NETALENTATUL DOMN JOHANNIS!

23 mart.

Președintele actual al României a picat bacalaureatul instrucției sale politice. Calificându-se la locul de muncă pentru o carieră politică, Johannis a ratat examenul de maturitate.

Nu-i place, de fapt, cariera pe care și-a ales-o. O face în silă, stereotip, fără pic de imaginație. Felul în care face propagandă n-are sare, nici piper. Iubește schiul mai abitir decât datoria de președinte.

Comportamentul prezidențial în privința bugetului pe 2019 poate fi catalogat sub nota patru de o largă majoritate și această notă poate fi înscrisă în carnetul de note al președintelui la prezidențialele de la finele anului.

PSD are o armă mortală în mâinile sale: poate că, după europarlamentare, să abandoneze guvernarea (la următoarea moțiune de cenzură a opoziției) și să se concentreze numai asupra prezidențialelor și asupra criticării guvernării johanniste (care va avea o majoritate extrem de fragilă și un program improvizat de administrare a țării).

Paranoic (din incompetență), Iohannis se teme că bugetul pe 2019 conține o Mare Capcană în care PSD-ul ar vrea să arunce o eventuală guvernare iohannistă după iunie 2019. Președintele vede o gaură de un miliard de lei la bugetul de pensii nu pentru că ar fi o gaură acolo, ci pentru că se teme ca nu cumva să fie și să compromită acea eventuală nouă guvernare.

Johannis se teme de calul troian fiindcă așa au ales niște sereiști să-i toarne în urechi. Alți incompetenți!

E limpede că PSD nu va dori să lase guvernarea pe mâna lui Johannis dintr-un motiv extrem de clar: spre a proteja legile Justiției așa cum au fost modificate deja.

Nimeni nu va protesta când un guvern iohannist va modifica modificările printr-o Ordonanță de Urgență.

Dar paranoia prezidențială crește și ea dintr-un motiv extrem de clar: Johannis se teme că ar putea rata șansa unui al doilea mandat.

Acum, a ajuns în etapa în care vede cai verzi și troieni pe pereți.

ION BUDUCA:http://cotidianul.ro/

Reclame

REFORMA LUI MACRON SI PROIECTUL „MAREA MINCIUNA!”

23 mart.

Grupul Conservatorilor și Reformiștilor din Parlamentul European este dominat de două mari forțe – conservatorii britanici și Partidul Lege și Justiție din Polonia. Este un grup care va fi lovit de Brexit, atât prin dispariția deputaților britanici, cât și prin dispariția factorului ponderator în UE care este Marea Britanie. Grupul Conservatorilor și Reformiștilor l-a propus pe liberalul ceh Jan Zahradil pentru funcția de președinte al Comsiei Europene. Cum șansele sale sunt reduse, politicianul ceh și-a permis să critice dur, intr-un editorial pentru Euobserver, ”manifestul” președintelui Franței pentru ”renașterea UE”, un exercițiu electoral pentru alegerile europarlamentare din Franța și o modalitate a lui Emmanuel Macron de a ocoli problemele socio-economice majore din propria țară.

Acum câteva zile, președintele Franței s-a așezat să scrie o scrisoare întregii Europe. Emmanuel Macron a ales să publice simultan scrisoarea în mai multe publicații europene. Dornic să discute despre orice altceva în afară de criza vestelor galbene din propria ogradă, el și-a conceput scrisoarea de dragoste ca pe un apel la renașterea Europei.

”Renaștere” este un cuvânt care poate avea înțelesuri diferite pentru fiecare. Eu înțeleg Renasterea ca perioada de înflorire fără precedent a liberalizării politice și economice, a creșterii comerțului, a circulației bogăției lumii și a progesului libertății individuale.

Din păcate, versiunea lui monsieur Macron promite exact opusul – o și mai mare centralizare, comerț sugrumat, și mai multa surpareglementare și libertăți naționale și individuale reduse.

Chiar și federaliștii din Germania, din CDU, l-au avertizat pe Macron pentru tendința sa de centralizare.

Haideți să aruncăm o privire pe ideile lui despre renaștere.

Drapel, imn și armată

Era de așteptat ca Macron să-și reînnoiască apelul lui pentru ”o adevărată Armată Europeană”. Această ambiție greșită a fost îmbrățișată de federaliști de mult timp, alături de dorința lor de a avea un steag al UE, un imn al UE și alte simboluri caracteristice unui stat.

Este parte dintr-o narațiune ipocrită care își are origine în proiectul ”Marea Minciună” – cel care insistă pe ideea că UE este responsabilă pentru cei 60 de ani de pace in Europa. În fapt, UE este produsul a peste șase decenii de pace, nu cauza.  Creditul pentru deceniile de pace trebuie să fie atribuit NATO. În cel mai bun caz, o armată a UE s-ar suprapune peste acțiunile NATO. În cel mai rau caz, ar submina, ar crea confuzie, în defavoarea tuturor cetățenilor noștri.

Macron mai vrea o reformă a politicii migrației. El se plânge că statele membre au acum politici diferite pentru azil și migrație. Asta ar da fiori reci oricărei țări care vrea să-și controleze în mod suveran frontierele. Ar fi mai bine dacă Macron ar promite controale mai dure pentru migranți și dacă ar lupta împotriva traficanților care îi transportă din Africa în Europa.

El mai vrea un salariu minim european. O asemenea inițiativă ar avea sens la nivel național, ca un act de justiție socială – însă niciodată la nivel european. Când ne uităm la contrastele dintre productivitatea României sau a Bulgariei și cea a Germaniei sau Olandei, lăsând deoprate contrastele regionale din aceste țări, un salariu minim european s-ar potrivi pentru UE ca nuca în perete.

Președintele Frantei mai vrea mutualizarea datoriilor. Asta ar fi ideal pentru țările care trăiesc si cheltuiesc dincolo de ceea ce produc cu adevărat.

Macron mai face apel pentru crearea unei Agenții pentru Protecția Democrațiilor, pentru a contracara răspândirea știrilor false și pentru a interzice finanțarea internațională a partidelor politice, spune el. Ca și multe alte obiective, acesta pare benign și chiar de ajutor, însă asta până începi să intri în detalii – de exemplu, cine va decide care informație este falsă și care este adevărată? Ce putere va avea această agenție care ar controla ce mesaje pot ajunge la noi și ce mesaje nu? Ce înseamnă finanțarea unui partid?

Planuri scrise pe genunchi

El vrea să mai înființeze și o Banca Europeană pentru Climat, pentru a finanța tranziția UE spre niște ținte de mediu care sunt stabilite arbitrar și fără analiză – ca de exemplu renunțarea la cărbune până în 2050 și reducerea la jumătate a pesticidelor, până în 2025. Din nou apar întrebări? Cine hrănește populația în creștere a lumii dacă fermierii se vor trezi cu instrumentele luate în mod arbitrar. Cum va beneficia planeta dacă UE își va exporta industria prelucrătoare, împreună cu emisiile ei de carbon, în economii precum China și India? Cine va finanța banca pentru climat? Aici, se pare că cele mai prospere state din UE știu deja.

Sunt de acord cu un singur lucru din planul lui Macron: că Europa are nevoie de o schimbare.

Până la urmă, economia UE nu crește, somajul este tot mai mare și rata încheierii acordurilor comerciale este redusă. Însă formula lui Macron de a schimba și de a construi abordează problema dintr-un unghi greșit. El se gândește la mai mult etatism, la mai multa centralizare, reglementare, la mai multa uniformitate. Adevărul este la popul opus. Macron face confuzie între rigiditate și putere.

Pentru a aduce progresul este nevoie de mai multa flexibilitate, diversitate și libertate pentru națiuni și pentru indivizi. Modalitatea de a spori puterea este agilitatea și energia, nu centralismul.

În loc să fie întrebați cât de puternic vor să fie federalismul european, alegatorii ar trebui să poata opta pentru o alternativă adevărată, care să aducă o reformă adevărată. Refacerea unei economii înseamnă să te concetrezi pe beneficiile pieței unice și să lași deoprate obstinația pentru moneda unică. Mai multă securitate înseamnă frontiere mai bine păzite, schimb de informații mai bun în interiorul UE și cu terțe părți și acceptarea faptului că aspectele militare ar trebui să rămână în sarcina NATO. Pentru a reface democrația trebuie să te concetrezi pe ce contează – adică instituții UE mai puține și mai mici, mai puțină birocrație și mai puțini birocrați, o legătură mai limpede între alegători și politicieni.

Unul dintre mesajele ”scrisorii” lui Macron este că lecția deciziei UE de a părăsi UE nu a fost învățată. Nu poti aprecia muzica dacă instrumentele sunt dezacordate – la fel este și în UE. Când instituțiile și politicienii noștri sunt pe altă lungime de undă decât oamenii pe care ar trebui să-i reprezinte, UE nu poate funcționa. Trebuie să acordăm UE la dorințele oamenilor.

Europenii vor această armonie – mai multă libertate, responsabilitate și democratie. Din păcate, Macron și compania cred că restul lumii, nu ei înșiși, este în dezacod cu realitatea.”

O POVESTE DESPRE BANI,SORIN OVIDIU VANTU SI TRAIAN BASESCU!

23 mart.

De ce era disperată Laura Codruța Kovesi să-l repatrieze pe Nicolae Popa, cel din FNI, aflat în Indonezia? De ce era atît de încrîncenat Traian Băsescu să-i pună capac lui Sorin Ovidiu Vântu? Subsolurile politicii și reglărilor de conturi din România sunt mai întunecate decît o peșteră necercetată. Cine poate alege, dintre zvonuri și povești, crîmpeiele de informații care ar putea ajuta la reconstituirea adevărului? O fi adevărat că la referendumul din 2007, tandemul Udrea-Băsescu ar fi sponsorizat grupul media al lui Sorin Ovidiu Vântu cu  șapte milioane de  euro? Și cu un asemenea buget, grupul lui Sorin Ovidiu Vântu a pus toate tunurile în sprijinul lui Traian Băsescu?

De ce  s-a stricat relația între Băsescu și Vântu și de ce Vântu a devenit inamicul numărul unu al președintelui de atunci?

Într-o vreme, Traian Băsescu nu vorbea despre nimic fără să facă o referire la Vântu și la Felix Motanul.

Într-o seară de weekend, am fost invitat la o aniversare într-o familie de prieteni. Atunci am aflat cîteva lucruri pe care le-am tot răsucit în gînd, încercînd să le leg într-o semnificație. Unul dintre invitați, jurnalist și el, m-a luat de-o parte și m-a întrebat dacă am mai vorbit cu Sorin Ovidiu Vântu? Nu frecvent, dar vorbeam! Dacă aș putea să merg să-i transmit un mesaj? Mai ales dacă nu costă nimic, am zis eu. Ei bine, colegul meu de breaslă mi-a povestit cum el și un alt prieten, cunoscut și acesta, au fost la o bere cu președintele Traian Băsescu, aflat spre sfîrșit de mandat și devenit mai slobod la gură. Și s-au dus ei nu știu unde la o bere și au povestit verzi și uscate. Dar, la un moment dat, Traian Băsescu i-a întrebat pe cei doi, ce mai știu despre Sorin Ovidiu Vântu, dacă îl mai văd etc. Ei au zis da, și președintele s-ar fi exprimat la modul, ce păcat, era un băiat bun! Eu n-am nimic cu el, ar fi zis Băsescu. Poate că ar trebui să spuneți  să încerce o negociere cu statul  român și să restituie măcar o parte din bani. Și să-și vadă de  treabă!

Amicul meu mi-a spus că era vorba despre un mesaj al lui Băsescu, nicidecum de o hăhăială sau de o glumă. Și dacă tot mai vorbești cu el, du-te și spune-i ce propune președintele!

Toată seara m-am foit pe scaun. Să-i spun lui Sorin Ovidiu Vântu sau nu? Să mă amestec în acest telefon fără fir și să mă aleg cu cine știe ce? Ca ardeleanul gata să se scarpine cînd nu-l mănîncă nimic! În cele din urmă, am decis să-i spun. În fond, dacă sunt de recuperat  niște bani, cîștigă România. Așa că l-am sunat pe Sorin Ovidiu Vântu. Era la Otopeni. M-a primit pe terasă, tolănit într-un fotoliu, cu televizorul deschis la un film și cu lebedele sale plutind tăcute pe micul lac artificial.

-Traian Băsescu vrea să îți transmită ceva. S-a întîlnit cu doi jurnaliști, prieteni cu el dar și cu tine și zice că ar trebui să deschizi o negociere cu statul român și să restitui măcar o parte din bani de la FNI. El n-ar avea nimic cu tine și te-ar lăsa în pace dacă ai face asta.

Sorin Ovidiu Vântu și-a plecat fruntea și a ridicat ochii de parcă ar fi avut ceva de luat în coarnele privirii sale ascuțite.

-Escrocul dracului! Ar face orice să pună mîna pe niște bani!

-Cum adică?

-Nu există nici o bază legală să negociez cu statul. În România, așa ceva nu este posibil. Pe el îl interesează să afle cam câți bani mai am și să-i  împart cu el, ca să mă lase în pace.

Și s-a pornit să rîdă.

Cîteva săptămîni mai tîrziu, Sorin Ovidiu Vântu avea să fie arestat pentru a nu știu cîta oară.

PAS CU PAS KLAUS JOHANNIS PUNE LA CALE TARA CU ONG-URILE #REZIST!

23 mart.

Încă un pas în direcția organizării unui posibil referendum odată cu alegerile europarlamentare. Președintele Klaus Iohannis a convocat, pentru marți, la Cotroceni, consultări cu „o parte din organizațiile din societatea civilă” cu privire la oportunitatea organizării unui referendum pe justiție. Anunțul a fost făcut de Elena Calistru, membru al organizației Funky Citizens.

„Am primit (și acceptat) o invitație de a participa la consultările Președintelui cu o parte din organizațiile din societatea civilă cu privire la oportunitatea organizării unui referendum pe justiție. Se întâmplă marți, la Cotroceni. Așa că am nevoie de inteligența voastră colectivă – voi cum simțiți acest posibil referendum deodată cu europarlamentarele? Strică, ajută? Cum ar trebui să sune întrebarea?”, a scris, vineri, pe Facebook, Elena Calistru, reprezentanta organizației Funky Citizens.

De asemenea Elena Ghioc, de la organizația „Iniţiativa România”, a anunţat că a primit invitaţie la consultări.
„Administraţia Prezidenţială m-a invitat astăzi la consultări pe tema referendumului pentru justiţie. Consultările vor avea lor marţi, 26 martie. Vă ţin la curent de îndată ce aflu mai multe detalii şi vă cer opinia pe cele 3 intrebări de mai jos. (…)
1)Sunteţi de acord cu înăsprirea legislaţiei penale pentru infracţiunile de corupţie şi de serviciu?
2) Sunteţi de acord ca cetăţenii condamnaţi definitiv la pedepse privative de libertate pentru infracţiuni săvârşite cu intenţie să nu poată fi aleşi în organele administraţiei publice locale şi centrale până la intervenirea unei situaţii care înlătură consecinţele condamnării?
3) Sunteţi de acord ca legile justiţiei şi politica penală a României să fie făcute exclusiv în Parlament, după consultarea şi în acord cu recomandările Comisiei de la Veneţia, GRECO şi Comisiei Europene prin rapoartele privind Mecanismul de cooperare şi verificare?
Voi ce aţi vrea să transmitem Preşedintelui României?”, a scris Elena Ghioc pe contul său de Facebook.

Iohannis a anunțat săptămâna aceasta că este ”aproape hotărât” să organizeze un referendum pe data de 26 mai, când vor avea loc alegerile europarlamentare, şi că alături de echipa de la Cotroceni lucrează foarte intens la acest lucru.

EUGEN TANASESCU ,PREOT SI JURNALIST:”KLAUS JOHANNIS DA CU FLIT DEMOCRATIEI!”

23 mart.

  Aştept de la Domnul Preşedinte scuze, clarificări sau confirmări. Recenta declaraţie a domniei sale referitoare la susţinătorii Referendumului pentru […]

Aştept de la Domnul Preşedinte scuze, clarificări sau confirmări. Recenta declaraţie a domniei sale referitoare la susţinătorii Referendumului pentru Căsătorie jigneşte milioane de oameni din această ţară, fie ei ortodocşi, catolici, protestanţi, musulmani sau necredincioşi.

       Scrisoare deschisă Domnului Klaus Iohannis, Preşedintele României (şi al meu)

                                                 Domnule Preşedinte,

                         Cu respectul cuvenit, permiteţi-mi să mă adresez Domniei Voastre

Nu pot crede că cinismul marketingului politic, al jocului electoral, poate da „cu flit” unor milioane de români chiar din balconul prezidenţial. Sau că toleranţa clamată permanent de Preşedintele României a devenit intoleranţă.

Prima dată a fost cum a mai fost. Aţi spus ceva de „fanatismul religios”.  Elegant,  Patriarhia a întors şi celălalt obraz, susţinând că declaraţia Preşedintelui viza solicitarea ultimativă a pastorului Iuga Viorel.

Dar ultima declaraţie a Domniei Voastre nu mai poate fi înţeleasă greşit. A spune „Cei care au promovat referendumul au fost orice, numai toleranţi nu.  Dar românii au fost cu mult deasupra acestui discurs. Au dat o lecţie imensă acestor infatuaţi care au propagat ura şi, pur şi simplu, aşa cum se spune mai popular, i-au tratat cu flit (apaluze)…Românii au fost mult deasupra acelei părţi a clasei politice care a promovat agresiv şi cu un discurs bazat pe ură şi intoleranţă acel referendum.”[1] nu cred că se referă doar la clasa politică. Şi nu doar eu înţeleg aşa. Sunt alţii mai înţelepţi ca mine.

PS Ignatie,  Episcopul Huşilor, care la întronizare se declara un om al cărţii, a înţeles că flitul e pentru dânsul şi alţi susţinători ai Referendumului „muşte intolerante, infatuate şi vrednice de a fi ucise cu flitul”.[2]  Purtătorul de cuvânt al Patriarhiei, Vasile Bănescu, tot om al cărţii, a înţeles la fel: „A jubila incitator, lipsit de imparţialitate şi eleganţă în faţa confruntării civice dintre cei care «dau cu flit» normalităţii şi cei care vor să o apere democratic, nu are în sine nimic constructiv.”[3] Eu pot înţelege greşit, fiind mai slab pregătit, dar vă asigur că oamenii aceştia nu au înţeles greşit, fiind foarte bine pregătiţi.

Se înţelege, Domnule Preşedinte, că cei care au promovat referendumul au luat flit de la români. Adică nu-s români toţi „infatuaţii” care au propagat referendumul, nu doar politicienii. Pentru că au propagat nu doar cei din Parlament, ci şi iniţiatorii, susţinătorii, votanţii. Chiar ziceţi mai departe, referindu-vă la „înţelepciunea mulţimii” aşa: „Românii au demonstrat că sunt un popor deschis, înţeleg, şi la o adică acţionează cu totul şi cu totul altfel decât se aşteaptă unii politicieni, unii sociologi…” Aşadar, cei care au votat DA, sunt neînţelepţii şi infatuaţii care nu intră în ceea ce dumneavoastră numiţi „poporul român”???

Domnule Preşedinte, eu înţeleg că oricine poate greşi. Doar cine nu vorbeşte nu greşeşte, spuneam recent. Înţeleg la fel de bine că jocul electoral este unul cinic, matematic, că voturile se obţin prin marketizarea politică a miturilor şi a viselor şi că puterea te ispiteşte să te simţi stăpân.  „Dă-i omului puterea şi afli ce fel de om este.” se spune în popor. Pot înţelege că aţi greşit. Că v-aţi gândit că poate nu va afla nimeni de acea declaraţie rostită într-un cadru mai colocvial.

Biserica întreagă vă poate înţelege,  chiar dacă presa titrează că v-aţi pus Biserica în cap. Sunt convins că din participările Domniei Voastre la slujbele duminicale aţi înţeles dimensiunea iertării lui Hristos. Dacă Hristos e dispus să vă ierte, cu atât mai mult Biserica.

Aştept Domnule Preşedinte să veniţi cu scuze, clarificări sau. . . măcar confirmări. Aveţi dreptul să vă poziţionaţi cum credeţi faţă de problemele societăţii, să vă argumentaţi poziţia, să mediatizaţi între părţi şi tot ce vă mai permite mandatul celor ce v-au ales şi a celor ce, democratic,  nu v-au ales dar acceptă să fiţi liderul lor. Că asta înseamnă toleranţa în democraţie, să te supui puterii votului.

Aveţi chiar dreptul să nu vă placă iniţiativele oamenilor religioşi din această ţară, să vă opuneţi acestora cu argumente, chiar dacă, la începutul mandatului, aţi venit cu o strălucită iniţiativă: „Aşa cum am anunţat încă de la începutul mandatului meu, voi vizita, treptat, cultele legal reprezentate în România, transmiţând-le tuturor un mesaj de încurajare în slujirea oamenilor şi în construcţia unei societăţi solidare şi tolerante.

Unde-i mesajul de toleranţă,  Domnule Preşedinte? Unde-i încurajarea? Unde-i construcţia societăţii tolerante şi solidare? Sau vă gândeaţi că veţi convinge cultele să accepte iniţiativele LGBT? Poate fi şi asta chiar parte a unei strategii, aveţi şi dreptul ăsta, să persuadaţi cultele.

Aştept respectuos, Domnule Preşedinte, să îmi risipiţi bănuiala că aţi devenit agentul neomarxismului care vrea să repete istoria trimiterii Bisericii în subsolul societăţii,  doar pentru vina de a crede. Să-mi alungaţi gândul speriat că, în secolul XXI, când alţi creştini sunt martirizaţi prin alte părţi ale planetei, în România ajung şi eu să mă gândesc la un posibil martiraj, sau măcar ceva sancţiuni, doar pentru că diversitatea celorlalţi nu tolerează comercial diversitatea mea greu de reeducat moral.

Aştept să-mi risipiţi repede temerea că vă puteţi folosi de puterea funcţiei dumneavoastră pentru a impune societăţii româneşti agenda unei orientări sexuale pe care 74% dintre români nu o consideră bază a unei căsătorii.

Chiar nu pot crede că vreţi să daţi cu flit acestor milioane de români,  aşa cum nu cred că ţineţi neapărat să vă tăiaţi craca electorală de sub propriile picioare.

Vă rog, Domnule Preşedinte, să nu creaţi imaginea unui Preşedinte dictator, care, urmându-şi propria părere, uită de democraţie şi dă cu flit opozanţilor sau celor ce nu-s pe placul dumnealui.

Nu e firesc ca, de la înălţimea funcţiei dvs. , să daţi cu flit chiar democraţiei. Nici să aruncaţi paltonul peste opţiunile românilor.  

                                                           Cu deferenţa cuvenită,

                            Eugen Tănăsescu, preot Arhiepiscopia Tomisului, jurnalist și blogger

[1] Klaus Werner Iohannis la dezbaterea „Președinte sau cetățean/ om politic și societate civilă”, organizată în cadrul Festivalului Internațional de Film Documentar și Drepturile Omului de către Asociația One World Romania, în data de 19 martie 2019„Vă amintiți, când a apărut acea idee cu referendumul, eu, dintr-o dată, am devenit inamicul public numărul unu pentru o grămadă de oameni, când am spus că trebuie să fim toleranți. Şi s-a văzut că, din păcate, am avut dreptate. Cei care au promovat referendumul au fost orice, numai toleranți nu. Dar românii au fost mult deasupra acestui discurs. Au dat o lecție imensă acestor infatuați care au propagat ura și, pur și simplu, cum se spune mai popular, i-au tratat cu flit. Deci, dacă vrem să revenim la conceptul acela «înțelepciunea mulțimii», românii au fost mult deasupra clasei politice, cel puțin a acelei părți care a promovat agresiv și cu un discurs bazat de multe ori pe ură și intoleranță acel referendum. Deci românii au demonstrat că sunt un popor deschis, înțeleg, și, la o adică, acționează cu totul și cu totul altfel decât se așteaptă unii politicieni și unii sociologi.”

[2] PS Ignatie al Hușilor: „Având în fundal definiţia lui Nietzsche despre nihilism, Klaus Werner Iohannis a devenit nihilist cu acte în regulă. Ce înseamnă nihilismul? Faptul că valorile cele mai înalte se devalorizează. Dragostea fără de măsură faţă de minorităţile sexuale (vai de mine, e hate speech?) l-a metamorfozat pe domnul preşedinte în agentul dispreţului dozat într-un insecticid – cred că, mai pe româneşte, aşa-i spune flitului – faţă de «majorităţile» (heterosexuale).

Ăsta se numeşte progresism, care este un alt sinonim pentru comunismul «tolerant» al omului recent. Sau «aşa cum se spune popular», în timp ce unii suntem nişte muşte intolerante, infatuate şi vrednice de a fi ucise cu flitul, alţii sunt oameni cu «minţile luminate» la neonul progresismului şi vrednici să trăiască plenar din pâinea toleranţei neomarxiste.

Trag nădejde că eu, o muscă conservatoare, infatuată şi neafiliată politic, am priceput bine, în spiritul fidel al drepturilor omului, ce a vrut să ne transmită domnul preşedinte.”

[3] Vasile Bănescu, purtător de cuvânt al BOR: „A idolatriza toleranța (care are stabilimentele ei) și care nu doar că nu e automat și în orice context o virtute, dar care practicată fără discernământ poate destructura etic o societate (de exemplu, toleranța față de corupție, față de disoluția familiei, față de siluirea ordinii morale, față de asaltul marginii asupra centrului etc.), este ceva lipsit de claritate spirituală.

A ofensa peste 4 milioane de români lucizi și fideli unor valori limpezi validate de istorie, nu de toane ideologice, și fără de care o societate face implozie, români care nu s-au lăsat îmbrobodiți de valul imens și murdar de manipulare mediatică, cărora li se adaugă alte milioane de români care gândesc familia naturală în aceiași termeni, dar care au fost influențați de această manipulare, nu are în sine nimic aristocratic.

A jubila incitator, lipsit de imparțialitate și eleganță în fața confruntării civice dintre cei care „dau cu flit” normalității și cei care vor să o apere democratic, nu are în sine nimic constructiv. Asemenea atitudini – toate, în răspăr cu creștinismul asumat ca mod de viață – exprimă sumar, dar edificator viziunea post-modernă lipsită de imaginație morală a lui homo eticus trăitor în sterilizantul ev media și în epoca post-adevăr.

În acest context recent și artificial revizitat cred că este important să ne reamintim și un lucru de neignorat în logica spiritului democratic onest: Comisia de la Veneția nu recomandă existența unui cvorum (prag minimal) de participare pentru consultările cetățenești, întrucât îi poate asimila în mod nelegitim pe cei care se abțin sau nu pot participa din diverse motive cu partizanii votului negativ.

A-i asimila pe cei care s-au abținut să voteze, din diverse motive, la Referendumul pentru Căsătorie cu partizanii votului negativ este o interpretare cu totul abuzivă, și exact asupra riscului unei astfel de răstălmăciri a realității atrage atenția recomandarea Comisiei de la Veneția.”

SURSA:http://justitiarul.ro/

PRINS CU CIOARA VOPSITA:KLAUSUL MINTE CA INTOTDEAUNA,A SPUS „POPOARE „,NU „NATIUNI”!

23 mart.

  „Atunci când ambele popoare vor hotărî că vor acest lucru, atunci se va întâmpla.” (Klaus Iohannis, alaltăieri) „Nu, am […]

 

„Atunci când ambele popoare vor hotărî că vor acest lucru, atunci se va întâmpla.” (Klaus Iohannis, alaltăieri)

„Nu, am spus că suntem națiuni diferite, nu popoare diferite. Sunt sigur.” ( Klaus Iohannis, azi)

Nazistul este disperat pentru că s-a dat pe față cât este de ticălos, spunând despre românii din Moldova că sunt un alt popor. Azi, face ce a încercat și cu „ghinionul” profesorilor. Atunci, cohortele de spălători de dos au încercat să o dreagă, fapt ce le-a ieșit, în parte.

Acum însă Președintele Klauss Werner Iohannis MINTE cu nerușinare, încercând să nege ceva ce a spus, înregistrat pe cameră. Cum poți fi atât de ticălos încât să minți cu atâta lejeritate?

O spun de cinci ani în fiecare zi, pentru că asta este el, un ticălos mincinos: I-a mers cu copiii vânduți, i-a mers cu furtul de case, i-a mers când s-a declarat continuatorul unei organizații naziste, i-a mers când a furat de la stat toate instituțiile, i-a mers când a fost declarat incompatibil, i-a mers când a spus, la fel ca și Hitler, că „evreii fac afaceri secrete”, i-a mers când a băgat trei milioane de euro de la stat în satisfacerea poftelor lui și ale lui Carmen în vila în care locuiește, și a închis subiectul după ce zi de zi am cerut să recunoască această megalomanie reală( vorbeam și spun și acum de cele trei milioane de euro, a dărâmat pereți, a pus pereți de sticlă să vadă priveliștea, i-a făcut scară interioară în dormitor lui Carmen, etc), i-a mers când a spus că „a trebuit să moară oameni ca să plece guvernul”, i-a mers când a împărțit românii în două după Colectiv, scoțând sloganul cu „Corupția Ucide”, etc…

Acum i s-a înfundat! Pentru că MINCIUNA asta GROBIANĂ este așas ușor de dovedit și se face singur mincinos. A vorbit, deci, despre două popoare, nu despre două națiuni.

Dovada video: https://www.antena3.ro/actualitate/klaus-iohannis-incearca-sa-repare-gafa-care-a-isterizat-romanii-de-pe-malurile-prutului-513483.html

https://www.facebook.com/ZiaristiOnlineRo/videos/1038102636380258/

Ar mai fi ceva. Pentru cei care mai credeau că a fost o gafă a președintelui, azi au dovada că a spus ceva în care crede și pe care-l susține. Dacă președintele ar fi spus: „A fost o exprimare nefericită, regret și-mi cer scuze”, românii de pe ambele maluri ale Prutului poate l-ar fi iertat. Poate.

Așa cum o spun demult, așa gândește Iohannis și acum confirmă: „Românii din România și Republica Moldova sunt Popoare și Națiuni Diferite.” (!!!)

Monstruos, dar și-a dat arama pe față. El a fos pus de nemți în fruntea Statului Român tocmai pentru că recunoaște Pactul Ribbentrop-Molotov! De aceea a ascuns sub preș anul Centenarului, care aniversa tocmai Unirea!!!

Acum, în legătură cu NAȚIUNEA…

NAȚIÚNE ~i f. Comunitate stabilă de oameni constituită istoricește și apărută pe baza unității de limbă, de teritoriu, de viață economică și de factură psihică, manifestate în particularitățile specifice ale culturii. [G.-D. națiunii; Sil. -ți-u-] /<lat. natio, ~onis, it. nazione, fr. Nation. Sursa: NODEX (2002)

națiúne f. (lat. natio, -ónis, d., natus, născut. V. nat). Popor, norod, totalitatea oamenilor de acelașĭ sînge așezați pe un pămînt determinat ca bază necesară a existențeĭ lor, care aŭ acelașĭ graĭ (pe care eĭ l-aŭ format), aceleașĭ interese prezente și aceleașĭ aspirațiunĭ și al căror organizm constituĭe aceĭașĭ putere (naționalitatea), creatoare a culturiĭ umane, care nu e de cît produsu eĭ variat (A.C. Cuza): națiunea românească se întinde peste hotarele Romîniiĭ. – Și náție (rus. náciĭa). Sursa: Dicționaru limbii românești Scriban (1939)

POPÓR, popoare, s. n. 1. Formă istorică de comunitate umană, superioară tribului și anterioară națiunii, ai cărei membri locuiesc pe același teritoriu, vorbesc aceeași limbă și au aceeași tradițieculturală. 2. Totalitatea locuitorilor unei țări, populația unei țări; cetățenii unui stat; națiune, neam, norod. ♦ (Înv.) Populația unei cetăți, a unui oraș, a unui sat (ori a unei părți dintr-un sat) sau a unei unități teritoriale formate din mai multe sate. 3. Marea majoritate a populației (cu venituri mici) a unei țări; grosul populației; norod; spec. țărănime. ◊ Loc. adj. Din popor = care face parte din grosul populației; de origine socială modestă. 4. (La sg.; colectiv) Număr nedefinit (dar mare) de persoane, mulțime mare de oameni strânși la un loc; poporație, poporime. 5. (Înv.) Totalitatea credincioșilor care aparțineau aceluiași cult sau aceleiași parohii. [Var.: (înv.) popól, popúl s. m.] – Cf. lat. populus, it.popolo.

Aș putea continua cu definiții din Dicționarul Blackwell, din alte cărți care definesc NAȚIUNEA. Dar este mai mult decât evident, istoricește și din punct de vedere al Științei Politice: Așa cum nu există două Popoare, Poporul Român și Poporul Moldovean, la fel nu există două Națiuni, Națiunea Română și Națiunea Moldoveană(?!?)

Există o singură Națiune, acesta fiind și temeiul Marii Uniri de la 1918: Unirea Națiunii Române în granițele aceluiași Stat: Statul Național Unitar Român, România! România Mare!

Insistând și afirmând că românii de dincolo și de dincoace de Prut fac parte din două Națiuni Diferite, Română și Moldovenească(?!), Iohannis îmbrățișează ideile lui Hitler, Ribentropp, Stalin, Molotov și mai nou Dodon, al cărui principal discurs se bazează pe alegațiile că Moldovenii sunt o Națiune diferită de Români, lucru pe care-l susține, acum, iată, și Klaus Werner Iohannis, Președintele României!!!

Iohannis și Dodon au practic același discurs, acționând amândoi împotriva Interesului României.

Aici nu mai e de joacă! Acest individ pus vremelnic în fruntea Statului Român, acționează Împotriva Interesului României, această declarație, de acum o oră, fiind un ACT GRAV DE TRĂDARE NAȚIONALĂ!

Cer public Parlamentului României, și cred că trebuie să ne unim toți românii în acest demers, să-l pună sub acuzare pe Klaus Werner Iohannis, președintele României, pentru Înaltă Trădare!

                                                                                                                                Gelu VIȘAN

SURSA:http://justitiarul.ro/

IN TIMP CE PROPAGANDA MASS MEDIA MANIPULATOARE TRAGE SA MOARA ,RENASTE NATIONALISMUL!

23 mart.

              Renaște speranța, se întrevede salvarea! Au fost desecretizate arhivele celui de-Al Doilea Război […]

 

            Renaște speranța, se întrevede salvarea!

Au fost desecretizate arhivele celui de-Al Doilea Război Mondial – inclusiv documentele referitoare la înființarea statului Israel –, dar, mai ales, cele care se referă la etapele care au precedat marele măcel, în care au pierit a 70 de milioane de oameni nevinovați. Printre aceste mărturii se numără cele privind cauzele și intențiile reale care au stat la baza construcției europeniste! Pe lângă  arhivele din Stanford, Londra, Berlin sau Moscova, cele din Lausanne (Elveția) atrag atenția în mod deosebit și aduc o lumină atât de puternică asupra aspectelor ocultate de presa liberă în ultimii 70 de ani, încât bolnavii Spitalului-psihiatric european s-ar putea să-și recapete, instantaneu, capacitățile mentale!

Ce-i drept, dezvăluirile din aceste documente au fost deja prezentate publicului larg de către François Asselineau, candidat la președinția Franței, în campania electorală (aranjată) din 2017. Însă contracandidații lui Asselineau și colaboratorii acestora, reprezentații mass media, au avut grijă și au reușit cu ușurință să-l denigreze în ochii unui public din ce în ce mai bolnav și mai ușor de manipulat pe singurul candidat populist, folosindu-se de obișnuitele acuzații de conspiraționism, complotism și, bineînțeles, antisemitism –  pseudo-acuzații alimentate prin simpla asociere cu extrema dreaptă, respectiv cu opoziția controlată din penitenciarul politic europenist, ca și cum aceasta ar putea să fie suveranistă, antisistem, anticosmopolită și, prin urmare, antisemită… Nu este un secret pentru nimeni faptul că AfD-ul din Germania, altă opoziție controlată, a înființat aripa AfD-Juden.

Fără să mai vorbim de publicistica din ultimii ani, în care naționaliștii din țară, acționând împotriva curentelor dușmănoase față de stat, au tras semnale de alarmă consecutive asupra incoerențelor U.E. și a pericolului în care se află România.

Însă, de această dată lovitura este cu mult mai puternică decât oricare din cele de până acum, dacă nu chiar fatală pentru guvernele de ocupație din U.E., începând cu republica de ocupație din Franța – care se află sub asediul Vestelor galbene, în pragul unei situații scăpate de sub control, în care slogane precum „Macron, pute à juif“ nu par să  ridice semne de întrebare în sânul guvernului – și terminând cu guvernul de ocupație din România! Și asta indiferent de propaganda mass media care o să urmeze în încercarea disperată de a ascunde adevărul și a salva aparențele unui sistem criminal ajuns în faza finală!

Unda de șoc care a venit să cutremure eșafodajul minciunii și manipulării pe care se sprijină întreaga construcție europeană, mai ales prin controlul presei și asasinarea în serie a suveranităților naționale (ultima victimă fiind Brexitul), poartă semnătura lui Philippe de Villiers și se numește: J’ai tiré sur le fil du mensonge et tout est venu (Am tras de firul minciunii și totul a venit)!

Secretar de Stat în cadrul celui de al doilea guvern Chirac, deputat din 1987 până în 2004, parlamentar european din 1994 până în 2014, președintele grupului „Union pour l’Europe des Nations“ (Uniunea pentru Europa Națiunilor), unul dintre cei mai respectați politicieni din Franța, prezent alături de François Fillon la reuniunile grupului Bilderberg, om de afaceri de mare succes, cu investiții rentabilizate în proiecte de promovare a patrimoniului istoric al Franței și autor neobosit de cărți best-seller, Philippe de Villiers nu este tocmai turnătorul de care avea nevoie Sistemul…

Asemenea lui Henry Ford, care a plătit și a trimis în cele patru colțuri ale lumii anchetatori privați pentru a înțelege fenomenul și culisele intereselor transfrontaliere, pe care le-a folosit ca notă de sinteză în lucrarea Jidanul Internațional, Philippe de Villiers și-a trimis colaboratorii să afle și să raporteze ce conțin și, mai ales, ce ascund arhivele desecretizate.

Până și în România am cam început să ne obișnuim cu confortul unor ziariști și alți ’telectuali de serviciu, care, din lipsa informațiilor, din lașitate sau pentru trădarea intereselor naționale – ceea ce este cu mult mai grav –, ne prezintă situația haotică în care ne antrenează U.E. ca fiind rezultatul viciat al  unei devieri din linia dorită inițial și trasată de părinții fondatori, Jean Monnet și  Robert Schuman.

Această narativă servește atât interesele mass media, cât și interesele politicienilor din sistem, ambele categorii reprezentând aceleași interese oculte globalizatoare, la comanda puterii secrete. Pe de o parte, presupusa deviere de la dogmele originale le permite apologeților din mass media mercenare promovarea manipulatoare a unui sistem care pretinde că se bazează pe intenția de a favoriza pacea, umanitatea, drepturile omului și democrația. De partea cealaltă, pretextul devierii le permite politicienilor o constantă și nesfârșită reformare a U.E. în căutarea noilor soluții, justificând astfel, de la o alegere la alta, necesitatea unui sistem democratic centralizat, perfectibilitatea acestuia și nevoia presupusei pluralități politice a diferitelor partide întru propășirea proiectului european.

Ei bine, totul este o minciună!

Virusul destructurării care subminează și fragmentează U.E. și care-i amenință supraviețuirea se afla în tocmai corpul de intenție inițial, în chiar concepția părinților fondatori. Timp de cincisprezece ani, s-au făcut transferuri bancare, în dolari, din partea băncii Chase Manhattan în favoarea lui Robert Schuman și a lui Jean Monnet, în schimbul unor operațiuni de influență în serviciul intereselor americane. Departamentul de Stat al S.U.A. s-a folosit de pretextul Războiul Rece, pentru a configura o Europă sub influența totală a patru elemente-cheie:

  1. Crearea unei piețe anexe, neo-americane, pentru a scurge supra-capacitatea productivă de după război a S.U.A.
  2. Înființarea unei comisii executive, o construcție post-politică în cadrul unei arhitecturi europene fără state suverane și, mai ales, evitarea unei Europe interstatale sau suprastatal-federale.
  3. Agregarea statelor fragmentate în chiar existența lor la sfera de influență americană, într-un sigur spațiu geopolitic controlat.
  4. Distrugerea tuturor legăturilor cu trecutul istoric, cultural și religios al Europei, prin favorizarea și infuzia sub-culturii americane în toate departamentele socio-culturale, crearea cadrului necesar pentru a permite diluarea etnică prin imigrație masivă, impunerea modelului consumatorist și al egalitarismului absolut prin „piața de dorințe“ și răsturnarea sistemului de valori prin favorizarea „identității culturale“ a femeii și, mai ales, a tinerilor.

Operațiunile de influență ordonate și acceptate de R. Schuman și J. Monnet, recompensate prin transferuri bancare (mită), constau în programarea și dinamitarea graduală a suveranității statelor occidentale și aplicarea cerințelor americane, indiferent de rezultatul din urnele naționale, fie acesta de dreapta sau de stânga: mono-politica agendei americane trebuia să înlocuiască alternanța reală la putere și să împiedice voințele populare și politice nedorite, necontrolate.

Spre exemplu: în arhive se arată că J. Monnet primise comandă să creeze organizația „Euratom“ (Comunitatea Europeană a Energiei Atomice) pentru a împiedica marșul spre independența atomică în Europa, în special al Franței, iar J. Monnet a îndeplinit acest ordin antidemocratic și antisuveran fără întârziere. Telegramele găsite în arhive mai arată că organizația secretă „Ford-connection“ (sucursală a Departamentului de Stat American comandat de C.I.A.) se folosea pentru operațiunile de influențare de oameni-cheie aflați la mâna sa – înalți funcționari europeni reciclați  în  agenți sub acoperire ai serviciilor secrete americane, aflați pe statul de plată al băncii Chase Manhattan.

Dacă revenim asupra înființării organizației „Euratom“, ne-am fi putut aștepta ca aceasta să fie concepută și îndreptată împotriva Germaniei și nu împotriva Franței care, după cum menționează cărțile de istorie, a fost una din victimele regimului nazist. Acest detaliu, deloc nesemnificativ, întărește analiza mai multor istorici și intelectuali: Germania lui Hitler a fost creată și instrumentalizată pentru introducerea haosului generalizat, distrugerea și, în cele din urmă, cucerirea întregului continent european de către americani.

Această analiză este confirmată de un alt document-șoc, în care se arată că juristul lui Hitler, Walter Hallstein, este omul care definește în 23 ianuarie 1939, sub comanda lui Hitler, cadrul supranațional al „Europei unificate“ – Das neu Europa. Dacă mai adăugăm faptul că Hitler a ajuns la putere cu banii de pe Wall-Street, aceeași sursă care îl finanțase, anterior, și pe Lenin să „revoluționeze“ Rusia, și că, în 13 noiembrie 2018, Angela Merkel îl omagia pe Walter Hallstein spunând că „datorită unor astfel de oameni, Europa nu se va mai întoarce niciodată la Hitler“, este lesne de înțeles că analizarea celor două războaie mondiale și a elementelor care au precedat construcția europenistă, precum și concluzia care se impune în urma acesteia au coborât subit în sfera de înțelegere a oricărui muritor de rând.

Putem spune că asistăm la înmormântarea a două elemente majore din constituția acestui sistem: acuzațiile de complotism și conspiraționism au decedat!

Arhivele desecretizate conțin elementele din care o presă liberă, demnă de acest nume, ar putea să dinamiteze în 72 de ore U.E. și să creeze dinamica necesară pentru a permite emergența și impunerea unei clase politice de partea poporului, întru eliberarea și salvarea neîntârziată a fiecărei națiuni din Europa. Dar nu este cazul, nici presa și nici politicienii nu sunt liberi, iar acest lucru demonstrează că trăim într-un spațiu în care democrația și suveranitatea sunt simple elemente de comunicare halucinogenă, menite să întrețină în interiorul penitenciarului în care ne aflăm o imagine falsă, menită a fi îngurgitată de indivizii spălați pe creier.

Pe de altă parte, conținutul acestor archive vine să cimenteze definitiv și irevocabil munca și lupta naționaliștilor din toate țările ocupate, împotriva cărora acționează întreg sistemul de propagandă a U.E., începând cu forțele de ocupație politică și cele informaționale, prin intermediul binomului mediatico-politic și terminând cu aparatul represiv, în plină expansiune totalitară, al cărui exponent este Codul Penal. Putem spune că, în ciuda acuzaților de complotism și conspiraționism, cel puțin în sprijinul Adevărului, care, în mod inevitabil, o să schimbe percepțiile populare în privința apartenenței la U.E., naționaliștii au câștigat – potențial – o bătălie istorică! Rămâne ca acești naționaliști veritabili să fructifice adevărurile ascunse până acum în aceste arhive!

Indiferent de ce o să urmeze pentru disimularea adevărului istoric, pentru a forța tăcerea, indiferent de cât o să se intensifice prigoana, în special pe internet, munca de lămurire dusă de nucleul de rezistență, în sprijinul popoarelor autohtone va naște o schimbare de paradigmă pe întreg continentul.

Creșterea agresiunii U.E. prin intermediul directivelor sale nu va reduce valul de naționalism, ci o să-l înzecească. Acum, puterea ocultă profundă se joacă cu focul într-un act disperat, care trădează o pierdere masivă a controlului real. Neîncrederea fenomenală în mass media este simptomul principal al unei inevitabile răsturnări de situație. Însăși coexistenta pașnică a minorităților etnice în sânul populațiilor autohtone din Europa este pusă sub semnul întrebării de această cursă malefică a U.E. Tocmai din această cauză și pentru că suntem datori să ne pregătim pentru preluarea actualei situații scăpate de sub control, U.E. trebuie să dispară în favoarea redobândirii libertății națiunilor, a statelor independente și suverane, singurele capabile să aplice dezideratul democratic în acord cu unicitatea și specificul fiecărui popor și stat în parte.

                                                                                                                Mihai ȘERBAN

SURSA:http://justitiarul.ro/

%d blogeri au apreciat asta: