de la Clubul„Colectiv”! Abia acum, capătă greutate acea nefericită exprimare a Preşedintelui: „Era nevoie să moară 50 de oameni ca Victor Ponta să-şi dea demisia!”
AMBASADELE AU FINANŢAT UNELE DINTRE ACESTE ONG-URI
Avînd în faţă tot acest tablou, precum şi datele care conturează Planul Secret al lui Klaus Iohannis de înfiinţare a „Partidului Meu”, cu ajutorul nemijlocit al ONG-urilor lui Traian Băsescu, să facem un zoom pe cele mai cunoscute dintre acestea.
– FREEDOM HOUSE. Director al acestui ONG este de-acum celebra CRISTINA GUSETH, propusă pentru funcţia de Ministru al Justiţiei, deşi nu are studii de drept, fiind inginer electronist! Din echipa sa face parte GELU TRANDAFIR, care a fostmembru CNA, propus de Traian Băsescu! Coordonator de proiect este Alexandru-Leonard POPESCU, care a activat şi la Societatea Academică Română (SAR), condusă de Alina Mungiu Pippidi, dar şi Constantin-Tudor BĂDILĂ, al cărui coordonator de masterat a fost băsistul Andrei Cornea. Din Freedom House face parte şi Alexandra POPESCU, care şi-a făcut stagiul la ICR-ul condus de HR Patapievici. Ca element de Cancan, pe site-ul „Freedom House” apare ca membru şi un motan adevărat, al cărui nume este Fritz!
Pe lista „FINANŢATORILOR” de la „Freedom House” găsim: Ambasada Franței în România, Ambasada Marii Britanii și a Irlandei de Nordîn România, Ambasada Regatului Olandei în România, Ambasada Statelor Unite ale Americii în România, American Cultural Center,Comisia Europeană, OLAF, şi chiar „U.S. Department of State”! Te şi sperii cînd citeşti aceste lucruri, neînţelegînd care era scopul finanţărilor la un asemenea nivel pentru un banal ONG! Ştie oare SIE ce servicii s-or fi făcut în schimbul acestor finanţări?
Tot la fel de ciudată este şi lista „Partenerilor Freedom House”: Ministerul Justiției, Ministerul Public, Uniunea Europeană, Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Generală Anticorupție (DNA), Institutul Naţional al Magistraturii, Consiliul Superior al Magistraturii, Autoritatea Naţională pentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor Publice (ANRMAP), Asociaţia Naţională a Specialiştilor în Achiziţii (ANSA), Agenţia Naţională pentru Integritate! Ce treabă au DNA, ANI, Ministerul Justiţiei, CSM sau ANRMAP şi celelalte instituţii ale statului în activitatea acestui ONG? Aproape că nu mai contează faptul că şi EuroActiv (site-ul unde un bulgar anunţa înainte cu 5 zile că Dacian Cioloş va fi noul Premier) şi Expert Forum (alt ONG, condus de Laura Ştefan, propusă iniţial şi ea ca Ministru al Justiţiei) sînt partenerii Freedom House.
– EXPERT FORUM. Numele cele mai cunoscute din conducerea acestui ONG sîntLAURA ŞTEFAN şi SORIN IONIŢĂ, ultimul fiind invitat la consultările de la Cotroceni. Pe lista FINAŢATORILOR întîlnim şi aici: Embassy of the United States in Romania, dar şi Embassy of the United States in Republic of Moldova, precum şi Embassy of Canada! Mai sînt finanţatori şi Comisia Europeană, European Anti-Fraud Office (OLAF), dar şiOpen Society Foundations, care nu este altceva decît Fundaţia SOROS!
– Centrul pentru Jurnalism Independent (CJI). Numele care conduc acest ONG sînt cvasinecunoscute, în afara directoarei Ioana Avădani de la Mediafax, dar lista partenerilor este foarte interesantă: Agentia de Monitorizare a Presei, care este condusă de Mircea Toma, (prezent la negocierile de la Cotroceni, care a scos vol. „Ghid juridic pentru ziarişti” împreună cu MONICA MACOVEI), Institutul Cultural Român (ICR), Open Society Institute New York şi Uniunea Europeană! Cînd trecem la listaFINANŢATORILOR, iarăşi ne doare capul: Ambasada Canadei, Ambasada Regatului Norvegiei, Ambasada Regatului Țărilor de Jos, Ambasada Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, Ambasada Republicii Federale Germania, Ambasada SUA! Alături de aceste ambasade, mai sînt Coca-Cola şi Cosmote.
– Institutul pentru Politici Publice (IPP). Deja am oferit cîteva date despre acest „institut”, el fiind condus de actualul Ministru pentru consultare publică şi dialog social, Violeta Alexandru, fostă Bau. Nu avem date despre finanţarea acestui ONG, deşi, pentru cineva care militează pentru transparenţă, ar fi trebuit să fie publicate pe site.
– Societatea Academică din România (SAR). Preşedinta SAR este Alina Mungiu Pippidi. Ani de zile, SAR a fost considerat, alături de ONG-ul Monicăi Macovei, susţinătorul regimului Băsescu, demarînd mai multe campanii publice folosite de apropiaţii fostului preşedinte împotriva adversarilor săi politici. Nu avem date oficiale despre finanţările SAR, dar cunoaştem lista fondatorilor, între care întîlnim nume ce ne pot explica orientarea acestui ONG: Andrei Pleşu, Gabriel Liiceanu, HR Patapievici, Andrei Cornea, Sorin Ioniţă (cel de la „Expert Forum”),Andrei Pippidi. La un moment dat, din motive pe care nu le cunoaştem, Alina Mungiu i-a dat afară din SAR pe Sorin Ioniţă, care a plecat la „Expert Forum”, şi pe Cristian Ghinea, care a plecat la „CRPE”. De atunci, Alina Mungiu a devenit foarte critică la adresa lui Traian Băsescu si nu este prea îngaduitoare nici cu Klaus Iohannis.
– Centrul Roman de Politici Europene (CRPE). În Consiliul director întîlnim nume pe care le găsim deseori în „Dilema veche” a lui Andrei Pleşu, avînd, deci, tutela spiritului băsist al patronului. De pildă, Ciprian Ciucu scrie în Dilema Veche, HotNews, Euractiv, Cristian Ghinea, editorialist la „Dilema veche”,a făcut parte din proiectele unor ONG-uri precum „Societatea Academică Română”, „Centrul pentru Jurnalism Independent”, „APADOR – CH” şi „Freedom House”!
– Fundaţia pentru Dezvoltarea Societăţii Civile (FDSC). Este un ONG mai puţin cunoscut, deşi acum vedem că este inclus în proiectul prezidenţial. Totuşi, în Comitetul director al FDSC întîlnim numele ziaristului Dan Turturică, redactor şef la „România liberă” în perioada cînd ziarul era considerat „oficiosul” lui Traian Băsescu şi al PDL!
– Fundaţia Comunitară Bucureşti. Numele ONG-ului ne-ar fi scăpat, dacă în board-ul fundaţiei nu am fi întîlnit-o pe Manuela Preoteasa, care, împreună cu soţul ei, Ionel Timbolski, au deţinut majoritatea acţiunilor de laHotNews! Tot ea era şi acţionar majoritar, împreună cu HotNews, laEurActiv, site-ul unde a fost lansată şi susţinută în 2012 teoria „loviturii de stat”!
– ActiveWatch. Preşedintele ONG-ului este Mircea Toma, cunoscut de pe vremea cînd era la revista „Caţavencu”. După preluarea revistei de către Sorin Ovidiu Vântu, Mircea Toma a activat în paralel şi în acest gen de ONG-uri băsiste, sub acoperirea preocupărilor pentru o presă independentă, care, în acest timp, a cam dsipărut! Mircea Toma conduce şi Agenţia de Monitorizare a Presei. Este tot un ONG apropiat de Monica Macovei.
La capătul acestei sumare analize a acestor ONG-uri care au populat nou înfiinţata „Iniţiativă România”, ne dăm seama că prin sistemul lor de relaţii construit în timp, prin notorietatea numelor care le conduc şi, mai ales, prin sistemul de finanţări, aceste ONG-uri reprezintă adevărata coloană vertebrală a „Iniţiativei…”! Este cît se poate de clar că, în perspectiva înfiinţării unui partid prezidenţial, liderii acestor ONG-uri vor dicta strategia, orientarea şi acţiunile concrete menite să creeze iluzia că „Iniţiativa România” ar fi emanată de „Stradă”! Rostul finanţărilor din partea acelor Ambasade despre care am vorbit mai sus apare ca fiind extrem de important, explicînd şi atitudinea oficialităţilor noastre faţă de acstea.
Aşa cum stau lucrurile în acest moment, putem anticipa că s-a declanşat deja una dintre cele mai mari manipulări a opiniei publice, în spatele căreia se află interese politice concrete! Faptul că acum se derulează o virulentă campanie împotriva partidelor şi a politicienilor nu face decît să confirme ipoteza că revendicările din prima zi a protestelor tinerilor, venite pe nemulţumirea lor faţă de reacţia autorităţilor în Cazul Colectiv, au fost deturnate spre acest obiectiv gîndit cu mult imp înainte! Se aştepta doar momentul potrivit pentru a fi pus în practică! El sa ivit odată cu Tragedia de la Colectiv.
Emanaţia aceasta dorită şi forţată a operaţiunii „INIŢIATIVA ROMÂNIA”ne aminteşte de prima mare operaţiune de manipulare de după Revoluţie, care a fost „FRONTUL SALVĂRII NAŢIONALE”, care, după acelaşi model, a acaparat dorinţele mulţimii adunate în stradă pentru căderea lui Ceauşescu şi s-a transformat în partid, fiind legitimat tot ca EMANAŢIE A STRĂZII, devenind, de asemenea, partidul prezidenţial al lui Ion Iliescu!
Ce este extrem de ciudat este faptul că în această operaţiune de fundamentare a partidului prezidenţial al lui Klaus Iohannis sînt folosite numele unor personaje cunoscute drept cele mai mari susţinătoare ale lui Traian Băsescu, care, se pare, abia aşteptau să li se ofere prilejul de a deveni iarăşi utile intereselor Puterii! PDL-ul lui Băsescu se pare că nu a corespuns aşteptărilor lui Klaus Iohannis nici măcar sub forma Noului PNL.
Toată această încrengătură de băsişti implicaţi în „Iniţiativa România” ne arată de ce Klaus Iohannis nu s-a delimitat niciodată de Traian Băsescu şi de oamenii acestuia.
Dupa cum aminteam la inceputul acestui lung articol, PLUS (Partidul Libertate, Unitate și Solidaritate) este un partid politic înființat la 26 octombrie 2018, al cărui președinte este Dacian Cioloș iar Alianța 2020 USR PLUS este o alianță electorală înființată la 2 februarie 2019 între partidele USR și PLUS. Asadar, daca vrem sa stim cum va fi in timpul guvernarii lor, este suficient sa ne amintim cum a fost in Guvernarea Ciolos, a asa numitului “guvern de tehnocrati”.
De exemplu, Anca Dragu Paliu, ministrul finantelor, care avea cam 150 000 000 lei vechi pe luna, declara:
“Cred ca un pas important al omenirii va fi cel al renuntarii la proprietate. Cand nu vor mai exista teritorii care sa apartina unui om, trib, neam sau corporatie, vom reusi sa convietuim armonios pe planeta Pamant. Eu am incredere ca acest lucru se va intampla in timpul vietii mele.
Aș desființa agricultura și nu aș domestici animalele. Cred că am fi oameni mult mai buni dacă, în calitate de descendenți ai vânătorilor și culegătorilor, nu am avea proprietăți și am trăi în grupuri în loc de cupluri.”
Iar Dacian Ciolos raspundea:
“Oana-Maria Bogdan este genul de femeie de care politica romaneasca are nevoie”
„Iniţiativa România” şi „Fundaţia Friedrich Naumann” au organizat la sfîrşitul săptămînii trecute la Predeal o întîlnire a unor ONG-uri în vederea constituirii unei platforme politice comune, adică faza de dinaintea creării unui partid. Între VIP-uri, Nicuşor Dan, preşedintele USB, şi Vlad Alexandrescu, fostul ministru al Culturii şi fost candidat al Partidului „Forţa Civică” al lui Mihai Răzvan Ungureanu!
Această întîlnire l-a avut în centrul atenţiei pe Nicuşor Dan, care, după alegerile din Bucureşti, a anunţat că va transforma partidul local „Uniunea Salvaţi Bucureştiul” în partidul naţional „Uniunea Salvaţi România”. Întrucît acest proces este greoi, Nicuşor Dan a anunţat deja că strategia sa cuprinde atragerea unor forţe locale provenite din „societatea civilă” şi formaţiuni politice mărunte care au participat la ultimele alegeri. Exact acest lucru s-a întîmplat la întîlnirea de la Predeal din 25-26 iunie 2016.
Oarecum surprinzătoare a fost prezenţa la această întîlnire a lui Vlad Alexandrescu, demis recent din funcţia de ministru al Culturii. Pe fondul relaţiei tensionate dintre preşedintele ţării şi şeful SIE, legătura lui Alexandrescu cu MRU şi prezenţa lui pe listele partidului „Forţa Civică” l-ar face incompatibil cu proiectul „Partidul Meu”, pe care este din ce în ce mai evident că şi-l doreşte Klaus Iohannis. Dar probabil că mai puternice sînt legăturile lui Vlad Alexandrescu cu Andrei Pleşu, Colegiul„Noua Europă” şi GDS! Iar cînd vorbim despre GDS, inevitabil trebuie să ne referim la miliardarul George Soros şi banii săi, cu care GDS a supravieţuit de 26 de ani!
Cu alte cuvinte, acest cuplu format din Nicuşor Dan – Vlad Alexandrescu, despre care nu ştiam să fie în aceeaşi barcă, dar care acum stau la aceeaşi masă pentru construirea unui nou partid, îşi găseşte liantul prin banii lui George Soros, căci, se ştie, şi şeful USB este vechi client al miliardarului american!
„Preşedintele ne-a spus să ne facem partid”
Puţini sînt cei care îşi mai amintesc ce a declarat Claudia Postelnicescu, lidera „Iniţiativei România”, cînd a ieşit de la întîlnirea ONG-urilor de la Cotroceni după tragedia de la „Colectiv”: „A doua opţiune [a Preşedintelui, n.n.] este ca oamenii ieşiţi în stradă, cei din societatea civilă sau cei care doresc să schimbe ceva să îşi facă partide, să se implice în politică”!
„Iniţiativa România” abia se înfiinţase, după cum declara lidera acesteia: „Acum două zile ne-am înfiinţat, da. Suntem un grup, ne ştim de cîtva timp şi dorim să schimbăm ceva. Noi vrem să vină şi alţii alături de această Iniţiativă, să punem cumva pe o platformă comună tot ce reflectă strada şi societatea civilă acum. Şi de acolo să se degaje oameni care vor să meargă mai departe în politică, de exemplu, la alegerile locale de anul viitor sau la parlamentare”.
La doar cîteva zile, „Iniţiativa România” a semnat o Scrisoare către Klaus Iohannis, semnată de mai multe ONG-uri, între care: „Freedom House”, „Expert Forum”, „Centrul pentru Jurnalism Independent (CJI)”, „Institutul pentru Politici Publice (IPP)”, „Societatea Academică din România (SAR)”, „Centrul Roman de Politici Europene (CRPE)”, „Fundaţia pentru Dezvoltarea Societăţii Civile (FDSC)”, „Fundaţia Comunitară Bucureşti”, „ActiveWatch”. Despre cine sînt cei care conduc aceste ONG-uri, puteţi reciti un articol din cotidianul.ro.
După acea întîlnire de la Cotroceni, unul dintre cititori, Dan, ne-a trimis cîteva informaţii foarte preţioase, care s-au dovedit reale, subliniind că„Iniţiativa România” era, de fapt, formată din oamenii Monicăi Macovei din „M10”: „E interesant numele iniţiatorilor, aşa cum apare pe site-ul lor. Sunt practic identici cu cei care au încercat să facă partidul M10 cu Monica Macovei. Cei pe care-i cunosc: Eduard Dumitrache(în foto este nr. 1), a fost şeful M10 după plecarea lui Politeanu, Mircea Serdin, fost coordonator de proiecte M10, Elena Ghioc (în foto este nr. 3), Madălina Botoran, Răzvan Popescu (în foto este nr. 4), Răzvan Oprina (în foto este nr. 2), toţi cu diverse funcţii în M10, coordonatori de sectoare sau membri ai „comisiei de arbitrii”.Se pot vedea toate aceste nume în actul Constitutiv al Asociaţiei M10, aşa cum apare pe site-ul „Reinventînd democraţia”. Practic vorbim de o încercare a lui Mihai Politeanu, care deocamdată se ţine la fund şi-i susţine doar pe Facebook, de a restarta proiectul M10 sub aripa lui Iohannis. Despre Poliţeanu, e de notorietate că era consilierul lui Macovei şi primea salariu de la Parlamentul European şi el se ocupă de partid, în Bucureşti. Cînd s-au certat, a devenit consilierul lui Predoiu”. Pentru mai multe amănunte citiţi Fondatori ai Iniţiativei România, colegi de partid şi de fundaţie cu Monica Macovei.
La aceste lucruri, adăugăm şi faptul că între consilierii preşedintelui a fost atrasă SANDRA PRALONG, consilierul personal al miliardarului George Soros şi coordonatorul Fundaţiei acestuia încă din anul 1990, iar Guvernul Cioloş o include ca ministru „Pentru consultare publică şi dialog social” peVICTORIA-VIOLETA ALEXANDRU, care era înainte de numire preşedinta „INSTITUTULUI PENTRU POLITICI PUBLICE”, unul dintre ONG-urile semnatare ale Scrisorii către Iohannis! În acest context, putem spune că întîlnirea de la Predeal de la sfîrşitul săptămînii trecute avea un puternic sprijin atît la nivelul Guvernului, cît şi al Preşedinţiei!
Reamintim ce scriam chiar atunci, imediat după întîlnirea acestor ONG-uri cu preşedintele Klaus Iohannis: „Este cît se poate de clar că, în perspectiva înfiinţării unui partid prezidenţial, liderii acestor ONG-uri vor dicta strategia, orientarea şi acţiunile concrete menite să creeze iluzia că „Iniţiativa România” ar fi emanată de „Stradă”! Astăzi, aserţiunile noastre de atunci se dovedesc a fi reale.
„Iniţiativa România” – pălăria sub care se adăpostesc ONG-urile finanţate de George Soros
„Iniţiativa România” a apărut sub acest nume în 4 noiembrie 2015, a doua zi a manifestaţiilor din Piaţa Universităţii după „Colectiv”, adică exact în ziua demisiei Guvernului Ponta, cu un Comunicat scris în grabă, în care spune cine este şi ce-şi doreşte să devină: „Inițiativa România este o mișcare civică care (sic!) își propune coagularea cetățenilor și a societății civile în București. Scopul acesteia (sic!) este identificarea resurselor care, pe termen mediu și lung, vor reprezenta o alternativă la clasa politică actuală în administrația publică locală și națională”.
După evenimentele generate de tragedia de la „Colectiv”, se pare că lui Klaus Iohannis i-a plăcut acţiunea generată de „Iniţiativa România”, astfel încît acum pe umerii acesteia a fost pusă sarcina de a aduna ONG-urile dispuse să participe la noua construcţie pe care o putem numi generic„PARTIDUL MEU”.
Nu întîmpălător, alături de Nicuşor Dan şi Vlad Alexandrescu a fost şiFundaţia PACT, despre care cotidianul.roa scris recent, directorul acesteia fiind Matei Păun, directorul de campanie al lui Nicuşor Dan la alegerile din Bucureşti, şi el client al fundaţiilor Soros!
Adunînd aceste informaţii, observăm că întîlnirea de la Predeal din 25-26 iunie 2016, al cărei obiectiv declarat este „crearea unei platforme politice comune care va participa la alegerile parlamentare din2016”, anunţă înfiinţarea unui nou partid, format în principal din activiştii lui George Soros, împrăştiaţi pînă acum în diverse structuri de tip ONG!
Aşa cum se sugerează destul de explicit, toate acestea urmează să fie coloana vertebrală a partidului „Uniunea Salvăm România”, o extensie a partidului „Uniunea Salvăm Bucureştiul”, cu care Nicuşor Dan a obţinut rezultate notabile la alegerile locale din Bucureşti.
În această construcţie sînt invitate să participe şi cîteva formaţiuni locale care au participat la ultimele alegeri locale: „Pentru Iaşi” (al cărei candidat a fost Andrei Postolache, care a obţinut 13,2%), „Uniunea pentru Codlea” (al cărei candidat a fost Erwin Albu, clasat al doilea în Codlea), „Partidul Oamenilor Liberi” (candidatul său Dan-Sorin Maşca a obţinut 9,27% la alegerile pentru primăria Tg. Mureş). Mai intră în discuţie şi cîţiva tineri care au fost candidaţi independenţi la ultimele alegeri: Cristian Ghingheş, care a obţinut 6,46% în Bacău, şi Tică Darie, care a fost candidat la Roşia Montană! Se alătură acestei construcţii şi „Mişcarea Uniţi Realizăm”, înfiinţată chiar în timpul protestelor denumite „Colectiv”.
Aşadar, în timp ce marile partide politice care formează actualul Parlament dorm liniştite şi se macină în propriile probleme (PSD cu preşedintele Liviu Dragnea condamnat definitiv, PNL cu o conducere bicefală de tot rîsul), ONG-urile finanţate de George Soros, care şi-au construit structuri puternice în toată ţara, adună toate micile formaţiuni locale şi pun la cale o strategie naţională în vederea alegerilor parlamentare din toamnă.
Sub conducerea lui Nicuşor Dan şi Vlad Alexandrescu, acestea vor să formeze un nou partid, poate chiar „Partidul Meu”, atît de dorit de Klaus Iohannis, în mod cert un partid care se poate numi generic „Partidul lui George Soros”, ca o încununare a finanţărilor venite de la miliardarul american din aceşti 26 de ani de la Revoluţie! Coloana vertebrală a noii construcţii politice este formată din oamenii lui Traian Băsescu şi Monica Macovei, ţinuţi în viaţă de banii lui George Soros, scurşi prin formidabila reţea de ONG-uri.
Un exemplu edificator, pentru a intelege ce au oamenii astia in cap, este Clotilde Marie Brigitte Armand, ce declara ca poporul unei tari se regaseste in religie numai atunci cand oamenii sunt extrem de nefericiti, ceea ce nu mai este cazul tarilor occidentale. Este activistă civică de origine franceză, fosta candidată a Uniunii Salvați Bucureștiul (USB) la primăria Sectorului 1 al Bucureștiului la alegerile locale din 2016 și consilier municipal în Sectorul 1 din București. De profesie inginer, a lucrat în managementul unor companii multinaționale (KPMG România, Airbus, Distrigaz Sud, Engie, Egis) la Boston, Hamburg, Toulouse, Paris și București. Din iulie 2019 este eurodeputat în Parlamentul European în legislatura 2019-2024, aleasă pe listele alianței USR-PLUS.
XV. #rezist
Miscarea rezist din Romania este parte a miscarii internationale resist, ambele fara date oficiale de infiintare.
In rezumat, doctrina internationalei #rezist ar fi “rezistam la schimbarile de dreapta” si s-a manifestat extrem de masiv si vocal in SUA impotriva lui Donald Trump, dar si in tarile europene impotriva oricarei tentative de castigare a alegerilor a oricarui partid oficial de dreapta. Fiind miscare de stanga, este activista anti crestina, pro avort, pro homosexualitate, anti nationalista, etc. Cititi va rog mai multe la:
Eu zic sa ne deschidem mintea azi. De unde vine cultul Sfintei Maria?
* după ce oamenii au descoperit agricultura (10’000 de ani I.C), au început sa apara și sa devină importante divinități feminine care simbolizau fertilitatea
* In Egipt, una din primele civilizații agrare avansate, s-a amplificat cultul lui Isis, mama lui Horus (începând cu 2600 I.C). De acolo, s-a răspândit și in Imperiul Roman. A fost venerata vreo 3000 de ani
* Vreo 350 de ani după moartea lui Iisus, Sf. Ambrozie (unul din marii teologi care a stabilit bazele religiei, guvernator al imperiului roman care a trăit în Milano) a introdus-o pe Sf. Maria ca personalitate esențială
* Icoanele cu Sf. Maria și toate imaginile pe care le știți sunt in mare parte inspirate din imaginile lui Isis cu Horus (vedeți comparația in poza de mai jos).
Nu dați cu pietre. Că atunci înseamnă că nu acceptați ce spune Eliade și ce spun toți istoricii religiilor. Evoluția gândirii umane e constantă. Doar simbolurile sunt universale. Nimic nu poate fi “blocat” pentru totdeauna in mintea oamenilor.
Ideile sale nu sunt noi, ci le-a preluat din propaganda anticrestina:
Ar mai fi multe de spus, dar ma opresc aici, caci déjà am scris aproape 40 de pagini. Sper insa ca nu m-am muncit degeaba si ca macar unii dintre incepatori ceva tot au inteles.
Asadar, toata gramada asta este de stanga: PNL, PDL, USR, PLUS, Klaus Iohannis, #rezist, Traian Basescu (cu tot cu al sau PMP). Cea mai sinistra stanga de la Revolutia din 1989 incoace, fiind doctrinar cea mai apropiata de liniile directoare illuminati de la 1776.
Care e alternativa? Evident, nu PSD, caci e tot de stanga, chiar daca pe vremea lui Dragnea avea o fata oleaca mai umana, organizand chiar si referendumul din toamna anului trecut.
Atunci, care e alternativa? Niciuna. Asa ca stati acasa la alegeri…
![„A Romanian Commissioners Saga”, o coproducție Bruxelles-București România, țară pe deplin integrată în Uniunea Europeană, are dreptul să nominalizeze […]](https://i0.wp.com/www.justitiarul.ro/wp-content/uploads/2019/10/Ursula-von-der-Leyen-Iohannis-620x350.jpg "Tătucul Klaus vrea și „komisarul meu”")
![„Portavoce” de import pentru proteste din România Portavoce este un „film german“ produs de nişte „români“ de import, Marcel Schreiter, […]](https://i0.wp.com/www.justitiarul.ro/wp-content/uploads/2019/10/iohannis-colectiv-620x350.jpg "Incendiul de la Colectiv, ca şi când era programat")
Chinese
French
German
Italian
Japanese
Korean
Russian
Spanish
Octavpelin's Weblog 
Comentarii recente