Opriți serialul “România eşuată”

un editorial preluat de pe blogul Contele de Saint Germain

Aici a nimerit-o domnul Iohannis. Nu şi-a făcut un bine recunoscând aşa ceva, că România este un stat eşuat, de aceea cred că mai degrabă l-a luat gura pe dinainte decât că ar fi avut în minte vreun plan subtil de redresare a ţării. Indiferent de motiv însă (eu cred că în cazul său a fost exasperare şi neputinţă), a spus un adevăr fundamental, care se confirmă prin tragediile care se succed ameţitor la noi. Zi de zi se mai adaugă câte un episod la acest serial sinistru de nenorociri neverosimile.

Nu le mai repet! Le ştiţi!

Instituţii fundamentale care, în orice ţară cu reglajele bine făcute, îşi îndeplinesc onorabil sarcinile sociale,  la noi doar joacă mima! Se fac că…

Poliţia, justiţia, administraţiile publice locale, sănătatea, cultura, diplomaţia, parlamentul, guvernul, preşedinţia parcă participă toate, frenetic, la olimpiada gafelor şi a imposturii. La competiţia de umor negru “imbecilul zilei”! Inapţii şi inepţii ăştia habar n-au cu ce se mănâncă rolurile în care au fost distribuiţi. Nu ştiu altceva să facă decât să simuleze! Să simuleze că sunt poliţişti, procurori, judecători, medici, demnitari, aleşi ai poporului.

Iar noi, pe margine, ne agităm degeaba. Cei care ne mai agităm cât de cât, dând din coate să ne facem loc de prea mulţi  băşcălioşi şi indiferenţi care îşi închipuie că au descoperit reţeta succesului. Vai de copiii lor si ai nostri, căci ei vor suporta cele mai dure consecinţe ale pasivităţii părinţilor!

Zic că ne agităm degeaba pentru că nu reuşim să găsim în jur, la putere, la instituţii, la logica guvernanţilor niciun punct de sprijin. Niciun adăpost. Vin nenorocirile peste noi ca o avalanşă, de parcă n-am fi destul de striviţi şi aşa. Şi nimeni nu face nimic!

Cum sunt poliţiştii? Proşti sau corupţi? Probele sunt zdrobitoare: şi una şi alta. Dar atunci pot avea o scuză: sunt corupţi pentru că sunt proşti. Pentru că sunt needucaţi şi de aceea nu înţeleg  unde se separă apele, unde se desparte binele de rău, care e menirea lor.

Dar procurorii, judecătorii, medicii ce scuză au? De ce se lasă seduşi de corupţie, de ce se prostituează moral? Că doar ei au şcoli înalte. Ar trebui să judece superior…

Convingerea mea e că la noi răul profund e în oameni. Nu ştiu dacă ni se trage doar de la cei 50 de ani de comunism în care am fost dresaţi să fim obedienţi, mincinoşi, duplicitari, delatori, egoişti etc. Eu cred că ni se trage de mult mai de departe. Cam de unde vine Mioriţa şi gândul rău pentru capra vecinului.

Până la urmă mă întreb dacă dictatura de care am avut parte şi pe care am detestat-o până la spume nu a fost exact ce merita acest popor? Nu a fost exact de ce avea el nevoie ca să nu se prăbuşească în hăul drogurilor, al crimei, al hoţiei generalizate, al paricidului, exact cum se întâmplă acum, sub binefacerile libertăţii şi democraţiei?

Încercând sa-mi imaginez soluţii de salvare la limită a acestui popor dintr-un marasm ce pare inevitabil, nu-mi vin în minte decât două variante: dictatura sau cataclismul.

Unde nu se mai poate repara răul prin forţa moralei, a raţiunii, a bunului simţ comun exprimat prin instrumentele democraţiei, nu mai rămâne, la îndemâna omului, decât recurgerea la constrângere. Dictatura!

Unde nici aceasta nu dă rezultate, ultima “speranţă” poate fi forţa necontrolabilă a naturii. Resetarea prin cataclism. Căreia nimeni până acum, în multe mii de ani, nu i s-a putut opune.

Şi, să nu vorbesc într-un ceas rău, cataclismul dă semne că se apropie. Război, schimbări climatice, ameninţări cu bomba atomică, pandemii, asaltul drogurilor şi al identităţii de gen, cruciada împotriva religiei… Toate acestea bat la uşă si ne avertizează ultimativ:

“Opriţi singuri şi de bunăvoie serialul “România eşuată”!

Dar cine să audă? Şi cine să facă ceva cu adevărat reformator?

60m.ro – Știri de ultimă oră și ultimele știri online

Exporturile de gaz natural lichefiat rusesc către țările UE au crescut cu 40% în 2023

Exporturile de gaz natural lichefiat rusesc către țările UE au crescut cu 40% în 2023, față de anul precedent, transmite Europa Liberă. 

Potrivit unui nou raport al grupului anticorupție Global Witness, s-a ajuns ca țările UE să cumpere mai mult decât jumătate din gazul natural lichefiat (GNL) vândut de ruși în primele șapte luni ale anului. 

Informația este confirmată și prin analiza traficului maritim al navelor care transportă GNL, potrivit The Guardian.

Suma plătită în 2023 de țările europene pentru GNL rusesc este de 5,3 miliarde de euro.

Spania și Belgia sunt cumpărătorii principali din UE, conform Global Witness, din pricina opririi importurilor prin conductele de gaz în urma sancțiunilor europene impuse după invadarea Ucrainei.

Însă Spania și Belgia nu sunt principalii consumatori, ci vând mai departe gazul lichefiat către alte țări UE. Potrivit datelor guvernului belgian citate în The Guardian, de exemplu, doar 2,8% din gazul consumat de belgieni vine din Rusia.

Cumpărătorul principal din afara UE este China, care cumpără o cincime din GNL-ul rusesc.

Global Witness spune că aceste achiziții mari sponsorizează războiul Rusiei împotriva Ucrainei. Firme internaționale precum Shell și TotalEnergies cumpără, în continuare, GNL din Rusia.

60m.ro – Știri de ultimă oră și ultimele știri online

Nepotul lui Ciolacu ia bani nerambursabili prin PNRR

Două firme la care Mihai Cristian Ciolacu, indicat public ca fiind nepotul premierului PSD Marcel Ciolacu, deține câte 50% din capital, iar la una are și calitatea de administrator, se află pe cea mai recentă listă oficială cu companii cărora li s-a aprobat de către Ministerul Energiei acordarea de finanțări nerambursabile europene, printr-o schemă de ajutor de stat de sprijinire a investițiilor în capacități noi de producție de energie eoliană și solară din cadrul Planului Național de Redresare și Reziliență (PNRR), transmite Profit.ro.

Miță Ciolacu – stânga

Mihai Cristian Ciolacu deține câte 50% din părțile sociale ale companiilor Solar Energy Production SRL și Development Power Solar Energy SRL din Buzău, restul fiind în posesia Adrianei-Denisa Sandu. El este administrator la prima dintre societăți, cealaltă fiind condusă de Liviu-Florin Bucur, deținătorul publicației locale Opinia Buzău, conform termene.ro.

60m.ro – Știri de ultimă oră și ultimele știri online

Secretele lui Raed

Fostul purtător de cuvînt al STS, col(r) Daniela Tobă, face praf CV-ul lui Raed Arafat, într-o postare pe Facebook. Redăm în cele ce urmează, integral, textul în discuție:

“Am nişte mici, mititele, minuscule, nanosculenedumeriri privind CV-ul domnului Arafat, aflat pe site-ul MAI.

Bunăoară:

1. A venit în ţară în ‘81, conform textelor romanțate oferite de el presei, fiindcă în CV nu scrie, şi a terminat facultatea în ‘89, conform CV, un an rămînînd repetent. Arafat spune în nişte interviuri că motivul a fost decesul tatălui lui, Dawoud. Aşa o fi, nu a avut cum să verifice nimeni dacă anul de repetenţie corespunde cu anul decesului tatălui. Dar există şi voci care, invocînd surse din sistem, spun că Arafat a venit totuşi în ţară mai tîrziu, prin ‘86, caz în care nu avea cum să termine, în doar 4 ani, medicina. Să acceptăm însă că facultatea a început-o în ‘82, nu ‘86, după anul obligatoriu de învăţat limba română, caz în care lucrurile par a se aşeza conform spuselor lui. Pentru a nu mai apărea astfel de întrebări, Arafat trebuie să vină public şi să explice clar cînd, exact, cu zi, lună şi an, a intrat în România şi în ce an a început facultatea. Dacă a început-o în ‘82, şi dacă, în acel an sau în anii următori a fost contactat de Securitate.

Evident, dacă se doreşte, arhivele securităţii pot lămuri acest lucru. La fel cum CNSAS poate lămuri dacă Arafat a fost sau nu informator al securităţii, dacă celor de la CNSAS nu li se odonă să-l spele, desigur. La fel cum şi SRI şi SIE pot lămuri dacă Arafat a venit în ţară ca agent al informaţiilor palestiene sau a fost recrutat de securitatea noastră, aşa cum înclin să cred, din simplul motiv al vîrstei.
Aşa, ca simplă observaţie, poate nişte foşti colegi de-ai lui de facultate ar putea să mai povestească unele, altele…

Bunăoară, am găsit într-un articol semnat Ștefan R. Apostol în Playtech, din 03 mai 2021, următoarele:
“Unul din cei care au povestit acest episod a fost și colegul lui Raed Arafat, medicul Wargha Enayati: ”Din punct de vedere profesional, era le fel de nebun ca și astăzi… La un moment dat, Domnul Raed a fost dat afară din Cluj pentru comportament nepotrivit și a ajuns în Târgu Mureș.” Totuşi, Arafat indică în CV că şi-a luat licenţa la Cluj. Oricum, Arafat nu şi-a făcut niciodată publică această diplomă de licenţă. Eu nu am reuşit să o găsesc, nici alţii. George Roncea, de exemplu, pune o suită de întrebări corecte: “Teoretic ar fi terminat medicina insa nu se specifica insa nicaieri urmatoarele:

1. PERIOADA STUDIILOR/ANII EXACTI DE STUDII – care nu sunt de gasit pe nici un site
2. Daca a finalizat acele studii, in ce an si cu ce tip de diploma
3. Daca dupa absolvirea Institutului a obtinut SI certificat de medic specialist sau licenta de medic specialist (dar nu certificat de studii, care sa ateste doar absolvirea, ci certificat de medic specialist!) – sa dovedeasca cu insasi diploma in original si nu cu vreo adeverinta prin care sa se reia circul voiculescu de la capat!
4. Dovada din Registrul Arhivei “Institutului de Medicina si Farmacie” dinainte de 1990 cu semnatura lui Arafat la ridicarea diplomei.”

2. Un alt aspect din CV-ul lui Arafat mi-a atras atenţia: nici măcar una dintre aşa-zisele specializări înşirate acolo nu are un an însoţitor. Să ştim şi noi cînd a făcut cursurile din SUA şi cursurile din Europa. Nimeni nu s-a obosit pînă acum să trimită întrebări instituţiilor în cauză. Şi vine întrebarea firească: de ce nu şi-a trecut în CV anii în care a făcut aceste cursuri? Pe cît de detaliată în privinţa asta este partea referitoare la activitatea profesională, pe atît de seacă e cea referitoare la studii şi specializări. Păi, hai să vă spun eu de ce, să nu vă las nedistraţi cum m-am distrat şi eu.

Bunăoară, Arafat şi-a trecut în CV, la capitolul “II. 2. Studii post-universitare si formare continua perioada 1990 -2016” nu mai puţin de 5 cursuri la “US Department of Homeland Security, Federal Emergency Management Agency (FEMA), Emergency Management Institute”. Orgasm curat, tati! Să faci cursuri la şpionii de la Homeland Security e super tare, nu? Doar că FEMA e agenţia federală americană care se ocupă cu managementul dezastrelor, nu are strop de treabă cu intelligence-ul, e super transparentă şi – aici vine distracţia – oferă cursuri gratuite online. Am verificat. Absolut toate 5 cursuri înşirate de Arafat în CV-ul lui fac parte din oferta “Independent Study, Online courses available free of charge”, adicătălea, pe româneşte, cursuri gratuite pentru toţi, şi le puteţi face şi dumneavoastră mîine, stînd confortabil în fotoliu.

Scrie apoi Arafat în CV că are o “Diplomă de master 2003, Masteratul European în Medicină de Dezastre (EMDM), Universitatea Liberă, Bruxelles, Belgia şi Universitatea Piemonte, Novara, Italia”. Zic, tare, tati! Şi intru pe site-ul EMDM, scotocesc prin capitolul dedicat structurii didactice şi văd că respectivul master e – ia ghiciţi? – tot online. Un an online şi la final 2 săptămîni prin Italia, la Novara, să te vadă olecuţă profesorii la faţă şi cam atît. Ca fapt divers, în Comitetul Executiv al EMDM, coordonatorul edicaţional din Novara este taman un român, George Teo Voicescu, aşa încît o diplomă de master de la român la român e chiar o chestiune de curtoazie.

În ceea ce priveşte următorul curs pe lista din CV – “Curs internaţional de urgenţe nucleare civile, US Army National Guard, Maryland, USA” – poate reuşiţi să îl găsiţi voi, eu nu am găsit nimic pe site-ul lor şi nici pe net. Am văzut la ei doar cursuri pentru cetăţenii americani. Posibil să fie, nu zic nu. De asemenea, nu am găsit nicăieri nici vreun “Curs de medic şef de urgenţă pentru conducerea interventiilor in cazul accidentelor cu victime multiple, ITACCS (International Trauma Anaesthesia & Critical Care Soaciety – USA” ţinut la Copenhaga, după care, cică, s-a plimbat ca lector în Austria, Noua Zelandă şi Grecia. În schimb, am văzut că ITACCS ţine tot felul de seminare anuale, cu uşile deschise, la care participă medici care lucrează în domeniu, iar la faza cu lectorul am convingerea că s-a dus prin ţările alea tot pe la nişte seminare unde citeşti chestii de pe foi şi te întorci acasă, de aceea nici nu a detaliat. Lector în sensul de speaker, adică, nu de grad universitar, în caz că asta credeţi dacă citiţi CV-ul. Apoi, şi-a mai trecut un cîrd de aşa-zise cursuri pe la diverse instituţii: “Brigada de Pompieri Strathclyde, Scoţia în România şi Scoţia”, “Serviciul Medical al Armatei Norvegiene”, “Serviciul de Ambulanţă Aeriană Norvegia” şi “Brigada de Pompieri din Paris”, astea toate fiind, evident, nu cursuri, ci întîlniri d-alea de schimb de experienţă, cum fac toate instituţile şi la care se putea duce uşor prin prisma funcţiilor ocupate de-a lungul timpului.

3. Aş fi vrut să iau un pic la puricat şi cărţile şi articolele înşirate generos în CV. M-am oprit, însă, fiindcă acolo, cu vreo două excepţii de manuale care par traduceri de pe la alţii, colcăie de lucrări cu co-autori. Iar lucrările cu autori grămadă ştim toţi cum se scriu. Mă opresc aici, deşi ar mai fi cîte ceva de adăugat, însă nu cred că merită să aloc mai mult de o oră din viaţa mea acestui subiect. Şi aşa a fost prea mult. Pe scurt, dacă cineva va lua serios CV-ul lui Arafat la puricat, nu prea mai rămâne nimic din el. Ah, staţi aşa, că rămân totuşi funcţiile şi decoraţiile. Poate ăsta să fie răspunsul la modurile în care, în calitate de comandant al acţiunii, intervenţiile dirijate de el au eşuat glorios, de fiecare dată cu victime. Poate totuşi Arafat va veni cu răspunsuri la întrebările de mai sus şi cu documente care să ateste toate chestiile alea înşirate frenetic în CV.

PS – De remarcat anii de voluntariat de după loviluţie. Arafat zice că a trăit atunci din nu ştiu ce moştenire de familie, că job n-a avut. Sper ca actualul secretar de stat să nu se dovedească a fi fost, în acei ani, un bişniţar de duzină.”

60m.ro – Știri de ultimă oră și ultimele știri online

Marius Lulea (AUR): Explozia de la Crevedia ne arată faptul că România condusă de PSD și PNL se prăbușește

60m.ro – Știri de ultimă oră și ultimele știri online

Mircea Coşea, despre ordonanța lui Ciolacu: „Vom avea şomaj şi se vor închide firme”

Avertisment dur lansat de Mircea Coşea. Potrivit unor surse politicie, creșterea TVA-ului la de la 19 la 21%, reforma accelerată a pensiilor și reforma salarizării unice sunt printre măsurile suplimentare cerute de Comisia Europeană, pentru ca România să-și atingă deficitul bugetar asumat de 4,4 %, până la sfârșitul anului.

Mircea Coșea face profeții teribile legate de efectele pe care le vor avea măsurile economice pe care Guvernul Ciolacu ar urma să le impună în România la presiunea Comisiei Europene. Conform ministrului de finanţe, Marcel Boloş, dacă s-ar lua aceste măsuri, România ar intra în incapacitate de plată. De aceeași părere este și analistul economic Mircea Coșea.

„Vom avea și șomaj. Se închid firme și pierderi de activitate pe piața europeană. Va fi foarte greu, iar guvernul României se află între ciocan și nicovală: nu are o strategie, umblă cu măsuri de cosmetizare. Este partizanul creșterii impozitelor și taxelor fără să se gândească la efectele negative pe care le are”, a declarat Mircea Coșea la Europa FM.

Mircea Coșea a mai adăugat că un TVA mai mare nu garantează o colectare mai bună la buget, iar Guvernul va fi presat de sindicate, pe de o parte, și de promisiunile pe care le va face în anul electoral care se apropie.

60m.ro – Știri de ultimă oră și ultimele știri online

De ce America va decide soarta Ucrainei

Mulți ucraineni au îndrăznit să spere că valul războiului cu rușii s-ar putea întoarce în sfârșit în favoarea lor. Poate. Dar, pentru moment, ritmul de avansare a Ucrainei este dictat de cantitatea și calitatea armamentului furnizat de aliații occidentali – în primul rând de americani.

Rusia nu și-ar încheia invazia până când nu cunoaște rezultatul alegerilor prezidențiale americane

Și în SUA se adună nori amenințători pentru Kiev. Un sondaj recent al CNN a arătat că mai puțin de 45% dintre americani spun că Congresul ar trebui să autorizeze finanțarea suplimentară pentru Ucraina, față de 55% care doresc ca aceasta să înceteze.

Donald Trump, liderul clar în cursa pentru nominalizarea republicană la prezidențiale, a promis că va pune capăt războiului „în 24 de ore”.  “I-aş spune lui Zelenski: E suficient! Trebuie să faci o înţelegere”. I-aş spune lui Puțin: „Dacă nu faci o înţelegere, îţi vom da foarte mult de furcă“.

Acesta este exact genul de compromis „pământ în schimbul păcii” pe care Zelenski l-a respins în mod repetat.

Și democrații? Joe Biden și administrația sa au fost fermi în sprijinul lor pentru Kiev. Până în prezent, Congresul  a aprobat un ajutor militar și economic în valoare de 135 de miliarde de dolari.

Dar Biden înarmează Ucraina doar pentru a fi într-o poziție posibilă la masa negocierilor, deoarece o ciocnire directă între NATO și Rusia nu intră în discuție. Acest lucru este foarte departe de obiectivul declarat al lui Zelenski de a elibera toate teritoriile ucrainene.

În Europa, sprijinul pentru Ucraina este, în general, puternic. Cu toate acestea, aprobările sunt în scădere. Al doilea cel mai popular partid din Germania, AfD, este vizibil împotriva continuării războiului.

Un pachet UE de 50 de miliarde de euro pe patru ani, destinat în principal ajutorului economic și de reconstrucție acordat Ucrainei, s-a lovit de o opoziție serioasă din partea Ungariei, Austriei, Croației, Bulgariei, Ciprului, Slovaciei și Greciei. Chiar și aliați de nădejde ai Kievului, cum ar fi Polonia, doresc mai multe compensații pentru propriile probleme economice legate de război.

Olanda, Danemarca și Norvegia au primis Ucrainei avioane de luptă F-16. Potrivit rapoartelor,  multe nu pot zbura și sunt bune doar pentru antrenamente la sol și pentru piese. De asemenea, va fi nevoie de până la 18 luni pentru a antrena piloții ucraineni și echipajele de la sol pentru a desfășura avioanele pe linia frontului.

Dar, în ceea ce privește ajutorul pur militar, contribuția Europei este o simplă picătură de apă în comparație cu cea a SUA. Marea Britanie, de exemplu, a furnizat arme în valoare de 4,6 miliarde de lire sterline Ucrainei – mai puțin de 5% din contribuția americanilor.

Strategia evidentă pentru Putin este să stea liniștit și să păstreze cât mai mult teren ucrainean. “Rusia  nu și-ar încheia invazia până când nu cunoaște rezultatul alegerilor prezidențiale americane”, subliniază Michael McFaul, consilierul principal al lui Barack Obama pentru Rusia și fost ambasador la Moscova.

El susține că “numai o înfrângere militară umilitoare, cuprinzătoare și decisivă sau un colaps al economiei rusești l-ar putea forța pe Putin să discute despre negocieri”. Scenariul este nerealist, contraofensiva Ucrainei se împotmolește.Rusia a reușit să mențină suficiente exporturi de petrol și importuri paralele pentru a-și proteja economia.

Realitatea este că Ucraina nu va putea obține o victorie cu resursele militare care i-au fost oferite până acum. Iar motivul pentru care ucrainenii nu pot câștiga este ezitarea Occidentului de a intensifica livrările de arme de teama de a-l provoca pe Putin.

Totul va depinde de cum vor juca americanii? Cu siguranță: pe măsură ce SUA intră în ciclul primar și electoral din 2024, pare puțin probabil ca administrația Biden să riște o creștere dramatică sau o îmbunătățire a ajutorului militar.

National

APT/INAPT PSIHIC: FABRICA DE NEBUNI de la INTERNE!

Să nu se încrânceneze cumva mai mult decât este cazul ”Blonda de la Interne” că iar are cineva ceva cu ea, uite că Ștefania Gabriella Ferencz a fost lăsată să își petreacă ziua de naștere de pe funcția de secretar general al Ministerului Afacerilor Interne. Și, în ciuda demisiei deja depuse, lăsată să își ia ”la revedere” așa cum se cuvine, la ultima ședință de Guvern.

Mai mult decât atât, uite că nici măcar nu îi mai tăiem ”aripile” pe care i le-a dat din nou veșnic protectorul său ”slinos”, verișorul Corvin Nedelcu. Cel care tocmai ce i-a girat mutarea strategică la Ministerul Mediului, exact în locul său. Așa că, baftă la noul loc de muncă, Ștefania Gabriella Ferencz! Mai ales dacă îl iei și pe ”IUBI” cu tine. Nu de alta, dar chiar nu se poate declanșa procedurizarea operațiunii de ”înghițire” a Inspectoratului General pentru Imigrări de către Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, tocmai sub comanda concubinului Ivașcu!

Bode, permis de armă pe nașpa!

Ceea ce nu înseamnă însă automat că ”amintirile” de la conducerea Ministerului Afacerilor Interne nu o vor răscoli și de acum înainte pe Ștefania Gabriella Ferencz. La fel după cum, ghinion, uite că procurorii militari care nu au îndrăznit să miște o hârtie pe când Lucian Bode și Marius Florin Mihăilă erau pe funcții, au călcat acum pedala dosarului permisului de armă obținut de fostul ministru de Interne în urma sprijinului ”psihic” acordat de consăteanul său, chestorul Marius Florin Mihăilă. Astfel că nici nu sunt necesare prea multe verificări pentru a se stabili dacă, pe când era ministru de Interne iar Mihăilă șeful său de Cabinet, sindicalisto – pălincarul Lucian Bode s-a prezentat sau nu ”in personam” pentru susținerea examinării obligatorii pentru obținerea avizului psihologic.

Pe când Mihăilă chiar se credea ”Dumnezeul Internelor” și inclusiv a Centrului de Psihosociologie a Ministerului Afacerilor Interne. Cel de la conducerea căruia Mihăilă atât ”a strâns șurubul” la comisarul șef Darius Turc, până când acesta s-a pensionat la o vârstă cu adevărat fragedă.

Această victorie personală a chestorului Marius Florin Mihăilă fiind urmată de o alta, reprezentată de ”plantarea” în fruntea Centrului a lui Doru Zane! Și la această oră Centrul fiind considerat o adevărată ”fabrică de nebuni” unde se dau avizele de ”apt” sau ”inapt” după criterii care pot face oricând obiectul unui nou dosar. Mai ales că atâtea cariere au fost ”decapate” în urma unor halucinante catalogări cu ”inapt” a unor ofițeri care, odată declarați ”nebuni cu acte”, nu au mai putut promova sau păstra barem funcțiile deținute. Unele din care deranjau ”pe cine nu trebuie”…

Stănculescu de la IGI

Iată însă că, ghinion, odată ”spart buboiul” de la MAI, ”puroiul” țâșnește deja de peste tot și chiar nu mai poate fi oprit!

Astfel că, doar așa, să se știe că se știe, cel puțin deocamdată, Cîrdei de la IGI s-ar fi băgat în ghips mai ceva ca generalul Stănculescu, doar pentru ca să nu poată fi audiat la DNA în plin concediu medical… La fel după cum Lătărețu a fost lăsat la comanda Avizelor, inclusiv la cea  a soției sale subordonate direct de acum.

În timp ce Marius Florin Mihăilă va preda psihologia pentru examenul de Licență, la Academia de Poliție, acolo unde s-a întros pe funcția de simplu lector. Adică nu pe o funcție de conducere, ci una de execuție… Astfel că, implicit, nu doar că Mihăilă s-a pus singur pe lista nominalizărilor pentru gradul de chestor – cel pe care de altfel l-a și primit – dar acum Resursele Umane trebuie să justifice – în scris! – legalitatea acestei avansări. Că doar de la Tiberiu Gălățeanu chiar nu avem nicio pretenție…

ULTIMA ORĂ! Ferencz Ștefania Gabriella, aveți cartonașul din Cluj – Napoca cu ”DENUMIRE OBIECTIV: CONSTRUCȚIE HOTEL CU APARTAMENTE, REGIM ÎNĂLȚIME s+p+e+er, BENEFICIAR: FERENCZ Ș.G., CONSTRUCTOR: SC SILINAST CONCEPT SRL, AUTORIZAȚIE de CONSTRUCȚIE: Nr. 1660/10.12.2020, DURATA EXECUȚIE: 24 luni”? CĂ NOI, DA! ȘI ATUNCI, FERENCZ ȘTEFANIA GABRIELLA, CINE O FI FERENCZ Ș.G. ???

National

Gazprom s-a reorientat după sancțiunile occidentale: Creştere masivă a livrărilor

Gazprom este responsabil pentru mai mult de jumătate din creşterea importurilor de gaze ale Chinei în acest an, a anunţat directorul general al grupului energetic rus, Alexei Miller, fără a prezenta cifre, transmite Reuters.

Exporturile de gaze naturale ale Gazprom, în special spre Europa, aproape s-au înjumătăţit anul trecut după impunerea sancţiunilor occidentale, în urma invadării Ucrainei de către Rusia, şi a exploziei gazoductului Nord Stream.

Rusia, a cărei economie este puternic dependentă de vânzările de materii prime, şi-a diversificat exporturile de petrol din Europa către Asia şi alte regiuni.

Într-un comunicat, Miller a informat că în 2023 consumul de gaze naturale al Europei a scăzut pentru al doilea an consecutiv. Cererea de gaze a scăzut în 2022 cu 56 de miliarde metri cubi (bcm), iar în primele opt luni din 2023 cu încă 26 miliarde metri cubi.

„În acelaşi timp, vedem o creştere a pieţei de gaze din China. Importurile de gaz ale Chinei au crescut în primele opt luni din 2023 şi Gazprom este responsabil pentru mai mult de jumătate din această creştere”, a adăugat Miller.

Rusia livrează gaze Chinei prin conducta Power of Siberia. Exporturile prin această rută au ajuns anul trecut la 15 bcm şi ar urma să ajungă la 22 bcm în 2023.

Recent, vicepremierul rus Alexander Novak a declarat că Rusia speră să se ajungă până la finalul anului la un acord pentru aprovizionarea Chinei cu gaze prin planificata conductă Power of Siberia 2.

Moscova vrea ca prin conducta de 2.600 km – care va avea o capacitate de 50 miliarde metri cubi (bcm) de gaze pe an – să înlocuiască exporturile pierdute către Europa.

Analiştii se aşteaptă ca Gazprom să livreze doar 50-65 bcm Europei şi Turciei anul acesta, faţă de un nivel de vârf de aproximativ 200 bcm în 2018.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.

Sighiartău, operă politică de vrăjitoare

Credincios politic liberal, Robert Sighiartău a descoperit cauza eșecurilor din guvernarea României.
„E clar cu ochiul liber că de când a venit domnul Ciolacu zici că avem ghinion”, a zis el la o emisiune la PrimaNews. Nu am avut ghinion cu Ludovic Orban, nu cu Klaus Iohannis sau cu Alina Gorghiu, nu cu Vasilică Cîțu sau cu Nicolae Ciucă.

Apostolii cămătăriei cu gulere albe (V)

Cînd PNL este la mare încurcătură, din anonimatul său de credincios politic, hop și Robert Sighiartău. Purul și nevinovatul de el este gînditorul politic de ocazie și de atac al partidului. E drăguțel, dosarele lui penale cu asigurările s-au pierdut pe drum, are și un pic de luciu american, n-a fost ministru ca să aibă în cont un dezastru și este la cataramă (gașcă) cu Rareș Bogdan.

Apostolii cămătăriei cu gulere albe

La o emisiune de televiziune de pe Prima News, Sighiartău a dat semne că se pregătește pentru noua conducere din PNL. Altfel, de ce să-și toace partidul cu adevăruri evidente?
”Asta este clar şi se vede cu ochiul liber că lucrurile nu merg într-o direcţie neapărat bună, nu o spun eu, o spun sondajele. Această coaliţie a dăunat PNL, pentru că se vede în sondaje. Nu numai că PNL şi-a construit în timp un mesaj anti-PSD şi în antiteză cu PSD, pe toate liniile, în special pe cele economice, având o viziune de dreapta dar şi pentru că modul de a face politică este diferit. Poate şi acesta este motivul pentru care ei se bucură constant de un 30% sau de aproximativ 2 milioane de voturi, este bazinul tradiţional. Vine de la modul lor de organizare, de la faptul că baronii lor judeţeni, locali au structură de resursă umană, de numire a oamenilor. (..) E clar că sunt mai bine organizaţi din punctul acesta de vedere. Iar PNL suscită interesul electoratului prin lideri, prin politici publice, prin direcţia şi istoria pe care a avut-o. În acest moment, lucrurile nu stau foarte bine pentru PNL şi nici pentru guvernare”.
Piticii din PNL vor să crească mari. Repede și pe funcții importante!

Războiul galben: Sare și Sighiartău

CORNEL NISTORESCU

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.

Corupție la Kiev! ”Nu există nicio îndoială dacă Reznikov ar trebui eliminat – este necesar”

Oleksii Reznikov  va fi demis în viitorul apropiat. Parlamentul ucrainean ar urma să examineze săptămâna viitoare demisia actualului șef al Ministerului Apărării. Informațiile privind demiterea oficialului de la Kiev  vin pe fondul unui scandal privind achizițiile publice în Ministerul Apărării.

La începutul lunii august, o investigație realizată de Dzerkalo Tijnia a dezvăluit că ministerul a semnat în septembrie 2022 un contract cu o companie turcă privind achiziționarea de haine de „iarnă” pentru armată în valoare de 33 de milioane de dolari și care erau haine de vară.

Ancheta  se adaugă mai multor scandaluri de corupție, precum achiziționarea de produse alimentare pentru militari la prețuri umflate descoperite în ianuarie.

Potrivit unor surse, Reznikov este luat în considerare pentru postul de ambasador al Ucrainei în Marea Britanie, notează Kyiv Independent. Șeful Fondului Proprietății de Stat, Rustem Umerov, i-ar putea lua locul la Apărare.

Rada Supremă îl numește și îl demite pe ministru la recomandarea sa. Până atunci, primul adjunct al ministrului apărării, generalul-locotenent Oleksandr Pavliuk, ar urma să fie ministru interimar.

Potrivit surselor Ukrainskaia Pravda (UP) de pe lângă președinția ucrainană, întrebarea cine îl va înlocui pe Reznikov este încă deschisă – o decizie poate apărea săptămâna viitoare.

„Pentru ca să înțelegeți, nu există nicio îndoială dacă Reznikov ar trebui eliminat – este necesar. Dar întrebarea este cine îi va lua locul? Și aceasta s-a dovedit a fi o problemă reală. Ministerul este foarte complex, există foarte puțini potențiali candidați cu greutate“, a declarat pentru UP o sursă de rang înalt apropiată Preşedinţiei.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.

Adrian Severin – BRICS: Primele cărămizi ale noii ordini mondiale?

Pentru moment BRICS nu poate fi privită ca un produs, ci ca un proces. Este un proces care amintește de cel care a condus, trecând prin crize, extinderi și restrângeri de atribuții, intrări și ieșiri de membri, de la Comunitatea europeană a cărbunelui și oțelului la formula (con)federală a UE de azi.

BRICS CA REZULTAT AL NECESITĂȚII

O veche butadă spune că „Roma nu s-a născut într-o singură zi.” Fără îndoială, nici BRICS nu se poate naște, ca produs finit, într-o singură zi. Atunci când produsul se va fi apropiat de maturizare îi vom putea evalua cu mai multă precizie capacitatea de a performa. Până atunci putem și trebuie să îi identificăm scopurile și rutele alternative, desigur, pline de capcane și obstacole, care duc la ele.

Jean Monnet, unul dintre părinții fondatori ai UE de azi, spunea că procesul unificării europene va avansa nu în baza unui proiect politic, ci la porunca necesității. Se poate spune că și procesul BRICS va avansa nu în conformitate cu agendele inițiatorilor săi, oricât de vizionare vor fi fiind ele, ci sub presiunea necesității. O necesitate care, de altfel, i-a determinat și pornirea.

Care este necesitatea care a condus la declanșarea procesului de edificare a BRICS? Impulsul prim a fost dat de epuizarea vechii ordini mondiale (i-am putea spune și „încă actualei ordini mondiale”) cunoscute sub numele de „pax americana”. Această ordine nu mai poate nici inspira popoarele nici gestiona nevoile lor. Ea nu mai poate asigura nici pacea nici securitatea (individuală și socială, națională și internațională), nici bunăstarea nici dezvoltarea; faptul fiind cu atât mai grav cu cât în lume, inclusiv datorită aportului păcii americane, au apărut puteri emergente de diferite dimensiuni, ale căror aspirații juste și raționale sunt mai mari decât în trecut și care observă că își pot realiza visele, concordante cu propriile tradiții culturale, prin forțe proprii sau prin alte mecanisme de integrare transnațională decât cele specifice ordinii clădite de SUA pe ruinele celui de al Doilea Război Mondial și ale Războiului rece.

Există însă și o necesitate mai presantă decât aceea de a ocupa locul lăsat vacant de o ordine globală muribundă. Aceasta constă în refuzul SUA de a accepta sfârșitul ordinii concepute de ea și de a-și asuma obligația de a contribui la edificarea unei noi ordini, așezată pe baze cu totul noi. Întreaga politică externă actuală a SUA, în susținerea căreia și-a mobilizat toți potențialii aliați, constă în efortul de a împiedica apariția unei noi ordini care să îi conteste calitatea de prim lider al lumii, supremația în ierarhia puterii globale.

 

SUA acceptă resetarea ordinii mondiale numai dacă aceasta s-ar baza pe regulile stabilite de ea și este de acord să renunțe la pax americana numai în ideea că totul trebuie schimbat pentru ca nimic să nu se schimbe. Ceea ce se numește „schimbare ghepardiană”.

În acest sens, pe de o parte, SUA revine la politica de îngrădire și descurajare, practicată în Războiul rece, pe care o aplică în relația cu puterile emergente rivale (ex. China). Pe de altă parte, SUA limitează dezvoltarea propriilor aliați, astfel încât aceștia să nu ajungă a se emancipa în relația cu ea și a intra în concurență cu ea (ex. Japonia și UE).

 

Această politică americană are loc, însă, în condițiile în care puterile noi sau reabilitate din Asia, Africa și America Latină nu se mai află în situația de a se supune exigențelor americane. Ele au acum argumentele economice, geografice, demografice, culturale și chiar militare pentru a refuza să urmeze calea indicată de SUA și ordinea internațională bazată pe regulile ei, circumscrise de cultura și civilizația Occidentului colectiv euro-atlantic.

Dacă în trecut, Japonia, o putere în mare ascensiune aflată în tabăra și sub garanțiile de securitate americane, a acceptat să intre în criză economică întrucât America i-a cerut să își diminueze capacitatea de a concura pe piața mondială prin supraaprecierea monedei ei, China, o putere într-o ascensiune și mai spectaculoasă și mai durabilă decât cea a Japoniei din deceniile precedente, care nu se află în tabăra americană și nu este dependentă de garanțiile de securitate americane, nu mai este dispusă să urmeze dispozițiile similare ale Washingtonului. De aceea, Washingtonul a  început un război economic împotriva Chinei, descurajând investițiile americane din China și punând bariere tarifare mărfurilor chineze pe piața americană. În același timp, a trecut la constituirea unor alianțe în regiunea Pacificului și a Oceanului Indian menite să conducă la încercuirea militară a Chinei.

 

În același context, se practică și vechea politică „dezbină și stăpânește” / „divide et impera”. Astfel, SUA alimentează escaladarea vechilor disensiuni dintre India și China, dintre Iran și statele din Golful Persic, dintre Etiopia și Egipt etc., promițând sprijin economic și militar uneia sau alteia dintre părți, ori uneori chiar ambelor, astfel încât posibilitatea solidarizării lor într-un bloc, precum BRICS, care să se opună unipolarismului american să fie redusă la maxim.

 

Uniunea Europeană a fost la originea sa o uniune a fricii, iar nu o uniune a valorilor, a ideologiilor. Ceea ce i-a unit pe europenii tocmai ieșiți din coșmarul celui de Al Doilea Război Mondial a fost frica de război și frica de foame, de sărăcie.

 

BRICS, cei cinci membri inițiali, cei șase care i s-au alăturat și cei care au în vedere alăturarea, sunt uniți, ca și membrii UE de la originile acesteia, nu de o istorie a amiciției și păcii, nici de o ideologie comună, nici de identitatea religioasă sau cea a regimurilor lor politice, ci de frică. Este vorba despre aproximativ aceleași frici cu ale vest europenilor din anii 1950: frica de război și frica de sărăcie, la care se adaugă acum frica de dominația Americii și a aliaților ei, foste puteri coloniale. Dominația Occidentului colectiv este văzută și ca o cauză a incapacității statelor în discuție de a ieși de sub povara sărăciei, în ciuda resurselor naturale de care dispun.

 

ALIAȚI IMPOSIBILI ȘI ALIANȚE INEVITABILE

Casandrele BRICS vorbesc despre „aliații imposibili” care formează această asociere, pentru a susține că în atari condiții proiectul este nerealist și nu are perspective. „Aliați imposibili” au fost, însă, și Franța și Germania, pentru ca apoi să devină împreună motoarele esențiale ale UE. „Aliați imposibili” au fost Turcia și Grecia, pentru a deveni apoi membri NATO. Politica este arta posibilului. Ea face ca alianțele imposibile să devină posibile atunci când avantajele solidarității depășesc beneficiile dezbinării, când strategia proiectelor comune aduce profituri mai mari decât conflictele înghețate. Dacă atât UE cât și NATO se află astăzi în criză și se confruntă cu posibilitatea căderii în irelevanță (dacă nu chiar a dispariției), faptul își are cu totul alte cauze decât prezența „aliaților imposibili”.

Istoria Imperiului Habsburgic oferă și ea pilde interesante. Respectivul imperiu a realizat performanțe excepționale în privința integrării: o monedă unică, o piață internă unică, un pașaport unic și deci o deplină libertate de circulație a supușilor săi pe teritoriul său, o armată unică și o politică externă și de apărare unică, o politică bugetară și fiscală unică, o politică unitară în domeniul social, o concepție unică cu privire la organizarea administrativă. UE nu a reușit niciodată să se ridice la nivelul tuturor acestor realizări deși a încercat să meargă pe urmele lor. Această splendidă performanță politică a fost redusă la zero întrucât diversitatea culturală în expresia sa politică nu a fost acceptată. Imperiul, în baza logicii imperiale înseși, a rămas unipolar. Spre sfârșitul istoriei sale, refuzând să înțeleagă sursa crizei sale principale, el a acceptat bipolarismul, dar aceasta nu era decât o formă de a refuza multipolarismul, și de aceea a fost prea puțederal (idee pe care cu ceva timp înainte o avansase românul Aurel Popovici, în calitate de consilier al Arhiducelui Franz Ferdinand, sub denumirea de „Statele Unite ale Austriei Mari”) era prea târziu.

BRICS nin. Când, la finele Primului Război Mondial, împăratul a oferit „popoarelor sale” ideea unei uniuni multipolare de tip fu este un imperiu care să caute a se salva prin multipolarism. El este un grup de state care caută a se apăra prin solidaritate instituționalitată, cu păstrarea individualității fiecăruia; o solidaritate circumscrisă de o ordine multipolară. Câtă vreme această ordine, contrapusă principial actualei ordini mondiale unipolare, se va păstra, BRICS va evita soarta Imperiului habsburgic.

Aceleași Casandre ale BRICS avertizează că multiplicarea polilor, ca urmare a extinderii prin admiterea de noi membri, precum și a amplificării diversității în siajul acestei extinderi, va face numitorul comun al intereselor tot mai mic și capacitatea de a decide în timp optim tot mai problematică. Pentru membrii UE acesta este un „deja vu”. În vremurile sale cele mai bune UE nu se mândrea cu abilitatea de a evita crizele, ci cu aceea de a le rezolva. Istoria UE este și o istorie a crizelor rezolvate.

 

Istoria BRICS va urma un traseu similar atât timp cât principalul criteriu de coeziune – frica de dominația Occidentului colectiv – va exista, și mai cu seamă dacă, pe calea negocierilor politice, iar nu a războiului, se va ajunge la bunăstare, se va salvgarda demnitatea națională și se vor consolida libertățile civile împreună cu suveranitatea statală.

  

PAȘII DECURGÂND OBLIGATORIU UNUL DIN ALTUL

Experiența UE mai arată că, avansând sub imperiul necesității, spre o integrare politică tot mai aprofundată, statele interesate au constatat că fiecare pas făcut îl cere pe următorul, fără ca acesta să fi fost planificat. Comunitatea europeană a trecut (atât cât a trecut) de la „Europa-piață” la „Europa-putere” nu neapărat pentru că asta făcea parte din planul inițial, ci pentru că dezvoltarea pieței și apărarea intereselor celor care sunt jucătorii ei necesitau intervenția puterii politice. Că această putere a derapat spre hegemonism și discriminare, punând în pericol întregul proiect european, este o altă discuție. BRICS va trebui să învețe lecția europeană.

Ca și UE, la începuturile sale, BRICS este o asociere cu caracter economic și comercial. Intensificarea schimburilor comerciale va cere unificarea politicilor vamale și totodată realizarea unei rețele de transporturi coerentă. Pentru ca balanțele comerciale să rămână echilibrate în condițiile liberalizării schimbului, va fi necesar să se treacă la coordonarea politicilor economice și monetare. Aceasta va face necesară asigurarea finanțării și deci dotarea cu un sistem bancar integrat. La actualele instituții financiare internaționale nu se va putea face apel, decât în subsidiar, întrucât acestea au fost „militarizate” de SUA.

 

Nimeni nu trebuie să își propună dedolarizarea economiei mondiale. Unii membri BRICS nici nu o consideră a fi dezirabilă și cu siguranță nu îi dau prioritate. Dolarul a fost însă și el „militarizat”. Prin „militarizare” în acest context se înțelege folosirea FMI și BM, ca și a „dolarului monedă de rezervă unică” pe post „armă”, similară celor de distrugere în masă, în războiul pentru păstrarea ordinii mondiale unipolare. Atunci, oricât ar costa, statele BRICS + și cele care vor dori să stabilească relații de schimb și cooperare economică cu ele vor fi obligate să recurgă la propriile monede, atât ca monede de cont cât și ca monede de plată. La un moment dat va apărea mai sigur să se folosească un coș de monede, pentru ca apoi să se nască nu doar ideea, ci și posibilitatea practică a unei monede unice. Când unii „visători” s-au gândit prima oară la o monedă unică a Comunității europene, a fost cu foarte mult timp înainte de apariția euro și ideea a fost respinsă ca utopică. Idealiștii de ieri au devenit realiștii de azi, iar dacă euro are probleme nu este din cauza principiului, ci din cauza felului greșit de gestionare a politicii monetare a UE, inclusiv sub presiunea politică a dolarului american.

 O uniune economică și monetară, ca și o piață unică, cer, în ultimă instanță o politică externă unică, al cărui ultim argument este inevitabil politica militară. Nu putem ști azi nici cât de departe va ajunge BRICS pe acest drum, cu ce viteză se va deplasa și ce trasee ocolitoare va urma. Detaliile călătoriei sunt imposibil de prezis. Cert este, însă, că BRICS a început marșul și că aventura sa are o logică intrinsecă de care nu se va putea scăpa. Instrumentul economic va deveni instrument politic indiferent cât de puțin poate fi întrevăzut acest final astăzi.

Analiștii care susțin incapacitatea sistemică a statelor BRICS de a lua împreună decizii politice, evidențiază faptul că Summitul din Africa de Sud nu a furnizat nici o asemenea decizie. Aceștia nu observă că însăși organizarea Summitului a fost o decizie politică. La ea se adaugă decizia de mare curaj politic și de măiestrie diplomatică privind extinderea grupului inclusiv cu state care au o istorie a relațiilor bilaterale plină de controverse, precum și cu noi membri care până de curând se aflau în tabăra exclusivistă a liderului mondial SUA ori în aria sa de interes strategic „exclusiv”.

 Extinzându-și prezența în America Latină, BRICS a luat decizia de a sfida doctrina Monroe.

Chiar dacă aceasta nu înseamnă nici că aliații SUA intrând în BRICS întorc spatele Americii și nici că BRICS înțelege să accepte asocierea cu SUA, simpla afirmare a autonomiei strategice în contextul unei ordini mondiale unipolare sau în raport cu aceasta reprezintă o decizie politică majoră.

În principiu, trecerea la o politică externă comună ar fi necesitat mult mai mult timp. Lipsa unor decizii în acest domeniu nu ar fi trebuit, deci, să surprindă. Cu toate acestea, în mod tacit, la Summitul BRICS au fost adoptate sau cel puțin reconfirmate două decizii politice de maximă importanță și anume: i. statele BRICS nu se alătură SUA, NATO și UE în războiul economic împotriva Rusiei (indiferent de opiniile față de conflictul din Ucraina, nici unul nu acceptă să impună sancțiuni economice Rusiei, așa cum o cere imperativ SUA); ii. statele BRICS nu se alătură SUA și AUKUS în acțiunea de încercuire a Chinei și nu susțin strategia indo-pacifică a acestora (chiar dacă India, din rațiuni pragmatice, afirmă, altminteri ambiguu, dorința de a coopera cu SUA în special în domeniul dezvoltării tehnologice).

SUPERPUTERILE MOR GREU ȘI URÂT

Dacă Roma nu s-a născut într-o singură zi, ea nici nu a murit într-o singură noapte. Imperiul roman, care se credea etern, nu a murit de o singură boală și decesul său nu s-a înregistrat la o anumită dată. El s-a stins treptat sub loviturile unui complex de crize prost tratate întrucât liderii imperiului nu au acceptat că pax romana are nu doar un început, ci și un sfârșit, și că o nouă ordine trebuie să îi urmeze; o ordine care dacă nu se va construi cu sprijinul Romei se va ridica împotriva ei, exact în momentul în care bolile lăuntrice nu îi mai lăsau puterea de a-și impune voința în afară.

SUA repetă această istorie. Ceea ce din perspectiva BRICS înseamnă că până la sfârșitul declinului său puterea americană se va apăra cu furie și va da lovituri grele celor care îi contestă supremația. În fața acestor lovituri unele state membre BRICS + ar putea recula pentru o vreme, ar putea accepta compromisuri tactice ori s-ar putea lăsa împinse în capcana redeșteptării vechilor conflicte dintre ele.

 SUA nu poate face, însă, nici o ofertă strategică statelor BRICS+; adică o ofertă care să fie congruentă cu interesele lor strategice, cele vitale și pe termen lung. Aceasta este una dintre marile probleme actuale ale SUA: incompatibilitatea intereselor sale vitale cu cele ale statelor Sudului colectiv, în general, și cu membrii BRICS+, în special.

 

Multe dintre statele BRICS+ au probleme mari cu eradicarea sărăciei. (Nu că SUA nu ar avea, dar într-un sistem liberal și inegalitar ele nu o preocupă, prioritatea fiind acordată consolidării puterii militare.)

 

Spre a lua exemplul Indiei, pentru aceasta, în lupta cu sărăcia, pe termen scurt, va fi important să obțină sprijinul extern necesar dezvoltării atât în expresie financiară cât și sub forma accesului la tehnologii avansate. SUA i le poate oferi pe amândouă. Pe termen lung prețul va fi, însă, transformarea sub-continentului hindus într-un avanpost al puterilor anglo-saxone și într-un prepus al acestora în războiul cu puterile emergente ale Asiei. Ceea ce India nu poate accepta și nu va accepta, întrucât nu este în interesul său vital.

 Primii doi favoriți în apropiatele alegeri din Argentina au declarat, în cadrul campaniei electorale aflate în curs de desfășurare, că nu sunt de acord ca țara lor să intre în BRICS, ci preferă ca ea să își păstreze vechile raporturi cu SUA, FMI și BM; aceasta fără să precizeze dacă, în cazul câștigării alegerilor și inaugurării mandatului lor după ce Argentina va fi devenit membru al BRICS vor proceda la retragerea sa. În context, nu este de ignorat faptul că declarațiile din timpul campaniilor electorale nu coincid, de cele mai multe ori, cu politica post-electorală. Dacă, însă, odată cu schimbarea deținătorului puterii politice de la Buenos Aires, Argentina se va retrage din BRICS, BRICS va continua să existe tot așa cum UE a supraviețuit după BREXIT, și cu siguranță, alte state latino-americane îi vor lua locul. Important este de consemnat că asemenea dispute electorale au loc și în spatele lor se poate lesne ghici acțiunea Washingtonului.

Un candidat la președinția SUA, într-un discurs pre-electoral recent, lansa ceea ce numea „noua doctrină Monroe” și, în conformitate cu aceasta, îi propunea Rusiei ca America să retragă sprijinul acordat Ucrainei, promițând, totodată, că Ucraina nu va deveni niciodată membru NATO, în schimbul retragerii BRICS din America Latină și al angajamentului Moscovei că nu va sprijini politicile suveraniste ale statelor latino-americane. Chiar dacă promotorul acestei idei are puține șanse de a fi ales președinte al SUA, ideea a fost lansată, în aplauzele asistenței, și de acum ea are o viață proprie. Va mușca, oare, Rusia din această nadă? Este aceasta o ofertă de nerefuzat? Greu de crezut.

Extinderea BRICS în Africa va fi de natură să determine SUA ca, dincolo de opoziția directă față de aceasta și de acțiunile directe menite a o stopa, să încerce a disloca fostele puteri coloniale europene de pe continentul african și a se instala în locul lor, urmând ca de pe aceste poziții să contracareze ofensiva statelor membre ale amintitei grupări, respectiv atât geopolitica rusă cât și geoeconomia chineză (a se vedea exemplele recente din Niger și Gabon). Este de anticipat, pe cale de consecință, că în perioada următoare Africa va cunoaște un șir lung de lovituri de stat deopotrivă „anti-neocoloniale” și „pro-neocoloniale”, „anti-americane” și „pro-americane”. Grupul BRICS va fi obligat să gestioneze această situație.

BRICS NU ÎNLOCUIEȘTE OCCIDENTUL, CI ORDINEA LUI

  Observatorii care vor să minimizeze importanța strategică a BRICS în actualul context global au lansat, în noul limbaj de lemn al corectitudinii politice, teza cu înțeles dar fără sens care afirmă că „BRICS nu vrea să înlocuiască Occidentul”, ci numai să își amplifice spațiul de mișcare și să își diversifice relațiile internaționale. Ce poate însemna aceasta. „Occidentul” este un concept geografic și, cu siguranță, statele BRICS nu se pot muta într-un alt spațiu geografic decât cel căruia îi aparțin în mod obiectiv.

Dacă Occidentului geografic i se atașează o conotație politică, atunci în discuție este ordinea internațională creată de acest Occident, în cadrul căruia SUA deține poziția de comandă supremă. Or, cea mai mică încercare de a relativiza, prin asumarea autonomiei strategice, ordinea mondială a Occidentului, adică, sistemul relațiilor internaționale bazate pe regulile dictate de acest Occident colectiv euro-atlantic, esențialmente unipolar, înseamnă nici mai mult nici mai puțin decât înlocuirea unei ordini cu alta. Dacă natura ordinii multipolare nu se schimbă prin apariția sau dispariția unuia dintre poli, ordinea unipolară nu acceptă pluralismul și concurența. În cazul celei din urmă, un nou pol, fie și de mai mică putere, dar autonom, înseamnă schimbarea acelei ordini.

Dacă bipolarismul care a caracterizat lumea Războiului rece a fost ordinea unei singure lumi sprijinite pe doi poli, a cărei durabilitate a fost garantată de echilibrul de putere dintre aceștia, prin apariția BRICS + se conturează fracturarea istoriei universale în două lumi diferite și sistemic opuse una celeilalte, dintre care una, în declin, va rămâne pentru încă o vreme unipolară, iar alta, în ascensiune, va fi multipolară. Echilibrul de putere dintre aceste două lumi este unul precar, în măsura în care este real. În perspectivă, există toate motivele pentru a crede că acest echilibru se va rupe complet în favoarea ordinii emergente, cea multipolară.

Pentru statele care fac parte din Occidentul colectiv – pentru SUA în primul rând – se ridică întrebarea dacă o asemenea perspectivă este acceptabilă; ori mai exact, dacă asumarea riscul ei este tolerabilă. Alternativa Occidentului euro-atlantic este aceea de a continua lupta de ariergardă în apărarea unui unipolarism nesustenabil sau de a se alătura forțelor de avangardă ale multipolarismului global, pentru ca noua ordine să fie concepută împreună cu el și luând în considerare valorile, tradițiile și aspirațiile lui.

 Dacă această alegere nu o vom putea face împreună, va trebui să o facem separat. Succesul BRICS nu este garantat; dispariția ordinii unipolare este certă.

 Paralelismele care se pot face între istoria UE și cea de mult mai scurtă durată a BRICS, cu toate speranțele și toate temerile legate de evoluția grupului din urmă, consemnează atât similitudini cât și câteva diferențe esențiale și anume: i. statele BRICS vor prelua în mod natural de la UE ideea originară a puterii soft care asigură pacea mondială prin solidaritate și dezvoltare, prin coeziune economică, socială și teritorială, iar nu prin acțiunea puterii militare (hard), altoind-o cu viziunea asiatică a armoniei universale; ii. emergența BRICS înseamnă negarea neoliberalismului și neoconservatorismului care au caracterizat, sub influență americană, ultimele decenii de istorie europeană; iii. BRICS va prelua de la europeni (ca și de la americani) mecanismele economiei de piață, dar capitalismul său va fi unul de stat; iv. BRICS va adopta și organizarea socială democrată, dar în formula iliberală a democrației suverane.

Pornind de la asemenea comparații și predicții, s-ar putea avea în vedere constituirea unui grup de consultanți europeni care să transfere decidenților BRICS know-how-ul dobândit în procesul constituirii și funcționării UE, astfel încât experiența europeană să devină sursă de inspirație atât în luarea unor decizii corecte, cât și în evitarea greșelilor care au afectat grav progresul proiectului european.

 

 

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.

„Toată lumea să îi ceară demisia” lui Iohannis

Declarația președintelui Klaus Iohannis, făcută la Spitalul Floreasca, despre schimbarea „de jos”, continuă să oripileze până acolo încât unii adversari politici consideră că e necesar ca toată lumea să îi ceară să demisioneze.

„A ieșit Iohannis ca să dea confort tehnocrației arahatiene, care a făcut o treabă minunată la tragedia de la Crevedia, deci trebuie să rămână etern la butoane.

Într-o postură ridicolă, vorbind la pupitru printre ambulanțele de la spitalul Floreasca, Iohannis a spus:

„Și eu îmi doresc să avem tot mai mulți oameni care sunt potriviți la locul potrivit. De aceea, în realitate, nu trebuie să începem de sus să îi facem mai buni, că ei sunt gata pregătiți, trebuie să începem de jos”.

Deci, săraca elită conducătoare a României, competenta și deșteapta de ea, a nimerit peste un popor nepregătit…

Acesta este cel mai puternic motiv pentru ca toată lumea, începând de azi, să îi ceară demisia„, a scris pe pagina sa de Facebook avocatul Gheorghe Piperea, candidat AUR la alegerile europarlamentare.

Ce l-a întrebat un jurnalist pe Iohannis: Cât de competente sunt autoritățile României și cum ar putea românii să aibă încredere în autorități în contextul în care și în incidentele pe care dumneavoastră le-ați menționat autoritățile au spus „nu știam”?

Răspunsul președintelui României: Nu autoritățile știu sau nu știu, sunt întotdeauna oameni. Deci sunt întotdeauna oameni care știu sau nu știu, care sunt competenți sau incompetenți, care sunt la locul potrivit sau la locul nepotrivit. Și eu îmi doresc să avem tot mai mulți oameni care sunt potriviți la locul potrivit. De aceea, în realitate, nu trebuie să începem de sus să îi facem mai buni, că ei sunt gata pregătiți, trebuie să începem de jos. De asta m-am luptat pentru România Educată și de aceea trebuie să mergem mai departe. Trebuie să avem proceduri mai bune, să selectăm oameni onești, bine pregătiți, care vor să vadă, care vor să audă, care vor să rezolve problema și să scăpăm din acest narativ că nu se poate și nu am știut. Trebuie să facem lucrurile mai bine.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.

Cornel Nistorescu: Ne apropiem de un moment de răscruce în care răspunsul se află numai în vocea poporului român

Populația a ajuns la o „exasperantă neîncredere” în autorități, afirmă jurnalistul Cornel Nistorescu și, în acest context, orice este posibil, notează el.

„Reacțiile și răspunsurile autorităților românești la evenimentele tragice din ultima vreme spun totul despre ele.

Au dus populația la o exasperantă neîncredere. Nu mai poate conta pe ele. Ministrul de Interne s-a apărat cu o polologhie ”superioară” despre Lege și Poliție.

Premierul României o ține într-un spectacol cu recitări de promisiuni făcute peste alte promisiuni.

Re-apariția președintelui, după inexplicabile absențe condamnabile, este neconvingătoare, tardivă și lămuritoare. Nu poate mai mult. N-avem ce aștepta de la Dînsul.

Ce este de zis? Nimic! Ce este de făcut? Nu știu!

„Nicio analiză politică nu trebuie evitată”, zicea președintele.

Asta înseamnă că nici o soluție nu trebuie exclusă.

Ne apropiem de un moment de răscruce în care răspunsul se află numai în vocea poporului român”, a scris directorul Cotidianului.

Afirmațiile sale vin în contextul numeroaselor tragedii petrecute în România în ultimul timp.

60m.ro – Știri de ultimă oră și ultimele știri online

Elevii orfani de un singur părinte, excluşi de la bursele sociale

Elevii orfani de un singur părinte nu vor mai beneficia de bursă socială, potrivit unui proiect inițiat de Ministerul Educației și aflat în dezbatere publică.

Astfel, potrivit articolului 10 din Proiectul Metodologiei cadru de acordare a burselor școlare, pentru a beneficia de această bursă socială elevul trebuie să fie orfan de ambii părinți.

Iată ce prevede articolul respectiv:

ART. 10

(1) Bursa socială se acordă elevilor din învățământul preuniversitar de stat, înscriși la cursurile cu frecvență, inclusiv celor școlarizați la domiciliu sau care urmează cursurile în școala de spital, care se încadrează în cel puțin una dintre următoarele situații:

• a) elevi proveniți din familii care realizează un venit mediu net lunar pe membru de familie, pe ultimele 12 luni anterioare cererii, mai mic de 50% din salariul minim net pe economie; se va lua în calcul salariul minim net pe economie în vigoare la data depunerii cererii;
• b) elevi cu ambii părinți decedați și elevi asupra cărora a fost instituită o măsură de protecție specială, respectiv plasamentul/plasamentul de urgență;
• c) elevi care provin din familii monoparentale care realizează un venit mediu net lunar pe membru de familie, pe ultimele 12 luni anterioare cererii, mai mic sau egal cu salariul minim net pe economie. Se va lua în calcul salariul minim net pe economie în vigoare la data depunerii cererii;
• d) elevi care au deficienţe/afectări funcţionale produse de boli, tulburări sau afecţiuni ale structurilor şi funcţiilor organismului, încadrate conform criteriilor din Anexa 1 și structurate tipologic conform Ordinului ministrului sănătăţii şi al ministrului muncii, familiei, protecţiei sociale şi persoanelor vârstnice nr. 1.306/1.883/2016 pentru aprobarea criteriilor biopsihosociale de încadrare a copiilor cu dizabilităţi în grad de handicap şi a modalităţilor de aplicare a acestora, cu modificările şi completările ulterioare;
• e) elevi proveniţi din familii care beneficiază de venit minim de incluziune conform Legii nr. 196/2016 privind venitul minim de incluziune, cu modificările şi completările ulterioare, în baza deciziei de stabilire a dreptului la ajutor de incluziune a familiei elevului.

Deja a fost inițiată o petiție online pentru anularea acestei prevederi. Petiția se intitulează „Orfan în România” și a strâns aproape 8.000 de semnături până acum.

Dezbatere publică online:

Ministerul Educației a anunțat că joi, 31 august, ora 14.00, organizează în sistem de videoconferință, o dezbatere publică având ca temă două proiecte de metodologii din cadrul pachetului de legislație subsecventă ce urmează a intra pe circuitul de avizare/aprobare în vederea aplicării Legilor Educației „România Educată”, respectiv proiectul privind bursele școlare și un alt proiect privind organizare şi funcţionare a consiliilor de administraţie din unităţile de învăţământ preuniversitar.

Cei care doresc să se înscrie la dezbatere trebuie să se înscrie la adresa dezbateripublice@edu.gov.ro, până joi, 30 august 2023, ora 18:30.

60m.ro – Știri de ultimă oră și ultimele știri online