CUM A PRIMIT MAJORDOMUL BERLINULUI ,KLAUS JOHANNIS,VESTEA DESPRE VOTUL DAT PENTRU KOVESI ,REPREZENTANTA GERMANIEI SI SUSTINUTA DE SERVICIILE SECRETE GERMANE BND SI ANGELA MERKEL „CANIBALA”!

Klaus Iohannis şi Augustin Lazăr au primit pe telefon rezultatul votului din comisia LIBE, exact în timp ce se aflau în şedinţa de bilanţ a Parchetului General. Cei doi nu au putut să îşi ascundă satisfacţia. 

Imediat, Lazăr a îndreptat telefonul către președintele Klaus Iohannis.

“Foarte tare! Doamne ajută!”, a spus Lazăr, arătându-i telefonul lui Iohannis. De altfel, șeful statului a urmărit cu atenție, timp de câteva momente, ecranul telefonului procurorului general al României.

La ieşirea din clădire au refuzat să comenteze subiectul, la întrebările jurnaliştilor.

Comisia pentru Libertăţi civile, justiţie şi afaceri interne (LIBE) a votat-o, miercuri, pe Laura Codruţa Kovesi pentru funcţia de procuror-șef european.

Laura Codruţa Kovesi a fost votată cu 26 voturi, în timp ce candidatul francez a primit 22 voturi, iar cel german un vot.

Membrii Comisiei LIBE din Parlamentul European au votat miercuri pentru candidatul pentru funcția de procuror șef al Parchetului European. Laura Codruța Kovesi a obținut cele mai multe voturi – 26. Candidatul Franței, Francois Bohnert, a primit 22 de voturi, iar germanul Andres Ritter – un vot.

Totodată, a existat și un vot alb, adică neatribuit unui candidat.

„Voi trimite o scrisoare președintelui Conferinței președinților pentru a spune care este rezultatul votului. Pe baza mandatului conferinței președinților voi intra în negocieri cu Consiliul pentru a ajunge la un acord, de comun acord pentru numirea noului procuror-șef european. Următoarea ședință pe 11 martie”, a declarat, la finalul ședinței, președintele Comisiei LIBE din Parlamentul European, Claude Moraes.

Marți seara, Kovesi a obținut 12 voturi în Comisia pentru Control Bugetar (CONT) din Parlamentul European. Pe locul doi a fost francezul Francois Bohnert- 11 voturi, iar germanul Andres Ritter a primit un vot.

Votul din Comisia CONT a fost unul consultativ.

Procurorul-şef va fi numit de comun acord de către Parlamentul European şi Consiliu.

Cei trei candidați au fost audiați marți în ședința comisiilor LIBE și CONT.

JOCURI DE CULISE.CUM A FUNCTIONAT MASINARIA DE VOT A MAFIEI DE LA BRUXELLES PENTRU LAURA KOVESI IN COMISIA LIBE!

 

 

Votul dat miercuri de Comisia LIBE în favoarea Codruței Koveși a a avut în spate un mecanism bine uns, la care au pus umărul eurodeputați populari -liberali.

Potrivit stiripesurse.ro, care citează surse politice, singurul liberal care este membru în Comisia LIBE este Traian Ungureanu, însă din cauza faptului că mai mulți eurodeputați au lipsit, au participat, în calitate de supleanți, europarlamentarii PNDL Cristian Bușoi, Siegfried Mureșan, Marian-Jean Marinescu și Adina Vălean.

Conform surselor citate, unul dintre europarlamentarii FIDESZ, membru în Comisia LIBE nu a participat la ședința forului legislativ, fiind înlocuit de unul dintre eurodeputații PNDL. În schimb, cinci eurodeputați socialiști Emilian Pavel, Gabriela Zoană, Claudiu Ciprian Tănăsescu, Răzvan Popa și Maria Grapini au votat împotriva Laurei Codruța Kovesi.

„I-am învins! Rezultatul votului de acum din LIBE: Laura Codruța Kovesi (România): 26 voturi, Jean-Francois Bohnert (Franța): 22 voturi, Andres Ritter (Germania): 1 voturi. Este o mare victorie a României, la care și noi, europarlamentarii din Partidul Național Liberal am contribuit decisiv cu voturile noastre în Parlamentul European. Somăm Guvernul României să înceteze orice sabotare a candidatului român pentru poziția de Procuror Șef European”, a fost postarea pe Facebook a europarlamentarului PNDL, Siegfried Mureșan după votul din Comisia LIBE.

INCORECTITUDINI POLITICE UNIVERSAL ACCEPTATE!

Trăim timpuri în care se pare că principiul suprem este corectitudinea politică. Dar uite că aceasta are excepții, prevede derogări pe care le acceptă toate forurile mondiale, toate țările creștine, ceea ce este de fapt incorect politic.

În ultimul său mandat de președinte, Ion Iliescu a vorbit despre cele 12 milioane de victime ale holocaustului. Evreimea (nu mai țin minte acum exact care anume foruri) a sărit în sus și a precizat că holocaustul se referă doar la cei 6 milioane de evrei (cifră care de ani de zile este în continuă scădere, cel puțin victimele de la Auschwitz, dar în contabilitatea lor nu se ștornează nimic). Omenirea civilizată nu protestează la această definiție a holocaustului care are în vedere talmudul și conform căreia doar evreii sînt oameni și doar viața lor are valoare. Mie asta îmi pare incorect politic.

Nu este firesc să te bucuri de masacrarea unor nevinovați, cu atît mai puțin nu este firesc să transformi acest masacru într-o sărbătoare, o sărbătoare a bucuriei. Și totuși, poporul evreu a transformat masacrul unor nevinovați într-o sărbătoare a bucuriei. Este vorba de Purim, cînd evreii se bucură de uciderea în două zile a peste 70.000 de perși nevinovați ca urmare a uneltirilor reginei evreice Estera. Haman a vrut uciderea evreilor din Persia, și pentru asta a fost spînzurat. Dar fiii lui și cei peste 70.000 de perși ce vină aveau? Omenirea civilizată nu protestează la transformarea unui masacru într-o bucurie. Mie asta îmi pare incorect politic.

 

La data de 8 iunie 2014 a murit Alexander Imich, evreu născut în Polonia la data de 4 febr. 1903 (fugit de frica naziștilor în URSS unde a fost pe perioada războiului internat într-un lagăr de muncă întrucît ar fi refuzat să primească cetățenia sovietică), în acel moment cel mai bătrîn om de pe planetă.

La data de 11 aug. 2017 a murit Israel Kristal evreu născut în Polonia la data de 15 sept. 1903, supraviețuitor al holocaustului, în acel moment cel mai bătrîn om de pe planetă.

Nu vreau să se înțeleagă că eu aș susține că lagărele, fie bolșevice fie naziste, erau sanatorii de odihnă și regenerare care au prelungit viața celor internați, dar văd și aici ceva incorect politic.

Am făcut o listă scurtă (fără nici un fel de cercetări suplimentare, numai pe baza a ceea ce mi-am amintit) cu 12 foști deținuți politică români care au depășit vîrsta de 90 de ani. Dar spre deosebire de evreii internați în lagărele naziste, aceștia au fost de trei ori mai ghinioniști:

– evreii au stat în lagărele naziste pînă la 5 ani, unii dintre cei la care mă refer mai jos au stat 23 de ani;

– evreii nu au fost supuși la muncile la care au fost supuși deținuții politici români, nu au fost puși iarna să intre pînă la brîu în apa înghețată din deltă pentru a tăia stuful, nici să sape pămîntul arid de la canal;

– spre deosebire de evrei, care pînă la internarea (abuzivă) în lagăre au avut o viață plăcută și liniștită, lucrînd ca bancheri sau cămătari, medici sau farmaciști, bijutieri, muzicieni, etc. mulți dintre deținuții politici români au petrecut înainte de arestare ierni grele ascunși în munți, cu arma în mînă, luptînd împotriva dușamnilor țării.

Apoi, au fost trimiși în lagăre de evreii bolșevici, dar după eliberare au ajuns la vîrsta de cel puțin 90 de ani.

Vă dau o listă cu nume pentru ca tinerii, în afară de artiști și artiste, cîntăreți și cîntărețe, fotbaliști, băieți de băieți și fete de fete, să afle despre cei a căror viață a fost închinată dragostei de Dumnezeu și de țară, și pentru asta au pătimit (la stabilirea vîrstei am avut în vedere anul de naștere și cel al morții, chiar dacă la momentul decesului nu împliniseră vîrsta menționată de mine):

99 de ani – părintele călugăr Adrian Făgețeanu (1912-2011), membru al grupului    „Rugul Aprins”;

98 de ani – Marina Chirca (1915-2013), luptătoare în Munții Făgărașului în grupul de rezistență „Haiducii Muscelului” înființat de frații Arnăuțoiu din Nucșoara;

97 de ani – Filon Verca (1915-2012), conducător legionar, organizator al rezistenței în Munții Banatului, evadat de două ori din beciurile securității din Timișoara, autorul excepționalei cărți „Parașutați în România vîndută” în care-și povestește viața;

97 de ani – parintele arhimandrit aromân Arsenie Papacioc (1914-2011), legionar;

97 de ani – părintele arhimandrit Mina Dobzeu (1921- 2018), cel care l-a creștinat în temniță pe Nicu-Aurelian Steinhard, viitorul călugăr Nicolae Steinhard;

95 de ani – Aspazia Oțel Petrescu (1923-2018), membră a cetățuilor de fete (forma de organizare a tinerelor legionare);

94 de ani – părintele arhimandrit Iustin Pîrvu (1919-2013), legionar;

94 de ani – părintele Nicolae Bordașiu (1924-2018), legionar;

91 de ani – Elisabeta Rizea (1912-2003), membră a aceluiași grup „Haiducii Muscelului”;

90 de ani – părintele Nicolae Ciolacu (1910-2000), aromân, legionar, unul dintre liderii mișcării de rezistență „Haiducii Dobrogei” înființate de Gogu Puiu,, călugărit după eliberare;

90 de ani – părintele Sofian Boghiu (1912-2002), membru al grupului „Rugul Aprins”;

90 de ani – mitropolitul Bartolomeu Anania (1921-2011), legionar.

Nu mai continui cu lista celor între 80-90 de ani.

Oare să fie adevărat ce spun americanii? Că ce nu te ucide te întărește?

                                                                        *

Este incorect politic faptul că ONU, UNESCO, UE, nimeni nu stabilește o zi de oamgiere a martirilor români. Această zi cred că ar putea fi oricare zi din an.

Ar putea fi ziua de 19 iulie 1959 cînd au fost executați frații Toma și Petre Arnăuțoiu, conducătorii grupului „Haiducii Muscelului” dar și ziua în care, în 1948, rămas fără muniție, aromânul Gogu Puiu, șeful grupului „Haiducii Dobrogei”, s-a aruncat în aer cu ultima grenadă.

Ar putea fi ziua de 18 februarie 1952 cînd a murit Valeriu Gafencu cel numit „Sfîntul închisorilor”.

Ar putea fi și ziua în care Gheorghe Gheorghiu-Dej a decretat amnistia deținuților politici.

Ar putea fi chiar și ziua de 1 iunie sau noaptea de 29/30 nov.

Nu este zi din an în care patrioții români să nu fi jertfit dar erau alte timpuri, pe acest pămînt se nășteau eroi. Acum, cînd este nevoie mai mult decît oricînd de eroi, din cauza globalizării nu se vor mai naște.

                                                                                                                  Dan Cristian IONESCU

sursa : http://justitiarul.ro/

PSD POATE DA SOCIALISTILOR EUROPENI LOVITURA DE GRATIE !,DE CE NU O FACE?

Partidul Social Democrat îl sprijină pe Frans Timmermans pentru candidatura la preşedinţia Parlamentului European, în timp ce actualul vicepreşedinte îi apostrofează pe socialiştii români.

„Dacă vreţi să faceţi parte din această familie trebuie să respectaţi valorile noastre fundamentale. Şi Liviu a spus că vor face acest lucru. Vom avea discuţii pe această temă în zilele şi săptămânile viitoare. Nu putem face niciun compromis în acest domeniu. Aceasta este o linie roşie pentru mişcarea noastră, este o linie roșie pentru Europa“, a declarat Frans Timmermans. Nu zău?

Tensiunea poate creşte sau se poate diminua între PSD şi PES. În funcţie de cât de polarizate vor fi viitoarele discuţii dintre cei care văd statul de drept funcţionând prin ghidajul serviciilor secrete şi cei care vor eliberarea statului din captivitatea protocoalelor.

Un singur lucru e clar. Trebuie definiţi termenii discuţiilor. E de notorietate dosarul penal deschis de Justiţia din Luxemburg împotriva lui Jean-Claude Juncker pentru folosirea ilegală a serviciilor secrete din mica ţară, pe vremea când era prim-ministru, şi pentru modul în care organiza „statul de drept“ la voia stăpânirii, urmărind telefoanele liderilor din opoziţie. Frans Timmermans e mâna sa dreaptă.

Chestia cu anticorupţia ca instrument de control politic e veche de vreo treizeci de ani. Şi la „Mani Pulite“ s-a sifonat legătura dintre CIA şi procurorul de anchetă Antonio di Pietro, care a pus sub acuzare jumătate din clasa politică italiană în anii ’90.

PSD vrea să coabiteze cu serviciile secrete sau să le reîntoarcă în garnizoane? Acest lucru trebuie lămurit la Bucureşti. În cazul al doilea, liderii PSD trebuie să negocieze cu toate cărţile pe masă.

Una e experienţa occidentală a intelligence-ului şi alta a Securităţii de tip STASI şi chiar mai rău.

Mai mult, Frans Timmermans este reprezentantul Partidului Muncii din Olanda şi a ocupat mai multe mandate în guvernul olandez, acelaşi guvern finanţând recent anchetele Rise Project îndreptate împotriva liderilor PSD. Simpatia sa faţă de George Soros e demonstrată.

Cred că e timpul ca PSD să le prezinte trimişilor Bruxelles-ului şi scenariul în care se vor retrage din PES şi vor da curs invitaţiei lui Matteo Salvini, liderul naţionaliştilor europeni, strânși în Grupul Europa Națiunilor și a Libertății.

Europa e nu doar în mişcarea de tip Macron sau în dreapta creştin-democrată a lui Merkel. Fiecare loc de parlamentar se calculează la milimetru. Dominaţia istorică a PPE e pe sfârşite.

Partidul Socialist European e în picaj de doi ani. Dacă în urma sondajelor de anul trecut calculele dădeau 176 de locuri în Parlament, după alegerile din 26 mai 2019, la ultima cercetare, „scorul“ a coborât drastic, la 135. Laboratorul de studiu de la Bruxelles evidenţia că PSD va trimite 10 europarlamentari. Şapte procente din total. Fără cei zece, PES ar putea coborî pe locul 3. Şi atunci, „arrivederci“ prim-vicepreşedinţi şi alte sinecuri. În locul liderilor PSD, eu aş prezenta următoarele calcule. Presa europeană deja a lansat semnalul că s-ar putea ca PES să piardă a doua poziţie din Parlamentul European, locul său fiind luat, după alegerile din mai 2019, de conservatorii și naţionaliştii care se vor uni în „Frontul Suveran“.

La ora actuală sunt 74 de eurodeputați în grupul Conservatorilor și Reformiștilor Europeni, din care vor dispărea, desigur, britanicii, 26 la număr acum, deci 50, și 34 în Grupul Europa Națiunilor și a Libertății, înființat de Marine Le Pen. Un aport suplimentar poate veni de la Grupul Europa Libertății și Democrației Directe (43 de mandate), format de fostul lider al UKIP, Nigel Farage, din Marea Britanie (care își va pierde rostul după mai 2019), iar din acest grup fac parte europarlamentari de orientare naționalist-conservatoare sau populistă, precum cei din Mișcarea 5 Stele, aliații lui Salvini la guvernare în Italia.
Din calculele simple ale ultimului grafic „emanat“ de către Parlamentul European, „Frontul Suveran“ ar putea aduna mai multe voturi decât PES în eventuala plecare a PSD.

Deci PES va rămâne cu o sărăcie de 125 de europarlamentari. Mult mai puţin decât noul „Front Suveran“, care va aduna 51 de locuri de la europenii conservatori, 59 de la Grupul Europa Naţiunilor şi a Libertăţii, 43 de la „Europa Libertății și Democrației Directe“, plus cele 10 voturi de la PSD s-ar aduna o zestre de 163 de europarlamentari, majoritatea eurosceptici.

Decât să rămână cu iataganul aşa-zisului „stat de drept cu brăţări“, PSD ar fi mult mai câştigat dacă ar vira-o spre grupul parlamentarilor europeni, în care s-ar simţi mult mai bine.

Noile date apărute în spaţiul public arată că nu numai Traian Băsescu a folosit arma lichidării adversarilor politici prin braţul DNA, ci şi Victor Ponta, conform ultimului raport al firmei britanice Intelligence Service în dosarul lui Adamescu jr.

Cu sau fără PSD, conservatorii europeni vor lua locul 2 în competiţia electorală din mai 2019. 25% ale PPE, cu 17% ale PES nu ajung pentru compunerea unei majorităţi parlamentare. Cu 23-25 de procente, la care putem adăuga liniştit şi europarlamentarii FIDESZ, partidul lui Viktor Orbán, „Frontul Suveran“ va fi mai mult decât arbitru. El va impune cel puţin cinci comisari europeni eurosceptici, care – sigur – nu vor ţine cu Securitatea lui Merkel, a lui Macron sau a cine ştie cărui stat.

PSD nu câştigă nimic dacă va rămâne în staza curentă, în care liderii PES impun condiţii inacceptabile. Dacă tot vrea să rămână într-un grup care va pierde, măcar să negocieze la sânge ridicarea MCV-ului, o serie de posturi şi măcar doi comisari europeni.

Sigur că, având securitatea în umbră, acoperiţii vor susţine că autorul acestui text aberează. Sunt calcule simple. Pragmatice. Şi repet. Încă o dată. În următorul mandat, Viktor Orbán va fi preşedintele PE. PSD joacă sau se predă?

Autor: Marius Ghilezan

Sursa: România liberă

DE CATE FELURI DE INTERES NATIONAL VORBIM IN UE(SSR)?

Nici nu a apucat să se usuce bine tușul pe documentele care pecetluiesc votul de astă seară din comisia de control financiar a Parlamentului European(CONT), că trompetiștii de serviciu s-au și repezit să clameze: „Victorie uriașă pentru Laura Kovesi!” Fiind vorba, firește, de cele 12 voturi pe care Slujirea le-a obținut în cursa pentru căpătarea caftanului de procuror șef al Parchetului European.

Știu și eu că votul CONTI nu… prea contează, fiindcă numai azi urmează să se pronunțe comisia LIBE, care este comisia decidentă, după care, foarte probabil, vor urma negocieri strânse pentru o soluție definitivă. Negocieri al căror câștigător unii observatori, mai optimiști din fire, în dau pe francezul Jean Francois Bonhert, în vreme ce alții, mai prudenți, așa cum este Sorina Iosub, colega noastră aflată la fața locului, foarte bine conectată la realitățile și, mai ales, la dedesubturile organismelor comunitare, înclină să creadă că șansele sunt cam fifty-fifty. Adică jumătate pentru candidatul francez și jumătate pentru Laura Kovesi.

Am ezitat, mărturisesc, să folosesc pentru Slujirea formula „candidata României”, știut fiind faptul că, în COREPER, reprezentantul României nu a votat-o pe multilateral medaliata fostă șefă a DNA. Motiv pentru care Ludovic Orban, redutabilul mandolinist electoral al președintelui în exercițiu al României, și-a ieșit groaznic din sărite și a cerut ca ambasadoarei Luminița Odobescu să i se retragă cetățenia română, la pachet cu demisiile lui Teodor Meleșcanu și a lui George Ciamba. Motivul invocat- „înaltă trădare de țară”- revenind, mai direct sau mai discret, într-o sumedenie de mesaje furibunde care acuzau Guvernul că, nesusținând-o pe Slujirea, s-a dat cu piciorul unei uriașe șanse de afirmare a României pe plan european și poate chiar transcontinental! Acuzație căreia i s-a dat un răspuns, foarte pertinent, precizându-se că, tocmai prin abuzurile în cascadă ale procurorilor DNA, sub comanda Laurei Kovesi, s-au adus extrem de grave prejudicii în primul rând mediului economic din țara noastră și, prin aceasta, interesului național.

Dar dacă citim cu atenția știrile despre votul de astă seară din CONT vom constata că tot cu o astfel de situație ne confruntăm și de această dată. Mă refer la faptul că scorul favorabil Laurei Kovesi a fost posibil prin votul Germaniei, care a preferat-o pe recent destituita șefă a DNA în defavoarea nu numai a candidatului francez, ci în primul rând, a propriului candidat! Situație în care nu pot să îmi ascund profunda nedumerire. Punând chiar și o întrebarea: oare, în acest caz, nu se poate vorbi tot despre o trădare a interesului național? Interesul național al Germaniei, firește.

Depinde, însă, din ce perspectivă discutăm subiectul. Fiindcă, dacă luăm în calcul substanțialele idei avansate aseară în dezbaterea moderată de Mihai Gâdea, înțelegem mai bine faptul că, în configurarea interesului național al Germaniei, un loc distinct, prioritar îl ocupă scenariul unei Uniuni Europene cu două sau mai multe viteze. Scenariu căruia i se asociază Franța, așa încât sintagma „condominium franco-german” (pe care a lansat-o cu aproape 15 ani în urmă Vladimir Bukovski într-o foarte subiectivă analiză a construcției europene) revine în actualitate și se verifică prin jocurile și combinațiile cu care se operează în structurile instituționale ale Uniuni Europene. O Uniune Europeană aflată, acum, într-un profund impas, din care sperăm și noi să iasă după alegerile din mai care vor da un nou Parlament European și, mai departe, o nouă Comisie Europeană.

Revenind la acel scenariu al unei anumite Uniuni Europene, aceea cu două sau mai multe viteze, trebuie să spunem foarte apăsat că este vorba despre o uniune profund discriminatorie, în care România se va afla pe o orbită foarte depărtată de centrul de putere și numai în situația  de simplu executant al unor decizii prestabilite. În aceeași ordine de idei înscriindu-se și scenariul condiționării accesului la fonduri europene de o așa-numită ,,respectare/încălcare a normelor statului de drept’’- foarte drag PPE-iștilor și aliaților lor-, care are drept criteriu supra-solicitata „independență a justiției”. „Independență a justiției” pe care, susțin promotorii acestei grile procustiene, o întruchipează Laura Kovesi.

Începe, atunci, să ne fie din ce în ce mai clar programul de acțiune al viitorului Parchet European, care ar urma să se ocupe în mod cu totul și cu totul deosebit de depistarea și cercetarea fraudelor din fonduri europene. Fraude care, bineînțeles, reprezintă tot o formă de corupție. Și încă ce mai corupție?! Prestație despre care șugubățul Mircea Badea s-a exprimat într-un chip foarte inspirat atunci când ne-a anunțat că urmează să vedem ,,cum procurărește europenește Laura Kovesi’’ …

Recunoscute fiind (contra)performanțele în materie pe care le are la activ Laura Kovesi să nu ne fie de mirare dacă, în niște foarte anumite abordări, această persoană reprezintă omul potrivit la locul potrivit. Procurorul care să execute, la ordin, orice stat sau persoană publică având comportament de recalcitrant  față de comanda centrului unic de putere al comunității.  Ceea ce explică și totala opacitate a decidenților sus-menționatei comisii a Parlamentului European la foarte argumentatele întrebări puse candidatei Laura Kovesi de către europarlamentarii români Maria Grapini și Cătălin Ivan, cât și la simulacrele  jalnice de răspunsuri primite de la abrașa candidată..

Cât privește inevitabilele contestări pe care le vor genera metodele și tehnicile de luptă anticorupție și care, cu siguranță, o vor angaja direct pe Laura Kovesi, în calitatea sa de șefă a Parchetului European, fiți convinși că în primul rând acestea au fost luate în calcul. Motiv pentru care înțelegem de ce nici Germania și nici Franța nu au interesul să își expună magistrații lor unor asemenea prejudicii morale și profesionale, lăsând această foarte urâtă sarcină unui cadru de nădejde. Cadru de nădejde creat, exersat și promovat anume pentru treaba asta, așa cum este, prin  excelență, Laurei Kovesi. O excelență eminamente negativă desigur, dar asta nici numai contează atâta vreme cât operează- și este musai să opereze!-numai și numai anumite interese, naționale sau, după caz, transnaționale!…

Deocamdată, toate acestea nu sunt decât niște supoziții, mai mult sau mai puțin rezonabile, pe care se speră că ar urma să le infirme votul decisiv al comisiei LIBE și, apoi, negocierile, eminamente politice, pentru desemnarea șefului Parchetului European. Ceea ce, însă, face pe deplin justificată întrebarea:despre câte feluri de interes național vorbim în Uniunea Europeană?

Autor: Serban Cionoff

Sursa: Jurnalul.ro

EUROPA LA O PROBA DE FOC ….CARE POATE FI DE PAIE!

Europa devine și ea o tema geopolitică tot mai pasională, uneori chiar isterizanta, cu șansa – nedorită – de a intra în zona subiectelor arzătoare ale momentului: Trump, Brexit, Rusia, China, islamismul. Dar astfel, funcția moderatoare a Europei postbelice riscă să se dilueze și să piardă poziția preeminentă care i-a asigurat strălucire în ultimele cinci secole (cu toate părțile sale întunecate, și ele mereu prezente).

Se vorbește, și pe un tot tot mai alarmist, despre declinul Europei, dar rememorând istoria, se poate vedea că o asemenea percepție nu este deloc nouă. Încă Homer deplangea splendoarea apusă a civilizației miceniene, dispărută sub tăvălugul valurilor de invadatori din nord. Apoi, se caută până azi, de la Montesquieu până la Kissinger, cauzele prăbușirii Imperiului Roman, se readuc mereu în discuție previziunile istoricilor Spengel și Toynbee despre dispariția iminentă a civilizației europene. Temeri, până acum, pripite și nejustificate, căci Europa și-a revenit și a renăscut mereu din catastrofele istorice care au încercat-o. Dar iată că, din nou, Vechiul Continent pare să se afle în pragul unui iminent pericol existențial. Se află oare continentul într-adevăr în față unei asemenea alternative?

“Continent”, pentru că nu este vorba doar de Uniunea Europeană, în fond un construct de instituții, ci de Europa în întregul ei, cu toate atuurile, valorile și resursele sale, cu toată zestrea sa culturală și de înțelepciune politică, cu toate aventurile și experiențele sale, fie ele victorioase sau nefaste.

Punctual, a vorbi astăzi despre Europa înseamnă de fapt a vorbi despre Europa Unită. Iar în 2019, a vorbi despre europarlamentarele din luna mai și ceea ce va urma după proba de foc a scrutinului. Un act electoral este o competiție. Cine sunt competitorii în confruntare? Europeistii (globalistii) și suveranistii (naționaliștii), scrie nonșalant mai toată presă și spun mai toți comentatorii. Concepte, până la urmă, simpliste, nenuantate și improprii, unele chiar cu conotații sau etichete peiorative, , căci, curios, în marea dezbatere pătimașă asupra destinului Europei nu s-au găsit termenii exacți, cei mai potriviți, care să definească forțele ce pun în mișcare sinergiile europene și trasează, prin ciocnirea lor (pașnică), în accepția dată de Huntington, traseul viitor al continentului.

Fapt este că Europa are de făcut față unei sumedenii de provocări interne și extraeuropene. Provocările interne, la nivel de stat, de relații interstatale, grupări de state și în interiorul UE, sunt de ordin politic, economic, militar, financiar, tehnologic etc. Provocările externe vizează însăși poziția și însuși rolul geopolitic al Europei în lume. În 2019, scrie “The Economist”, India va depăși Marea Britanie și Franța pentru a deveni a cincea economie mondială. Confruntarea între America și China, conjugată cu influența crescândă a Chinei în Europa ar putea determina continentul la compromisuri delicate cu Beijingul (dar și cu Moscova) și prezintă riscul distanțării de America. Iar Germania și-a anunțat public, la nivelul cel mai responsabil al Berlinului, o asemenea intenție. Retragerea militară americană din Orientul Mijlociu ar putea obliga Europa la o implicare sporită în regiune. Criză ucraineană ar putea și ea împinge Europa la o politică și o acțiune mai directă în acest spațiu postsovietic. În sfârșit, în arealul continental, Europa Unită poate fi chemată să gestioneze într-un fel sau altul situația ambiguă și preocupanta din Balcanii de Vest și din Europa Centrală, unde – dincolo de spectrul migrației masive extraeuropene – devine tot mai clară accentuarea declinului demografic.

Un munte de probleme se ridică în față Europei și în primul rând în fața Europei Unite. Sunt conștienți liderii statelor europene, instituțiile de la Bruxelles, dar nu în ultimul rând și europenii obișnuiți, cei care votează, de miza acestei încercări? Vor avea programe de acțiune și o perspectivă europeană clară liderii și statele europene la alegerile din mai față de toate aceste probleme? Și îi vor interesa ele pe alegătorii europeni? Europarlamentarele sunt o șansă pentru relansarea UE, dar este greu de spus dacă protagoniștii competiției electorale și alagetorii vor fi la înălțimea responsabilităților pentru soarta Europei, la care ar putea să-și spună un cuvânt greu.

Alegerile din mai sunt o șansă dar și un risc, ambele cu mari consecințe. Prin rezultatele votului și noua configurație a Parlamentului European se poate deschide măcar o fereastră de oportunitate pentru acțiune în viitor. Dar se poate obține și un rezultat prea puțin concludent. Pronosticul minimal este o pondere crescută a “populiștilor naționaliști” în instituțiile europene. Ceea ce ar fi, oricum, un pas înainte în eforturile de înlocuire a “Europei birourilor” cu un construct european mai eficient și mai atent la interesele statelor alcatuitoare ale Europei Unite.

Autor: Corneliu Vlad

Sursa: Magna News

O GAURA NEAGRA DE CATEVA MILIARDE DE EURO PE AN.STAT NE COSTA EMISARUL GERMANIEI LA BUCURESTI KLAUS ADOLF JOHANNIS!

Caz fără precedent, Legea bugetului e atacată începând de vineri la Curtea Constituțională a României. Cu semnătura președintelui Klaus Iohannis. Adevărat sau nu, Guvernul pretinde că, din acest motiv, sunt zilnic compromise investiții de câte 20 de milioane de euro. Dar gaura neagră creată astfel prin înghețarea anului bugetar, dar și prin explicațiile care însoțesc acest gest radical, este mult mai mare. Și nu a fost calculată de nimeni.

Într-adevăr, conform legii bugetului, România și-a propus să aloce investițiilor fonduri suplimentare, pe care, dacă le împărțim pe zile calendaristice, reprezintă câte 20 de milioane. Nu vom ști niciodată dacă majoritatea PSD plus ALDE și Guvernul pe care îl susține chiar ar fi îndeplinit întocmai și la timp acești parametri, de natură să imprime o nouă viteză moriștei economice a statului. Și nu vom ști pentru că, în anii anteriori, am putut observa cum, la o serie întreagă de capitole, indicatorii privind investițiile nu au fost îndepliniți. Dar fără investiiții, cu un buget blocat în prima parte a anului, economia se duce literalmente de râpă.

De fapt, România supraviețuiește în absența unei legi adoptate a bugetului, înscriindu-se în parametri fără rectificări pozitive ai primei părți a anului trecut. Dacă ne gândim doar la administrațiile publice locale, e clar că acestea nu au cum să deruleze niciun fel de investiții. În niciun domeniu. Chiar în domenii vitale pentru cetățeni. Conform legii, nu pot fi cheltuiți decât banii care au fost alocați, repet, fără niciun fel de rectificare, în primele luni ale anului precendent. Între timp însă, au crescut salariile, a crescut și asistența socială în general, în unele domenii au crescut și costurile iar banii nu mai ajung nici măcar pentru cheltuieli curente.

În ceea ce priveșe investițiile, nu este suficient să ai alocate sumele necesare. Este obligatoriu să treacă un timp din momentul în care legea permite declanșarea unor licitații, până în clipa în care respectivele licitații sunt câștigate în ceva, iar investițiile propriu zise încep să se deruleze. Cerbicia lui Klaus Iohannis împinge acest proces căte a doua jumătate a anului.

De aceea, afirmația că se pierd 20 de milioane pe zi este falsă. Se pierde, dacă se pierde, mult mai mult. Pentru că cele mai multe investiții sunt purtătoare de valoare adăugată. Se pierde deci și ceea ce s-ar putea câștiga, dar nu se va mai câștiga. În esență, ritmul de dezvoltare a economiei românești în loc să crească, încetinește.

Dar tot ceea ce am consemnat mai sus reprezintă doar o simplă perspectivă din nenumăratele efecte negative ale poziției adoptate de președintele României în raport cu guvernul PSD plus ALDE. Ce efecte credeți că au într-un stat remarcile negative ale unui președinte referitoare la buget și la contraperformanțe guvernamentale? În principiu, când un președinte recurge la o măsură atât de extremă cum este atacarea bugetului la Curtea Constituțională, pe motiv că este atât de rău conceput, încât încalcă prevederi ale Legii Fundamentale, când guvernarea însăși este atacată și taxată drept o guvernare rea, când de la cel mai important microfon al statului întreaga lume este anunțată că Guvernul nu va mai avea bani pentru salarii și pensii, că politicile promovate de acestea sunt nesustenabile, că țara se va îngropa sub datorii pe care nu le va mai putea plăti, că nu va mai exista nici urmă de creștere economică, cum ar putea reacționa altfel investitorii, decât manifestându-se în cel mai bun caz cu o prudență maximă? Și refuzând în final să mai injecteze economia, pentru că asemenea investiții, după cum prevestește președintele republicii, ar fi mult prea riscante.

Dar creditorii? Toate statele se împrumută. Prin sistemul bancar. Sau de la cetățeni, prin intermediul unor obligațiuni. În condițiile în care prognozele lansate de o persoană cu autoritatea președintelui, care are în spate un aparat de analiză și se presupune că știe ce vorbește, sunt din ce în ce mai sumbre, nu care cumva prudența îi obligă și pe unii și pe alții, adică și pe cetățenii care împrumută statul și băncile creditoare, să nu o mai facă? Sau să o facă doar cu certitudinea unor dobânzi mereu în creștere?

Investițiile și creditarea, condiționate și încetinite astfel de președinte, au și ele costuri. Uriașe. Dacă Legea bugetului este blocată și dacă aceasta este o noutate cauzatoare de mari pierderi, dar o noutate de dată relativ recentă, semnalele de alarmă trase de președinte și care avertizează că economia României este prost condusă, durează deja de doi ani și, în ciuda unor rapoarte care le infirmă, produc zi de zi hemoragii în finanțele statului. Și deci pierderi pe care, spre deosebire de cele din investiții, nimeni nu le-a putut calcula. Una peste alta, se poate spune însă, fără a greși, că această gaură neagră, creată de președintele României statului pe care-l reprezintă, se ridică la câteva miliarde de euro pe an. Atât ne costă Klaus Iohannis. Atât ne costă neîncetata și iresponsabila campanie electorală a acestuia. Atât ne costă lașitatea unei majorități parlamentare, care nu și-a îndeplinit la timp obligațiile asumate față de statul român și nu a eliminat la timp un pericol atât de letal în plan economic și politic.

Autor: Sorin Roșca Stănescu

Sursa: Sorin Roșca Stănescu Blog

JIGNIRI GRAVE ADUSE ROMANIEI DE UN OFICIAL MAFIOT OLANDEZ SOPHIE IN’T VELD DE LA BRUXELLES!,ROMANIA TREBUIE SA IASA DIN UE(SSR)!

Romania trebuie sa iasa din UE !

Grav e și că europarlamentarul occidental e membru în Comisia LIBE, care peste puțin timp va da votul pentru șefia Parchetului European – și s-a antepronunțat în cazul Laura Kovesi

Incredibil, dar atitudinea unor politicieni occidentali față de România continuă să fie urâtă, plină de obrăznicii și de jigniri – asta în ciuda eforturilor pe care țara noastră le face acum, în calitate de președinte al Consiliului UE.

”Romania nu se comportă demn de președinția UE, iar Guvernul de la București este complet ridicol și foarte stupid”, îndrăznește să declare europarlamentarul olandez (ALDE) Sophie In ‘t Veld, transmite Ziare.com.

Conform sursei citate, europarlamentarul ALDE a declarat pentru un post de radio (BNR) că România ”nu se comporta demn de președinția UE, făcând tot posibilul pentru a evita numirea lui Kovesi, cea care pornește ca favorită pentru postul de procuror șef european”.

”Este de neacceptat”, a declarat Sophie in ‘t Veld, care anunță că ”nu se va lasă influențată de campania românilor împotriva lui Kovesi”, ba chiar crede că Guvernul României e complet ridicol, notează Ziare.com. ””Extrem de stupid, e atât de clar la vârf. Toate statele membre fac jocuri, dar sunt competente politic”, a declarat olandeza.

Grav e și că Sophie In ‘t Veld e membru în Comisia LIBE, care peste puțin timp va da votul pentru șefia Parchetului European – și care, iată, se antepronunță în cazul Laura Codruța Kovesi.

La ora 12, Comisia LIBE va vota candidatul care va fi propus pentru votul Parlamentului European. Într-un clasament neoficial, bazat pe voturi consultative, Kovesi s-ar plasa pe locul 2, după reprezentantul Franței.

În mod normal, după asemenea declarații România ar trebui să reacționeze; ne amintim cum s-a reacționat în cazul unei scenete de la o televiziune franceză. Nu ne mai întrebăm ce s-ar fi întâmplat dacă o asemenea declarație ar fi fost făcută de un oficial rus…

BUCUREȘTI, 27 feb – Sputnik, Evan Răutu.

https://ro.sputnik.md/

ACTIUNILE NEOMARXISTULUI GEORGE SOROS PENTRU DESTRUCTURAREA SOCIETATII ROMANESTI!

George Soros (născut Schwartz György, într-o familie de evrei, la Budapesta în anul 1930), este fiul lui Schwartz Tivadar, un avocat şi ziarist cunoscut şi apreciat.

A supravieţuit holocaustului, pentru că o familie de maghiari – funcţionari la un minister – l-au ascuns (mai precis, i-au dat acte de identitate false, susţinând că este nepotul lor).

 

 

 În 1947 a plecat la Londra, unde a obţinut diplomă de economist la London School of Economics. În 1956 s-a mutat în Statele Unite ale Americii. S-a ocupat de filozofie, a lucrat la bursă ca negociator şi analist al acţiunilor.

În 1969 şi-a fondat propria afacere: Fondul de Investiţii Quantum. A avut mari succese financiare la bursă. Ca economist şi jucător la bursă a contestat ideea că pieţele financiare tind spre echilibru.

Experienţa lui în domeniul bancar, financiar a sintetizat-o în lucrarea sa ”Alchimia banului” în care a elaborat aşa numita teorie a reflexivităţii.

În Franţa, Germania şi în Marea Britanie a intrat în speculaţii financiare de anvergură (aceste din urmă acţiuni ale miliardarului au dus la colapsul Bank of England, susţin criticii lui).

Deseori Soros a fost acuzat că a influenţat prin mijloace ilegale evoluţia pieţelor financiare. În anul 2008, Oficiul de Stat pentru Supravegherea Financiară din Ungaria a amendat o firmă a lui Soros pentru un atac asupra acţiunilor OTP (bancă maghiară creată din fosta Casa Naţională de Economii din ţara vecină, corespondent cu CEC Bank din România).

Prin diferite tranzacţii bursiere, speculaţii pe piaţa valutară şi prin fonduri de investiţii Soros a creat un imperiu financiar. În anul 2014 revista Forbes a estimat averea lui Soros la 23 miliarde de dolari, fiind unul dintre cei 29 cei mai bogaţi oameni din lume.

În 1983 a creat Fundaţia Soros, iar mai târziu Institutul pentru o Societate Deschisă. Prin acestea, a alocat sume considerabile pentru diferite acţiuni caritabile (în special pentru dezvoltarea învăţământului şi ajutorarea victimelor unor catastrofe naturale), dar a încurajat şi mişcările civice anticomuniste din Europa de Est.

A finanţat activitatea organizaţiei Carta 77 din Cehoslovacia, Solidarnosk din Polonia, a acordat sprijin financiar şi organizatoric pentru aşa numita revoluţie a rozelor din Georgia şi după victoria revoluţiei portocalii şi câştigarea puterii de către Ianukovici în Ucraina, a investit în modernizarea armatei ucrainiene.

În anii ’90, această activitate a lui George Soros era primită cu entuziasm în ţările Europei centrale şi de est, mai ales de către opoziţia partidelor considerate postcomuniste şi care au preluat puterea în aproape toate ţările regiunii după căderea regimurilor comuniste.

Este interesant de remarcat că în prezent mulţi foşti bursieri ai Fundaţiei Soros sunt cei mai vehemenţi critici ai miliardarului, de exemplu Viktor Orbán, primul ministru a Ungariei şi practic toată conducerea a partidului său, Fidesz.

 
Un   studiu vast, publicat in zece (10) articole separate, intre decembrie 2017 si mai 2018, de fundatia americana Capital Research Center. Ele pot fi citite aici: https://capitalresearch.org/tag/soros-in-romania/.

 In Romania, Soros a finanțat educația si cariera unor politicieni, dar și mișcări sociale și politice și publicațiile unora din organizațiile neguvernamentale din România care apar des în mass media româna și sunt activ implicate in fasonarea politicii si democratiei române.

În România exista un contingent relativ mare de mercenari ai lui Soros care dețin functii importante in viata politica atât in interiorul cât și în afară țării noastre.  

Într-un interviu acordat televiziunii CBS în 1998 – citat de portalul american A 21st Century Wire – Soros aşa s-a autocaracterizat astfel:

„Sunt un capitalist nemilos, care prin speculaţii bursiere doresc să obţin profituri extra, fără să am în vedere consecinţele sociale ale acestora”.

În interviul citat Soros a admis că poate să fi fost implicat în acţiuni financiare imorale, dar a susţinut că în opinia lui considerentele morale nu au ce căuta în afaceri.

Implicarea din ce în ce mai explicită a lui Soros în politică a devenit evidentă cu ocazia campaniei electorale de anul trecut în America. Soros,  nu numai că a fost principalul sponsor al Partidului Democrat (a cheltuit mai mult de 25 de milioane de dolari), dar a participat efectiv la acţiuni electorale (a însoţit-o pe Hillary Clinton în Haiti, unde candidata pentru preşedinţie l-a prezentat pe Soros, ca pe omul care va sprijini financiar cel mai sărac stat din SUA).

Canalul de televiziune american Fox, invocând informaţiile scurse prin Wikileaks, susţine că în timpul campaniei electorale au existat raporturi foarte strânse între Soros şi şeful de campanie a lui Hillary Clinton, John Podesta.

Nu odată,  miliardarul a sugerat subiecte de campanie, sau modalităţi, cum să fie tratate chestiuni legate de acorduri comerciale, probleme legate de fenomenul migraţiei, sau a făcut propuneri privind componenţa Tribunalului Suprem.

Întrucât a devenit un actor important al campaniei democraţilor, Soros a ajuns ţinta criticilor nimicitoare ai susţinătorilor noului preşedinte. Portalui american The Hill chiar l-a acuzat atât pe aceasta cât şi pe Hillary Clinton că împreună comit un genocid împotriva creştinătăţii.

Pierderea alegerilor de către Hillary Clinton a fost un eşec şi pentru Soros, asta însă mai mult pe planul imaginii, pentru că potrivit portalului Investopedia din SUA, pieţele au reacţionat bine la victoria lui Trump.

Majoritatea acţiunilor au crescut şi Soros – ca cel mai mare investitor pe bursă – a câştigat. Ceea ce a pierdut – consideră analiştii Investopedia, este influenţa asupra politicii financiare a noului guvern.

 În ultima perioadă personalitatea lui George Soros a fost diabolizată în Ungaria şi mai nou în România.

Există indicii serioase  potrivit cărora Soros ar fi stat în spatele demonstraţiilor antiguvernamentale  în centrul cărora s-a aflat mişcarea #Rezist din iarnă în București și alte orașe ale României şi că ar fi şi finanţatorul partidului de opoziţie USR.

Aceste acuzaţii nu au fost dovedite, deşi verificarea lor s-ar impune, pentru că articolul 15, alin.1 din Legea 334/2006 privind finanţarea partidelor politice interzice acceptarea donaţiilor făcute partidelor politice româneşti de către persoane fizice sau juridice străine. 

 Ne mai amintim ori stim ca in prima saptamâna din ianuarie 1990, adica la mai putin de doua saptamâni dupa ce sotii Ceaușescu au fost executați, George Soros a facut prima calatorie in România?

Sotii Ceausescu au fost executati pe 25 decembrie 1989 iar pe 30 decembrie s-a format Grupul pentru Dialog Social pe treptele Hotelului Intercontinental din Bucuresti.

Prima intrevedere pe care Soros a avut-o in Romania a fost cu fondatorii Grupului, inclusiv Silviu Brucan.

Intr-o emisiune televizata din 2005 a lui Robert Turcescu am aflat ca Soros a venit în Romania cu primul avion care a aterizat la Bucuresti dupa revolutie. 

Soros ar fi oferit Grupului pentru Dialog Social un milion de dolari “with which to build a favorable NGO network in Romania” (“cu care sa construiasca o retea favorabila de organizatii neguvernamentale in Romania”). 

Jumatate de an mai tirziu Soros a fondat in Romania Fundația Soros, o organizatie neguvernamentala cu un buget inițial anual de 1,5 milioane de dolari. Pâna spre finele anilor 90 Fundatia Soros a fost singura organizație neguvernamentala din Romania care primea fonduri externe. In urmatorii patru ani Soros a investit in scrierea si publicarea de manuale școlare prin intermediul Ministerului Educatiei.

De la an la an sumele investite de el prin Fundatia Soros au crescut, ajungind la 10 milioane de dolari pe an pe la mijlocul deceniului.

In 1997 Fundatia Soros si-a schimbat numele, devenind Fundatia pentru o Societate Deschisa (FSD), un nume similar cu al organizatiei mame din Statele Unite, Open Society Foundation. Bugetul anual al Fundatiei a crescut la 12 milioane de dolari.

O mare parte din fondurile Fundației au fost folosite pentru a selecta si finanta educatia unor tineri romani in universitati occidentale cât si la Universitatea Centrala Europeana de la Budapesta. Singurele condiții impuse de Soros acestor studenți a fost ca la terminarea studiilor sa revina in România si sa devină activi in viața sociala si politica a țarii.

Unul din acesti studenti, menționați în comentariile CRC, a fost Mirel Palada care în anii 1997-1998 a facut studii la Kalamazoo College in Michigan, a obtinut un doctorat in sociologie si a devenit secretar de presa al Prim Ministrului Victor Ponta.

In timp, dl Palada s-a distantat de “infanteria” lui Soros, pe care a numit-o “lipsita de scrupule” si care se pozitiona impotriva intereselor nationale ale României.

Soros a continuat să creasca sumele alocate pentru scopuri ideologice in România, la inceputul Mileniului FSD avind un buget anual de 16 milioane de dolari. Cu 16 milioane de dolari poti face multe. In acelasi an, 2000, FSD s-a divizat in 12 grupuri separate, ele insa functionind sub tutela unei organizatii de tip umbrela numita Soros Open Network – Romania (SON).

Articolele publicate de CRC discuta tranzitia treptata a organizatiilor lui Soros de la un activism strict civic la unul politic. In opinia CRC Soros si organizatiile pe care le-a finantat el in Romania au finantat miscarea civica impotriva proiectului minier de la Rosia Montana.

O organizatie similara cu cele ale lui Soros, Charles Stewart Mott Foundation din Michigan a contribuit, afirma CRC, $426.800 la activitatile lansate impotriva proiectului Rosia Montana.

Fondurile au fost folosite pentru propaganda, angajarea jurnalistilor si influentarea mass mediei si a publicului impotriva proiectului. In iunie 2006 Soros a anuntat ca este impotriva proiectului Rosia Montana si ca va folosi “toate metodele legale si civice pentru stoparea lui”.

La nivel politic, Soros a inceput să înregistreze succese în infiltrarea la vâful politicii românești. In 1990 Sandra Pralong a demisionat din funcția de ofițer de presă la publicația americana Newsweek si a devenit primul Director Executiv al Fundatiei Soros in Romania.

A fost consiliera Președintelui Constantinescu si astăzi este consilieră a Presedintelui Ioahannis. 

Intre 1990 si 1996 Alin Teodorescu, primul președinte al Grupului pentru Dialog Social, a fost primul Președinte al Fundatiei Soros din România. In 2004 a intrat în Parlamentul României.

Renate Weber a fost liderul Consiliului Director al Fundatiei Soros din Romania intre 1998 si 2007. Incepind din 2004 a fost consiliera Presedintelui Băsescu in domeniul legislativ si constitutional si in noiembrie 2007 a intrat in Parlamentul European unde se afla de zece (10) ani. 

  Soros a continuat sa canalizeze fonduri în România  printr-o structura noua, numita Trust for Civil Society în Central and Eastern Europe (Fondul pentru Societatea Civila in Europa Centrala si de Est).

Aceste fonduri au fost folosite pentru finanțarea activităților celor 12 organizatii neguvernamentale sorosiste formate mai devreme și printre alte organizatii neguvernamentale care aveau ca scop, in opinia cercetatorilor de la CRC, “sa transforme cultura creștin-ortodoxă și conservatoare a României, promovând valori sociale seculariste de stânga” (“… seeking to transform Romania’s conservative, Orthodox Christian culture, by promoting socially liberal values”)

Printre organizațiile care au primit asistență din partea structurilor  sorosiste din țara noastră au fost si cele care promoveaza “drepturile minorităților sexuale”. Acest subiect a fost discutat intr-un articol publicat in anii 90 de publicatia americană Foreign Policy. 

Soros a sprijinit financiar si Vice News Romania.

In urma investitiilor masive de-a lungul anilor, Soros  a format in Romania “o armata de soldati loiali ai societatii civile” (“Soros could reduce his direct involvement in Romania because he left in his wake a loyal army of grateful, civil society soldiers”).

Roger Stone, un aliat apropiat al lui Donald Trump, acuza în 2017 serviciile secrete din România și aparatul anticorupție că sunt controlate de George Soros.

După o vizită făcută în acel an în România, el declara:

”Am vizitat România pentru a mă întâlni cu oponenții statului paralel. E important de știut că serviciile de informații din România, pe care ei le numesc ”servicii secrete”, și aparatul lor anticorupție, sunt în mare parte și în mod substanțial controlate de George Soros și aliații săi.

Ambasada SUA din București este controlată de George Soros. Serviciile secrete din România sunt omoloage cu statul nostru paralel și au fost puternic implicate în alegerea lui Hillary Clinton”, a spus Stone.

Acesta a mers mai departe și a făcut o legătură între atacurile informatice ale unor hakeri români, care au reușit să preia controlul camerelor de supraveghere din Washington în timpul inaugurării lui Trump, și vizitele lui James Comey, pe atunci director FBI, la București.

”Iată partea interesantă: directorul FBI James Comey (fostul director, n.r.) a făcut mai mule vizite misterioase în România, înainte de acest informatic. Ti-aș sugera că persoanele arestate sunt țapi ispășitori și sunt folosite de servciile secrete de acolo. Și trebuie să aflăm ce făcea domnul Comey în România ?”, a spus Stone în 2017.

  

 

 

 

CITIȚI ȘI:

 

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2015/02/27/o-istorie-a-zilei-de-27-februarie-video-3/

 

Surse:

RADOR.ro

https://www.capital.ro/cine-este-george-soros 

http://www.cunoastelumea.ro/fiii-si-fiicele-lui-soros-in-romania-dezvaluiri/

https://www.realitatea.net/roger-stone-omul-lui-trump-despre-romania-i-soros_2181826.html

Rabinul sef al Argentinei atacat in casa sa

Kushner: Planul de pace Trump pentru abordarea frontierelor Israelului, entitate palestiniana unita

ANNE SILA – PLUS FORT!

RAG N’ BONE MAN & CALVIN HARRIS – GIANT!

JONAS BLUE ft. CHELCEE GRIMES – WILD!

MANEGARM – BLOT!