Arhiva | Martie, 2017

GAULEITERUL NAZI,PENALUL KLAUS WERNER JOHANNIS L-A ANUNTAT PE PREMIERUL ROMANIEI,SORIN GRINDEANU CA LUNI LA ORA 17,00 VA AVEA LOC CEREMONIA DE INVESTIRE A CELOR DOI MINISTRII:”GRATIELA GAVRILESCU(ALDE) CA VICEPREMIER SI MINISTRUL MEDIULUI SI PE VIOREL ILIE (ALDE) CA MINISTRU PENTRU RELATIA CU PARLAMENTUL!

31 Mar

Premierul Sorin Grindeanu a declarat, vineri, că a fost informat cu privire la ce va face Klaus Iohannis. 

 Imagini pentru GRINDEANU,TUDOREL TOADER ,POZE

Luni, președintele va semna decretele privind numirea noilor miniştri de la Mediu şi Relaţia cu Parlamentul şi a spus că nu a avut emoţii în această privinţă.

”Da, despre numirea celor doi… am primit adresa, m-au sunat cei de la Cabinet că pe parcursul acestei zile am primit de la Administraţia Prezidenţială, cum că luni, la ora 17.00, va avea loc ceremonia de învestire a celor doi miniştri”, a declarat Sorin Grindeanu.

Întrebat dacă a avut emoţii cu privire la semnarea respectivelor decrete de numire, Sorin Grindeanu a răspuns: ”Nu sunt emotiv”.

”Şi dacă aveam emoţii, atunci când mi-am început activitatea ca prim-ministru experienţa de trei luni de zile m-a făcut ca emoţiile să-mi treacă”, a spus prim-ministrul.

Biroul Politic Central al ALDE a propus-o pentru funcţia de ministru al Mediului şi viceprim-ministru pe Graţiela Gavrilescu, în prezent ministru pentru Relaţia cu Parlamentul. Pentru funcţia de ministru pentru Relaţia cu Parlamentul, Biroul Politic Central îl susţine pe liderul grupului senatorilor ALDE, Viorel Ilie.

PREMIERUL ROMANIEI,SORIN GRINDEANU A DECLARAT CA ARE DUBII IN PRIVINTA EVALUARII CARE II PRIVEA SE „LAZARICA”SI „LULUTZA”,SEFII REPUBLICII PROCURORILOR,REALIZATA DE MINISTRUL JUSTITIEI,TUDOREL TOADER!

31 Mar

Premierul Sorin Grindeanu a declarat astăzi că are dubii în privința evaluării care îi privea pe șefa DNA, Laura Codruța Kovesi și Procurorul general Augustin Lazăr, realizată de ministrul Justiției, Tudorel Toader.

 Imagini pentru GRINDEANU,TUDOREL TOADER ,POZEImagini pentru GRINDEANU,TUDOREL TOADER ,POZE

”Pot să spun că am semne de întrebare legate de modul în care a fost prezentat acest raport care dă o fractură de mare parte din corpul acestui raport și concluzie, dar eu am luat act de raportul pe care ministrul Justiției, și este singurul în măsură conform legii să facă acest raport. Pe mine mă interesează ca instituțiile să funcționeze, fie că vorbim de Parchetul General, fie că vorbim de DNA sau de DIICOT. Dacă își cunoșteau bine atribuțiile știau că nu aveau dreptul să facă lucrul aceasta cei de la DNA, nu era nevoie de o decizie a Curții Constituționale. Indiferent de concluziile care ar fi rezultat din acest raport, fiindcă am văzut anumite reluări de poziție care nu sunt conforme cu realitatea, ar fi însemnat schimbarea nici a domnului Lazăr nici a doamnei Kovesi. Procedura era inițiată, se închidea conform legii procedura la nivel de președenție”, a declarat, în urmă cu scurt timp, Sorin Grindeanu.

CE FACUSI RADU ,MAMII RADULE?,DUPA ZECE ANI ,AI DAT BIR CU FUGITII CA SA SCAPI DE ZGUBILITICA STIRISTA JOHANNISTA DANA GRECU!

31 Mar

Pe Radu Tudor nu îl vom mai vedea alături de Dana Grecu în emisiunea „La ordinea zilei”. După zece ani, jurnalistul o ia de la capăt într-un nou format. Dar acest lucru nu înseamnă nicidecum despărțire.

„Azi e ultima emisiune La ordinea zilei pe care o moderez impreuna cu Dana Grecu. Au trecut 10 ani frumosi, cu multe impliniri, emisiunea produsa de Andreea Munteanu fiind mereu in top 10 national in fiecare dintre acesti 10 ani. Nu e putin lucru. Le sunt lor recunoscator pentru acest deceniu de emisiuni reusite.

Dar nu ne despartim. Vom fi impreuna, pentru ca ca zilnic, de luni pina vineri, eu si Dana vom face pasa de la ora 19,45. Ea ramane unic moderator 18-20, eu preiau 20-21. O treaba destul de grea, pentru ca este lead in pentru cel mai important talk show din Romania, Sinteza zilei, cu Mihai Gadea.

(w670)

Glumeam ieri cu Dana: „Iti dai seama ce am ajuns, dupa 10 ani de emisiune impreuna sa facem pase intre noi „.

Razvan Dumitrescu nu pleaca de la Antena 3. El preia doua emisiuni de weekend, sambata si duminica. Are de la Cluj o importanta oferta pentru lansarea unei televiziuni si e firesc sa-i intelegem oportunitatea. Subiectiv de luni pina vineri are un bilant clar pozitiv si Razvan merita felicitat pentru asta. Sunt sigur ca si in weekend va fi urmarit de multi telespectatori. Duminica, cel putin, preia de la mine un tronson cu performante bune si foarte bune in ultimii ani.

Punctul de intalnire duminica seara a insemnat pentru mine foarte mult: seria de emisiuni cu academicianul Dinu C Giurescu, analizele de marca impreuna cu Bogdan Teodorescu, dialogurile foarte bine primite cu Alexandru Athanasiu, interviurile cu liderii NATO, dezvaluirile privind marile hotii ale puterii – frauda Robertei Anastase. Si multe altele. Las in urma peste 500 de emisiuni de weekend in care istoria, analiza militara, politica interna si externa au generat si doua carti. Sper sa mai urmeze si altele.

(w670)

De luni pina vineri, de la 20 la 21, e noua mare provocare pentru mine.

Sper ca Punctul de intalnire sa aiba aceeasi audienta foarte buna. Telespectatorii emisiunii mi-au dat mereu prilej sa le multumesc pentru fidelitatea lor.

E un weekend special, plin de emotie, care incepe azi. Cu schimbari, cu renuntari, cu sperante. Nu cu despartiri. Ramanem toti, impreuna, aceeasi familie unita si apreciata”, a scris jurnalistul pe blogul său.

PENALUL KLAUS WERNER JOHANNIS TREBUIE SA DESECRETIZEZE IN CSAT ,CARE NU ESTE ORGAN LEGISLATIV,PROTOCOALELE INCHEIATE DE JUDECATORUL HORATIUS DUMBRAVA DE LA CSM CU SRI!

31 Mar

Imagini pentru IOHANNIS,HORATIUS DUMBRAVA POZEImagini pentru IOHANNIS,HORATIUS DUMBRAVA POZE

Judecătorul Horaţiu Dumbravă a reuşit să protejeze documentele CSM

Cel care a reuşit să protejeze documentele CSM în cadrul Protocolului încheiat între CSM şi SRI a fost judecătorul Horatius Dumbravă, desemnat să coordoneze negocierile dintre cele două instituţii. „Cotidianul” vă prezintă mai jos întreg traseul care a dus la încheierea acestui controversat Protocol dintre SRI şi CSM, aşa cum rezultă din cele patru şedinţe ale Comisiei nr. 1 din cadrul CSM.

Ieri, „Lumea Justiţiei” a semnalat că între CSM şi SRI a existat un Protocol încă din anul 2014, prezentînd şi punctul de vedere al actualului CSM. De fapt, este vorba despre „Centrul Naţional Cyberint”, aflat în curtea SRI, despre care am scris încă de anul trecut, după ce col. SRI (r) Ion Dedu i-a devoalat existenţa în cadrul simpozionului „Garanţii legale pentru respectarea drepturilor omului în cadrul metodelor speciale de supraveghere”, organizat de „Centrul de Resurse Juridice” (CRJ), al cărui director executiv este Georgiana Iorgulescu, la care am participat şi noi. La vremea respectivă, „Cotidianul” a prezentat pe larg implicaţiile acestui „Centrul National Cyberint” (http://www.cotidianul.ro/sri-detine-si-centrul-national-cyberint-pentru-controlul-total-al-internetului-279208/). Iată, mai întîi, o sinteză a acelui material, realizat atunci cu sprijinul col. SRI (r) Ion Dedu, care se dovedeşte a fi extrem de actual:

Centrului Naţional Cyberint” devine Autoritatea Naţională de Interceptarea comunicaţiilor prin Internet

Magistraţii sînt preocupaţi de felul în care a fost rezolvată problema scoaterii SRI din cercetarea penală, aşa cum a decis CCR. Eforturile Ministerului Justiţiei, dar şi ale Guvernului, în general, de a oferi în continuare un rol sporit ofiţerilor SRI, în detrimentul magistraţilor nu este privit cu ochi buni de către magistraţi, mai ales după ce a ieşit la iveală că acel Centru Naţional de Interceptarea Comunicaţiilor (CNIC), înfiinţat prin Hotărîre CSAT încă din 2002 ca structură internă în cadrul SRI, a devenit acum Autoritatea Naţională de Interceptarea Comunicaţiilor! Magistraţii au înţeles însă că aceeaşi activitate, declarată de CCR ca neconstituţională, devine prin acest OUG o activitate legală!

Şi, pentru a întregi intenţiile Preşedinţiei şi Guvernului de a spori rolul şi puterea SRI în raport cu toate celelalte instituţii, precum şi cu cetăţenii, se anunţă deja că se pregăteşte o procedură similară şi pentru interceptarea comunicaţiilor prin Internet!

Culmea este că toate informaţiile despre acest Centrului Naţional Cyberint (CNC) se pot afla de pe site-ul Ministerul Afacerilor Externe, la secţiunea„Strategia de securitate cibernetică a României”, care poate fi consultată la adresa http://www.mae.ro/node/28367. Ce aflăm aici? „Prin Hotărârea CSAT nr. 16/2013 şi HG nr. 271/2013 a fost aprobată Strategia de Securitate Cibernetică a României, care stabileşte cadrul conceptual, organizatoric şi de acţiune necesar asigurării securităţii cibernetice”.

Aflăm aici şi care este obiectivul Strategiei: „Principalul obiectiv al Strategiei de Securitate Cibernetică a României îl reprezintă crearea unui sistem naţional integrat – Sistemul Naţional de Securitate Cibernetică (SNSC) organism care are rolul de a superviza implementarea coerentă a tuturor măsurilor de prevenire şi reacţie la atacurile cibernetice împotriva instituţiilor publice sau a companiilor private şi care reuneşte autorităţile şi instituţiile publice cu responsabilităţi şi capabilităţi în domeniu”.

Totul pare în regulă, numai că, după această „pregătire” a auditoriului, MAE trece la lucruri concrete şi introduce SRI în ecuaţia acestei Strategii, arătînd cine asigură implementarea sa:

– „Consiliul Operativ de Securitate Cibernetică (COSC), al cărui Regulament de Organizare şi Funcţionare a fost aprobat prin Hotărârea CSAT nr. 17/2013; COSC este format din reprezentanţi la nivel de secretar de stat din cadrul instituţiilor sistemului de securitate naţională, inclusiv ai MAE şi care realizează coordonarea unitară a SNSC. Funcţia de coordonator tehnic al COSC este asigurată de către „Serviciul Român de Informaţii” în calitate de „Autoritate naţională în domeniul securităţii cibernetice” prin intermediul „Centrului Naţional Cyberint” (CNC) care informează operativ COSC cu privire la apariţia incidentelor cibernetice care pot aduce atingere securităţii naţionale;

Grupul de Suport Tehnic (GST) – format din reprezentanţi la nivel de expert din cadrul instituţiilor sistemului de securitate naţională reprezentate în cadrul COSC”.

Ni se spune pe şleau: „În structura SRI funcţionează Centrul Naţional de Securitate Cibernetică (CNSC) care, în caz de atac cibernetic asupra securităţii cibernetice a României, este punct de contactpentru relaţionarea cu organismele similare din străinătate”.

Tot pe site-ul MAE aflăm că Legea privind Securitatea Cibernetică a Românieise află în dezbatere publică încă din 28 ianuarie 2016, şi este a doua variantă, după ce CCR respinsese prima propunere.

Fără să se dea vreo garanţie în privinţa respectării drepturilor omului, Strategia de Securitate Cibernetică invocă, totuşi, cîteva principii: libertate, democraţie, demnitate, egalitate, solidaritate, statul de drept, urmînd recomandările UE din documentul „Diplomaţia Cibernetică Europeană – „An outline for European Cyber Diplomacy Engagement” (adoptat cu ocazia Consiliului UE pentru Afaceri Generale din 11 februarie 2015). Angajamentul României, alături de celelalte state prevede chiar la primul punct: „aplicabilitatea drepturilor omului în cadrul spaţiului cibernetic (« Liniile Directorare ale UE privind Drepturile Omului asupra Libertăţii de Expresie online şi offline »)”!

Dar, atunci cînd este vorba despre respectarea drepturilor omului, tocmai SRI este instituţia care să le garanteze? Mai ales acum, cînd CCR tocmai a decis că interceptările judiciare efectuate de Centrul Naţional de Interceptarea Comunicaţiilor (CNIC) au fost declarate neconstituţionale?

De remarcat că şi acest „Centrului Naţional Cyberint” (CNC) a fost înfiinţat cu mult timp în urmă tot prin Hotărîre a CSAT, şi tot în cadrul SRI, la fel ca şi „Centrul Naţional de Interceptarea Comunicaţiilor” (CNIC), fiind, la rîndul său, declarat ca „Autoritate Naţionalăîn domeniul securităţii cibernetice”! A fost dotat cu tehnică încă din momentul Hotărîrii CSAT, astfel încît acum se pregăteşte să devină singura instituţie care asigură securitatea cibernetică, mai exact cea care va putea să supravegheze tot ce ţine de folosirea Internetului!

CUM S-A AJUNS LA PROTCOLUL DINTRE CSM ŞI SRI?

Lumea Justiţiei” a prezentat în articolul de ieri răspunsul dat de CSM la solicitarea readacţiei. În cuprinsul său, se face referire la şedinţele Comisiei nr. 1 din cadrul CSM, însă nici măcar preşedinta instituţiei, Mariana Ghena, nu a sesizat că a existat cineva care a salvat CSM de grave ingerinţe ale SRI în activitatea CSM. Este vorba despre judecătorul Horatius Dumbravă, pe atunci membru CSM!

Negocierile acestui Protocol dintre CSM şi SRI au avut loc în patru şedinţe ale Comisiei nr. 1 din cadrul CSM, în zilele de: 3.11.2014; 17.11.2014; 2.12.2014şi 8.12 2014. După fiecare şedinţă, s-a încheiat cîte o Minută, care a fost publicată imediată pe site-ul CSM, cu un rezumat al discuţiilor.

Este de mirare că mulţi dintre magistraţii care vorbeau despre acest Protocol ca fiind secret, nu au observat că aceste date erau publice încă din anul 2014! „Cotidianul” vă prezintă în premieră aceste documente, ele arătînd exact cum au evoluat negocierile între 3.11.2014 – 8.12.2014.

Prima şedinţăa Comisiei nr. 1 a CSM a avut loc în 3.11.2014, sub coordonarea judecătorului Mircea Aron, pe atunci preşedintele CSM. Pe ordinea de zi a figurat acest text: „Punct de vedere cu privire la propunerea de încheiere a unui acord de cooperare în domeniul securităţii cibernetice. Soluţia consemnată în Minută a fost următoarea: „Comisia a amînat discutarea lucrării pentru data de 17.11.2014, în vederea invitării la dezbateri, prin intermediul Biroului Informatică, a unorreprezentanţi ai ServiciuluiRomân de Informaţii! Aşadar, încă de la început, CSM ştia că acel „Centru National Cyberint” aparţinea SRI! Iată Minuta şedinţei, publicată a doua zi pe site-ul CSM:

A doua şedinţăa Comisiei nr. 1 a CSM a avut loc în ziua de 17.11.2014. În aceasta s-a decis ca judecătorul Horatius Dumbravă să coordoneze negocierile: „Comisia a decis constituirea unui grup de lucru, coordonat de domnul judecător Nicolae Horatius Dumbravă, care să analizeze aspectele pe care le presupune încheierea acordului acordului de cooperare preconizat”. Acesta ne poate spune cel mai bine ce s-a discutat în cursul acestor negocieri!

A TREIA ŞEDINŢĂa Comisiei nr. 1 a CSM a avut loc în ziua de 2.12.2014. Este cea mai importantă fază a negocieriii Protocolului, în care CSM cere interdicţia accesului celor de la SRI la documentele CSM! Soluţia este descrisă în Minuta încheiată: „Comisia a amînat discutarea lucrării, urmînd ca DLDC să întocmească o notă cu privire la ultima formă a proiectului de acord, care să semnaleze şi necesitatea reglementării unei interdicţii de acces la conţinutul propriu zis al documentelor Consiliului Superior al Magistraturii!

Aici este meritul judecătorului Horatius Dumbravă, care a sesizat pericolul ca documentele CSM să ajungă în curtea SRI. Drept urmare, Comisia condusă de el a cerut ca forma finală a Protocolului să conţină această interdicţie a celor de la SRI:

A PATRA ŞEDINŢĂa Comisiei nr. 1 a CSM a avut loc în ziua de 8.12.2014. Acum s-a stabilit ca „Acordul” să fie denumit „Protocol”. Tot acum se stabileşte ca la art. 5, al. 2 al Protocolului să fie consemnată interdicţia ca SRI să aibă acces la documentele CSM: „Comisia a apreciat că denumirea de Protocol este mai potrivită pentru actul ce urmează a fi încheiat cu „Centrul Naţional Cyberint” şi a stabilit ca dispoziţia, în conformitate cu care „Centrul Naţional Cyberint nu are acces la conţinutul documentelor Consiliului Superior al Magistraturii” să fie preluată la art. 5 din protocol în cuprinsul al. 2”. De asemenea, Comisia a decis ca, după integrarea acestor modificări în cuprinsul protocolului, acesta să fie transmis la Plen”.

Acesta a fost întregul traseu al Protocolului dintre SRI şi CSM. După cum se vede, numai insistenţa celor din Comisia coordonată de judecătorul Horatius Dumbravă a făcut ca toate documentele CSM să nu ajungă în mîna ofiţerilor SRI. Oare la fel au făcut şi celelalte instituţii care au încheiat astfel de Protocoale cu SRI?

Trebuie subliniat faptul că la CSM, după cum se observă în Minutele de mai sus, au fost foarte multe persoane care au particpat la încheierea acestui Protocol şi este greu de înţeles de ce nimeni nu a vorbit pînă acum despre el, deşi în spaţiul public s-a tot bătut monedă pe astfel de înţelegeri cu SRI, derivate mai ales din Hotărîrile CSAT!

Iată ce spunea în 2016 judecătoarea Dana Gîrbovan, preşedinta UNJR, la acel simpozion organizat de CRJ la Senat: „Într-un interviu, Traian Băsescu spunea că, pentru ca lupta împotriva corupţiei să se accentueze, a fost nevoie să se intervină la nivel de CSAT, astfel încît SRI-ului să i se acorde mai multe drepturi decît prevede textul de lege. Ne-am adresat CSAT să ne spună care au fost acele hotărîri ale CSAT şi am primit răspunsul că „la nivelul anului 2005 nu mai erau suficiente atribuţiile prevăzute în Legea SRI”! În loc să modifice Legea SRI, s-a preferat o Hotărîre a CSAT care, fiind secretă, noi nu avem acces la ea şi nu ştim ce conţine! De asemenea, nu există nici un text de lege care să spună că trebuie să existe echipe mixte, formate din procuror şi ofiţeri SRI! Se pare că SRI îşi depăşeşte atribuţiile. Astfel, în anul 2004, CSAT a emis o Hotărîre prin care procurorul putea da aprobare pentru supraveghere, deşi legea acordă acest drept DOAR judecătorului! Evident, şi această Hotărîre CSAT, fiind secretă, cetăţeanul nu are nici o posibilitate să se apere în faţa ei! Şi pe această chestiune am acţionat în judecată CSAT pentru că nu ne-a răspuns în termenul legal la întrebările noastre. Am cerut explicaţii despre acel „cîmp tactic” şi de la SRI, dar nici ei nu ne-au răspuns, sub motivaţia secretului. Evident, îi vom acţiona şi pe ei în judecată! UNJR a cerut CSAT, de asemenea, după comunicatul care spunea că nu există „acoperiţi” în Justiţiei, să ne spună dacă are capacitatea de a verifica aceste lucruri şi care a fost procedura folosită pentru a da acel Comunicat

Măcar acum, cei care au luat parte la negocierile unor astfel de protocoale ar trebui să spună public cine le-a cerut, pe ce bază şi cum au fost purtate discuţiile. De asemenea, preşedintele Klaus Iohannis trebuie să desecretizeze urgent Hotărîrile CSAT care au decis ilegal încheierea unor astfel de Protocoale, căci CSAT nu este organ legislativ!

SLUGA OCULTEI FINANCIAR -MONDIALE,GAULEITERUL NAZI,PENALUL KLAUS WERNER JOHANNIS LA SUMMITUL PPE DE LA MALTA ,DESPRE NUMIREA PENALEI -PLAGIATOARE LULUTZA LASCU -KOVESI FIICA NOMENCLATURISTULUI PCR,PROCUROR CEAUSIST IOAN LASCU IN FUNCTIA DE PROCUROR SEF EUROPEAN!

31 Mar

Întrebat despre posibilitatea ca procurorul șef al DNA, Laura Codruța Kovesi, să fie propusă pentru șefia Parchetului european, președintele Klaus Iohannis a afirmat că este devreme să se discute despre acest lucru.

Iohannis a arătat totodată că România abia a semnat în urmă cu câteva zile scrisoarea de intenție de a face parte din acest proiect.

„Este cam devreme să discutăm aceste lucruri. La noi este uzual ca, abia început un concept, deja să existe analiști care prevăd finalul procesului. Nu, abia acum România a semnat acum două sau trei zile scrisoarea de intenție de a fi parte în proiectul Parchetului european, deci mai este cale lungă până când se ajunge la o cooperare consolidată, cum am numit-o eu, și să se treacă la următoarea fază. Deci, este mult prea devreme să discutăm așa ceva”, a declarat Iohannis.

Președintele Klaus Iohannis se află în Malta, unde participă la Summitul PPE.

În cadrul discursului susţinut la summitul PPE din Malta, preşedintele a transmis că România susţine o Uniunie Europeană ”puternică, unită şi coezivă”, subliniind că o Europă ”cu mai multe viteze” poate duce la o separare în plan economic şi social între statele membre.

”România vrea o Uniune Europeană puternică, unită şi coezivă. Ţara mea a contribuit la consolidarea proiectului european şi vom continua să facem acest lucru. Şi să credem în valorile care ne aduc împreuna şi ne să fim o adevărată familie: libertate, democraţie, pace, securitate, solidaritate. (…) Avem capacitatea să punem la pământ toate zidurile şi barierele care, mai târziu, pot fi de neînvins. Acţiunile noastre viitoare trebuie să fie bazate pe securitate, dezvoltare, angajare şi respect pentru valorile fundamentale şi libertăţi”, a spus Iohannis.

România nu este de acord cu ideea unei Europe ”cu mai multe viteze”

„România nu susţine o Uniune Europeană cu cercuri concentrice de integrare, sau cu mai multe viteze, care riscă să ducă la o separare a statelor membre din punct de vedere social şi economic. Nu vedem aceste scenarii ca fiind bune pentru aprofundarea relaţiilor dintre statele membre, mai ales într-o perioadă în care Uniunea Europeană se confruntă deja cu o divizare şi o lipsă de încredere între state”, a conchis Iohannis.

CODUL LUCIFER. DE CE PRESEDINTII ROMANIEI SUNT OBIEDENTI IN FATA EVREILOR!

31 Mar

Imagine similarăImagini pentru CODUL LUCIFER LOGO

                                   

                                     SPUSE AUTORULUI

Eu recomand celor care vor să afle multe adevăruri care ne sînt ascunse, să citească pe internet „Codul lui Lucifer” (https://www.scribd.com/doc/137894503/Dan-Cristian-Ionescu-Codul-Lui-Lucifer-2011) și „Codul lui Lucifer II” (https://www.scribd.com/doc/207706199/Codul-Lui-Lucifer-II).

Pentru cei care nu au timp, redau sub acest titlu din carte un capitol din ultima lucrare amintită.

„În decursul timpului, mai multe persoane apropiate autorului i-au relatat o serie de fapte din categoria celor greu de crezut. Autorul crede aceste persoane, dar nu pretinde același lucru nimănui. Vă prezentăm cîteva din aceste relatări, iar fiecare să le aprecieze după cum consideră.

Un prieten al autorului, prieten care la începutul anilor ’90 avea strînse legături cu Ion Iliescu, povestește că în vara anului 1990, cînd Iliescu tocmai se instalase la Palatul Cotroceni, într-o bună zi intră în biroul său, neanunțați, niște bărbați necunoscuți. Unul dintre aceștia îi spune: «Domnule președinte, să știți că nu ați fost ales ca să faceți politica dvs., ci ca să faceți politica noastră.» După care necunoscuții pleacă. Șocat, Iliescu îl cheamă pe șeful dispozitivului de pază și îl întreabă cine au fost bărbații care tocmai au ieșit din biroul lui. Șeful dispozitivului se uită senin în ochii lui Iliescu și îi răspunde: «Domnule președinte, la dvs. nu a intrat nimeni.» Să înțeleagă fiecare ce vrea. Cert este că în anul următor Ion Iliescu a plecat în vizită în Israel, iar după încă un an a fost reales președinte. Asta, se pare, înseamnă că se hotărîse să facă politica cui trebuia.

https://i0.wp.com/www.justitiarul.ro/wp-content/uploads/2016/07/iliescu-sinagoga.jpg

În vara anului 1992, în curtea la PNT-CD era zarvă mare. Delegați de la Argeș și Prahova intraseră în greva foamei, protestînd împotriva trecerii în fruntea listelor pentru Camera Deputaților, în vederea apropiatelor alegeri, a unor informatori ai securității notorii pe plan local. În acel moment, Corneliu Coposu se afla la tratament în Germania. În ziua sorocită pentru întoarcere, pleacă spre aeroport să îl aducă pe Senior, Ticu Dumitrescu și Nadia Pascu, secretara CDR (ne permitem să dăm numele acestei distinse doamne, care i-a relatat autorului cele de mai jos, întrucît aceasta, Dumnezeu să o odihnească, nu mai este de mulți ani printre noi). Pe drumul de întoarcere, Nadia Pascu îi dă Seniorului să citească o informare cu privire la evenimentele petrecute în curtea partidului. Coposu o citește și spune: «Știu, dar nu pot să fac nimic.» Să înțeleagă fiecare ce vrea.

În toamna lui 2004, cînd «Dragă Stolo» încă era candidatul oficial al Alianței DA, un prieten al unui prieten al autorului are o treabă la Federația Comunităților Evreiești. Ajungînd în holul de la intrare, vede un tablou al lui … Traian Băsescu! Intrigat, întreabă: «Dar de ce țineți aici tabloul ăstuia?» «Fiindcă este viitorul președinte al României!» «Bine, dar nici măcar nu candidează!» «Ba da, va candida și va cîștiga alegerile!». Să înțeleagă fiecare ce vrea.

https://i2.wp.com/www.justitiarul.ro/wp-content/uploads/2016/07/basescu-zidul-2.jpg

Cu puțin timp înainte să moară, Ticu Dumitrescu pleacă însoțit de un ofițer MApN la Pitești, unde se aflau depozitate arhive ale securității, să caute dosarul lui Traian Băsescu. La ieșire, înconjurat de ziariștii care îl asaltau cu întrebările, Ticu Dumitrescu declară că Traian Băsescu nu are dosar la securitate. Ofițerul încremenește – tocmai ce văzuseră amîndoi dosarul lui Traian Băsescu! Să înțeleagă fiecare ce vrea.

În viața lui, autorul cărții s-a aflat în mijlocul multor evenimente, în cazul altora a fost martor de pe margine, altele i-au fost relatate. Desigur că, îmbătrînind, unele i-au dispărut din memorie ori s-au estompat. Dar multe, nu le poate uita. Dacă Dumnezeu îi dă ani și putere, poate va apuca să aștearnă pe hîrtie toate amintirile care i-au rămas vii.”

                                                                                       Dan Cristian IONESCU

FALIMENTUL REGIMULUI EURO-ATLANTIC IN ROMANIA!

31 Mar

Imagini pentru OTAN FALIMENT LOGOImagine similară

 

Este axiomatic faptul că a conduce o țară este o îndeletnicire dificilă. Dificultatea este în parte dată și de lipsa definirii și urmăririi coerente a interesului național profund, cel de termen lung, ceea ce face ca interesele de termen scurt să ajungă adeseori să fie tratate prioritar, iar costurile cu care se obțin anumite interese de termen scurt să nu poată fi evaluate corect.

Cu această situație s-a confruntat și România în primul deceniu post-comunist. Rămasă fără umbrelă militară externă protectoare, a încercat zadarnic să-și asigure securitatea alături de Rusia, iar apoi s-a reorientat către Occident, fără convingere și cu un entuziasm simulat. Reorientându-se către Occident, conducătorii României au întors complet spatele Rusiei, ceea ce a condus la vulnerabilități de securitate care se rostogolesc în continuare, generează riscuri și produc îngrijorări.

Oligarhia fesenisto-securistă care a preluat țara în decembrie 1989 din mâinile generalilor Iulian Vlad și Victor Athanasie Stănculescu nu a oferit României o aderare corectă la structurile euro-atlantice. Având în vârful ei exclusiv minoritari etnici, oligarhia a fost mult mai preocupată de propria înavuțire decât de a conduce în interes național o țară cu nivel ridicat de suveranitate în cadrul N.A.T.O. și al Uniunii Europene, așa cum au procedat alte state din centrul și estul Europei care au făcut și ele parte din zona de influență a fostei Uniuni Sovietice. Dintre acestea, exemplele cele mai sugestive au fost și au rămas Polonia și Ungaria, iar în ultimii ani s-au adăugat Grecia, Cehia, Slovacia și Bulgaria.

Oligarhia fesenisto-securistă care a condus negocierile de aderare la N.A.T.O. și la U.E. nu a calculat prețul aderării. După 1992, la cererea N.A.T.O. conducerea României și a serviciilor secrete a predat toate rețelele de agenți și toate secretele țării, ceea ce o țară suverană nu trebuie să facă și, de regulă, nu face niciodată. Apoi, după anul 2003, tot la cererea N.A.T.O., ne-am desființat armata, reducând-o la câteva unități antrenate să lupte în războaiele din Orientul Mijlociu pentru interesele S.U.A., în Afganistan și pentru a distruge Irakul, inamic istoric al Israel-ului.

Aderarea la U.E. s-a făcut prin acceptarea altor cedări inacceptabile. Profesorul economist Ilie Șerbănescu a rezumat negocierea României pentru aderarea la U.E. prin reducere la formula acceptării condiției: „Vreți aderarea? Ne dați economia!” Eu adaug și afirm că s-a dat economia cu resursele naturale cu tot. Cu ocazia negocierii aderării, conducerea de origine țigănească a României (președintele Iliescu și prim-ministrul Năstase) nu au luat nici un fel de măsuri de protecție a României în fața invaziei lăcustelor occidentale, care au jefuit România „cap-coadă”, până astăzi.

Ca urmare, liderii acceptați de structurile euro-atlantice să conducă România, singurii care au avut acces la putere, au primit de la străini sprijin personal și s-au îmbogățit în voie. Serviciile secrete și magistrații au fost aliniați activității în slujba noilor stăpâni ai României și puși sub directa lor conducere.

În anul 2015, într-un raport al C.I.A. privitor la România s-a arătat că în perioada 1990-2015, din această țară au plecat spre bănci străine din offshore-uri suma de 350 de miliarde de dolari. Suma nu reprezintă totalul fraudelor, distrugerilor economice, pierderilor de resurse naturale, banilor negri etc., ci doar sumele care s-au depus în diverse conturi din offshore-uri, sume care nu au fost fiscalizate și care provin din activități economico-financiare ilicite.

Promovarea politicii de aderare la structurile euro-atlantice, concesiile făcute companiilor occidentale, susținute de statele occidentale, a condus la distrugerea aproape totală a economiei românești și la înlocuirea ei cu o economie străină, beneficiară a resurselor naturale și umane ale României și la o politică economică a guvernelor de la București care protejează activitățile și interesele acestei economii străine, inclusiv fraudele fiscale, încălcarea legilor în domeniul economico-financiar și imixtiunea în politicile publice ale statului și ale organelor administrative locale.

Este evident că regimul politic din România este într-o situație care, imaginat pe o axă, glisează între limitele de la „mare suferință”, până în apropiere de „faliment”. Situația bună a companiilor producătoare străine din România, situația bună a marilor complexe comerciale străine, situația bună a companiilor străine care exploatează și vând resursele naturale ale României (apă minerală, apă potabilă și pentru consum casnic, petrol, gaze, curent electric, aur, metale rare, lemn, materiile prime pentru industria materialelor de construcții, pământul agricol etc.), situația bună a companiilor străine de transport, situația bună a societăților străine de asigurări, situația bună a băncilor străine etc., nu este echivalentă cu o situație bună a României. Multă lume face confuzie între binele străinilor care dețin economia din România și binele românilor. Economia străină din România nu este a noastră, chiar dacă sunt mulți români care muncesc și-și câștigă o pâine mai neagră, sau mai albă, de la acești străini.

Acapararea activităților economico-financiare din România de către străini a fost favorizată de lupta continuă a grupărilor românești de interese între ele. Grupate în jurul partidelor politice, aceste grupuri de interese se sfâșie între ele și, în schimbul ajutorului primit de la străini pentru a-și putea duce lupta politică, cedează, bucată cu bucată, părți din economia și resursele românești. Lupta între partidele politice este dublată de conflictele dintre președinții României și prim-miniștrii, conflicte care se datorează prevederilor constituționale care conferă atribuții executive președintelui și prim-ministrului care se suprapun.

Situația aceasta de conflicte cvazi-permanente s-a agravat datorită racordării serviciilor secrete ale României la Comunitatea Informativă a N.A.T.O. În cadrul acestei comunități (structură militară ierarhică), serviciile secrete au ajuns sub influență străină și au trecut la protejarea intereselor străine în România. Această situație a fost acceptată de conducerea politică a României începând cu anul 2003 și s-a accentuat în timpul mandatelor președinților Băsescu și Iohannis.

Cu toate că serviciile secrete, cu deosebire S.R.I., au controlat parchetele, numeroase instanțe, poliția și organele de control financiare, fiind principalii furnizori de informații/dosare ale acestora și au fost structurile care au catalizat sau au stopat promovarea unor dosare de infracțiuni economico-financiare. Economia străină din România a fost ferită de controale și de presiunea obligațiilor care decurg din aplicarea legislației în vigoare. Companiile multinaționale străine nu au fost oprite să jefuiască resursele României, în timp ce controalele s-au prăvălit asupra firmelor românilor, cu brutalitate, fără nici un fel de activitate preventivă. Serviciile secrete din România nu se pot deroba de răspunderea care le revine, alături de factorul politic, pentru situația dezastruoasă în care a ajuns capitalul românesc în raport cu capitalul străin din România, nu se pot deroba de răspunderea pentru fraudarea generală a țării de către străini și nici pentru vulnerabilitățile mari de securitate națională în care se găsește țara. De asemenea, serviciile de informații și ultimii doi președinți ai României sunt responsabili pentru încălcarea drepturilor și libertăților cetățenești și pentru abuzurile care s-au practicat în societatea românească, cu deosebire de către magistrați și de către A.N.A.F., uneori, în aceste abuzuri fiind târâte și structuri ale Ministerului de Interne.

O cauză agravantă a acestei situații este acțiunea consilierilor străini de la servicii, din Justiție și din alte instituții ale statului. Prin intermediul serviciilor secrete, acești consilieri străini conduc justiția, parchetele, A.N.A.F.-ul, Anti-frauda, Poliția, Jandarmeria, Armata, A.N.I. și alte organe de control. Dar imixtiunile străine care au aservit total România s-au făcut cu contribuția decisivă a conducătorilor politici ai României. Argumentez această afirmație  amintind doar telegrama din 2006, publicată de Organizația WikiLeaks, privitoare la întâlnirea de la București a președintelui României cu directorul F.B.I., Robert Müller, când  Traian Băsescu a spus că și-ar dori să vadă o prezență F.B.I. în România la fel de robustă ca cea a C.I.A. Aceste atitudini, determinate uneori din interese de obținere a protecției personale din partea serviciilor secrete străine, alteori din simplă slugărnicie, au subjugat România, din aproape în aproape.

În cei 25 de ani ai regimului ceaușist, Securitatea a băgat frica în români și s-a oprit la acest nivel de acțiune în majoritatea zdrobitoare a cazurilor în care s-a implicat. Spre deosebire de fosta Securitate, actuala poliție politică represivă nu se joacă! Ea distruge oamenii incomozi și se prăvălește și asupra familiilor lor!

Aceste fenomene negative s-au accentuat în ultimii ani, ceea ce a condus la agravarea crizei social-politice din România și la conflicte între Parlament și Guvern, pe de o parte și S.R.I.+Președinție+D.N.A., pe de altă parte. Cea de a doua grupare este și gruparea care sprijină cu multă determinare interesele străine din România, reprimă spiritul național românesc și promovarea unor politici asemănătoare cu cele promovate în S.U.A. de către noul regim național-protecționist al administrației președintelui Donald Trump. Ca urmare, cu toate că România are un parteneriat strategic cu S.U.A., singura țară pe care se bazează în mod real pentru apărarea securității naționale, președintele Iohannis, care este conducătorul politicii externe a țării, menține linia politică a vechiului regim politic iudeo-globalist de la Washington. Întâmplător sau nu, conducătorii celor trei instituții din această a doua grupare de forțe opuse din România sunt toți trei minoritari etnici…

După 1990, efectivele serviciilor secrete ale României au crescut exponențial, depășind de câteva ori efectivele fostei Securități a regimului socialist de stat. De asemenea, au fost mult întărite Jandarmeria și Poliția de Frontieră. În paralel, cum am arătat, armata a fost redusă până la aproape de desființare, totalul efectivelor ei, cu angajați civili cu tot, nereușind să umple un stadion de fotbal. În România se vorbește de „democrație”, dar un stat în care forțele de represiune sunt mult mai numeroase decât armata, nu poate fi un stat democratic.

Democrația, în înțelesul dat termenului de regimul bazat pe existența mai multor partide, regim în cadrul căruia partidele își dispută conducerea societății prin alegeri aparent libere, nu este un model de regim politic care să fi avut performanțe în istoria României. Această afirmație este, probabil, de-a dreptul șocantă, pentru o parte a opiniei publice, dar este reală. România este o țară majoritar ortodoxă care păstrează în mentalitatea poporului numeroase acumulări provenite din cultura și civilizația orientală. Din această cauză nu toate modelele de tip occidental se potrivesc poporului român. Introducerea forțată a unor modele occidentale nu a făcut bine românilor, ci i-a bulversat, situație de care au profitat străinii și minoritățile naționale, ai căror reprezentanți au condus țara în cea mai mare parte după decembrie 1989. Este suficient să rostim doar câteva nume pentru a argumenta afirmația de mai sus: Iliescu (bunicul: Ivanovici), Roman (Neulander), Militaru (Lepădat), Măgureanu (Asztalos), Brucan (Brukner), Bârlădeanu (Goldenberg), Năstase, Constantinescu (Kazbich), Ungureanu, Ponta (Naumovici) ș.a. Toți cei numiți mai sus, ca și numeroși alții, poartă nume românești dar nici unul nu este român, nici de sânge și, după cum au dovedit prin faptele lor, nici de simțire. Măcar astăzi deținătorii minoritari etnici ai puterii reale din România nu sunt deghizați în români, ci poartă numele reale: Iohannis, Hellvig… Kövesi este numele de căsătorie al „șefei cătușelor”, pe care l-a preferat celui de familie, respectiv Lascu, care trădează originea etnică reală…

Erodarea energiilor naționale românești în lupta dintre partidele politice, instituțiile represive, interesele străine din țară etc., este un fenomen care are vechi rădăcini istorice și este o vulnerabilitate foarte mare a României. Pentru eliminarea acestei vulnerabilități, clasa politică românească a încercat diverse soluții, începând din secolul al XIX-lea. S-a început cu aducerea prințului străin, cu rotativa guvernamentală și cu alte inițiative, dar de fiecare dată s-a ajuns la soluția care pare singura: regimul bazat pe o legislație autoritară, condus cu fermitate. În istoria României nu au fost înregistrate progrese și nu au fost promovate interesele naționale decât în timpul unor regimuri autoritare. Până în prezent, nu există excepții. Începând cu epoca modernă, după unirea Principatelor Române, regimuri autoritare au promovat A.I. Cuza, I.I.C. Brătianu, Carol al II-lea, Antonescu și cei doi lideri comuniști, Gheorghiu-Dej și Ceaușescu. Toți au contribuit la înălțarea României, unii mai mult, alții mai puțin.

Astăzi, regimul euro-atlantic din România a dat faliment. Recunoașterea acestui faliment este doar o chestiune de timp, de înfrângere a unor emoții, de înțelegere a situației, de împăcare/de punere în acord a mentalului opiniei publice cu realitatea.

Partenerul strategic al României, S.U.A. a transmis un mesaj foarte coerent tuturor statelor europene, prin care a afirmat că susține o „Europă a națiunilor” și că este „împotriva globalizării”, pe care președintele Donald Trump a numit-o „gogorița băgată forțat pe gâtul popoarelor”. Mai mult decât atât, președintele Donald Trump a transmis și avertismentul amenințător că „statele care nu ne vor urma pe această linie politică, vor avea mari probleme!” Nu cred că este necesar un discurs mai coerent pentru ca europenii cărora le pasă de relația cu S.U.A. și sunt dependenți de ea să înțeleagă ce au de făcut.

Președintele României, Klaus Werner Iohannis, aservit regimurilor politice masono-globaliste, în frunte cu cele ale Germaniei și ale U.E., nu a reacționat în nici un fel și nu a dat nici cel mai mic semnal de încercare de punere în acord a politicii României cu politica partenerului strategic de la Washington. Discursul politic prezidențial din acest an, 2017, se referă exclusiv la interesele U.E., la românii din afara granițelor care-i slujesc pe occidentali, la nevoia de a respecta dispozițiile de la Bruxelles, la necesitatea de a sluji flancul N.A.T.O. din Balcani, la primirea de emigranți de pe alte continente etc. Președintele României face totală abstracție de faptul că U.E. scârțâie din toate încheieturile și satisface doar interese oligarhice occidentale, care nu ajută cu nimic România și, de asemenea, ignoră faptul că numeroși analiști și politicieni din întreaga lume întrevăd destrămarea Uniunii Europene. Președinția României nu a dat nici un semnal privitor la nevoia unor proiecte politice alternative, strict necesare situației în care Uniunea Europeană s-ar destrăma, sau dacă interesele supraputerilor Lumii ar decide reconfigurări ale sferelor de influență. Totul este posibil, nimic nu trebuie exclus din analiză și România ar trebui să fie pregătită pentru orice alternativă.

Până în prezent, interesele naționale românești profunde nu se regăsesc în proiectele prezidențiale, iar când acestea sunt promovate de la nivel de guvern și de parlament, sunt boicotate, atât pe față, cât și cu mijloace ascunse, de trinomul amintit mai sus, Președinție+S.R.I.+D.N.A.

Tentativa ministrului român de Externe, Teodor Meleșcanu, făcută prin intermediul secretarului de stat al S.U.A., Rex Tillerson, de a-i favoriza președintelui Iohannis o întâlnire cu președintele Donald Trump a eșuat.

În aceste condiții, reformarea societății românești apare multor gânditori ca o necesitate stringentă. Ea nu va avea efect decât dacă este concepută și pusă în aplicare pe baza intereselor naționale românești, de către români care să nu fie aserviți intereselor străine, primul pas obligatoriu fiind ridicarea substanțială a nivelului suveranității naționale.

Prin unele din scrierile mele, am încercat să aprind lumina pentru a arăta adevărul. Desigur că pentru orbi sau pentru cei care vor cu tot dinadinsul să-și țină ochii închiși, cu pleoapele strânse, nu am putut face nimic. (Va urma)

                                                                                                                 Prof. univ. dr. Corvin Lupu

%d blogeri au apreciat asta: