ARTICOLUL PUBLICAT IN NEW EUROPE SUB TITLU”BASESCU-THE LAST AUTOCRAT OF EUROPE”DE JURNALISTUL DIETMAR BERGTAHL PE 10 NOIEMBRIE 2013,PREZINTA O AMPLA SI DEVASTATOARE ANALIZA PRIVIND SITUATIA POLITICA DIN ROMANIA,”ULTIMULUI AUTOCRAT AL EUROPEI”,DEMIS DE 7,4 MUILIOANE DE ROMANI SI MENTINUT DE CAMARILA CE,DE LA BRUXELLES,O LOVITURA PUTERNICA DATA IMAGINII UNIUNII EUROPENE CARE A DEVENIT NOUL URSS!

O amplă şi devastatoare analiză privind situaţia politică din România şi mai ales pe preşedintele Băsescu, a apărut ieri în publicaţia New Europe.

. Articolul publicat in New Europe sub titlul “Basescu – The last Autocrat of Europe” scris de jurnalistul Dietmar Bergtahl pe data de 10 noiembrie 2013, prezintă o extrem de pertinentă incursiune în regimul autocratic al lui Băsescu şi modul în care acesta şi l-a construit. Textul este unul care trimite Cotroceniul şi politica dusă de preşedintele jucător direct în Lumea a patra a UE.

New Europe, cu o istorie de 19 ani, este Publicaţia Politică Europeană, care dezbate stiri privind politicile şi problematicile UE. New Europe se defineşte ca fiind PRO UE, cu încredere în politicile şi proiectele UE, dar nu oarbă în faţa greşelilor comise de structurile UE. New Europe luptă pentru transparenţă, democraţie, dialog şi dezbatere.

Traducerea completă a textului, articolul în limba engleză poate fi citita mai jos.

“Aproape la un sfert de secol după căderea Cortinei de Fier, strigătele dureroase pentru “Libertate”, pot fi încă auzite de la oamenii care demonstrează în Europa. În România, membră a Uniunii Europene din 2007, oamenii sunt încă în căutarea valorilor democratice care au fost îngropate sub regimul despotic al controversatului președinte al țării, Traian Băsescu.

Exact cu un an înaintea următoarelor alegeri prezidențiale din România, Traian Băsescu îşi redobândeşte regimul său autocratic, care a fost slăbit prin referendumul de anul trecut, în care 87% dintre români au votat în favoarea suspendării sale.

Angajat într-un război intern împotriva noului guvern și a majorităţii politice, Basescu şi-a îndreptat privirea spre atracțiile din afara României – poate din Europa, poate chiar peste Oceanul Atlantic. Există zvonuri că va încerca să-şi asigure viitorul politic cu ajutorul conexiunilor sale vechi, care l-au ajutat să rămână la putere cu un an în urmă, în ciuda rezultatului referendumului. Acesta este, poate, cea mai ciudată poveste a unei reveniri în Europa și totodată una care părea mult mai probabilă într-o țară ca Belarus (ultima dictatură comunistă nereformată din Europa), decât într-un stat membru al Uniunii Europene. Doar un tiran poate astfel sfida deschis voința poporului (7.4 Milioane de români din 8.4 Milioane au votat pentru demiterea lui), și totuşi a revenit la biroul său.

Acesta este modul în care Băsescu a reușit să se întoarcă la Palatul Prezidențial după suspendarea lui de trei săptămâni de către Parlament.

Construirea unui regim autocratic.

Nu a fost întâmplător faptul că Traian Băsescu a reușit să-și recâștige puterea după ce poporul i-a spus să plece. A fost atent construit un sistem de personală servire, care l-a salvat.

Regimul lui Basescu este caracterizat printr-o rețea de instituții, care sunt toate sub comanda lui personală. Prin numirea susținătorilor săi loiali în poziții cheie și menținuţi în funcţie dacă-şi arată recunostinţa, Băsescu a reuşit chiar să preia controlul total al serviciilor secrete din România și să se folosească de propriile prerogative în calitate de președinte al Consiliului Suprem de Apărare a Țării.

Folosind informațiile furnizate direct de către serviciile secrete și de sistemul de monitorizare, se spune că Băsescu a reușit să pună presiuni subversive pe cei mai mulţi dintre șefii-cheie ai instituțiilor de stat.

Pas cu pas, prin mai multe întâlniri și mandate, el a reușit să prelungească controlul personal și să-şi extindă în continuare puterea peste capetele procurorilor șefi, precum și peste cea a conducerii Curții Supreme de Justiție, a Consiliului Superior al Magistraturii, a Curţii Constituționale din România și a Agenției Naționale de Integritate, pentru a numi doar câteva dintre ele. Folosind toate aceste instituții influente, inclusiv Agenția Națională de Administrare Fiscală și Comisia audio-vizualului, de-a lungul celor nouă ani de mandat, Traian Băsescu a reușit să compromită și să elimine rivalii săi politici, foştii aliati, vocile mișcării sindicale și a societății civile. De asemenea, el a atacat în mod deschis instituţiile de presă liberă ale țării.

În esență, au existat două încălcări constituționale, care au condus la decizia Parlamentului de a-l suspenda pe Basescu – nu o dată, ci de două ori şi care s-au finalizat prin referendum. Dar ceea ce s-a întâmplat vara trecută a fost un caz tipic de servitute voluntară a instituțiilor statului față de un singur om – președintele.

Votul majorității zdrobitoare pentru demiterea lui Băsescu a fost declarat pur și simplu nul și neavenit de către Curtea Constituțională – una dintre instituțiile care se află sub controlul său direct.

Băsescu a adunat, de asemenea, sprijinul aliaților săi de peste Atlantic. Ambasadorul Statelor Unite la Bucuresti, Mark Gitenstein, de exemplu, este privit ca un susținător fără echivoc al lui Băsescu. Într-o intervenție fără precedent a unui diplomat american în ultimul deceniu, ambasadorul Gitenstein a vorbit împotriva referendumului. El a spus că este “profund preocupat de orice încercare de a amenința independența instituțiilor democratice”.

De asemenea, trebuie remarcat faptul că ambasadorul Gitenstein, destul de ciudat, de asemenea, este membru al Consiliului de Administraţie al Fondului Proprietatea din România.

În ceea ce privește emisarii trimiși de la Washington pentru a-l sprijini în mod public pe Băsescu, foarte ușor și fără nici o ezitare îmbrățișează cifrele extrem de umflate prezentate în legătură cu o fraudă electorală imaginară. Ei au prezentat aceste pretinse cifre ca fapte reale, chiar dacă a trecut un an de la referendum și nimeni nu a fost în stare să găsească dovezi concrete privitoare la cele aproximativ două milioane de voturi care ar fi votat împotriva suspendării lui Băsescu.

Acest lucru poate fi descris doar ca o încercare deliberată din partea Washington-lui și Bruxelles-ului de a dezinforma publicul. O teorie scandaloasă a fost chiar inventată în ceea ce privește intenția noului guvern de a … aresta unii judecători ai Curții Constituționale. Adevărul a fost ascuns, fie din partea elitei politice europene sau pur şi simplu s-a dorit distorsionarea realitatăţii: Basescu si sustinatorii săi au transmis comunicate şi informaţii false la Bruxelles și Washington prin care declarau că în Constituția din România nu există nici o mențiune privitoare la procedura suspendării preşedintelui ţării, acreditând teza ca fiind o lovitură de stat. Şi mai grav este că această confuzie a fost menținută în mod deliberat şi cu privire la independența membrilor Curții Constituționale care sunt în fapt numiți pe criterii politice.

Anul trecut, mii de români au ieșit în stradă cerând “Libertate, libertate” – după 23 de ani de la căderea regimului comunist. Mulți dintre ei simt că România lui Băsescu este din ce în ce mai mult și mai asemănătoare cu cea a lui Nicolae Ceausescu – preşedintele Republicii Socialiste România, conform sondajelor de opinie și a rapoartelor din mass-media locală.

O statistică oficială vorbește despre regimul actual din România și este una care ar trebui să îngrijoreze pe toată lumea. Potrivit cifrelor oficiale, au existat mai mult de 3.000 de dipoziţii (în doar un an) pentru interceptarea convorbirilor telefonice din România pe motive de securitate națională. De asemenea, în România, presa este considerată o “vulnerabilitate” pentru securitatea națională a țării, așa cum scrie în documentul de strategie națională.

După nouă ani de mandat Băsescu, mulți oameni au reînceput să vorbească în șoaptă. Ei se tem că telefonul le este ascultat și că un singur cuvânt sau frază ar putea deveni probă într-o cauza penală construită exclusiv pe compilații și interceptări incomplete ale convorbirilor telefonice. Aceasta este concluzia care poate fi trasă din rapoartele independente cu privire la sistemul judiciar din România care prezintă cele mai multe dosare penale deschise împotriva liderilor politici și a oamenilor de afaceri, având ca fundament probatoriu exclusiv interceptarea convorbirilor telefonice, fără nici o altă dovadă suplimentară.

Între timp, detenția preventivă pentru mai mult de un an înainte de ședința de judecată a devenit o metodă comună și una care amintește românilor despre regimul opresiv al lui Stalin. Dar, dincolo de sentimentele tot mai mari de frică şi anxietate, românii, de asemenea, se simt frustrați și trădaţi, fapt exprimat prin voturile de anul trecut la referendum – voturi care au fost ignorate.

Ca președinte, încercările lui Basescu de a rămâne la putere a creat un paradox: votul a mai mult de şapte milioane de oameni nu contează la fel cum nu contează nici voturile celor care au lipsit. Acest rezultat va afecta, probabil, alegerile viitoare și, în plus, democrația de România.

De fapt, acesta este visul oricărui conducător autocrat: să înlocuiască voința poporului cu propriul său sistem și să sporească nedumerirea cetățenilor care încep să creadă că opiniilor şi manifestările lor nu mai contează, votul este un non-sens, părerea este inutilă și libertatea nu mai există cu adevărat.

Monopolul asupra mesajelor externe

Înaintea referendumului, mass-media din România apropiată şi controlată de Băsescu, a transmis în cascadă mesaje din România către alte state membre ale Uniunii Europene și Statele Unite. De fapt, nenumăraţi mesageri pro-Băsescu au bătut la uşa diverşilor membri ai Parlamentului European și ai altor guverne și instituții din afara țării.

Criticii spun că aceasta a fost o încercare de a difuza doar informații “adecvate”, aprobate de președintele Băsescu și a regimului său. Ei au venit sub formă de instituții culturale – în principal concepute pentru a promova cultura română în lume – sau organizații non-guvernamentale (ONG-uri), apropiate regimului prezidențial (cum ar fi Freedom House România). Scopul lor a fost de a oferi o mai mare credibilitate a așa-numitei informații despre lovitura de stat, care se reclama a fi fost organizată de către Parlamentul din România, Guvern și cu majoritatea de 90% din români. Toate aceste eforturi pentru a furniza informații false în restul UE și a Statelor Unite ale Americii a avut ca scop obținerea unui sprijin extern pentru președintele suspendat și pentru a compensa lipsa aproape totală a sprijinului intern.

Cine are viitor?

În 13 luni, România va avea probabil un nou președinte deoarece Băsescu nu poate candida pentru un al treilea mandat. Dar el nu a renunțat. Băsescu a lansat recent o idee hilară prin care aruncă ideea că şi-ar putea prelungi mandatul prezidenţial conform Constituției cu cel puțin încă două luni.

Modul său de gândire, combinat cu metodele prin care s-a folosit şi continuă să se folosească de rețeaua de instituții aflate în totalitate sub comanda sa, ne face pe toți credem că se poate întâmpla orice. În cel mai rău caz: va schimba scaunul său prezidențial pentru o poziție de președinte oficial într-un for european sau NATO.

Basescu: The last autocrat of Europe
by
Dietmar Bergtahl
10/11/2013

Nearly a quarter-century after the fall of the Iron Curtain, the painful cries for “Freedom” can still be heard from people demonstrating in Europe. In Romania, a member of the European Union since 2007, people are still searching for democratic values that have been buried under the despotic regime of the country’s controversial president, Traian Basescu.

Exactly one year ahead of the next Romanian presidential elections, Basescu is regaining his autocratic rule that was weakened by the last year’s referendum in which 87% voted in favour of his impeachment.

Engaged in an internal war against the new government and the political majority, Basescu is now setting his sights outside Romania – maybe in Europe, maybe even across the Atlantic Ocean. There are rumours he will try to secure his political future with the help of his old connections who had helped him remain in power one year ago despite the result of the referendum. It is maybe the strangest story of a comeback in Europe and one that is more likely in a country like Belarus (Europe’s last remaining unreconstructed Communist dictatorship) than in a European Union Member State. Only a tyrant can so openly defy the people’s will (7.4m of 8.4m Romanians voted for his impeachment) and return to office.

This is how Basescu managed to return to the Presidential Palace following his three-week suspension from the parliament.

Building an autocratic regime

It was not by chance that Basescu managed to regain power after his own people told him to leave. It was a carefully constructed, self-serving system that saved him.

Basescu’s regime is characterised by a network of institutions, which are all under his personal command. By appointing his loyal supporters in key positions and by keeping those who show gratitude, Basescu has even managed to take total control of Romania’s secret services and to pursue his own prerogatives as president over the Supreme Council of National Defence.

Using information provided directly by the secret services and its good monitoring system, it is said that Basescu has managed to yield subversive pressure on most of the heads of the key state institutions.

Step by step, through more appointments and mandates, he has managed to prolong his personal control and extend it further over the heads of the chief prosecutors as well as the leadership of the Supreme Court of Justice, the Superior Council of Magistracy, the Constitutional Court of Romania and the National Agency for Integrity, to name but a few. Using all these influential institutions, including the National Agency for Fiscal Administration and the Audio Video Commission, throughout his nine years in office, Basescu has succeeded in compromising and eliminating his political rivals, his ex-allies, the voices of the trade union movement and of the civil society. He has also openly attacked the country’s free press institutions.

Essentially, there were two constitutional infringements that led to the parliament’s decision to suspend Basescu – not once, but twice, and to eventually call a referendum. But what happened last summer was a typical case of voluntary servitude of the state institutions towards one single person – the president.

The sweeping majority vote for the impeachment of the suspended Basescu was quite simply rendered null and void by the Constitutional Court – one of the institutions that is under his direct control.

Basescu also rallied the support of his allies across the Atlantic. The United States Ambassador in Bucharest, Mark Gitenstein, for instance, is viewed as an unequivocal supporter of Basescu. In an unprecedented intervention from an American diplomat in the past decade, Ambassador Gitenstein spoke out against the referendum. He said he is “deeply concerned about any attempt to threaten the independence of democratic institutions”.

It should also be noted that Ambassador Gitenstein, strangely enough, also serves on the board of Romania’s Property Fund.

As regards the emissaries sent from Washington to publicly support Basescu, they readily and without any hesitation embraced the wildly inflated figures presented in relation to an imaginary election fraud. They presented these alleged figures as facts even though it has been one year since the referendum and no one has been able to find any hard evidence of some two million votes against Basescu’s impeachment.

This can only be described as a deliberate attempt on the part of Washington and Brussels to misinform the public. A scandalous theory was even invented as regards the intention of the new government to… arrest some of the judges of the Constitutional Court. The truth was either hidden from the European political elite or the reality distorted: Basescu and his few supporters communicated to Brussels and Washington false information that Romania’s Constitution makes no mention to any impeachment procedure, accrediting their thesis of a coup d’etat. What is more, confusion was deliberately maintained as regards the independence of the members of the Constitutional Court, who are in fact political appointees.

Last year, thousands of Romanians took to the streets calling for “Freedom, Freedom” – 23 years after the collapse of the communist regime. Many of them feel that Basescu’s Romania is more and more similar to Nicolae Ceausescu’s Socialist Republic of Romania, according to opinion polls and reports in the local media.

One official statistic speaks volumes about Romania’s current regime and it is one that should worry everyone. According to official figures, there were more than 3,000 orders (in just one year) for phone tapping in Romania on the grounds of national security. Also in Romania, the press is considered a “vulnerability” for the national security of the country, as written in the national strategy document.

After nine years of Basescu’s mandate, many people are whispering instead of talking. They fear their phone is being tapped and that one single word or phrase might become evidence in a criminal case built exclusively on compilations and incomplete wiretapping. This is a conclusion that can be drawn from the independent reports on the judicial system of Romania that shows most of the cases against political and business leaders were built exclusively on phone tapping, without any other evidence.

Meanwhile, the preventive detention for more than one year before a court hearing has become a common method and one that reminds Romanians of the oppressive regime of Stalin. But beyond their growing feelings of fear and anxiety, Romanians also feel frustrated and betrayed as expressed by their vote last year in the referendum – a vote that was ignored.

As president, Basescu’s attempts to remain in power have created a paradox: the vote of more than seven million people didn’t count as much as the choice of those who were absent. This result will probably affect the future elections and, furthermore, the democracy of Romania.

Actually, this is the dream of any autocrat leader: to replace the people’s will with his own and to disenchant citizens who start to believe there is no point in manifesting their opinions since their vote won’t count and their opinion doesn’t matter and their freedom doesn’t really exist.

Monopoly over the external messages

Ahead of the referendum, the media delivering the messages from Romania to the other European Union members and the United States were controlled by people close to the Basescu.

In fact, countless pro-Basescu messengers were banging on the door of members of the European Parliament and governments and institutions outside the country.

Critics say this was an attempt to disseminate only the “appropriate” information approved by the president and his regime. They came in the form of cultural institutions – mainly designed to promote the Romanian culture to the world – or non-governmental organisations (NGOs) close to the presidential regime (like Freedom House Romania). Their aim was to give higher credibility to the so-called information about the coup d’état that was supposedly organised by Romania’s parliament, the government and by the 90% majority of Romanians. All these efforts to deliver fake information to the rest of the EU and to the United States was aimed at obtaining an external support for the suspended president and compensating for the lack of internal support.

Who’s got the future?

In 13 months, Romania will likely have a new president since Basescu cannot run for a third term in office. But he hasn’t given up. Basescu recently launched a hilarious idea that he could prolong his constitutional term with at least two more months.

His way of thinking combined with his methods used until now and with the network of institutions under his command makes us all believe that anything can happen. Event the worst-case scenario: to exchange his presidential chair for an official chairman position within a European or NATO.