SCRIPTURA SI ISTORIA PASTELUI!

20 Apr

Istoria Sarbatorii Pastelui Pentru prima data Pastele a fost sarbatorit in jurul anului 1400 inainte de Hristos. In aceasta data evreii au parasit Egiptul cu ajutorul lui Dumnezeu. Scriptura in cartea Exod (Iesirea) din Vechiul Testament ne ofera instructiunile date de Dumnezeu pentru sarbatorirea Pastelor in timpul lui Moise. Evreii din antichitate isi aminteau de faptul ca Dumnezeu i-a salvat din robia in care se aflau in Egipt. Desi multi sarbatoresc si astazi Pastele, majoritatea oamenilor nu mai au in vedere semnificatia acestei sarbatori. In ceea ce priveste crestinii,

Învierea Mântuitorului

 

Sarbatoarea Pastelui poate fi asociata cu primavara. Retrezirea naturii la viata simbolizeaza noua viata pe care crestinii au castigat-o prin crucificarea si Invierea lui Iisus. Pastele crestin este similar cu doua traditii antice: una evreiasca si alta pagana. Ambele traditii sarbatoresc Invierea, trezirea la viata.

Pastele crestin deriva din Pastele evreiesc, numit Pesach, cuvantul de origine al cuvantului Pasti.

Dumnezeu a reinnoit legamântul facut cu israelitii, de data aceasta nu printr-un om, (Moise) ci prin Fiul Sau, Iisus Mesia. Legamantul cel nou nu mai este un legamant facut doar cu evreii, ci cu toate popoarele, care vor sa primeasca iertarea pacatelor prin jertfa lui Iisus Hristos. Legamantul cel vechi purta sigiliul sangelui unui miel care trebuia sacrificat de Pasti dupa instructiunile date de Dumnezeu. Cu ocazia iesirii din Egipt, cand au sarbatorit pentru prima data Pastele, toti evreii trebuiau sa ia un miel si sa il sacrifice. Apoi, cu sangele mielului erau unse ramele de lemn ale usilor de la casele in care locuiau acestia. Sângele mielului oferea o garantie, un semn vizibil prin care credinciosii dadeau de inteles ca au luat in serios avertismentul lui Dumnezeu. In Noul Testament mielul a fost junghiat de Mântuitorul Iisus, iar sangele lui care a curs pe cruce este sangele rascumparator. La Cina cea de taina, in noaptea cand a fost tradat, inainte de a fi prins si arestat, Domnul Iisus a instituit sarbatoarea Pastelui nou testamental, dupa porunca ce I-a fost data de Dumnezeu. Dumnezeu vrea ca toti crestinii sa isi aminteasca de pretul care a fost platit pentru rascumpararea noastra din sclavia pacatului. Pasti, Paste, in ebraica pesah, latina Pascha; este o sarbatoare religioasa, mozaica si crestina, din timpul primaverii; pentru evrei, Pastele este sarbatoarea memoriala a eliberarii lor din robia egipteana, serbata in conditii stricte. Se prepara miel, se consuma azimi (piine nedospita consumata de mozaici la Pasti sau folosita de catolici la impartasanie); piinea dospita nu se consuma in aceasta perioada. Pentru crestini, Pastele este sarbatoarea invierii lui Isus Christos. In Cina cea de Taina, multi comentatori vad o masa pascala si inceptul Pastelui crestin, iar piinea frinta si vinul turnat simbolizeaza sacrificiul christic al trupului si singelui, ca pret al rascumpararii omenirii. Ziua de Paste se stabileste diferit. Biserica ortodoxa evita sa sarbatoreasca Pastele in aceeasi zi cu Pastele evreilor, in timp ce Biserica Catolica nu tine cont de acest criteriu. Chiar daca exista diferente esentiale intre Pastele iudaic si cel crestin, ambele sarbatori contin ecouri indepartate din cultul arhaic al primaverii.
Data sarbatoririi Pastelui Inainte de anul 325 i.H. Pastele se sarbatorea in diferitele zile ale saptamanii, chiar si vinerea, sambata si duminica. In acel an, s-a convocat consiliul de la Nicaea de catre imparatul Constantin. A emis legea pascala care stabilea ca aceasta sarbatoare sa aiba loc in prima duminica dupa luna plina de sau dupa echinoxul de primavara sau prima zi de primavara. Astfel, Pastele trebuie sarbatorit intr-o duminca intre data de 22 martie si 25 aprilie.
Pastele Dupa Craciun, cea mai frumoasa sarbatoare de familie este pastele. Cum iarna este incantator peisajul acoperit cu zapada, bradul impodobit din mijlocul casei, la fel ne incanta si primele miresme primavaratice. Primavara inseamna renasterea naturii. Nu este doar o simpla intamplare faptul ca in vremuri pagane, inceputul de an se sarbatorea odata cu venirea primaverii; sarbatoarea pastelui este deci si sarbatoarea primaverii. Deja din secolul al II-lea avem date despre sarbatorirea Pastelui. Pastele este sarbatoarea crestina a Invierii Domnului.
Traditii si obiceiuri de Pasti Din România pâna în Africa sau din Italia pâna în Australia, în ce colt din lume ai trai, daca esti crestin, de Paste sarbatoresti, te bucuri, vrei sa fii cu ai tai, cu cei pe care îi iubesti. Copiii sunt în al noulea cer pentru ca se înnoiesc, pentru ca vor sta cu parintii pâna tarziu în biserica, pentru ca imediat dupa Înviere vor ciocni oua rosii si se vor înfrupta din cozonaci. Chiar daca, de-a lungul anului, tinerii sunt mai putin prezenti la slujbele religioase, de sarbatori si, mai ales de Paste, curtea bisericii devine neîncapatoare. Frumosi, îmbracati în haine noi, asteapta emotionati, cu lumânarile în mâna, sa vina lumina din Cer. Sarbatoarea sarbatorilor aduce numai bucurie, numai dragoste. Orice sarbatoare, cu atit mai mult una de importanta si amploarea celei pe care o reprezinta Invierea Domnului Isus Christos, este pregatita prin gesturi si etape preliminare, ale caror valente ritual-ceremoniale, dar si psihologice, asigura intrarea intr-un timp al sarbatorii. Caci sarbatoarea este, in primul rind, traita.
Postul Pastelui Ultima simbata inainte de intrarea in marele post a Pastelui este dedicata mortilor; in acea zi se dau de pomana placinte, covrigei, lapte cu taitei, o ulcica plina cu apa in care se aseaza si o luminare aprinsa. La biserica se duc colaci si coliva. Duminica seara este ultima seara inainte de sarbatoarea Pastelui cind se mai pot face petreceri si se mai pot consuma alimente pe baza de carne (Lasata secului de carne). Saptamina care urmeaza se mai numeste in popor Saptamina Nebunilor, Saptamina Brinzei sau Saptamina Alba, pentru ca oamenii credinciosi trebuie sa consume numai lapte, brinza, insa in saptamina urmatoare si acestea sint interzise (Lasata secului de brinza). In Saptamina Nebunilor, fetele batrine ramase nemaritate, flacaii fara neveste mai au sansa sa-si gaseasca sufletul pereche la petrecerile care se mai dau inainte de marele post. Dupa Saptamina Nebunilor, nuntile, petrecerile de orice fel sint interzise. Postul lung, de 7 saptamini, marcheaza inceputul. Ultima saptamana a postului care precede sarbatoarea este saptamana mare, care incepe cu duminica Floriilor si se termina cu duminica pascala. Sarbatoarea incepe de fapt cu duminica Floriilor, cand se sarbatoreste intrarea lui Hristor in Ierusalim. Saptamana mare are menirea impartasirii chinurilor lui Iisus. In aceasta saptamana se termina postul de 40 de zile, si natura renaste. Pe masura ce ne apropiem de zilele celebrarii propriu-zise, ritmul “pregatirilor” se accelereaza. Incepind cu Joia Mare din Saptamina Patimilor, taranii inceteaza munca la cimp si isi concentreaza toate eforturile asupra casei, curtii si gradinii; totul trebuie curatat si improspatat. In ziua de joi a saptamanii mari, clopotele inceteaza sa mai bata, vor mai bate doar Sambata Mare. Aceasta zi este totodata si inceputul chinurilor Mantuitorului. Fetele si femeile incepusera deja coaserea hainelor noi, pentru ele si pentru cei apropiati, caci ziua Pastelor trebuie sa-i gaseasca pe toti cu cel putin o haina noua, daca nu cu toate. Vinerea este ziua rastignirii lui Hristos, cea mai mare zi de post. Ziua de vineri era considerata mereu zi fara noroc. In aceasta zi nu se obisnuiau muncile legate de cultivarea pamantului sau de cresterea animalelor, nu se aprindea foc si nu se cocea paine. In Joia sau Simbata dinaintea Pastelor, femeile pregatesc din aluat dospit “Pasca”, aliment ritual ce va fi consumat abia incepind cu prima zi de Pasti. Tot acum, ele vopsesc oua. Pentru cei mai multi dintre noi, ouale rosii sunt simbolul jertfei supreme a Mântuitorului. Marturie a sângelui varsat de Iisus rastignit si batjocorit pe cruce, ouale rosii exprima însa si bucuria Învierii Domnului, miracolul pe care îl “anunta” înca din Joia Mare. În Sâmbata Pastelui, Maica Domnului s-a dus la locul supliciului, cu un cos de oua. Voia sa-l dea soldatilor care pazeau trupul Fiului Sau, pentru a-i îngadui sa-l ia si sa-l înmormanteze. Când Maria a pus cosul jos, lânga cruce, o picatura de sânge a cazut din mâinile Mântuitorului si, deodata, toate s-au înrosit. Uimiti, soldatii au venit mai aproape si fiecare dintre ei a luat câte un ou rosu, ca semn al acestei minuni faptuite de Hristos. Se crede ca de atunci crestinii înrosesc ouale de Pasti. Ouale sunt încondeiate cu arta si migala, sunt pictate si conturate cu ceara fierbinte – un ritual prin care Pastele românesc este unic în Europa. In unele zone ale Romaniei (Moldova, Transilvania) se mai pastreaza, dar din ce in ce mai rar, obiceiul si tehnica foarte sofisticata a “scrierii” oualelor, in urma careia se obtine o suprafata viu colorata cu ornamente geometrice sau figurative, adesea cu valoare simbolica (crucea, calea ratacita – drumul postexistential pe care il are de strabatut sufletul calator al defunctului, etc). Pasca, învârtitele, cozonacii, babele sunt aluaturi rituale, care cinstesc Învierea Domnului si pe care bunicile, mamele, fiicele si nepoatele le pregatesc cu drag. Pasca trebuie sa aiba forma rotunda, pentru ca cercul reprezinta soarele, iar marginile ei zimtate închipuiesc razele lui. Pasca se face cu brânza de vaci,care simbolizeaza ofranda pe care o aduce crestinul de Paste, pentru ca Iisus a fost pastor. Brânza proaspata se amesteca bine cu stafide, cu zahar si cu unt. Pasca se orneaza cu “funia vietii”, împletita din aluat si rasucita la capete, ca o spirala. În mijloc se aseaza crucea, iar lânga ea se pun “pasarile suflet”. “Baba” are forma unui melc. Ea se pune într-o forma de ceramica, prevazuta cu un tub la mijloc. Dupa ce se coace, se pune invers si în gaura ramasa se pune un ou. În casa se face curatenie, se pun asternuturi proaspete pe pat, perdele curate la fereste, pentru ca primavara sa intre cu bucurie în orice camin. Mancarea traditionala este carnea de miel pregatita dupa mai multe retete specifice. Mielul este simbolul lui Hristos. Oul simbolizeaza renasterea. Iepurasul aducator de oua rosii provine de pe meleaguri germane si simbolizeaza fertilitatea. O data pregatite alimentele – pasca, oua, carne de miel – se aseaza pe o masa special pregatita, care ramine neatinsa pina la savirsirea Invierii.
Sarbatoarea Pastelui incepe in dupamasa zilei de sambata. Se termina postul de 40 de zile si clopotele incep sa bata din nou. Cel mai important moment al zilei este sfintirea apei botezatoare la biserica. Se spunea ca prima persoana care urmeaza sa fie botezata cu aceasta apa “noua” va avea noroc toata viata. Apa prezenta un rol important si duminica. Se spunea ca prima persoana care apuca sa ia apa de la fantana va avea noroc. Oamenii obisnuiau sa puna oua rosii in apa si obisnuiau sa se spele din aceasta pentru a se proteja de boli. Se obisnuia si sfintirea bucatelor. Crestinii mergeau la biserica ducand mancarea si vinul pregatit pentru a fi sfintite. Postul se termina oficial prin consumarea acestor bucate. In unele regiuni aceasta traditie este vie si in zilele noastre. Se spunea ca daca gainile apuca sa manance din ramasitele acestor mancaruri vor oua mult. Se obisnuia ca oul sfintit sa fie consumat in mijlocul familiei, pentru ca in cazul in care careva s-ar rataci sa isi aminteasca cu cine a mancat si sa isi regaseasca calea spre casa. Renasterea naturii, primavara, echivaleaza cu renasterea spiritului omenesc: arborii îmbraca strai nou de verdeata si de floare, iar noi suntem gata pentru un nou început. Învierea Domnului ne dovedeste ca viata a învins, “pre moarte calcând”, lumina a alungat întunericul, credinta nu este zadarnica, iar dragostea vindeca cele mai adâci rani. Ne pregatim pentru seara Învierii. Din Moldova pâna în Banat, din Transilvania pâna în Muntenia un batrân le spune celor tineri, si nu numai lor, cum trebuie sa se pregateasca pentru noaptea de Înviere nu se merge la Biserica fara sa te îmbaiezi mai înainte si nu îmbraci haine de toata ziua, ci straiele noi pe care mama le-a cusut cu migala si dragoste. Atât trupul cât si sufletul se înnoiesc. În unele zone ale tarii, oamenii înca mai poarta costumele traditionale, atunci când merg la Înviere. Pentru a simti cu adevarat si a întâmpina cum se cuvine sarbatoarea, trebuie sa iesim din starea banala, de zi cu zi, si sa facem pasul spre purificare. Prin apa ne spalam, ne curatam. Uneori, în aceasta apa se pune aghiazma, pentru ca orice urma de pacat sa dispara. În Banat exista credinta potrivit careia fecioarele si tinerii trebuie sa faca aceasta baie rituala într-un râu, pentru ca numai apa curgatoare îi putea curata. Traditia spune ca dupa îmbaiere nu mai putem purta hainele vechi, tot ce îmbracam trebuie sa fie nou. La miezul noptii dinspre simbata spre duminica, oamenii se trezesc din somn in bataia clopotelor, se spala cu apa curata, imbraca hainele noi, iau fiecare de acasa o luminare (“lumina”) si pornesc spre biserica, pentru a participa la oficierea religioasa a Invierii. Doar celor foarte bolnavi le este ingaduit sa ramina acasa. Avind Crucea si Sf Evanghelie in mina, precedat de purtatorii prapurilor si ai icoanei cu Invierea Domnului, urmat de alaiul de credinciosi care, fiecare, tine in mina o luminare aprinsa, preotul iese din biserica si o inconjoara de trei ori. In urma lor, usile se inchid, iar in biserica nu ramine nimeni. Serviciul divin se va desfasura afara. Iar cind preotul va rosti “Hristos a inviat!”, toti ii vor raspunde, recunoscind taina Invierii, “Adevarat a inviat!”. Aceasta va fi, de altfel, formula de salut timp de 40 de zile, pina la sarbatoarea Inaltarii Domnului. Pastrind luminarea aprinsa, fiecare se intoarce acasa, trece pragul (pe care, in unele sate era asezata o brazda de iarba verde) si face o mica cruce pe peretele dinspre rasarit, afumindu-l cu luminarea, pe care o pastreaza tot anul. Reintorsi la biserica, cu un cos sau o “straita” in care au pus alimentele (pasca/piine, oua rosii, carne de miel, sare si vin), oamenii participa la Liturghie si la “sfintirea bucatelor”. Abia dupa aceasta le este permis sa le consume. O vor face acasa, cu toata familia asezata in jurul mesei, intr-o atmosfera solemna. Pentru a minca ou rosu, se procedeaza in felul urmator: doua persoane, asezate fata in fata, fiecare cu un ou rosu in mina, rostesc formula specifica Pastelor: “Hristos a inviat!”, celalalt raspunzind “Adevarat a inviat!”, apoi ciocnesc ouale, spargindu-le. Se credea ca cei care ciocnesc oua in ziua de Pasti se vor intilni pe lumea cealalta. Prima zi de Pasti decurge linistit, este interzisa orice activitate distractiva, precum este interzis si somnul. Desigur, astazi lucrurile nu se mai intimpla chiar asa, dar elementele de baza ale sarbatorii se pastreaza. Luni, a doua zi de Pasti, familiile merg la cimitir unde, intr-o forma sau alta, dau de pomana pentru sufletele raposatilor. O credinta raspindita printre romani este aceea ca, timp de o saptamina, incepind cu noaptea Invierii, portile raiului stau larg deschise. Asa se face ca sufletele persoanelor decedate in rastimpul Saptaminii Luminate ajung, cu siguranta, in rai. In unele regiuni, ziua de luni este ziua stropitului. Baietii merg la familiile in care sint fete si le stropesc cu parfum, spunind “Am auzit ca aveti o fata (doua…)frumoasa/Am venit s-o stropesc sa nu se vestejeasca”. Acest obicei se pastreaza si astazi, fiind de fapt un prilej de intilnire intre prieteni si de petrecere. Aceasta traditie isi are radacinile in credinta in fortele purificatoare si fertilizatoare ale apei. In unele tari in loc de stropit se obisnuieste folosirea nuielei in sensul ca se aplicau cateva lovituri fetelor tinere. Pentru ambele fapte, baietilor li se cuvenea un ou vopsit. Ouale rosii aveau menirea de a tine raul departe si simbolizau sangele lui Hristos.

Video

PAPA FRANCISC I A CELEBRAT DUMINICA IN FATA A PESTE 150.000 DE CREDINCIOSI SLUJBA DE PASTE SI A TRANSMIS TRADITIONALA BINECUVANTARE “URBI ET ORBI!”

20 Apr

Papa Francisc a celebrat duminică în fața a peste 150.000 de credincioși slujba de Paște și a transmis tradiționala binecuvântare ‘Urbi et Orbi’, în cadrul căreia a făcut referire și la situația din Ucraina, unde Paștele a fost sărbătorit pe fondul tensiunilor interreligioase, transmite AFP.

Cu o oră înaintea începerii slujbei, zeci de mii de oameni de toate vârstele și de toate etniile erau prezenți pe Via della Conciliazione, în așteptarea celui de-al doilea mesaj de Paști al papei Francisc. Conform estimărilor Vaticanului, la ceremonie au fost prezenți peste 150.000 de oameni, forțele de securitate fiind nevoite să folosească bariere metalice pentru a păstra culoarul pentru suveranul pontif în timpul oficierii slujbei.

În cadrul mesajului său ‘Urbi et Orbi’, Papa Francisc a amintit de situația din Ucraina, îndemnând ca ‘părțile interesate’ să ia ‘inițiative de pacificare’ cu ‘sprijinul comunității internaționale’ și ‘într-un spirit de unitate, pentru evitarea violenței și construirea, în spiritul unității și al dialogului, a viitorului țării’.

Suveranul pontif a cerut cu același prilej beligeranților din Siria ‘să oprească folosirea forței’ și ‘să permită populației accesul la ajutoarele umanitare necesare’.

Totodată, șeful bisericii catolice a făcut un apel, în cadrul mesajului pascal, la solidaritate față de victimele epidemiei de Ebola din Africa de Vest, ca și față de cei ‘care sunt afectați de alte maladii, care se răspândesc din cauza dezordinii și sărăciei extreme’.

După celebrarea sfintelor sărbători pascale, Roma va fi gazda unui eveniment important duminica viitoare, 27 aprilie, cu prilejul canonizării Papei Ioan Paul al II-lea și Papei Ioan al XXIII-lea, eveniment excepțional pentru comunitatea catolică din întreaga lume și la care vor fi prezenți pentru prima dată în istoria Bisericii Catolice doi papi: Papa Francisc I și predecesorul său, Benedict al XVI-lea.

AGERPRES.

SARBATOAREA INVIERII MANTUITORULUI HRISTOS, LA ROMANI SI IN ALTE TARI DE PE GLOB!

20 Apr

 

OBICEIURI ROMANESTI DE PASTE SI IN ALTE TARI DE PE GLOB!

Sarbatoarea Pastelui este pentru romani, alaturi de Craciun, cea mai importanta din an, pentru care fiecare familie se pregateste cu mult timp inainte prin postul tinut cu atata evlavie.
In biserica ortodoxa oamenii se pregatesc pentru intampinarea sarbatorilor de Pasti prin “postul Pastelui” numit si “Postul Cel Mare”, post care dureaza 48 de zile. In mod oficial, postul incepe dupa “Duminica iertarii”, in ziua de luni a saptamanii a 7-a de dinaintea sarbatorii de Pasti.
      Ultima saptamana din Postul Pastelui se numeste “Saptamana Patimilor” si incepe in duminica Floriilor, duminica in care se comemoreaza intrarea lui Iisus in Ierusalim. “Saptamana Patimilor” comemoreaza prinderea lui Iisus, crucificarea si moartea Lui. In acesta ultima saptamana, multe biserici tin slujbe in fiecare seara, slujbe numite “Denie”. De luni pana joi se comemoreaza ultima masa, prinderea si inchiderea lui Iisus. Ziua de joi se numeste “Joia Mare”. Vineri, numita “Vinerea Mare” se comemoreaza crucificarea si moartea lui Iisus pe cruce. In acesta zi, se tine “post negru”, adica nu se mananca nimic.
      Desi aceasta sarbatoarea reprezinta pentru toti romanii invierea Domnului Iisus Hristos, ea se sarbatoreste oarecum diferit in regiunile Romaniei. Astfel…

      In Bucovina, fetele se duc in noaptea de Inviere in clopotnita si spala limba clopotului cu apa neinceputa. Cu aceasta apa se spala pe fata in zorii zilei de Pasti, ca sa fie frumoase tot anul si asa cum alearga oamenii la Inviere cand se trag clopotele la biserica, asa sa alerge si feciorii la ele. Flacaii trebuie sa se duca cu flori la casele unde locuiesc fetele care le sunt cele mai dragi, iar ele, pentru a isi arata consimtamantul la sentimentele lor, trebuie sa le ofera un ou rosu.

      In zona Campulung Moldovenesc, datina se deosebeste prin complexitatea simbolurilor, a credintei in puterea miraculoasa a rugaciunii de binecuvantare a bucatelor. In zorii zilei de duminica, credinciosii ies in curtea bisericii, se asaza in forma de cerc, purtand lumanarile aprinse in mana, in asteptarea preotului care sa sfinteasca si sa bine-cuvanteze bucatele din cosul pascal. In fata fiecarui gospodar este pregatit un astfel de cos, dupa oranduiala stramosilor. In cosul acoperit cu un servet tesut cu model specific zonei sunt asezate, pe o farfurie, simbolurile bucuriei pentru tot anul: seminte de mac (ce vor fi aruncate in rau pentru a alunga seceta), sare (ce va fi pastrata pentru a aduce belsug), zahar (folosit de cate ori vitele vor fi bolnave), faina(pentru ca rodul graului sa fie bogat), ceapa si usturoi (cu rol de protectie impotriva insectelor). Deasupra acestei farfurii se aseaza pasca, sunca, branza, ouale rosii, dar si ouale incondeiate, bani, flori, peste afumat, sfecla rosie cu hrean, si prajituri. Dupa sfintirea acestui cos pascal, ritualul de Pasti se continua in familie.

      La Calarasi, la slujba de Inviere, credinciosii aduc in cosul pascal, pentru binecuvantare, oua rosii, cozonoc si cocosi albi. Cocosii sunt crescuti anume pentru implinirea acestei traditii. Ei vestesc miezul noptii: datina din strabuni spune ca, atunci cand cocosii canta, Hristos a inviat! Cel mai norocos este gospodarul al carui cocos canta primul. Este un semn ca, in anul respectiv, in casa lui va fi belsug. Dupa slujba, cocosii sunt daruiti oamenilor saraci.

      O foarte frumoasa datina se pastreaza in Maramures, zona Lapusului. Dimineata in prima zi de Pasti, copiii(pana la varsta de 9 ani) merg la prieteni si la vecini sa le anunte Invierea Domnului. Gazda daruieste fiecarui urator un ou rosu. La plecare, copiii multumesc pentru dar si ureaza gospodarilor “Sarbatori fericite!”. La aceasta sarbatoare, pragul casei trebuie trecut mai intai de un baiat, pentru ca in acea gospodarie sa nu fie discordie tot restul anului.

      In Banat, la micul dejun din prima zi de Pasti, se practica traditia tamaierii bucatelor. Apoi, fiecare mesean primeste o lingurita de pasti (vin+paine sfintite). In meniul acestei mese festive se include ciolanul de porc fiert, oua albe si mancaruri traditionale, dupa acestea se continua masa cu friptura de miel.

      In Tara Motilor, in noaptea de Pasti se ia toaca de la biserica, se duce in cimitir si este pazita de feciori. Iar daca nu au pazit-o bine, si a fost furata, sunt pedepsiti ca a doua zi sa dea un ospat, adica mancaruri si bauturi din care se infrupta atat “hotii”, cat si “pagubasii”. Daca aceia care au incercat sa fure toaca nu au reusit, atunci ei vor fi cei care vor plati ospatul.

      In Tara Barsei, in jurul Brasovului, se face o petrecere care aduna intreaga comunitate – obiceiul Junii Brasovului. Grupurile de tineri, organizate asemeni cetelor de calusari sau de colindatori, cu vataf si casier, strang oua de la tinerele fete, dupa care se merge catre Pietrele lui Solomon, la picnic, unde vor avea loc intreceri. Cea mai cunoscuta si indragita dintre ele este aruncarea buzduganului.

      In Moldova, in dimineata urmatoare dupa noaptea Invierii se pune un oua rosu si unul alb intr-un bol cu apa ce trebuie sa contina monezi, copii trebuie sa si clateasca fata cu apa si sa si atinga obrajii cu oualele pentru a avea un an plin de bogatii.

Descopera obiceiuri din alte tari prilejuite de sarbatoarea Invierii. Curiozitati, diferente sau asemanari?
Invata putin din tot si calatoreste cu gandul prin secvente culturale care mai de care mai diverse!
 

Pastele in America de Nord

      Pastele in America de Nord este asemanator cu cel sarbatorit de romani. Familiile americane se aduna sambata dinaintea zilei de Paste si incondeiaza ouale. Potrivit traditiei, Iepurasul de Pasti va lasa fiecarei familii cu copii, cate un cos de Pasti, plin cu oua de ciocolata si alte bunatati pentru fiecare copil din casa. Unele familii organizeaza adevarate “vanatori de comori”, copiii pornind in cautarea oualor de ciocolata aduse de iepuras.

Pastele in Franta

      Franta, leaganul crestinatatii, sarbatoreste cu mult fast sarbatoarea Pastelui. Inca de la inceputul acestei sarbatori, intraga tara este cuprinsa de euforie. Toate magazinele si sediile comerciale sunt impodobite cu iepurasi, pui, clopote si pesti din ciocolata.
“Pesti de aprilie” – Principala diferenta fata de celelalte tari europene: in Franta, iepurasul este inlocuit cu pesti si clopotei. Pestii francezi de Paste poarta denumirea de “Pesti de aprilie”. Acesti pesti isi fac aparitia in casele franceze inca de la 1 aprilie, copiii incercand sa ii pacaleasca pe adulti lipidu-le pe spate hartii cu pesti desenati.
“Clopotele zburatoare” – O alta traditie importanta in Franta este denumita “Clopotele zburatoare”. Catolicii francezi cred ca in Vinerea Mare toate clopotele zboara la Vatican , intorcandu-se in prima zi de Paste, aducand cu ele o multime de oua de ciocolata. Respectand aceasta traditie, clopotele nu mai bat din Vinerea Mare si pana in prima zi de Paste.
Copiii se implica intr-un joc in care arunca ouale in aer. Primul care a scapat oul, a pierdut concursul.

Pastele in Suedia

      Saptamana Mare incepe cu Duminica floriilor, pentru a celebra intrarea lui Iisus in Ierusalim. Oamenii obisnuiesc sa duca la biserica crengi de salcie, care tin locul celor de laur.
Exista si superstitii legate de aceasta perioada: se crede ca vrajitoarele au o putere deosebita in aceasta perioada, in special cele de magie neagra. Cu o zi inainte de Paste, baietii si fetele se imbraca in vrajitoare si merg la vecini carora le lasa vederi de Paste, pentru care primesc bani sau dulciuri. In partea de vest a tarii exista obiceiul sa se lase scrisoarea in cutia postala sau sub usa, expeditorul ramanand necunoscut. Ouale fierte, frumos colorate, sunt neaparat incluse in meniul suedezilor in aceasta perioada.

Pastele in Grecia

      In Grecia se organizeaza numerose evenimente de celebrare a Pastelor, evenimente de la care nu pot lipsi ingredientele specifice: miel, paine, oua si salate.
Exista obiceiul ca oamenii sa plece de la biserica tinand in mana lumanarea aprinsa. Se spune ca lumina aduce noroc daca nu se stinge pina acasa. In aceste zile se mananca o paine speciala, numita painea lui Iisus. In centrul paini este marcata o cruce, iar pe margini este decorata cu ornamente sub forma de oua. Masa de Paste incepe duminica dupa-amiaza, prelungindu-se pina spre seara.

Pastele in Germania

      Se crede ca termenul german “Ostern” vine de la o zeita anglo-saxona din antichitate numit “Eastre”, “Eostre”, ori “Ostara”.
Copaci de Paste, copacei micuti sau ramuri, impodobiti cu ou, au facut parte mult timp din sarbatoarea germana a Pastelui. Din sarbatoare face parte si masa bogata de Pasti, dupa un post sever.
De Pasti copiii joaca un joc: se intrec in rostogolirea oualor colorate pe pante din iarba sau le ciocnesc la capetele ascutite si copilul al carui ou nu s-a spart, il obtine si pe cel spart.

Pastele in Ungaria

      Saptamana care precede Pastele este pentru gospodari si gospodine o perioada foarte incarcata, acestia ocupandu-se de curatenia de primavara si coptul prajiturilor traditionale. La sate, ouale fierte sunt vopsite in diverse culori si pictate de mana cu diverse motive geometrice si florale. In Duminica Pastelui copiii gasesc sub pat cadourile de Paste; urmeaza un mic-dejun traditional alcatuit din ou de Paste, sunca si kalács, un fel de pâine dulce cu ou, nuci si ciocolata fierbinte. Credinciosii poarta prin parohie statuia lui Iisus si bannere religioase, intonand imnuri religioase.
A doua zi de Pasti, baietii stropesc fetele cu parfum sau cu apa parfumata si isi ureaza noroc unii altora, iar fetele ii recompenseaza cu oua vopsite. Este o zi a ospitalitatii, cand vizitatorii sunt mai mult decat bine-veniti.

Pastele in Bulgaria

      Ouale de Pasti se vopsesc in Joia Mare si fiecare crestin duce un astfel de ou la biserica. Dupa ce este sfintit, fiecare gospodar isi ingroapa oul in vie, despartindu-se astfel, simbolic, de toate relele si necazurile pe care le-a avut in anul trecut. In Vinerea Mare se cumpara oale si farfurii noi si se planteaza dovlecei, pentru ca noua recolta sa fie mai “dulce”. Fetele tinere fac, pentru prima data in viata lor, gogosi cu miere si zahar.
Dupa Liturghia de Inviere, fiecare sparge cate un ou rosu de zidurile bisericii, ritual care continua acasa, unde ouale sunt ciocnite intre membrii familiei. Se spune ca acela care a ramas pana la sfarit cu oul intact va avea un an norocos, plin de bucurii.

Pastele in Australia

      Familiile australiene participa in diferite orase la tot felul de festivitati organizate cu prilejul celebrarii Sfintelor Pasti care, in Australia marcheaza sfarsitul sezonului de vara. O noutate o reprezinta aceea legata de Iepurasul de Pasti. Pentru australieni nu el este simbolul national ci, Bilby, un membru al unei familii de omnivori marsupiali (adica, un cangur). Bilby este personajul care face an de an din Sarbatoarea de Pasti un prilej de bucurie intensa.

PASTORALA DE PASTI 2004 A IPS IOAN ROBU!

20 Apr

 

Scrisoare pastorală de Paşti 2014
a ÎPS Ioan Robu,
Arhiepiscop mitropolit de Bucureşti

Învierea Domnului, 2014

Iubiţi fraţi şi surori, preacucernici părinţi şi persoane consacrate,

Sfânta Evanghelie proclamată în noaptea de Paşti ne arată cum Maria Magdalena şi cealaltă Marie au mers să vadă mormântul. “Şi iată a venit un cutremur mare: Îngerul Domnului a coborât din cer, a venit şi a rostogolit piatra, apoi s-a aşezat pe ea. Înfăţişarea lui era ca fulgerul, iar haina lui era albă ca zăpada. La vederea lui, paznicii s-au cutremurat de frică şi au rămas ca morţi. Dar îngerul a spus femeilor: «Voi nu vă temeţi! Ştiu că îl căutaţi pe Isus cel răstignit. Nu este aici, căci a înviat, după cum a zis. Veniţi şi vedeţi locul unde a zăcut»” (Mt 28, 2-6). Prin aceste cuvinte, Evanghelistul Matei pune relatarea Învierii lui Isus în contextul noutăţii creştine, preluând însă din Vechiul Testament elementele care însoţesc intervenţiile lui Dumnezeu, cum sunt: apariţia îngerului, cutremurul, fulgerul şi albul imaculat al hainei.

Merită o atenţie deosebită mărturia femeilor, mărturie care dă o garanţie deosebită evenimentului extraordinar al Învierii, din moment ce ele, femeile, conform dreptului antic şi ebraic, nu erau apte să fie martori. De asemenea, trimiterea în “Galileea” este fără îndoială foarte importantă: prin ea se arătă faptul că Cel Înviat este acelaşi Isus care a vorbit şi a trăit cu ucenicii săi înainte de a muri şi nu există vreo diferenţă între Isus cel cunoscut de istorie şi Isus care a înviat şi care a devenit “Domnul” sau “Stăpânul” istoriei, al Bisericii şi al lumii.

Potrivnicii lui Isus care l-au dus la moarte au sigilat piatra mormântului, au pus şi pază acolo, crezând că în felul acesta se termină cu totul cazul celui care îi tulbura cu învăţăturile şi cu minunile sale. Măsurile luate însă nu ţin multă vreme, căci cutremurul din ora morţii lui Isus se repetă în zorii primei zile a săptămânii. Femeile evlavioase au în faţa lor urmările acelui cutremur şi privind îl văd pe Îngerul Domnului stând aşezat pe piatra care închidea mormântul, piatra sigilată, privită ca semn al victoriei morţii; însă ele descoperă semnul atotputerniciei lui Dumnezeu: “Nu este aici, căci a înviat după cum a zis”. Acest adevăr descoperit de Tatăl ceresc prin vocea îngerului a ajuns până la noi, cei de astăzi, care, iată, ne adunăm să cinstim Sărbătoarea Învierii, cea mai mare sărbătoare creştină. Catehismul Bisericii Catolice ne spune că “Învierea lui Isus este adevărul culminant al credinţei noastre în Cristos, crezut şi trăit ca adevăr central de cea dintâi comunitate creştină, transmis ca adevăr fundamental de Tradiţie, stabilit de documentele Noului Testament, predicat ca parte esenţială a Misterului Pascal împreună cu Crucea: Cristos a înviat din morţi, / Cu moartea pe moarte călcând; / Şi celor din morminte / Viaţă dăruindu-le. Misterul Învierii lui Cristos este un eveniment real care a avut manifestări constatate istoric aşa cum atestă Noul Testament. Sfântul Paul le scrie deja corintenilor, către anul 56: «V-am transmis, înainte de toate, ceea ce am primit şi eu: că Cristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi; că a fost îngropat şi a înviat a treia zi, după Scripturi; şi că s-a arătat lui Chefa, apoi celor Doisprezece» (1Cor 15,3-4). Apostolul vorbeşte aici despre tradiţia vie a Învierii pe care o primise după convertirea sa la porţile Damascului. «Pentru ce-l căutaţi pe Cel Viu între cei morţi? Nu este aici, ci a înviat» (Lc 24, 5-6). În cadrul evenimentelor Paştelui, mormântul gol este primul element întâlnit. Acesta nu este o dovadă directă în sine. Lipsa trupului lui Cristos din mormânt ar putea fi explicată şi altfel. Cu toate acestea, mormântul gol a constituit un semn esenţial pentru toţi. Descoperirea lui de către ucenici a fost primul pas spre recunoaşterea faptului însuşi al Învierii. Este cazul femeilor sfinte mai întâi, apoi al lui Petru. «Ucenicul pe care-l iubea Isus» (In 20,2) afirmă că, intrând în mormântul gol şi descoperind «fâşiile de pânză jos» (In 20,6), «a văzut şi a crezut» (In 20,8). Aceasta presupune că el a constatat, după starea în care se afla mormântul gol, că lipsa trupului lui Isus nu putea fi o lucrare omenească şi că Isus nu revenise pur şi simplu la o viaţă pământească, aşa cum se întâmplase cu Lazăr. Maria Magdalena şi femeile sfinte, care veneau ca să isprăvească îmbălsămarea trupului lui Isus, îngropat în grabă în seara Vinerii Sfinte din cauza venirii sabatului, au fost cele dintâi care l-au întâlnit pe Cel înviat. Aşadar, femeile au fost primele mesagere ale Învierii lui Cristos pentru apostolii înşişi (cf. Lc 24, 9-10) (…) Învierea lui Cristos – şi însuşi Cristos înviat – este principiu şi izvor al învierii noastre viitoare: «Cristos a înviat din morţi, pârga celor adormiţi. (…) Căci, precum toţi mor în Adam, tot astfel toţi vor fi înviaţi în Cristos» (1Cor 15,20-22). În aşteptarea acestei împliniri, Isus cel înviat trăieşte în inima credincioşilor săi. În El creştinii «gustă puterile veacului viitor» (Evr 6, 5) şi viaţa lor este atrasă de Cristos în sânul vieţii dumnezeieşti, «ca aceia care trăiesc să nu mai trăiască pentru sine, ci pentru Acela care a murit şi a înviat pentru ei» (2Cor 5, 15)”.

Învăţătura catehismului este cu adevărat Crezul nostru despre Învierea pe care o sărbătorim şi o mărturisim împreună cu întreaga Biserică Catolică, iar anul acesta, slavă Domnului, o sărbătorim în acelaşi timp şi cu Bisericile Ortodoxe.

Asemenea Apostolilor, şi noi, cei de astăzi, suntem vestitori ai Învierii şi transmitem celor din timpul nostru şi celor care vor veni după noi această convingere care străbate fiinţa noastră: Isus este Cel Viu, Isus este Domnul şi Mântuitorul nostru, Calea, Adevărul şi Viaţa noastră.

Mărturia noastră nu stă doar în cuvinte şi în bucuria sărbătorii anuale a Paştelui, ci în întreaga noastră viaţă care a fost pusă în Cristos Cel pururi Viu şi prezent în noi şi în Biserică, învăţând şi luminând pe toţi cu învăţătura sa şi hrănindu-ne cu Trupul şi Sângele său, în Sfânta Împărtăşanie.

Împreună cu Episcopul auxiliar Cornel Damian vă dorim Sărbători fericite şi vă salutăm spunându-vă “Cristos a înviat!”

ÎPS Ioan Robu
Arhiepiscop Mitropolit de Bucureşti

IPS. IOAN ROBU :” INVIEREA LUI CRISTOS ESTE PRINCIPIUL SI IZVOR AL INVIERII NOASTRE VIITOARE!”

20 Apr

IPS Ioan Robu (Imagine: Bogdan Stamatin/Mediafax Foto)

“Sfânta Evanghelie proclamată în noaptea de Paşti ne arată cum Maria Magdalena şi cealaltă Marie au mers să vadă mormântul. (…) Merită o atenţie deosebită mărturia femeilor, mărturie care dă o garanţie deosebită evenimentului extraordinar al Învierii, din moment ce ele, femeile, conform dreptului antic şi ebraic, nu erau apte să fie martori. De asemenea, trimiterea în «Galileea» este fără îndoială foarte importantă: prin ea se arătă faptul că Cel Înviat este acelaşi Isus care a vorbit şi a trăit cu ucenicii săi înainte de a muri şi nu există vreo diferenţă între Isus cel cunoscut de istorie şi Isus care a înviat şi care a devenit «Domnul» sau «Stăpânul» istoriei, al Bisericii şi al lumii”, arată Ioan Robu în mesajul său de Paşte.

El spune în continuare că “potrivnicii lui Isus” care l-au dus la moarte au sigilat piatra mormântului, au pus şi pază acolo, crezând că în felul acesta se termină cu totul cazul celui care îi tulbura cu învăţăturile şi cu minunile sale. Măsurile luate însă nu ţin multă vreme, căci cutremurul din ora morţii lui Isus se repetă în zorii primei zile a săptămânii. Femeile evlavioase au în faţa lor urmările acelui cutremur şi privind îl văd pe Îngerul Domnului stând aşezat pe piatra care închidea mormântul, piatra sigilată, privită ca semn al victoriei morţii; însă ele descoperă semnul atotputerniciei lui Dumnezeu: “Nu este aici, căci a înviat după cum a zis”, se mai relatează în pastorală.

“Acest adevăr descoperit de Tatăl ceresc prin vocea îngerului a ajuns până la noi, cei de astăzi, care, iată, ne adunăm să cinstim Sărbătoarea Învierii, cea mai mare sărbătoare creştină. Catehismul Bisericii Catolice ne spune că «Învierea lui Isus este adevărul culminant al credinţei noastre în Cristos, crezut şi trăit ca adevăr central de cea dintâi comunitate creştină, transmis ca adevăr fundamental de Tradiţie, stabilit de documentele Noului Testament, predicat ca parte esenţială a Misterului Pascal împreună cu Crucea: Cristos a înviat din morţi, / Cu moartea pe moarte călcând; / Şi celor din morminte / Viaţă dăruindu-le». (…) Învierea lui Cristos – şi însuşi Cristos înviat – este principiu şi izvor al învierii noastre viitoare: «Cristos a înviat din morţi, pârga celor adormiţi. (…) Căci, precum toţi mor în Adam, tot astfel toţi vor fi înviaţi în Cristos» (1Cor 15,20-22). În aşteptarea acestei împliniri, Isus cel înviat trăieşte în inima credincioşilor săi”, mai spune IPS Ioan Robu.

SCISOAREA IRENICA LA SARBATOAREA INVIERII DOMNULUI!

20 Apr

Scrisoare irenică la Sărbătoarea Învierii Domnului

„Oricine trăieşte şi crede în Mine nu va muri în veac”  (Ioan 11, 26)

 

Sanctitatea/Preafericirea Voastră,

 

Hristos a înviat!

 

Adevărat a înviat!

 

În decursul istoriei Bisericii, în diferite timpuri şi locuri, creştinii au fost persecutaţi fie de către adepţi ai altor religii, fie de regimuri politice ostile, încât numărul martirilor creştini a crescut mereu în istorie până în zilele noastre, acum, când mulţi creştini sunt ucişi mai ales în Orientul Mijlociu, Africa şi Asia.

 

Mântuitorul Iisus Hristos a vorbit despre prigoanele sau persecuţiile şi despre martiriul sau martirajul pe care le vor îndura, din partea iudeilor şi a păgânilor, ucenicii Săi şi cei ce vor crede în El (cf. Ioan 16, 1-4; 33). Toţi cei care s-au jertfit pentru credinţa în Hristos trebuie comemoraţi cu recunoştinţă şi veneraţie, pentru că jertfa lor stă la baza libertăţii şi demnităţii generaţiilor prezente şi viitoare. De aceea, Biserica ne îndeamnă mereu să nu uităm cât de mare este lumina şi sfinţenia jertfei şi cât de necesară este lucrarea de vindecare şi înnoire a umanităţii, bolnavă de ură şi violenţă, de lăcomie şi aroganţă, de intoleranţă şi indiferenţă, de multe alte forme ale morţii fizice şi spirituale.

 

Astăzi, când societatea umană se secularizează tot mai mult, sfinţii din toate timpurile, dar mai ales cei din timpul apropiat de noi, ne învaţă că, dacă uităm pe Dumnezeu, vom uita repede şi dimensiunea sacră a vieţii umane, iar responsabilitatea faţă de om va diminua tot mai mult. În faţa tentaţiei omului egoist de a stăpâni peste ceilalţi oameni, sfinţii ne învaţă să descoperim iubirea smerită a lui Hristos pentru toţi oamenii, iubire care nu înşală şi nu umileşte niciodată pe nimeni, ci vindecă şi înalţă persoana umană creată după chipul lui Dumnezeu.

 

În lumina, pacea şi bucuria Sfintelor Paşti, Vă dorim mult ajutor de la Dumnezeu în misiunea Voastră pastorală şi socială.

 

Cu frăţească îmbrăţişare în Hristos Domnul Cel înviat,

 

DANIEL

 

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

ASTAZI 20 APRILIE 2014,BISERICA ORTODOXA ROMANA VA TINE SFANTA LITURGHIE DE PASTI LA CATEDRALA PATRIARHALA!

20 Apr

Sfânta Liturghie de Paşti la Catedrala Patriarhală

Biserica Ortodoxă se află astăzi, 20 aprilie 2014, în Sfânta şi Marea Duminică a Paştilor. În această duminică sărbătorim Învierea cea dătătoare de viaţă a Domnului şi Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos. La Catedrala Patriarhală slujba Sfintei Liturghii a fost oficiată de către Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul României, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi.

 

La Sfânta Liturghie s-a citit Sfânta Evanghelie de la Sf. Ev. Ioan, capitolul I, versetele de la 1 la 17: La început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Dumnezeu era Cuvântul. Acesta era dintru început la Dumnezeu. Toate printr-Însul s-au făcut; şi fără Dânsul nimic nu s-a făcut din ce s-a făcut. Într-Însul era viaţă şi viaţa era lumina oamenilor. Şi lumina în întuneric luminează şi întunericul n-a cuprins-o. Fost-a om trimis de la Dumnezeu, iar numele lui era Ioan. Acesta a venit spre mărturie, ca să mărturisească despre Lumină, ca toţi să creadă prin el. Nu era el Lumina, ci ca să mărturisească despre Lumină. Cuvântul era Lumina cea adevărată care luminează pe tot omul care vine în lume. În lume era şi lumea prin El s-a făcut, dar lumea nu L-a cunoscut. Întru ale Sale a venit, dar ai Săi nu L-au primit. Şi celor câţi L-au primit şi cred în numele Lui, le-a dat putere ca să se facă fiii lui Dumnezeu, care nu din sânge, nici din poftă trupească, nici din poftă bărbătească, ci de la Dumnezeu s-au născut. Şi Cuvântul s-a făcut trup şi s-a sălăşluit între noi şi am văzut slava Lui, slavă ca a Unuia-Născut din Tatăl, plin de har şi adevăr. Ioan mărturisea despre Dânsul şi striga, zicând: Acesta era despre care am zis: Cel care vine după mine a fost înaintea mea, pentru că mai înainte de mine era. Şi din plinătatea Lui, noi toţi am luat şi har peste har, pentru că legea s-a dat prin Moise, iar harul şi adevărul au venit prin Iisus Hristos.

 

La finalul Sfintei Liturghii credincioşii care au participat la sfânta slujbă au primit Sfintele Paşti, Pastorala la Învierea Domnului, un ou şi un cozonac ca semn de binecuvântare şi preţuire pentru fidelitatea, răbdarea şi statornicia în a participa deplin la Sfânta Slujbă din noaptea de Paşti.

 

„Ne rugăm Mântuitorului Iisus Hristos Cel Înviat din morţi să vă binecuvânteze, să vă dăruiască sănătate şi mântuire, pace şi bucurie şi mult ajutor în viaţa dvs. şi să duceţi lumina şi bucuria Învierii în sufletele dvs., celor care sunt dragi, apropiaţi, dar şi celor care au nevoie de o încurajare şi de un cuvânt bun şi de o faptă bună”, a spus Preafericirea Sa la finalul sfintei slujbe.

 

Învierea Domnului este cea mai mare sărbătoare a creștinilor ortodocși pe care o numim în cântările Bisericii praznic al praznicelor și sărbătoare a sărbătorilor. 

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 229 other followers