Tag Archives: ROSIA MONTANA

ANTONESCULE NU TE MAI ASCUNDE DUPA CIRES: „EXISTA UN TRIUNGHI AMOROS ANTONESCU – BASESCU – DNA!,E O MIZERIE!,POATE ITI ADUCI AMINTE DE AFACEREA ROSIA MONTANA ,FRANK TIMIS & ADINA VALEAN,PENTRU CARE AI SACRIFICAT USL SI ULTIMUL PARTID ISTORIC-PNL!

26 feb.

Antonescu: Nu există un triunghi amoros Antonescu-Băsescu-DNA. E o mizerie!

 
basescu-antonescu-dc1-640x428

Liderul PNL, Crin Antonescu, a atacat presa care, în urma ultimelor probleme cu legea ale greilor PNL, a lăsat să se înțeleagă că ar putea fi vorba despre epurări politice și a spus că totul este o mizerie incredibilă, pe care nu o credea posibilă niciodată. 

”Eu de vreo 20 de ani și mai ales de vreo 5 am auzit despre mine și despre PNL, credeam că am auzit tot ce se putea auzi. În aceste zile se întâmplă însă ceva ce nu am crezut că poate fi posibil, chiar dacă ura întunecă dreapta judecată.

Nu mi-am putut imagina că cineva m-ar putea acuza de implicarea mea în justiție sau a colegilor mei în anchete ale DNA, ale justiției.

A insinua înțelegeri între mine-Traian Băsescu și DNA, că este un triunghi, este cea mai mare mizerie și din respect pentru aceste publicații îi rog să înceteze. Știm și avem bănuieli anunțate pe care le menținem despre implicarea lui Traian Băsescu în justiție, intervențiile brutale. PNL este singurul partid care nu a intervenit în mersul justiției, chiar dacă atâția și atâția dintre noi au avut probleme cu justiția.

În mulțumesc domnului Cristian David pentru atitudinea sa, care a preferat să se retragă pentru a nu afecta imaginea partidului.

A împinge mizeria până la a asocia implicarea mea în treburile justiției, este ceva ce nu am crezut că se poate întâmpla”

Frank Timis, la acea data Executive Charman al Companiei Gabriel Resources.  Frank Timis a insotit permanent. In repetatate randuri ne-a povestit, fara retinere ca a dat spaga imensa lui Traian Basescu si Radu Berceanu, pentru a-i facilita exploatarea la Rosia Montana si acestia il duc cu vorba. Era contrariat! Banuiesc ca l-au dus cu vorba si i-au luat banii in ontinuare.
Cu ceva timp in urma am vazut-o pe Adina Valean, foarte activa propunand amendamente la Comisia Europeana pentru relansarea exploatarii la Rosia Montana, aducand multe motivari in acest sens. Atunci mi-am zis ca i s-a dat nada Adinei Valean si ea muscat. Ei bine aceasta muscatura a ei il costa scump acum pe Crin Antonescu si implicit pe noi. Desfiintarea USL este o mare tradare a lui Antonescu, care evident este santajat de Basescu. Acesta din urma a stiut din prima clipa ca Adina Valean va pica precum musca in lapte, dupa ce el l-a praduit pe Timis ani de zile. Restul comentariilor sunt vorbe goale. Crin nu mai are iesire din aceasta situatie si va juca strict cum ii va canta Basescu. I-a prins mana in usa. Incercati sa-i luati un inerviu lui Frank Timis. Vorbeste fara retinere despre Basescu si veti afla informatii incredibile.

LIDERUL LIBERAL CRIN ANTONESCU A DECLARAT LA CONFERINTA DE PRESA A USL „PROIECTUL GUVERNULUI PRIVIND ROSIA MONTANA VA FI RESPINS ,DAR IATA CE A DECLARAT LIDERUL PSD VICTOR PONTA PRIVIND PROIECTUL LEGII CADRU A EXPLOATARII ROSIEI MONTANE!

11 nov.

Proiectul Guvernului privind exploatarea de la Roşia Montană, care a scos mii de oameni în stradă în ultimele două luni, va fi respins luni de Comisia special creată în Parlament, urmând însă să fie elaborată o lege cadru care să stabilească criterii generale pentru exploatările viitoare, a transmis luni liderul PNL Crin Antonescu.

antonescu_ponta_42781500

Antonescu a anunţat, luni, după şedinţa USL la care a participat și liderul PSD Victor Ponta, că se va da raport de respingere la proiectul de lege privind exploatarea minieră de la Roşia Montană.

Crin Antonescu a precizat că, în şedinţa USL, s-a ajuns la consens pe acest subiect. Acest proiect va fi respins, a spus Crin Antonescu, precizând că o nouă lege va stabili criterii generale pentru exploatările viitoare.

„Pentru comisia specială care azi îşi va da obştescul sfârşit şi va da vot final… principiul este următorul: raport de respingere pentru actualul proiect al Guvernului şi în concluzii se vor face câteva recomandări majore pentru constituirea unui cadru legislativ”, a anunţat Antonescu.
Ce a spus Ponta

Victor Ponta a declarat, luni, după şedinţa USL în care s-a decis ca proiectul de lege transmis de Guvern să fie respins de către Comisia parlamentară specială, că proiectul minier de la Roşia Montană s-ar putea face în baza Legii cadru care urmează a fi elaborată de Legislativ. Ponta a anunţat după şedinţa USL că PSD şi PNL susţin împreună, în Parlament, elaborarea unei Legi cadru privind toate proiectele miniere.

„Am exprimat o poziţie de susţinere a proiectelor economice mari, şi asta e. Dacă proiectul de lege nu a fost suficient de bun, înseamnă că următorul va fi mult mai bun şi va acoperi toate criticile de bună credinţă, care vor fi luate în considerare şi acoperite de Legea cadru”, a spus Ponta.

Ponta a precizat că această lege va prevedea un cadru pentru toate proiectele miniere, nefiind necesar ca Guvernul să facă o Hotărâre în care să fie cuprinse condiţiile de exploatare.

„Noi avem peste 500 de mine închise şi zeci de mii de locuri de muncă pierdute şi există proiecte pentru foarte multe dintre acestea de a fi redeschise. Trebuie însă o Lege cadru care să specifice foarte clar, să fie asumată de Parlament şi această lege cadru o susţinem împreună. Din declaraţiile politice înţeleg că o susţin şi celelalte forţe politice care spuneau că nu vor legea, dar vor exploatarea. Condiţiile de exploatare sunt scrise în licenţe de exploatare, iar licenţe emite Guvernul în baza legii de câte ori este nevoie”, a spus Ponta.

Întrebat dacă decizia USL de a respinge în Comisia parlamentară proiectul de lege elaborat de Guvern şi transmis Parlamentului este un eşec, Ponta a răspuns: „Cum vreţi dumneavoastră. De ce e un eşec? Sigur că eu aş fi vrut să se facă exploatarea în baza unei legi. Dar Parlamentul a decis că vrea să facă Lege cadru. Mi se pare o soluţie foarte bună şi o susţin”.

Comisia pentru proiectul de la Roșia Montană va da votul pe proiectul înaintat de Guvern luni, la ora 18.00.

PREMIERUL VICTOR PONTA IL ATACA PE CRIN ANTONESCU SI PE „LIBERALII”SAI:” S-A FORMAT O NOUA MAJORITATE A PSD-ului,DATORITA „RADICALISMULUI IN PRIVINTA CAZULUI ROSIA MONTANA!

23 oct.

Victor Ponta a fost comentat astăzi despre noua majoritate a PSD-ului formată fără partenerul alianță, PNL, și despre votul comisiei speciale a Parlamentului pentru Roșia Montană.

antonescu_ponta_42781500

Ponta declarat că s-a vorbit despre proiectul Roșia Montană vineri când erau prezenți atât Crin Antonescu cât și președintele comisiei, Darius Vâlcov.

„Opțiunea mea este următoarea: Nu pretind că ce a făcut guvernul este perfect (..) dar a avut curaj să pună aceasta problemă pe masă. Dacă se stabilește alt cadru, eu ,ca Guvern, voi aplica ceea ce decide Parlamentul.
„ În comisie pe bună dreptate s-a format o majoritate pe bună dreptate împotriva colegilor de la liberali care erau prea radicali, după ce susținuseră proiectul acum erau din nou împotrivă, mâine o să fie iar pentru. Nu e în regulă” , a declarat Victor Ponta.

De asemenea, Ponta a declarat că nu este interesat de o majoritate fără PNL, ci de o decizie clară: „Ce facem în general cu exploatările de resurse naturale? Ne dezvoltăm ca țară sau nu ne mai dezvoltăm?, a adăugat Victor Ponta.

Privind cele 30 zile în plus pentru comisia specială a Parlamentului pentru Roșia Montană, Victor Ponta spune că sunt justificate, fiind necesare pentru discuții.
În legătură cu protestul de la Casa Albă, Ponta a reiterat ideea potrivit căreia este un gest foarte democratic.

„În general, la Casa Albă protestează sute, mii de oameni. Faptul că au fost doar trei doamne am luat-o ca pe un semn bun”
Victor Ponta a comentat și majoritatea PSD nou-formată în Parlament, spunând că nu și-a dorit-o.
„Nu mi-am dorit majoritatea, s-a întâmplat. Eu îmi doresc să guvernez până în 2016 într-o majoritate USL, însă cu cât majoritatea e mai puternică și solidă, cu atât mai bine.

„Apropo că vorbeam în America, despre stabilitate, eu ce să zic că depind de un vot? Cine are încredere într-o țară în care în orice zi se poate întâmpla ceva? Am promis că o sa am un guvern care o să reziste”, a declarat Victor Ponta.

PREMIERUL VICTOR PONTA DESPRE PROIECTUL ROSIA MONTANA:”GUVERNUL VA APLICA CE DECIDE GUVERNUL!”

23 oct.

Premierul Victor Ponta a declarat marţi seară că în cazul în care se decide în Comisia specială privind exploatările de la Roşia Montană că proiectul Guvernului nu e bun şi face un alt cadru din care scoate lucrurile controversate, Executivul va aplica decizia Parlamentului.

Victor-Ponta-qmagazine1

„Noi am discutat vineri, la USL, iar opţiunea mea este următoarea: eu nu pretind că ce a făcut Guvernul este perfect şi nu vă puteţi atinge de legea Guvernului, am pretins un singur lucru – că după 15 ani în care nimeni nu a avut curaj să pună pe masă problema exploatărilor de aur, Guvernul ăsta, aşa cum a fost el, a avut curaj să pună problema pe masa Parlamentului. Dacă în comisie se decide că nu e bine ce a făcut Guvernul şi face un alt cadru din care să se scoată lucrurile controversate, în care să se dea garanţii în plus pentru orice fel de exploatare, eu, ca Guvern voi aplica ceea ce decide Parlamentul”, a spus Ponta, la B1 TV.

El a adăugat că în comisie s-a format ”cumva” o majoritate împotriva liberalilor care erau prea radicali, iar după ce la un moment dat au susţinut proiectul acum se declară cu totul împotrivă.

„Nu mă interesează să am o majoritate fără PNL, mă interesează ca în cadrul comisiei şi al Parlamentului să se ia o decizie clară, ce facem, în general, cu exploatările de resurse naturale, nu doar pentru Roşia Montană, facem sau nu facem, ne dezvoltăm ca ţară sau nu ne mai dezvoltăm. De aceea au fost cele 30 de zile de prelungire ale (n.r. – activităţii comisiei) pentru ca în cadrul comisiei să se discute nu la modul populist, sau cum ar da bine la televizor, sau cum o să se bucure manifestanţii din stradă. Aşa cum Guvernul şi-a asumat toate criticile, toate supărările – au fost şi la Washington trei doamne care protestau, e foarte democratic să protestezi, în general la Casa Albă protestează cu sutele, cu miile, faptul că au fost doar trei am luat-o ca pe un semn bun, nu e o problemă asta – acum e treaba Parlamentului să spună nu Guvernului, nu aţi făcut bine, trebuie să faceţi aşa”, a completat premierul.

LIDERUL PNL,CRIN ANTONESCU”TANAR SI NEHOTARAT”,ATACA DIN NOU GUVERNUL USL,PE TEMA ROSIEI MONTANA!

22 oct.

Preşedintele PNL, Crin Antonescu, a declarat, marţi, că din punctul de vedere al liberalilor proiectul privind exploatarea minieră de la Roşia Montană înaintat de Guvern nu poate fi susţinut şi nu va fi susţinut.

crin_antonescu-310x275

„Ea , Comisia specială a fost creată şi mandatată de plenul Parlamentului pentru a aviza, într-un fel sau altul, cu raport de susţinere sau de respingere, un anumit proiect de lege, anume cel iniţiat de Guvern, pe care noi nu l-am susţinut, nu-l susţinem, nu-l susţinem nici în Comisie. Se punea problema astăzi dacă suplimentarea mandatului înseamnă şi un nou mandat de conţinut, în sensul elaborării sau propunerii unui nou proiect de lege sau dacă se limitează la vechiul mandat, pentru care Comisia are dreptul să ceară încă o prelungire. A rămas limitat la vechiul mandat şi, din punctul acesta de vedere, nouă nici nu ne trebuie 10 zile sau câte mai sunt, 15, până în 10 noiembrie, pentru că punctul nostru de vedere este foarte clar: proiectul înaintat de Guvern pe Roşia Montană nu poate fi susţinut şi nu va fi susţinut. (…) Pentru a construi un alt proiect de lege care să reglementeze, de exemplu, într-o manieră generală, exploatările auro-argentifere sau pentru a discuta legea minelor sunt situaţii diverse”, a spus Antonescu.

Potrivit acestuia, Legea minelor este în discuţie, pe traseul parlamentar.

„Legea minelor este în discuţie, este pe traseul parlamentar, putem discuta acolo, dacă vrem un nou proiect special pentru exploatările auro-argentifere, nu doar din perimetrul Roşia Montană, ci din întreaga suprafaţă a ţării. Pentru asta nu trebuie o Comisie specială”, a precizat preşedintele PNL.

Activitatea Comisiei speciale care analizează proiectul de explorare de la Roşia Montană a fost prelungită până pe 10 noiembrie, a anunţat preşedintele Camerei Deputaţilor, Valeriu Zgonea.

Astfel, Birourile permanente reunite ale Parlamentului au decis marţi să amâne termenul de depunere a raportului pe care această comisie îl va face cu privire la proiectul minier.

LOBBY AMERICAN PENTRU VIZITA PREMIERULUI PONTA ” BLAIR IN BALCANI”IN USA.MIZA,SOROS SI ROSIA MONTANA!

17 oct.

La un an și jumătate după ofensiva sa asupra regimului Basescu, PSD-ul au redescoperit America, adică lobby-ului. O demonstrează un studiu al Democracy Institute din SUA, care anunță vizita lui Ponta la Washington și condiționează succesul economic și democratic al României de inițierea proiectului Roșia Montană și exploatarea gazelor de șist. Altfel, țara va bascula către…Rusia.

Ponta_Basescu_Blair_Thatcher-300x199

Diletantismul total demonstrat în vara anului 2012 a dispărut după un an şi jumătate la putere a lăsat loc unor mişcări ceva mai subtile, iar Victor Ponta a reuşit să pozeze astfel, la Democracy Institue din SUA, în ”Blair din Balcani”, sprijinitorul investitorilor străini şi creatorul unei Românii-tigru balcanic. Nimic însă în studiu despre al doilea om în stat, candidatul, încă, al USL la preşedinţie. Să fie rândul liberalilor să fi uitat să-şi caute propriile resurse de lobby?

”Pe scurt, Ponta va veni la Washington, timp în care va explica avantajele pe care le-ar avea în România unele dintre cele mai importante companii energetice americane. Ponta are dreptate când spune că România ar transmite un mesaj catastrofal, cum că nu este un partener de încredere, că ţara sa nu este deschisă către investiţii, dacă respinge proiectul Roşia Montană”, se arată într-un material publicat cu o zi in urma de Democracy Institute, la Washington, sub titlul ”Tigru balcanic sau balta din Balcani? Amenintarea de astazi la adresa viitorului economic al Romaniei’’. Autorul materialului este fondatorul Democracy Institute, Patrick Basham, membru al Cato Institute, unul dintre cele mai influente think tank-uri din SUA si din lume.

Citând copios din New York Times, BBC şi Financial Times, dar şi din Evenimentul Zilei, instituţii de presă care aruncau o lumină cât se poate de proastă asupra lui Victor Ponta în vara anului trecut, studiul Democracy Institute prezintă România drept un ”Tigru balcanic”, cu perspective de creştere aproape nebănuite, îl prezintă pe Victor Ponta ca pe un ”Blair al Balcanilor”, dar arată că România are de ales între două drumuri. Este remarca cu care se încheie un material de 35 de pagini. Alegerea este între a deveni membri ai Organizaţiei pentru Cooperare si Dezvoltarea Economica sau nu. Conditia este demonstrarea faptului ca Romania are o economie de piata de succes si o democraţie funcţională. Iar, în lumina acestui material, România va demonstra că are o economie funcţională de succes, dacă va da undă verde proiectului minier de la Roşia Montană şi exploatării gazelor de şist.

Afacerea Roşia Montană, strâns legată de cea a gazelor de şist, în viziunea autorului, ocupă cea mai amplă secţiune a materialului despre România, circa un sfert, şi conţine datele cele mai bine actualizate.

Aşadar, România nu poate intra în clubul select al ţărilor OECD, candidat fiind de ani de zile, dacă nu va renunţa la patru munţi plini de minereuri rare şi dacă nu va oferi unor companii americane din domeniul energiei licenţe de exploatare a gazelor de şist. Polonia, Cehia, Slovacia şi Polonia sunt membre OECD din anii 1990. Estonia şi Israelul au aderat în urmă cu doi ani. Însă aici, chiar membru fondator, este Turcia, o ţară cu un dosar democratic mai mult decât îndoielnic, atât în 1961, cât şi acum. Pentru a nu mai vorbi de Grecia sau Spania anilor ’60, la fel, membre fondatoare. Să fie miza intrării în OECD obţinerea cu adevărat a statutului de membru deplin al UE, negrevat de un MCV, căci se ştie că Washingtonul este cel mai bun ambasador la UE al României?

Dacă decidenţii sau intelighenţia americană nu ştiu prea bine cine este Victor Ponta, le transmite studiul citat. Ponta este ”Blair din Balcani”, după cu se intitulează o secţiune a materialului. ”El proclamă aşa-zisul ’Model românesc de management al crizei si reconstrucţie post-criză.’” Iar apoi materialul citează site-ul Guvernului României, unde Ponta vorbeşte despre statul social, statul de drept şi justiţie socială, care poate ar contribui la creştere economică, nu numai în România, ci în întreaga UE.

”Care este abordarea economică a lui Ponta?”, se întreabă autorul materialului. ”Planul său pentru România îl declară încrezător că ”Romania is ready for business!” Pentru asta, el susţine un model de creştere economică bazat pe ’mai multe locuri de muncă, mai puţine taxe şi mai puţină birocraţie.’ Modelul lui ’combină într-un mod fericit disciplina fiscală cu stimularea inteligentă a creşterii, atrăgând investiţii şi creând locuri de muncă, pe fondul justiţiei sociale, egalităţii şi solidarităţii.”

Şi, mai continuă autorul, ”pe scurt, viziunea sa politică se bazează pe privatizări, bugete echilibrate, disciplina cheltuielilor bugetare şi liberalizarea preţurilor. El caută să vândă pachete minoritare la companiile de stat. Logica sa este că investitorii privaţi vor îmbunătăţi managementul acestor companii şi vor oferi capital pentru modernizare. Se estimează că nişte companii de transport şi energetice mai eficiente vor aduce un procent la PIB-ul României.”

Redăm integral secţiunea materialului Democracy Institute care vorbeşte despre protestele împotriva proiectului de la Roşia Montană.

”Faptele nu contează! Campania pentru a opri proiectul miniere de la Roşia Montană”

”Sunt două motive – unul independent şi unul politic – pentru care campania zgomotoasă pentru a opri proiectul Roşia Montană merită analizată. Primul motiv este că obiecţiile de factură intelectuală la adresa proiectului amintesc de puterea apelurilor şi bunelor intenţii care pleacă însă de la neinformare pentru a provoca mania membrilor educaţi (dacă nu chiar celor mai educaţi) ai societăţii.

Motivul politic referitor la campania Roşia Montană este că aceasta demostrează capacitatea uluitoare a mişcării ecologiste internaţionale şi a finanţării sale externe de a orchestra şi de a coregrafia opoziţia internă la un proiect de dezvoltarea sustenabil din punct de vedere al mediului.

Proiectul pentru extinderea şi modernizarea minei de la Roşia Montană a fost amânat timp de un deceniu din cauza dezbaterii impactului asupra mediului. Ecologişti autodeclaraţi susţin că mineritul va distruge vârfurile munţilor şi sunt preocupaţi mai ales de folosirea cianurii în procesul de extracţie, cianuri care riscă să contamineze apa freatică.

Acum, zona Roşia Montană este departe de a fi un mediu înconjurător virgin. De fapt, mediul regiunii se află într-o stare proastă. Ironia, care nu a avut parte de publicitate, este că, mai degrabă decât să dauneze mediului, proiectul este foarte bun pentru acesta. De fapt, la fiecare dintre îngrijorările protestatarilor s-a răspuns deja. Spre exemplu, un raport din 2010 al Comisiei Europene redactat pe baza rapoartelor experţilor independenţi arată că ”tratamentul cu cianuri este metoda aleasă în industria aurului în toată lumea, 90% din cele 2.500 de tone de aur produse în fiecare an fiind extrase în acest fel.” (aici studiul citează publicaţia română de limba engleze Nine O’Clock).

O asemenea tehnologie modernă sofisticată va permite proiectului să producă apă uzată cu o concentraţie de cianură mai mică decât cea din cana zilnică de cafea. Nivelul cianurilor la Roşia Montană va fi de trei ori mai mic decât cel din proiectele comparabile din Finlanda şi Suedia (3,5 părţi la un milion, faţă de 10 părţi la un milion), două ţări recunoscute pentru modul responsabil şi sigur de utilizare a cianurilor şi a altor substanţe toxice.

Din păcate, lupta pentru Roşia Montană nu a fost niciodată o competiţie între mai multe seturi de fapte şi argumente. Dimpotrivă, de la debutul ei, a fost ”o luptă strict politică”, potrivit analistului Bogdan Chirieac. El nu găseşte substanţa campaniei împotriva proiectului minier, pentru că oponenţilor le lipsesc atât argumentele tehnice convingătoare, cât şi cele economice.

Dimpotrivă, Chirieac argumentează că proiectuil Roşia Montană este o daună colaterală a unei lupte politice mai mari între liderii politici ai ţării.

Se află oare proiectul Roşia Montană în spaţiul politic nepotrivit, la momentul nepotrivit? Desigur, altfel ar fi greu de explicat de ce, la numai 40 de km de Roşia Montană se dezvoltă un proiect care foloseşte aceeaşi tehnologie, dar care nu a întâmpinat nicio opoziţie politică.

În România există un număr destul de mic de oponenţi dedicaţi, bine intenţionaţi şi pasionaţi ai proiectului Roşia Montană. Abilitatea lor de a organiza proteste eficiente, de a capta atenţia presei externe şi interne şi de a avea impact asupra procesului politic reflectă mult mai mult decât angajamentul lor faţă de cauza ecologistă.

Mai degrabă, succesul campaniei de până acum este rezultatul unei campanii bine organizate şi bine finanţate de către marile ONG-uri internaţionale, precum Greenpeace, Earthworks şi Friends of the Earth, şi de către mulţi membri ai acestor organizaţii, activişti şi agitatori. De aici, spre exemplu, capacitatea lor de a produce clipuri sofisticate şi prezentări care informează greşit publicul, dar o fac într-un mod foarte emoţionant şi foarte eficient.

Finanţatorul-cheie şi pe termen lung al acestei campanii este George Soros, miliardarul de origine maghiară, care este bine cunoscut studenţilor americani pentru sprijinul oferit cauzelor politice liberale şi de stânga. Organizaţiile lui includ Soros Foundation Romnia, care a oferit câteva milioane de dolari de-a lungul anilor unor grupuri precum Open Society Institute, CEE Trust, Foundation for Civil Society Development şi Foundation for Partenership. (pentru acest paragraf studiul citează articolul ”Deşi are Quinta spartă, George Soros merge servit în Piaţa Universităţii, publicat de Evenimentul Zilei”.)

În cazul în care călătoriţi în România, nu puteti evita discuţiile despre rolul lui Soros, locuitorii exprimându-şi îngrijorarea faţă de influenţa lui asupra procesului de decizie din ţară. Străzile din Bucureşti sunt şi ele preocupate de rolul lui Soros, dar şi de cel al guvernului rus, iar inamicii politici ai premierului Ponta îi incurajează şi ii susţin pe aceşti opozanţi.”

CIRCULA PE NET.SCRISOAREA DESCHISA A EUGENIEI VODA CATRE CNA PE TEMA PROIECTULUI MINIER ROSIA MONTANA!

13 oct.

De ce e „bun pentru România” un Lac Otrăvit, mai mare decît Monaco?.

1381601040522728_580479435296811_458796099_n

Am citit că pe marginea subiectului Rosia Montană s-au strîns la CNA, în ultimele luni, în jur de 2000 (două mii!) de „sesizări, plîngeri, reclamaţii”. Şi totuşi, incredibil, acest subiect major, de interes naţional, nu a încăput pînă acum pe ordinea de zi a nici unei şedinţe a dumneavoastră.

Prin prezenta scrisoare deschisă – pe care o puteţi înregistra şi ca pe o „plîngere deschisă” – solicit membrilor CNA stoparea imediată şi totală a reclamelor legate de Roşia Montană, care au invadat audiovizualul românesc.

Aceste reclame contravin dispoziţiilor legale privind informarea corectă a publicului. Pînă şi la reclamele unor medicamente care se eliberează fără reţetă, privitorul e avertizat obligatoriu: „Citiţi cu atenţie prospectul”. Pe cînd la reclamele aşa-zisului „minerit modern”, nu! El e „BUN PENTRU ROMÂNIA”, se repetă în diverse feluri, pe mai toate canalele, în neştire, însoţit de somaţia „Spune Da mineritului!”, ca într-un fel de referendum privat, al unui stat în stat! Iar pe internet, de mii de ori, pe orice ai da click, orice ai căuta – un film, un autor, un bilet de avion, o reţetă de bucătărie, orice -, ţi se înfige în ochi, zbang!, „Spune Da mineritului!”… Într-un fel, e de înţeles: pe seceta asta, nici banii RMGC nu au miros. Şi totuşi, cînd e vorba de un subiect care a răvăşit România, şi care e încă în dezbatere naţională, nu credeţi că aţi putea găsi modalitatea legală de a stopa tot acest veritabil dezmăţ publicitar, generator de confuzie? Am văzut, în arhiva CNA-ului, că în 2009, după multiple tergiversări, a fost interzisă o campanie publicitară RMGC, pe aceeaşi temă, pentru că vehicula sume inexacte (cu care ni se povestea, în reclame, cîte şi mai cîte am fi putut noi face!). Vi se pare că enunţul „bun pentru România” e mai puţin inexact decît o simplă cifră? Vi se pare că, de la acea campanie care – o spunea atunci o voce a CNA-ului – „dezinformează şi manipulează, spune mari neadevăruri”, s-a schimbat ceva? Aceste noi reclame contravin Codului de practică în publicitate ( art 1.3, potrivit căruia „comunicarea trebuie să evite orice afirmaţie sau reprezentare care ar putea înşela consumatorii, inclusiv prin omisiune, sugerare, ambiguitate ori exagerare”; sau art. 5.1, potrivit căruia „anunţatorul trebuie să fie în măsură să probeze veridicitatea datelor, descrierilor, afirmaţiilor folosite în comunicare”). Toată această campanie încalcă şi art.114 din Decizia nr 187 privind Codul de reglemetare a conţinutului audiovizual (nu mai invoc şi alte articole, pentru că, desigur, CNA-ul ar putea găsi rapid argumentaţia juridică pentru o hotărîre dreaptă, cu condiţia să vrea!). Şi, pentru credibilitatea instituţiei dumneavoastră în ochii opiniei publice, ar fi bine să vrea! Cred că CNA-ul ar trebui să merite să fie perceput nu ca o sumă de funcţionari care distribuie licenţe şi sancţiuni, mereu atenţi la recomandările celor care i-au recomandat acolo, şi cu atît mai puţin ca un spaţiu al unor sinecuri, ci ca un for intelectual, al unor conştiinţe independente, arse de dorul sănătăţii audiovizualului românesc…

Se ştie, un bun mercenar al publicităţii poate face credibil absolut orice mesaj; el poate să ne convingă şi de raportul dintre fericire şi soda caustică, şi de efectul razelor de lună asupra galoşilor de gumă; nu degeaba a avut atîta succes titlul: „Nu-i spuneţi mamei mele că lucrez în publicitate, ea crede că sunt pianist într-un bordel!”… „Bun pentru România”? De ce am crede nişte oameni de pe stradă, culeşi din toată ţara, cu oraşul scris pe ecran, care ne spun, implicit şi explicit, că proiectul „e bun”, şi nu am crede, în schimb, PROFESIONIŞTII acestei ţări (geologi, chimişti, economişti, arhitecţi) care ne spun – e drept că mult mai rar, şi nu în spaţiile publicitare – că NU e deloc bun?! Printre altele, toată această lungă poveste, „Roşia Montană”, e un exemplu de umilire publică a profesioniştilor, care nu au un cuvînt hotărîtor şi limede de spus, acoperiţi fiind de hărmălaia politicienilor şi de tradiţionalele cozi de topor.

În economie, ca şi în medicină, primul principiu care ar trebui să funcţioneze ar fi: în primul rînd să nu faci rău. Dacă românul neinformat ar citi „prospectul” s-ar îngrozi: cine ar mai lua un medicament dacă ar afla că, la capătul unui tratament paliativ, s-ar trezi, în proporţie de 100%, cu o uriaşă tumoră malignă pe faţă? Şi ce altceva decît o tumoră pe faţa României ar fi acel lac otrăvit uriaş, mai mare decît Monaco, rămas în Apuseni în urma exploatării? Cu siguranţă că nu poţi fi decît solidar cu minerii din Roşia Montană şi cu problema de fond: ei au dreptul la muncă şi dreptul la demnitate, la fel cum au – sau ar trebui să aibă – şi oamenii din Delta Dunării, şi din Bucovina, şi de oriunde din România. Dar aceşti „roşieni”, aflaţi în epicentrul unei situaţii conflictuale, sunt azi în situaţia de a nu mai vedea pădurea din cauza copacilor. Dacă ar citi cu atenţie „prospectul”, şi dacă l-ar înţelege la dimensiunile lui de perspectivă, aceşti oameni ar respinge, ei înşişi, mutilarea ţării lor. „Ţara moţilor”, aşa se chema impresionantul documentar despre Apuseni, al lui Paul Călinescu, premiat, în 1939, la Veneţia… Dacă vrei să salvezi ce e frumos în ţara ta, nu înseamnă că eşti păşunist, nu înseamnă că eşti eco-anarhist, nu înseamnă că vrei să vezi Apusenii plini de „Fefelegi” şi de ciobani Ghiţă care caută o reţea de socializare în pustie, nu înseamnă nici că vrei să reduci România la o „grădină botanică” (deşi, la rigoare, e de preferat să fii sărac într-o grădină botanică, decît sărac într-un mediu toxic)! Nu înseamnă că nu ţi-ai dori o ţară civilizată, cu industrii puternice, nu înseamnă că nu întorci capul de cîte ori treci, de pildă, prin Drumul Taberei, pe lîngă un maidan de pe care tot nişte „investitori” au ras Tricodava, cîndva o fabrică faimoasă, sau că nu ţi se strînge inima cînd vezi, la televizor, dinamitarea unui furnal de uzină părăsită… Pentru că toate au însemnat oameni, ani, viaţă, sacrificii, pe altarul unei false industrializări; toate sunt ca un spectru al Eşecului, care nu ne dă pace…

Să compari Roşia Montană, acest proiect industrial faraonic, care riscă să ne urîţească şi să ne îmbolnăvească Transilvania, cu succesul autohton al unei celebre uzine de automobile, e aberant! Să spui că un refuz al acestei investiţii e un semnal negativ pentru investitori, e la fel de aberant. Investitorii nu sunt nişte sperioase domnişoare de pension; Dumnezeul lor e unul singur: Profitul. Faptul că România refuză să-şi desfigureze o zonă istorică, cu cea mai veche atestare documentară, faptul că refuză să înlocuiască un paradis natural cu acea baltă cianurată mai mare decît Monaco, nu ar pune pe nimeni pe fugă, dimpotrivă! Ceea ce contează mai mult, pentru investitori, e să fim o ţară corectă, fără şpagă, fără loc fruntaş în topul comisioanelor ilicite, şi cu o legislaţie coerentă. Iar uneori, pentru „imaginea României”, e mult mai important un rest de demnitate, decît gramele de aur pe cap de locuitor!

Am auzit şi văzut, la televizor, reprezentanţi RMGC, ca nişte mutanţi ai patriotismului, cu figuri inocente şi cu un discurs obsesiv, gen „bun pentru România”; dar cînd vine vorba de slalomul printre ilegalităţi, cu care a început ceea ce s-ar putea chema „lungul drum al Roşiei către moarte”, „şeful” îl ia în braţe pe „eu sunt mic nu ştiu nimic”, eu sunt „nou”, eu sunt venit „după”!

Un impact economic minor şi tranzitoriu nu justifică, în nici un fel, desfigurarea feţei României, cu grave consecinţe asupra „subconştientului nostru colectiv”. Pentru că una e să ştii că ai o ţară cu frumoşii Apuseni care ascund o comoară, la care poate vei ajunge o dată (va veni şi timpul să o accesăm, dar nu aşa şi nu acum, ci mai inteligent, mai sofisticat, mai puţin invaziv şi mai profitabil pentru economia naţională), şi alta e să ştii că avem acolo, vorba lui Daneliuc, într-un interviu, O BALTĂ! Doar că, spre deosebire de Daneliuc, şi în ciuda tuturor aparenţelor, eu nu cred că „preocuparea principală a românului e grătarul cu mici”! Şi cred că toţi aceşti politicieni, parcă ieşiţi din mantaua unui Ed Wood al marilor dezastre, se joacă, de fapt, cu focul; din inconştienţă sau respectînd savante strategii de manipulare a mulţimii, ei subestimează ceea ce se cheamă iubirea pentru Transilvania!

Pentru că una e să desfăşori un asemenea şantier în deşertul australian, sau lîngă Polul Nord, sau în fundul Africii, şi cu totul altceva e să-l trînteşti în inima istorică a unei ţări, cu consecinţe dezastruoase pentru întreaga zonă. Am făcut ocolul lumii, dar nicăieri n-am văzut să se laude cineva cu vreun lac cianurat, nici cu gropi de gunoi performante! (pentru asta ar fi trebuit să fac excursia organizată pentru anumiţi ziarişti, de RMGC, în Noua Zeelandă!). Oricît de modernă sau de cochetă ar fi o exploatare industrială, rezultatul e unul singur: urît! Îşi poate imagina, cineva, un asemenea proiect industrial devastator, pe valea Loirei, sau în Toscana? „Apusenii sunt mai frumoşi decît Toscana”, am citit într-un articol al unui turist britanic, şocat că o exploatare industrială vrea să-i distrugă (dacă n-o fi fost un agent sorosian, plătit gras ca să ne împedice să prosperăm)! Am văzut şi că există avocaţi ai diavolului, care se dau de ceasul morţii, cum o să plătim noi sume uriaşe RMGC-ului! Nici o instanţă de pe glob nu ar putea acuza o ţară pentru că îşi apără identitatea şi avuţia naţională. Dimpotrivă, populaţia României ar putea cere daune morale, pentru că a fost dezinformată şi tocată publicitar agresiv, în tot acest timp! Posibilelor „presiuni politice transoceanice”, în favoarea acestui proiect economic de proporţii monstruoase, dar deosebit de interesant pentru conturile unora, li s-ar putea răspunde, „Vade retro!”, în afaceri se mai şi pierde! Ar putea fi invocat şi scandalul recent, pornit de la Washington, dar cu ecouri în întreaga Americă, percutat şi la Casa Albă, legat de o serie de morminte de eroi, găsite în neregulă, în Cimitirul Arlington! Or, proiectul RMGC ne dărîmă biserici şi ne distruge cimitire, lăsînd în urmă un Lac Mort mai mare şi decît Central Park! (Vorba unui umorist, ne-eco-anarhist, „Munţii noştri aur poartă, să nu-i facem Mare Moartă!”)… Apropo, Central Park e vizitat, anual, de 25 de milioane de turişti. Cîţi turişti ar mai fi amatori să viziteze Apusenii, cu o zonă toxică, secătuită, şi cu un Lac Mort băltind ameninţător, apărat, ni se spune, de „cel mai sigur baraj din lume”, care „zice mamă, zice tată, zice ţară adorată”? Am mai auzit şi varianta vitează că, în cazul exploatării, statul nostru va controla atent tot ce se va găsi acolo… In orice afacere, patronul, cel care dă banii, e cel care deţine controlul, restul e pură fantezie; e greu de imaginat cum un stat care n-a reuşit să controleze nici măcar legalitatea unor contracte, va reuşi să controleze compoziţia fină a unor minereuri. Am mai auzit şi varianta că „aurul va rămîne acasă”: deci le asigurăm investitorilor şi vînzarea mărfii, iar noi ne cumpărăm propriul aur – asta da afacere! Am mai auzit şi asigurări politicianiste că proiectul actual e unul nou, care nu seamănă cu cel vechi, şi am auzit mai ales că „vom renegocia”! Domnilor şi doamnelor, nu mai negociaţi şi renegociaţi degeaba! Inima României nu e negociabilă!

Intr-adevăr, trebuie să ai o inimă de plumb, şi un nume predestinat, PLUMB, ca să poţi vorbi, şi încă în calitate de „ministru al mediului”, e drept, cu o limbă de lemn, despre „maximizarea beneficiilor de mediu aduse de proiectul RMGC”!!! Principalul beneficiu fiind, desigur, acel imens iaz (nu iad?) de decantare, „reecologizat”, care va aduna tot gunoiul (gestiunea reziduurilor miniere, dacă preferaţi). Tot prin absurd: dacă acel gunoi nu e toxic, aşa cum ni se spune, atunci el ar putea fi deversat în Marea Neagră? Sau, tot prin absurd, dacă ar fi încărcat în sute de mii de containere, ar exista un loc de pe lumea asta care ar primi acel gunoi prietenos? Şi dacă da, cît ar costa ca să-l primească? Nu cumva ar fi mult mai mult decît firfiricii-mizilic cîştigaţi din toată afacerea?

Am dat clik pe „Auri sacra fames” (e de prisos să mai spun că şi aici a apărut, zbang!, „Spune DA mineritului”!), „blestemata foame de aur, la cîte ticăloşii nu i-ai împins tu pe oameni”, de la Vergiliu încoace… Stupefiant e că, de azi-mîine două decenii, această „corporaţie”, investind masiv în publicitate şi în teatrul de amatori local, miluind în dreapta şi-n stînga, avansează ca un tanc pus pe pilot automat, implacabil, centimetru cu centimetru, în ciuda întregii agitaţii şi a tuturor „plîngerilor” din jur! Cred că aşa au venit multe catastrofe în istorie. O temă care s-ar putea discuta ar fi adaptarea la actualitate a conceptului de „crimă împotriva umanităţii”… Natura înseamnă Viaţă, natura nu are glas ca să se apere singură, natura are, şi în secolul nostru, misterul şi imprevizibilul ei. Există situaţii în care natura a fost distrusă, dar în beneficiul oamenilor, pentru mii de ani. În cazul Rosia Montană e vorba de o agresiune violentă şi masivă, pe termen scurt, şi care ne lasă, pentru mii de ani, cu un lac cianurat, stresant pentru o întreagă populaţie civilă din zonă, care e pusă în pericol, în urma unor acte fie iniţiate, fie încurajate, fie doar tolerate de autorităţi…

Un mare scriitor, Camus, spunea: „Singura solidaritate umană indiscutabilă e solidaritatea în faţa morţii”. Ca o solidaritate în faţa morţii se explică faptul că protestele împotriva distrugerii Apusenilor au reunit români şi unguri, tineri şi bătrîni, hipsteri şi preoţi, de toate confesiunile, fotbalişti şi academicieni… Toţi nu pot decît să spere că votul din Parlament va fi unul deschis, la vedere, nominal; corect ar fi ca fiecare votant să-şi asume, în faţa naţiunii şi a istoriei, responsabilitatea opţiunii sale, ca să nu existe sentimentul difuz şi apăsător că „toată lumea e de vină”. Am auzit şi varianta că „dacă votul e politic, proiectul nu va trece”. Cred că e exact invers.

Oricum, în momentul votului, fiecare parlamentar să-şi imagineze cum s-ar simţi dacă, în viitor, ar fi obligat de viaţă (sau pe viaţă) să-şi ducă zilele în localitatea numită Piatra Albă (creaţie RMGC), pe malul Lacului-Mort-mai-mare-decît Monaco, şi să respire praful ridicat de vînt de pe întinderile de piatră golaşă… Şi totul, străjuit de o pancartă, pe care să fie scris, negru pe alb, sau gri pe gri: „AICI A FOST AURUL DUMNEAVOASTRĂ! NOROC BUN!”

…Iată de ce, aşadar, solicit CNA-ului să stopeze orice publicitate comercială pe marginea acestui subiect dureros. Sau să impună mesajul corect, cum ar fi: Spune Da locurilor de muncă la Roşia Montană, dar spune NU unui lac otrăvit mai mare decît Monaco! Spune Da mineritului modern în Apuseni, dar spune NU unui proiect industrial de suprafaţă, cu efect distrugător!…

Cu tristeţe şi cu speranţă,

Eugenia Vodă

JURNALISTA ROMANOFONA MARIANNE RIGAUX PE SITE-UL SLATE.fr.,LA ORDINUL MILIARDARULUI EVREU GEORGE SOROS,DESPRE PROIECTUL MINIER ROSIA MONTANA:”ROMANII S-AU SATURAT SA FIE FURATI!”

10 oct.

Zilele trecute, pe site-ul slate.fr a apărut un documentat articol despre cazul Roşia Montană şi despre proiectul exploatării gazelor de şist din România de către firma americană Chevron.

083881b

Acest site realizează frecvent analize, comentarii, sinteze şi documentare despre evenimente internaţionale recente, care sunt semnate de nume de rezonanţă din presa franceză sau cea nord-americană. În cele ce urmează redăm foarte interesantul articol consacrat problemelor complexe privind Roşia Montană şi exploatarea gazelor de şist din zona Bârladului.

Contrar unor idei preconcepute, România nu este lipsită de bogăţii. Dar nu este ea cea care profită cel mai mult de ele. La Vest este aurul dorit de canadieni. La Est, gazele de şist promise americanilor. Iar la mijloc, manifestaţiile românilor. Autorizând companiile străine să exploateze subsolul său în speranţa că va obţine beneficii, Guvernul nu a făcut decât să provoace explozia mâniei concetăţenilor. Azi, el trebuie să facă paşi înapoi. Să luăm ca exemplu locuitorii din Roşia Montană, care, dacă ar săpa sub casele lor, ar fi cei mai bogaţi din România. Sub acest sat din Transilvania se află cel mai mare zăcământ de aur (300 de tone) şi de argint (1.600 tone) din Europa. Pe ele încearcă să le exploateze din 1995 o societate canadiană, Gabriel Resources. Proiectul prevede o exploatare intensivă sub cerul liber timp de 16 ani prin recurgerea la mari cantităţi de cianură. Este o metodă controversată, interzisă în unele ţări din Europa. De-a lungul anilor, dosarul a cunoscut puţine progrese concrete. Solicitat, în 2011, să dea avizul, Ministerul român al Mediului n-a dat încă răspuns, în timp ce mobilizarea împotriva proiectului se manifesta la nivel local.

Cine va profita?

Dar, iată, Bucureştiul are nevoie de fonduri pentru a-şi umple casele de bani golite de criză. Aceasta întrucât România trăieşte de trei ani sub perfuzia FMI. Efectele economice aşteptate pentru această ţară l-au determinat pe premierul Victor Ponta – care, acum câteva luni, era împotriva proiectului – să pună acest dosar pe primul plan. Guvernul a făcut un proiect de lege ce declara mina „de utilitate publică şi de interes excepţional”. Acest statut ar autoriza compania minieră ca, în numele statului român, să exproprieze localnicii care refuză să părăsească situl. Măsuri excepţionale la înălţimea mizei? Valoarea Roşiei Montane a crescut în acelaşi ritm ca şi cursul aurului: 10.000 euro kilogramul în 2005, peste 31.000 de euro, azi. La ora actuală, zăcământul este estimat la 10 miliarde de euro. „Ce ţară care ar dispune de o asemenea bogăţie nu ar căuta soluţii pentru a profita?”, s-a întrebat preşedintele român Traian Băsescu în 2011, atunci când aurul a atins un vârf istoric. Victor Ponta, devenit prim-ministru, ţine aproape acelaşi discurs. „În calitate de deputat, nu pot fi decât contra (proiectului-n.n.), dar ca premier nu pot fi decât pentru, căci trebuie să atrag noi investiţii în România”. S-a ivit o problemă – statul român este minoritar în Roşia Montană Gold Corporation (RMGC), compania desemnată să exploateze filonul. Profiturile vor merge îndeosebi la societatea canadiană Gabriel Resources, acţionară cu 75%. Site-ul român de investigaţii Rise Project a publicat, la 31 august, contractul ce leagă statul român de RMGC. El rămăsese secret toţi aceşti ani, în pofida promisiunilor repetate ale premierului de a-l publica. Potrivit acestui document, RMGC, care posedă drepturile de exploatare, achita o redevenţă de 6% din producţie statului român. Pentru manifestanţi, Guvernul a vândut pur şi simplu ţara. În satul Roşia Montană reacţiile sunt împărţite. Sunt cei care rezistă încă, precum Ani şi Andrei, tânăr cuplu care refuză să-şi vândă locuinţa canadienilor. Sunt apoi cei ce s-au resemnat: cu 75% şomaj în regiune, „toate persoanele sănătoase la cap sunt pentru mină”, mărturiseşte Cătălin. Trebuie spus că lobbyul făcut de RMGC nu le lasă altă opţiune. În cantina oraşului finanţată de RMGC, purtătorul de cuvânt al canadienilor, Cătălin Hosu, promite că „mina va crea 3.600 de posturi directe şi indirecte în timpul celor 16 ani de exploatare”. Compania foloseşte deja 500 de locuitori, din care 22 s-au închis într-o galerie minieră la anunţul stopării proiectului. În decembrie, populaţia locală a aprobat prin referendum deschiderea minei, cu 78%. Consultarea, boicotată de opozanţi, a fost anulată din cauza participării insuficiente la vot. De-a lungul anilor, majoritatea celor 2.000 de locuitori şi-au vândut casele şi au plecat.

12.000 tone de cianură pe an

„Preţul ce trebuie plătit pentru a crea câteva locuri de muncă este prea ridicat”, apreciază Sorin Juca, unul dintre cei mai îndârjiţi opozanţi. Salariat la o mină de stat până la închiderea acesteia, în 2006, el a creat fundaţia culturală Roşia Montană pentru a apăra patrimoniul ameninţat. „Preţul de plătit” sunt cele 900 de familii expropriate, 4 munţi decapitaţi, 7 biserici distruse, 7 cimitire mutate, galerii romane clasate în patrimoniul naţional – avariate şi mai ales 250 de milioane de tone de deşeuri de cianuri stocate într-un bazin apărat de un baraj, în amonte de Roşia Montană. Acest pericol este cel care a provocat mobilizarea la Bucureşti. „Noi nu vrem cianură, noi nu vrem dictatură!”, au scandat zilnic, în primele zece zile din septembrie, manifestanţii la Bucureşti şi în marile oraşe ale ţării, dar şi la Paris, Londra şi Bruxelles. Cei ce sunt împotrivă nu sunt neliniştiţi fără motiv: în anul 2000, la Baia Mare (nord-vestul României), avarierea unui baraj similar a dus la deversarea a 100.000 de tone de cianură în Dunăre, provocând moartea a 100 de tone de peşte şi otrăvirea apei a 2,5 milioane de unguri. Ulterior, Uniunea Europeană a înăsprit legislaţia sa în cazul cianurii. Circa 1.000 de tone de cianură sunt utilizate în fiecare an în minele de aur ale Europei, îndeosebi în Suedia. În România, Gold Corporation vrea să folosească de 12 ori mai mult. În faţa presiunii populare, premierul a făcut pasul înapoi la jumătatea lunii septembrie, retrăgând susţinerea proiectului său şi dând asigurări că va fi respins de Parlament. Deşi proiectul nu va fi abandonat definitiv, este o victorie pentru opozanţi. Şi un dublu insucces pentru Victor Ponta, care, forţat să-şi schimbe opinia, şi-a pierdut încrederea populaţiei şi credibilitatea sa pe lângă Gabriel Resources. Investitorul canadian ameninţă cu urmărirea statului român „pentru violarea multiplelor tratate internaţionale de investiţii” dacă proiectul este definitiv abandonat. Presa vorbeşte despre 4 miliarde dolari (3 miliarde de euro) de daune şi interese. În seara de 9 septembrie, ziua reculului Guvernului român, o acţiune de la Gabriel Resources a pierdut jumătate din valoarea sa la Bursa din Toronto. O depreciere care nu a fost pe gustul acţionarilor săi, printre care cei ai fondurilor speculative, precum cel al lui John Paulson, care s-a îmbogăţit speculând asupra falimentului Greciei. Opozanţii proiectului au primit favorabil pasul înapoi al Guvernului român, dar intenţionează să-şi continue mobilizarea până la respingerea proiectului de lege de către Parlament şi promit să revină în fiecare zi până când cianura va fi interzisă în industria minieră în România, iar site-ul Roşia Montană clasat patrimoniu al UNESCO. Manifestanţii împotriva minei de aur fac astfel legătura cu cei împotriva gazelor de şist. La Bârlad, în nord-estul ţării, protestele s-au înmulţit după ce premierul a autorizat în vară campania americană Chevron să exploreze gazele de şist din regiune. Potrivit Agenţiei Americane pentru Energie (EIA), subsolul românesc ar avea circa 1.444 miliarde de metri cubi de gaz de şist, al treilea zăcământ european după cel din Polonia şi Franţa. Dacă prognoza privind zăcământul se confirmă, Chevron prevede extragerea lui prin fracţiune hidraulică din 2017. Este o tehnică controversată, plasată de Franţa sub moratoriu, dat fiind că ea ar polua pânzele freatice, ar fragiliza solul, adică ar favoriza cutremurele de pământ. Dar, în contrapartidă pentru fracturarea solului său, regiunea Bârlad s-a văzut cu promisiunea a milioane de dolari de investiţii în infrastructuri locale, cât şi în dezvoltarea zonei.

Roşia Montană, Bârlad: aceeaşi luptă

În timpul campaniei sale electorale, premierul spunea mereu că refuză ca o întreprindere străină să exploreze gazul de şist românesc. Asta se petrecea înainte de a fi numit premier şi de a-şi schimba poziţia, deschizâd porţile investiţiilor străine în aceşti termeni: „Vreau ca noi să fim o ţară ce înţelege care-i sunt interesele”. Ca şi în cazul Roşia Montană, profitul pe care l-ar putea avea locuitorii din Bârlad, un oraş dezindustrializat şi sărăcit, de 60.000 de locuitori, rămâne necunoscut, căci contractul dintre stat şi Chevron este secret. Şi tot ca la Roşia Montană, nemulţumirea depăşeşte mult cercurile ecologiste. Românii se îndreaptă astfel împotriva manierei de guvernare, corupţiei şi a reversurilor democraţiei. Ei vor să apere mediul înconjurător, dar, de asemenea, să împiedice faptul ca ţara lor să vândă la solduri subsolul său. Este o renaştere democratică inedită în România de după 1989.

Despre autoarea acestui text, Marianne Rigaux, slate.fr precizează că este o „jurnalistă românofonă”, care, între altele, a realizat un web documentar asupra stigmatizării românilor în Franţa. Ea semnează frecvent în slate.fr.

Les Roumains en ont assez de se faire voler.

Contrairement aux idées reçues, la Roumanie est riche. Mais elle se fait piller. Et si les Roumains ont remporté une victoire contre un projet de mine d’or potentiellement nocif pour l’environnement, la mobilisation continue contre l’exploration des gaz de schiste.

Dimanche 6 octobre, des milliers de Roumains sont descendus dans les rues de Bucarest pour protester contre le gouvernement de centre gauche accusé de favoriser un projet canadien de mine d’or contesté par les scientifiques.

Contrairement aux idées reçues, la Roumanie n’est pas dépourvue de richesses. Mais ce n’est pas elle qui en profite le plus. A l’ouest, il y a l’or convoité par des Canadiens. A l’est, les gaz de schiste promis aux Américains. Et au milieu, les manifestations des Roumains.
En autorisant des compagnies étrangères à exploiter son sous-sol dans l’espoir d’en tirer des bénéfices, le gouvernement a fait exploser la colère des citoyens. Il doit aujourd’hui faire machine à arrière.

Prenons les habitants de Rosia Montana par exemple. S’ils creusaient sous leurs maisons, ils seraient les plus riches de Roumanie. Sous ce village de Transylvanie se trouve le plus grand gisement d’or (300 tonnes) et d’argent (1.600 tonnes) d’Europe. Que tente d’extraire et d’exploiter depuis 1995 une société canadienne, Gabriel Resources.

Le projet prévoit désormais une exploitation intensive à ciel ouvert pendant seize ans, le recours à de grandes quantités de cyanure pour séparer l’or de la boue. Une pratique controversée, interdite dans certains pays d’Europe. Pendant des années, le dossier a connu peu d’avancées concrètes. Sollicité en 2011 pour donner son feu vert, le ministère roumain de l’Environnement n’a même jamais donné de réponse, tandis que la mobilisation contre le projet restait assez locale.
Qui n’en profiterait pas?

Mais voilà: Bucarest a besoin d’argent pour remplir ses caisses vidées par la crise. Car la Roumanie vit depuis trois ans sous perfusion du FMI. Les retombées économiques attendues pour ce pays en crise ont poussé le Premier ministre Victor Ponta –contre ce projet il y a encore quelques mois lorsqu’il était dans l’opposition– à mettre cet été le dossier sur le haut de la pile. Le gouvernement a déposé un projet de loi déclarant la mine «d’utilité publique et d’intérêt exceptionnel». Ce statut autoriserait la compagnie minière à exproprier les villageois qui refusent de quitter le site, au nom de l’Etat roumain.

Des mesures exceptionnelles à la hauteur de l’enjeu? La valeur de Rosia Montana a augmenté au même rythme que le cours de l’or: 10.000 euros le kilo en 2005, plus de 31.000 euros aujourd’hui. Le gisement est aujourd’hui estimé à 10 milliards d’euros.

«Quel pays disposant d’une telle richesse ne chercherait pas de solutions pour en profiter?», avait lancé le président roumain Traian Basescu en 2011, alors que le cours de l’or atteignait un pic historique. Victor Ponta devenu Premier ministre tient à peu près le même discours:

«En tant que député, je ne peux être que contre, mais en tant que Premier ministre, je ne peux être que pour, car je me dois d’attirer de nouveaux investissements en Roumanie.»

Problème: l’Etat roumain est minoritaire au sein de Rosia Montana Gold Corporation (RMGC), la compagnie chargée de l’exploitation du filon. Les profits iront surtout à la société canadienne Gabriel Resources, actionnaire à hauteur de 75%.

Le site d’investigation roumain Rise Project a publié le 31 août le contrat liant l’Etat roumain à RMGC. Il était resté secret pendant toutes ces années, malgré la promesse récurrente du Premier ministre de le publier. Selon ce document, RMGC, qui possède les droits d’exploitation, versera une redevance de 6% sur la production à l’Etat roumain. Pour les manifestants, le gouvernement a tout simplement vendu le pays.

Dans le village de Rosia Montana, les réactions sont mitigées. Il y a ceux qui résistent encore, comme Ani et Andrei, jeune couple d’altermondialistes, qui refusent toujours de vendre leur auberge aux Canadiens.

Et ceux qui se sont résignés: avec 75% de chômage dans la région, «toutes les personnes sensées sont pour la mine», confie Catalin, accoudé au bar. Il faut dire que le lobbying de RMGC ne leur laisse guère le choix.

Dans la cantine du village, financée par RMGC, le porte-parole des Canadiens Catalin Hosu promet que «la mine créera 3.600 emplois directs et indirects durant les 16 années d’exploitation». La compagnie emploie déjà 500 habitants, dont 22 qui se sont enfermés dans une galerie minière à l’annonce du coup de frein au projet.

En décembre, la population locale avait approuvé par référendum la réouverture de la mine à 78%. La consultation, boycottée par les opposants, avait été annulée, faute de participation suffisante. Au fil des années, la majorité des 2.000 habitants a vendu sa maison et fuit.
12.000 tonnes de cyanure par an

«Le prix à payer pour créer quelques emplois est trop élevé», juge Sorin Jurca, l’un des irréductibles opposants. Employé par la mine d’Etat jusqu’à sa fermeture en 2006, il a créé la fondation culturelle Rosia Montana pour défendre le patrimoine menacé.

«Le prix à payer», c’est 900 familles expropriées, 4 montagnes décapitées, 7 églises rasées, 7 cimetières déplacés, des galeries romaines classées au patrimoine national endommagées et surtout 250 millions de tonnes de déchets cyanurés stockés dans un bassin retenu par un barrage, en amont de Rosia Montana.

C’est ce danger environnemental qui a lancé la mobilisation à Bucarest. «Nous ne voulons pas de cyanure, nous ne voulons pas de dictature», ont scandé quotidiennement, pendant les 10 premiers jours de septembre, les manifestants, à Bucarest et dans les grandes villes du pays, mais aussi à Paris, Londres et Bruxelles. Les anti ne sont pas inquiets sans raison: en 2000, à Baia Mare (nord-ouest de la Roumanie), la rupture d’un barrage similaire a déversé 100.000 tonnes de cyanure dans le Danube, tuant 100 tonnes de poissons et empoisonnant l’eau de 2,5 millions de Hongrois.

Depuis, l’Union européenne a durci sa législation sur le cyanure. Environ 1.000 tonnes de cyanure sont utilisées chaque année dans les mines d’or d’Europe, notamment en Suède. En Roumanie, Gold corporation prévoit d’en utiliser 12 fois plus.

Devant la pression populaire, le Premier ministre fait machine arrière à la mi-septembre, retire son soutien au projet de loi et assure qu’il sera rejeté par le Parlement. Bien que le projet ne soit pas définitivement enterré, c’est une victoire pour les opposants.

Et une double défaite pour Victor Ponta qui, à force de changer d’avis, a perdu la confiance de la population. Et sa crédibilité auprès de Gabriel Resources. L’investisseur canadien menace de poursuivre l’Etat roumain «pour violations multiples des traités internationaux d’investissement» si le projet est définitivement abandonné. La presse parle de 4 milliards de dollars (3 milliards d’euros) de dommages et intérêts.

Le soir du 9 septembre, jour du recul du gouvernement roumain, l’action de Gabriel Resources a perdu la moitié de sa valeur à la Bourse de Toronto. Une dépréciation peu du goût des actionnaires, parmi lesquels des fonds spéculatifs, comme celui de John Paulson, qui s’est enrichi en spéculant sur la faillite de la Grèce.

Si les opposants au projet ont accueilli favorablement le recul du gouvernement roumain, ils ont bien l’intention de poursuivre leur mobilisation jusqu’au rejet du projet de loi par le Parlement et promis de revenir touts les jours, jusqu’à ce que le cyanure soit interdit dans l’industrie minière en Roumanie et le site de Rosia Montana classé au patrimoine de l’Unesco.

Les manifestants anti-mine d’or font aussi le lien avec les anti-gaz de schiste. A Bârlad, nord-est du pays, les protestations se multiplient depuis que le Premier ministre a autorisé cet été la compagnie américaine Chevron à explorer les gaz de schiste de la région.

D’après l’Agence américaine d’information sur l’énergie (EIA), le sous-sol roumain renfermerait quelque 1.444 milliards de mètres cubes de gaz de schiste, le troisième gisement européen après la Pologne et la France.

Si le gisement se confirme, Chevron prévoit une extraction par fracturation hydraulique à l’horizon 2017-2018. Une technique controversée, placée par la France sous moratoire, car elle polluerait les nappes phréatiques, fragiliserait les sols, voire favoriserait les tremblements de terre.

Mais en contrepartie de la fracturation de son sol, la région de Bârlad se voit promettre des dizaines de millions de dollars d’investissement dans les infrastructures locales, ainsi que dans le développement de la zone.
Rosia Montana, Bârlad: même combat

Pendant sa campagne électorale, le Premier ministre disait pourtant refuser qu’une entreprise étrangère explore le gaz de schiste roumain. C’était là encore avant d’être nommé et de faire volte-face en ouvrant la porte aux investissements étrangers en ces termes:

«Je veux que nous soyons un pays qui comprenne où sont ses intérêts.»

Comme à Rosia Montana, le profit que pourraient tirer les habitants de Bârlad, une ville désindustrialisée et appauvrie de 60.000 habitants, reste inconnu, car le contrat entre l’Etat et Chevron demeure secret. Et comme à Rosia Montana, le mécontentement dépasse largement les milieux écologistes.

Les Roumains se dressent aussi contre la manière de gouverner, la corruption, les entorses à la démocratie. Ils veulent défendre l’environnement, mais surtout empêcher leur pays de brader son sous-sol. Un réveil démocratique inédit en Roumanie depuis 1989.

Marianne Rigaux

PREMIERUL VICTOR PONTA DESPRE PROIECTUL ROSIA MONTANA!

6 oct.

Ce mai spune premierul despre proiectul de la Roșia Montană.

09192019170089675

Premierul Victor Ponta a vorbit din nou sâmbătă, într-o emisiune la Antena 3, despre controversatul proiect de la Roșia Montană.

Într-o nouă pledoarie pentru acest proiect care a scos mii de oameni în stradă, Ponta s-a declarat mulțumit că statul român ar lua „3,7 miliarde de euro”, iar canadienii de la RMGC, „2 miliarde și ceva de euro”, potrivit lui.

Din gândirea premierului României, a mai ieșit sâmbătă că cei care se opun proiectului de la Roșia Montană sunt cei care invocă „mediul” (despre celelalte nemulțumiri ale protestatarilor n-a scos o vorbă), iar cei care susțin proiectul sunt cei care vor „investiții”, „locuri de muncă”.

„Nu vorbim doar de Roşia Montană, ci de o anumită gândire a României pentru viitor: ne exploatăm resursele naturale, fie că vorbim de aur, argint, cupru, uraniu, gaze, sau spunem că nu mai exploatăm nimic, o să stăm toţi, câţi putem, să lucrăm doar în faţa computerului, ceea ce nu e realizabil, nu e serios, şi o să tot importăm resurse naturale. Cei care spun clar că trebuie să păstrăm mediul orice ar fi, să facem o grădină botanică în România, e un punct de vedere extrem pe care nu-l împărtăşesc şi care nu poate fi convins, nu am cum să-i conving pe acei oameni că trebuie să facem minerit, exploatări de gaze, în schimb există o mare parte dintre români, din mijloc, care spun: vreau locuri de muncă şi investiţii, dar să mă asiguraţi că asta nu înseamnă că distrugem mediul”, a spus Ponta la Antena 3.

Ponta e convins că proiectul va fi respins la Senat (cameră condusă de Crin Antonescu), dar mai trage o speranță la Camera Deputaților.

„Dacă se rămâne într-un vot pur politic, proiectul Roșia Montană nu va trece de Senat, pentru că PNL a anunțat că votează contra, n-a anunțat niciodată de ce, dar a anunțat că votează contra, PDL a anunțat că votează contra, fără să explice de ce, până acum au fost pentru și acum s-au răzgândit, UDMR cred că au fost singurii consecvenți în sensul că au zis tot timpul că sunt contra. Dacă se rămâne într-un vot politic e clar că la Senat va fi respins proiectul. Dacă această comisie specială reușește să explice și să dea toate garanțiile, eventual modificând proiectul de lege, eu sunt de acord cu modificarea lui, că se fac locuri de muncă, investiții, beneficii pentru statul român, dar se respectă toate standardele de mediu din Europa, atunci, probabil, că proiectul va merge mai departe (la Camera Deputaților – nr)”, a susținut Ponta, la Antena 3.

El a adăugat că în cazul în care acest proiect nu se face are de rezervă un plan B.

„Planul meu B este de a explica tuturor investitorilor și naționali și străini care sunt implicați în marile proiecte să le spun că acesta, doar acesta, a fost un proiect respins pe criteriul politic, dar că România rămâne o țară deschisă investițiilor, proiectelor importante. Nu am de rezervă banii și nu știu de unde să-i luăm pentru ecologizarea actuală la Roșia Montană. Am fost acolo, sunt niște iazuri pe care nu aș vrea să le vadă bucureștenii care protestează”, a mai declarat Victor Ponta.

PUPINCURISTUL BASIST LUCA NICULESCU VA MODERA CONFRUNTAREA TELEVIZATA DE SAMBATA DE LA ORELE LA 0RELE 19,00,DE LA PALATUL COTROCENI INTRE CEI DOI DISCIPOLI FIDELI CUPLULUI CEAUSESCU:TRAIAN BASESCU SI ALINA MUNGIU PIPPIDI,SLUGILE LUI SOROS:TEMA :ROSIA MONTANA!

4 oct.

Traian Băsescu și liderul SAR Alina Mungiu-Pippidi au căzut de acord în privința dezbaterii televizate pe care o vor avea. Confruntarea dintre cei doi va avea loc sâmbătă, între 19:00 și 20:30, la Palatul Cotroceni, informează romaniacurata.ro. Temele de discuţie vor fi: Roşia Montană, dezamăgirea tinerilor din stradă, referendumul de anul trecut şi anticorupţia.

13112821571289488946Alina mungiu pippidi (15)

Băsescu-Mungiu-scrisoare

Moderatorul dezbaterii din Sala de Teatru de la Cotroceni va fi Luca Niculescu. În sală va fi permis accesul presei, jurnaliştii putând să adreseze şi întrebrări, precum şi al reprezentanţilor societăţii civile şi al consilierilor preşedintelui României.

Vezi aici cum au ajuns cei doi să participe la o dezbatere comună: Mungiu-Pippidi se va confrunta cu Băsescu într-o dezbatere televizată

Iată scrisoarea transmisă de Administrația Prezidențială Alinei Mungiu-Pippidi, prin care Traian Băsescu a confirmat participarea la dezbaterea cu președintele Societății Acedemice din România.

SULFINICA BARBU,VICEPRESEDINTA PD-L UITA CA PROIECTUL ROSIA MONTANA IL ARE CA SUSTINATOR PE TRAIAN BASESCU SI NU VICTOR PONTA!

27 sept.

Proiectul de lege privind Roşia Montană încalcă nu doar Constituţia României, ci şi alte şapte legi în vigoare, a declarat joi Sulfina Barbu, vicepreşedinte al partidului, deţinătorul portofoliului Mediului în guvernul alternativă al PDL.

sulfina-barbu-bogdan-maran

„Avem argumente suplimentare, solide, pentru a cere retragerea proiectului din Parlament. Menţionăm că reglementările care lipsesc din acest proiect, aşa cum a fost pus pe masa Parlamentului de către Guvernul Ponta, nu pot fi aprobate de către Parlament, fiind în atribuţia exclusivă a Guvernului. Rezultă foarte clar că Guvernul Ponta a trimis un proiect de lege Parlamentului care încalcă Constituţia României şi încalcă alte şapte legi în vigoare. (…) Guvernul Ponta cere societăţii româneşti să accepte un proiect despre care nu a dat explicaţiile următoare: cum va afecta acest proiect mediul, care sunt beneficiile aduse statului român şi, cel mai important, cum se va reface mediul în zonă după închiderea exploatării”, a afirmat Sulfina Barbu, la o conferinţă de presă.

Sulfina Barbu a adăugat că Guvernul nu a prezentat avizul de gospodărire a apelor pentru perimetrul de exploatare de la Roşia Montană, conform Legii minelor.

„Guvernul nu a prezentat instrucţiunile tehnice pentru planul de refacere a mediului în momentul finalizării proiectului. Garanţiile financiare trebuie să fie în concordanţă cu aceste instrucţiuni tehnice care sunt impuse de către statul român prin instituţiile specializate şi, în mod special, prin ministerul Mediului. Ne anunţă doamna ministru Plumb că a impus o sumă de 146 de milioane de dolari. Nu ştim să apreciem ce va acoperi această sumă. Eu, ca fost ministru al Mediului, vă spun că este nesemnificativă suma aceasta pentru refacerea mediului în această zonă”, a afirmat Sulfina Barbu.

Vicepreşedintele PDL a adăugat că, totodată, „Guvernul Ponta minte şi încalcă legea atunci când spune că va elibera acordul de mediu după aprobarea începerii proiectului”.

Întrebată în ce fel proiectul de lege privind Roşia Montană încalcă legile şi Constituţia, Sulfina Barbu a explicat că articolul 53 din Constituţia României prevede că pentru a face o derogare de la o lege în vigoare trebuie să existe o motivaţie foarte serioasă şi acea derogare să aibă un caracter general şi nu individual.

„În momentul în care o derogare de la un act normativ în vigoare are un caracter individual cum este cazul nostru, o înţelegere între Guvernul României şi o entitate de drept privat, se încalcă Constituţia României. Este lucru cert şi probat”, a mai declarat Sulfina Barbu

LEGATURA DINTRE TRAIAN BASESCU SI MILIARDARUL EVREU DE ORIGINE MAGHIARA GEORGE SOROS,ROSIA MONTANA SI UNGARIA!

26 sept.

Traian Băsescu, în judeţele Harghita şi Covasna, a avut un scop foarte precis, în afara celui declarat, de a petrece cîteva zile departe de zgomotul şi aglomeraţia din Bucureşti.
Conform unor surse din anturajul Matrozului, sîmbătă dimineaţa, în jurul orelor 7, suspendatul s-a întîlnit, în mare secret, la o casa conspirativă a SIE, amplasată în apropierea drumului ce leagă staţiunea Covasna de localitatea Zăbala, cu miliardarul american de origine iudeo-maghiară George Sörös.
Întîlnirea a fost atît de matinală, pentru a fi ferită de eventualii ochi curioşi, dar şi fiindcă Sörös, în vîrstă de 83 de ani, este un personaj care se trezeşte foarte devreme.
Sursele noastre spun că discuţia dintre cei doi a durat circa o oră.
Întîlnirea a avut loc într-un secret total şi a beneficiat de măsuri de securitate şi protecţie informativă deosebite, neexistînd martori.
De altfel, contrar imaginilor, în care Traian Băsescu se afişează în faţa presei la volanul celebrului Logan de culoare gri, proprietatea SPP, dorind să arate că este un cetăţean obişnuit, pentru întreaga sa escapadă în aşa-zisa secuime au fost angrenate zeci de cadre cu însărcinări speciale.
Sistemul de securitate şi protecţie informativă a fost asigurat de SPP, la ordinul şefului instituţiei, generalul Lucian Pahonţu, care a colaborat cu unele structuri din cadrul SIE.
În acest context, nu se ştie cu precizie ce au discutat cei doi, dar sursele noastre spun că, mai mult ca sigur, subiectul l-a constituit invalidarea referendumului şi reîntoarcerea lui Traian Băsescu la Cotroceni.
Este falsă presupunerea, vehiculată sîmbătă în mass-media, conform căreia Traian Băsescu s-a dus în acea zonă pentru a negocia votul judecătorului numit la Curtea Constituţională, la propunerea UDMR.
Valentin Zoltán Puskás este, de altfel, unul dintre cei 5 judecători care doresc invalidarea referendumului.
Una din cheile reîntoarcerii lui Traian Băsescu la Cotroceni o constituie votul unui alt judecător de origine maghiară, Acsinte Gaspar, ales în CCR, în 2004, la propunerea PDSR, fost ministru pentru Relaţia cu Parlamentul în Guvernul Adrian Năstase.
Noi am aflat că, în informările secrete ale SRI, este documentată o relaţie apropiată între Acsinte Gaspar şi George Sörös.
Astfel, cel mi probabil, Sörös a negociat cu Băsescu votul lui Acsinte Gaspar, dar deocamdată nu se ştiu pretenţiile ridicate de bătrînul trăgător de sfori, cunoscut agent CIA.
Cel mai probabil, serviciul va fi plătit cu forţarea demarării lucrărilor de exploatare la Roşia Montană.
De altfel, sursele noastre spun că oamenii lui Traian Băsescu urmăresc şi o altă variantă pentru a aduce al şaselea vot, necesar deciziei de invalidare şi de la un alt membru al CCR, Aspazia Cojocaru.
Aceasta este presată cu existenţa unui dosar de colaborare cu Securitatea.
Revenind la întîlnirea Sörös – Băsescu, putem spune că, după aceasta, evreul ungur s-a îmbarcat într-o maşină şi a plecat direct la Budapesta, încercînd să nu lase nici o urmă a trecerii sale prin România. Nimeni nu este atît de naiv să creadă că el a venit să facă… mofete?!

basescu-soros1

Precizam ca folosim termenul „retea” drept echivalent al englezescului „network”. Desi nu este sef de stat, miliardarul George Soros si-a castigat, prin rolul jucat de-a lungul anilor ’80 – iar recent prin finantarea si organizarea „revolutiilor colorate” din Georgia (2003) si Ucraina (2004) – reputatia unui super-lider al „Noii Ordini Modiale”. Dar si pe cea de adversar infatigabil al presedintelui George W. Bush si al grupului neoconservator de la Casa Alba, „Project for a New American Century” (PNAC). Adeseori se afirma, in mod indreptatit, ca Soros a stat in spatele ascensiunii unor lideri, carora le-a fost si prieten de la Gorbaciov la Havel, de la Saakasvili la Iuscenko.
La un forum desfasurat la New York, George Soros critica cu duritate strategia „razboaielor preventive”, politica promovata de Bush si de neoconservatori. „Ideologia supermacista a Administratiei Bush este in totala opozitie cu principiile unei „societati deschise” („open society”), care recunoaste ca oamenii pot avea pareri diferite, si ca nimeni, la urma urmei, nu detine adevarul absolut.
Ideologia supermacista a lui Bush postuleaza insa, ca, doar pentru ca noi suntem mai puternici decat altii, stim mai multe decat ei si, in consecinta, avem dreptul moral sa decidem pentru cei slabi”, spunea Soros. La acelasi forum de la New York, Soros a mai declarat: „Asistam la o revenire puternica a antisemitismului in Europa. Politica Administratiei Bush si cea a Administratiei Sharon au contribuit la aceasta. Nu este vorba de un antisemitism specific, ci asistam la o reactie de respingere mondiala, care include si antisemitismul. Sunt critic fata de o asemenea politica.”
Spre deosebire de Bush – adeptul interventiilor militare (cu rezultatele care se pot vedea in Irak) – Soros a militat, a finantat si a organizat, prin fundatiile sale, „schimbarile unor regiuni autoritare sau nedemocratice” din Est, pe cale pasnica, „fara violenta”. Este metoda miscarilor din ’89 – cu exceptia Romaniei – precum si a „revolutiilor portocalii”, recente. „Revolutiile portocalii” au adus in sfera de influenta a „Noii Ordini Mondiale”, tari ca Georgia sau Ucraina, fara sa se traga un singur glont! De partea cealalta, avem tragedia din Irak. Metodele lui Soros de „destabilizare pasnica” a unor societati putin democratice pot fi comentate mai ales ca magnatul finanteaza si in Romania o vasta retea de organizatii „open society”. De partea cealalta, presedintele Bush este ferm convins ca Soros incearca in realitate sa-si creeze un „nou plan mondial de putere”, pentru care a cheltuit enorm. Acest „pol mondial de putere” urmareste rasturnarea regimurilor ostile lui Soros, precum si controlul total asupra societatilor, prin influenta fundatiilor sale.
Subminarea societatii comuniste
„Organizatiile Non-Guvernamentale” (ONG) au aparut la inceputul anilor ’80, prin „privatizarea” unor activitati specifice CIA. Fondatorul lui „National Endowment for Democracy”, Allen Wistein – un ONG binecunoscut – spunea recent: „Facem o multime de lucruri, pe care acum 25 de ani le facea CIA.” Ideea a fost foarte buna. Prin „privatizarea” unor activitati CIA, SUA impiedicau astfel adversarii sa o critice pentru „amestec in treburi interne”. Pentru ca acum era vorba despre organizatii „non-guvernamentale”, deci (aparent) fara legatura cu Guvernul american sau CIA.
Asa au aparut „Freedom House” (director James Woolley, fost director CIA), „National Democratic Insitute” (condus de fostul secretar de Stat, Madeleine Albright), „Open Society Institute” (patronata si finantata de George Soros), „National Endowment for Democracy” si multe altele. Toate aceste ONG-uri si-au creat rapid filiale in tarile de interes pentru politica americana.
La inceputul anilor ’80, George Soros a inceput sa finanteze gruparile de rezistenta, precum si persoanele aflate in dizgratia regimurilor comuniste din Europa de Est, prin „Open Society” („Societatea Deschisa”). Un concept formulat de filosoful britanic Sir Karl Popper, profesorul si mentorul sau. Innobilat in 1965, filosofia lui Popper a capatat consistenta prin crearea de catre George Soros a lui „Open Society Institute”, sustinut financiar de „Soros Fund Management”. Din 1979, „Open Society” patrunde in Europa Centrala si de Est (statele comuniste), dar si in multe alte state din Africa, Asia si America Latina. In 1992, Soros a fondat – la Budapesta – „Central European University”, care formeaza cadre selectionate din intreaga Europa de Est si fosta URSS. Inclusiv din Romania.
Metoda preferata a lui Soros: atragerea establishmentului comunist prin burse. „In fiecare tara identificam un grup de oameni – unii dintre ei chiar din aparatul de conducere, altii mai putin cunoscuti – care impartaseau ideile mele”, afirma Soros despre metoda sa de a castiga increderea „establishmentului” comunist de atunci. Metoda lui Soros de a atrage, in primul rand, oameni nemultumiti ai sistemului – pe cei din interiorul grupului de conducere comunist mai ales – care cunosteau foarte bine atat sistemul, cat si punctele sale slabe, a facut ca, in curand, „Open Society” sa numere in randurile sale oameni politici, sefi ai armatei si serviciilor secrete, economisti, finantisti si juristi, oameni din media, penetrand astfel „coloana vertebrala” a sistemului comunist. Metodele lui Soros sunt dezvaluite in „Washington Post” din 22 septembrie 1991 (vezi „The New World of Apyless Corps”), precum si in „East and Central Europe Program” (www.newschool. edu/centers). O lucrare interesanta este si Dan Seligman: „The Life and Times of a Messianic Billionaire”, sau Theodore Spencer: Investors of the Century” (Fortune, decembrie1999).
Penetrarea prin burse si manuale
Prima tara comunista tintita a fost, cum era de asteptat, Ungaria natala. Soros a oferit mai intai, burse „establishmentului” comunist maghiar si a castigat astfel incredere si influenta politica la Budapesta. A promovat apoi celebrele sale manuale. Studenti, cercetatori, scriitori, artisti, tineri activisti de partid maghiari au devenit astfel sensibili la ideile si la proiectele „societatii deschise”.
Miscarea urmatoare a lui Soros in Europa de Est, a fost Polonia unde miliardarul american a subventionat „Solidaritatea”. Cea care a preluat, prin alegeri, puterea in 1988. Trebuie insa sa mentionam ca, printre prietenii lui George Soros s-a numarat si generalul Wojciech Jaruzelski, cel care, la inceputul anilor ’80, decretase in Polonia „legea martiala”, evitand astfel o ocupatie sovietica, declansata de greva la scara nationala a „Solidaritatii” poloneze.
In URSS, Soros l-a cunoscut si a devenit mentorul lui Mihail Gorbaciov. O dovada in acest sens este ca, sub influenta lui Soros, Gorbaciov (venit la putere in ’85) a inceput sa se refere in discursurile sale, tot mai des, la „casa noastra europeana” la „societatea deschisa”, si sa promoveze concepte reformiste ca „glaznosti” ori „perestroika”. Numerosi tineri sovietici au luat calea burselor lui Soros, si au ajuns in Occident. La inceputul anilor ’90, Soros si-a lansat in Rusia celebrele „manuale” (vezi Irma Dezhina: „US Non-Profit Foundation in Russia, Impact on Research and Education”). Dar foarte repede au aparut criticii. Acestia sustineau ca, in realitate, Soros urmareste „dezmembrarea Rusiei ca stat, care avea potentialul de a redeveni superputere mondiala”. Unul dintre adversarii lui Soros – miliardarul Boris Berezovski – declara despre Soros: „Aproape am lesinat cand am auzit, cu ani in urma, ca Soros este agent al CIA.”
Dupa ce a cheltuit 250 de milioane de dolari pentru „transformarea educatiei si economiei ruse”, Soros a mai investit 100 de milioane de dolari pentru a crea in Rusia „International Science Foundation”. SVR-ul rus l-a acuzat insa de spionaj. Vezi, in acest sens, „Washington Post” (Margaret Shapiro: „Russian agency said to accuse americans of spying”), din 4 ianuarie 1995, sau „FSK suspects financing of espionnage on Russia’s teritory”, 18 ianuarie 1995, Associated Press.
Soros i-a creat o fundatie lui Gorbaciov, cu sediul in SUA. Ca si lui Dalai Lama, la Presidio (California).
In China, adeptii lui Soros au fondat „Fund for the Reform and Opening China”, au fost organizatorii mitingului-maraton din Piata Tien-An Men, miting inecat in sange de autoritatile de la Beijing, dupa o indelungata ezitare. (In Romania, pentru spargerea mitingului-maraton din Piata Universitatii si anihilarea opozitiei au fost preferati „minerii”.) Ulterior, chinezii l-au acuzat pe Soros de legaturi cu CIA (vezi „Washington Post”, 8 august 1989, Mariane Yen: „Fund’s representative arrested in China”).
Probabil ca Vaclav Havel si „revolutia de catifea” de la Praga, din 1989, urmata de celelalte miscari de schimbari pasnice din Europa de Est, au reprezentat marile succese ale filosofiei lui George Soros. Cu exceptia notabila a Romaniei, peste tot nu s-au inregistrat morti sau raniti. Nu s-a tras un singur glont! Schimbarea politica majora din 1989, din Europa de Est, a insemnat un veritabil „carnaval popular”, care s-a propagat ca un dominou.
In timpul razboiului din fosta Iugoslavie, Soros a fondat „International Crisis Group”. Iar in 2003, si in 2004, George Soros a fost „creierul” din spatele loviturilor colorate din Georgia si Ucraina (vezi „Dosare Ultrasecrete” din 17 ianuarie 2004, 18 decembrie 2004 si 9 aprilie 2005).
„Societatea deschisa” in Romania
Oficial, Soros a infiintat la Bucuresti, in 1990, fundatia care ii purta numele: „Fundatia Soros”. Ulterior, numele a fost schimbat: „Fundatia pentru o Societate Deschisa” (FSD). A fost printre primele ONG-uri infiintate in Romania.
In realitate, era vorba de o adevarata retea: „Soros Open Network Romania” (Reteau Deschisa Soros din Romania). In cadrul acestei retele functioneaza o mare varietate de organizatii, asociatii, institutii, cluburi etc.
Personalitatile de varf ale retelei „Soros Open Network Romania”: Renate Weber, Alina Mungiu, Monica Macovei, Cristian Parvulescu, Razvan Ungureanu, Adrian Cioroianu etc. In cadrul retelei „Soros Open Network Romania” sunt grupate ONG-uri cunoscute, si unele mai putin cunoscute.
Dintre cele mai putin afisate (pana acum) in public, remarcam: „Uniunea pentru Reconstructia Romaniei”, „Centrul de Parteneriat pentru Egalitate”, „Centrul pentru Dezvoltare Economica”, Fundatia „Concept” etc. Cele mai importante sunt: „Fundatia pentru o societate deschisa” (FSD), fosta pana in 1997, „Asociatia Fundatiei Soros pentru o Societate Deschisa”, care reprezinta punctul central al „piramidei” celorlalte „ONG”-uri. Care se mai autodefinesc si drept „societatea civila”. FSD asigura finantarea celorlalte ONG-uri, care insa – intre timp – si-au creat si surse proprii de subventionare. Mai ales dupa 2000. Apartenenta la FSD a creat membrilor sai multiple oportunitati. Razvan Ungureanu este un bun exemplu in acest sens. Pana in 1997, actualul ministru de Externe – Razvan Ungureanu – a lucrat pentru FSD. Aceasta i-a permis sa beneficieze de burse si stagii de pregatire. Astfel, in ’90-’91, Ungureanu a primit o bursa pentru masterat la „St. Cross College” al lui „University of Oxford”, masterat luat in 1993. Acest lucru i-a ingaduit ulterior lui Ungureanu sa devina membru al prestigioasei „European Association for Jewish Studies” de la Oxford. In 1998, Ungureanu a devenit „Senior Fellow” la „Oxford Centre for Jewish and Hebrew Studies” din cadrul lui „St. Cross College” (Oxford), cel mai cunoscut centru cu acest profil din lume. Primind „Premiul Posen”, Ungureanu a beneficiat si de o bursa de doi ani (1996/1997 si 1997/1998), la cunoscuta „Universitate Ebrica” din Ierusalim. In 2000, Ungureanu a sustinut cursuri ca „Senior Reader” la „NATO School” din Oberammergau (Germania), iar in 2003 Ungureanu este „senior Reader” la „George C. Marshall Center for Security Studies” de la Garmisch-Partenkirchen (Germania). Din martie 2005, Mihai Ungureanu este profesor asociat si la „Universitatea Nationala de Aparare”. La 2 mai 2005, intampinandu-l la Ierusalim pe Mihai Ungureanu, Silvan Shalom (ministrul de Externe al Israelului) spunea: „Bine ai venit, prietene Ungureanu, expert in iudaism si prieten al Israelului!”
Mihai Razvan Ungureanu este doar un exemplu pentru oportunitatile oferite de FSD si George Soros tinerilor romani. Acelasi lucru se poate spune despre multi altii dintre cei citati mai sus. Cele mai cunoscute ONG-uri din cadrul lui „Soros Open Network Romania” (SON) sunt:
„ASOCIATIA PRO DEMOCRATIA” (APD). Infiintata in august 1990, de Adrian Moruzi, la Brasov. A fost finantata, mai intai, de „National Democratic Institute”, dupa care a intrat in piramida SON. Are 30 de filiale in intreaga tara si peste 1000 de membri. Specializare: supravegherea alegerilor, numaratoarea paralela a voturilor etc. Organizeaza in fiecare an „Universitatea de vara de la Balvanyos” (Covasna), alaturi de „Liga Pro-Europa”, si „Uniunea Tineretului Maghiar” precum si de FIDESZ. „Pro-Democratia” este finantata pe langa SON (mai exact de FSD) si de: „National Democratic Institute”, „Freedom House”, „USAID” (United States Agency for International Development) si „Westminster Foudation for Democracy”. Din 1999, „Pro-Democratia” il are in frunte pe Cristian Parvulescu, care a analizat finantarea partidelor in ultima campanie electorala. Rezultatul: nici un partid nu a respectat legea la acest capitol! Cu o exceptie: Partidul Democrat!
„SOCIETATEA ACADEMICA ROMANA” (SAR). Societate recent infiintata, condusa de Alina Mungiu. La ultimele alegeri a venit cu ideea aliantei „DA” – dintre Partidul Democrat si Partidul National Liberal – care le-a si castigat.
Finantarea vine de la „Open Society Institute”, precum si de la „Banca Mondiala”, „Freedom House” (James Woolsey), si „Marshall Fund”.
„ASOCIATIA PENTRU APARAREA DREPTURILOR OMULUI IN ROMANIA-COMITETUL HELSINKI” (APADOR-CH). Condusa la inceput de Renate Weber, apoi din 1996 de Monica Macovei. Trebuie precizat ca „APADOR-CH” este, probabil singurul ONG apolitic din Romania, care corespunde criteriilor pretinse acestor oranizatii non-guvernamentale.
„GRUPUL PENTRU DIALOG SOCIAL” (GDS). Infiintat cu mult zgomot in 1990, in prezenta lui Ion Iliescu, la „Hotelul Intercontinental”, GDS-ul s-a dovedit ulterior a fi principala pepiniera a FSD. Condus actualmente de Radu Filipescu, GDS-ul numara intelectuali importanti ai Romaniei de azi: Gabriela Adamesteanu, Mariana Celac, Andrei Cornea, Andrei Oisteanu, Adrian Cioroianu etc.
Din lipsa de spatiu tipografic, ne oprim aici cu enumerarea ONG-urilor din cadrul retelei SON. Nu inainte de a aminti „AGENTIA DE MONITORIZARE A PRESEI ACADEMIA CATAVENCU” (Mircea Toma), precum si „ALIANTA CIVICA”.
Finantarea Soros in Romania
George Soros a investit in 1990, pentru fundatia sa din Romania, 1,5 milioane de dolari. Banii au servit implementarii unor programe civice. Intre 1990 si 1994, Fundatia s-a ocupat de pilda, cu elaborarea „manualelor alternative” – scrise de membrii Fundatiei – in colaborare cu Ministerul Educatiei. Investitiile lui Soros in Romania au crescut progresiv. De la 4,3 milioane de dolari in 1992, la 11,3 milioane de dolari in 1996, pentru a ajunge, in 1999, la suma record de 15,8 milioane de dolari. Din anul 2000, insa, strategia finantarii Fundatiei s-a schimbat. Soros explica astfel strategia financiara a Fundatiei sale: „Calea pe care Fundatia a ales-o este ca atunci cand a devenit foarte eficienta in anumite domenii, sa infiinteze organizatii autonome in aceste domenii, la a caror finantare sa contribuie doar partial.”
Astfel se explica scaderea finantarii lui Soros in Romania dupa 2000: ONG-urile din cadrul SON au inceput sa se autofinanteze din acel an. De la 12 milioane de dolari, investiti in anul 2000, Soros a ajuns la 7,6 milioane de dolari in 2002, la 5,4 milioane de dolari in 2003, la 3,9 milioane de dolari in 2004, si la 3,2 milioane de dolari in 2005.
Dupa alegerile din 2004, unii membri ai SON au ajuns in Guvern. Ceea ce ridica o problema de „incompatibilitate”, sa recunoastem. Adica nu poti sa fii membru al unei „organizatii non-guvernamentale” si acelasi individ sa ajunga si membru in Guvern! Pentru ca rolul unei „organizatii non-guvernamentale”, prin definitie, este tocmai sa „supravegheze” viata politica, partidele, Parlamentul, Presedintia, si, bineinteles, Guvernul. Or, cum poate cineva sa „arbitreze” Guvernul, de pilda, si sa fie – in acelasi timp – membru al Executivului? Cu un picior in ONG si cu celalalt in Parlament sau in Guvern! Cu speranta ca, dupa aderarea Romaniei la UE, sa ajunga si euro-parlamentar!
Aici este o clara incompatibilitate, care ar trebui rezolvata. Altfel, alegatorii ar ramane cu impresia ca ONG-ul a fost folosit ca „vector” (ca samanta) pentru lansarea unui individ in politica, in partide, sau in Parlament. Si chiar in UE! Ceea ce ar compromite activitatea ONG-urilor. Suntem de parere ca membrii ONG trebuie sa se abtina de la tentatiile – atat de numeroase – ale intrarii in partide, Parlament si Guvern, pentru a-si putea pastra credibilitatea „arbitrarii” jocului politic. Metoda ingenioasa a lui George Soros – de a atrage pe membrii „establishmentului” aflat la putere prin burse, catre filosofia „societatii deschise” (a lui Karl Popper) – a creat o alta metoda de a „schimba pasnic, fara violenta, regimurile nedemocratice”.
Intr-un foarte interesant interviu dat ziarului ZIUA, din 17 iunie 2006, Sandra Pralong, prima conducatoare a „Fundatiei Soros” in Romania declara: „Trebuie sa acceptam si ideea ca, in general, Partidul si Securitatea i-au recrutat pe cei mai buni.” Si: „Am vazut – si mama mea a vazut in jurul meu – cum Securitatea venea sa-i recruteze in liceu pe elevii cei mai buni.” Sau: „Eu, in scoala generala, cand nu m-au facut pioniera, am venit acasa plangand. Nu pot sa garantez ce as fi devenit (daca nu plecam).” Despre dosare: „Ce credibilitate mai au dosarele, daca sunt deja suspectate de a fi traficate?” Sandra Pralong adauga: „Daca au facut compromisuri, mi-ar placea sa mi-o spuna ei primii. Sa nu aflu eu din terte surse. Voi avea un respect nemarginit pentru acesti oameni… Aduceti-va aminte de Paleologu.”

Detalii: http://www.9am.ro/stiri-revista-presei/2006-06-28/reteaua-george-soros-in-romania.html#ixzz2fzhXw8sy
Follow us: @9AM on Twitter | 9AM.ro on Facebook

PRESEDINTELE PNL,CRIN ANTONESCU A DECLARAT MARTI SEARA CA NU VA MERGE IN PIATA UNIVERSITATII,PENTRU A DISCUTA CU „PROTESTARII”,INTRUCAT NE VOR INJURA!

25 sept.

.Preşedintele PNL, Crin Antonescu, a declarat, marţi seară, în contextul discuţiilor că el nu merge la Roşia Montană, că nu va merge nici în Piaţa Universităţii pentru a discuta cu protestarii.

crin_antonescu-310x275

Antonescu a fost întrebat într-o emisiune dacă va merge în Piaţa Universităţii pentru a discuta cu manifestanţii.

„În Piaţa Universităţii nu, putem să facem o poză, putem să vedem dacă ne înjură, sau dacă ne înjură mai rău – că astea sunt două variante, că de pupat nu ne pupă nimeni. O discuţie serioasă cu reprezentanţii, cu liderii reprezentativi în măsura în care există trebuie purtată, şi trebuie purtată la Comisie (specială pentru Roşia Montană, n.r.). Cu cei de la Roşia Montană se poate purta dialogul la Roşia Montană, dar la suprafaţă, că se vede mai bine, arăţi hârtii, planuri, nu are rost jos (în mină, n.r.) că nu ai ce să faci jos”, a susţinut Antonescu.

Acesta consideră că pentru protestarii din Piaţa Universităţii în multe cazuri este „doar un pretext” subiectul Roşia Montană.

„Guvernul nostru şi noi, care suntem acum într-o majoritate, suntem într-o situaţie destul de delicată pentru că pe noi ne-au găsit pentru a răspunde pentru toate lucrurile pe care clasa politică le-a făcut cum nu trebuia, sau nu le-a făcut cum trebuia faţă de aceşti oameni”, a precizat Antonescu.

Liderul PNL a mai spus că în prezent există un tip de răspuns din partea societăţii care n-a mai existat până acum.

„Până acum a existat nemulţumirea manifestată prin absenteism, manifestată prin ştiu şi eu… ocările din gura analiştilor, purtătorii de cuvânt ai naţiunii. Acum e altceva”, a mai spus Antonescu, precizând că Guvernul va trebui să ofere un răspuns cuvenit.

Totodată, liderul PNL a reconfirmat marţi seară că PNL va vota împotriva proiectului de la Roşia Montană.

MIHAITA CALIMENTE,SEFUL COMISIEI SIE DIN PARLAMENT:MILIARDARUL GEORGE SOROS FINANTEAZA ONG-urile CARE PROTESTEAZA IMPOTRIVA PROIECTULUI MINIER ROSIA MONTANA!

25 sept.

„Având în vedere că domnul George Soros se situează pe o parte clară a baricadei, împotriva acestui proiect, am observat că această părere a finanţatorului şi-au însuşit-o şi ONG-urile care au primit finanţare de la George Soros”, a spus șeful Comisiei SIE din Parlament, Mihăiţă Calimente, potrivit gandul.info. Deputatul PNL a precizat că această intervenţie din exterior poate reprezenta şi un pericol pentru siguranţa naţională şi că trebuie evaluată situaţia. El a indicat faptul că este de competenţa SRI să furnizeze aceste informaţii.

mihaitacalimente-ghimpele1

Iată declarațiile lui Mihăiţă Calimente:

– Este clar că finanţările care au venit din afara ţării au ajuns la foarte multe din aceste ONG-uri şi chiar şi în presa din România se arată că ele sunt finanţate de domnul George Soros. Având în vedere că domnul George Soros se situează pe o parte clară a baricadei, împotriva acestui proiect, am observat că această părere a finanţatorului şi-au însuşit-o şi ONG-urile care au primit finanţare de la George Soros.

– Nici la Revoluţie lucrurile nu au fost foarte clare de la început. Şi astăzi se discută dacă a fost revoluţie populară sau dacă întâi au acţionat serviciile străine care şi-au făcut datoria şi după aia au ieşit şi cetăţenii. Lucrurile sunt legate într-un fel.

– Legătura dintre Soros și proteste este mai mult decât o coincidenţă. Este mai uşor după aia prin mijloacele moderne pe care le avem astăzi să chemi oamenii la manifestaţie la ora X. Oamenii sunt dispuşi să participe, chiar dacă nu au foarte multe informaţii sau toate informaţiile să participe. Nu am văzut niciunul din aceste ONG-uri să aibă o altă părere, decât cea pe care o are George Soros.

– Dacă facem o analiză economică, ce pierde şi ce câştigă România, în funcţie de acest rezultat, de rezultatul acestei analize ne putem da seama dacă este un pericol la adresa siguranţei a României şi a oricărui stat. Nu este obiectul SIE să se ocupe de activitatea ONG-urilor din România. Cei care ar putea avea aceste informaţii ar putea fi cei de la SRI sau alte servicii.

– Principalul este că se dă un semnal, iar cei care dau semnalul sunt cei de la ONG-uri.

MINISTRUL MEDIULUI ROVANA PLUMB A DECLARAT COMISIEI SPECIALE,CA NU A DAT NICIO AUTORIZATIE DE MEDIU PROIECTULUI MINIER ROSIA MONTANA!

24 sept.

Ministrul Mediului şi Schimbărilor Climatice, Rovana Plumb, a afirmat, marţi, în cadrul Comisiei Speciale dedicate exploatării miniere de la Roşia Montană, că ministerul de resort nu a dat acordul de mediu şi nicio derogare de la legislaţia în vigoare pentru acest proiect.

rovana-plumb-luam-in-calcul-o-formula-diferita-pentru-timbrul-de-mediu-la-benzina-si-diesel-74938

‘Ministerul Mediului a acţionat ca reprezentant al statului român şi s-a asigurat ca, indiferent de operatorul care va acţiona în România, mediul să fie respectat în România. Ministerul a respins proiectul vechi şi a impus standarde cerute de legislaţia europeană. Ministerul Mediului nu a dat acord de mediu şi nicio derogare de la legislaţia în vigoare, a cerut şi a impus condiţii şi standarde de mediu, astfel încât să nu existe niciun fel de prejudiciu la nivelul cetăţenilor. Ne-am consultat cu Finlanda şi Suedia pe teme similare, cu Comisia Europeană, să preluăm cele mai bune practici. Din punct de vedere tehnic, ministerul a reuşit să impună garanţii de mediu şi standarde de mediu la nivel internaţional, iar poziţia noastră este de apărător al statului, al legilor în vigoare şi al cetăţenilor’, a declarat ministrul Mediului.

Potrivit oficialului MMSC, concentraţia de cianură a fost redusă pentru proiectul de la Roşia Montană.

‘În actuala variantă a proiectului, statul a impus o garanţie de mediu dublă faţă de ceea ce prevedea vechiul proiect, de la 76 milioane dolari la 146 milioane dolari. De asemenea, am redus concentraţia de cianură la o treime din media europeană, care este de 10 ppm. Ne-am asigurat că investitorul va utiliza cea mai nouă tehnologie, astfel încât concentraţia să fie de 3 ppm, una dintre cel mai scăzute din Uniunea Europeană. Transportul cianurii se va face strict controlat în condiţii de maximă siguranţă. Am impus următoarele condiţii: indiferent de operatorul care va opera în zona de exploatare de mediu, toate aceste condiţii sunt valabile. Poluarea istorică va cădea în sarcina poluatorului. În prezent, statul român are capabilitatea de a putea monitoriza, controla, condiţiile de mediu, dar, din punct de vedere financiar, nu are capacitatea de plăti 300 de milioane de euro pentru depoluarea istorică’, a explicat Rovana Plumb.

Parlamentarii comisiei speciale pentru Roşia Montană s-au reunit, marţi, pentru a discuta despre investiţia pe care canadienii de la Roşia Montană Gold Corporation /RMGC/ vor să o deruleze într-un proiect de extracţie a aurului.

Începând de miercuri, timp de două zile, membrii comisiei se vor deplasa la Roşia Montană, unde vor sta de vorbă cu reprezentanţi ai minerilor, ai companiei Roşia Montană Gold Corporation, ai ONG-urilor şi autorităţilor.

Parlamentarii au termen să încheie raportul cu privire la exploatarea minieră până pe 20 octombrie, prima cameră sesizată fiind Senatul.

La jumătatea lunii septembrie, ministrul Mediului, Rovana Plumb, declara că valoarea garanţiei de mediu pe care investitorul canadian o va depune, anual, în contul statului român pentru proiectul de la Roşia Montană este de 146 milioane de dolari, la care se adăugă o garanţie suplimentară, în caz de accident ecologic, în valoare de 25 milioane dolari, în fiecare an.

Guvernul a adoptat, în data de 27 august 2013, proiectul de lege referitor la Roşia Montană.

Actul normativ prevede aprobarea unui acord în baza căruia acţionarul majoritar al proiectul minier aurifer, Roşia Montană Gold Corporation /RMGC/, va transfera în etape cu titlu gratuit către acţionarul minoritar controlat de statul român o cotă de 5,69% din capitalul social al companiei. Participaţia indirectă a statului român urmează să ajungă, astfel, la 25%. Redevenţa minieră aplicabilă proiectului minier va fi de 6% (faţă de 4% în cazul celorlalte proiecte miniere) cu opţiunea statului român de a solicita plata acesteia în natură. De asemenea, investitorul se angajează să întreprindă conservarea, amenajarea şi revitalizarea patrimoniului cultural, să asigure protecţia mediului şi eliminarea poluării istorice, să contribuie la dezvoltarea economică şi culturală durabilă a comunităţii din Roşia Montană.

Textul adoptat de Guvern mai prevede declararea proiectului ca fiind de utilitate publică şi de interes naţional deosebit, dar şi mandatarea unor entităţi publice să aducă la îndeplinire unele măsuri aferente exploatării minereurilor auro-argentifere din perimetrul Roşia Montană.

Conform planului de afaceri al acţionarului majoritar, implementarea şi desfăşurarea exploatării minereurilor auro-argentifere vor duce la crearea a 2.300 locuri de muncă în faza de construcţie şi 900 locuri de muncă în faza de operare

%d blogeri au apreciat: