CIRCULA PE NET.PROF.UNIV.DR.IOAN SCURTU:DESPRE EVENIMENTELE DIN IULIE-SEPTEMBRIE 2012.SCURT ISTORIC AL DISTRUGERII ROMANIEI IN BENEFICIUL UNGARIEI DE CATRE BASESCU!

Nu este exclus sǎ urmeze faza urmǎtoare, adicǎ provocarea unor incidente în Harghita şi Covasna, urmatǎ de inflamarea mass-media internaţionalǎ, oferind Uniunii Europene şi S.U.A. pretextul necesar pentru a aplica şi în România model Kosovo, atât de mult dorit de Ungaria.” – Ioan Scurtu

România şi imaginea ei externă

de Prof. Univ. Dr. Ioan Scurtu

Recentele evenimente din România au creat o imagine cu totul negativǎ acestei ţǎri în mas-media internaţionalǎ şi în rândul multor oameni politici din Europa şi din S.U.A.. În iulie-septembrie 2012, România a devenit subiectul predilect al mass-mediei internaţionale, care susţinea cǎ în aceastǎ ţarǎ a avut loc o loviturǎ de stat şi a fost pusǎ în pericol existenţa regimului democratic. Se mai afirma cǎ situaţia era cu atât mai inacceptabilǎ, cu cât România este un stat membru al Uniunii Europene şi al N.A.T.O.. Ca urmare, trebuia sǎ se acţioneze energic pentru restabilirea democraţiei şi asigurarea funcţionǎrii instituţiilor îndependente, mai ales a Justiţiei şi a Curţii Constituţionale. Imaginea catastrofalǎ României – alimentatǎ masiv din interior – a fost larg difuzatǎ în Europa, S.U.A. şi în alte ţǎri ale lumii.

O asemenea situaţie nu a fost unicǎ în istoria României. De-a lungul timpului, imaginea externǎ a acestei ţǎri a fost mereu controversatǎ, datoritǎ campaniei externe, dar şi a politicienilor români. Intr-o conferinţǎ ţinutǎ în 1926, Iorga afirma: “Nu se ştie îndeajuns ce formidabilǎ e propaganda ungureascǎ contra noastrǎ astǎzi şi cât de adânc pǎtrunde pretutindeni, ce oameni de seamǎ din toatǎ lumea ajung sǎ se convingǎ cǎ noi suntem nişte barbari rǎpitori, balcanizatorii unor teritorii care revin Coroanei Sfântului Stefan. O sǎ ne întâlnim cândva cu rezultatele acestei propagande şi o sǎ ne muşcǎm mâinile pânǎ la sânge pentru cǎ facem economii unde nu trebuie şi unde trebuie sǎ n-avem curajul sǎ o facem, fiindcǎ întâlnim pretutindeni partizani politici”.

Aceastǎ campanie împotriva României era desfǎşuratǎ cu sprijinul guvernului de la Budapesta de ungurii din Ungaria, precum şi de cei din diaspora. La rândul lor, liderii Partidului Maghiar din România adresau zeci de memorii cǎtre Consiliul Societǎţii Naţiunilor, în care se plângeau cǎ minoritatea maghiarǎ era persecutatǎ şi supusǎ unui masiv proces de desnaţionalizare. Contrapropaganda româneascǎ a fost slabǎ şi neconvingǎtoare.

În 1936, N. Iorga avertiza din nou asupra imaginii dezastruoase a României: „nu suntem iubiţi în strǎinǎtate/…/ Acesta nu este un lucru de azi, de ieri. De veacuri întregi, prin nu ştiu ce potrivire a sorţii, desigur nedreaptǎ, aşa a fost cu noi. Am întâmpinat necontenit aceeaşi antipatie”.

Marele istoric avea dreptate. De multe secole intrase în „gena” politicienilor români neluarea în considerare a imaginii ţǎrii lor, ei urmǎrind doar interese personale, în dispreţul celor publice.

În evul mediu, „pâra la Înalta Poartǎ” devenise o practicǎ a boierilor din Moldova şi Muntenia. Aceştia plecau, adesea pe furiş, la Istanbul în cǎruţe burduşite cu aur, blǎnuri scumpe şi alte valori, ofereau peşcheşuri oficialilor turci pentru a obţine marea favoare de a sǎruta papucul sultanului din partea cǎruia primeau firmanul pentru ocuparea domniei.

Dupǎ obţinerea Independenţei, în 1877, politicienii români au schimbat Istanbulul cu Parisul, Berlinul şi Viena. Fruntaşul liberal D.A. Sturdza îşi fǎcuse o practicǎ din a publica, cu pseudonim, articole în presa din Viena, prin care ataca guvernul conservator, acuzându-l cǎ promova o politicǎ dezastruoasǎ, astfel cǎ poporul era în mare fierbere, drept care se impunea intervenţia urgentǎ a Europei, pentru a pune capǎt acestei situaţii explozive. Apoi, D.A. Sturdza tipǎrea acele articole, „traduse” în româneşte, în gazeta „Voinţa Naţionalǎ » sub rubrica: „Ce scrie presa strǎinǎ despre România”.

Practica a continuat şi chiar s-a amplificat, dupǎ 1918. Este un fapt, cǎ aproape de fiecare datǎ, partidele din opoziţie începeau campania de rǎsturnare a guvenului la Paris şi Londra, prin interviuri fulminante acordate presei din aceste state şi intrevederi cu liderii politici occidentali, pe care cǎutau sǎ-i convingǎ cǎ guvernul de la Bucureşti a instituit dictatura, România se afla în preajma revoluţiei, cu consecinţe incalculabile pentru liniştea şi pacea Europei şi chiar a lumii (pentru a-i atenţiona şi pe americanii interesaţi de aceastǎ arie geograficǎ). Occidentalii, neobişnuiţi cu acest limbaj, erau tentaţi sǎ dea crezare unor asemenea afirmaţii, drept care, cei mai mulţi, priveau cu îngrijorare spre acest stat de la Dunǎre, instabil, aflat într-o permanentǎ fierbere, neguvernabil, ajungând la concluzia cǎ principala cauzǎ era aceea cǎ şi-a extins prea mult graniţele dupǎ 1918.

Pe de altǎ parte, se cuvine menţionat faptul cǎ guvernele liberale, care s-au aflat la cârma ţǎrii timp de 10 ani din cei 22 ai perioadei interbelice, au ţinut piept presiunilor externe, promovând o politicǎ economicǎ bazatǎ pe concepţia “prin noi înşine”, punând bazele unei adevǎrat industrii naţionale, cu unele realizǎri de vârf, cum erau avioanele I.A.R. – Braşov şi locomotivele Malaxa, au asigurat preponderenţa capitalului românesc în economia naţionalǎ. Cu toate presiunile fǎcute, monopolurile occidentale, sprijinite de guvernele statelor respective, nu au reuşit sǎ domine economia României. Dar, evident, ameninţǎrile şi boicoturile nu au lipsit.

Avea perfectǎ dreptate Iorga, atunci când scria cǎ „nu suntem iubiţi în strǎinǎtate”, deoarece occidentalii nu puteau sǎ aprecieze nişte politicieni care se contestau reciproc, aplicându-şi epitete greu de înţeles într-un regim democratic. Orbiţi de patimi politice, aceştia nu realizau cǎ prin atitudinea lor subminau bazele unitǎţii statului român, fǎcând jocul Ungariei revizioniste. Cu alte cuvinte, nu numai cǎ nu contracarau propaganda maghiarǎ, dar chiar o alimentau, cu consecinţe grave pentru însǎşi integritatea teritorialǎ a României. În acest context, nu este de mirare cǎ dictatul de la Viena din 30 august 1940 a fost considerat de mulţi oameni politici europeni şi americani, precum şi de o bunǎ parte a opiniei publice internaţionale ca fiind un adevǎrat arbitraj, prin care s-a fǎcut dreptate Ungariei

Dupǎ ce-l de-Al Doilea Rǎzboi Mondial, „Înalta Poartǎ” s-a mutat la Kremlin. Dar şi metoda de influenţare a imaginii României s-a modificat. Deciziile erau luate din afarǎ şi aplicate în ţarǎ, deseori prin intervenţia directǎ a unui emisar special (cel mai cunoscut este A.I. Vîşinski). În mass-media sovieticǎ (presǎ şi radio) se declanşa o campanie energicǎ împotriva situaţiei intolerabile din România, unde reacţiunea punea în pericol evoluţia spre democraţia popularǎ a acestei ţǎri. Printr-o propagandǎ extrem de abilǎ, sovietici prezentau intervenţiile lor brutale în viaţa politicǎ, economicǎ şi culuturalǎ a României ca fiind un ajutor „frǎţesc”, cǎrora românii le erau recunoscǎtori. In acest timp, mass-media occidentalǎ era prea puţin interesatǎ de soarta statelor de dincolo de „cortina de fier”, România fiind prezentatǎ ca o componentǎ a „imperiului sovietic”.

Dupǎ retragerea trupelor sovietice în 1958, conducerea României şi-a permis o politicǎ proprie, dezvoltând puternic industria, irigând circa patru milioane hectare de terenuri agricole, fǎcând din BANCOREX una dintre cele mai mari şi puternice bǎnci din Europa etc. etc. Imaginea externǎ a României a început sǎ se amelioreze, occidentul fiind interesat sǎ spargǎ „blocul sovietic”. Timp de douǎ decenii (1964-1984), România era prezentatǎ în mass-media din Europa de Vest şi din SUA ca o ţarǎ care merita tot respectul pentru rezultatele spectaculoase obţinute în dezvoltarea economicǎ şi pentru politica externǎ curajoasǎ, dinamicǎ şi eficientǎ. Primindu-l pe Nicolae Ceauşescu la Casa Albǎ, preşedintele american Jimmy Carter declara: „Locuitorii Statelor Unite sunt onoraţi sǎ-l aibǎ ca oaspete pe marele conducǎtor al unei ţǎri minunate. Este de mare folos pentru mine ca preşedinte sǎ am prilejul de a mǎ consulta cu un conducǎtor naţional şi internaţional de talia oaspetelui nostru de astǎzi . Influenţa sa pe arena internaţionalǎ, ca lider al României, este excepţionalǎ”.

Dupǎ venirea lui Gorbaciov la conducerea U.R.S.S. în 1985, rolul internaţional al lui Ceauşescu şi al României pe arena internaţionalǎ s-a diminuat treptat, deoarece liderul de la Kremlin a pornit un dialog direct cu SUA şi celelalte state din vest, iar prin reformele lansate dinamita societatea sovieticǎ, anchilozatǎ şi aflatǎ într-o crizǎ profundǎ. Cum Ceauşescu s-a opus politicii lui Gorbaciov, el – şi prin el P.C.R. şi România – au devenit ţinta atacurilor mass-media din U.R.S.S. şi din statele satelite, precum şi a celei din occident. Abia acum liderii S.U.A. şi ai Europei democratice “au aflat” cǎ în aceastǎ ţarǎ erau încǎlcate drepturile omului şi s-a dezvoltat un desgustǎtor cult al lui Nicolae Ceauşescu, situaţie cu totul inacceptabilǎ într-o lume civilizatǎ. La rândul sǎu, liderul comunist român şi-a permis sǎ sfideze S.U.A., renunţând la clauza naţiunii celei mai favorizate şi achitând înainte de termen întreaga datorie externǎ (cu preţul deteriorǎrii grave a nivelului de trai al românilor), susţinând cǎ astfel România şi-a asigurat deplina independenţǎ.

A fost o gravǎ iluzie, pentru cǎ mass-media occidentalǎ a desfǎşuat o vastǎ campanie de diabolizare a lui Ceauşescu şi de prezentare a României în cele mai sumbre culori. Evident, minciunile (ca sǎ folosesc cuvântul unui ziarist belgian) nu au lipsit. De exemplu, cǎ s-ar fi demolat sate locuite de etnici unguri, când în realitate nu a fost demolat nici un asemenea sat, sau cǎ sutele de oponenţi ai regimului erau internaţi în spitale psihiatrice (de nebuni), ceea ce era o evaluare cu totul fantezistǎ. Pe de altǎ parte, posturile de radio şi presa occidentale popularizau activitatea disidenţilor români, un loc privilegiat oferindu-i lui Silviu Brucan, despre care omiteau sǎ menţioneze cǎ în anii 1945-1955 acesta era unul dintre cei mai fanatici stalinişti, iar în calitate de redactor şef al ziarului Scânteia, organul central de presǎ al P.C.R., a desfǎşurat ample campanii împotriva liderilor partidelor democratice, în primul rând a lui Maniu, Mihalache şi Gh. Brǎtianu, cerând arestarea şi pedepsirea lor, iar aceştia au murit în închisoare. Acum, în anii 1980, aceste poziţii erau trecute cu vederea, mass-media evidenţiind doar (cu multe exagerǎri) opoziţia lui Brucan faţǎ de regimul Ceauşescu.

În decembrie 1989, imaginea externǎ a României s-a schimbat brusc. Aceasta a ocupat prima paginǎ a presei internaţionale, iar televiziunile au transmis în direct revoluţia, elogiind eroismul celor care luptau, cu orice risc, împotriva „teroriştilor” care urmǎreau sǎ-l reinstaleze pe Ceauşescu la putere. Peste 1.000 de revoluţionari, mai ales tineri, s-au jertfit, asigurând victoria binelui împotriva rǎului (în presa occidentalǎ Ceauşescu era prezentat ca întruchipând tot ce era mai rǎu în Stalin, Hitler şi Vlad Tepeş la un loc). Aceastǎ imagine externǎ pozitivǎ a durat mai puţin de o lunǎ. Câţiva ziarişti francezi şi unul belgian (care a scris şi o carte intitulatǎ „Minciunile mass-media”, cu referire specialǎ la România) au sesisat cǎ nici un terorist nu a fost ucis sau luat prizonier, ajungând la concluzia cǎ, de fapt, în România nu a avut loc o revoluţie, ci o loviturǎ de stat, iar cei care au preluat puterea au pus la cale acel macabru scenariu, soldat cu atâtea victime nevinovate. Ca urmare, imaginea externǎ a României s-a deteriorat brusc. Eroica revoluţie a românilor a devenit „minciuna secolului”, iar guvernul de la Bucureşti unul cripto-comunist. Ca urmare, se cerea ca lupta pentru victoria democraţiei sǎ fie continuatǎ.

Cea mai grosolanǎ manipulare mediaticǎ s-a înregistrat în martie 1990, cu prilejul evenimentelor de la Târgu Mureş, de unde televiziunile occidentale şi nu numai au prezentat pe un ungur cǎzut la pǎmânt, care era lovit cu bestialitate de români. Comentatorii erau sufocaţi de indignare, negǎsind suficiente cuvinte pentru a-i înfiera pe români şi a condamna România în care se petreceau asemenea fapte abominabile. Dupǎ câteva zile s-a constatat cǎ cel cǎzut la pǎmânt era român, iar barbarii agresori erau unguri. Prea târziu însǎ, deoarece campania mediaticǎ îşi fǎcuse efectul, iar cele mai multe televiziuni şi ziare nu au considerat util sǎ dea o „eratǎ”.

A urmat o altǎ catastrofǎ mediaticǎ pentru România: evenimentele din 13-15 iunie 1990. Din nou presa internaţionalǎ condamna România, în care se petreceau fapte extrem de grave: minierii din Valea Jiului, chemaţi de preşedintele ţǎrii sǎ vinǎ în Bucureşti, s-au dezlǎnţuit, ca nişte brute ce erau, împotriva manifestanţilor paşnici din Piaţa Universitǎţii, umplând de sânge zeci şi zeci de studenţi şi alţi manifestanţi pentru democraţie.

Imaginea externǎ negativǎ a României nu era cultivatǎ numai de dragul senzaţionalului, ci şi pentru un motiv politic foarte important: liderii acestei ţǎri trebuiau aduşi în situaţia de pricepe cǎ ei nu sunt singuri în Europa şi în lume, cǎ nu pot sǎ promoveze o politicǎ proprie, ci trebuie sǎ porneascǎ pe singura cale admisibilǎ: spre Occident, adicǎ spre S.U.A., N.A.T.O. şi Uniunea Europeanǎ. Destul de greu şi cu anumite reticienţe, aceştia au înţeles mesajul şi au început sǎ acţioneze ca atare. Liderii politici din opoziţie au fost cei dintâi care au aflat cǎ sediile „Înaltelor Porţi” se gǎsesc la Washington şi Bruxelles. Ca urmare, a început o vastǎ campanie mediaticǎ, prin care românii au fost convinşi cǎ siguranţa şi prosperitatea lor depindea de aderarea României la N.A.T.O. şi la U.E., iar ei au îmbrǎţişat cu entuziasm aceastǎ opţiune, sondajele de opinie indicând procente fantastice, de 80-90%, care nu se regǎseau în nici o ţarǎ fostǎ socialistǎ.

Occidentalii nu s-au lǎsat cuprinşi de acest entuziasm, ci au stabilit câte o „foaie de parcurs” pentru aderarea României la N.A.T.O. şi la U.E., iar guvernanţii români s-au dovedit extrem de cooperanţi, acceptând tot ce li se cerea. În paralel, imaginea externǎ a României a cunoscut o ameliorare, cǎpǎtând chiar unele note pozitive. În timpul negocierilor şi dupǎ aderare, România s-a manifestat ca o ţarǎ sigurǎ, cuminte şi ascultǎtoare. A susţinut toate intervenţiile militare ale S.U.A., a trimis trupe în Bosnia, Kosovo, Irak şi Afganistan (pe cheltuiala statului român), s-a angajat sǎ cumpere avioane americane (la mâna a doua), este fericitǎ cǎ a fost desemnatǎ sǎ gǎzduiascǎ scutul american antirachtǎ, iar faptul cǎ o companie americanǎ (Bechtel) devalizeazǎ de zece ani bugetul României sub motiv cǎ are contract pentru construirea autostrǎzii Transilvania, nu constituie obiect de discuţie la nivel guvernamental.

Liderii U.E. sunt foarte mulţumiţi. Guvernele României nu au ridicat niciodatǎ vreo obiecţie la propunerile „nucleului tare”, ba din contra, când cancelarul german a vorbit despre necesitatea economiilor bugetare, regimul de la Bucureşti a dat un exemplu întregii Europei, tǎind 25% din salariile românilor (este drept cǎ acest exemplu nu a fost urmat de nici o altǎ ţarǎ, dar preşedintele român meritǎ felicitǎri pentru „curajul” sǎu). Chiar mai mult, când s-a propus crearea unui fond de rezervǎ pentru susţinerea monedei euro, acelaşi preşedinte a anumţat cǎ România, deşi nu face parte din zona euro, este gata sǎ contribuie cu 5 miliarde. De la integrare, aceastǎ ţarǎ a urmat întocmai directivele liderilor U.E. şi ai F.M.I.: a privatizat (adicǎ a înstrǎinat) aproape întreaga avuţie naţionalǎ, începând cu petrolul, a lichidat industria naţionalǎ, precum şi agricultura pe mari suprafeţe (inclusiv sistemele de irigaţie şi complexele zootehnice), astfel cǎ economia româneascǎ sǎ nu poatǎ, eventual, concura, produsele din statele occidentale. Spre satisfacţia Comisiei Europene, România a devenit o importantǎ piaţǎ de desfacere pentru firmele transnaţionale. Aceastǎ ţarǎ nu s-a lǎcomit la tragerea de fonduri europene, limitându-se la doar 10%, astfel cǎ este un contributor temeinic la bugetul Uniunii. Cu alte cuvinte, nu Uniunea Europeanǎ finanţeazǎ România, ci invers, România finanţeazǎ aceastǎ instituţie.

În acest timp, situaţia românilor s-a deteriorat grav, ajungând pe ultimele şi adesea chiar pe ultimul loc din Europa în privinţa nivelului de trai, gradului de sǎrǎcie, speranţei de viaţǎ, iar peste trei milioane dintre ei au luat calea bejeniei, abandonându-şi copii şi ţara. Statul român nu mai are resurse proprii pentru a plǎti salariile şi pensiile, astfel cǎ se împrumutǎ la F.M.I.. România, o ţarǎ cu peste 12 milioane de hectare de teren arabil, a ajuns sǎ nu mai producǎ tractoare şi combine agricole, iar între 70 şi 80% dintre mǎrfurile din supermarket-uri sunt de provenienţǎ strǎinǎ. Sub presiunea F.M.I. se mǎresc preţurile la gaze, energie şi utilitǎţi, pentru a fi aduse la nivelul celor europene, dar nicidatǎ nu se ia în calcul faptul cǎ salariile din România sunt de patru-cinci ori mai mici decât media din Uniunea Europeanǎ. Dupǎ cum, F.M.I. nu a abordat niciodatǎ problema pensionarilor şi a bolnavilor din România, dar achiesat la închiderea câtorva zeci de spitale. La fel şi în privinţa şcolilor, neprezentând interes faptul cǎ în România a crescut, dramatic, analfabetismul.

Dacǎ U.E., N.A.T.O., F.M.I. şi S.U.A. erau satisfǎcute de atitudinea oficialilor români, cetǎţenii acestei ţǎri au devenit tot mai nemulţumiţi, mai ales de politica preşedintelui, care şi-a asumat rolul de „jucǎtor”, legându-şi numele de toate deciziile din ultimii opt ani. Pe acest fond, opoziţia politicǎ, având majoritatea în cele douǎ Camere, a decis sǎ acţioneze. La 3 iulie 2012, invocând prevederile regulamentelor de funcţionare a acestora, a pus la vot înlocuirea preşedinţilor Senatului şi Camerei Deputaţilor şi alegere în locul lor a unor persoane din rândul Uniunii Social-Liberale. Mai mult, pe baza unui articol din Constituţia României, s-a votat, la 6 iulie, suspendarea preşedintelui şi organizarea unui referendum în ziua de 29 iulie. Curtea Constituţionalǎ a validat hotǎrârile adoptate de Parlamentul României. Preşedintele interimar, în prima sa declaraţie de presǎ fǎcutǎ la Palatul Cotroceni, a avut împrudenţa (ca sǎ nu scriu obrǎznicia) sǎ declare cǎ politica României este decisǎ de poporul român. El credea cǎ este valabilǎ prevederea constituţionalǎ potrivit cǎreia Parlamentul „este organul reprezentativ suprem al poporului român”.

Liderii S.U.A. şi ai Comisiei Europene s-au alarmat. Într-o ţarǎ atât de cuminte şi ascultǎtoare, au avut loc evenimente importante, fǎrǎ ca ei sǎ fie informaţi şi sǎ-şi fi dat acordul. Aşa ceva nu poate fi acceptat! Ar însemna ca România sǎ calce pe urmele Poloniei, care a adoptat, în relaţiile cu S.U.A., N.A.T.O. şi Uniunea Europeanǎ, o atitudine fermǎ, cerând, şi pânǎ la urmǎ reuşind, sǎ impunǎ a se ţine seama de punctul sǎu de vedere. Iar Polonia nu şi-a înstrǎinat resursele naturale, nu a privatizat domeniile strategice, ci a promovat o politicǎ de protejare a intreprinderilor naţionale şi a pus restricţii la distribuirea pe piaţa internǎ a mǎrfurilor strǎine. Ca urmare, Polonia este singura ţarǎ fostǎ socialistǎ devenitǎ membrǎ U.E. care nu cunoaşte criza economicǎ şi nu este obligatǎ sǎ se supunǎ directivelor F.M.I. şi Bǎncii Europene. Dar cazul Poloniei, atât de iritant pentru comisarii de la Bruxelles şi cei de la F.M.I., nu trebuia sǎ se repete. Mai ales în cazul României, a doua ţarǎ, ca mǎrime, din aceastǎ arie geograficǎ.

România are deja un statut, fiind declaratǎ, chiar de preşedintele suspendat, „micul licurici”, care trebuie sǎ urmeze cu fidelitate politica trasatǎ de „marele licurici” (S.U.A.). Si apoi, diaspora polonezǎ este unitǎ, sprijinǎ fǎrǎ rezerve politica Varşoviei, iar liderii americani trebuie sǎ ţinǎ seama cele câteva milioane de polonezi care trǎiesc în S.U.A., ale cǎror voturi pot fi decisive pentru accederea la Casa Albǎ sau în alte instituţii. Nu acelaşi lucru se poate spune despre diaspora românǎ, mǎcinatǎ, învrǎjbitǎ, uşor manipulabilǎ.

Desigur, guvernele şi instituţiile democratice occidentale nu puteau sǎ invoce motive pragmatice, meschine (economice şi financiare) pentru a-şi exprima propria poziţie faţǎ de evenimentele din România. Ca urmare, s-a recurs la inflamarea opiniei publice europene şi transatlantice prin cuvinte şi imagini, care sǎ creeze emoţii puternice. Mass-media a fost alimentatǎ cu declaraţii alarmante: loviturǎ de stat, democraţia în pericol, se încalcǎ independenţa justiţiei, Curtea Constituţionalǎ este supusǎ presiunilor politice. În Occident, unde democraţia şi justiţia sunt sacre, ştirile privind evenimentele din România au provocat îngrijorare (aproape ca şi armele de distrugere în masǎ deţinute de Saddam Hussein, care nu s-au gǎsit niciodatǎ, dar liderul irakian a fost înlǎturat de la putere şi spânzurat).

Imaginea externǎ a României s-a deteriorat grav, opinia publicǎ internaţionalǎ fiind informatǎ cǎ aceastǎ ţarǎ s-a abǎtut de la toate normele democratice, drept care se impunea intervenţia imediatǎ şi fermǎ a Occidentului. Aceste „vorbe” au fost alimentate de mass-media din România, pentru a-şi informa pe cetǎţenii cǎ ţara lor a devenit o mare problemǎ pentru Europa, care este profund îngrijoratǎ şi cere sǎ se restabileascǎ imediat democraţia şi statul de drept.

Dupǎ o temeinicǎ pregǎtire mediaticǎ, preşedintele U.E., pe post de salvator al democraţiei, a decis sǎ intervinǎ. Deşi preşedintele interimar şi primul ministru au declarat în repetate rânduri cǎ respectǎ independenţa justiţiei şi deciziile Curţii Constituţionale, oficialul de la Bruxelles a cerut ca aceştia sǎ se angajeze în scris, dându-le chiar un chestionar în 11 puncte la care şeful guvernului trebuia sǎ rǎspundǎ. Iar acesta, nu numai cǎ nu a respins, în numele României, o asemenea jignire, dar a şi transmis în 24 de ore „forma scurtǎ”, apoi şi „forma lungǎ”, detaliatǎ, a rǎspunsurilor, neînţelegând care era sensul real al acestui „extemporal”. La rândul sǎu, asistentul secretarului de Stat s-a deplasat la Bucureşti, unde a declarat cǎ S.U.A. „sunt îngrijorate de recentele acţiuni ale guvernului ce ameninţǎ mecanismele democratice şi slǎbesc instituţiile independente”. Si, desigur, atunci când Departamentul de Stat este îngrijorat, situaţia este foarte gravǎ. A mai ţinut sǎ sublinieze cǎ guvernul trebuie sǎ rǎspundǎ pozitiv la cele 11 puncte transmise de la Bruxelles, semn cǎ s-a acţionat coordonat, pentru a nu lǎsa nici un echivoc eventualilor comentatori politici.

Un punct se referea la obligaţia guvernului român de a recunoaşte ca fiind valabil referendumul pentru demiterea preşedintelui numai dacǎ la urne se prezenta jumǎtate plus unul din numǎrul celor cu drept de vot. De fapt, aici i s-a întins o cursǎ, deoarece în România nu se cunoaştea cifra realǎ a populaţiei şi nici a celor cu drept de vot. Este limpede cǎ oficialii europeni şi administraţia S.U.A. au impus aceastǎ condiţia de cvorum pentru ca el sǎ nu se poatǎ realiza, iar preşedintele suspendat sǎ revinǎ la Cotroceni. În naivitatea lor, primul ministru şi preşedintele interimar au acceptat toate condiţiile impuse, sperând cǎ astfel îi vor „îmbuna” pe mai marii de la Bruxelles şi Washington. Iniţial, preşedintele suspendat a cerut alegǎtorilor sǎ se prezinte la vot, deoarece el vrea sǎ câştige printr-o confruntare dreaptǎ, şi nicidecum la masa verde. Constatându-se cǎ starea de spirit a românilor îi era ostilǎ, i s-a sugerat sǎ lanseze chemarea la boicot, adicǎ cetǎţenii sǎ nu se prezenta la urne, astfel încât cvorumul sǎ nu fie atins.

Aşa cum era de aşteptat, la 21 august 2012, Curtea Constituţionalǎ, luând ca bazǎ cifra de 18.292.464 de locuitori, a constatat cǎ la vot s-au prezentat 8 459 053 cetǎţeni, adicǎ 46,24% din total, astfel cǎ referendumul nu a fost validat. In favoarea demiterii preşedintelui au votat 7.403.836 persoane, adicǎ 87,52% din cei prezenţi la urne, iar împotrivǎ 943.375 persoane, adicǎ 11,15%. Ca urmare, Bruxelles-ul şi Washington-ul, dar şi Berlin-ul, Paris-ul şi alte capitale occidentale au înregistrat cu satisfacţie faptul cǎ referendumul organizat în România nu este valabil. Liderii marilor democraţii occidentale – care declarǎ sus şi tare cǎ, în orice împrejurare, trebuie ascultat glasul poporului – au decis ca pe cei 7,4 milioane de români, reprezentând 87,52% dintre votanţi, cifrǎ rar întâlnitǎ la un scrutin de o asemenea importanţǎ – sǎ-i punǎ între paranteze, adicǎ sǎ nu-i ia în consideraţie.

Cercetând imaginea externǎ a României în vara anului 2012, se poate conchide cǎ aceasta a fost catastrofalǎ, fiind confecţionatǎ în laboratoarele unor cercuri de interese, care şi-au atins, pe termen scurt, obiectivul. Referendumul nu a întrunit cvorumul şi ca atare a fost anulat. Pe termen lung, efectul poate fi unul de bumerang, din cel puţin douǎ motive:

– S-a evidenţiat faptul cǎ România este tratatǎ cu dispreţ, ca un stat de rangul doi şi chiar mai jos, iar românii sunt dispreţuiţi. Acest fapt s-a datorat, în principal, clasei politice, lipsitǎ de coloanǎ vertebralǎ, slugarnicǎ, lipsitǎ de demnitate. Dând glas acestei realitǎţi, un cunoscut ziarist român îşi punea întrebarea dacǎ „n-ar fi bine ca preşedintele, care sǎ fie şi prim-ministru ca în America, sǎ fie numit de Washington şi Bruxelles. N-am mai cheltui atâţia bani cu alegeri şi referendumuri de demitere”. Întrebarea este retoricǎ, iar rǎspunsul nu poate fi decât unul singur: se impune o primenire radicalǎ a clasei politice, promovând oameni cǎrora nu le este ruşine sǎ sunt români şi sǎ se comporte ca adevǎraţi patrioţi români.

– Românii, care au susţinut cu entuziasm intrarea în UE, au putut constata cǎ aceastǎ instituţie, în acord cu administraţia americanǎ, urmǎreşte interese proprii foarte pragmatice, iar democraţia, independenţa justiţiei etc sunt praf în ochii naivilor. Ca urmare, este foarte probabil ca românii sǎ devinǎ eurosceptici, sǎ nu mai creadǎ în bunele intenţii, declarative şi în fond nesincere, ale liderilor mondiali. Pe de altǎ parte imaginea externǎ atât de viciatǎ a României a fost beneficǎ pentru revizioniştii unguri, care au ştiut, ca şi altǎdatǎ, sǎ-şi promoveze propriile interese.

În timp ce politicienii români erau absorbiţi de disputele politice şi preocupaţi de „ce zice Europa”, s-a organizat, chiar pe teritoriul României, o întrunire publicǎ la care mai mulţi oficiali maghiari au cerut cu glas tare autonomia teritorialǎ a ţinutului secuiesc. Prezent la tabǎra tineretului maghiar din judeţul Harghita, un deputat în parlamentul de la Budapesta a declarat: „dacǎ partidul FIDES devine mai puternic şi Ungaria evolueazǎ economic şi din alte puncte de vedere, în opt ani ar putea fi cerutǎ oficial revizuirea graniţelor”. Preşedintele U.D.M.R. a comentat: „Autonomia doritǎ de maghiari nu e împotriva statului român şi la un monent dat se va realiza”. Nu a fixat un termen anume, dar a avansat o certitudine: „se va realiza”. Oficialii români nu numai cǎ nu au luat atitudine faţǎ de aceste declaraţii, dar preşedintele ales a fǎcut, la numai câteva zile dupǎ anunţarea rezultatelor referendumului, o vizitǎ în judeţele Harghita şi Covasna, unde a declarat: „nu pot sǎ nu observ reacţia ungurimii faţǎ de referendum şi nu am decât sǎ le mulţumesc”. Nu a precizat cǎ la indicaţia guvernului de la Budapesta, etnicii maghiari din România s-au abţinut de la vot, contribuind decisiv la eşuarea referendumului, deoarece nu s-a întrunit cvorumul de 50% plus 1 din prezenţa la vot.

Când, în 2002 preşedintele George Bush a declarat la Bucureşti cǎ S.U.A. vor fi „umar la umar” cu România, am fost convins, şi am şi scris, cǎ din acel moment ţara noastrǎ are garantatǎ integitatea teritorialǎ. Dupǎ spectacolul din iulie-august 2012, când liderii europeni şi ai S.U.A. s-au nǎpustit asupra României, care s-a aflat complet izolatǎ, nu mai cred în realitatea acelor declaraţii. Mai curând sunt tentat sǎ apreciez cǎ în vara anului 2012 s-a fǎcut un fel de repetiţie, pentru a vedea dacǎ şi cum poate fi izolatǎ România, pentru a i se impune orice fel de condiţii. Nu este exclus sǎ urmeze faza urmǎtoare, adicǎ provocarea unor incidente în Harghita şi Covasna, urmatǎ de inflamarea mass-media internaţionalǎ, oferind Uniunii Europene şi S.U.A. pretextul necesar pentru a aplica şi în România model Kosovo, atât de mult dorit de Ungaria. Liderii europeni şi americani sǎ afirme cǎ în România democraţia este în pericol, iar minoritǎţile naţionale trebuie sǎ beneficieze de drepturi cât mai largi. Si în primul rând minoritǎţii maghiare sǎ i se facǎ „dreptate”, adicǎ sǎ i se asigure autonomia teritorialǎ. Mass-media sǎ fie astfel dirijatǎ, încât sǎ susţinǎ cǎ un stat maghiar în inima României nu numai cǎ nu este împotriva statului român (ca sǎ-l citez din nou pe liderul U.D.M.R.), dar poate constitui un model de democraţie pentru aceastǎ ţarǎ. Sǎ dea Dumnezeu sǎ mǎ înşel.

EDUARD OVIDIU OHANESIAN,DESPRE TRECUTUL INTUNECAT A LUI TRAIAN BASESCU SI AFACEREA „ARMAMENTUL”CU GRUPAREA VIKTOR BOUT!

Iată ce ascund Traian Băsescu şi camarila sa din parchete sau servicii secrete.

Vă prezentăm în continuare, în serial, una dintre cele mai complexe documentații referitoare la crimă organizată şi terorism, derulate de celebrul traficant de armament Viktor Bout şi complicii săi. Reamintim că celebrul Bout a fost prins de autorităţile americane, judecat şi condamnat la 25 de ani închisoare de abia după ce serviciile secrete române (partenere de trafic cu armament ale lui Viktor Bout) l-au trădat. Parchetul General şi serviciile secrete române au deschis cu această ocazie dosarul strict secret de importanţă deosebită 628/D/P/2005, care şi astăzi este ţinut la sertarul cuplului Băsescu-Kovesi. Dosarul “Armamentul”, cum este acesta cunoscut, a fost disjuns în 4 iulie 2005, din dosarul “Răpirea din Irak” şi conţine date importante din dosarul Țigareta 2. Inclusiv Anexa S207 a dosarului Țigareta 2, secretizată abuziv de Palatul Cotroceni. Iată de ce s-au deplasat în ianuarie 2008 ofiţerii DEA USA la Bucureşti şi de ce au lucrat cu procurorii DIICOT la prinderea lui Viktor Bout ! Iată ce ascunde dosarul “Răpirea din Irak” în partea sa secretizată abuziv de Traian Băsescu şi mai ales, de ce au fost maziliţi procurorii şefi adjuncţi ai DIICOT, Angela Ciurea şi Ciprian Nastasiu. Iată motivele pentru care singurii terorişti ai României Omar Hayssam şi Mohamad Munaf ( parteneri de afaceri cu Bout şi complici ai serviciilor secrete române) au fost scoşi din ţară sau predaţi autorităţilor americane. Ce mai ascund complicii români ai lui Viktor Bout dela Cotroceni şi din Ministerul Public ? Veţi afla în continuare. Din păcate, informaţiile ne-au fost furnizate în limba franceză, neavând timpul necesar traducerii.

Eduard Ovidiu Ohanesian

Episodul 12

Il est impossible d’imaginer la longue carrière de Viktor Bout sans que ce dernier n’ait pu bénéficier de soutiens importants. Nous avons vu qu’il avait travaillé en accord avec la CIA à plusieurs reprises. Mais un autre soutien important est venu lorsqu’il a décidé de recentrer son activité d’Ostende à Sharjah, où il a bénéficié de protections supplémentaires et d’une plateforme sans égale pour trafiquer. L’aéroport est en effet hors-normes en tout : le droit qui s’y exerce n’a aucune mesure avec ce qui se passe ailleurs dans le monde. En résumé, une fois la taxe d’aéroport payé, vous y avez le droit de tout y faire et aucun contrôle ne s’y exerce. Et de cela, tout le monde en a profité. Les américains surtout, et l’OTAN, qui en ont fait une pièce essentielle de leur déploiement au Moyen-Orient. L’invasion de l’Irak décidée dans l’urgence manquait de tout ; d’aéroports de relais et d’avions. La base de Sharjah de Viktor bout allait leur offrir les deux.

Victor Bout, dont les avions ont amené la majeure partie de ces engins de mort était donc déjà repérés depuis longtemps, bien avant même 2001. Mais on l’avait utilisé, alors on a du faire avec la découverte de ses autres trafics, sur lesquels ont a fermé les yeux. C’est devenu très vite hypocrite : „Au Conseil de Sécurité National, Gayle Smith, une voix officielle, fera plus tard un commentaire : « Vous voulez parler de menaces transnationales ? Nous avons eu l’Afrique de l’Est ( avec le bombardement d’al-Qaïda), le réchauffement climatique, et Victor Bout. ” Pas un seul marchand d’armes organise des opérations de la taille de Bout, et ses liens avec les talibans et Al-Qaida sont préoccupantes. Mais Bout n’a pas d’entreprise aux États-Unis et ne brise donc pas les lois des États-Unis, alors l’équipe ne peut pas recueillir suffisamment de preuves pour émettre un mandat d’arrêt contre lui”. Quel aveu : on sait qu’il fournit les armes aux talibans, mais on ne fait rien ? Le parcours de la dame, qui est toujours aujourd’hui à ce poste, est capable d’expliquer son faible empressement envers Victor Bout : „pendant l’administration Clinton, Mme Smith a été l’assistante du spécial du Président et le Directeur principal pour les Affaires africaines au NSC, en qualité d’administrateur principal et de chef d’état-major de l’Agence américaine pour le Développement international (l’USAID !)”. Autrement dit quelqu’un qui n’a cessé elle-même d’avoir recours aux avions de Victor Bout !

Ce que disait Gayle, en prime était faux : Bout avait bien des actifs sur le territoire US , via une énième société écran”. „Phoenix Aviation ausi connue sous le nom Phoenix Avia. Là encore un société à risques :”basée à Sharjah, Phoenix Avia aurait été « réorganisée en 2002 comme filiale de Phoenix Avia Gulf Ltd., proposant des services de location aux compagnies africaines (…) Elle dispose de cinq avions. Jusqu’au 28 mars 2006, elle en disposait de six. Quelques minutes après son décollage de Téhéran, son Antonov 12BK (EK-46741) tente un atterrissage d’urgence, et s’embrase. Pas moins de trois de ses moteurs étaient tombés en panne”. Phoenix Avia, ou Aviation, rebaptisée sous le nom d’Aero Asia et ses avions numérotés 22632 et 21960, connus sous les intitulés EX-632 et EX-006″. Tout a déjà été écrit à ce sujet, comme l’a si bien raconté Arnaud Labrousse : „Phoenix Aviation, elle, est le Phoenix toujours taxé de Bout pur jus. Elle aurait importé de la cocaïne et de l’héroïne en Angleterre en 1993, et envoyé armes et munitions aux rebelles yéménites et angolais en 1994. Depuis lors, ses gros-porteurs ont été loués à la KAM Air du seigneur de la guerre afghan Abdul Rashid Dostum. Ils ont également fait surface dans la flotte de Santa Cruz Imperial, écran de fumée que Bout gérait avec un des chouchous des milices du bois libérien Sanjivan Ruprah. En août 2003, un trafic d’armes Téhéran-Taylor est assuré par un Boeing utilisant le code ICAO d’une petite affaire, Astral Aviation, qui par hasard compte un appareil Phoenix dans son hangar.” Phoenix Aviation, société américaine, appartenait à Victor Bout et à un associé américain. Il y en avait assez pour l’arrêter : on ne l’a pas fait.

Malgré tout cela, on ne l’arrêtera pas, en effet. La raison est simple : on a besoin de ces avions pour l’offensive de 2003 en Irak et l’approvisionnement les mois suivants, et l’arrêter signifie la crainte qu’il révèle la livraison des Stingers, et l’imbroglio qui a suivi. Le „tsar” de la lutte contre le terrorisme, Richard Clarke Lutte estimait qu’il fallait se saisir de Bout, ce qui était une pratique très rare avant 9 / 11 (en raison de la loi Church de 1976). „Mais quand l’administration Bush prend le pouvoir au début de 2001, Bout est considéré comme une priorité moins importante, et, finalement, aucune mesure efficace sera prise contre lui avant le 11 septembre”. Autrement dit, on va minimiser son rôle, car si on veut faire la guerre, il faut transporter énormément de matériel, et le transport aérien de l’Air Force ne suffit pas : entre les Galaxy en réparation constante, aile à changer, et les C-17 trop gros pour de petits trajets ou trop courts pour traverser l’Atantique, le panel offert sur place par les avions de Bout est idéal. Et beaucoup plus.. discret. A partir de 2001, donc, Bout n’est plus autant recherché… même plus du tout (ou tout autant que Ben Laden, si l’on peut dire !) : ces avions croisent à Bagdad ceux de l’Air Force, et parfois même, les militaires présents pour les charger ou les décharger se trompent d’appareil !

Une vidéo en date de 2004 montre l’arrivée à Bagdad d’un Ill-76 en provenance de Sharjah, avec à bord „45 tonnes de vivres et d’équipements militaires pour le camp Victory ” nous dit un bloggeur. On s’arrange pour couper la vidéo avant de voir son numéro, censure oblige. L’engin, qui possède la particularité d’avoir son moteur gauche extérieur blanc ou gris clair est vite cerné : c’est celui de Coyne Airways. Une société qui se targue de délivrer „Baghdad, Erbil, Sulaimaniyah et Balad, avec Bassorah, Mosoul et Kirkouk sur demande” , qui possède toujours des Antonov 12. A Dubaï, la firme est dirigée par Darrin Quern, qui vient de TNT. Lors de sa nomination la firme se flatte de son CV : „Son expérience de l’armée et du gouvernement seront particulièrement bénéfique pour aider à étendre nos activités à travers le monde via Dubaï en Irak et en Afghanistan „. Les américains ont besoin de Victor Bout, et quand les avions manquent, se retrouvent à diriger à distance d’autres sociétés de livraison, via d’anciens militaires reconvertis.

En 2006, 2007, 2009 et 2010, les rapports de spotters du groupe de Maastricht sur la base de Geilenkirchen énumère les vols de l’ISAF. IL est affligeant pour l’Otan : le 24 février 2006, par exemple, de cette base militaire a décollé le Reem Air EX-066 connu pour être répertorié chez Viktor Bout. Le modèle EX-039 sera vu à Orebro – Boforsen Suède, direction la Georgie le 7 avril 2005, avec un chargement nocturne. A Sharjah, à Dubaï, Le modèle EX-054 le 5 avril il était lui à Eindehoven pour charger pour les forces hollandaises. Dans les registres pointilleux des spotters, on tombe sur Gomelavia (Biélorusse), ou Silk Way Airlines, Volare Aircompany(Ukrainienne), Aviacon Zitotrans, Trans Avia Export entre autres, et même un Antonov 12 UR-CGV de Meridian le 28 novembre 2009. Trans Avia Export est répertoriée depuis longtemps comme étant une société de Victor Bout, l’émanation directe de son trust de son Trans Aviation Network Group d’Ostende. Ce sont ses avions de la TransAvia Export Cargo Cie, qui avaient permis l’acheminement sur le terrain d’humanitaires de l’ONU en Somalie en 1993 mais aussi les soldats français au Rwanda en 1994. Questionné en 2005, Bout avait avoué des vols pour le MOD anglais, en rappelant même les dates, ce qu’avait noté Griffin . Là encore, c’est affligeant : le ministère de la défense anglais, bien que sachant pertinemment qui était Victor Bout, lui a confié des missions répétitives, faute d’avoir les avions transporteurs suffisants dans son parc : le dernier Belfast a été utilisé …. par une autre firme douteuse. Liée à Viktor Bout !

Ne pas l’arrêter, donc, car les ramifications de ses entreprises intègrent des gens gênants, tel le Cheikh Abdullah Bin Zayed al Saqr al Nahyan, ancien ambassadeur aux USA, nommé dans un rapport”associé en affaire avec Victor Bout”, sans doute, selon le détective Bill Warner. „Dolphin Air est une compagnie aérienne charter basée à Dubaï, Emirats Arabes Unis. Elle exploite des services d’affrètement dans le Moyen-Orient et le Pakistan . Sa base principale est l’aéroport international de Dubaï. La „nouvelle” entreprise de transport aérien, Air Dolphin, a commencé ses opérations en 2002. Elle était auparavant connu sous le nom Flying Dolphin Airlines et de Santa Cruz Imperial Airlines, et appartient à Cheikh Abdullah Bin Zayed. Elle a été réorganisée par Arabian Trading Devt qui a repris les actifs de Santa Cruz Imperial, détenue par le cheikh Abdullah Bin Zayed. Santa Cruz Imperial a été identifié par des sources diverses comme étant détenues ou contrôlées par Viktor Bout, Cheikh Abdullah Bin Zayed et / ou Sanjivan Ruprah (également déjà cité par le Comité sur les sanctions à infliger au Libéria). Cependant, il ya eu un certain désaccord quant à savoir si Viktor Bout avait de fait la propriété véritable de cette société. Néanmoins, les avions de Santa Cruz ont fonctionné de manière interchangeable avec les avion du réseau de Victor Bout. Par exemple, Viktor Bout a utilisé des avions Santa Cruz pour vendre des armes à l’UNITA en Angola et pour vendre des avions aux talibans en Afghanistan . En conséquence, Bout a au moins indirectement le contrôle de Santa Cruz „.

Les noms cités se résument parfois à un seul appareil, tant les avions de Bout sont des avions caméléons : „Juste pour finir, l’A6-ZYB de Dolphin Air a été acheté à une société appelée Trans Air Congo au Kinshasa . Où avons-nous entendu parler d’eux avant ? Eh bien, vous souvenez peut-être une photo d’un Antonov 12, enregistré 9L-LEC, s / n 4341803, sur le terrain de Bagdad en Janvier 2004 portant le nom de « Skylink ». Ce qu’un autre site corrobore : „Un Antonov 12BP (9L-LEC) de Skylink aurait été utilisé pour acheminer des munitions aux GIs, avant d’être redéployé au Congo démocratique début 2004, sous les couleurs de Trans Air Congo . L’épave semble avoir été louée à Jetline – jumelle de la boîte de Bout chassée de Moldavie, Aérocom. Dans un passé plus lointain, elle aurait servi « un opérateur privé » en Sierre Leone. Un autre Antonov Skylink (RA-11114) aurait fait des missions pour les Space Cargo et GST Aero de Bout.”. Le 9L-Lec ayant été utilisé par des mercenaires. „Plus tard, l’information a démontré qu’il avait servi à apporter la nouvelle monnaie irakienne – un emploi, il me semble me rappeler, son l’agence de Tim Spicer, Aegis Defence Services, s’était chargé. Cet aéronef de Trans Air Congo a été photographié à Kinshasa , avant d’être détruit dans un accident quelque part dans l’est de la RDC. Et d’où TAC a obtenu un autre An-12, n °de série. 4342404, provenant de où je vous le demande ? De Santa Cruz Imperial à Dubaï. Et comment et où a-t-il fini Quelque chose appelé « Inter Transavia » enregistré au Kirghizistan”. Il finira en fait par s’écraser entre Goma et Kindu sous le numéro 9Q-CVG et sous le nom de Victoria Air… il travaillait alors pour Maniema Union, un club de football congolais ! Victoria Air était une société créé en Ouganda par le Lt-General Saleh et le Major-General Kazini, la femme de Saleh et… Viktor Bout ! Quant à l’Antonov 9L-LEC, il emplafonnera,et découpera en tranches, tous freins cassés un Boeing 727de Teebah Airlines à Pointe-Noire le 25 janvier 2008. Les deux appareils étant déclarés détruits „written off”).

Il est évident que ces soutiens, et l’intelligence d’avoir déplacé sa base à Sharjah, l’ont énormément aidé et ont fortement freiné les velléités de vouloir le jeter en prison : „le fait est que ces marchands d’armes ne sont que la façade du commerce qui est tenu sous le contrôle d’instances bien plus hautes. Ce n’est pas un hasard si l’associé de Victor Bout dans la compagnie Flying Dolphin (qui trafiquait directement avec Ben Laden et avait un siège légal à Sharjha et à Bucarest) est le cheik Abdullah bin Zayed bin Saqr al Nayan, membre de la famille régnante, qui, par ailleurs a été ambassadeur des Emirats arabes unis aux Etats-Unis. Un autre protecteur de Bout était le sultan Hamad Said al Suwaidi, conseiller du sultan du Sharhja. Mais après le 11 septembre, malgré tous ces appuis, les Emirats durent concéder l’extradition, en 2002, et la femme de Bout, ferma la boutique de mode qu’elle y gérait”.

Au total, pas plus Bout que Chichakli, qui se prétend neveu de l’ex-président de la Syrie et fils d’un ancien sous-secrétaire à la défense syrien, ne seront donc inquiétés avant 2005, où tout à coup on se réveille et on découvre subitement leurs malversations ! „Toutefois, aucune mesure ne sera prise contre lui jusqu’au 26 avril 2005, lorsque le Trésor américain et les agents du FBI effectuent un raid dans son domicile et son bureau au Texas. Ils saisiront son ordinateur, des documents, et plus de 1 million de dollars d’actifs dans le cadre d’une enquête sur l’empire financier de Victor Bout, mais ils ne l’arrêteront pas pour autant. Chichakli ne sera pas non plus arrêté quand il quittera quelques jours plus tard les États-Unis Il se rend alors en Syrie, où il plus tard on soupçonnera Viktor Bout d’approvisionner le Hezbollah en armes”. Bout et Chichakli utilisent Sharjah pour livrer Bagdad , où on se bouscule pour livrer : „A Bagdad , à l’aéroport d’Al-Muthanna, celui utilisé par l’armée américaine et la coalition, on pouvait voir régulièrement les vieux 727 d’African Express. Les 5Y-AXB, N° de série 19565, et le 5Y-AXE, N° de série 21611. Ce dernier loué à Ishtar Airlines, qui louait aussi le 737, A6-ZYC, N° série 22679 (Ishtar possède deux autres 737, achetés à Phoenix Aviation). Le 5Y-AXE était d’origine espagnole (Ibéria) et avait été décoré d’un étrange logo jordanien d’HA Airlines, devenu Star Air en 2004, société dont le siège est à Damas et Bahrain. Son dirigeant n’est pas une surprise : c’est Paddy McKay, le fondateur d’Air Leone, firme de Guinée Equatoriale après avoir été installée à Freetown , pour y être interdite fin 2004”. Viktor Bout, on le sait n’est pas seul au sein de la nébuleuse des vendeurs d’armes dans le monde, où on se refile des coups de main entre personnes du même „métier”.

Une seule journée à Sharjah, et on peut se rendre compte du trafic intense des avions de Viktor Bout : A compulser les arrivées et les départs du 18 mars 2009, note le site spécialisé, on note des opérations de vols de Click Airways, Gomel Avia, Eastern Express Air Company, South Airlines, Asia Continental et Sakavia Services. Toutes des firmes lui appartenant ! La dernière avec son 4L-GLR, notamment, qui sera photographié lors de sa maintenance le 11 mars 2010 encore (ou son démantèlement ?). Sakavia, enregistrée comme une firme… Georgienne ! Créé en 1998, et disposant de deux Antonov An-12BK (4L-GN L et 4L-GLT, un Illiioushine 76T, IL-76T (4L-GLM) ; et quatre Ill-76 modèle TD : IL-7(4L-GNI, 4L-GLL, 4L-GLK, 4L-GLR). Le 4L-GNi de Sakavia deviendra „Sky Georgia ” et sera photographié sous ce nom en janvier 2010 à Sharjah. Or le 11 décembre 2009, un Ill-76 de Sky Georgia, déjà rebaptisée East Wings, se rendait célèbre sous le numéro 4L-AWA à Bangkok, arrêté après s’être posé bourré d’armes à bord. Des missiles, appelés sur le bon d’exportation „Equipement pour forage pétrolier”, la même excuse que pour l’envoi le 22 novembre 1985 des 18 missiles Hawk et de leurs pièces détachées des Etats-Unis vers l’Iran, via Israël et le vieux 707 J6-SLF de Santa Lucia. Il y assez peu d’imagination chez les vendeurs de mort. Sky Georgia venait juste en novembre de louer à la société ukrainienne SP Transport Limited (dont le siège est au Vanuatu !), un appareil GST Aero enregistré UN-76007, croisé à Vatry. L’avion avait ravitaillé en essence à Gostomel en Ukraine le 8 décembre, et était parti de… Sharjah. Sous le nom de Buraq Transport, en septembre 2009, il était parti de Zurich apporter de l’aide humanitaire aux victimes du Tsunami ! GST Aero étant bien entendu une société… Viktor Bout !
Sursa:
http://ohanesian.wordpress.com/

DEMISUL SI IMPOSTORUL PENAL TRAIAN BASESCU SI MINISTERUL PROPAGANDEI!

Victor Ponta a declarat joi seara într-o emisiunea televizată la RTV că unul dintre punctele propuse pe ordinea de zi a CSAT cu care nu a fost de acord prevedea crearea unui “Megaminister” în cadrul Administraţiei Prezidenţiale care “să coordoneze MAE, Ministerul Afacerilor Europene, SRR şi TVR dar şi RA-APPS”. Propunerile lui Traian Basescu amintesc izbitor de institutii similare totalitare din cartea profetica a lui George Orwell “1984″, cum ar fi “Ministerul Adevarului”, respectiv al minciunii, sau de Ministerul Propagandei din perioada regimului comunist. Este posibil ca postul de Ministru Prezidential al Adevarului si Propagandei sa fie dorit de Traian Basescu pentru unul dintre sefii sai directi, Horia Roman Patapievici.

“În primul rând, în ceea ce figura la primul punct la strategia pentru refacerea credibilităţii României, repet materialul l-am primi ieri şi ieri m-am sfătuit cu ceilalţi miniştrii, cu domnul Aurescu pentru că domnul Corlăţean este la New York, se propunea ca în cadrul Administraţiei prezidenţiale să se formeze un oficiu separat pentru diplomaţie, relaţii consulare, diplomatice care într-un fel să coordoneze MAE, Afacerile Europene, ba chiar Radioul, TVR-ul. E o chestiune care nu există în Constituţie, nu intră în atribuţiile Administraţiei prezidenţiale şi ar fi dublat în mod clar atribuţiile MAE, lucru cu care nu am fost de acord de la început şi preşedintele nici nu a mai discutat acest subiect. Se dorea un supra minister de externe. Se dorea un fel de mega minister care să gestioneze tot ce se întâmplă în afara ţării, lucru cu care niciun membru al guvernului şi eu ca prim ministru nu puteam să fiu de acord”, a explicat Ponta.
El a spus că scopul propunerii preşedintelui ar fi fost de a “reface imaginea României”, imagine pe care, potrivit premierului, “tot preşedintele Traian Băsescu a stricat-o” şi oamenii acestuia. În context Ponta a arătat că nu crede că preşedintele Băsescu ar fi “văzut” acel material pentru că erau multe lucruri care erau “absolut ciudate” şi a reafirmat că nu este de acord cu un ”mega-minister de externe la preşedinţie”, a spus Ponta la RTV.

Premierul a declarat totodată că nu a acceptat nici propunerea preşedintelui Traian Băsescu privind adoptarea unei decizii a CSAT prin care să fie stabilit bugetul pentru 2013-2016 destinat înzestrării Armatei, motivând că o astfel de decizie aparţine Parlamentului la aprobarea bugetului de stat şi că actualul Guvern are un mandat limitat, până la alegerile parlamentare, transmite si Mediafax. Intentia lui Traian Basescu de a interveni direct in bugetul Armatei genereaza si o nota de ingrijorare privind viitorul imediat al zonei dar se inscrie si ca o intentie de depasire a autoritatii prezidentiale ce aminteste de “Ministerul Pacii” din “1984″.

DIDO – HERE WITH ME!

SANTANA ft. ROB THOMAS -SMOOTH!

SANTANA ft. SEAN PAUL& JOSS STONE – CRY BABY CRY!

JOSS STONE – THE HIGH ROAD!

ALICIA KEYS -FALLIN’!

PREMIERUL PONTA:DACA PD-L SI PP-DD VOR FUZIONA NU VA FI NICIO SURPRIZA!

Dacă democrat-liberalii vor fuziona cu PP-DD, partid condus de Dan Diaconescu, probabil că nu va constitui o surpriză pentru nimeni, a declarat, sâmbătă, la Bruxelles, premierul Victor Ponta, preşedintele PSD.

Acesta spune că a luat foarte în serios declaraţia preşedintelui PDL, Vasile Blaga, care a spus că PDL urmează să guverneze cu PP-DD.

‘Şi probabil că aici e o anumită tactică în tandem. E dreptul lor, fiind camarazi şi tovarăşi politic. Dl. Blaga creşte în sondaje, dl Diaconescu creşte, toată lumea creşte în sondaje din partea lor. Însă, dincolo de asta, sunt absolut convins că, din punctul meu de vedere, electoral USL are şi va avea majoritatea absolută în viitorul parlament şi eventual dacă vor fuziona PDL cu PP-DD probabil că nu va fi o surpriză pentru nimeni’, a declarat premierul Victor Ponta la Bruxelles, unde a fost prezent la Congresul Partidului Socialiştilor Europeni.

Acesta a precizat că, în privinţa situaţiei de la Oltchim, trebuie un singur lucru – seriozitate şi responsabilitate.

‘De aceea, eu spun că luni avem rezultatul final şi că, în funcţie de rezultatul final, dacă avem un cumpărător, sigur banii vor fi încasaţi imediat, banii vor fi împrumutaţi către Oltchim şi sunt încasaţi pentru plata salariilor. Dacă nu avem un cumpărător luni, atunci MEC numeşte un administrator special şi pornim pe acea strategie de repornire a combinatului şi de pregătire din nou pentru procedura de privatizare. Tot restul este doar senzaţional’, a precizat şeful Executivului.

Victor Ponta a reafirmat că luni se poate semna contractul de privatizare a combinatului Oltchim dacă cele 45 de milioane de euro se virează în contul Ministerului Economiei. În caz contrar, acest contract nu se va mai semna şi implicit se va lua act în mod oficial de faptul că s-a finalizat procedura de privatizare.

MINISTRUL DE EXTERNE TITUS CORLATEAN SALUTA INITIATIVA CREARII CONSILIULUI DE AFACERI ROMANO-AMERICAN!

Ministrul afacerilor externe, Titus Corlăţean s-a întâlnit, vineri, la New York, cu reprezentanţi ai Consiliului de Afaceri Româno-American.

Potrivit unui comunicat de presă al Ministerului Afacerilor Externe transmis sâmbătă AGERPRES, şeful diplomaţiei române a salutat iniţiativa creării Consiliului, exprimând convingerea că noua structură va deveni un partener important al Guvernului României în demersurile de consolidare a dimensiunii economice a Parteneriatului Strategic pentru Secolul XXI dintre România şi SUA, consacrat prin Declaraţia Comună adoptată la Washington, la 13 septembrie 2011.

„Ministrul afacerilor externe a insistat asupra oportunităţilor de investiţii pe care le oferă piaţa românească, evidenţiind eforturile continue depuse de autorităţile române pentru îmbunătăţirea mediului de afaceri din ţara noastră. A solicitat, în acest context, sprijinul interlocutorilor americani pentru diseminarea largă, la nivelul întregii comunităţi de afaceri din SUA, a acestor oportunităţi”, se menţionează în comunicat.

Totodată, şeful diplomaţiei române a exprimat disponibilitatea Guvernului României de a sprijini proiectele ce vizează impulsionarea relaţiilor economice bilaterale. În acest scop, a invitat Consiliul să participe la sesiunea de lansare a Grupului de lucru (task force) pentru implementarea obiectivelor Declaraţiei privind Parteneriatul Strategic.

Interlocutorii americani au prezentat misiunea şi obiectivele noii structuri, subliniind prioritatea care va fi acordată demersurilor de promovare a oportunităţilor de afaceri pe care le oferă România, în mediile politice şi economice din Statele Unite, de o manieră pragmatică, susţinută şi consecventă. Au evidenţiat, totodată, obiectivul AMRO de a contribui la consolidarea dimensiunii economice a Parteneriatului Strategic.

Membrii AMRO şi-au manifestat intenţia de a menţine unui dialog constant cu autorităţile române, în vederea identificării unor noi idei de proiecte care ar putea fi promovate în plan economic, sub egida Parteneriatului Strategic româno-american. În context, a fost exprimată intenţia organizării unei misiuni economice a AMRO, în România, în cursul lunii noiembrie 2012.

Reprezentanţii AMRO au exprimat intenţia de a sprijini demersurile României de a fi inclusă în programul Visa Waiver.

Consiliul de Afaceri Româno-American (American – Romanian Business Council – AMRO), organizaţie non-profit cu sediul la Washington, având ca obiectiv promovarea relaţiilor economice dintre SUA şi România, a fost lansat la 25 ianuarie 2012, la Washington. În acest moment, AMRO are 13 membri – companii americane de renume. Misiunea Consiliului este de a consolida schimburile economice şi investiţiile dintre cele două ţări, de a aprofunda relaţiile bilaterale şi de a educa publicul în legătură cu importanţa acestora.

CANCELARUL CELUI DE AL PATRULEA REICH VA PIERDE ALEGERILE DIN GERMANIA.CASTIGATOR VA FI PEER STEINBRUCK(SPD)!

Candidatul social-democraţilor germani (SPD) la funcţia de cancelar, Peer Steinbrück, a afirmat că Greciei trebuie să i se dea timp pentru a-şi respecta angajamentele asumate faţă de creditori, potrivit unui interviu apărut în ediţia de duminică a publicaţiei Welt am Sonntag, citat de AFP.

‘Grecii trebuie să-şi respecte angajamentele, însă ar trebui să le dăm mai mult timp’, a declarat adversarul cancelarului Angela Merkel la alegerile parlamentare din 2013, provenit din rândul principalului partid al opoziţiei din Bundestag (Camera inferioară a parlamentului federal).

Steinbrück, a cărui candidatură a fost lansată oficial, vineri, de către conducerea SPD, a invitat-o pe Angela Merkel ca, ‘în sfârşit, să le spună adevărul germanilor’, şi anume ‘că Grecia va fi incapabilă să împrumute bani de pe piaţa de capital în următorii 7-8 ani’.

‘Cât timp se va întâmpla asta, noi va trebui să-i ajutăm’, a afirmat fostul ministru de finanţe al ‘Marii Coaliţii’, din perioada 2005-2009, dintre Uniunea Creştin Democrată (CDU) condusă de Angela Merkel şi social-democraţi.

În ipoteza unui al treilea plan de ajutorare a Greciei, pe care şefa cabinetului de la Berlin doreşte să-l împiedice, Steinbrück nu a exclus ca partidul său să voteze favorabil în Bundestag.

SPD a votat pentru adoptarea primelor două planuri menite să evite falimentul Atenei.

La sfârşitul lunii iunie, susţinerea SPD şi a Verzilor pentru pactul bugetar şi Mecanismul European de Stabilitate a fost obţinută de cancelarul federal cu preţul angajamentului în favoarea unui ‘pact de creştere’ pentru Europa cerut de opoziţie.

În legătură cu criza din zona euro, deşi susţine că nu-şi face ‘griji’ pe termen scurt, Steinbrück se teme că ‘inflaţia va reprezenta o problemă peste 3-4 ani’.

‘Nu este doar vina BCE, ci şi a băncii centrale americane care la tot pasul inundă piaţa cu lichidităţi’, a subliniat el.

PREMIERUL PONTA ATAC DUR LA BLAGA SI SCELERATII SAI:PD-L SE PREGATESTE DE „CEI 40 DE ANI IN DESERT „,RESPECTIV O LUNGA OPOZITIE!

Partidul Democrat Liberal se pregăteşte de ‘cei 40 de ani în deşert’, respectiv de o lungă opoziţie, a declarat, sâmbătă, la Bruxelles, premierul Victor Ponta, preşedintele PSD.

El a declarat, într-o conferinţă de presă, că a trăit un astfel de sentiment la PSD, odată cu pierderea alegerilor pentru prezidenţialele din decembrie 2004.

De altfel, Victor Ponta crede că PDL a devenit un partid ”corupt şi obosit” de anii de guvernare, care pare chiar plictisitor în comparaţie cu „tovarăşul politic” Dan Diaconescu.

„Spre deosebire de PDL, care este un partid şi corupt şi obosit de anii de guvernare şi foarte plictisitor, măcar dl Diaconescu nu este plictisitor. PDL-ul este un partid corupt, un partid dezorganizat (…) De abia acum au început cei 40 de ani în deşert. Eu ştiu lucrul ăsta, pentru că am trăit momentul decembrie 2004 pentru PSD şi sigur, aşa nişte iluzii că deodată oamenii o să se reîntoarcă spre noi au existat, dar a fost un drum lung. Din decembrie 2004 până în 7 mai 2012, au fost opt ani de opoziţie pentru PSD. PDL-ul se pregăteşte de ani mulţi de deşert, până când, eventual, la un moment dat, cu o adevărată reformă, cu oameni cu adevărat noi, probabil că vor putea redeveni o forţă importantă”, a declarat preşedintele PSD la Bruxelles unde a fost prezent la Congresul Partidului Socialiştilor Europeni.

Potrivit acestuia, faptul că acum PDL-ul îl scoate în faţă pe Dan Diaconescu „este doar o criză de idei şi de strategie politică şi nimic altceva”.

PRESEDINTELE ALES AL PES,BULGARUL STANISEV SI SWOBODA SE VOR IMPLICA IN SUSTINEREA LUI PONTA LA ALEGERILE PARLAMENTARE DIN 2012!

Preşedintele ales al Partidului Socialiştilor Europeni (PES), Serghei Stanişev, a promis sâmbătă că se va implica personal pentru susţinerea lui Victor Ponta şi a partidului său în campania pentru alegerile din decembrie din România, în timp ce liderul grupului Socialiştilor şi Democraţilor europeni din Parlamentul European (PE), Hannes Swoboda, a apreciat că a venit vremea ca vocea României să fie auzită în Uniunea Europeană.

‘Sunt foarte convins că PSD, sub conducerea lui Victor /Ponta/, a făcut o foarte bună politică în ultima lună, iar asta e ceea ce contează pentru cetăţenii României, pentru că în ultimii ani am văzut multe suferinţe, în timpul guvernării de dreapta şi sub conducerea preşedintelui Traian Băsescu. Cred că protecţia socială şi în acelaşi timp reducerea deficitului bugetar este un rezultat foarte bun în doar câteva luni. Cred că programul socialist va fi apreciat de votanţi din România şi în timpul campaniei, atât eu cât şi alţi lideri din PES vom fi implicaţi în campania din România. Îi doresc succes lui Victor în misiunea lui’, a declarat Serghei Stanişev în cadrul unei conferinţe de presă comune cu Victor Ponta şi Hannes Swoboda.

Liderul grupului S&D, Hannes Swoboda, a spus că populaţia României a dat un semnal clar privind interesul ei pentru schimbare în iunie şi că este sigur că asta se va întâmpla din nou în decembrie. ‘Cred că liderii alianţei de la putere, care i-au întins o mână lui /Traian/ Băsescu, sunt garanţia că ţara o va lua pe calea cea bună. Sper ca măcar în ultima fază a preşedinţiei sale domnul Băsescu va încerca să fie un preşedinte al tuturor românilor pentru că asta aşteptăm de la un preşedinte, nu o politică partizană, ci de apărare a intereselor ţării. Este una dintre cele mai mari ţări din Uniunea Europeană (UE), dar vocea ţării nu a fost auzită foarte mult înainte ca acest guvern să vină la putere. Este vremea să se întâmple acest lucru’, a afirmat politicianul austriac.

La rândul său, premierul român Victor Ponta şi-a exprimat speranţa că anii următori, în special 2013 şi 2014, vor aduce victorii importante pentru socialiştii europeni, care să dovedească faptul că viitorul Europei poate fi definit de familia politică a PES. ‘Aş vrea să adaug că le sunt foarte recunoscător pentru solidaritate, pentru sfaturile pe care le-am avut în timpul verii de la Serghei Stanişev, de la Hannes Swoboda, de la Martin Schulz, de la alţi colegi şi prieteni. Astăzi am reafirmat angajamentul nostru ca ţară, al guvernului şi al partidului pentru valorile europene şi cele ale familie noastre politice, precum şi optimismul că anul viitor va fi mult mai bun pentru Europa, familia noastră politică şi România’, a afirmat liderul PSD.

LA ORDINUL LUI BASESCU ,BOC,ANASTASE SI UDREA NU AU PARTICIPAT SAMBATA LA REUNIUNEA PD-L SI ARD!

Emil Boc, Elena Udrea şi Roberta Anastase nu au participat, sâmbătă, la reuniunile PDL şi Alianţei România Dreaptă.

Emil Boc, Elena Udrea şi Roberta Anastase nu au fost prezenţi nici la şedinţa Consiliului Naţional de Coordonare (CNC) al PDL, în care democrat-liberalii au aprobat platforma program a ARD, şi nici la reuniunea formaţiunilor care fac parte din această alianţă electorală.

CNC al PDL este format din toţi parlamentarii, liderii de organizaţii judeţene şi aleşii locali ai partidului.

CNC al PDL a validat, sâmbătă, cu unanimitate de voturi aderarea partidului la Alianţa România Dreaptă, alături de PNŢCD şi PFC.

Preşedintele PDL, Vasile Blaga, a dat citire hotărârii, supusă votului CNC, unde se menţionează validarea platformei- program a alianţei şi, de asemenea, faptul că Alianţa România Dreaptă va avea ca simbol o inimă în interiorul căreia scrie ARD şi dedesubtul căreia sunt menţionate numele formaţiunilor componente ale ARD.

”O alianţă politică implică sacrificii şi concesii din partea tuturor partidelor care o compun, iar formaţiunile care vor compune Alianţa România Dreaptă (ARD) trebuie să dea dovadă de înţelepciune. Avem obligaţia să dăm dovadă de înţelepciune, de multă înţelepciune. Sigur că o alianţă obligă şi la anumite concesii, la anumite sacrificii din partea noastră, dar sunt convins că le vom face. (…) Şi ceilalţi colegi din alianţă trebuie să dea dovadă, la rândul lor, de înţelepciune, pentru că nu poţi construi partide în campanie electorală”, a afirmat Blaga.

CNC AL PD-L A VALIDAT SAMBATA CA PCR ADERAREA PARTIDULUI LA ARD ALATURI DE PFC SI PNT-PAVELESCU!

Consiliul Naţional de Coordonare al PDL a validat, sâmbătă, cu unanimitate de voturi aderarea partidului la Alianţa România Dreaptă, alături de PNŢCD şi PFC.

Preşedintele PDL, Vasile Blaga, a dat citire hotărârii, supusă votului CNC, unde se menţionează validarea platformei- program a alianţei şi, de asemenea, faptul că Alianţa România Dreaptă va avea ca simbol o inimă în interiorul căreia scrie ARD şi dedesubtul căreia sunt menţionate numele formaţiunilor componente ale ARD.
”O alianţă politică implică sacrificii şi concesii din partea tuturor partidelor care o compun, iar formaţiunile care vor compune Alianţa România Dreaptă (ARD) trebuie să dea dovadă de înţelepciune. Avem obligaţia să dăm dovadă de înţelepciune, de multă înţelepciune. Sigur că o alianţă obligă şi la anumite concesii, la anumite sacrificii din partea noastră, dar sunt convins că le vom face. (…) Şi ceilalţi colegi din alianţă trebuie să dea dovadă, la rândul lor, de înţelepciune, pentru că nu poţi construi partide în campanie electorală”, a afirmat Blaga.

În opinia sa, momentul decisiv al constituirii ARD a fost referendumul pentru demiterea preşedintelui României, Traian Băsescu.
„Pot spune că alianţa noastră s-a născut natural, ne-a apropiat viziunea politică şi ataşamentul pentru valori democratice. Dar ne-a unit şi pericolul, pericolul prin care a trecut România, puternic lovită de acţiunile iresponsabile ale USL. Am acţionat împreună la referendum (…) şi cred că acela a fost momentul decisiv al închegării alianţei noastre”, a arătat Vasile Blaga.

Preşedintele PDL, Vasile Blaga, a declarat, sâmbătă, la deschiderea lucrărilor CNC în cadrul căruia se va valida crearea Alianţei România Dreaptă, că de la preluarea conducerii partidului, alături de ceilalţi democrat-liberali din BPN, s-a reuşit stoparea prăbuşirii în sondaje, el susţinând că PDL este creditat în prezent la 24% în vreme ce USL a scăzut la 48%.

„Trăim astăzi o mare bucurie, aceea de a ne îndeplini o promisiune pe care am făcut-o la Convenţia Naţională Extraordinară. Am promis atunci că vom face toate demersurile, tot ce depinde de noi pentru a coagula forţele de dreapta şi de centru-dreapta din România.Când am preluat conducerea partidului m-am angajat că împreună cu voi vom opri prăbuşirea în sondaje a partidului. Împreună am reuşit. Astăzi pe toate analizele noastre partidul are 22%, cu aliaţii 24%. USL este într-o scădere continuă. Săptămâna trecută avea 48%, şi continuă trendul de scădere de sub 50%. Nu este mult încă pentru noi, dar este un start bun pentru o porni campania din toamnă”, a declarat Vasile Blaga.

Pe de altă parte, Blaga şi-a exprimat convingerea că partidul pe care îl conduce va fi principala forţă politică în noul Parlament, rezultat după alegerile de la sfârşitul acestui an.
„Nu avem niciun moment de pierdut pentru a impune nu numai programul nostru, dar şi sigla noastră. Convingerea mea este că, împreună cu dumneavoastă (…), PDL va fi principala forţă politică, principalul partid politic în viitorul Parlament. Dacă muncim, aşa cum vă ştiu, acest lucru va fi îndeplinit. Dar pentru asta trebuie să avem grijă să avem oameni competitivi în toate colegiile”, le-a spus Blaga participanţilor la Consiliul National de Coordonare al PDL.

Liderul democrat-liberal a anunţat că procesul de stabilire a candidaţilor în toate colegiile trebuie să se încheia în următoarele două săptămâni.
„Convingerea mea este că vom reuşi şi că vom intra disciplinaţi în luptă, cu listele complete, sigur, după ce vor trece prin comisia de etică, în jurul datei de 15 octombrie. Timpul este scurt şi de aceea trebuie să grăbim lucrurile”, a spus Vasile Blaga.