CIRCULA PE NET.PETRE FLORIN MANOLE -ACTIVIST TIGAN:”BAI M-AI VAZUT CU BASESCU? DE -ACUM I-OS SEFU’ VOSTRU!”

Deschidem până şi frigiderul şi nu mai scăpăm de bulibaşi, de împăraţi, regi sau conţi ai ţiganilor. Ne-am tabloidizat cu totul?

Cred că ceea ce se întâmplă acum spune mai multe despre mass-media decât despre Florin Cioabă sau oricine altcineva, pentru că, până la urmă, omul ăsta e mort, iar cinic vorbind, nu mai putea face el agenda media. O face cu greu un om viu, cu atât mai puţin unul mort. Şi până la urmă cred că e o goană după senzaţional. Sunt două categorii preferate de subiecte, în ceea ce-i priveşte pe romi: ce s-a mai întâmplat cu Cioabă, sau împăratul Iulian şi-a luat o coroană de două kilograme de aur, sau altele asemănătoare – aici intrând şi legăturile cu politicienii – EBA a vorbit cu Cioabă şi nu ştiu ce s-a mai întâmplat, sau Vadim a participat la Congresul romilor. Sunt ştiri exotice, un Vadim, brand al extremismului românesc, să fie acceptat în rândul comunităţii rome, după ce-a zis celebra frază cu împuşcatul pe stadioane. A doua categorie de subiecte o reprezintă cele legate de emigraţie: ce fac romii în Occident, că fură, că fac, că dreg, plus declaraţiile vreunui politician local. Aşadar can-can şi emigraţie.

Restul este ţinut sub tăcere. Un studiu al Băncii Mondiale arăta cât pierd ţările est-europene prin faptul că romii nu sunt integraţi pe piaţa muncii. Pe de-o parte că oamenii ăştia nu sunt impozitaţi ca lucrători, apoi, tocmai pentru că nu lucrează devin o povară pentru un stat nevoit să le dea ajutoare sociale. Este „atins” buzunarul fiecărui cetăţean şi sistemul de pensii pe termen lung. Sunt lucruri mult mai importante decât moartea sau viaţa unui singur individ.

Şi în aceste zile, mulţi şi-au dat „examenul”. Conduce detaşat RTV, care a ajuns să fie „peste” sau „sub” OTV – nici eu nu ştiu cum este mai corect -, este OTV „2.0”, ca să folosesc un limbaj Hi-Tech.

Media ca media, cu uscăturile ei, dar poate n-ar exagera în asemenea hal dacă n-ar exista şi un public consumator.

Este o dilemă de genul cine-a fost primul: oul sau găina? Întâi s-au servit sau s-au consumat asemenea subiecte? Recunosc că nu sunt suficient de pregătit în domeniu ca să pot să dau un verdict, în schimb aş putea spune care este percepţia mea, şi anume: media are şi un rol educativ. Există o anumită responsabilitate şi în zona asta. Când faci şaibe la strung, trebuie să ai grijă să iasă un produs într-un fel – şi nu faci repede ca să produci cât mai mult şi să produci accidente -, aşa şi în mass-media, nu faci orice, pentru că, la un moment dat, chiar dacă nu se strică „maşina”, se „strică” societatea. E drept că de o bună perioadă s-au servit lucruri de genul ăsta, gen Cristoiu cu găina care a născut pui vii… După ani de zile, normal că oamenii consumă aşa ceva. Merg cu metroul şi văd că oamenii citesc în general tabloide. Până la urmă însă, nu media a tabloidizat societatea, dar trăim în ţara în care procentul de promovare la Bacalaureat este an de an tot mai scăzut. Şi-atunci vorbim de lucruri concrete, nu de părerea mea despre media.

Şi-ajungem la nişte incapabili care n-au fost în stare să gestioneze un stat. Acum se trage linie şi se vede cât de găunoase sunt instituţiile şi cât de „impotenţi” sunt cei mai mulţi dintre cei care le conduc.

Decad instituţiile, decade societatea… Culmea e că lumea acuză pe bună dreptate politicienii, dar politicienii sunt până la urmă expresia societăţii în ansamblul ei.

Ţinerea premeditată a romilor în sărăcie – cu excepţia „şefilor de trib” – nu face oare parte din politica obţinerii de voturi? E mai uşor să le dai pachetele cu ajutoare şi să-i comanzi…

Cred că e o perspectivă destul de generalizată. Eu am o experienţă într-un partid politic, la o organizaţie de tineret. Şi mi-am studiat colegii şi la o bere şi la discuţii de substanţă şi la discuţii unde se fac de râs. Problema principală o reprezintă distanţa dintre mediul în care trăiesc politicienii şi mediul real, social. Şi vă dau un exemplu: am un prieten, un om care mi se pare de ispravă, tânăr, fără dosare de corupţie sau alte prostii în spate, primarul din Botoşani. A avut probleme cu romii în oraş la el – o situaţie mai complicată cu nişte blocuri unde erau şi probleme de ordine publică, blocuri în care stăteau şi romi şi români, lume săracă în general…

Tot la sărăcie ajungem…

Şi primarul, care nu este rasist, îmi spune: „Băi, pur şi simplu nu ştiu ce să fac. Moştenesc problema asta şi trebuie s-o rezolv. Dacă merg pe partea de educaţie cu copiii, ajung la problema părinţilor care n-au serviciu, dacă încerc să le dau serviciu, n-au calificare şi ajung într-un cerc vicios”. Eh, ajungem la distanţa despre care vorbeam. Pentru mulţi politicieni, liderii vocali ai etniei, sau persoanele vocale care au o anumită dimensiune publică, fie că ne referim la spaţiul local sau naţional, gen Florin Cioabă, sunt, chipurile, reprezentativi. Doar că, nu ştiu dacă întâmplător sau nu, cele mai vizibile personaje-personalităţi din mediul ăsta nu sunt – din păcate – studenţii, absolvenţii romi ai unor facultăţi, intelectuali, ci persoane de can-can sau…

Masoni pârliţi, agramaţi sau interlopi cu cruci de două kile la gât…

Exact, şi-atunci dacă unii politicieni aleg să vorbească cu genul ăsta de oameni, nu numai că nu produc rezolvări-soluţii, dar îi şi legitimează. Şi-n momentul ăla, interlopul se duce la el în localitate şi spune: ”Băi, m-ai văzut cu Băsescu? De-acum io-s şefu’ vostru. Că io-l sun pe Băsescu şi rezolv nu-ştiu-ce. M-ai văzut cu primarul? E omul meu şi noi doi facem treburile, tu eşti mic”. Sau: ”Vrei să iei ajutor social, neică? M-ai văzut cu primarul că ne-am bătut pe burtă şi-a fost la mine acasă…” sau preşedinte de Consiliu Judeţean sau senator. În momentul ăla, interlopii şi tot felul de „lideri” câştigă prestigiu în comunitate, cuvântul lor contează, trebuie să-i cauţi şi lucrurile se complică.

Aşadar îi fabricăm, după care îi legitimăm, după care totul se întoarce împotriva noastră…

Exact, exact, e practic chintesenţa acestui proces.

Şi-acum să încheiem pe-un ton ceva mai glumeţ. Ce-o face Elena Udrea, şi-o face planul de nuntă cu „Împăratul ţiganilor”? Se pune de-o alianţă Pleşcoi-Sibiu?

Sincer să fiu, mi s-a părut o mojicie. Nu ştiu de unde până unde s-a gândit omul ăla să facă aşa ceva. Eu ştiu că are o familie, că na!… Chestiile astea nu se fac. În mod normal, într-o comunitate de oameni normali, tradiţională şi conservatoare, cum e şi cea din care vine aşa-zisul împărat – că nu iau în considerare asemenea ranguri ivite din băşcălie – e ruşinos să faci aşa ceva. Nu se face aşa ceva. Este sub demnitatea unui om serios. Sunt glumiţe de golănaş de la colţul străzii: „Hai, pisi, să te scot la un suc!”. Pe mine m-a uimit, nu mi-a venit să cred. Nu ţine de educaţia formală, că nu ştii matematică sau română. Ţine de un anumit nivel al bunului-simţ care în mod obişnuit în comunităţile de romi tradiţionale chiar există. Plus că tipul arată groaznic, nici nu se pune problema…

Cum s-ar reveni la normalitate?

Există în societatea românească din ce în ce mai mulţi tineri romi care devin tot mai vizibili. La un moment dat – poate devin eu ceva mai optimist – ca într-un film de la Hollywood, binele învinge. Există tot mai multe modele pozitive, de la cel mai mic sat până în spaţiul public. Ne căutăm modele, ele există, aşteaptă doar să fie descoperite. Lucrurile se întâmplă, fie că vrem sau că nu vrem.

Mai e capabilă societatea românească să genereze modele?

Eu cred că am avut momente mult mai proaste în istorie şi nu există niciodată un drum fără întoarcere. Cred că până la urmă suntem conectaţi la un sistem de valori europene – şi el în criză, dar totuşi peste nivelul nostru – şi n-avem cum să nu creştem. Avem o grămadă de tineri care merg la studii în străinătate şi care se întorc acasă, nu numai cu mai multă fizică sau matematică învăţată, ci şi cu un bagaj în plus de cultură şi civilizaţie. Cu siguranţă, putem rămâne optimişti.