Arhiva | martie, 2019

NAZISTUL KLAUS ADOLF JOHANNIS INAMICUL ROMANIEI SI ISRAELULUI!

30 mart.

  Personal, cred că activitatea noastră, a comentatorilor, ar trebui să aibă ca prim obiectiv şi evidenţierea cu prioritate a […]

 

Personal, cred că activitatea noastră, a comentatorilor, ar trebui să aibă ca prim obiectiv şi evidenţierea cu prioritate a derapajelor celor mai înalţi politicieni, îndeosebi atunci când ele se repetă şi, mai ales, au o dimensiune deosebită, totul devenind alarmant, ceea ce impune o reacţie adecvată şi necesarele corecturi din partea lor.Dintr-o atare perspectivă l-am privit şi pe preşedintele Klaus Werner Iohannis, fiind convins că, odată instalat la Cortroceni, el va avea înţelepciunea să-şi aleagă consilieri care să ţină seama şi să-i atragă mereu atenţia aupra rigorilor clare şi exprese şi răspunderilor pe care le implică cea mai înaltă funcţie în stat. Aş mai adăuga că toate acestea capătă o semnificaţie aparte când vine vorba de faptul că el este reprezentantul unei minorităţi etnice, deci poate isca nişte sensibilităţi speciale.

A ţinut seama el de toate acestea de când este la Cotroceni? O spun răspicat: NU! Dovada ultimă? Iohannis şi nu altcineva a făcut o afirmaţie nemaiîntâlnită în hronicul politicii româneşti nu numai postdecembriste, ci dintotdeauna! Astfel, pe 19 martie, el a fost nr. 1 al unei şuşe politice, pastişă, păstrând specificul, după cele ale artiştilor, şuşă care, exceptând faptul că se baza pe întrebări şi pe răspunsurile lui, a semănat cu un raport de congres de partid politic fără anvergură, un fel de mixtum compositum dâmboviţean, după cum ne-a obişnuit.

Cu acel prilej i s-a adresat o întrebare specială, pe care o redau după consemnarea Administraţiei Prezidenţiale: „Întrebare: (…) Este vorba de unirea României cu Moldova, de ce nu s-a făcut în Anul Centenar și de ce nu s-a încercat nimic ? Doar numărul 2 a vorbit ceva, însă foarte neclar, și nimeni nu a încercat să facă ceva, un referendum. Parlamentul sunt convins că nu va vota niciodată această Unire, și de asta vă întreb pe dumneavoastră de ce şi când va fi posibil să facem acest referendum, să ne unim cu Moldova? Președintele României, domnul Klaus Iohannis: Atunci când ambele popoare vor hotărî că vor acest lucru, atunci se va întâmpla.

Răspuns şocant, stupefiant, cu uriaşe implicaţii politice, istorice, culturale ce depăşesc cu mult graniţele României! Nici mai mult nici mai puţin, Klaus Werner Iohannis răspunde folosind în mod expres unul dintre argumentele de bază cu care Stalin, ciracii lui şi cozile de topor cominterniste din Bucureştii anilor 1950 au justificat ruperea Basarabiei de Ţara Mamă!

Da, Iohannis, care în acte are studii superioare, e drept că de Fizică, fiind, adică, specialist în Legea lui Ohm, vorbeşte nonşalant despre „două popoare” (români şi moldoveni, în accepţia lui) , dar nu explică deloc cum de ele au, între altele, infinite repere istorice, religioase ori culturale comune, precum aceeaşi limbă, româna, pe Ştefan cel Mare, Grigore Ureche, Eminescu, Alecsandri, Ciprian Porumbescu, sau Enescu, Constantin Stere ( să-i spună cineva despre cine vorbim) ! De fapt. lista este uriaşă, dar cu ignoranţii nu te poţi pune, pentru că atunci când li se adaugă canaliile doar Dumnezeu îi poate convinge!
Până atunci reţinem că, în arsenalul antiromânismului, Iohannis a adăugat în mod profund iresponsabil o piesă foarte, foarte grea. Şi atunci să mă mai mir că, în mai 2015, aşa cum am semnalat în aceste coloane, actualul preşedinte al României a mers în Polonia şi a depus o coroană de flori în memoria polonezilor jertfiţi în lupta împotriva hitleriştilor, dar, în România, nu a depus nici măcar un bucheţel în memoria ostaşilor români care şi-au dat viaţa la Oarba de Mureş ori la Carei în crâncenele bătălii cu hoardele naziste?

Sau să ne mai mirăm că, aşa cum semnala la un moment dat fostul senator PNL, Sorin Ilieşiu, timp de 14 ani, pe când era primar al Sibiului, Iohannis nu a participat la ceremoniile dedicate Zilei Naţionale a României – 1 Decembrie? E drept, presa locală nota că el a fost present la parada militară din localitate. Or, locul depunerii coroanelor se află la 2-3 minute de drum de sediul Primăriei Sibiului. Poate Iohannis ar trebui să ştie că, la Sibiu a fost sediul Consiliului Dirigent din Transilvania, care, în 1918, a decis Marea Unire!

În fine, cred că, pe plan intern, Iohannis a transformat lupta sa la baionetă cu Dragnea, PSD şi Guvernul Dăncilă într-un conflict pe viaţă şi pe moarte, pe care l-a transferat pe tot teritoriul ţării, blocând adesea toată România, instituţii şi ministere cheie în relaţia cu NATO şi UE. El, care, cu câteva zile înainte ca România să preia preşedinţia rotativă a UE, spunea că ţara noastră „nu este pregătită pentru această grea misiune”, zilele trecute, la Bruxelles, nu pregeta să se laude în gura mare cu succesele obţinute de Bucureşti în cele trei luni.

Exemplul e, poate, minor, dar nu-l absolvă de dezinteresul cras faţă de destinul ţării şi viaţa poporului, acestea nu se rezumă doar la lupta sa stupidă şi exclusivă cu PSD şi nu ştiu ce lider, ci presupun anvergură politică, profunzime a gândirii, adică ceea ce el nu are. Pe urmă, dar nu în ultimul rând, în pseudocultura sa politică nu ştie că uneori diabolizarea cuiva are efect invers? Iar asta şi pe plan intern, şi pe plan extern.

În al doilea rând m-aş referi aici şi la relaţiile româno-israeliene în viziunea lui Iohannis. Dintr-o atare perspectivă nu spun nimic nou scriind că îndelungata istorie a relaţiilor diplomatice atestă că acestea se stabilesc şi se dezvoltă între state care nu au diferende ireconciliabile, care vor să amplifice şi aprofundeze raporturile dintre ele, evident în beneficiul reciproc şi într-un climat de înţelegere, respect mutual şi pace.

Sigur, au existat momente în care aceste deziderate au devenit de faţadă, iar unul dintre state a lucrat pe ascuns în detrimentul celuilalt, ba, la un moment dat, a folosit forţa împotriva acestuia, cu intenţia clară de a-i distruge potenţialul militar, de a-i provoca pagube materiale şi, în final, chiar de a-l cuceri. Aşadar, faptul că unul l-a lovit pe la spate şi cu putere pe primul ţine de faţa ascunsă şi perversă a diplomaţiei.

Nu o incursiunre în istoria diplomaţiei vreau să fac aici, ci doresc să arăt că asist siderat la un eveniment total inedit în raporturile diplomatice ale României cu un stat, Israelul în acest caz, dovedit de faptul că, deşi ambele ţări au un parteneriat puternic – politic, economic, cultural, militar, etc. -, ţara noastră nu are ambasador la post la Tel Aviv, şi asta nu de ieri, ci de peste doi ani.

Toate astea în vreme ce preşedintele nostru în funcţie, Klaus Werner Iohannis, a fost în vizită oficială în Israel, unde nu a stat o zi sau o zi jumătate, cum fac, de regulă, preşedinţii SUA, de pildă, ci câteva zile. Dincolo de toate, tragem lesne conluzia că între cele două ţări există şi dialog politic atât la cel mai înalt nivel, cât şi la alte niveluri.

Dar să revin de la ceea ce pornisem, absenţa unui ambasador român în Israel de peste doi ani, fapt datorat în exclusivitate lui Iohannis, care a blocat cu bună ştiinţă şi fără motiv întemeiat numirea unui şef al misiunii diplomatice a ţării noastre din Tel Aviv. După ştiinţa mea, MAE a făcut două propuneri, dar fostul primar al Sibiului paraşutat la Palatul Cotroceni le-a ignorat şi face la fel în continuare.

Nu ştiu cine îi sunt consilierii pe atare probleme delicate, dar, după datele şi informaţiile pe care le am, devine limpede că este vorba de hachiţele lui Iohannis, despre o optică îngustă, chiar nocivă, de fost primar provincial provenit dintr-un profesoraş de fizică, despre care refuz să cred că, înainte de 1989, avea atâta notorietate profesională încât a pus la punct o industrie ultraeficientă a meditaţiilor datorită căreia, pretinde el, şi-a putut achiziţiona atâtea case!

Dar nu asta e problema, ci faptul că însăşi partea israeliană a reacţionat la lipsa îndelungată a unui ambasador român în post la Tel Aviv – fapt care, în alte condiţii, echivalează cu o îngheţare a relaţiilor bilaterale, ceea ce, în realitate, nu este cazul aici. Astfel, într-un amplu interviu acordat de Tamar Samash şi apărut în ianuarie în revista „Capital”, ambasadoarea Israelului, care tocmai şi-a încheiat mandatul în ţara noastră, declara : „Noi, în Israel, nu înţelegem de ce România nu a numit încă un ambasador în ţara noastră. De doi ani nu există ambasador român. Suntem ţări atât de apropiate şi avem relaţii atât de bune şi, totuşi, de doi ani nu există ambasador român. Este ceva de neînţeles pentru noi.” Să reţinem că nu e vorba de ceva banal, ci de o realitate „de neînţeles” pentru Israel !
La remarca reporterului potrivit căruia MAE de la Bucureşti a trimis propunerea la Cotroceni încă din primăvara anului trecut (de fapt, a doua propunere – n.n.) ambasadoarea Tamar Tamish răspunde : „Ştiu. Nu a fost semnată de preşedinte. Nu ştiu de ce şi care sunt motivele acestei întârzieri, dar consider că este ceva neprietenos.”  Ziaristul respectiv, opinând că „lipsa unui ambasador român este un mesaj neprietenos pentru dumneavoastră”, primeşte o replică deosebit de concludentă şi care, în mod normal, ar trebui să dea mult de gândit : „Exact. Nepoliticos.

Mă îndoiesc că la urechile sau sub ochii lui Klaus Iohannis nu au ajuns aceste afirmaţii care ar trebui să-l preocupe serios, dat fiind că ele aparţin unei reputate diplomate din Israel, care nu s-a aflat la prima misiune în ţara noastră, ceea ce mă face să cred că cunoaşte foarte bine viaţa politică de România şi pe protagoniştii ei. Cum se vede uşor, el le-a ignorat, dovadă că nici măcar în perioada care s-a scurs de atunci nu a mişcat un deget în direcţia respectivă, blocând cu bună ştiinţă şi cu încăpăţânare numirea ambasadorului român la Tel Aviv.

Crede Iohannis sau consilierii lui că, în Israel, stat cu sensibilităţi aparte şi de înţeles, nu s-a consemnat faptul că, tot el, în dorinţa sangvinară de a-şi lichida cu orice preţ adversarul politic, adică pe Liviu Dragnea, a rostit aiuritoarea acuză că acesta ar „face înţelegeri secrete cu evreii” ? „Despre domnul Dragnea s-a aflat că a plecat acolo ( în Israel-n.n.) doar după ce a ajuns. Nu ştiu care sunt dedesubturile. Cine ştie ce înţelegeri secrete face Dragnea cu evreii !”, declara Iohannis presei în aprilie 2018, referindu-se la vizita în Israel a liderului PSD.

Crede Iohannis sau cei ce stau în spatele lui că, în Israel, ţară cu care România are relaţii vechi şi consistente, nu s-a sucit pe toate părţile faptul că el a strâmbat din nas inclusiv public, ca să folosesc o expresie dulce, când, tot în aprilie 2018, premierul Viorica Dăncilă a efectuat o vizită oficială la Tel Aviv şi a avut convorbiri cu omologul său din acea ţară, şi nu a făcut o călătorie turistică spre a-şi etala fusta scurtă la Mormântul Sfânt, precum, nu de mult, consoarta lui ?

Crede Iohannis sau cei ce stau în spatele lui, pe aceeaşi lungime de undă, că, în Israel, nu a contrariat şi chiar şocat ştirea privind faptul că liderul partidului său de suflet, Ludovic Orban, politicianul de mucava, a făcut plângere penală, acuzând-o de trădarea intereselor naţionale pe premierul Viorica Dăncilă în urma respectivei vizite oficiale ? Pentru informarea lui şi a alor săi este vorba de o premieră absolută în istoria europeană postbelică pe care au aflat-o cu stupoare toate cancelariile statelor democrate ale lumii!

Şi Klaus Werner Iohannis şi cei ce se află în spatele lui ştiu toate astea, dar nu le pasă, ei comportându-se ca nişte inamici ai României şi, în context, ai Israelului, cu tot cortegiul de consecinţe negative pentru ţară, poporul român şi climatul internaţional !

                                                                                                        Dumitru CONSTANTIN

P.S. Comentariul de mai sus a fost scris înainte ca Viorica Dăncilă, aflată la Washington, să spună că, după ce MAE va trimite studiul tehnic privind mutarea ambasadei României de la Tel Aviv la Ierusalim, guvernul său va face acest lucru, idee pe care, personal, am combătut-o în aceste coloane, ca fiind contraprodutivă, invocând argumente istorice, politice, diplomatice, aflată în totală contradicţie cu rezoluţiile ONU votate de România, cât şi cu deciziile UE, din care ţara noastră face parte. O idee pripită, marca Dragnea et co., care aruncă la coş decenii de lucrare diplomtică românească, recunoscută şi elogiată şi pe plan extern!

Sursa: COTIDIANUL

Sursa://http://justitiarul.ro/

REALITATEA SRITV SI IDOLUL LOR DE LA COTROCENI ,MAI CEVA DECAT SANDI MATEI CAFTANGIUL DE LA #REZIST!

30 mart.

                  Golăneala campaniei electorale Pe zi ce trece bolovanii verbali sunt mai […]

 

                Golăneala campaniei electorale

Pe zi ce trece bolovanii verbali sunt mai mari și mai bine țintiți. Violența se întinde peste instituții și comunități. De pe stradă, unde Tudor Chirilă s-a transformat în caftangiu pînă la emisiunile de televiziune, dai peste asemenea păruieli. Am văzut într-o seară cum Stelian Negrea pe ecranul destul de spurcat al Realității TV descria ce tip de viol îl  așteaptă pe Liviu Dragnea în pușcărie. Omul vorbea  ca un apucat despre situații pe care nici la beție nu le poți descrie, necum într-o emisiune de televiziune? Ce-au pățit Stelian Negrea și Realitatea TV după acest episod? Omul este superantrenat în materie de violențe verbale și calomnii. A mai afirmat sot soiul de enormități despre un om de afaceri, a fost dat în judecată, a pierdut procesul și a fost obligat la despăgubiri greu de onorat de un om obișnuit. Și cu toate acestea, o ține langa în același stil și pentru că atmosfera din studioul Realitatea TV a rămas aceeași. Tonul ridicat, acuzațiile pestrițe și fără acoperire ale lui Stelian Negrea, Oreste, Orcan-Borcan și a lui Rareș Bogdan s-au impregnat în pereți și în plasticul echipamentelor de filmat. Un soi de isterie politică, un fel de luat de guler în  direct și de pe micul ecran, un fel de scuipat politicieni, de parcă televiziunile ar fi devenit trompetele mahalalelor sau organe de mobilizat și dirijat proteste.

Limbajul colorat, înjurăturile, calomniile, acuzațiile fără temei și fără logică vin din trecutul imediat al regimului Băsescu și din c/v-ul portuar al acestuia. Dar și din felul în care Consiliul Național al Audio Vizualului a scăpat lucrurile de sub control. De ani și ani lucrurile tot alunecă, agresivitățile se întețesc, iar CNA-ul se joacă de-a analiza. Acordarea licențelor și conținutul jurnalistic asumat prin acestea nu mai au nici o legătură cu ce se transmite. Toate emisiunile cu iz jurnalistic din România (cu cîteva mici și frumoase excepții ) se reduc la  microfoane plantate pe cîte o masă în preajma căreia se înghesuie păreriști și jurnaliști necopți, știriști înțelepți și fătuci înțepate, moderatori depășiți de situație și politicieni trimiși de partide să contreze și să formuleze din studiouri ce li se transmite pe sms. Interviurile au dispărut, documentarele, la fel, reportajele sunt de obicei despre oribilități și atrocități. Un aer de înfruntare, un damf de luptă oarbă adie peste toate întîlnirile. De la aceste tensiuni din studiourile de televiziune  pînă la păruiala din stradă, pînă la răbufniri a la Tudor Chirilă nu mai este nici o distanță. Mai vine și președintele României, sasul serios și grav de care ne legam atîtea speranțe și trece direct la  ”golăneli”. „Golăneala PSD nu mai merge”, zice  Klaus Iohannis. Golăneala președintelui băgat pînă în gît în disputele și aranjamentele politice pre-electorale, în mobilizările de ong-uri controlate de protestatari (direct și indirect, prin grupa de ofițeri SRI) sunt de ținută europeană. Adică e golăneală cu ștaif. Golăneala celor din USR-PlUS este bună. Chiar minunată. Mîrlănia lui  Victor Ponta este dulce pentru că-l troznește pe Liviu Dragnea. Hămăiala lui Dancă e parfum.

Aș putea să înșir sute și mii de exemple de răbufniri care încarcă atmosfera politică. Mă așteptam ca președintele României să cheme combatanții la o pace provizorie, la o calmare a spiritelor. Cînd colo, el pune cel mai des mîna pe par și se avîntă în luptă, coborînd la nivelul lui Rareș Bogdan, al lui Stelian Negrea și al celor din #Rezist.

Nu ne putem aștepta la nici o intervenție a procurorilor. În aceste zile, cei mai mulți dintre ei, inclusiv Tractoristul, sunt amestecați pînă în gît în lupta dintre binom și PSD-ALDE. Fac politică în cel mai golănesc stil.

Nu ne mai rămîn decît două instituții de la care să ne mai așteptăm la măsuri de stopare a violenței verbale sau fizice. Este vorba de Consiliul Național al Audiovizualului, responsabil cu acuratețea și caracterul civilizat al prestației din emisiunile de televiziune și de Biroul Electoral Central.

Alegerile cu păruială, amenințări și șantaje, cu înjurături și diversiuni nu sunt alegeri.

                                                                                             Cornel NISTORESCU

SURSA://http://justitiarul.ro/

PROPUNERE SURPRINZATOARE LA COTROCENI PE TEMA REFERENFULUI PE JUSTITIE.”CORUPTUL CARE UCIDE „KLAUS WERNER JOHANNIS-ASPERGER S-A PANICAT!

30 mart.

Propunere surprinzătoare la Cotroceni, pe tema referendumului pe Justiție. Președintele Iohannis s-a panicat 16
Klaus Iohannis s-a întâlnit miercuri cu reprezentanţi ai autorităţii judecătoreşti şi ai asociaţiilor profesionale ale magistraţilor pe tema situaţiei actuale din sistemul judiciar, la Palatul Cotroceni.

La întâlnire au participat reprezentanţi ai Consiliului Superior al Magistraturii, Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Asociaţiei Forumul Judecătorilor din România, ai VeDem Just, Uniunii Naţionale a Judecătorilor din România, Asociaţiei Mişcarea pentru Apărarea Statutului Procurorilor, Asociaţiei Iniţiativa pentru Justiţiei, Asociaţiei Procurorilor din România, Asociaţiei LiderJust, Asociaţiei Magistraţilor din România.

Berta Popescu a prezentat la ”Exces de putere” întrebarea cheie care a fost sugerată președintelui Iohannis pentru a fi pusă la referendum.

Unii dintre magistrații au avut o sugestie interesantă pentru Președinte: ”Românii sunt de acord să fie demiși din funcțiile publice absolut toți cei care au semnat protocoale secrete între Justiție și SRI din anul 2009 până în anul 2016”. Sugestia a venit din partea magistraților UNJR.

PRESEDINTELE PARLAMENTULUI EUROPEAN TONIO TAJANI,IN MIJLOCUL UNUI SCANDAL URIAS!

30 mart.

Președintele Parlamentului European, în mijlocul unui scandal uriaș 127

Preşedintele Parlamentului European este în centrul unui uriaş scandal european.

Antonio Tajani a lăudat, la radio, aspectele pozitive ale regimului fascist din Italia.

Tajani a susţinut, într-un interviu, că dictatorul Benito Mussolini a contribuit la dezvoltarea infrastructurii italiene.

Şeful parlamentului European a fost criticat dur pentru afirmaţiile sale, iar la Bruxelles, Grupul Verzilor i-a cerut lui Tajani fie să îşi retragă declaraţiile, fie să demisioneze.

ADMIRATOR A LUI MUSOLLINI,MAFIOTUL ANTONIO TAJANI ,PRESEDINTELE PARLAMENTULUI EUROPEAN”INGRIJORAT”DE PUNEREA SUB CONTROL JUFICIAR AL CODRUTEI KOVESI!

30 mart.

Antonio Tajani, președintele Parlamentului European, ”îngrijorat” de punerea sub control judiciar a Laurei Codruța Kovesi 127

Antonio Tajani, președintele Parlamentului European se declară ”îngrijorat” de punerea sub control judiciar a Laurei Codruța Kovesi și spune că va ridica această problemă la întâlnirea liderilor din PE.

Totodată, Tajani reafirmă sprijinul PE pentru fostul procuror-șef al DNA.

ROMANIA LIDER REGIONAL IN EUROPA. DOCUMENTUL SEMNAT DE PREMIERUL ROMANIEI ,VIORICA DANCILA!

30 mart.

România, lider regional în Europa. Documentul semnat de premierul Dăncilă 16
Foto: Gov.ro

S-au încheiat întâlnirile foarte importante care ape tot parcursul zilei au plasat România în centrul regiunii din care facem parte.

În București s-au întâlnit șefi de stat, de guvern, din Grecia, Bulgaria, Serbia, în cadrul cvatrilateralei care de ceva vreme încearcă să dea greutate poziției regionale a României în interiorul Europei.

Premierul Viorica Dăncilă a semnat, vineri, alături de omologii din Grecia, Bulgaria și Serbia o declarație comună, în cadrul reuniunii cvadrilaterale la Palatul Snagov. Documentul prevede angajamentul statelor în cooperarea bilaterală și extinderea Uniunea Europeană prin sprijinirea aderării Serbiei.

Potrivit unui comunicat de presă al Guvernului, declarația comună prevede păstrarea și promovarea valorilor europene statul de drept, justiția și drepturile fundamentale și dreptul la proprietate privată. De asemenea, documentul subliniază angajamentul sporit al UE pentru Balcanii de Vest, precum și extinderea Uniunii.

A VENIT CAPRA LA CARLIG!

30 mart.

  Laura Codruța Kovesi este un fel de hârtie de turnesol, o oglindă, o copie în miniatură a unei societăți […]

 

Laura Codruța Kovesi este un fel de hârtie de turnesol, o oglindă, o copie în miniatură a unei societăți bolnave, o individă care a trecut de la anonimat la cele mai înalte funcții în Stat și căreia Puterea i-a luat mințile. Nu este singurul, nu este primul și nu va fi nici ultimul caz. Politicieni, oameni simpli care au căpătat peste noapte o funcție, oameni de afaceri, funcționari și mulți, mulți alții sunt exemple vii de cum Puterea ia mințile.

Spuneam la un moment dat, că pericolul cel mai mare din societatea românească este Gestiunea Puterii, sau Puterea care ia mințile. Acasă, la serviciu, pe stradă, la școală, la televizor, peste tot, vedeți oameni care, după ce au dobândit un pic sau mai multă putere s-au transformat, Puterea i-a schimbat peste noapte.

Luată aproape de pe stradă de Traian Băsescu, la recomandarea lui Blaga și a lui Coldea,  via finul Falcă și numită direct procuror general, Laura Codruța Kovesi s-a trezit peste noapte cu pălăria prea mare a celei mai mari puteri din România. De ce a pus-o Băsescu procuror general? Pentru că era tânără, se știa despre pasiunea lui Băsescu pentru promovarea tinerilor și ea corespundea, iar cei care i-au propus-o știau că „va mușca”. Era ideală pentru a fi folosită în aranjamente murdare și Laura Codruța Kovesi a acceptat o bună bucată de timp situația, s-a lăsat folosită. După care Puterea i-a luat mințile, ca tuturor celor care au gestionat peste noapte Putere.

Societatea, dar mai ales polticienii, i-au dat și instrumentul parvenirii prin forță: „lupta anticorupție”. Relația ei personală cu Coldea a ajutat-o ca împreună cu acesta să preia puterea de la politicieni. Într-o societate democratică, Puterea trebuie disipată, împărțită între actori, pentru că atunci când se concentrează în mâna unuia sau a unui grup restrâns de oameni îi arde.

Folosesc demult un exemplu: Puterea este ca o bilă de oțel incandescent. Poți spune că tu gestionezi Puterea, nu ea pe tine, în momentul în care mâna ta este de oțel, învelită în mănușă de catifea, iar bila nu o arde, nici nu trece prin mână. Puțini, extrem de puțini sunt cei care reușesc acest lucru. Majoritatea, vrăjiți de Putere, sfârșesc prin a fi înghițiți de ea. Exemple sunt cu miile.

În cazul lui Kovesi, vina este împărțită între cei care i-au dat Putere enormă, fie ei Traian Băsescu, Ponta, Blaga și toți ceilalți, victime la rândul lor ale Puterii și pofta ei necrofagă pentru devorarea victimelor.

Aseară, ați văzut ce se întâmplă când un astfel de specimen pierde puterea: se sperie, este desfigurat, cere sprijin în stânga și dreapta, se victimizează. Când am atacat-o public pe Laura Codruța Kovesi, începând din anul 2014, toată lumea mi-a spus că nu știu cu cine mă pun, că voi fi la rându-mi arestat și condamnat. Nu au reușit, nu că nu ar fi încercat. Am spus din 2014, de nenumărate ori, că va ajunge la pușcărie. De ce?

Pentru că a vrut să fie mai puternică decât cei care au numit-o și susținut-o în funcție, fie din România, fie din afară, iar pe de altă parte, pentru că democrația are niște pârghii impresionante, care nu tolerează dictaturi în interiorul unei societăți, chiar în curs de modernizare. Mai devreme sau mai târziu, toți cei care au instaurat dictaturi au plătit, unii chiar cu viața.

Nu am nici cel mai mic dubiu că Laura Codruța Kovesi va fi condamnată, pentru că știu ce a făcut. Încercarea de a scăpa fugind la un ipotetic parchet european a eșuat fiindcă că va fi condamnată indiferent de funcție. O vor urma unii din sistem, dar mulți, pentru a-și scăpa pielea, au turnat-o și o vor turna.

Odată cu Kovesi se va prăbuși și DNA, această invenție odioasă imaginată pentru a coloniza România. Scriam la începutul anului, că, în 2019 războiul va fi câștigat de democrație.

Lui Kovesi îi vor urma Iohannis și mulți alții. Anul 2020 va însemna încheierea perioadei de modernizare și trecerea la democrație. Acesta este doar începutul…

                                                                                                                    Gelu VIŞAN

KOVESI SUB CONTROL JUDICIAR.JOHANNIS VREA REFERENDUM PENTRU JUSTITIE.CIRCUL CONTINUA!

30 mart.

România ar putea fi un stat perfect funcțional, dacă actorii politici și instituționali ar alege comunicare normală în locul circului și dacă instituțiile de forță ar apăra democrația și nu propriile interese. În prezent a început campania pentru europarlamentare, iar toată lumea joacă această carte. Deși neoficial, ieri s-a dat startul pentru lupta europeană cu cele două subiecte – Referendumul lui Iohannis și situația Laurei Codruța Koveși, pusă sub control judiciar.

Lume, lume hai la referendum! – a strigat aseară Iohannis de pe scările Palatului Cotroceni

La ora 17:00, președintele Klaus Iohannis a ieșit în conferință de presă și a anunțat că referendumul pentru Justiție va fi organizat pe 26 mai, odată cu alegerile europarlamentare. Iohannis nu a precizat care va fi întrebarea de pe buletinul de vot de la referendum.

Practic, ne-a invitat la un spectacol național, fără să ne spună care este programul. Știm că tema este Justiția, dar nu știm exact la ce se referă întrebarea. Sunt absolut convins că toți românii vor o justiție liberă, nimeni nu vrea hoți pe stradă sau în politică, nimeni nu vrea justiție paralelă. Dar aici ne lovim de cretinismul demersului.

Iohannis folosește referendumul în scop pur politic. Acesta vrea să aducă mai mulți oameni la vot pentru alegerile europarlamentare așă că altoiește alegerile europene cu un referendum despre nimic.

Această decizie pare impusă de USR+Plus mai degrabă decât de PNL. În final, se poate dovedi foarte neinspirat acest referendum pentru PNL care poate pierde locul doi în favoarea alianței USR+PLUS, iar Iohannis se va vedea candidatul unui partid de sub 20% în concurență directă cu Cioloș pentru finala prezidențială.

Laura Codruța Koveși rămâne acasă

Laura Codruţa Kovesi a fost plasată sub control judiciar de către Secţia de Anchetare a Magistraţilor în dosarul în care este acuzată de abuz în serviciu, luare de mită şi mărturie mincinoasă în legătură cu aducerea în ţară a fostului director FNI Nicolae Popa, în care a fost denunțată de Sebastian Ghiță.

Laura Codruța Kovesi are trei interdicții în cadrul controlului judiciar, una dintre acestea fiind cea de a nu mai lucra la Parchetul General. De asemenea, Kovesi nu are voie să părăsească țara și nici nu are voie să comunice presei detalii despre dosarele în care este vizată.

După aceste informații, în ziarul de circulație internațională Financial Times apare următorul titlu: ”Măsurile luate contra lui Kovesi îi scad șansele de a deveni procuror-șef european”. Practic, s-a dat semnalul la nivel european că Laura Koveși o să stea departe de Bruxelles.

Sub aceste auspicii începe campania pentru alegerile europarlamentare din România. Este clar că jocul este unul complex în care sunt implicate și multe forțe externe. Uniunea Europeană se schimbă, se construiesc noi majorități, iar europarlamentarii românii devin foarte importanți. În ceea ce privește jocul intern, se ascut cuțitele pentru prezidențiale. Tot circul făcut acum pe TV și în stradă se va multiplica la alegerile prezidențiale. Trebuie să alegem din nou emoția, nu trebuie să fim lucizi.

Autor: Alexandru David

MARELE SIRETILC AL DIAVOLULUI: MITUL SALVARII!

30 mart.

Marele şiretlic al diavolului este să se spună despre el că nu există. Precum în scrierile sfinte, aşa şi pe Pământ, acolo unde maleficul stăpân al pădurilor şi al întunericului a creat o alianţă anticreştină. Pe numele ei proaspăt de botez: Alianţa USR–PLUS.

Fiind acuzaţi de neomarxism, băieţii din grupul aşa-zişilor „salvatori“ au lansat în dezbatere publică proiectul de lege privind interzicerea partidelor și a organizațiilor comuniste. Pedepsele foarte dure prevăzute în noua normă sunt preluate din legile în vigoare, care sancționează propaganda fascistă și organizațiile de extremă-dreapta.

Am fost printre primii editorialişti români care au sesizat perversitatea manifestărilor sub crucea ruptă a haştagului #rezist, nimic altceva decât o prelungire a mişcărilor anti-Trump din SUA.

Când întrebam de ce la mitingurile în care beculirea era mai mult un fapt divers nu se strigă, precum la Revoluţia din 1989, „Există Dumnezeu!“, mi s-a dat o replică demnă de Corul Robilor din „Nabucco“. În preajma Sărbătorilor de Paşti s-au adunat câţiva în scuarul din faţa Guvernului şi au rostit „Tatăl Nostru“. Să ne bucurăm pentru îndreptarea sufletelor rătăcite, am zis atunci.

Dar progresismul, în esen­ţa sa dură, nu admite o ­coexistenţă patriarhală cu ­ortodoxismul.

Pavel le scria romanilor: „Iar Dumnezeul păcii va zdrobi în curând pe satan sub picioarele voastre“ ­(Romani 16:20).

Dar Dumnezeul păcii se lasă aşteptat, chiar dacă, în America, cel acuzat de blestemăţii cu Moscova a fost eliberat prin Raportul Mueller.

Cei care citesc mai mult decât judecă, buchisitorii de ­cărţi creştine ştiu că Satan apare într-o poziţie cvasi-dualistă, în dialog cu Dumnezeu. În Cartea Sohar, din literatura kabalistă, Satan purta numele de Sammael, fiind considerat Dumnezeul „căii de ­stânga“.

Dar de ce stânga se prezintă în decorurile dreptei tradi­ţionale?

Aici e perversitatea unei mişcări posedate. Recent, am publicat un studiu, realizat în SUA, privind apetitul redus al stângiştilor de a fi numiţi socialişti. 70% considerau că mai potrivită e loţiunea after-shave: ­progresism.

Marele şiretlic al diavolului este şi mitul salvării. Îi pune pe oamenii care n-au salvat nimic niciodată să fie infirmierii cauzei.

Mulți alegători au început să înțeleagă unde se cuibărește (neo)marxismul – susține pe pagina sa de Facebook fostul lider al studenților din Piața Universității, Marian Munteanu. Fostul lider al Pieţei Universităţii le dă masca jos. El consideră, la fel ca mulţi dintre noi, că e acțiune de propagandă, fiindcă o inițiativă identică a fost respinsă în 2016 chiar de Dacian Cioloș, prim-ministru pe atunci.

Hopa!

Acțiunile de tip „Hoțul strigă hoții“ devin tot mai jalnice, mai susţine Munteanu.

Alianţa USR–Plus nu ni se adresează nouă, celor nespălaţi pe creier, care ştim că diavolul se tatuează şi îşi schimbă demonica făptură peste noapte. Ci corporatiştilor pentru care noţiunea de ideologie şi de luare în posesie de tartorii acesteia le e străină. Diavolul se îmbracă în curcubeu, îşi dă cu parfumuri capitaliste, dar el e împotriva libertăţilor umane şi a proprietăţilor stipulate în Biblie. A se vedea declaraţia recentă a iacobinei din Plus, pe post de consilieră a asistatului social european ce vinde gogoşi pline de E-uri unei populaţii traumatizate de o sumedenie de prejudecăţi.

Am mai spus-o: frustraţii social sunt ţintele optime ale lui Satan. Pentru că ştie cum să trosnească, le dă cuvinte simple, aspre şi ascuţite, ca arme de luptă. Comuniştii! – strigă juveţii ce mestecă ciungă şi butonează. Au ei timp să asculte de la cei mai cunoscători că, de fapt, ei fac jocul pervers al noilor comunişti?

Şi-a schimbat lupul blana, dar năravul ba, spune o vorbă neaoşă românească.

Dacă atunci când era prim-ministru scria, în expunerea de motive privind respingerea proiectului de lege, cu acelaşi azimut, că nu se justifică o asemenea abordare, Julien, liderul teleghidat, ştie că memoria colectivă e scurtă. Acum o dă că e în favoare, uitând că în urmă cu trei ani era împotrivă.

Ăsta e stilul. Perversitatea unui sistem e limpede. Băieţii creaţi în laboratoarele sociale se îmbracă în ţoale capitaliste, dar urlă împotriva capitalului.

În timpul revoluţiei din 1989 am avut o premoniţie sumbră. Ce ne vom face dacă după 50 de ani, generaţiile viitoare îl vor repune pe Marx pe soclu? Nu suntem departe de acea zi. Sfinţii închisorilor sunt daţi jos de pe socluri prin noua corectitudine politică.

Ce urmăresc, de fapt, progresiştii? Să ia în stăpânire o lume care se damblageşte din cauza fruitful-mind-urilor electronice. Împieliţatul pregăteşte terenul.

Totuşi, mai există o speranţă. Ca oamenii să-şi dea seama de marele şiretlic al diavolului.

Autor: Marius Ghilezan

Sursa: România liberă

CE GERMANIEI NU-I PLACE!

30 mart.

Doamna Angela Merkel e în flăcări. Și amenință că va schimba regulile Uniunii Europene. Pentru că China o calcă pe bătături. Investește masiv în Europa. Și afacerile Berlinului sunt puse astfel în pericol. Doamna Merkel anunță măsuri extreme. Instituie împotriva Chinei reguli pe care ea însăși le încalcă. În raport cu Federația Rusă.

Cancelarul Angela Merkel a anunțat că este decisă, în calitate de mare jucător european, să instituie o nouă regulă comunitară. Care să devină lege. Și să fie bătută în cuie. Și anume ca statelor membre să li se poată interzice să facă afaceri cu un stat terț, în măsura în care se apreciază că respectivele afaceri ar prejudicia Uniunea Europeană. Să o luăm pe îndelete și să vedem de ce încearcă Germania să procedeze astfel și în ce măsură intențiile doamnei Merkel sunt corecte în raport cu celelalte state.

Din când în când, China anunță investiții masive în Europa. De sute de miliarde de euro. Fie investiții în infrastructură, fie în sistemul bancar, fie pentru susținerea statelor est-europene, pe care fondurile de coeziune nu reușesc să le aducă la nivelul nucleului dur. În mod evident, China, care dispune de rezerve uriașe, în special în dolari, gândește în mod pragmatic. Aceste fonduri trebuie investite undeva. Iar Uniunea Europeană reprezintă o piață relativ stabilă. Prin urmare, nimeni nu trebuie să se amăgească în sensul că Beijingul gândește în termeni altruiști. Dimpotrivă. Aceasta este o strategie cât se poate de pragmatică. Dar din care pot câștiga toate părțile. Investițiile Chinei în Europa s-ar putea însă să fie mai ieftine decât investițiile germane. Și mai atractive. Și, în orice caz, lipsite de condiționări politice. Din acest motiv, cea mai puternică economie europeană, Germania, care s-a extins hegemonic, inclusiv politic, pe întreg continentul, se simte amenințată de cea mai puternică economie a lumii. Pentru cine încă nu este informat, China este în prezent statul cu cel mai mare Produs Intern Brut din lume. Iar consecința este că Berlinul trece la amenințări.

Am putea astfel, în legislatura următoare a Parlamentului European, să vedem introdusă o directivă – nu neapărat cu mâna Germaniei, dar având Germania în spate ca dirijor – prin care amenințarea cancelarului Angela Merkel  să fie pusă în operă. Și de câte ori un stat european, oricare, cu excepția, firește, a Germaniei, dorește să încheie un contract important cu firme sau cu bănci non-europene, respectiva directivă să pună în mișcare un mecansim de interdicție. Pe motiv că acea afacere nu este în interesul UE. Germania vrea cu alte cuvinte să separe Europa de restul lumii, dacă se poate și de Marea Britanie, cu un zid nemțesc.

Pornind de la premizele expuse mai sus, sunt de luat în discuție două elemente. 1). Germania încearcă să le facă altora ceea ce ei nu-i place. 2). Berlinul își oficializează statutul de hegemeon asupra întregii Europe. Le analizăm pe rând.

Germania este într-un conflict dur cu Statele Unite din mai multe motive, două dintre acestea fiind în legătură cu tema acestei analize. Statele Unite încearcă să instituie anumite bariere vamale pentru produsele importate din Germania, constatând că au o balanță deficitară cu acest stat, în sensul că mai mult importă, decât exportă. Iar Germania, firește, este deranjată de faptul că Donald Trump încearcă să pună frână expansiunii în Statelor Unite a capitalului german. Al doilea motiv de conflict vizează, culmea, chiar China. China se pregătește să exporte în Germania o tehnologie de vârf IT, pe care Germania o preferă produselor americane, dar pe care Statele Unite, care de altfe amenință Berlinul cu sancțiuni, o apreciază drept periculoasă pentru securitatea europeană. Pur și simplu pentru că ar permite, spun specialișii de la Washington, interceptarea celor mai sensibile comunicații. Germania merge însă înainte și nici nu se sinchisește de avertismentele Casei Albe. Acum, aceeași Germanie și practic în același interval de timp, încearcă să stopeze alte investiții ale Chinei în alte state ale Uniunii Europene.

Dovada că Berlinul nu mai poate lucra disimulat, ci acționează fățiș, în sensul afirmării hegemoniei sale, este dată de o altă împrejurare. De o provocare asemănătoare. Dar în sens invers. Printr-un mega-contract secret, se știe că de ani de zile Germania importă cantități uriașe de gaz rusesc la un preț preferențial. De altfel, fostul cancelar al Germaniei a lucrat la scurt timp după dezinvestirea lui fix la Gazprom. Rusia își scoate pârleala legată de prețul preferențial suprataxând alte state europene, în special cele din est. În felul acesta, în mod indirect, aceste state din est, care nu au propriile resurse, plătesc an de an un tribut costisitor Germaniei. Mai mult, Germania, printr-o înțelegere cu Federația Rusă, pecetluiește dependența Uniunii Europene de Kremlin, construind și urmând să pună în funcțiune o magistrală de gaze, care să facă direct legătura cu rezervele Gazprom. În timp ce Statele Unite și alte state din Europa de Est se arată din ce în ce mai deranjate de proiectul germano-rus.

Și acum să punem punct, dar nu înainte de a ne întreba cum va funcționa, dacă va fi instituită, faimoasa directivă anunțată de Angela Merkel. Va funcționa într-un singur sens? Adică numai atunci când ar putea fi lezate interesele germane? E o întrebare pur retorică.

Autor: Sorin Roșca Stănescu

Sursa: Sorin Roșca Stănescu Blog

ACTORUL VLADIMIR GAITAN :”LOCUL ACTORILOR E PE SCANDURA,NU PE TROTUAR!”

30 mart.

E Ziua mondială a Teatrului. 27 martie 2019, o zi în care multe dintre instituţii şi-au deschis porţile, sălile s-au umplut, s-a tras cortina, aplauzele au răsunat, actorilor le-a tresărit inima încă o dată la ropotele primite.

România are un milion de motive săse  încline în faţa maeştrilor şi a teatrului. Da, teatrul rămâne o cale de salvare, o ieşire de urgenţă în care evadăm ori de câte ori putem din cotidian, din banal, din inechităţi, din frustrări.

Marele actor VLADIMIR GĂITAN face o radiografie a teatrului, în exclusivitate pentru Q Magazine, vorbind despre protestele actorilor,  tinerii din breaslă, public, regrete şi împliniri.

DE PE SCENĂ PE TROTUAR

„Implicarea în politică a actorilor nu o văd fericită. Noi trebuie să ne implicăm pe scenă şi să ne vedem de misiunea noastră. Nu avem ce căuta pe scările teatrului cu bileţele în mână. Nu a fost deloc fericită această idee. Din păcate, se demonstrează că al nostru coleg Tudor Chirilă a luat-o puţin razna pentru că de curând s-a bătut. Este un fapt trist. Înţeleg că a tras un pumn unui om, l-a umplut de sânge. Asta nu ne face nouă bine, breslei noastre. Nu aşa trebuie să ne comportăm.

Protestele noastre trebuie să fie pe scenă, în personajele noastre, în lumea pe care o creăm, pe care o înfierăm.

Au fost ani grei, am jucat într-un frig îngrozitor, cu spaima cenzurii şi, totuşi, am supravieţuit. Nu avem voie, ca actori, să ne manifestăm aşa. Sunt foarte trist, mai ales că este Ziua Teatrului. Este vorba despre un coleg de-al meu, altfel un actor bun, dar asemenea manifestări nu onorează pe mine.

Am un actor pe care-l iubesc fără rezerve. Este vorba despre Mihai Constantin, băiatul marelui George Constantin. Mi se pare unul dintre vârfurile generaţiei lui, un actor excepţional şi, pe lângă el, mai sunt şi alţii, dar, unii dintre ei se risipesc în manifestări stradale, care nu fac parte din menirea noastră.

Nu-l înţeleg pe Marius Manole care stă pe trotuarul Teatrului Naţional şi adună semnăturiPentru ce să aduni semnături? Du-te, băiete pe scenă și joacă acolo! Se adună ele semnăturile, sunt alții pentru treaba asta. Menirea ta este să stai pe scenă, nu în fața teatrului și să aduni semnături. Mi se pare atât de degradant.

Mă gândesc la marii noștri actori care nu mai sunt printre noi, începând cu generația genială a lui Finteșteanu, Calboreanu, Amza. Ce ar spune oamenii ăștia? Cred că se întoarce Amza în mormânt. Fata lui adună semnături și mi se pare atât de trist.

Suntem atât de fericiți că putem să ne exprimăm pe o scenă, să ne spunem durerile și probleme noastre, piesele noastre, mesajul este întotdeauna acolo, pe scândură, nu pe un trotuar în fața teatrului.

Cei care au protestat au fost niște iluștri necunoscuți, care nu ne reprezintă pe noi, pe breasla noastră.

Uitați-vă la ce s-a ajuns! Să te bați ca un huligan și să-i spargi unuia nasul. La asta s-a ajuns și e degradant pentru meseria noastră. V-ați putea imagina vreodată că Finteșteanu sau Ștefan Iordache sau Amza să se bată pe stradă cu unul care nu știu ce i-a zis? Vi-i imaginați?

Ce se întâmplă cu aceşti colegi ai mei de au luat-o razna în halul ăsta? Nu asta e menirea noastră. Pentru asta pledez. Avem posibilitatea să ne exprimăm pe scenă, cum am făcut-o pe vremuri de restriște. Pe vremea lui Ceaușescu jucam într-o cheie anume. În Hamlet, de pildă, eram dizident, dacă voiam să joc astfel. Avem piese foarte bune cu care manifestam și venea lumea fericită să ne vadă. Iar când a trebuit, am ieșit alături de popor, în stradă. Sunt foarte mulți actori care au fost acolo.

Nu am nimic să reproșez publicului, sălile sunt pline, oamenii au nevoie de noi, dar au nevoie de noi pe scenă, nu pe trotuar, cu un bilețel în mână.

Dacă îi întrebi pentru ce protestează,  nici nu știu ce scrie pe biletul ăla. Nu știu. Întrebi un actor despre legile Justiției, el habar n-are. Măcar să știi despre ce este vorba. Sunt dezamăgit. M-am închis în carapacea mea, în casă, cu niște oameni care îmi sunt dragi și atât tot. Eu nu pot să asist la situația asta care degenerează.

Patima asta, ura asta între români…. Cum este posibil, după ce am trecut prin nenorocita asta de Revoluție?  Aş vrea să-i întreb pe băieţii ăştia care au stat cu bilete şi au protestat: de câte ori s-au dus la cimitirul şi la biserica Eroilor să pună o lumânare pentru tinerii care au murit pentru ca ei să stea pe stradă, să adune semnături? Să treacă pe la cimitirul ăla, atât.  Facem pariu că nu a fost niciunul? Nici Chirilă, nici Caramitru, nici Oana Pellea, nici… nimeni! Nici nu știu unde e. Dar, ei protestează. Ce protestați mă, fraților? Mergeți la copiii ăia și puneți-le o lumânare!

Ce se întâmplă cu copiii ăştia? Ce e în capul lor?”, se întreabă retoric actorul Vladimir Găitan.

„DOTTORE” ȘI LA TEATRU

„Înainte, se întâmpla o selecție extraordinară la teatru. La Institut, în promoția mea, am fost 19 elevi pe an, împărțiți câte 6-7 la niște mari maeștri. Eu am avut șansa să fiu  la maestrul Beligan și la Elena Negreanu. Alții au avut șansa la Finteșteanu, șef de catedră era Dem Rădulescu. Erau niște mari, mari actori.

Acum, ies 300-400 pe an. E normal, teatrele nu au unde să-i angajeze, că nu au unde. Ce să faci cu 300 de actori? S-a făcut tâmpenia cu toate universitățile astea de teatru, în fiecare oraș acum e o facultate de teatru, de parcă lumea nu ar avea nevoie și de lăcătuși, de meseriași, de ingineri, de geologi. Acum, toți vrem să ne facem actori. Și apoi stăm pe stradă și adunăm semnături și ne batem și ne certăm. Nu se poate, trebuie  o selecție, este o meserie aleasă! Greșelile astea uriașe s-au făcut și se fac în continuare.

O altă tâmpenie pentru care m-am certat cu ministra noastră sunt aceste doctorate. Actorii ajung doctori. Îți stă mintea în loc. Doctor în ce? Doctor în cum să te împiedici pe scenă, cum să râzi, cum să plângi, în ce să-ți dai doctoratul? Cât de absurdă poate să fie această idee de a-l pune actor să-și dea doctoratele.

Du-te la Institutul de Teatru și vezi cine sunt profesori! Doctor cutare, doctor cutare…. Te duci și-l întrebi: „La ce teatru jucaţi?” Și el răspunde: „Păi, nu joc, sunt profesor la Institut.” „La ce piesă ai jucat ultima dată? „Nu am jucat, că nu m-a angajat niciun teatru”. Păi tu eşti doctor şi predai actoria la Institut. Să nu te iei cu mâinile de cap?

Am întrebat-o fiica mea, actriță și ea, cine este X ăsta, doctor, de nu-l mai scoți din domn’ profesor. Tată, îmi spune ea, joacă la Teatrul Tănase. Mă opresc într-o zi cu maşina la Teatrul Tănase. Iese portarul, mă recunoaşte şi îi spun: „Dragul meu, îl caut pe X. E actor aici”. El îmi spune: „Da, domnu’ Găitan, haideţi să vă arăt.” Eu îi zic: „Arată-mi un afiş cu el.” Era ultimul afiş şi era ultimul pe afiş. Era figurant, dar el avea doctorat. Şi era şef de catedră la Institutul de Teatru. Păi să-i fi spus lui Finteşteanu sau lui Calboreanu că nu pot fi şefi de catedră, că trebuie să-și ia doctoratele…

Uită-te cine sunt profesorii care scot actori pe bandă rulantă. Nişte nimeni. Ni-meni! Fără doctorat acum nu poţi să fii în sistemul universitar. De asta s-a născut corupţia asta uriaşă în care 80% din doctorate sunt false, sunt făcute de alţii. Înţeleg că eşti un doctor, un chimist bun, ai ceva de lăsat semenilor tăi. Da, domnule, dă-ţi doctoratul! Munceşte ăla şase ani ca să-l scoată, am toată stima pentru oamenii ăştia. La noi, însă, e pe bandă rulantă. Toţi sunt doctori acum. La teatru toţi sunt doctori, dar dacă te uiţi pe un afiş şi îl întrebi ce a jucat, zice că nu joacă la niciun teatru, el e doctor la Institut.

Să înceteze porcăria asta! Este o ruşine! Îţi spun asta din propria mea experienţă.  Cu foarte mulţi ani în urmă, mi s-a propus să preiau o clasă la Insitutul de Teatru. Când am intrat la secretară, mi-a zis să-i dau doctoratul. Şi îi spun: „Ce doctorat să-ţi dau?” Păi, zice: „Nu aveți doctoratul?” „Ce doctorat să am?”, i-am replicat eu. Aaa, nu pot decât să vă angajăm femeie de serviciu, ca nivel de salarizare vorbesc. Că așa e legea. M-am închinat, am plecat și mi-am văzut de treabă. S-au făcut prostii cu nemiluita în sistemul de învățământ.”, ne-a mărturisit Vladimir Găitan.

„TEATRUL NU MOARE”

„Sala în care eu joc teatru de comedie este arhiplină. Au apărut şi foarte multe săli de spectacol cu un număr mic de spectatori, dar lumea se duce, are nevoie de această poveste care se întâmplă acolo, pe scândură. Am un exemplu în familie, fetiţa mea, care m-a urmat în profesie şi care joacă acum în ultima premieră a Teatrului de Comedie. Este vorba despre „Nunta lui Krecinski” şi dacă  sâmbătă, în jumătate de oră nu eşti la casă să-ţi iei bilet, nu ai nicio şansă să mai găseşti. Se epuizează imediat toată sala.

Lucrurile de calitate sunt dorite şi iubite de spectatori şi reacţia sălii este excepţională. Sunt încântat că văd foarte mulţi tineri, e o notă bună. Teatrul nu moare.

Este delicat, pentru că odată cu vârsta, apariţiile mele sunt tot mai rare. Eu, din fericire, mai am un singur spectacol pe care îl onorez, este vorba de „Revizorul”.

Rămân nostalgic, mi-e dor de teatru, mă susţine moral ziua în care am spectacol. Mă simt util, mă simt iubit, mai ales când ies de la spectacol şi oamenii mă mângâie şi îmi urează sănătate, pentru că am avut nişte probleme.

Îmi pare rău că nu sunt mai în putere  să onorez şi alte piese care, din păcate, au fost retrase de pe scenă. Mă gândesc la „Poker”, la „Escu”, piese care se jucau cu casa închisă. Dar, vine o vreme când trebuie să ştii să te retragi, cum spunem noi, în glorie. Glorie este în ghilimele, nu am fost niciodată un arogant, dar fac parte din ultima generaţie care mai supravieţuieşte fenomenului normal de dispariţie fizică.

Mi-au plecat prieteni foarte dragi. Mă gândesc la Ştefan Iordache, Marin Moraru, Gheorghe Dinică. Nu mă compar cu ei, dar am fost şi eu acolo, pe lângă ei, şi plecarea lor a lăsat un gol imens în sufletul meu şi sunt convins că şi în teatru. Erau nişte actori uriaşi, cum, din păcate, acum sunt din ce în ce mai puţini. Mă doare sufletul că am colegi care nu se ridică la nivelul lor.”

Autor: Razvan Tudor

Sursa: QMagazine

MINISTERUL JUSTITIEI A PUBLICAT LISTA:SINGURUL CU DOSAR COMPLET ,AUGUSTIN LAZAR!

30 mart.

Ministerul Justiţiei anunţă, vineri, că s-au înscris pentru funcţia de procuror general patru candidaţi, Augustin Lazăr, Marian Drilea, Gabriela Scutea şi Daniel Horodniceanu, dintre care doar Lazăr are dosarul complet, ceilalţi având la dispoziţie termenul de 1 aprilie pentru completare.

Candidaturile depuse la Ministerul Justiţiei pentru selecţia procurorilor pentru funcţia vacantă de procuror general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sunt: Lazăr Augustin, Drilea – Marga Pompiliu Marian, Scutea Gabriela şi Horodniceanu Daniel-Constantin, se arată într-un anunţ pe site-ul Ministerului.

„Dosarele următorilor candidaţi trebuie completate, până luni, 01 aprilie 2019, ora 17,30, cu următoarele documente:

– Drilea – Marga Pompiliu Marian: declaraţiile prevăzute de art. 54 alin. (2) raportat la art. 48 alin. (10-11) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;

– Scutea Gabriela – dovada îndeplinirii condiţiilor de vechime prevăzute de lege;

– Horodniceanu Daniel – Constantin – declaraţia din care să rezulte că nu are au un interes personal, ce influenţează sau ar putea influenţa îndeplinirea cu obiectivitate şi imparţialitate a atribuţiilor prevăzute de lege”, se arată în sursa citată.

După primirea documentelor, Ministerul Justiţiei va publica lista cu procurorii care îndeplinesc condiţiile legale de participare la selecţie precum şi data susţinerii interviului.

Ministerul Justiţiei a declanşat procedura de selecţie pentru numirea unui nou procuror general al PÎCCJ, funcţie care va deveni vacantă în data de 28 aprilie, când se va încheia mandatul lui Augustin Lazăr. Procedura se desfăşoară între 13 martie şi 5 aprilie.

Mandatul actualului procuror general, Augustin Lazăr, se încheie în data de 28 aprilie, potrivit CV-ului său. Însă, Tudorel Toader a declanşat procedura de revocare a lui Lazăr din funcţie în 24 octombrie 2018. Între timp, Augustin Lazăr a depus la Curtea de Apel Alba, o cerere de suspendare a procedurii de revocare din funcţie declanşată de ministrul Justiţiei, cerere care încă se judecă.

Secţia pentru procurori a CSM a dat un aviz negativ cererii lui Tudorel Toader de revocare a procurorului general. Cererea de revocare a ajuns totuşi la Klaus Iohannis, care a anunţat, în luna ianuarie 2019, că nu îl va revoca pe procuror, deşi Toader a transmis de mai multe ori documentele prin care a cerut înlăturarea lui Lazăr din funcţie.

KOVESI INTERZISA LUI LAZAR!

30 mart.

Laura Codruţa Kovesi are interdicţie de a discuta cu mai multe persoane, între care şi cu procurorul general, Augustin Lazăr, au precizat, pentru mediafax.ro, surse judiciare. Măsura este dispusă în cadrul controlului judiciar sub care a fost plasată fosta şefă DNA de Secţia de anchetă.

Laura Codruţa Kovesi a contestat, vineri, controlul judiciar pentru 60 de zile dispus de către procurorii Secţiei de anchetare a magistraţilor. Contestaţia a fost depusă la sediul Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. În cadrul măsurii preventive, Kovesi are mai multe interdicţii. Una este să nu discute cu procurorul general, Augustin Lazăr, au precizat surse judiciare. Ordonanţa prin care s-a dispus controlul judiciar cuprinde următoarele obligaţii pentru fosta şefă DNA:

a) Să se prezinte la organul de urmărire penală, la judecătorul de cameră preliminară sau la instanţa de judecată ori de câte ori este chemată;

b) Să informeze de îndată Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie — Secţia pentru investigarea infracţiunilor din justiţie cu privire la schimbarea locuinţei;

c) Să se prezinte la D.G.P.M.B.- Politia de Sector, conform programului de supraveghere întocmit de organul de politie sau ori de câte ori este chemată;

d) Să nu părăsească teritoriul României, decât cu încuviinţarea prealabilă a procurorului de caz;

e) Să nu desfăşoare activitatea de procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie Justiţie, dată fiind situaţia de fapt care face obiectul urmăririi penale şi funcţia în exercitarea căreia a comis faptele penale;

f) Să nu deţină, să nu folosească, să nu poarte arme, să nu ia legătura cu mai multe persoane si martori;

g) Să nu intre în legătură cu mass-media cu privire la faptele pentru care se efectuează urmărirea penală în cauză.

Secţia de investigare a infracţiunilor din Justiţie i-a deschis un prim dosar Laurei Codruţa Kovesi în decembrie 2018, după ce fostul deputat Sebastian Ghiţă a acuzat-o că i-ar fi cerut bani pentru plata avionului cu care urma să fie adus în ţară Nicolae Popa din Indonezia, în 2011. Laura Codruţa Kovesi era la acea vreme procuror general al României, iar Nicolae Popa fusese definitiv condamnat la 10 ani şi 4 luni de închisoare în dosarul FNI.

Viciosul rasism anti-alb al Facebook

30 mart.

Invictus

facebook-racist-2

Albii – singurul grup etnic discriminat de Facebook

Facebook a anuntat ca va interzice continutul legat de „nationalismul alb” si „mandria alba” de pe platforma sa. Mass-media din Rusia spune: „Natura continutului care va fi interzis ridica preocupari pentru libertatea de exprimare”.

Asa-numitul discurs de ura al Facebook, un eufemism pentru exprimarea mandriei albe; deja interzice continutul de lauda sau promovarea „suprematiei albe”. Compania controlata de evrei a facut pana acum o distinctie intre acest continut si „nationalismul alb” si „separatismul alb”.

facebook-racist-1

Compania a anuntat, miercuri, intr-un post blog: „In timp ce oamenii vor putea sa-si demonstreze mandria pentru mostenirea etnica, nu vom tolera lauda sau sprijinul pentru” nationalismul alb si separatism”.
Noua politica se va aplica atat in Facebook, cat si in Instagram. Ultima decizie pare sa plaseze in mod explicit miscarile etnice-europene intr-o categorie proprie.

facebook-jewish-rasism-3

Punerea in aplicare a interdictiei se va dovedi probabil controversata, in…

Vezi articolul original 409 cuvinte mai mult

Congresul Evreiesc din America Latina il premiaza pe Regele Spaniei pentru legea cetateniei

30 mart.

Invictus

Resultado de imagen de King Felipe in a ceremony in Buenos Aires, Argentina

Premiul a fost acordat regelui Felipe intr-o ceremonie din Buenos Aires, Argentina, unde regele a vorbit despre modul in care legea cetateniei a ajutat ca Spania sa fie din nou completa.
Congresul evreiesc latino-american a acordat marti seara premiul Shalom regelui Felipe al VI-lea al Spaniei ca recunoastere a legii cetateniei adoptata de guvernul spaniol in octombrie 2015, permitand tuturor evreilor Sepharzi si descendentilor lor din intreaga lume sa obtina cetatenia spaniola.

Zeci de mii de evrei au fost expulzati de Regatele Castiliei si Aragonului in 1492 si au fugit in Africa de Nord, Italia si Imperiul Otoman, constituind in cele din urma o mare diaspora a evreilor Sephardi in intreaga lume.

Premiul a fost acordat regelui Felipe intr-o ceremonie din Buenos Aires, Argentina, unde regele a vorbit despre modul in care legea cetateniei a ajutat la transformarea Spaniei.

„Am lucrat ceva timp pentru a recupera mostenirea evreiasca din Spania…

Vezi articolul original 525 de cuvinte mai mult

%d blogeri au apreciat: