ISTORIA ANULUI NOU: DE CAND ESTE CONSIDERATA ZIUA DE 1 IANUARIE ,PRIMA ZI DIN AN.CALENDARUL SI CIVILIZATIILE LUMII!

 

Anul Nou este ziua care marchează începerea următorului an calendaristic. Doar că nu a fost întotdeauna așa. Până acum mai puțin de 500 de ani, Crăciunul era prima zi din an, din punct de vedere religios. Stabilirea datei de 1 ianuarie ca prima zi din an a fost realizată de către Papa Inocențiu al XII-lea, pentru prima dată în 1691.

Până atunci, nu exista, așadat o standardizare a datei începutului de an, dar Papa a luat decizia de a stabili acest lucru din punct de vedere oficial și religios, pentru că o mulțime dintre statele pe care le păstorea utilizau deja această dată din motive comerciale (de exemplu Veneția, de la 1522).

Tot înainte de această dată, la unele popoare din emisfera nordică, mai ales la cele cu rădăcini antice, anul nou începea primăvara, la 1 martie.

În a opta zi de la naștere sunt amintite în Evanghelie (Luca 2,21) tăierea împrejur și botezul  pruncului Iisus – la fel și în bisericile evanghelice. În biserica ortodoxă, la 1 ianuarie este și ziua Sfântului Vasile, episcop de Cezareea Cappadociei.

În epoca contemporană, Anul Nou este întâmpinat în noaptea de 31 decembrie spre 1 ianuarie — noaptea de Revelion (din limba franceză: Réveillon, ceea ce înseamnă aproximativ „trezire”, aici cu sensul de ospăț la miezul nopții) — cu petarde și artificii; rudelor, prietenilor și cunoștințelor li se fac urări de noroc și sănătate.

Tradiții de Anul Nou

Grecii fac o prăjitură tradițională în care pun bani. Persoana care găsește banii va avea parte de bucurie tot timpul anului. Acest obicei a fost transmis și în anumite regiuni ale României.

Evreii din Israel mănâncă mere unse cu miere, pentru ca noul an să fie foarte dulce.

Italienii încep cina mâncând o farfurie de linte, iar după toastul pentru noul an se obișnuiește să se arunce cupa pe fereastră.

Spaniolii mănâncă 12 boabe de struguri, însemnând ultimele secunde ale anului, ca ritual pentru atragerea norocului. Obiceiul a fost preluat de numeroase țări latino-americane.

În România, în mod tradițional nu se aruncă nimic din casă în prima zi a Anului Nou pentru că, procedând astfel, o persoană își aruncă norocul. Tot în prima zi din an, nu se iese din casă până ce o persoană brunetă nu intră în casa respectivă (potrivit tradițiilor, persoanele brunete aduc noroc și fericire, iar cele roșcate și blonde ghinion). În noaptea dintre ani, oamenii își pun o dorință, pentru că aceasta are toate șansele să se îndeplinească.

Noaptea de Revelion este întâmpinată cu mult zgomot (ca în Conu Leonida față cu reacțiunea, de I.L.Caragiale) pentru că zgomotele puternice alungă spiritele rele. Tot de Anul Nou se merge cu capra. Unii oameni desfac șampanie la cumpăna dintre ani, ca să aibă un an mai prosper. Pușcarea petardelor de Anul Nou este practicată de regulă de către cei tineri. Și desigur pe 31 decembrie se colindă cu plugușorul iar pe 1 ianuarie cu sorcova.

Calendarul și civilizațiile lumii

În funcţie de calendar oamenii şi-au planificat agricultura, vânătoarea şi sărbătorile. Multe culturi primitive foloseau săptămâna de 4 zile, posibil după cele patru puncte cardinale. Asirienii foloseau calendarul în care săptămâna avea 6 zile. Romanii foloseau calendarul în care săptămâna avea 8 zile.

Grecii şi egiptenii au împărţit lunile de 30 de zile în 3 părţi a câte 10 zile, numite decade. Azi se folosesc aproximativ 40 de calendare din care cele mai importante sunt calendarul gregorian, calendarul islamic şi calendarul iudaic.

În calendarul gregorian, anul are 365 de zile, cât Pământul face o rotaţie în jurul Soarelui. Calendarul stabilit de Papa Grigore al XIII se foloseşte azi şi este declarat internaţional pentru uzul civil. El a fost adoptat de majoritatea ţărilor. Calendarul islamic se construieşte în funcţie de mişcarea Lunii în jurul Pământului fără să ţină cont de mişcarea Pământului în jurul Soarelui.

Calendarul iudaic combină mişcarea de rotaţie a Pământului în jurul Soarelui cu mişcarea de rotaţie a Lunii în jurul Pământului. Anul nou în antichitate Babilon. Noul an a fost celebrat pentru prima dată în Babilon, acum aproximativ 4000 de ani. În jurul anului 2000 î.Hr., Anul Nou babilonian începea cu prima lună plină după Solstiţiul de Iarnă (prima zi de primăvară). Celebrarea babiloniană a Anului Nou dura 15 zile. Egiptul Antic.

VEZI: IDEI pentru MASA de REVELION 2020. Preparate speciale pentru meniul festiv din noaptea de ANUL NOU

Anul Nou era sărbătorit în momentul in care Nilul ieşea din matcă, eveniment ce se petrecea pe la sfârşitul lui septembrie şi fără de care recoltele nu erau posibile. Împeriul roman. Romanii sărbătoreau Anul Nou în Martie, dar calendarele romane au fost schimbate de împăraţi, iar de cele mai multe ori nu aveau legătură cu mişcările Soarelui.

În jurul anului 153 î.Hr., senatul Roman a declarat data de 1 ianuarie ca prima zi din calendar. Anul avea 365,25 de zile dar, cu toate acestea, au apărut din nou nesincronizări. Senatul roman a schimbat din nou începutul anului la 25 martie.

În 1582, Papa Grigore al XIII-lea a modificat calendarul lui Iulius Caesar, considerând că perioada anului de 365,25 de zile este prea lungă. A stabilit că anul are 365,14 zile. Diferenţa de 11 minute creştea anul calendaristic cu 7 zile la fiecare 1000 de ani. Religia şi Anul nou Biserica Catolică a interzis sărbătorirea Anului Nou pe motiv că avea elemente păgâne.

Pe măsură ce creştinismul s-a răspândit, obiceiurile bisericeşti s-au împletit cu elementele păgâne existente în momentul convertirii. La fel s-a întâmplat şi cu Anul Nou, care a devenit zi de sărbătoare recunoscută de biserică în 487, când se celebra Circumcizia pruncului Isus, devenind general recunoscută în jurul lui 1500-1600, la introducerea calendarului gregorian.

Anul Nou reprezintă înnoirea simbolică a timpului, la cumpăna dintre ani. Conform isoricilor, cele mai vechi atestări despre celebrarea Anului Nou apar în vechiul Babilon şi dura 15 zile, dar sărbătorile de atunci păleau comparativ cu cele de astăzi. Unele obiceiuri s-au păstrat, cum este de exemplu fixarea anumitor obiective pentru anul ce va urma. Babilonienii îşi impuneau, cel mai adesea, să înapoieze proprietarului uneltele împrumutate în anul trecut. Cele mai răspândite angajamente sunt, astăzi, pierderea kilogramelor în plus sau lăsatul de fumat. În noaptea de 31 decembrie spre 1 ianuarie, trecerea dintre ani este sărbătorită printr-un ceremonial cu specific local, diferit de la o ţară la alta. În unele părţi al lumii petrecerea dintre ani are loc în alte perioade ale anului. Calendarul şi civilizăţiile lumii În funcţie de calendar oamenii şi-au planificat agricultura, vânătoarea şi sărbătorile. Multe culturi primitive foloseau săptămâna de 4 zile, posibil după cele patru puncte cardinale. Asirienii foloseau calendarul în care săptămâna avea 6 zile. Romanii foloseau calendarul în care săptămâna avea 8 zile. Grecii şi egiptenii au împărţit lunile de 30 de zile în 3 părţi a câte 10 zile, numite decade. Azi se folosesc aproximativ 40 de calendare din care cele mai importante sunt calendarul gregorian, calendarul islamic şi calendarul iudaic. În calendarul gregorian, anul are 365 de zile, cât Pământul face o rotaţie în jurul Soarelui. Calendarul stabilit de Papa Grigore al XIII se foloseşte azi şi este declarat internaţional pentru uzul civil. El a fost adoptat de majoritatea ţărilor. Calendarul islamic se construieşte în funcţie de mişcarea Lunii în jurul Pământului fără să ţină cont de mişcarea Pământului în jurul Soarelui. Calendarul iudaic combină mişcarea de rotaţie a Pământului în jurul Soarelui cu mişcarea de rotaţie a Lunii în jurul Pământului. Anul nou în antichitate Babilon. Noul an a fost celebrat pentru prima dată în Babilon, acum aproximativ 4000 de ani. În jurul anului 2000 î.Hr., Anul Nou babilonian începea cu prima lună plină după Solstiţiul de Iarnă (prima zi de primăvară). Celebrarea babiloniană a Anului Nou dura 15 zile. Egiptul Antic. Anul Nou era sărbătorit în momentul in care Nilul ieşea din matcă, eveniment ce se petrecea pe la sfârşitul lui septembrie şi fără de care recoltele nu erau posibile. Împeriul roman. Romanii sărbătoreau Anul Nou în Martie, dar calendarele romane au fost schimbate de împăraţi, iar de cele mai multe ori nu aveau legătură cu mişcările Soarelui. În jurul anului 153 î.Hr., senatul Roman a declarat data de 1 ianuarie ca prima zi din calendar. Anul avea 365,25 de zile dar, cu toate acestea, au apărut din nou nesincronizări. Senatul roman a schimbat din nou începutul anului la 25 martie. În 1582, Papa Grigore al XIII-lea a modificat calendarul lui Iulius Caesar, considerând că perioada anului de 365,25 de zile este prea lungă. A stabilit că anul are 365,14 zile. Diferenţa de 11 minute creştea anul calendaristic cu 7 zile la fiecare 1000 de ani. Religia şi Anul nou Biserica Catolică a interzis sărbătorirea Anului Nou pe motiv că avea elemente păgâne. Pe măsură ce creştinismul s-a răspândit, obiceiurile bisericeşti s-au împletit cu elementele păgâne existente în momentul convertirii. La fel s-a întâmplat şi cu Anul Nou, care a devenit zi de sărbătoare recunoscută de biserică în 487, când se celebra Circumcizia pruncului Isus, devenind general recunoscută în jurul lui 1500-1600, la introducerea calendarului gregorian. Stabilirea religioasă a datei de 1 ianuarie ca început de an a avut loc pentru prima dată în 1691 prin Papa Inochentie al XII-lea. Înainte, Echinocţiul de iarnă şi apoi Crăciunul aveau rolul începutului de An Nou. În liturghia catolică, 1 ianuarie reprezintă o octavă de la Crăciun, astfel această zi este dedicată Fecioarei Maria. În acelaşi timp, în a opta zi de la Naştere sunt amintite în Evanghelie (Luca 2,21) Circumcizia şi denumirea pruncului Isus – la fel şi în bisericile evanghelice. În biserica ortodoxă, la 1 ianuarie este şi ziua Sfântului Vasile, episcop de Cesarea. Aceeaşi sărbătoare, perioade diferite Poporul evreu sărbătoreşte Rosh Hashanah – o ocazie solemna şi sfântă în septembrie sau octombrie. Biserica ortodoxă rusă sărbătoreşte Anul Nou la14 ianuarie. În China acesta Anul Nou cade între 21 ianuarie şi 19 februarie. În Iran este Anul nou e sărbătorit în luna martie.

Citeste mai mult:https://alba24.ro

/adevarul.ro/life-style/stil-de-viata/istoria-anului-nou-calendarul-civilizatiile-lumii-1_50acc3097c42d5a663899522/index.html

GUVERNUL A DECIS PRIN OUG DESFIINTAREA INSTITULUI REVOLUTIEI ROMANE,CONDUS DE FOSTUL PRESEDINTE AL ROMANIEI ION ILIESCU.REACTIA ACESTUIA!

Executivul a adoptat, luni, o ordonanță de urgență privind desființarea Institutului Revoluției Române, condus de fostul președinte Ion Iliescu, solicitarea fiind făcută de secretarul general al Guvernului, Antonel Tănase.

„Domnule prim-ministru, vă rog să fiți de acord cu introducerea pe ordinea suplimentară cu un proiect de ordonanță de urgență privind desființarea Institutului Revoluției Române din Decembrie 1989, condus de primul președinte, de Ion Iliescu”, a spus secretarul general al Guvernului, Antonel Tănase.

Reacția premierului Ludovic Orban a fost scurtă: „Aprob”.

Institutul Revoluției Române s-a aflat în centrul unui scandal după ce a decis organizarea unui concert în 22 decembrie, gest calificat de mai multe organizații civice drept o jignire adusă memoriei eroilor martiri ai Revoluției din 1989 și urmașilor acestora.

Ulterior, Grupul pentru Dialog Social a cerut desființarea imediată a Institutului Revoluției Române din Decembrie 1989.

Institutul are ca obiect de activitate analiza științifică a premiselor, desfășurării și efectelor – în plan politic, economic și social – ale Revoluției române din decembrie 1989, în scopul realizării unei imagini documentate, obiective și cuprinzătoare asupra acestui eveniment cardinal din istoria contemporană a țării noastre.

Conducerea Institutului Revoluției Române este asigurată de un „Colegiu Național”, alcătuit din personalități reprezentative ale revoluției române, printre care Ion Iliescu, Gelu Voican Voiculescu și Petre Roman.

Fostul președinte Ion Iliescu a declarat, luni, agenției Mediafax, că desființarea Institutului Revoluției Române este „o porcărie curată”, că este surprins de decizie și că nu înțelege motivația demersului Executivului.

„Nu am auzit de așa ceva. Asta e o porcărie curată. Adică Institutul Revoluției Române, renunțăm la Revoluția Română, la studierea ei… Nu înțeleg, nu știu, nu am aflat încă această știre. Mi se pare o porcărie indamisibilă. Că sunt oameni care n-au trăit Revoluția și nu-nțeleg și-i interesează, asta e altă treabă, dar a fost un moment istoric remarcabil care-a marcat întreaga transformre pe care a cunoscut-o țara în ultimii 30 de ani de zile. Cum să renunți la așa ceva? Unde în lume se întâmplă așa ceva? N-am aflat încă această știre, mă surprinde și nu-nțeleg motivația ei”, a afirmat fostul președinte.

DE CE NU VOI MAI SCRIE(III)!

 

M-a pus necuratul să promit că voi scrie despre dosarul „Colectiv”. Acum îmi pare rău, dar trebuie să mă țin de cuvînt.

Speram sa îmi ofere informațiile necesare o casă de avocatură implicată în dosar, dar cel căruia m-am adresat mi-a spus că nu are timp, să caut pe altcineva, mi-a urat sarbători fericite. I-am întors și eu urarile.

Dacă cineva mi-ar fi cerut să îl ajut într-un astfel de demers,  cred că aș fi întinerit cu cel puțin un an. Să caut pe altcineva? Pe cine? Pe mama? Am reușit zilele trecut să o vizitez, și pe ea, și pe tata, și pe bunicii materni, care în ultimii 70 de ani s-au reîntîlnit în aceeași suprafață de 2/3 m.p.

Dintre cei „trei crai de la răsărit” ai anchetelor din România de la sfîrșitul anilor ’70, unul a murit acum vreun deceniu (Ovidiu Păun), altul a avut un atac vascular cerebral grav (Eugen Vasiliu), iar eu am probleme mari cu picioarele (și cu altele), dar îmi place să cred că am încă mintea întreagă. Nu pot însă să ajut pe nimeni cu forța.

                                                            *

„A fost nevoie să moară oameni…”. Acum citesc și înțeleg cu totul și cu totul alți ochi și altă minte aceste cuvinte.

După incendiu, Victor Ponta și-a dat demisia. Ponta era mai plin de bube decî t un cîine rîios, dar în acest caz el nu avea nici o vină. Și-a dat demisia fără să se consulte cu nimeni din partid si, din cite țin minte, a anunțat-o plin de curaj, prin facebook.

Cu obișnuitul său rînjet sarcastic, dar plin de satisfacție, Iohannis ne-a anunțat că a fost nevoie să moară oameni pentru a avea guvernul lui.

Este bine că am scăpat de Ponta (care după acea demisie ar fi trebuit să abandoneze politica, nu să iasă din nou în față ca păduchele pe frunte făcîndu-și un nou partid). Dar de ce  nu a demisionat și Iohannis, nu el prezidează Consiliul Suprem de Apărare a Țării? Ponta, în mod evident, nu avea nici o vină, dar dacă Iohannis l-a considerat vinovat, atunci uită că el, ca președinte al CSAT, avea o răspundere mult mai mare?

Ani de zile acest caz nu m-a interesat cîtuși de puțin pînă cînd s-a întîmplat ceva, un declic pe care nu are rost să îl comentez. Acest dosar va ajunge la CEDO și sînt curios pe unde își va scoate acolo Codruța chiloții (am scris chiloții? am greșit, vorba românească se referă la cămașă, nu la chiloți, mai ales că în Europa modernă și democrată femeile nu prea mai poartă chiloți, inclusiv în Luxemburg, unde și-a închiriat un cuibușor de nebunii).

Deci m-am apucat de o nouă anchetă, o anchetă în felul meu din ultimii ani, adică făcută din pat, cu leptopul și telefonul alături. De data aceasta însă, și leptopul și telefonul au ramas cam muți. Dar v-am promis un articol, așa că vi-l ofer. Nu vă dau multe răspunsuri, ci vă ridic multe întrebări – este ceva interactiv, vă aștept să completați blankurile..

                                                          *

Plec de la două articole apărute în Lumea Justiției, acestea m-au motivat în primul rînd. Au reluat, în condiții de laborator, experimente cu tot ceea ce a fost la Colectiv. Vă las întîi de toate să citiți cele două articole:

https://www.luju.ro/dezvaluiri/cazuri-celebre/a-fost-nevoie-sa-moara-oameni-testele-efectuate-de-lumea-justitiei-demonstreaza-ca-incendiul-de-la-clubul-colectiv-nu-putea-fi-declansat-de-artificiile-de-scena-nici-macar-hartia-tinuta-la-1-m-in-jerba-de-scantei-nu-s-a-aprins-incendiar-expertiza-inec-a-a

https://www.luju.ro/dezvaluiri/cazuri-celebre/a-fost-nevoie-sa-moara-oameni-ii-uluitor-buretele-n2138-de-pe-stalpii-si-peretii-clubului-colectiv-nu-intretine-focul-se-descompune-se-topeste-ca-smoala-testele-filmate-ale-redactiei-lumea-justitiei-demonstreaza-ca-este-imposibil-sa-faci-foc-cu-buretele-d

Oameni buni, înțelegeți mîrșăvia? Acel burete care se pretinde că a produs incendiul, NU ARDE ȘI NU ÎNTREȚINE ARDEREA!

Întrebările legate de viteza formidabilă  de extindere a flăcărilor au fost respinse de justiția română, care are o singură grijă, să-ți păstreze neimpozitate pensiile nesimțite, primite pentru nedreptatea împărțită într-o întreagă carieră.

M-am interesat și am aflat că nu a fost un incendiu (cum se spune) ci o explozie urmată de incendiu. Iar așa ceva nu se putea întîmpla decît cu napalm, cu fosfor sau alte produse similare. Dar Iohannis și-a văzut visul împlinit!

Prima expertiză, efectuată de Insemex Petroșani a conchis: „Principala cauză care a dus la producerea incendiului din clubul Colectiv a fost materialul folosit la antifonarea sălii – adica spuma poliuretanică. Este doar una dintre concluziile raportului Institutului de Securitate Minieră şi Protecţie Anti-explozivă.” Adică, incendiul s-a propagat de la spuma poliuretanică (dacă nu cumva au făcut o confuzie cu buretele) care nu arde, ci doar scoate fum. Din cîte știu, nu a făcut nimeni o verificare a instalației de ventilare – ceea ce putea avea (sau nu) un efect asupra incendiului (dar tot nu explică explozia).

Asta m-a făcut să îmi îndrept atenția asupra Insemex din Petrosani pe care îl regăsim în toate dosarele privind incendiile, așa că nu m-am mirat. M-am mirat însă cînd am aflat ceea ce nu știam pînă atunci:

– Insemex nu este un institut, ci o societate comercială! (dacă vă uitați atent pe internet veți vedea că denumirea completă este Insemex SA).

– experiența lor este legată de exploziile miniere, nu de incendii (ceea ce este cu totul altceva)!

– personalul nu figurează pe lista experților tehnici de la ministerul justiției!

Au mușamalizat o crimă premeditată! Cu ajutorul justiției, cea care nu răspunde niciodată!

Au dat chix în incendiul de la maternitatea Giulești, în cel de la restaurantul Beirut din Constanța și în cazul Colectiv (se pare că în acest ultim caz nu au pretins onorariu).

Și atunci, poate vă întrebați de  ce ei sînt preferați, în pofida sumelor enorme pe care le percep (din cite am auzit). Eu văd două explicații:

– Insemex execută întocmai și la timp ordinele primite (are și el protocol încheiat cu SRI) iar a doua,

– nu este exclus ca din onorariile enorme pe care (repet, așa am auzit) le percepe, să aibe parte și cei care îi desemnează.

Dacă nu am spus-o, o spun acum și poate voi repeta, acestea sînt informații primite telefonic, pe care nu am cum să le verific.

                                                            *

Aș minți dacă aș spune că Piedone (primarul de atunci) îmi este simpatic (simpatic îmi era Piedone adevăratul, răposatul actor Bud Spencer). Nu m-aș mira dacă ar avea bube, dar nu legat de cazul Colectiv.

Cînd Piedone a fost pus în libertate (ca și celelalte funcționare din primărie), judecătorul a reținut: „Judecătorul Luchian Constantin Constantinescu invocă, în motivarea deciziei prin care a dispus eliberarea din arest a lui Cristian Popescu-Piedone, prevederile Legii nr. 307/2006, potrivit cărora primarul „dispune verificarea îndeplinirii măsurilor stabilite prin avizele, autorizaţiile şi acordurile pe care le emite.” Or, primarul nu emite autorizaţia de prevenire şi stingere a incendiilor, aşadar nu intră în atribuţiile sale să verifice dacă agentul economic îndeplineşte măsurile stabilite printr-o astfel de autorizaţie.”, se arată în motivare, potrivit Agerpres.

În continuare, judecătorul reține: „Conform Hotărârii nr. 55/28.08.2008 emisă de Consiliul Local al Sectorului 4 privind aprobarea procedurii obţinerii acordului de funcţionare pentru desfăşurarea activităţilor economice în zonele publice, modificată şi completată prin HCL nr. 22/29.02.2012, rezultă care sunt condiţiile pentru ca un agent economic să obţină acordul de funcţionare. Însă, printre actele necesare pentru obţinerea acordului de funcţionare nu se regăseşte autorizaţia de prevenire şi stingere a incendiilor. De asemenea, potrivit art. 19 alin. 1 lit. e şi art. 20 din Legea nr. 340/2004, competenţa verificării legalităţii actelor administrative ale Consiliului local aparţine prefectului. Prefectul poate verifica măsurile întreprinse de primar sau de preşedintele Consiliului judeţean în calitatea lor de reprezentanţi ai statului în unitatea administrativ-teritorială şi poate sesiza organele competente în vederea stabilirii măsurilor necesare, în condiţiile legii. Or, până în prezent, prefectul nu a sesizat niciun aspect care să atragă atenţia în sensul nelegalităţii HCL sus-menţionate sau în legătură cu nerespectarea acesteia a HG nr. 1739/2006 pentru aprobarea categoriilor de construcţii şi amenajări care se supun avizării şi/sau autorizării privind securitatea la incendiu.”

În sfîrșit, magistratul mai punctează: „…potrivit Legii nr. 307/2006, agentul economic este obligat să solicite şi să obţină autorizaţiile de securitate la incendiu prevăzute în HG nr. 1736/2006. Ordinul nr. 3/2011 pentru aprobarea normelor metodologice de avizare şi autorizare privind securitatea la incendiu şi protecţia civilă este un act normativ emis de ministrul Administraţiei şi Internelor, iar Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă este instituţia care are obligaţia de a lua măsuri pentru ducerea la îndeplinire a dispoziţiilor actului.”

                                                            *

De ce s-a implicat DNA? Este poate singurul caz în care nimeni nu a dat șpagă, nimeni nu a luat șpagă. A vrut Coduța să dea dosarului impulsul și direcția pe care le dorea Iohannis? Fiindcă din cite văd, din această tragedie nu a cîtigat decît Iohannis. Dar cînd a început să iasă la iveală adevărul, lumea stă cuminte în casă, nu mai latră nimeni „corupția ucide”, poate de teamă să nu fie întrebați care sînt corupții.

În plus, Curtea Constitițională (deczia nr. 405/15 iunie 2016) a decis: „Astfel, Curtea constată că dispoziţiile art.246 alin.(1) din Codul penal din 1969 şi ale art.297 alin.(1) din Codul penal sunt constituţionale în măsura în care prin sintagma „îndeplineşte în mod defectuos” din cuprinsul acestora se înţelege „îndeplineşte prin încălcarea legii”. Ceea ce nu este cazul.

Am mai primit o informație, că pe str. Căderea Bastiliei la nr. 56-58, în sediul unui institut care nu mai trăiește decît din închirieri, sînt spații închiriate (inclusiv o grădiniță) pe care este pus un afiș conform căruia nu au autorizare privind securitatea la incendiu, adică funcționează pe propria răspundere. Puțin mai încolo, este un restaurant cu același anunț. Deci, se poate!

Eu nu am putere să mă duc pînă acolo și să fac o poză, și de altfel, cu telefonul meu de 89 lei, cumpărat acum mulți ani, nici nu pot face poze, dar azi noapte am primit o fotografie mai mult decît interesantă, făcută la intersecția str. Brezoianu cu bd. Regina Elisabeta  adică vis-a-vis, în diagonală, de berăria Gambrinus), unde citesc și nu îmi vine cred: „Acest restaurant deține avizul de securitate la incendiu și se află în proces pentru obținerea autorizației de securitate la incendiu.” Doamne, în ce țară trăim? A! Da, mi-am adus aminte, în țara care l-a votat pe Iohannis a doua oară.

 

Procurori nemernici, judecători nemernici, cărora puțin vă pasă de adevăr, de dreptate, de viața oamenilor, nu vă este rușine să pretindeți salarii și pensii nemeritate pentru modul în care în mod direct (repet!, direct!) ați distrus România și economia țării!

A apărut în Justițiarul un articol: De ce urăsc străinii secţia specială a parchetului general?

L-am citit cu mare interes, fiind convins că a fost scris de o judecătoare (la ora asta, se pare că judecătoarele au mai mult sînge decît judecătorii). Am constatat la final că era scris de prietenul meu, Adrian Grigoriu, de meserie arhitect (dar care de mulți ani se confruntă cu mafia omniprezentă, inclusiv în justiție).

Oameni buni, ascultați ce vă spune un bătrîn, cu multă experiență în munca de  justiție și care încă nu este senil, dacă justiția română nu ar fi căzut în mîna mafiei încă de la început, România nu ar fi fost distrusă! Și eu nu știu nici măcar jumătate, nici măcar un sfert, nici măcar 1 % din nenorociri!

Soluția ar fi SIIJ – dar lumea bună, adică mafia europeană se opune. Iar PSD, care pentru asta nici nu ar mai trebui votat, nu mișcă, nu organizează nici un protest, ca și cum ei nu ar avea dreptul!

Înainte de 1989 erau multiple posibilități de luptă împotriva corupției.

În primul rînd, judecătorilor și procurorilor le era frică de securitate.

În al doilea rînd, la procuratura generală existau anchetele speciale, conduse de Ovidiu Năstase, de unde judcătorii și procurorii citați plecau direct în arest.

În al treilea rînd exista Secția militară și pentru probleme de  justiție din cadrul CC al PCR, unde lucrau Constantin (Țucu) Mihăilă și Constantin Dumitrescu (care mi-au devenit dușmani) – erau ei corupți, dar cînd nu aveau un interes, cereau să se facă dreptate.

În plus, mai era inspecția judiciară din cadrul ministerului justiției. După 1990, acolo a ajuns un fost coleg al meu de birou – am aflat că atunci cînd primea o sesizare că un judecător a săvîrșit o mîrsăvie, se deplasa în provincie la acea instanță, pleca cu portbagajul plin și scria că sesizarea nu se confirmă, după care o clasa (nu avea acest drept, o sesizare care reclama fapte penale săvîrșite de un magistrat trebuia trimisă la parchet).

Acum, avem inspecția judiciară de la CSM – îmi este greu să spun dacă ei sînt mama sau tatăl corupției din justiției, poate sînt și una, și alta. Am primit de la ei două răspunsuri pentru care, dacă aș fi putut, i-aș fi arestat.

Pe vremea lui Ceaușescu, pentru atacarea hotărîrilor vădit netemeinice și esențial nelegale, exista recursul extraordinar. Nu mai există.

Un prieten expert mi-a spus părerea lui, că o vină enormă au avut-o și participanții. Nu în sensul celor spuse inițial de biserică, făcîndu-se de rîs (că au participat la un concert satanist), ci pentru faptul că s-au îngrămădit de două ori mai mulți decît era capacitatea clubului (am auzit că era la subsol), accesul făcîndu-se printr-un container cu o lățime de sub doi metri. Este adevărat că nimeni nu se putea gîndi la ce a urmat, dar nici nu învățăm nimic din înțelepciunea străbună, care ne învăța că paza buna trece primejdia rea. Acum, supraviețuitorii și rudele decedaților au găsit ocazia să facă un gheșeft și cer despăbubiri morale de sute de milioane de euro (li s-au acordat doar vreo 50 de milioane, însă probabil vor ataca hotărîrea sub acest aspect). În urma unor evenimente caritabile, deja au primit milioane de euro, pe care nu știu cine îi contabilizează.

Iată daunele morale acordate:

https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/despagubiri-in-dosarul-colectiv-cine-trebuie-sa-plateasca-daunele-de-peste-50-de-milioane-de-euro-1232488

Ar mai fi multe de spus, pe multe planuri, dar hai, nu numai că am obosit, dar m-am și enervat.

                                                                                                        Dan Cristian IONESCU

De ce nu voi mai scrie (I)

De ce nu voi mai scrie (II)

SA NE DESPARTIM ZAMBIND DE ANUL 2019!

 

   REVELION

De o lună, doamna Lili,
Cu bărbatul ei, Ion,
Vor să fac-un chef acasă,
Că doar e… Revelion!

Nu sunt tineri, „vârst-a treia”,
Se mai sprijină-n baston…
Vor să adune toată „gaşca”,
Că doar e… Revelion!

Se-adunară gospodine
Pricepute la mâncare,
C-aşa se obişnuieşte
La această sărbătoare.

Ela-i tare pricepută
În sarmale cu slănină,
Iar Ioana-n „boeuf” şi icre,
Ana-n tort cu… zaharină.

Murături aduce Luci,
Pritocite de Bogdan,
Iar Odette, o răcitură
Cu urări în noul an.

Musafirii bat la uşă,
Ora-i zece, casa-i plină.
O paradă de fustiţe
Cu parfum de naftalină…

Bunicuţele fardate
Şi-au expus aurăria,
Iar bărbaţii, cu trei fire
Îşi acoperă chelia.

Masa este aranjată.
Nu au fost dificultăţi.
Toţi pun pe nas ochelarii
Şi privesc la bunătăţi.

Masa-i cu delicatese.
Zice Lili lui Ion:
„Tu nu pui nimic în gură,
C-ai jumate de colon!”

Gina-i zice lui Dănuţ:
„Ce te tot uiţi la mâncare?
Pentru tine e otravă,
C-ai colesterolul mare!”

Horia vrea o saramură,
Dar nu ia, că-i cardiac,
Lia ar dori iahnie,
Dar are gaze la stomac.

Veselia se încinge
Se-antreneaz-acuma toţi,
Şi încep să-şi amintească
De copii şi de nepoţi.

Când pendula bate ora
C-am ieşit din anul vechi,
Gică doarme stând pe scaun
C-are dopuri în urechi.

Gazda vine c-o surpriză,
Tinereţea s-o învie,
La bărbaţi, în dar le-oferă:
O…Viagra-n farfurie!

Şi toate doamnele în cor
Sorcovesc pe bărbaţii lor:
„Tare ca fierul,
Iute ca oţelul,
Tare ca piatra,
iute ca săgeata!”

Vreau să-mi spun şi eu părerea:
„Beţi, mâncaţi, fără avize,
Să cinstim anul ce vine,
C-avem timp… de analize!”
La anu’ şi la mulţi ani!

          (Autor anonim)

http://www.justitiarul.ro

CELE MAI FRUMOASE MESAJE SI URARI DE ANUL NOU 2020!

Cele mai frumoase mesaje şi urări de Anul Nou 2020

La cumpăna dintre ani trimitem celor dragi cele mai frumoase gânduri şi urări de bine. Sputnik vă oferă o selecţie cu cele mai inspirate urări şi mesaje de Anul Nou.

BUCUREŞTI, 31 dec – Sputnik, Doina Crainic. Agenţia Sputnik a făcut o selecţie a celor mai frumoase mesaje şi urări pe care le putem trimite celor dragi la cumpăna dintre ani:

„Fie ca Noul An să-ţi aducă liniştea şi împăcarea şi să-ţi ofere şansa de a-i face pe toţi dragi ţie fericiţi! La mulţi ani!”

„De Anul Nou, îţi doresc să strângi cât mai multe amintiri frumoase! Fie ca sufletul să cunoască toată fericirea pe care o poate trăi o inimă! Un an nou binecuvântat! La mulţi ani!”

„Fie ca noul an să-ţi transforme lacrimile în zâmbete, planurile în fapte şi visele în realitate! La mulți ani!”

“La mulţi ani cu veselie, sănătate pe vecie, casa plină de bucate, dragoste pe săturate! La Mulţi Ani!”

“Un an mai bogat în împliniri, mai înalt în aspiraţii şi plin de succese. La mulţi ani!”

“Fie ca iubirea, înţelepciunea, încrederea şi generozitatea să vă călăuzească paşii în noul an 2020! La mulţi ani!”

“Când Dumnezeu te are drag/ Şi te ia în paza milei sfinte/ Ca arme de-a lupta înainte/Nu-ţi dă nici bâtă nici toiag/ Îti dă pricepere şi minte. La Multi Ani!”

“Fie ca bucuria şi liniştea aduse de sfintele sărbători să vă însoţească pe tot parcursul anului ce va urma!”

”Să crezi mai mult în tine, să ai parte de iubire, să ierţi mult mai uşor, să munceşti cu mai mult spor! La mulţi ani!”

“E cumpăna dintre ani! Să privim înapoi cu iertare, înainte cu speranţă, în jos cu înţelegere şi în sus cu recunoştinţă! Speranţa să vă deschidă poarta spre un An Nou plin de bucurii şi împliniri. La mulţi ani!”

La cumpăna dintre ani ar trebui să reflectăm şi la ceea ce spun versurile unei cunoscute poezii aparţinând poetului Traian Dorz. Versurile au fost puse pe note, în interpretarea minunată a Paulei Seling, pe care vă invităm să o ascultaţi.

A mai trecut un an

A mai trecut un an, s-a dus…
Şi-n veci n-o să mai vie
Şi câţi creştini ne-au părăsit,
Şi câte suflete-au pornit

Cu el în veşnicie.

Aşa trec anii, după ani
Şi duc cu ei la vale
Şi pe bogaţi, şi pe sărmani

Pe mame dragi, lăsând orfani
Şi tot ce află-n cale…

În anu-acesta poate treci
Şi tu, iubite frate,
Vezi zilele cum le petreci,
Căci acolo unde mergi
Vei fi-ntrebat de toate.

Şi ce folos de-ai câştiga
Aicea lumea toată,
Iar sufletul ţi l-ai uitat,
Căci pentru el n-ai adunat
Nimica niciodată.

O, Dumnezeule ceresc,
Rugămu-Te fierbinte
Să fii cu noi în orice zi
Şi-n anul care va veni
Să ne ajuţi, Părinte!

Read more: https://ro.sputnik.md/society/20191231/28726282/Cele-mai-frumoase-mesaje-i-urri-de-Anul-Nou-2020.html

PAULA SELING – A MAI TRECUT UN AN!

Rareș Bogdan anunță nucleara: vor fi anticipate!

Europarlamentarul PNL Rareș Bogdan a anunțat astăzi la Antena 3 că s-au luat deja deciziile necesare pentru organizarea de alegeri anticipate până cel târziu în luna aprilie 2020.

BUCUREȘTI, 30 dec – Sputnik. Potrivit lui Rareș Bogdan, premierul Ludovic Orban va face anunțul al momentul potrivit, acesta urmând să își dea demisia, dar că va fi premier și după anticipate.„Mă bucur că domnul Hunor susține ideea anticipatelor. De asemenea, domnii de la USR, domnii de la PMP și colegii de la ALDE, susțin”, a declarat Rareș Bogdan la Antena 3.

Potrivit acestuia, mai trebuie aproximativ 24 de voturi pentru a asigura majoritatea necesară declanșării anticipatelor: ”

”Sunt demisionarii de la Pro Romania, cei 8, plus independenți 6 și minorități, dar ne bazăm doar pe 10-11, 5-6 sunt controlați de PSD. Le avem (voturile) și vom declanșa aceste anticipate”, a mai spus Rareș Bogdan.

Anunțul lui Rareș Bogdan are ca sursă Cotroceniul, europarlamentarul PNL fiind cunoscut ca mesager al președintelui Iohannis. El forțează de fapt mâna PNL-ului unde nu toată lumea agreează anticipatele, premierul însuși având rezerve în această privință de teamă că nu va mai fi pus în fruntea Executivului. Tocmai de aceea Rareș Bogdan a dat asigurări că tot Orban va fi premier, pentru a liniști spiritele în partid și a dărâma opoziția față de anticipate.

Read more: https://ro.sputnik.md/politics/20191230/28721849/Rares-Bogdan-anunt-nucleara-vor-fi-anticipate.html

Olguța sare în apărarea lui Arafat și îl umilește pe Rareș Bogdan, ”mitocanul politicii”!

Lia Olguța Vasilescu transmite un mesaj care va rămâne definitoriu pentru Rareș Bogdan, dovedind că nu degeaba a fost preferata lui Corneliu Vadim Tudor.

© Photo : Facebook / Raed Arafat

Bătălia săptămânii: DEMITEREA lui Arafat. Ponta confirmă: ”6 MILIARDE de euro în joc!”

BUCUREȘTI, 12 dec – Sputnik, Dragoș Dumitriu. Multe reacții de revoltă după ce ieri, controversatul ”protestatar” l-a agresat verbal și l-a provocat pe doctorul Raed Arafat. Printre cei care au reacționat a fost Lia Olguța Vasilescu.

”Când PNL trimite retarzii să îi rezolve treaba murdară…”, a comentat Olguța Vasilescu ideea că PNL a pus la cale o operațiune pentru a-l îndepărta pe doctorul Arafat din fruntea SMURD.

Imediat, în replică a venit o postare a lui Rareș Bogdan, cu atacuri la persoana Oanei Vasilescu. ”Cât venin poate încăpea într-o persoană!! Până când va rămâne ticăloșia nesancționată??”.

”Atâta vreme cât o duduie ignorantă, o persoană care face din xenofobie un titlu de glorie, atâta timp cât o domnita cu un trecut politic sulfuros îndrăznește să jignească un luptător pentru dreptate, pentru adevăr, și este susținută politic, cu PSD nu mai este nimic de făcut”, scrie Rareș Bogdan.

Apoi, Rareș Bogdan scrie o poveste a ”revoluționarului” Marian Țivilic zis ”Ceaușescu”, în care încurcă evenimente, dovedind că ”legendarea” e dubioasă, și încheie cu un mesaj a la Cuza Vodă și Moș Ion Roată: ”Marian, acolo unde te scuipă duduia asta te mângâie toți cei care cred în dreptate și în democrație reală în această țară!”.

Replica Olguței a venit imediat – și se poate rezuma într-o propoziție: l-a făcut praf!

”Mvaaaai! L-am supărat pe domnu’ Rareș, mitocanul suprem al politicii romanești, care nu poate emite o frază fără să fie o jignire la adresa PSD sau a altcuiva…”, scrie Oana Vasilescu. ”Pe tine cine te sancționează pentru mizeriile pe care le arunci de atâta timp în spațiul public?”.

Apoi, Olguța Vasilescu pune punctul pe ”i”: agresiunea împotriva doctorului Arafat face parte din operațiunea de îndepărtarea din fruntea ISU.

”Măcar confirmi faptul ca voi, PNL, l-ați trimis pe acel individ să-l hărțuiască pe Raed Arafat, prin aeroport!”, scrie Olguța.

Iar Olguța Vasilescu încheie mesajul cu o frază care va rămâne definitorie pentru rareș Bogdan, dovedind că nu degeaba a fost preferata lui Corneliu Vadim Tudor:

”Vezi ca ți s-a șters rujul și s-ar putea ca unii chiar să te ia drept mascul…”, scrie Oana Vasilescu. (În privința ”rujului”, să amintim că apreciata jurnalistă de investigații Sorina Matei a descoperit acest obicei al politicianului pe care l-a poreclit ”Rareș Ruj Roz”).

Read more: https://ro.sputnik.md/politics/20191212/28531120/Olgua-sare-in-aprarea-lui-Arafat-si-il-face-praf-pe-Rare-Bogdan-mitocanul-politicii.html

Vendetta în Guvern?! Demnitar, tatăl unei vedete, demis din cauza lui Rareș Bogdan!

Agenție: ”Diplomatul a fost ”executat” din funcția de consul general al României la Milano la cererea expresă a lui Rareș Bogdan”

BUCUREȘTI, 20 dec – Sputnik, Dragoș Dumitriu. Rechemarea unor consuli numiți de guvernul Dăncilă a fost una dintre primele măsuri ale guvernului Orban.

De ce atâta grabă, e greu de explicat – o variantă ar putea  fi satisfacerea orgoliului președintelui Iohannis, care acordă o atenție deosebită și domeniului Externelor, considerând că este marca mandatului său.

Acestei ”campanii” i-au căzut victime jurnalistul Nelu Barbu, fostul purtător de cuvânt al Guvernului Dăncilă, numit consul la Shanghai, Mădălina Şomăcescu, consul la Toronto, Canada, caz pe care l-am menționat în alt articol.

Dar, poate cel mai controversat caz este al Tiberiu Dinu, diplomat cu experiență pe Italia, fost consul la Milano și Torino. Dinu a lucrat în MAI până în 2002, intrând apoi în Externe.

Pe de altă parte, este tatăl celebrei Alexandra Dinu, fosta soție a lui Adrian Mutu, vedetă TV în Italia și România.

Atenție ce spune agenția ”Știri pe surse”, citând persoane din MAE, cărora le protejează identitatea:

”Tiberiu Dinu a fost ”executat” din funcția de consul general al României la Milano la cererea expresă a lui Rareș Bogdan, cel care l-a numit, în trecut, ”cățelușul securist””.

Cert este că Rareș Bogdan l-a atacat dur pe Tiberiu Dinu imediat după numirea acestui în funcția de la Milano. Iată ce declara controversatul europarlamentar:

”Se întoarce la locul faptei. La o aruncătură de băț de locul faptei de acum 5 ani. Omul care a blocat alegerile în 2014 la Torino revine acum la …Milano. (…) Dăncilă NU vrea scăparea României de securiștii din ‘89 și vrea blocarea alegerilor în DIASPORA. (…) Tiberiu Dinu revine…. la Milano pentru a face din nou balet PSD-ist, după ce a dansat un blues și cu coana Elena. Foarte ciudată revenirea cățelușului securist la măcelărie!”

Cam asta a scris Rareș Bogdan pe pagina sa de Facebook – iar mesajele sale au fost preluate de canale de transmisie din diaspora română din Italia – foarte revoltată pe PSD, dar total tăcută în privința activităților mafiote care se petrec în proximitate sau chiar în comunitate – vezi cazul Caracal.

În cazul de față, dacă informația agenției ”Știri pe surse” – se dovedește a fi reală, avem de-a face cu o imixtiune gravă a politicului în treburile diplomației – și poate chiar vorbim de alte aspecte, cel puțin la fel de grave.

Vendetta? Alte interese? Există legături interesante ale lui Rareș Bogdan și ale unor apropiați ai săi la Milano. Oricum, agenda lui Rareș Bogdan merită multă atenție.

Iată un printscreen după ”Gazeta românească”, o reflectare a modului în care a fost preluat atacul lui Rareș Bogdan.

© Photo : gazetaromaneasca.com

Captură ecran Gazeta Românească

Read more: https://ro.sputnik.md/politics/20191220/28606233/Demnitar-tatal-unei-vedete-demis-din-cauza-lui-Rares-Bogdan.html

2020 – ANUL STATULUI NATIUNE!

”Acum că se încheie anul 2019, îmi vine să spun ”ce an interesant!”. Iar cuvântul ”intersant” ar trebui luat cu sensul său din limba chineză, adică plin de riscuri și pericole”, scrie analistul de origine iranian Amir Taheri pentru Asharq al-Awsat, publicație de limbă arabă editată la Londra, într-un articol preluat de gatestoneinstitute.org.

”Anul care se încheie a confirmat o tendință care a început în urma cu un deceniu, marcând o îndepărtare, lentă dar de netăgăduit, de globalizarea care, la începutul secolului, părea să fie un panaceu pentru toate problemele noastre. Noua tendință, care prinde contur acum în mai multe țări, este cea a naționalismului și a întoarcerii la statul națiune ca cel mai eficient model de organizare politică.

Această nouă tendință pune sub o imensă presiune sistemul internațional, sau ”ordinea mondială”, așa cum unora le place să-i spună. Organizațiile internaționale, începând cu ONU, par mai irelevante ca niciodată.

Instituții precum Banca Mondială și FMI, cele aflate pe valul globalizării, au trecut acum în plan secund. Un NATO convalescent caută o schimbare la față cu care să mai capteze atenția. UE, zguduită de retragerea Marii Britanii care se va finaliza anul viitor, este obligată să își cântărească bine perspectivele. Alte organizații multinaționale, de la Organizația Statelor Arabe la Uniunea Africană și până la Organizația Cooperării Islamice , Liga Arabă și Consiliul de Cooperare al Golfului, încearcă și ele să se adapteze la situația schimbătoare din lume. Cât privește Organizația de Cooperare Shanghai sau Uniunea Economica Eurasiatică condusă de Rusia, ele par niște personaje fantomatice în căutarea unui scenarist.

Pot oare statul națiune și naționalismul să răspundă la noua situație mondială? Nu este sigur. Statul națiune este supus presiunilor din partea mișcărilor secesioniste din mai multe țări, inclusiv democrații precum Spania, Marea Britanie, Canada și Italia. Mai rău, asistăm la proliferarea statelor eșuate precum Siria, Venezuela, Somalia, Congo, Zimbabwe și Libia, unde modelul statului națiune este doar o himeră. În alte țări, în special în Afganistan, Sudan, Irak și într-o oarecare măsură în Liban, se observă planând spectrul statului eșuat. În alte țări, în special în Iran și Coreea de Nord, statul s-a transformat într-un instrument care ține națiunea sub control și care împiedică apariția modelului tradițional al statului națiune.

Chiar și acolo unde statul națiune funcționează mai mult sau mai puțin normal, cum este cazul majorității țărilor, puterea și autoritatea lui este contestată de actori transstatali sau nonstatali, precum corporațiile multinaționale gigant, grupurile de presiune globale precum ecologiștii și de presa transnațională. În unele cazuri, până și celebritățile pot exercita o influență mare asupra unui stat națiune.

Cvasidispariția partidelor politice tradiționale a dus la apariția unei multitudini de grupări de nișă care nu sunt decât camere de rezonanță ideologice. Presa tradițională a pierdut mult din putere și relevanță și este concurată de o mulțime de publicații de ”știri” și ”adevăruri alternative”.

O alta provocare pentru modelul tradițional al statului națiune este feminizarea politicii în tot mai multe țări. În urmă cu o generație, o femeie ministru (pentru a nu mai vorbi de o femeie președinte sau premier) era o raritate. Azi este o banalitate. Liderii celor mai multe partide din Marea Britanie sunt femei. În SUA, lista candidaților democrați la președinție este dominată de femei. Această feminizare mută accentul de la obiectivele tradiționale ale statului națiune (prestigiu, glorie, creștere economică, forță brută) la obiective ce țin de bunăstare, educație, sănătate și ajutorarea ”victimelor societății”, fie ele reale sau închipuite.

Aceste provocări vor fi abordate diferit în fiecare parte a lumii. Democrațiile vestice au mecanisme pentru reformă care le vor ajuta să treacă de această tranziție epocală fără să-și afecteze structura socio-economică. Sisteme autoritare precum China sau Rusia ar putea și ele să negocieze bine virajele bruște, cel puțin câtă vreme își mențin o creștere economică care să ofere cetățenilor perspectiva unui standard mai bun de viață. Unele țări asiatice precum Indonezia, Bangladesh, Vietnam sau Thailanda sunt într-o poziție similară, cu diferența că situația lor economică este mai precară decât în Rusia sau China. India, deseori numită ”cea mai mare democrație din lume”, are problema suplimentară a exploziei naționalismului religios.

Anul ce vine va aduce declanșarea ultimei faze a războiului politico-cultural, prin realegerea președintelui Donald Trump. Pentru că SUA vor rămâne un model important pentru multe țări din lume, rezultatul luptei ar putea afecta evoluțiile din alte state.

În Orientul Mijlociu, consider că războiul din Yemen s-ar putea încheia. Hutiții susținuți de Iran ar putea să-și dea seama că sponsorii lor de la Teheran nu mai pot să le ofere sprijinul necesar pentru continuarea unui război lung de mică intensitate. Iranul se îndreaptă spre tranziția de la gerontocrația care și-a pierdut din legitmitate și care poate tot mai greu să limiteze ambițiile unei populații tot mai tinere, mai creative și mai hotărâte.

În Siria, va plana un semn al întrebării. Datorită intervenției ruse, iraniene și turce, ar putea avea loc tranziția de la regimul al Assad către un regim de consens național. Este însă greu de prevăzut când va putea Siria să revină la statutul unui stat națiune unit.

Vestea bună este că se încheie un an interesant, Vestea proastă este că vine un an ce se poate dovedi și mai intersant. Din nou, în sensul chinezesc al cuvântului”, încheie Taheri.

ALINA MUNGIU – PIPPIDI,DESPRE VIOLETA ALEXANDRU-BAU SI LEGATURA CU ORBAN!

Alina Mungiu-Pippidi a comentat numirea Violetei Alexandru la conducerea Ministerului Muncii și a făcut o observație legată de Ludovic Orban și legătura cu aceasta

„Să ne uităm puţin la prim-ministrul Orban, când apare în şedinţe de Guvern. Poate este o iluzie vizuală, dar mie mi se pare că se uită foarte des la Violeta Alexandru, căutând aprobare în ce spune. Şi cu această ocazie să punem întrebarea: „Ştie cineva cine este Violeta Alexandru, dintre oamenii care ne ascultă?”. Te întrebi de ce cineva ca Violeta Alexandru este ministrul Muncii. A avut vreodată vreo pregătire în acest domeniu? Este un vechi membru al PNL?

„Ce legătură are cu ministerul Muncii?”

Eu când am prins-o pe această persoană era în societatea civilă, deci trebuie să fie foarte recentă în PNL. Era în societatea civilă, se ocupa de integritate politică, deci trebuie să presupun că era o persoană neutră. Mă întreb ce legătură are cu ministerul Muncii o persoană cu studii la Universitatea particulară Cantemir şi apoi cu masterat de Securitate la SNSPA? De ce se uită prim-ministrul Orban atât de des la ea? De ce a ajuns preşedinte pe Municipiul Bucureşti fără niciun fel de alegeri?„, a spus Alina Mungiu-Pippidi într-un interviu pentru Antena 3, citat de DC News.

DESPRE URA LA SFARSIT DE AN!

Valurile de bănuieli se stîrnesc la fiecare accident. Medical, auto, feroviar, politic, academic-didactic, urbanistic. Poporul va fi înșelat, iar mahării salvați, strigă pesimiștii. Aceasta este filosfia cîrtitorului de profesie, născută din precedentele românești. Orice Gigi se socoate îndreptățit să își strige bănuiala pe televiziuni. Toate merg către un scenariu! Nimeni nu mai crede în cauze sau în întîmplări.

Cîrtitorii consacrați sunt profeți de profesie. Emanuel Ungureanu (USR) este un fel de Gică Contra în domeniul sănătății și susținătorul necondiționat al ministrului Victor Costache. El vede întotdeauna prezentul și viitorul ca pe o sumă de cîrpeli ticăloase. Și militanții reuniți în gruparea USR, amestecați în nenumărate învîrteli, văd mereu o Românie fără ”penali”. Adică, fără adversari! Numai concurenții lor sunt buni de pușcărie, în vreme ce conducerea USR este demnă de preluarea puterii peste tot. Prin parlament, prin guvern, prin celelalte dregătorii. Rareș Bogdan, nul și absent la Bruxelles, s-a specializat în profet politic. Klaus Iohannis este un maestru al urii în politică. Tot ce n-a făcut, tot ce n-a putut, tot ce n-a încercat este din vina PSD-ului. Sau, după mintea lui Gabriel Liiceanu, toate relele sunt din cauza celor care nu-l citesc.

Îmi aduc aminte de un activist care nu putea să treacă de proba cu opritul automobilului în rampă. Și pica examenul. A cerut să-i fie schimbat autoturismul, în ciuda faptului că el ataca rampa din lateral.

Anul care se duce a fost un an de ură în politică. Pe cale de consecință, ura s-a întins și pe micile ecrane, și în ziare, și la cîrciuma de la colțul străzii. Fiecare romîn s-a exersat în pus tălpi și strîmbe, în delațiuni și acuzații imaginare. Democrația înseamnă libertate, zicem noi. Și dacă suntem liberi, merită să ne ciomăgim adversarii, să-i punem la punct, să-i învățăm ce înseamnă copitele libertății date de prostul mînat din dorința de răzbunare.

Mărturisesc că nu înțeleg de ce atîția compatrioți cheltuie atîta energie pentru distrugerea semenului lor care merge liniștit pe partea opusă a străzii. Și pe care nu-l cunoaște. Dar merită să i-o tragă ca să-i știe de frică.
Uscăciunea și ineficiența politicii românești vin din ura și egoismul cu care se practică. Demolarea adversarului este program, dorință și scop. Pentru bolnavii cu capul, chiar și ideal. Nimeni nu se străduie pentru un proiect comun, pentru o schimbare în bine, pentru o piațetă sau pentru un podeț. Să crape cel care vrea întîietatea! Să moară toți cei de altă părere. Nu întîmplător, în țara noastră se cîntă cu pasiune:
– Pe ei,pe mama lor! Pe ei, pe mama lor!
Și li se răspunde:
– Pe ei, pe mama lor!

De zeci și sute de ori mă întreb de ce nu putem să funcționăm în comunități. Fie mari, fie mici! Nu am aflat nici o rețetă pentru armonizarea unui grup de români, fie el cît de izolat! Nimeni nu este dispus să facă un efort de împăcare. Armonia nu curge printre noi. În schimb, doi din trei români sunt bucuroși să poată băga o strîmbă sau să urască pe cineva fără să-l cunoască sau să știe de ce!

Singura soluție la care m-am gîndit de mai multe ori stă într-o campanie de conciliere și altruism condusă de chiar președintele României. Ar fi un minunat proiect de țară. El ar putea fi principalul apostol al reconcilierii în războiul româno-român, exemplul și modelul de la care înțelegerea între noi să devină normă de viață și astfel să coboare pînă la baza piramidei sociale.
Mă tot gîndesc cum aș putea să-i propun lui Klaus Iohannis un asemenea proiect? Și dacă are organ pentru o asemenea trăire pozitivă?

EDITORIAL/CORNEL NISTORESCU/ http://cotidianul.ro/

CAZUL FLOREASCA: UN PUNCT DE VEDERE IN APARAREA MEDICULUI BEURAN!

Laszlo Attila (UDMR), președintele Comisiei de Sănătate din Senat consideră că întreg scandalul mediatic la adresa medicului Mircea Beuran de la Spitalul Floreasca, unde o pacientă a luat foc pe masa de operație, este menit să distragă atenția de la adevăratele probleme din sistemul de sănătate.

„Să știți că nu este un caz unic la nivel mondial; în fiecare an sunt cam 600 de astfel de accidente sau tragedii în sălile de operație, unde se folosesc niște substanțe volatile, inflamabile și se mai întâmplă accidente, mai ales în anumite condiții, când nu se respectă anumite condiții. Și este un caz extrem de nefericit ceea ce s-a înâmplat la Floreasca. Dar, modul în care a evoluat toată această discuție și această focalizare spre profesorul Beuran, vă spun sincer, mă șochează, pentru că am urmărit și eu evoluția și de trei ani tot asist la scandalurile generate de acest coleg de-al meu, deputat, și de trei ani jumate, altceva nu facem decât încercăm să echilibrăm sau să refacem toate acele nenorociri îndreptate împotriva diferitelor personalități din lumea medicală românească”, a spus Atttila la DC Medical, referindu-se la atacurile deputatului USR Emanuel Ungureanu.

Senatorul UDMR și-a mai exprimat dezamăgirea față de noua conducere a Ministerului Sănătății, care, spune el, „a intrat în această horă”. „Conducerea ministerului cred că înțelege foarte greșit modul de a-și face în această postură notorietate. Poți să-ți faci notorietatea în calitatea de ministru prin simpla activitate zilnică pe care o faci și rezolvi o problemă și nu să intri într-o discuție sau într-o astfel de horă”, a spus Laszlo Attila.

În același context, el a mai afirmat că medicul Mircea Beuran nu era în sala de operație la momentul evenimentului și că a fost solicitat să intervină ulterior.

„Domnul profesor a intervenit ulterior la solicitarea colegilor care s-au confruntat cu această problemă și la un caz care a prezentat o hemoragie masivă în cursul operației și trebuia intervenit să se folosească niște tehnici de hemostază cu electrocauterul”, a mai arătat senatorul. El a mai afirmat, în aceeași intervenție, că Spitalul Floreasca este una din cele mai mari instituții de urgență și că nu ar trebui destabilizată o astfel de instituție, dar, a fost de acord că astfel de situații trebuie comunicate.

„Este o instituție din subordinea directă a Ministerului, deci să știți că atunci când ai astfel de situații și esti în fruntea unei instituții nu trebuie să comunici doar partea bună, atunci când sunt lucruri pozitive în acea instituție, dar în același timp ai niște responsabilități față de subordonații pe care îi ai și trebuie să comunici onest și decent în astfel de situații, astfel de tragedii”, a mai spus el.

Senatorul Lattila Laszlo consideră că prin atacul mediatic la adresa medicului Mircea Beuran se încearcă, de fapt, distragerea atenției de la adevăratele probleme din sistemul de sănătate.

„Văd că de trei ani, unii își fac un fel de stindard și se laudă cu faptul că depun plângeri penale împotriva unei persoane sau a alteia. Cred că în anii 50 se putea făli cineva cu treaba asta, nu în 2019. Nu cred că este o situație normală. Este o tragedie, care trebuie tratată ca atare și bănuiesc că medicii de la Floreasca i-au acordat toate cele necesare ca să își revină cât de repede persoana care a fost afectată, dar în același timp cred că avem o obligație de a asigura climatul necesar de funcționare și a instituției numite Floreasca, dar și a întregului sistem. Am această senzație că acum încearcă să distragă atenția de la principala problemă”, a mai declarat acesta.

LAURA CODRUTA KOVESI VA FI PUSA LA TREABA DE BULGARI!

Laura Codruța Kovesi va fi pusă la treabă de bulgari.  Elena Ionceva (eurodeputat bulgar) vrea ca procurorul general european să verifice cum se construiesc drumurile în Bulgaria. Ionceva a anunțat că îl va sesiza pe procurorul general european Laura Köves cu privire la drumurile proaste din Bulgaria, construite cu bani din fonduri UE, anunță Rador.

„Mă voi întâlni cu ea (cu Kövesi, n. red.) şi îi voi înmâna documentele adunate. Există şi alte nereguli. De exemplu, diplomaţii europeni ştiu foarte bine ce se întâmplă în Bulgaria”, a spus Ionceva in interviul acordat ziarului elveţian Tages Anzeiger.

Potrivit spuselor sale, UE cheltuiește mulți bani pentru infrastructura bulgară, dar 40-50% din investiții sunt deviate către politicieni corupți”. „Starea drumurilor este catastrofală. La numai 12 luni după construcție, trebuie să înceapă reparațiile şi cârpirea găurilor. Anul trecut, un accident de autobuz a provocat moartea a 16 persoane (accidentul din apropiere de Svoge, în august 2018). Ancheta a constatat că drumul a fost făcut de mântuială, iar suprafața sa a fost alunecoasă din cauza asfaltului turnat necorespunzător. Experții spun că Bulgaria continuă să fie cel mai corupt stat din UE, oamenii trăiesc în sărăcie, iar jurnaliştii sunt ameninţaţi şi împiedicaţi să lucreze. Europarlamentara explică faptul că, dacă în Bulgaria nu se omoară jurnalişti, asta se datorează faptului că guvernul are alte metode de a-i înlătura.

„Ei sunt amenințați sau sunt împiedicaţi să-şi găsească un loc de muncă. Jurnaliștilor le este frică, iar acest lucru duce direct la autocenzură. Partea cea mai rea este că, în Bulgaria, a existat cândva o libertate a mass-media. Da, a fost dificil, a trebuit să luptăm. Cu toate astea, în ceea ce privește libertatea presei din Bulgaria, ne situam înaintea României vecine. Astăzi, suntem pe locul 111. Și ne scufundăm din ce în ce mai mult. Iar libertatea de exprimare stă la baza oricărui sistem democratic”, spune ea.

MONA MUSCA VREA SA SPUNA ADEVARUL!

Pe înserate, armurierul primi vizita unui bătrân senior care-i comandă, în mare taină, o armă de foc. Lucrând plin de siguranţă, armurierul strecură, la sfârşit, în fierul armei, după o reţetă din Extremul Orient, o picătură din sângele său. Câteva zile mai târziu, bătrânul senior se înfăţişă înfăşurat într-o mantie neagră şi-i vărsă pe masă o mie de galbeni, preţul tăcerii sale.

În zori, ascuns într-un boschet, el trase asupra ibovnicului soţiei sale în timp ce acesta traversa pe furiş parcul castelului. Plin de tulburare, un învăţăcel al lui Leonardo da Vinci avea să-i desluşească taina neizbânzii sale. Căci, după legi neştiute, atracţia lunară deviase plumbul, înfigându-l în pieptul bietului armurier ce dormea în micul său atelier. Și asta ce poveste mai e, întrebă Cristoiu, nedumerit. CTP râse puternic în timp ce niște extratereștrii blocau intrarea la metrou, la Piața Universității. Păi e așa o poveste a unui tip pe care am încercat să-l fac harcea-parcea înainte de 1989. De ce? Nu-mi plăcea de el, eram invidios. Tu erai invidios pe el? Da, scria prea mișto. Cred că-i scria cineva prozele, el nu părea să fie în stare. Și ce-ai făcut? L-am acuzat de postmodernism. Gravă acuzație. Păi nu? Chiar merita, să știi, vorbesc serios. Păi așa s-a întâmplat cu Mona Muscă. Păi nu?!

Dar se aude prin târg că Mona Muscă vrea să spună adevărul. Păi, ce, crezi că o să-l spună. Păi dacă-l spune, se schimbă situația noastă. Situația noastră? Nicidecum, nu se schimbă. Câte dezvăluiri n-au fost în România! Și, s-a întâmplat ceva, nu s-a întâmplat. Dar crezi că Mona Muscă știe adevărul? Probabil că-l știe. E o femeie puternică. Auzi, ce-i cu extratereștrii ăștia, de ce se foiesc așa prin București? Păi cer azil politic. Aha, n-am știut. Păi vezi că a scris unul pe Facebook. Și tu crezi tot ce scrie pe Facebook? De ce să nu cred. Lumea noastră s-a sfârșit. Casc și eu gura pe Facebook, mai zic una alta, mă gândesc să-mi fac un cont pe Youtube. E mai cool. Aha, zici că e mai cool! Păi da. Și ce facem cu Mona Muscă? Păi nu facem nimic. Ne dă în gât și gata, nu se întâmplă nimic. Și cei doi se duc așa, prin înserare, înspre Calea Victoriei, umăr la umăr, agale, agale, agale.