DAR KLAUS JOHANNIS CE „INTELEGERI SECRETE” A FACUT IN ISRAEL IN 2016?!

 

În 2017 l-am numit textual pe Klaus Iohannis, în ediţia a V-a a lucrării „Politica filo-sionistă a României“, drept „omul culiselor, al aranjamentelor se­cre­te, departe de ochii publicului“, privind vizita sa în Israel din 2016 (textul, în extras, mai jos) Acum regăsesc aceleaşi cuvinte în gura sa: „aranjamente secrete cu evreii“, dar aruncate la adresa PSD.

 

                      Imn la Templul evreiesc pentru victoria lui Iohannis

De cum a fost ales preşedinte al României, înainte de a-şi prelua funcţia, Iohannis a şi ţinut să salute comunitatea evreiască. Prilejul a fost oferit de redeschiderea Templul Coral din Bucureşti, reinaugurat după am­­ple renovări pe banii statului român, în prima zi de Hanuca, 16 decembrie 2014 (anul evreiesc 5775), sărbătoarea „Luminii şi Reînnoirii“. Templul a fost plin de evrei şi de prietenii lor, veniţi „la aprinderea primei lumânări de Hanuca din an“: Preşedintele încă în exerciţiu, Traian Băsescu, a fost re­pre­­zentat de con­silierul Iulian Fota, iar preşedintele ales, Klaus Iohannis, de prim-vice­preşedintele noului PNL, Cătălin Predoiu. Şi, moţ, era şi ex-pri­­ma­rul ge­neral al Capitalei, penalul Sorin Oprescu, primarul bucureştean cu ascendenţă evreiască şi cel mai prieten al „comunităţii“, de până atunci, întrecut acum, însă, de Gabriela Firea.

Au readus „sulurile legii“ de Torah în templu iar prim-cantorul Iosif Adler a sunat din şofar şi apoi a intonat, cu corul sinagogii, Baruch Haba B’shem Adonai, adică, în ebraică, „Binecuvântat este cel care vine întru numele lui [Dumnezeu] Adonai!“, adică Iohannis la cârma României.

Mai pe urmă, în 22 mai 2015, preşedintele Klaus Iohannis şi pre­mi­erul Victor Ponta au fost prezenţiîmpreună la Templul Coral, la eve­ni­men­tul dezbatere „Decalogul – fundament al justiţiei“, deşi dreptul roman stă la baza sistemului nostru juridic, nu cel iudaic. Au urmat apoi vizitele în Israel. După ce, în 23-24 iunie 2014 întregul guvern român (vice-pre­mi­e­rul Dragnea, ministrul Finanţelor, al Apărării, al Eco­­nomiei şi al IMM-uri­lor, al Sănătăţii şi al Educaţiei, al Mediului şi al Mun­cii etc.) se depla­sa­­se la Ieru­sa­lim în frunte cu premierul Victor Ponta pentru întâlnirea „Go­vern­­ment-to-Government (G2G), i-a venit rândul şi lui Iohannis, odată ajuns pre­şedinte al României, să îşi prezinte omagiile la Templul lui Solo­mon (re­prezentat de „Zidul Plângerii“).

 

                       Lunga consfătuire din Israel, fără presă, a preşedintelui

Dacă la Templul Coral, în Bucureşti, Iohannis a purtat pe cap o chipa albă (sau kipa, „scufia tradiţională evreiască“), la Ierusalim, în martie 2016, el a purtat purtat una neagră. De fapt, acea vizită, din 2016, a fost cea mai lungă vizită oficială făcut de un preşedinte român în Israel, durând cinci zile. Iar, ca şi Traian Băsescu şi ca Elena Udrea, şi Iohannis a strecurat un bileţel cu o rugăciune (amidah) la zidul templului solomonian. Şi soţia sa, Carmen Iohannis, a strecurat în Zidul Plângerii un bileţel cu o dorinţă adre­sată Dumnezeului Vechiului Testament, Adonai. Soţia unui preşe­din­te este luată în Israel numai dacă Protocolul gazdelor cere pre­zen­ţa ei.

 

Cum remarca şi jurnalistul Ion Cristoiu, Iohannis preferase să ple­ce în Israel în locul unei şedinţe a Comisiei Europene, unde fusese in­vi­tat. La rândul lui, ex-preşedintele spunea că Iohannis plecase la plajă, ironi­zând importanţa vizitei, deşi aceasta avea raţiunile ei, cea mai vizibilă fiind aceea a asumării sarcinii de către preşedinte, în faţa şefilor evreilor, că toţi „anti-semiţii“ din România vor fi condamnaţi, iar drumul intereselor is­ra­e­li­ene va fi netezit în timpul mandatului lui. Iohannis s-a dus în Israel din acelaşi motiv pentru care Liviu Dragnea s-a dus tot în Israel cu „Legea Defăimării“ în buzunar. Pentru a-i încredinţa pe premierul şi preşedintele israelieni că România e în „avangarda luptei împotriva antisemitismului“: „Revirimentul anti­semitismului la nivel european şi internaţional cere un răspuns pe măsură, adecvat – spunea oficial Iohannis în Israel – …Au­to­ri­tă­ţile române sunt ferme şi sancţionează orice fel de formă de anti­se­mi­tism şi negare a Holocaustului.“

„După decembrie 1989 – conchidea Ion Cristoiu -, România a avut pe plan extern doi licurici: Unul zis de Traian Băsescu Marele Licurici: America. Unul căruia eu i-aş zice Micul Licurici: Israelul. Puţini sunt po­li­ti­cienii români postdecembrişti care să nu fi făcut vizite în America şi în Israel. Puţini sunt politicienii români postdecembrişti care să nu fi făcut totul pentru a intra în graţiile organizaţiilor evreieşti mondiale: de la Ion Iliescu până la Crin Antonescu. Ultimul e autorul Legii care cenzurează tex­tele despre Mişcarea Legionară. Liviu Dragnea a ajuns preşedinte al PSD. Spre deosebire de Victor Ponta, îi lipsea o anume recunoaştere in­­ter­na­ţi­onală. Avea nevoie ca de aer de o vizită de succes în Israel. Şi a avut-o. În Israel a fost primit de premierul Benjamin Netanyahu, a fost de­co­rat cu Crucea Ierusalimului. Nu ştiu dacă pentru asta a primit în plic Legea defăimării. Sigur e că Liviu Dragnea s-a angajat în bătălia pentru această Lege cre­zînd că va face pe plac lobby-ului evreiesc… După Liviu Dragnea, a venit şi Klaus Iohannis cu aceeaşi neghiobie: Insistenţa pe an­gajamentul României de a lupta împotriva antisemitismului. Acest ho­doronc-tronc prezidenţial riscă să creeze o imagine catastrofală a ţării noas­­tre în lume. Imaginea unei ţări unde antisemitismul e o realitate pri­mej­­di­oa­­să prin proporţii.”

Adevărul privind vizita prezidenţială în Israel din martie 2016 este mai complex. Iohannis trebuia şi să confirme continuitatea afacerilor isra­e­liene politico-economice ce implică România, aşa cum fuseseră ele asu­mate de regimurile Boc şi Ponta. Băsescu fusese şi el într-o vizită fulger în Israel, în ultimul an de mandat ca preşedinte, în ianuarie 2014, iar în 23-24 iunie 2014 întregul guvern Ponta (aflat în opoziţie cu preşedintele Băsescu) se aflase şi el în Israel ca să semneze o serie de acorduri. La finele lui 2015, Iohannis reuşise să dărâme guvernul Ponta şi să-şi in­sta­leze pro­priul cabinet, prin premierul Dacian Cioloş. Respecta acesta pro­gra­mul de priva­ti­zări, angajamente militare şi politice şi de „reforme“ (mai ales în Sănătate) asu­mat de pre­cedenţii guvernanţi români în faţa evre­i­lor şi a altor foruri străine? Iohannis era cel mai în măsură să răspundă, aşa că a stat aproape o săptămână în Israel, împreună cu staf personal secret.

Aşa că Iohannis a avut şi o serie de alte discuţii discrete în Israel: afacerile israeliene în plină desfăşurare atunci asupra României. Iar vârfurile de lance ale dis­cuţiilor în această direcţie erau nu oficialii israelieni, ci marii oameni de afaceri evrei. Toată clasa suprabogată din Israel are afaceri de protejat şi de dezvoltat în România şi urmăreşte să-şi păstreze privilegiile câştigate deja.

Când înalţii oficiali români se duc în Israel, se duc acolo degrabă şi marii afacerişti evrei din România, alţii îi aşteaptă, deoarece gu­ver­nan­ţii israelieni le facilitează discuţii directe, neprotocolare, fie cu preşedintele, fie cu premierul sau diverşi miniştri ai României, ceea ce pot obţine mai greu la Bucureşti, în discreţie, iar asemenea discuţii, ca în timpul vizitei lui Iohannis, au fost aproape secrete şi din cauza duratei mari a vizitei.

Instituţii media importante din România nu l-au însoţit pe preşe­din­­tele Klaus Iohannis în vizita din Israel pentru că nu şi-au permis să stea atât de mult într-o delegaţie. Încă din anii ’90 practica era ca admi­nis­tra­ţia Prezi­den­­ţială să asigure în deplasările externe transportul jurna­liş­tilor agre­­­aţi, iar presa să-şi achite hotelul. Pentru că preşedintele Iohannis stă, însă, într-o vizită externă cu zilele, presa din România a ajuns să nici nu îşi mai permi­tă să-l însoţească în delegaţii, fiind prea scump. În pro­gra­mul vi­zitei în Israel de pe site-ul preşedinţiei, presa era chiar descurajată prin faptul că doar la câteva din întâlnirile oficiale din cele anunţate ale lui Iohannis se menţiona „oportunităţi de imagini“ pentru jurnaliştii acre­di­taţi. Adică media afla că, în ge­ne­ral, nici nu i se va permite accesul în jurul preşedintelui.

Iar aceasta pentru că Iohannis, în spatele imaginii de plimbăreţ de­ta­şat, ascunde, cum s-a văzut, şi pe omul culiselor, al aranjamentelor se­cre­te, departe de ochii publicului. Un elocvent exemplu în acest sens este mo­men­tul când a doua zi după alegerile generale din decembrie 2016, preşe­din­tele Iohannis îl chema la o discuţie de taină, înaintea celor ofi­ci­a­le, pe Călin Popescu Tăriceanu, pentru a-l convinge, şi prin ameninţări, ca par­tidul său să nu facă alianţă la guvernare cu PSD-ul, căci el, Iohannis, va declanşa un „război total“, ceea ce a şi făcut în ianuarie 2017.

În Israel, unele dintre discuţiile cu uşile închise ale lui Iohannis le-a purtat cu „reprezentanţi ai diasporei române“ cu „scopul de a îmbu­nă­tăţi relaţia dintre România şi Israel“. Dar „diaspora românească“ înseamnă în cazul Israelului, una străină, adică evreii plecaţi din România şi stabi­liţi în Israel, care, în bună parte, au recolonizat economic teritoriul româ­nesc şi, conform tradiţiei lor naţionale, se află într-un etern lamentaţio pe lângă orice putere de la care pot obţine favoruri. La acea dată, de la Iohannis.

                     Pretenţii economice evreieşti către Iohannis şi români

Principalele probleme stabilite de guvernanţii români cu Israelul, din 2014 încoace, mai ales, „ţin de securitate, de co­o­perarea între agen­ţi­ile guvernamentale specializate“, iar discu­ţi­ile s-au extins asupra „marilor do­sa­re internaţionale din regiune“. S-au semnat acorduri prin care Israelul va folosi „capa­cită­ţi­le româneşti de producţie din industria aeronautică şi de apărare“.

Mai multe firme israeliene s-au prezentat la discuţiile cu guverna­men­talii români, rea­fir­mându-şi interesul şi pretenţiile faţă de Româ­nia, interesându-le energia, chi­mia, petrochimia, logistica, infras­truc­tura şi IT-ul româneşti, în fruntea acestor fir­me israeliene postându-se Shlomo Group, una dintre cele mai mari com­­­­panii stră­ine de construcţii din România, ce efec­tu­ea­ză lucrări comer­ciale, rezidenţiale, clă­diri de birouri şi acum gu­ver­­na­men­tale, la noi, precum baza militară americană de ra­chete de la Deveselu. În 2013, israelianul Shlomo Shmeltzer însuşi, pre­şe­din­tele Shlomo Group, se deplasase la Bucureşti pentru a cere să preia în pro­pri­et­ate (prin subsidiara Israel Shipyards Ltd) şantierul naval Mangalia.

În cadrul întâlnirilor avute la Ierusalim de oficialii români cu conducerile companiilor Shlomo Group şi Maman Group, acestea au anunţat că îi interesează să preia din România domeniile de lo­­gistică aeroportuară şi navală. Concret, au indicat portul Con­stan­­ţa, aeroportul internaţional Braşov şi, din nou, şantierul naval Mangalia (de fapt, oraşul Mangalia s-a înfrăţit din anul 2013, prin interme­diul Clu­bului Rotary, cu oraşul israelian Karmiel, israelienii vrând să preia aici şi her­ghe­­lia de cai şi alte afaceri).

În afară de Shlomo Group, din 2015 interesate de o extindere a afacerilor lor în România sunt şi marile companii israeliene Is­ra­el Corp., Israel Electric Corporation, Israel Aerospace Industry, Elbit Sys­­tems şi Maman Group. Alte asemenea firme evreieşti sunt deja de mult timp foarte bine instalate în spaţiul românesc.

Grupul Maman, parte a gigantului israelian Taavura, mai cumpărase din 2013 şi firma ro­mâ­neas­că International Business Transport (IBT, com­pa­nie locală de logistică, transport şi vămuire ce gestionează din 1994 pes­te 18.000 mp de depozite, printre clienţii acesteia aflându-se nume mari precum Michelin, P&G, Knauf, Kronospan sau Intersnack, cu 2000 de trans­porturi lu­nare în camioane TIR, în România, zona est-europeană şi a fos­tei Uni­u­ni Sovietice), israelienii fiind în plină extindere pentru „a crea [prin Româ­nia] un cap de pod pentru dezvoltarea în Europa a afacerilor“ (cf. Z.Fin.), căci Maman, al căruia al doilea mare acţionar sunt liniile aeriene is­raeliene El-Al, deţine în Israel cel mai mare terminal de containere, de peste 150.000 mp, fiind conectat şi cu reţeaua israeliană de căi ferate.

Vicepreşedintele Maman Group, israelianul Ilia Volkov (evreu slav), se întâlnise din martie 2013, la Bucureşti, şi cu şeful corupt al Camerei de Co­merţ şi Industrie a României, Mihail Vlasov (alt nume slav), pentru a pre­lua ce în­treprinderi româneşti poate. El era însoţit de Zvi Oren, pre­şe­din­te­le Aso­ciaţiei Producătorilor din Israel a punctat: „Suntem interesaţi de pri­­vatizările întreprinderilor din por­to­foliul statului român, în mod spe­ci­al de Societatea de Căi Ferate. În calitatea mea de preşedinte al Aso­ciaţiei Pro­ducătorilor din Israel, voi pre­zenta întreaga listă a so­cietăţilor ce urmează a fi privatizate în România oamenilor de afa­ceri israelieni“.

Iar Elbit Systems este cea mai insistentă prezenţă israeliană pe lân­­gă oamenii preşedintelui, ca să tot vândă tehnologie militară românilor. În plus, se vrea şi o masivă prezenţă israeliană în Sănătatea românească.

 

           „Ministrul de Externe al lui Iohannis”şi „gaşca spionilor trădători” de la Externe

Preşedintele român –  spunea presa israeliană în prima zi a vizitei lui Iohannis în Israel –  „a sosit noaptea trecută pentru un sejur de 4 nopţi, ceea ce este consi­de­ra­tă o «şedere lungă» pentru un preşedinte… El a mai fost însoţit şi de ministrul său de Externe, Lazăr Comănescu, …pentru a se întâlni cu lide­rii parlamentari ai Israelului“. De fapt, înainte de a fi ministru de Externe în gu­vernul Cioloş, înainte de noiembrie 2015, Comănescu fusese consilier pre­zidenţial de politică externă, la Cotroceni, pentru Iohannis. Ca­rierist la Ex­terne încă din perioada comunistă, acest Comănescu a trebuit însă să pă­răsească ministerul în 1982, din motive tainice, dar în acel an încă se mai făceau epurări după fuga lui Pacepa, şeful Securităţii, din 1978. „Re­vo­luţia“ din 1989 l-a readus la ministerul de Externe pe Comănescu, ca şi când ar fi fost un dizident anticeauşist, venind pe post de consilier în gu­vernul evre­ului Petre Roman.

Relaţiile lui L. Comănescu din perioada comunistă duc mai toate spre foşti securişti, deveniţi după 1989 masoni, unii dintre ei, precum pri­etenul său Ştefan Mâşu, fost şef de rit în Marea Lojă Naţională a Româ­niei. Acest fost general de Securitate sub acoperire din fostul Minister al Comerţului Exterior, Mâşu, lansa aluzia despre Lazăr Comănescu că ar fi şi acesta mason (ceea ce azi nu este deloc rar la diplomaţii români, la care adeziunea la masonerie pare că ar face parte din fişa postului), afir­mând textual: „Eu vă spun că [Comănescu] nu este [mason]. Şi chiar dacă ar fi… La noi, masoneria a exercitat o atracţie exagerată după 1990“ (aluzia a fost folosită adesea de Ştefan Mâşu pentru a arăta cine dintre per­soanele publice româneşti este mason, fără a încălca interdicţia masonică pri­vind deconspirarea „fraţilor“; el a procedat astfel şi când, la finalul uneia din căr­ţi­le sale despre templieri, a publicat o listă cu personalităţile, mai ales politi­cieni, care „corespund“ standardelor masonice, deşi mulţi dintre aceştia erau cunoscuţi deja în media ca fiind masoni, ceilalţi nu). În timp, până în 2001, Lazăr Comănescu a fost ba secretar de stat la Externe, ba ambasador al României pe lângă UE, sau chiar pe lângă NATO, care are ea însăşi o largă structură masonică afiliată, formată din militari, cu sediul central în Germania, ce activează în ritul scoţian.

                                                                              *

Şeful de cadre pe linie de Securitate al lui Lazăr Comănescu a fost în anii ’70-’80 „bancherul“ (de după 1989) Emil Traian Andreescu, ofiţer de informaţii „D”, coordonator pe America de Nord la UM 0920/V2 (UM 0201, după 1978), Departamentul de Informaţii Externe (DIE/SIE) al Securităţii, care a lu­crat şi ca acoperit la New York, sub paravanul de cercetător al „In­sti­tu­tu­lui de Studiu al Conjuncturii Economice Mondiale“, de ataşat la ONU sau de lu­cră­tor la agenţia economică a României, conducând de fapt re­ţeaua de spionaj română din SUA.

Este important de înţeles că această lume a „găştii spionilor“ de la Externe, mazilită pentru suspiciuni de trădare de către Ceauşescu din 1978 cam până în 1984-85, s-a re­găsită şi s-a organizat după 1989, ocu­pând poziţii importante în stat, chiar dacă nu în prim-plan. Astfel, Emil Tr. Andreescu a fost plasat de la începutul anilor ’90 la Bancorex, cea mai mare bancă de stat. El însă deţinuse dosarele de cadre ale „multor dem­ni­tari post-decembrişti, aflaţi la început de ca­ri­e­ră în deceniul şapte“. Este vorba despre «externiştii» care au preluat România după căderea regimului co­mu­nist, precum, de exemplu, Teodor Meleşcanu, Bogdan Baltazar, Traian Chebeleu, Ion Goriţă, Nicolae Ropo­tean sau, în sfârşit, Lazăr Comănescu, mai târziu mâna dreap­tă a preşedintelui Klaus Iohannis, în politica externă.

Căpitanul Andreescu absolvise aceeaşi facultate din ASE cu nu­mai doi ani înaintea lui Comănescu, dar amândoi au ajuns în ministerul de Externe în anii ’70, Andreescu fiindu-i superior, ca locotenent major DIE şi, mai apoi, ca şef de agentură în SUA. Astfel, în 1973 Emilian Andrees­cu a fost trimis la post, la New York, pentru a-l înlocui pe un alt ofiţer-„di­plo­mat“, pe Nicolae Ropotean, care nu mai prezenta sigu­ranţă. Ropo­tean s-a întors în ţară, fiind plasat să lucreze la Securitatea Municipiului Bu­cu­reşti, apoi la Banca Română de Comerţ Exterior, unde a lucrat până în 1989, la un serviciu special………..”

[……..]

(Am arătat ce arătat ce face PSD-ul în Israel în capitolul „Guvernul PSD vrea „parteneriat strategic“ cu Israelul: militaro-politic şi, abia apoi, economic, în „«marile proiecte»”)

În concluzie: şedinţa de guvern mixtă, „România-Israel” sau „G2G”, pe care guvernul PSD vrea să o întrunească la Bucureşti în luna mai 2018, a fost antamată chiar de către „ministrul de Externe al lui Iohannis“, de Lazăr Comănescu, de atunci, din timpul vizitei prezidenţiale din 2016.

                                                                                                                                   Cornel-Dan NICULAE

INTALNIRE PE SEST LA COTROCENI,IMPOSTORII NEMTI INTRE EI!

 

O ÎNTREBARE LEGITIMĂ: CE A CĂUTAT RUȘINEA POLITICII GERMANE LA COTROCENI?

 

24 Aprilie 2018. Aflăm dintr-un comunicat oficial că președintele României, Klaus Iohannis, l-a primit cu onoruri, la Palatul Cotroceni, pe Christian Wulff, fost Președinte al Republicii Federale Germania, aflat în vizită la București. O primire ciudată, neavenită și nici pînă azi explicată, am spune încă o dovadă că șeful statului român face, de la o vreme, mișcări politice extrem de neuzuale.

Mai aflăm din comunicatul președinției că „Fostul Președinte al Germaniei a exprimat apreciere față de întreaga activitate a Președintelui României și a accentuat importanta sa contribuție la promovarea unei imagini pozitive a țării noastre la nivel internațional și la consolidarea relațiilor de prietenie cu Germania, care se bazează pe încredere, respect reciproc și oportunități de dezvoltare(…)
Președintele României și fostul Președinte al Germaniei au discutat, totodată, despre marile dosare care vor trebui gestionate de Președinția română a Consiliului Uniunii Europene din 2019, precum și despre contextul politic european de la acel moment(…)
Fostul înalt oficial german a apreciat că, prin profilul său puternic pro-european, România are vocația și legitimitatea de a contribui la consolidarea Uniunii Europene, în special datorită implicării și viziunii Președintelui Klaus Iohannis. Fostul Președinte Christian Wulff a evidențiat că, în aceste condiții, are speranța că Președinția României a Consiliului UE va conferi vitalitate proiectului european și că va reprezenta un veritabil impuls de dezvoltare”.

Cam asta e tot ce ni se transmite oficial.
Prea puțin, din nefericire.

Prima întrebare ar fi care a fost scopul venirii lui Wulff în România, acesta nefiind menționat pe nicăieri. Am aflat doar că a făcut, pur și simplu, o vizită în București.
Ca persoană privată?
Atunci ce a căutat la Cotroceni, primit cu toată pompa?

Ca oficial german?

Păi ce calitate ar putea avea un personaj care nu mai e președinte și nici politician al țării sale de șase ani buni?

Ca reper moral?
Hm.
Reamintim că Wulff a demisionat din funcție cu mare scandal, după ce presa din țara sa a relatat că era corupt pînă în măduva oaselor: a făcut bani murdari, a profitat de vacante gratuite din partea unor oameni de afaceri bogati, iar apoi a incercat sa faca presiuni asupra jurnalistilor cu scopul de a impiedica publicarea informatiilor. Amenințările formulate de Wulff personal asupra jurnaliștilor care făceau dezvăluiri despre ilegalitățile sale au dus la apariția unui nou verb în limba germană, „wulffen” cu sensul de a vorbi încercînd să ascunzi adevărul.

Se poate mai rău de atît?

Deși s-a opus din răsputeri cererii de demisie, inclusiv după ce Parchetul din Hanovra ceruse ridicarea imunității sale prezidențiale, Wulff a trebuit să cedeze, finalmente.
Trimis în judecată, a fost achitat după cîțiva ani, impresia generală fiind că Germania nu a vrut, de fapt, să riște, prin condamnarea sa, o pată încă mai uriașă pe obraz, Wulff – pupilul lui Merkel – fiind primul șef de stat german judecat, după succesorul lui Hitler, amiralul Karl Donitz, care ar fi putut ajunge după gratii.
Recent, Wulff a mai aplicat o palmă țării sale, acceptînd să fie reprezentantul unei companii turcești de confecții, Yargici, ceea ce i-a adus o serie întreagă de noi critici ale presei, dar mai ales ale clasei politice: “De regulă, foștii președinții federali ocupă posturi onorifice, nu devin reprezentanți autorizați ai companiilor de modă”, a declarat liderul partidului SPD, Ralf Stegner. O altă discuție în vogă e dacă Wulff ar mai merita să primească salariu de fost președinte, de cca.236.000 de euro anual, un partid german anunțînd chiar că va propune modificarea legii care reglementează asta.

În ce calitate o fi discutat rușinea politicii germane cu președintele Iohannis despre ”marile dosare care vor trebui gestionate de Președinția română a Consiliului Uniunii Europene din 2019” și ”despre contextul politic european de la acel moment”?

În cea de fost președinte demisionar sau în cea de specialist în fashion oriental?

                                                                                                                             Bogdan Tiberiu IACOB

Sursa: http://inpolitics.ro/o-intrebare-legitima-ce-a-cautat-rusinea-politicii-germane-la-cotroceni_18439312.html

DIVERSIUNEA LUI CARMEN AVRAM(RASHELA) DE LA ANTENA 3 DESPRE ADEVARUL DESPRE DEPORTAREA SASILOR IN URSS!

Motto: „Cine controlează trecutul controlează viitorul. Cine controlează prezentul controlează trecutul”. (George Orwell)

Istoria este falsificată, conform revizionismului german, de către trepădușii din mass-media românească, așa că să o spunem și pe cea dreaptă: Adevărul despre deportarea sașilor în URSS…

                               Falsificarea istoriei în România

Calomnierea poporului român este o rețetă sigură pentru obținerea de premii internaționale în cinematografie și televiziune. Regizorii sau realizatorii de filme și reportaje care ponegresc România, premiați international pentru asta, sunt evrei: Cristian Mungiu, Nae Caranfil și Carmen Avram. Am voie să numesc naționalitatea ăstora sau sunt declarant instant antisemit și aruncat în pușcărie? Carmen Avram, poreclită Rashela, de la Antena 3 s-a specializat în reportaje de calomniere a neamului românesc. Ne acuză că suntem neam de ucigași de evrei  în Al Doilea Război Mondial prin holocausturile ei personale din coșmarurile umede nocturne,  alături de sforăiturile lui Adrian Ursu, pămpălăul care joacă rolul soțului într-o căsnicie de studio, studioul Antenei 3.  Dar suntem și ucigași de germani, nu numai de evrei, deoarece, conform Rashelei – asta era porecla ei când lucra la Pro TV – noi suntem de vină că, după război, sovieticii i-au deportat pe unii sași și șvabi din Transilvania și Banat în tabere de muncă din URSS, ca să contribuie la refacerea țării distruse în războiul declanșat de germani.  Românii sunt de vină pentru toate relele din lume! Așa și-a luat Carmen Avram (Rashela) premiile de la americani, aruncând cu mizerii în neamul românesc.

Carmen Avram nu i-a căinat, în reportajele ei  defăimătoare pentru români, numai pe evreii/khazarii din neamul ei, ci i-a tot deplâns și pe etnicii germani din România. Ba că au fost vânduți de Ceaușescu – aiurea, au plătit pregătirea profesională, școlile făcute gratuit în România! – ba că au fost deportați bieții „mielușei” de către ruși. Nu-i adevărat, fiindcă nu au fost deportați toți etnicii germani din România, ci doar aceia care au luptat în trupele Waffen-SS, împreună cu familiile lor. Naziștii fanatici din Waffen-SS au săvârșit cele mai mari atrocități împotriva populației civile pe frontul de răsărit.

Sovieticii s-au răzbunat când s-a întors roata, dar au exagerat fiindcă au deportat și familiile presupușilor criminali de război. Interesant este că cifra de 70.000 de deportați este aceeași cu numărul etnicilor germani din România care s-au înrolat în Waffen SS și nu cred că este o coincidență această cifră identică! Probabil că sovieticii au dorit să existe o simetrie numerică în acțiunea lor revanșardă.

În URSS au fost deportate familiile sașilor și șvabilor care luptaseră în Waffen SS. Practic familiile tuturor combatanților, fiindcă aproximativ 70.000 de tineri germani din România (sași și șvabi), începând cu anul 1939, au preferat să se înroleze în trupele Waffen-SS, care erau formate exclusiv din hitleriști fanatici înrolați voluntar, deși tinerii de etnie germană puteau să opteze pentru armata regulată Wehrmacht sau chiar armata română, ei fiind cetățeni români!

Când a fost oficializat Grupul Etnic German din România (21 noiembrie 1940) toți militarii etnici germani din armata română au trecut în trupele germane, marea majoritate la Waffen-SS. Doar cei care nu îndeplineau standardele de sănătate impuse militarilor combatanți, dar insistau să servească Germania hitleristă, au fost repartizați la Organizația Todt – Serviciul de muncă, cunoscută la noi în termeni militari ca „geniu”, numită Todt în Germania nazistă după fondatorul său, inginerul Fritz Todt.

DUPĂ 23 AUGUST 1944 TOȚI ACEȘTIA SAȘI ȘI ȘVABI DIN TRANSILVANIA ȘI BANAT, ÎNROLAȚI ÎN WAFFEN SS, AU LUPTAT ÎMPOTRIVA ARMATEI ROMÂNE PE PARCURSUL RETRAGERII TRUPELOR GERMANE ÎNSPRE BERLIN, PÂNĂ ÎN MUNȚII TATRA, unde a staționat armata română fiindcă sovieticii nu au vrut ca ea să fie părtașă la victoria finală.

Klaus Werner Iohannis, cel care a fost numit Gauleiter de către stăpânii din exterior peste colonia România, pozează și el în victimă, afirmând că are un bunic, care a fost deportat în URSS, după ce luptase pe front. Normal, dacă s-a înrolat în Waffenn SS, ca toți sașii, deveniți hitleriști mai înfocați decât nemți-nemți din Germania.

                                        Sindromul Stokholm

Parcă nu doar România a devenit mare iubitoare de germani, ci întrega Europa suferă de Sindromul Stokholm, cel al victimei îndrăgostită de răpitor și violator. Repede a mai uitat Europa cum a fost transformată în ruine, cu orașe și țări distruse, cu milioane de morți și răniți, cu văduve și orfani, în cele două războaie mondiale, ambele decalnșate de germani!

Ce spuneți de asta? În 19 noiembrie 2015, Iohannis a fost decorat de slovaci pentru eliberarea Slovaciei în al Doilea Razboi Mondial, desi bunicu-său luptase alături de ăia care ocupasera Slovacia!

„Joi, Klaus Iohannis, alături de omologul său, vor merge în oraşul Zvolen, unde vor participa la ceremonia depunerii coroanelor de flori la Cimitirul militar al Armatei Române din Zvolen şi va participa şi la ceremonia de decorare a veteranilor slovaci participanţi la luptele de eliberare a teritoriului slovac în cel de-al Doilea Război Mondial. Cinci veterani vor fi decoraţi de preşedintele Sloveniei, alături de Klaus Iohannis.” (http://www.mediafax.ro/politic/klaus-iohannis-in-vizita-oficiala-in-slovacia-14890749)

Klaus Iohannis: „Am resimțit astăzi o puternică emoție mergând să mă reculeg, alături de Președintele Republicii Slovace, Andrej Kiska, la Cimitirul Militar Român din Zvolen, unde 11.000 dintre eroii neamului românesc și-au găsit somnul de veci.” Alo, domnule ipocrit, cine i-a ucis pe românii aceia? Nu cumva nemții lu’ matale, hitleriștii în numele cărora ai făcut retrocedări la Sibiu?

Klaus Iohannis îi plânge cu ipocrizie pe românii uciși de hitleriștii în numele cărora a făcut el retrocedări la Sibiu, cât a fost primar! (Jaf imobiliar la Sibiu, retrocedări ilegale către FDGR, succesor al organizaţiei naziste Grupul Etnic German) Robotul lipsit de sentimente joacă teatru și încearcă să-și confecționeze o atitudine tristă în fața mormintelor românilor uciși de hitleriștii lui, de cei al căror succesor  s-a declarat la Judecătoria Sibiu. Sacul de osânză – este singurul cu burtă din poză, costumul stă pe el gata să pocnească – îi jelește fals pe cei împotriva cărora a luptat bunicu-său, la fel ca și restul sașilor transilvăneni! De unde știu în ce tabără a luptat bunicul lui Iohannis? Simplu! El a declarat că bunicii lui au fost deportați în URSS. (http://www.ziare.com/klaus-johannis/presedinte/iohannis-despre-bunicii-sai-nu-au-povestit-niciodata-ce-au-trait-in-lagar-era-dincolo-de-cuvinte-1342460) Iată ce spunea  domnul Klaus Werner Iohannis: „Cu 70 de ani in urma, in ianuarie 1945, 70.000 de sasi si svabi din Romania au fost deportati de autoritatile bolsevice in lagare de munca fortata din Uniunea Sovietica. Femei, barbati si copii. Germania fusese infranta si orice vorbitor de limba germana trebuia pedepsit, indiferent daca participase sau nu la razboi”. Nu-i adevărat, fiindcă nu au fost deportați toți etnicii germani din România, ci doar aceia care au luptat în trupele Waffen-SS, împreună cu familiile lor. A fost răzbunarea sovieticilor!

Nemţii ne-au urât şi ne-au considerat trădători pentru întoarcerea armelor din 23 august 1944, uitând că mai întâi ne-au trădat ei prin Dictatul de la Viena (30 august 1940), când au dat ungurilor jumătate din teritoriul Transilvaniei. La fel, germanii ne-au trădat şi prin Pactul Ribbentrop – Molotov (23 august 1939) când s-a pecetluit soarta Basarabiei, care a fost răpită de URSS în iunie 1940! Demn de remarcat este faptul că după căderea „Cortinei de Fier”, doar Germania s-a unificat, deşi se creaseră premisele aparent optime şi pentru reunificarea României cu Basarabia – zisă Republica Moldova – şi revenirea la ceea ce a fost odată România Mare. Mai mult, după fărâmiţarea Iugoslaviei, a venit rândul Cehoslovaciei să se rupă în două. La originea ambelor dezmembrări: Germania!

Prima companie a divizionului SS – Leibstandarte „Adolf Hitler” – era formată în exclusivitate din tineri fanatizaţi de propaganda nazistă, etnici germani din Romania. După aceea, majoritatea voluntarilor saşi şi şvabi, din Transilvania şi Banat, au fost înrolaţi în Divizia 2 tancuri SS „Das Reich”. După ocuparea Iugoslaviei de armatele germane (aprilie 1941) acţiunea de recrutare s-a axat în special pe etnicii germani din Banat (în primul rând Banatul sârbesc, trecut sub administraţie germană, dar în secundar si din Banatul românesc), pentru aceştia creându-se în mod special Divizia 7 Vânători de Munte SS „Prinz Eugen”, sub comanda lui Arthur Phleps, fost general de vânători de munte în armata austro-ungară din Primul Război Mondial (cf. „Înrolarea etnicilor germani în unităţi SS, 1939-1943″, dr. Dan Grecu). Au fost recrutaţi atunci circa 3.000 oameni, toţi la Waffen SS. Câţiva dintre aceşti voluntari au ajuns şi la Organizaţia „Todt”, responsabilă cu programele de construire a echipamentelor de apărare, cât şi cu toate construcţiile şi structurile de care armata germană avea nevoie. Aproximativ 70.000 de tineri germani din România s-au înrolat în trupele Waffen-SS, care erau formate exclusiv din voluntari nazişti fanatizaţi. Acestea au servit alături de Wehrmacht, armata regulată, dar nu a făcut niciodată parte din ea. După război, la procesele de la Nürnberg, Waffen-SS a fost condamnat ca organizaţie criminală din cauza apartenenţei la Partidul Nazist (NSDAP) şi implicarea sa în crime de război. Veteranilor din Waffen-SS le-au fost refuzate drepturile acordate veteranilor care au servit în Wehrmacht. Cine vrea să aprofundeze acest subiect, găsește detalii aici: Forumul Democrat al Germanilor din România (F.D.G.R.), condus de Klaus Iohannis, se declară oficial continuatorul partidului nazist din al Doilea Război Mondial

Și apropos de vizita președintelui Klaus Iohannis în Slovacia, nu putem trece cu vederea următorul gest strigător la cer, tot din Slovacia și tot din același an, 2015! „Pe 28 august, Primăria din Brezno (Slovacia) intenţiona, cu ocazia Zilei insurecţiei slovace, să dea numele podului «Ion Şiugariu», întrucît acolo şi-a pierdut viaţa poetul-erou. Ambasada României nu este însă de acord, considerîndu-l „fascist”, deşi a murit luptînd pentru eliberarea Slovaciei împotriva trupelor fasciste! (…) Motivul pentru care Ion Soreanu-Şiugariu, cum este numele lui complet, este considerat în mod abuziv ca fiind «fascist» de către Ambasada Română din Slovacia îl reprezintă actuala Lege 217/2015, care condamnă, de fapt, genocidul şi crimele de război! Or, după cum se ştie, Ion Şiugariu şi-a dat viaţa luptînd împotriva armatei fasciste! (…) Singurul argument care a stat la baza acestei acuzaţii absurde îl reprezintă faptul că, înainte de a pleca pe front, a fost funcţionar de nevoie al Statului în timpul guvernului Antonescu, ca şef de cabinet al ministrului Ion Petrovici. Avea simpatii legionare, însă totul s-a redus la credinţa că România avea o şansă de renaştere prin Mişcarea Legionară.” (http://www.cotidianul.ro/ambasada-romaniei-refuza-ca-podul-unde-a-murit-sa-poarte-numele-ion-siugariu-266439/)

Deci, pentru un erou român autoritățile s-au sesizat și au aplicat imediat Legea 217/2015, dar pentru reactivarea organizației hitleriste Grupul Etnic German din România, recunoscută ca atare de Puterile Aliate și condamnată de Tribunalul de la Nürnberg, nu s-au sesizat autoritățile statului român?

                                     Revizionismul german

Prin fundațiile lor așa-zise culturale, în fond trompete propagandistice, germanii rescriu istoria. Ofensiva revizionismului german, disculparea pentru crimele comise de ei în Al Doilea Război Mondial. Transformarea criminalilor de război, din Waffen SS, în victime ale deportării. 

Germania manipuleaza din greu și impune propagandistic  propriile idei prin fundațiile sale risipite prin toată Europa încă de pe vremea „Cortinei de fier”. După căderea acesteia, fundațiile cu nume scrâșnite, având rezonanțele tropăitului de cizme, s-au extins ca o boală contagioasă și în Europa de Est, unde desfășoară o propagandă revizionistă germană, de disculpare a criminalilor de război.

Fundațiile germane, organizaţii non-profit, precum Konrad Adenauer Stiftung (KAS) sau Friedrich Ebert Stiftung (FES), două think-tankuri afiliate Partidului Creştin-Democrat, respectiv Partidului Social-Democrat din Germania, cu asta se ocupă de-a lungul și latul mapamondului: propagandă și spălarea creierelor la  noile generații! Cel mai amplu și interesant material despre rolul acestor onegeuri este cel semnat de Mircea Platon. Chiar dacă este lung, merită citit: „Despre cum onegeurile-dronă înăbușă gîndirea democratică și creeează națiuni de unică folosință” (http://convorbiri-literare.ro/?p=3026) Ca să vă stârnesc interesul și să vă determin să citiți articolul, vă prezint un citat, unde se vede cum se pupă și se completează între ele onegeurile soroșiste cu cele germane în activitatea propagandistică și cum și-au îmbârligat cozile intereselor politice, prin susținere financiară, oengeurile germane cu politicieni români, cum ar fi Teodor Baconschi: „Dar se pare că, pentru Fundaţia Soros pentru o Societate Deschisă (SFOS), «societatea deschisă» e coextensivă exclusiv spaţiului controlat de NATO, astfel încît SFOS a finanţat şi promovat insistent prin materialele ei extinderea NATO şi amplasarea de baze militare NATO în ţările din Europa de Est. În ţările din America Latină,  suspicioase în privinţa acţiunilor SUA, Konrad Adenauer Stiftung (KAS) a acţionat pe parcursul anilor ’60-’80 alături de alte onegeuri euro-atlantice ca şi curea de transmisie a fondurilor şi ideologiei USAID-CIA către partide politice, mişcări sindicale, grupări religioase şi paramilitare «anti-comuniste», deci pro-«American dream» şi împotriva oricui visa dreptate socială în America Latină a acelei epoci.

Konrad Adenauer Stiftung (KAS) investeşte masiv şi în România. Printre altele, împreună cu Hans Seidel Stiftung (HSS), a susţinut financiar încă de la lansare Fundaţia Creştin Democrată a fostului Ministru de Externe al României, Teodor Baconschi. Chiar în timpul exercitării mandatului de ministru de externe al României, dl Baconschi primea ca preşedinte al Fundaţiei Creştin-Democrate asistenţă financiară de la statul german via KAS şi HSS. Pentru a înţelege semnificaţia acestei finanţări trebuie precizat că, începînd cu anii 1960, Germania a dezvoltat, după model anglo-american, o reţea de fundaţii «private» care să funcţioneze ca promotoare ale interesului Germaniei în lume.”

 Sfidarea  evreilor, chiar în 27 ianuarie, de Ziua Internaţională pentru Comemorarea Victimelor Holocaustului

În data de 27 ianuarie 2016, Klaus Iohannis a comemorat Ziua Internaţională pentru Comemorarea Victimelor Holocaustului sustinând sașii lui din FDGR, care împreună cu Fundaţia Konrad Adenauer și ambasadorul Germaniei la București au inaugurat fix în aceeași zi expoziția „Cu faţa în spatele sârmei ghimpate – Deportarea etnicilor germani în URSS”, organizată de CNSAS, Fundaţia Konrad Adenauer şi Forumul Democrat al Germanilor din România – Regiunea Extracarpatică, dedicată celor acuzați că au exterminat evrei, adică o transformare a călăilor în victim!

„Braţul extins al diplomaţiei gemane, Fundaţia «Konrad Adenauer», nu a găsit alt moment să sprijine la Bucureşti un eveniment în amintirea deportaţilor germani din România în U.R.S.S. decât 27 ianuarie, Ziua internaţională (sic!) a Comemorării Victimelor Holocaustului. Adică data când cel mai mare lagăr de exterminare nazist, Ausschwitz-Birkenau, a fost eliberat de armata sovietică. Erijarea făptaşilor în victime, cu ajutorul bocitoarelor de serviciu române, degrabă dornice de parastas, doar e rost de pomană, reprezintă un act de maxim prost gust, bine intrumentalizat de Berlin în ţară nimănui. Scopul? Încercarea de a se deculpabiliza de răspunderea pe care o poartă pentru un genocid strămutând adevărul istoric în domeniul victimelor deloc colaterale. Vorbind despre victime de ambele părţi este primul pas spre răstălmăcirea istoriei, căci românii nu sunt atât de nesimţiţi ca iniţiatorii evenimentului, să le respingă dreptul de a-şi omagia proprii morţi. În loc să îngroape vitimele şi făptaşii într-o groapă comună ar fi fost mai onorabil, sau cel puţin corect ca în această zi să fi arătat că pogromul rusesc împotriva evreilor nu a fost deloc mai prejos decât cel german. Dar a fost un eveniment foarte bine cântărit. România a preluat anul acesta preşedinţia Alianţei Internaţionale pentru Memoria Holocaustului. Adică un moment numai bun pentru Berlin să ne bage pumnul în gură şi ne transformă în portavocea revizionismului german organizând la Ateneu o expoziţie «documentară» despre suferinţele făptaşilor, într-o interpretare arbitrară şi plastică a notei de plata pentru despăgubirile de război pe care au achitat-o nemţii pe bună dreptate Uniunii Sovietice prin înţelegerea Aliaţilor.” Scopul final  al evenimentului organizat de Fundaţia „Konrad Adenauer” este reabilitarea Grupului Etnic German prin căinarea călăilor:„ Atenţie, însă! «Cu faţa, în spatele sârmei ghimpate. Deportarea etnicilor germani în U.R.S.S. » este o realitate istorică pe cale de consecinţă a angajamentului etnicilor germani din România în slujba lui Hitler. Graţie Führerului, s-au transformat din saşi şi schwabi în nemţi. A urmat decontarea firească. Condamant în Procesul de la Nürnberg pentru crime de război şi interzis prin Convenţia de Armisitiu a României cu Aliaţii, fostul Grup Etnic German se crede astăzi, prin F.D.G.R., urmaşul sau în drepturi, îndreptăţit să-şi plângă oropsiţii care au plătit pentru înrolarea lor voluntară în nazismul german.” (http://www.art-emis.ro/jurnalistica/3359-romania-cor-antic-de-serviciu-in-lumea-marilor-puteri.html)

„Această comemorare a suferințelor autorilor războiului care au fost deportați din România în URSS, la această dată, a creat o echivalență falsă între făptuitori și victime și, de fapt, a ignorat Holocaustul”. („The Jerusalem Post”) http://www.justitiarul.ro/the-jerusalem-post-europeanul-klaus-iohannis-atacat-pentru-scandalul-cu-ambasada-si-reactivarea-unei-organizatii-naziste/ Sfidarea a fost cu atât mai mare, deoarece, în 2016, România preluase președinția Alianței Internaționale pentru Memoria Holocaustului (International Holocaust Remembrance Alliance – IHRA)!

Bomboana pe coliva relațiilor Iohannis – Israel a fost așezată recent de cuvintele acestea imbecile, rostite de gura prezidențială, când s-a referit la vizita premierului și a președintelui Camerei  Deputaților în Israel: „Cine ştie ce întelegeri secrete face domnul Dragnea cu evreii acolo.”

                                                                                                                         Marius Albin MARINESCU

PS: Se falsifică nu doar istoria recentă, ci și cea de dinaintea Marii Unirii din 1 Decembrie 1918, al cărei centenar îl aniversăm anul acesta – doar Klaus Iohannis comemorează Unirea Românilor, conform propriei exprimări –, indivizi ca Sabin Gherman, Emil Hurezeanu sau Rareș Bogdan prezintă  tablouri idilice cu sași și români conviețuind pașnici și fericiți împreună,  în imperiul austro-ungar, alături de frații lor unguri și secui.  Cea mai tare dintre teoriile ghermaniste este cea privitoare la pacea şi bunăstarea care domneau între toate naţionalităţile conlocuitoare din Transilvania, până la marea Unire din 1918, când au venit valahii cei cotropitori ca să strice fericirea românilor ardeleni, care vâsleau pe râurile de lapte şi miere, atunci când nu erau la hore sau cules de flori cu fraţii lor unguri, secui şi saşi, cei care au creat acel „Unio Trium Nationum” în care se prevedeau privilegii doar pentru ei, românii fiind excluşi şi consideraţi o etnie inferioară fără drepturi politice şi sociale. Drept pentru care neica Gherman le cântă acum „Batalioane române treceţi Carpaţii înapoi”, la solz de peşte, cum a învăţat el în Bănie, unde a fost student. Aşa de bine se înţelegeau românii ardeleni cu cei din „Unio Trium Nationum” (ungurii, saşii şi secuii), conform „tezelor” ghermaniste, încât e mai mult ca sigur că Horea, Cloşca şi Crişan au fost valahi infiltraţi în imperiu ca să strice armonia dintre grofii unguri şi iobagii români. La fel,  Avram Iancu probabil că era un „mitic” pripăşit prin Apuseni, care s-a revoltat, sătul de prea mult bine şi prea multă egalitate în drepturi cu ungurii.

Aceiași lachei vând gogoși despre cultura și umanismul contelui sas Brukenthal, fostul guvernator al Transilvaniei și fondatorul muzeului cu același nume, făcând abstracție de cruzimea nefirească a acestuia, care asista cu o plăcere de psihopat la execuțiile sau schingiuirea românilor pe eșafodul din Piața Mare a Hermannstadt-ului. Majoritatea victimelor lui Brukenthal de la stâlpul infamiei sau de pe eșafodul amplasat în Großer Ring / Piața Mare erau români condamnați pentru „crima” de a înnopta în cetate sau refuzul de a merge pe „Calea vacii”, adică prin glodul de pe străzi, trotuarele fiind rezervate sașilor. La Sibiu a rămas împământenită denumirea de „Calea vacii” pentru carosabilul noroios destinat românilor pe Corso, strada ultracentrală pentru promenadă, unde trotuarele aparțineau doar plimbăreților sași, chiar și după anul 1918. Sub stăpânirea „umanistului” conte Samuel Brukenthal a avut loc și barbara ucidere, care a îngrozit Europa, a liderilor țăranilor români răsculați de prea mult bine austro-ungaro-săsesc, Horea și Cloșca, pe eșafodul construit la Alba Iulia de această dată.

Cât de mult ne-au iubit sașii de-a lungul zbuciumatei istorii a Transilvaniei, citiți aici un text scris de marele patriot român Vasile Stoica din Avrigul Sibiului, un ardelean care a fugit din imperiul austro-ungar ca să lupte cu arma în mână alături de frații români pentru Marea Unire: Propaganda mincinoasă despre armonia dintre sași și români este departe de adevărul istoric

Vă recomand, ca lecturi suplimentare:

Sindromul slugoiului îndobitocit: Hermannstadt în loc de Sibiu

Saşi corciţi şi români trădători militează pentru dezmembrarea României.

SURSA:http://justitiarul.ro/

CHRIS TERHES:”JOHANNIS – UN FANARIOT SLUGA LA STRAINI , DISPRETUITOR FATA DE DREPTURILE SI LIBERTATILE ROMANILOR”!

Refuzul lui Iohannis de a o revoca pe Kovesi, pe motiv ca raportul lui Toader nu l-a convins, confirma atitudinea de fanariot a lui Iohannis: adica unul care sta in genunchi in fata strainilor, dar care aplauda abuzurile impotriva propriului popor.

Pentru toate aceste slugi din functii de conducere in stat nu conteaza respectarea demnitatii, drepturilor si libertatilor propriilor cetateni, ci modul cum apar ei in fata strainilor.

Pentru acestia Constitutia e zero, legile sunt zero, importante fiind “aprecierile” strainilor.

Iohannis a ratat sa dovedeasca ca e barbat de stat.

In acest moment Iohannis este legat indisolubil de Kovesi, iar toate abuzurile care vor fi devoalate de aici inainte despre activitatea DNA vor fi decontate politic de Iohannis.

Vad niste sclaveti din presa care spun ca daca o revoca Iohannis pe Kovesi acum punea mana PSD-ul pe DNA. Ba tocmai ca daca o revoca acum, Iohannis mai avea un cuvant de spus in numiri. Cu noile legi ale justitiei, Presedintele va putea respinge o singura data propunerea de numire.

Oricum, daca ramane Kovesi pana in 2019 praf si pulbere se va alege de DNA. Evident, vinovatul va fi nu Kovesi ci Iohannis, care a tinut-o in functie pe Kovesi.

Pentru Iohannis nu se putea o iesire mai proasta din aceasta situatie.

De la oameni mici, insa, nu te poti astepta la lucruri mari.

Autor: Chris Terheș

Sursa: Chris Terheș

NAZISTUL CLAUN JOHANNIS SI SCUZELE SALE PENIBILE IN LEGATURA CU JIGNIREA STATULUI ISRAEL SI COMUNITATII EVREIESTI ROMANE SI MONDIALE!

Scriu cu tristețe aceste rânduri. Am tot sperat că avem un președinte mai valoros decât aparențele, mai subtil decât ne-a lăsat să îl percepem. M-am iluzionat cu faptul că stângăciile și comportamentul său jemanfișist nu vin din străfunduri cromozomiale ci dintr-un plan ticluit anume pentru o luptă grea.  Am nutrit nădejdea ascunsă că, în viziunea domniei sale, lucrul bine făcut înseamnă, pe lângă răbdare și perseverență, și o anume șiretenie concentrată pe adormirea vigilenței adversarului și scoaterea lui din joc fără prea multe pagube colaterale. Adversarul fiind, evident, sistemul ocult, statul paralel.

Ieri toate aceste prezumții optimiste s-au făcut cioburi. Ele deveniseră oricum extrem de casante după multele ezitări și bâlbe prezidențiale din ultima vreme dar ieri barda reacțiilor necontrolate ale domnului Iohannis le-a pus definitiv la pământ.

De obicei claunii sunt pe dinăuntru oameni normali și pe dinafară, pentru spectacol, manechine grotești, cu vestminte caraghioase și peruci ciufulite. Ieri domnul președinte a fost exact pe dos: la aparențele de scenă om serios, îmbrăcat la patru ace, bronzat, frizat, declamativ, iar pe dinăuntru în fibra lui profundă, de un caraghioslâc involuntar și de un ridicol absolut devastatoare.

Ieșirea prezidențială de ieri, cu atacuri de o bădărănie suburbană  la adresa delegației PSD aflată în vizită la Tel Aviv în urma unei invitații oficiale primită de la cei mai Inalți demnitari ai statului Israel, a fost un fel de aruncat cu ouă clocite în imaginea propriei țări. Cam cum își spală neamurile proaste rufele murdare în public.

Asta mai treacă – meargă. O probă de neaoșism inferior din partea cuiva ce se revendică de la o stirpe superioară.

Să declari, însă, din pizmă rudimentară față pe Dragnea: „Cine ştie ce înţelegeri secrete face cu evreii”, este o gafă uriașă, cauzată strict de prostie. Nu există scuză pentru așa ceva! Nu poți s-o pui nici pe seama neatenției ori a grabei, nici pe seama vreunei traduceri interpretabile. Este prostie în formă pură, scăpată tropăitoare și elefantină în rezervația marilor sensibilități istorice.

Acesta este adevăratul Klaus Iohannis: un Claun Iohannis. Care provoacă lacrimi, unora de râs altora de plâns, prin ignoranța și tembelismul ieșirilor sale intempestive.

Acesta este adevăratul Klaus Iohannis: un mălai mare comod, indolent, superficial, neglijent cu consecințele.

Mulțumită căruia, prin comparație, Liviu Dragnea începe să semene tot mai mult cu un adevărat bărbat de stat.

Nu am scris despre anunțul făcut de Liviu Dragnea cu o săptămână în urmă privind intenția guvernului PSD – ALDE de a muta ambasada României din Israel de la Tel Aviv la Ierusalim. Nu am scris, pentru că nu mă consideram suficient de bine informat pe acest subiect. În plus, primele mele impresii despre o astfel de decizie erau contradictorii: pe de o parte mi se părea o poziționare care ascunde multe riscuri, pe de altă parte simțeam cu vie satisfacție că, după multă pasivitate neproductivă, România s-a hotărât, în fine, să dea și ea dovadă de o necesară personalitate politică.

Nici acum nu mi-e foarte clar dacă e bine sau rău, pe termen lung, să fim printre promotorii unei astfel de zgâlțâieli periculoase într-o zonă a lumii burdușită de praf de pușcă. O clarificare, însă, tot am obținut după gafele de ieri, în cascadă, ale lui Klaus Iohannis: prin mutarea lui, profund surprinzătoare, Liviu Dragnea l-a ridiculizat pur și simplu pe președinte. Și i-a pus într-o crâncenă încurcătură pe sprijinitorii acestuia.

Brusc, tabăra Iohannis e obligată să aleagă  între unul dintre cei doi parteneri de bază ai săi până de curând: între SUA și UE. Căci, e clar, rezervele lui Iohannis i-au fost transmise, prin plic, de la Berlin, iar expunerea lor belicoasă de ieri, atât de stângaci împachetată, atât de iresponsabil livrată opiniei publice, restrânge dramatic marja unor negocieri calme.

Faptul că, în ciuda aroganței lui ariene, Klaus Iohannis s-a precipitat, după nici două ore de la gafă, să-și ceară scuze, public, demonstrează efectul devastator al gafei sale (o adevărată nucleară) și caracterul de plastilină al personajului. Mă întreb cine l-o fi sunat să-l învețe să se grăbească atât de tare, să-l avertizeze că fiecare secundă de întârziere înseamnă amplificarea fisiunii deci consecințe negative incalculabile.

Acum, scriind finalul acestui articol, aflu despre declarația de presă din această dimineață a președintelui prin care anunță că îi retrage sprijinul politic doamnei prim – ministru Viorica Dăncilă. Mai mult, cere demisia acesteia.

Înțeleg: domnul Iohannis e nervos. Probabil că în ultimele 24 de ore și-a primit la bobârnace din toate direcțiile de-i vâjâie capul. Totuși, astfel de gesturi sterpe, din partea unui președinte, denotă multă slăbiciune și lipsă de viziune. Căci dacă doamna Dăncilă nu-și va da demisia (și nu și-o va da), domnul Claun va mai primi o frișcă în față și un liliac în freză.

E clar că s-a declanșat un război fără menajamente între Klaus Iohannis și Liviu Dragnea. Aștept cu interes reacțiile partenerilor internationali, strategici sau nu, ai României.

E un război în care serviciile secrete sunt implicate din greu. Nu doar cele românești.

Cred că garanțiile primite de Liviu Dragnea din partea Israelului vor cântări mai greu decât suportul berlinez pentru Klaus Iohannis.

Sursa: Contele de Saint Germain

NAZISTUL JOHANNIS , SI BRIGAZILE DE ASALT NAZISTE ALE NOUL PDL SI USR AU INTRAT IN DERIVA POLITICA!

Felul în care președintele Iohannis și Noului PDL s-au poziționat în scandalul ambasadei din Israel e considerat profund defectuos pînă și de analiștii și politologii apropiați de cei sus pomeniți. Din păcate, nu e o gafă izolată: președintele, Noului PDL și USR par să fi intrat de-a dreptul în derivă politică, un alt exemplu spectaculos fiind cazul legii privind închisoarea la domiciliu, la jumătatea acestei săptămîni.

Bunăoară, ieri, preşedintele Klaus Iohannis a declarat public că legea privind măsurile alternative de executare a pedepselor, adoptată de Parlament, se înscrie în categoria “legilor pentru penali” și că acest act normativ nu este “o iniţiativă bună”.

PNL și USR au mers și mai departe, anunțînd că vor contesta la CCR legea respectivă.

Deputatul PNL Gabriel Andronache a cuvîntat în plen, chiar în timpul ședinței în care s-a votat legea amintită:

”Nu îmi face nicio plăcere să vin la microfon şi să vorbesc despre acest proiect depus de colegii senatori ai PSD şi pe care grupul PNL nu îl va susţine”.

Deputatul USR Stelian Ion a declarat, și el:

“Este o bazaconie ceea ce propuneţi dumneavoastră – închisoarea acasă. Ce a făcut PSD de se comportă asemenea unui piroman care smulge cutia de chibrituri din mână şi dă foc casei(…)Mesajul care se dă este acela că românii nu trebuie să se mai teamă că încalcă legea. Aceasta este viziunea PSD, aceasta este viziunea unei majorităţi parlamentare conduse de un condamnat penal”.

Cît despre liderul USR, deputatul Dan Barna, acesta a declarat că legea ”Este un nou pas mai departe spre ceea ce am declarat că România devine uşor-uşor un rai al infractorilor. Actuala majoritate prioritizează major infractorii, condamnaţii, persoanele aflate în detenţie, în defavoarea politicilor publice, sociale sau de infrastructura , care ne lipsesc cu desăvârşire”.

A spune că aceste declarații țin de bezna minții e puțin.

Asta pentru că legea care introduce posibilitatea executării pedepselor cu închisoarea la domiciliu este 100% inițiativa PNL, partidul președintelui și aliatul USR.

Proiectul a fost inițiat de liberala Alina Gorghiu, cu susținerea unui grup de senatori și deputați PNL, și a fost introdus în Senat anul trecut, în noiembrie.

Interesantă coincidență, într-un moment în care se discuta tot mai insistent despre posibilitatea condamnării liderului PNL, Ludovic Orban, în procesul de corupție în care DNA cerea închisoare pentru liberal.

La fel de interesant, după ce Orban a fost achitat definitiv, în martie, inițiatorii legii au început să nu mai fie atît de preocupați de ea, ba chiar să se comporte ca și cum le-ar repugna.

Ce prevedea legea liberalilor, în forma care a și trecut, tacit, de Senat?

Exact ce prevede și forma legii pe care acum o contestă inclusiv la CCR: anume posibilitatea condamnaților de a efectua închisoare la domiciliu, de a presta zile-muncă în folosul comunității și echivalarea lor în zile de detenție ori de a executa pedepsele cu detenția în mod fracționat, în week-end.

”Pentru a evita aplicarea sanctiunilor CEDO consideram ca este de datoria legiuitorului sa adopte norme care sa ofere judecatorului posibilitatea de a inlocui o pedeapsa in regim privativ de libertate cu masuri alternative credibile care realizeaza mai bine scopul reeducarii, al reinsertiei sociale, dar și al prevenirii recidivei. De asemenea, adoptarea unor masuri alternative de executare ale pedepsei conduce la asigurarea și garantarea respectarii drepturilor fundamentale ale persoanei condamnate” se arăta în expunerea de motive a Alinei Gorghiu. Aceasta – demn de remarcat – calculase pînă și de cîți inspectori de probațiuni ar fi fost nevoie pentru aplicarea noii legi: 5.000.

PSD și ALDE au operat modificări minore în lege – a crescut durata condamnărilor vizate de această lege de la 3 la 5 ani, ceea ce nu schimbă absolut deloc fondul problemei – sau a corectat anumite erori tehnice din proiectul inițial, consemnate și de Consiliul Legislativ, care dăduse, reamintim, aviz negativ proiectului, anul trecut, tocmai din cauza erorilor respective.

Un exemplu de gafă liberală: conform proiectului lor, un condamnat la închisoare putea să-și ispășească pedeapsa făcînd pușcărie doar sîmbăta și duminica, în timp ce PSD a adăugat că în restul săptămînii aceștia ar presta închisoare la domiciliu.

Or, în versiunea liberală, după cum avertiza Consiliul Legislativ, ar fi însemnat ca executarea unei pedepse să se întindă pe o durată de trei ori și jumătate mai mare; o condamnare de 4 ani s-ar fi finalizat după 14 ani.

De asemenea, PSD a introdus prevederea ca supravegherea cu ajutorul brățărilor electronice să nu fie obligatorie, precum în proiectul liberal, ci facultativă.

De ce?

Răspunsul e simplu și a fost oferit încă de acum vreo doi ani de către Poliția Română: monitorizarea electronică presupune costuri uriașe, de-a dreptul prohibitive, pentru că e vorba nu doar de un dispozitiv de pus la picior, ci de o întreagă forță polițienească de monitorizare și de reacție rapidă, pentru cazul în care condamnatul ar încălca regulile, cca.1.600 de agenți dedicați, după estimările poliției.

Şeful Poliţiei Române, chestorul Petre Tobă, explica la acel moment că „s-a constatat o practică neunitară în ce priveşte folosirea brăţărilor electronice, şi anume în 16 state se folosesc, iar în 11 nu, pentru că în cinci dintre ele nu este precizat în legislaţie, iar în şase state este în lege, însă, în urma derulării unor proiecte pilot, s-a constatat că efortul bugetar este prea ridicat“. Tobă mai preciza că în Italia, în perioada 2003-2010, s-au cheltuit 80 de milioane de euro pentru brăţările electronice, în condiţiile în care au fost monitorizate doar 14 persoane.

Trăgînd linie și adunînd, legea închisorii la domiciliu, fie ea și modificată de PSD, are exact aceleași principii ca și cea originală, opera integrală a PNL, modificările fiind de ordin strict tehnic. De această lege nu vor beneficia, pe mai departe, recidiviștii, autorii infracțiunilor cu violență ori ale celor de corupție.

Cum e posibil, în acest caz, ca autorii legii, liberalii, partenerii lor din opoziție, useriștii și însuși președintele Klaus Iohannis să decreteze că e o lege neavenită, ”făcută pentru penali” (desigur, ea trebuia să se adrese strict inocenților n.n.) și să anunțe că vor reclama la CCR?

E posibil pentru că în România totul e posibil.

Inclusiv să iei milioane de români de proști, cu memoria scurtă.

Autor: Bogdan Tiberiu Iacob

Sursa: InPolitics

LIDERI SI SLUGI

Lupul Dacic

Pentru a intelege de ce noi nu, niciodata, si ei da, trebuie doar sa vedem cum vorbesc liderii lor politici si cum vorbesc slugile care ne conduc pe noi, atat!

LIDERII:

„NATO s-a autodeclarat ca o alianta defensiva fara sa puna in discutie impotriva cui ne apara. Dar totul porneste de la definitia inamicului. Inamicul este anti-civilizatia care se intinde din nordul Africii pana in Indonezia. Locuita de doua miliarde de oameni, aceasta zona este partial finantata din vanzarea de petrol si partial din vanzarea de droguri….Nu cred ca exista musulmani si radicali musulmani. De altfel nu cred ca există comunisti moderati şi comunisti radicali. Exista doar musulmani si comunisti.” – Milos Zeman, presedintele Cehiei.

“Cea mai mare parte a vinei o poarta actuala conducere a Uniunii Europene, care este absolut impotenta si birocratica, fiind cauza indepartarii cetatenilor de institutiile UE, ea nefiind in stare sa indeplineasca o sarcina atat…

Vezi articolul original 2.080 de cuvinte mai mult

UE ne indeamna: turnati, romani, turnati tot!

Lupul Dacic

Daca mai aveam cel mai mic dubiu, acesta a fost spulberat de ultimul demers al Uniunii Europene. Noua doctrina a globalismului bruxellez cere o societate guvernata de principiul turnatoriei. Delatiunea la putere, asta vrea UE pentru Romania!

Beleaua e că românilor chiar le place

Sub pretextul demascarii unor infractiuni, romanii sunt indemnati, ba am putea interpreta aceasta propunere legislativa drept obligatie cetateneasca, sa-si toarne colegul de birou, seful (sau subalternul, dupa caz), vecinul de bloc, fratele, sora, tatal si lista ramane deschisa. Si noi care credeam ca apucaturile vechii Securitati erau nocive! De unde, Uniunea Europeana pe tip nou le vede necesare si sanatoase! Cica denuntul face bine economiei, starpeste coruptia si, nu-i asa, cu totii stim sloganul „coruptia ucide”.

Paraciosii vor fi premiati

Asadar, ultimul proiect de lege mestecat de falcile Comisiei Europene nu prezinta vreo solutie la fenomenul externalizarii profitului de catre marile corporatii prezente in…

Vezi articolul original 282 de cuvinte mai mult

POMME – SANS TOI!

EMMA BALE – RUN!

LANA DEL REY – CHERRY!

AMMUNITION – WRECKING CREW!

RIOT V – ANGEL’S THUNDER,DEVIL’S REIGN!

RUMAHOY – PIRATESHIP!

BOGDAN DUCA:”OCCIDENT”!

Sunt două tipuri de polemici pe care le port.

Primul tip de polemică îl port cu apologeții români ai Occidentului. Aceștia sunt oameni care nu au încredere, de fapt, în România. Și nu din pricina comunismului. Pur și simplu sunt oamenii ironizați de Caragiale, în discursul lui Cațavencu, supărați că dacă Parisul are Sena lui, orașele lor nu au măcar un Bahlui, care trăiesc drama că ”Franța are faliții săi, Anglia are faliții ei! Numai noi nu avem faliții noștri!”

Aici sunt două categorii de oameni: cei care în anii 80- 90, în fața crizei din societatea românească au ajuns din disperare, inocență intelectuală, frustrare, să idealizeze Occidentul. Ei pur și simplu refuză să vadă că în ultimii 50 de ani, întregul Occident a trecut printr-o rapidă revoluție degenerativă, care e departe de a fi ajuns la un final și care a dus la o radicală schimbare la față a Americii și Europei, cu consecințe majore.

A doua categorie este reprezentată de românii progresiști, adepți ai revoluției culturale care distruge Occidentul de 50 de ani,, care chiar ajung să accepte dictatura relativismului (cum numea papa Benedict al XVI-lea, un occidental, ideologia dominantă în Occident) și cultura morții (cum definea papa Ioan Paul al II-lea, cultura dominantă acum în Occident). Pentru ei a ucide copii prin avort este o contracepție, eutanasierea este o metodă umană, libertinajul nu e degenerarea libertății ci expresia supremă a acesteia, gândirea slabă este normativă iar Creștinismul este ceva depășit. Paradoxul acestora este că ei admiră tocmai acea parte a Occidentului care are un discurs foarte anti-occidental, care denunță și încearcă să demoleze toate valorile civilizației europene.

Cei din prima categorie sunt dificil de convins. nu pentru că nu mi-ar da dreptate, ci pentru că nu vor să îmi dea dreptate. A îmi da dreptate ar însemna să se despartă de o speranță, de un vis. De aceea replica lor este: ”Sunt greșeli, desigur, dar nu poți rezuma Occidentul la delirul ideologic post-1968.”

Desigur, așa cum nu poți rezuma nici URSS-ul la bolșevism, nici Germania anilor 30 la Hitler, nu putem rezuma Occidentul DOAR la delirul ideologic. Însă ca în primele cazuri, delirul ideologic devine normativ, e lege, regulă și criteriu de civilizație.

Corectitudinea politică nu e un moft. Corectitudinea politică e criteriu pe baza căruia profesori își pierd catedrele, studenți sunt exmatriculați, cărți sunt interzise. Exact ca în epurările academice din Germania nazistă sau URSS….

Cultura morții a încetat să mai fie și ea un moft. Avortul a devenit un soi de ”drept al omului”. Legislația se modifică în sensul lărgirii cât mai mari a timpului în care să se permită avortul./ Sunt deja proiecte de lege care duc avortul până în momentul nașterii. Iar dezbaterile academice vorbesc deja de posibilitatea de a avorta și după naștere. În Franța e lege care interzice sub pedeapsa cu amenda și cenzurarea orice formă de discurs public pro-life.

Eutanasierea medicală din libera voință a bolnavului terminal, exprimată în urma unor controale serioase medicale care atestau imposibilitatea vindecării, nici nu mai ține cont de gravitatea bolii, de voința bolnavului sau a tutorilor săi. Medicii care invocă jurământul lui Hipocrate, care interzice eutanasia, sunt marginalizați și chiar sancționați, pentru că e lege care decide ”umanist” că suferința trebuie curmată. Cazuri de depresivi care cer eutanasierea și o primesc se înmulțesc și sunt privite aprobativ de ochiul legii. Care e diferența între evoluțiile sistemului medical din Occident și politica de eutanasiere făcută de Hitler?

Concepte fundamentale pentru civilizație sunt modificate după plac. Avem ”căsătorii” gay. Avem ”căsătorii” cu animale. Și nu, nu e vorba de mofturi ci de legi, care reglează o întreagă societate. Schizofrenia, dacă afectează identitatea de gen, devine o virtute civică și statul se grăbește să o încurajeze. În schimb, statul descurajează orice apel la valorile tradiționale. Statul nu mai recunoaște paternitate și maternitate, neagă drepturile părinților de a își educa copii, condamnă în stânga și în dreapta, cu sentințe judecătorești, A ridica obiecții de conștiință nu ajută cu nimic: numărul celor arestați pentru că au predicat învățătura creștină cu privire la homosexualitate sau la morala sexuală e în creștere, nu în scădere. În SUA sunt oameni ce au fost arestați pentru că au refuzat să aibă clienți care pregăteau ”mariaje” gay. Arestați, da.

Democrația e un cuvânt depășit în Occident. Uniunea Europeană se teme de votul cetățenilor ca dracul de tămâie. Ultimul tratat constituțional nu a fost validat de votul cetățenilor. Inițiative civice constituționale și democratice sunt fie invalidate, fie amânate și sabotate cu cinism oficial. ”Statul de drept” e noul cuvânt sfânt și poate distruge democrația doar prin sentințe de tribunal. Suveranitatea cetățenilor și parlamentelor a apus în fața arbitrariului ideologic al tribunalelor, curților supreme sau unor noi inchiziții, precum CEDO.

Iar acest delir nu afectează cu nimic viziunea imperialistă tradițională a Occidentului. În ultimii 18 ani armatele occidentale au ucis oameni, au distrus țări, au nenorocit vieți, bombardând , lovind cu rachete, înfometând prin sancțiuni economice în numele ”libertății”, ”democrației” (care nici în Occident nu mai există), ”drepturilor omului”. Dictatorii relativismului, nu au scrupule în a ”eutanasia” popoare întregi doar pentru că nu îmbrățișează valorile occidentale.

Da. Occidentul nu este doar asta. Dar Occidentul a devenit și devine pe zi ce trece, mai ales asta. Dictatura relativismului nu mai e o figură de stil ci este forma de manifestare a statului. Cultura morții nu mai e o metaforă ci este ideologie oficială.

Cei din a doua categorie nu pot fi convinși. Ei cel mult pot fi convertiți. Lor le place brava nouă lume. Sunt ai ei, se simt bine în ea, profită de pe urma ei (ucid un copil nedorit, se droghează sau speră să o facă în condiții de libertate, confundă sensul și demnitatea umană cu orgasmul orgiastic, se lasă cu plăcere dresați în corporații multinaționale, sunt fericiți că acest totalitarism nou, în relativismul său, nu descurajează, ci le încurajează dependența de mici plăceri și vicii, nu le pretinde decât o etică telenovelistică ieftină, cum este aceea a corectitudinii politice: să gândească puțin dar ”corect”. Și pentru asta există o neolimbă lozincardă mult mai faină decât cea propusă în URSS….

Polemica mea se poartă și cu cei care sunt alături de mine în a contesta degenerarea Occidentului, dar o fac justificând (din neștiință, uneori, din credință sinceră, alteori, din cinism, în multe ocazii) ideologii la fel de nocive și de criminale, filosofii politice toxice.

Eu nu vreau să justific nici comunismul, nici fascismele, nici legionarismul, nici vreun naționalism inept sau vreun fundamentalism religios, denunțând pericolul de a muri toți de cancerul care distruge Occidentul.

Nu am crezut niciodată că leacul la ciumă e holera și cel la cancer ar fi SIDA. Iar a încerca să justifici Gulagul sau Holocaustul doar ascunzându-le în spatele sutelor de milioane de copii uciși prin avort, a justifica un tembel orgoliu naționalist sau exclusivism confesional doar pentru că are niște valori opuse delirului ce a cuprins Occidentul, este din punctul meu de vedere, nu doar inacceptabil ci anticreștinesc.

Lumea începe să arate ca în ultima carte a Bibliei (imagine reluată nu întâmplător și de Orwell în 1984): terenul de conflict între trei împărții: a lui Antihrist, a lui Gog și a lui Magog. Și nu e vreuna o opțiune care să fie rezonabilă.

Ei, acestei lumi care întoarce spatele umanității, trebuie să îi opunem bunul simț articulat pe Evanghelie. Și să avem curajul creștin de a îi spune că greșește, că această greșeală o va arunca în Infern și că adevărata umanitate și soluția se găsește la Hristos.

Mai sus, fotografia uneia din victimele celebre ale delirului occidental transformat în civilizație a morții: Alfie, care a murit de foame, condamnat la moarte, din rațiuni ”umanitare” de către autoritățile britanice, chiar în timp ce scriam acest articol….

Autor: Bogdan Duca

Sursa: Bogdan Duca Blog